I.

Aspecte evolutive si conceptuale

1. Scurt istoric

a) Originile ideii de unitate la nivel european

b) Aparitia comunitatilor europene/a UE

2. Delimitari conceptuale

a) Comunitatile europene vs. UE

b) Diferenta dintre institutii, organe, oficii si agentii

II. Dezvoltarea constructiei comunitare/ a UE

1. Dimensiunea calitativa

a) Crize si esecuri

b) Reflectii cu privire la posibilitatea depasirii crizelor si a esecurilor

c) Texte de drept pozitiv

2. Dimensiunea cantitativa

a) Extinderea comunitatilor europene/a UE prin aderarea unor noi state

III. Caracteristici ale comunitatilor/ale UE

1. Organizatii internationale vs. subiect special de drept international

2. Asociatii de tip economic integrat

3. Structura institutionala proprie originala

IV. Ordinea juridica a comunitatilor europene/a UE

A)

1. Izvoarele primare

2. Izvoare derivate

3. Acordurile externe

4. Izvoare complementare

5. Izvoarele nescrise

B)

1. Aplicabilitatea dreptului UE

a) Aplicabilitatea imediata

b) Aplicabilitatea directa

c) Aplicabilitatea prioritara

V. Sistemul institutional al UE

1. Delimitari conceptuale

2. Principiile care guverneaza activitatea institutiilor UE

a) Principiul autonomiei de vointa

b) Principiul atribuirii

c) Principiul echilibrului institutional

3. Parlamentul European

4. Consiliul European (noua, Tratatul de la Lisabona)

5. Consiliul UE

6. Comisia Europeana (executivul UE)

7. Curtea de Justitie a UE (3 curti – tribunalul privind functia publica a

disparut in 2016)
8. Banca Centrala Europeana

9. Curtea de Conturi

10. Organele, oficiile si agentiile UE

11. Denumire (s-au schimbat), componenta, organizare, functionare,

atributii/competente.

3. Bibliografie

- Manualul UE – ed. VI, Univ. Juridic.

4. Ce trebuie sa facem sa ramanem la nivelul notei 10?

- PPE – prezenta, participare, examen.

- 6 subiecte – cate 1 pct fiecare, 1 pct din oficiu, 3 pct seminar, 2 teste –
seminar 4 si seminar 6 (0,75 fiecare) – 50% +1 prezenta curs si seminar. 4 din
cele 6 subiecte trebuie rezolvate integral pentru a putea promova examenul.

I. 1. a) Originile ideii de unitate la nivel european

Acestea sunt plasate in timp diferit de catre categorii socio-profesionale diferite

(istoricii, politologii, sociologii, filosofii, teologii, economistii si juristii).

Istoricii nu sunt unanimi – in functie de plasarea in timp se impart in 3 categorii

(Charles Zorgbibe, Construcţia europeană. Trecut, prezent, viitor, Ed. TREI,
Bucuresti, 1998).

1) Istoricii care situeaza in timp originile unei astfel de idei inca din
antichitate (in mitologia antica, Europa – cea mai frumoasa dintre zeite, care a
facut obiectul cuceririlor).

2) Istoricii care identifica unele evenimente care au avut loc in plan

european chiar cu originile unei astfel de idei (campaniile lui Napoleon, care,
intre altele, au urmarit inclusiv conotatii integratoare, Waterloo – 1815, cu
ocazia ultimei infrangeri – Europa statelor unite se va realiza si nu oricum, ci
prin forta imprejurarilor; sa puna mai multe popoare sub o conducere unica).
1934 – in Romania se lansa Apelul Esperanto, cuprinzând 10 puncte vizionare
pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, ce solicita europenilor, printre
altele, să ceară constituirea unei armate europene comune și introducerea unei
monede unice. In 1942, Petre Georgescu-Delafras, in romanul „Omul de
maine”, se referea la „organizarea Europei într-un mare stat federal, cu o
singură conducere politică și economică”. În sfârșit, Winston Churchill, în 1946,
vorbea în aula Universității din Zurich despre necesitatea existenței unor așa-
numite „State Unite ale Europei”.

3) Istoricii la care se raporteaza si juristii – originile unei astfel de idei

apartin primei jumatati a sec. al XX-lea, perioada care a fost esentialmente
marcata de cele 2 razboaie mondiale.

I. 1. b) Aparitia comunitatilor europene/a UE

UE – definitie

- Este definita diferit, raportat la o etapa, la un moment.

- TL – Tratatul de la Lisabona: UE se definea intr-un fel anterior TL, altfel

ulterior TL.

- UE => TL <= UE (01.12.2009)

- Anterior TL: Acea entitate sui generis, care, infiintata prin Tratatul de la
Maastricht din 1992, intrata in vigoare la 1 noiembrie 1993, in existenta sa se
sprijinea pe cei 3 piloni:

1. Pilonul comunitar (de integrare) – dat de cele 3 comunitati europene la

origine.

2. PESC – Politica Externa si de Securitate Comuna

3. JAI – Justitie si Afaceri Interne (in luna iunie 2019 – se va reuni in

Romania Consiliul JAI – extinderea spre Europa Centrala, spatiul Schengen
pentru Ro si Bg etc.). Prin Tratatul de la Amsterdam s-au operat unele
modificari, acest pilon a devenit mai suplu – doua domenii s-au transferat de la
domeniul de cooperare JAI la domeniul intai – azil si migratie (cote repartizate
statelor membre – tratate – titlul V, la competente partajate, UE stabileste
rezultatele de atins, iar statele membre mijloacele).

Pana la 1 decembrie 2009, UE nu a avut personalitate juridica, nu putea incheia

acte juridice, nu putea sa-si asume drepturi si obligatii. Doar pilonul 1 putea sa
isi asume drepturi si obligatii, de tipul organizatiilor internationale.

Cele 3 comunitati:

- CECO/CECA;

- CEE;

- CEEA (EURATOM).

Actorii:

1. Statele;

2. Organizatiile internationale ca subiecte derivate;

3. Popoarele/natiunile care lupta pentru eliberare;

4. Vaticanul (subiect atipic, nu se poate compara cu un stat, incheie tratate

de tipul concordatelor).

Cele 3 comunitati – subiecte de drept – organizatii internationale.

Prin Tratatul de la Lisabona, art. 47, cel mai important articol – UE dobandeste
personalitate juridica pentru prima oara. A devenit subiect de drept
international, care se substituite art. 1, paragraful 3, ultima teza – se substiuie
si succeda CEE.

Prin tratatul de la Maastricht – CEE se modifica in Comunitatea Europeana – iar

in 2009 devine UE.

Romania a semnat un acord, un act de aderare si un protocol.

Brexit – nu se vorbeste si despre parasirea CEEA, ci doar a UE.

Romania – stat membru UE si CEEA.

UE, definire:

- Prima opinie – de tip statal. Argumente: cetatenia UE, art. 8 Tratatul de la

Maastricht vorbeste despre cetatenia UE; moneda unica europeana.

- A doua opinie – de tipul organizatiilor internationale: succesiunea unei

organizatii internationale.

- A treia opinie – un subiect special de drept international, care imprumuta

caracteristici proprii atat statelor, cat si organizatiilor internationale. => UE se
aseamana cu ambele si se deosebeste de ambele.

Subiect special datorita:

1. Sistemului institutional;

2. Sistemului normativ;

3. Sistemului diplomatic. Diplomatia UE si regulile acesteia – lansata la

MAE, Ion M. Anghel, p. 310 – Diplomatia UE este una speciala, seamana si cu a
statelor, si cu a organizatiilor si se deosebeste de cele doua. Politica de actiune
externa. Federica Mogherini – la 30 august 2014, Mogherini a fost aleasă de
Consiliul European în funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri
Externe și Politică de Securitate.

Contextul care a facut posibila aparitia comunitatilor europene. Sfarsitul celui

de-al doilea Razboi Mondial. Pierderile materiale si umane inregistrate au
determinat decidentii europeni sa recurga la alte mijloace de solutionare a
problemelor aparute decat cele razboinice. Mai precis, este vorba despre
infiintarea organizatiilor internationale, trecerea de la vocea armelor la vocea
ratiunii (ex., ONU – organizatie universala, oct. 1945, CARTA ONU, pe fondul
esecului Societatii Natiunilor – prima organizaţie internaţională dedicată
menţinerii păcii, a fost sortită eşecului încă de la crearea sa în 1919. Lipsită de
mijloace practice de intervenţie, ea a dus o politică palidă şi ineficientă care nu
a putut să evite apariţia unei noi conflagraţii mondiale.).

In plan european, politic vorbind, a fost infiintat Consiliul European (Statutul de

la Londra, 5 mai 1949).

In plan militar, NATO si Tratatul de la Varsovia.

In plan economic, discutam despre uniunea vamala a BENELUX-ului, care a fost
luata drept model si varianta de urmat, chiar de catre comunitatile europene.

Contextul este dat de dorinta prevenirii celei de-a treia conflagratii mondiale,
vizand pacea si securitatea nationala.

CARTA ONU – izbavirea generatiilor viitoare de flagelul razboiului; atitudinea

fata de pace, state iubitoare de pace.

Aparitia Comunitatii a Carbunelui si Otelului (1950)

Dimensiunea juridica: in 1950, Jean Monnet, care era presedinte al organizatiei

nationale a planificarii din Franta, a fundamentat teza realizarii controlului
international asupra productiei de carbune si otel din Franta si Germania
(productia de armament). Printr-un astfel de control, se dorea conversia
productiei de razboi intr-o productie de pace, inlaturarea dezastrelor,
bunastarea materiala si spirituala, prevenirea unei noi conflagratii mondiale.

Ideea fundamentata de Jean Monnet a fost lansata public de catre Robert

Schuman, la data de 9 mai 1950, prin intermediul unei Declaratii. Declaratia
este chiar prezentarea publica – in cadrul careia el a prezentat Planul de
infiintare a unei comunitati europene.

Declaratia/Planul nu produceau efecte juridice, avand un simplu caracter

declarativ. Aveau numai rolul de a orienta conduita subiectelor de drept carora
li se adresau. La acest plan, adera pe langa Franta si Germania, Italia si
BENELUX.

Cele 6 state (numite si statele fondatoare/state din prima linie a constructiei

comunitare) au semnat la Paris, la data de 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire
a CECO, tratat care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952, pentru o perioada de 50
de ani. Este motivul pentru care la data de 23 iulie 2002, Tratatul si-a incetat
efectele din punct de vedere juridic si, prin urmare, si prima comunitate
europeana si-a incetat existenta.

!!!!!!!! Subiect de examen: prima comunitate europeana

In anul 1956, politicianul belgian Paul Henry Spaak a redactat Raportul cu

privire la infiintarea Comunitatii Economice Europene si a EURATOM-ului.
Raportul SPAAK, in mod similar Planului Schuman, nu producea efecte juridice,
avand doar caracter orientativ. De aceea, la data de 25 martie 1957, aceleasi 6
state fondatoare au semnat la Roma, doua tratate de instituire a Comunitatii
Economice Europene si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice, pentru o
perioada nedeterminata, motiv pentru care cele doua tratate nu si-au incetat
efectele niciodata, permanent fiind modificate/revizuite.

Dezvoltarea constructiei comunitare/europene/unionale

1. Dimensiunea calitativa

a) Crize si esecuri

In dezvoltarea constructiei comunitare, au fost inregistrate mai multe crize si

esecuri. Retine atentia doctrinei de specialiate criza provocata de politica
scaunului gol, solutionata prin compromisul de la Luxemburg. Contextul este
reprezentat de trecerea de la votul unanim la votul majoritar, in adoptarea
deciziilor.

Franta a declarat ca va practica politica scaunului gol, adica nu va participa

adoptarea deciziilor in cadrul Consiliului. Motivele se gasesc in consecintele
pozitive si negative atat ale votului unanim, cat si ale votului majoritar:

VOT UNANIM VOT MAJORITAR

Consecinte pozitive Consecinte negative Consecinte pozitive

Consecinte negative

Au drept destinatari statele membre, pentru ca acestea pot invoca dreptul de

veto. Au drept destinatari comunitatile europene, pentru ca celeritatea este
afectata, procesul de adoptare a deciziilor fiind incetinit. Au drept
destintari comunitatile europene, pentru ca este mai rapida luarea deciziilor.
Au drept destinatari statele membre pentru ca nu mai pot invoca dreptul
de veto.

Compromisul de la Luxemburg: Deciziile importate sa fie adoptate cu

unanimitate de voturi, altele, mai putin importante, cu majoritate.
II. 1a. Reflecții cu privire la posibilitatea depășirii crizelor și eșecurilor

-acestea au caracter abstract, orientativ pentru conduita subiectelor de drept

cărora li se adreseaza;

-dobândesc forma și conținutul analizelor, sintezelor, planurilor, rapoartelor,

dezbaterilor etc;

-uneori au caracter premergător adoptării normelor cu forță juridică

obligatorie.

Ex: Planul Schuman, SPAAK

1c. Texte de drept pozitiv – au rolul de a revizui, dezvolta, adăugi, completa ori
modifica prevederile inițiale ale tratatelor de instituire a comunităților
europene, anume:

1. Tratatul de la Bruxelles (1965), intrat în vigoare în 1967 – tratat de

instituire a unei comisii unice și al unui consiliu unic – Tratatul de fuziune.

2. Modificările intervenite în materie financiară succesiv în 1970 și 1975.

Acestea au pus bazele actualei Curți de Conturi.

3. Actul unic european (1986) intrat în vigoare în 1987 – s-a propus, la nivel
de state, înființarea Tribunalului de primă instanță.

4. Tratatul de la Maastricht (1992), intrat în vigoare la 1 nov. 1993.

5. Tratatul de la Amsterdam (1997), intrat în vigoare la 1 mai 1999.

6. Tratatul de la Nyssa (2001), intrat în vigoare la 1 febr. 2003.

7. Tratatul de la Lisabona (2007), intrat în vigoare la 1 dec. 2009.

8. Tratatele de aderare a statelor la Comunitățile Europene/Uniunea

Europeană.
II. 2. Dimensiunea cantitativă (extinderea Comunităților Europene/Uniunii
Europene prin aderarea unor noi state).

Până în 2016, Com. Europene/ U. Europeană au cunoscut numai cereri de

aderare. Din 2016, asistăm la o singură cerere de renunțare la statutul de stat
membru (Marea Britanie), cerere înregistrată potrivit art. 50 din TUE. Până la
Tratatul de la Lisabona nu a existat o astfel de reglementare privind retragerea
din Uniunea Europeană.

De la 1950 până în prezent, extinderea Comunităților Europene/Uniunii

Europene a cunoscut evoluții: de la cele 6 state membre au evoluat la cele 9,
10, 12, 15, 25, 27, 28.

State potențial candidate: Bosnia, Muntenegru, Macedonia de Nord,

Stat asociat: Rep. Moldova

Statutele succesiv dobândite sunt:

1. Stat asociat: România l-a deținut conform acordului semnat în 1993 și

intrat în vigoare ăn 1995 (1995-1999)

2. Stat candidat la aderare (România: 2000-2004). Acest statut e declanșat

de începerea negocierilor în vederea aderării.

3. Stat în curs de aderare (2005-2006).

4. Stat membru (2007).

II. 3. Caracteristicile Com. Europene/U. Europene ca subiecte de drept

internațional

1. Asociații de tip economic integrat

2. Organizații internaționale vs. uniuni de state

3. Structură instituțională proprie originală

4. Diplomația atipică, nonclasică

1. Asociații de tip economic integrat. Comunitățile Europene au luat ființă prin
acordul de voință al statelor membre, care au înțeles să pună în comun
teritoriile lor, precum și populațiile existente pe acestea. Com. Europene/ U.
Europeană reprezintă rezultatul unor astfel de asocieri, adică, acum, Com.
Europene/ U. Europeană reprezintă o arie geografică unică, formată din ariile
geografice ale tuturor statelor membre. În prezent, o astfel de arie geografică e
comparabilă cu marile metropole ale lumii, reunind peste o jumătate de
miliard.

Realizarea acestei arii geografice unice, comune mai este denumită și piață
comună, piață unică, piață internă. Eforturile au fost consistente în mai multe
planuri materializându-se în plan economic, politic, militar, administrativ,
juridic.

Câteva măsuri rețin atenția din perspectiva juridicului. În plan juridic, au fost
adoptate următoarele măsuri:

• Desființarea barierelor vamale și a taxelor adiacente acestora, respectiv

între statele membre, și adoptarea unui tarif vamal comun în statele membre și
statele terțe.

• Desființarea discriminărilor de natură publică sau privata, fapt care a

favorizat libera circulație la nivelul U. Europene (persoane, servicii, mărfuri,
capitaluri și plăți).

• Instituirea unor reguli concurențiale de natură să contribuie la

dezvoltarea economică a U. Europeane (abuz de poziții dominante).

Bazele unei astfel de asocieri sunt puse de tratatele de instituire a Com.

Europene.

2. Organizații internaționale vs. uniuni de state. Sunt organizații internaționale

deoarece au luat ființă în temeiul acordului de voință liber exprimat de statele
membre de a fi părți la tratatele de instituire a Com. Europene. Ele sunt tratate
internaționale multilaterale similare altor acte constitutive (NATO, ONU). Com.
Europene sunt organizații internaționale deschise posibilității aderării tuturor
statelor europene, dar având caracter închis, care e dat de acordul privind
aderarea altor state. În cazul organizațiilor internaționale care au caracter
închis, este necesar acordul tuturor statelor membre; în cazul organizațiilor
internaționale care au caracter deschis, este necesar acordul organelor
organizațiilor respective (Consiliul Europei, ONU).

Aderarea la Com. Europene/ U. Europeană este posibilă cu îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții cumulative:

a) Condiții de natură politică:

• Existența, în statul candidat la aderare, a unei democrații de tip

pluripartid.

• Respectarea drepturilor omului în statul candidat la aderare (inclusiv

rezolvarea problemelor minorităților naționale și a copiilor instituționalizați).
România a îndeplinit aceste condiții.

b) Un loc important îl ocupă criteriul militar, corelativ celui politic. Statul

candidat la aderare trebuie să fie un stat furnizor de securitate.

c) Condiții de natură juridică – se regăsesc în angajamentul statelor

candidate de a aplica imediat, direct și prioritar dreptul Uniunii Europene în
dreptul intern (Revizuirea Constituției și republicarea din 2003).

d) Condiții de natură economică – sunt sintetizate în cerința potrivit căreia

statele candidate să aibă o economie de piață funcțională (2004), capabilă să
facă față presiunilor, tensiunilor generate de concurența existentă pe piața
unică. A fost necesară îndeplinirea criteriilor de convergență:

• Deficit bugetar (3% /PIB);

• Inflația (3% /PIB);

• Nivelul datoriei statului către populație (60 % /PIB);

• Dobânzile la creditele acordate (DAE 7-9 % /PIB).

Structura institutionala: Consiliul Europei vs. Uniunea Europeana

Consiliul Europei:
- Detine o structura institutionala clasica, tipica (Montesquieu) potrivit
statutului semnat la Londra, in 5 mai 1949: un deliberativ (Adunarea
Parlamentara), un executiv (Comitetul de Ministri – miniștrii de externe ai
statelor membre);

- CEDO (apare prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului – 1950,

intrata in vigoare in 1953).

Uniunea Europeana:

- Structura institutionala proprie, originala (atipica, nonclasica);

- Sistemul institutional de la inceput este qvartipartid: 4 institutii la nivelul

fiecare comunitati, ulterior fuzionand si fiind 4. Are cel mai puternic sistem
institutional.

Ierarhizarea se afla in tratate, astfel: institutii, organe, oficii, agentii =>

diferenta intre ele este data de participarea la procesul decizional. Institutiile
participa in mod direct la procesul decizional, ocupand un loc ierarhic superior
fata de celelalte 3. Acestea din urma participa la:

- Pregatirea deciziei, care se adopta la nivelul institutiilor;

- Asigurarea continuitatii activitatilor desfasurate in cadrul institutiilor,

indeosebi a institutiilor care nu au functionare permanenta;

- Participare la aplicarea deciziilor adoptate.

Unele organe tehnice auxiliare detin un astfel de statut numai

tranzitoriu/temporar, pentru ca, in timp, acestea devin institutii ale UE: in ce
priveste Curtea de Conturi, aceasta a avut statut de organ tehnic al UE
(comisarii pt fonduri si delegatii pentru conturi – anii 70). Curtea de Conturi a
intrat in sistemul functional al UE prin Tratatul de la Maastricht.

Dupa Tratatul de la Maastricht: Comitetul monetar pana in 1996 => apoi

Institutul Monetar European pana in 1999 => apoi BCE (in conditiile introducerii
monedei europene unice).

Maastricht apare ECU – european currency unit (a fost inlocuita de euro la 1

Ianuarie 1999).
Aplicabilitatea dreptului UE in raport cu dreptul intern:

- Directa a drepturilor UE in dreptul intern al statelor membre (absenta

oricarui obstacol in calea aplicarii unor norme de drept al UE);

- Imediata (presupune/incumba factorul timp) – se urmareste celeritatea

raporturilor de drept in cadrul UE.

- Prioritara a dreptului UE in raportul cu dreptul intern al statelor membre

(art. 148 din Constitutia republicata).

Art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană

(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul

transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în
comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate,
se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi
Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii

Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,
au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea
prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru

aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească

garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi
din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor
cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor
Uniunii Europene.

IV. Ordinea juridica a UE

Anul 2010, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, care

consfinteste Serviciul European de Actiune Externa (Federica Mogherini – High
Representative of the Union for Foreign Affairs and Security Policy). Un organ
care va deveni cel mai probabil institutie. Are structura unui minister al
afacerilor externe.

Vom analiza: definitie, clasificare, izvoarele si caracteristicile (aplicabilitatile).

Definitie: Ordinea juridica a UE (a comunitatilor europene/comunitara) este

una autonoma. Reprezinta un ansamblu de norme care guverneaza raporturile
stabilite intre comunitatile europene (la origini, cele 3)/UE si:

1. Statele membre (2007);

2. Statele in curs de aderare;

3. Statele candidate (Turcia, cu suspendare);

4. Statele asociate (Moldova);

5. Statele potential candidate (Macedonia de Nord, Kosovo, Serbia, Bosnia-

Hertegovina);

6. State terte (altele decat cele de mai sus);

7. Organizatiile internationale;

8. Particulari (persoane fizice si persoane juridice).

Toate aceste raporturi sunt insotite de norme. Acquis communautaire (peste

100k pagini de acquis).

Clasificare:

Date fiind, pe de o parte, diversitatea si complexitatea normelor care compun

ordinea juridica a UE (diferita fiind de ordinea juridica nationala, dar si de cea
internationala), in doctrina si practica domeniului au fost cautate si identificate
mai multe criterii de clasificare, ierarhizare, respectiv sistematizare a acestora.
Retine atentia majoritatii doctrinare, dar si a practicienilor criteriul fortei
juridice. Potrivit acestui criteriu, exista 5 categorii de izvoare:

1. Izvoare primare;

2. Izvoare derivate;
3. Acordurile externe – normele care provin din angajamentele externe ale
comunitatilor europene/UE;

4. Izvoare complementare;

5. Izvoarele nescrise.

IZVOARELE PRIMARE:

Acestea au caracter fundamental, constitutional, de la care nu se poate deroga

decat prin norme cu forta juridica similara. Din punct de vedere al dreptului
intern, le putem compara cu adevarate constitutii. Din punct de vedere al
dreptului international, putem spune ca sunt tratate internationale
multilaterale, semnate de catre statele fondatoare, ratificate de catre acestea,
respectiv la care celelalte state au aderat.

Doar Irlanda a ratificat Tratatul de la Lisabona prin referendum, restul statelor

prin legislativ.

Se impart in 2 categorii si anume:

I. Tratatele de instituire a comunitatilor europene/a UE:

1. Tratatul de instituire a Comunitatii a Carbunelui si Otelului, semnat de

catre cele 6 state fondatoare (Franta, Germania, Italia si BENELUX), la Paris, la
18 aprilie 1951, intrat in vigoare la 23 iulie 1952, pentru o perioada de 50 de
ani, motiv pentru care, la 23 iulie 2002, Tratatul si-a incetat efectele si, pe cale
de consecinta, si prima comunitate europeana si-a incetat existenta.

2. Tratatele de instituire a Comunitatii Economice Europene si a Comunitatii

Europene a Energiei Atomice (EURATOM), semnate de catre aceleasi state
fondatoare CECO, la Roma, la 25 martie 1957, intrate in vigoare in ianuarie
1958, pentru o perioada nedeterminata, motiv pentru care cele doua tratate nu
si-au incetat niciodata efectele, ci permanent au fost
modificate/completate/adaugite/revizuite.

3. Tratatele de la Maastricht, respectiv Lisabona au un caracter hibrid si de

instituire a Uniunii Europene (si de instituire si de modificare).
II. Tratatele modificatoare:

1. Tratatul de la Bruxelles din 1965 intrat in vigoare in 1967 – Tratatul de

fuziune/de instituire a unei Comisii si unui Consiliu Unic;

2. Modificarile intervenite in materie financiara, succesiv in anii 1970 si

1975;

3. Actul Unic European din 1986 – 1987;

4. Tratatul de la Maastricht (1992 – 1993);

5. Tratatul de la Amsterdam (1997 – 1999);

6. Tratatul de la Nissa (2001 – 2003);

7. Tratatul de la Lisabona (2007 – 2009);

8. Tratatele de aderare a statelor la comunitatilor europene/UE.

IZVOARE DERIVATE:

Caracterul derivat este dat de raportarea lor la izvoarele primare. Sunt similare
legilor din dreptul intern. Nu pot deroga de la tratate, ele se adopta numai in
limitele stabilite de statele membre prin tratate. Sunt consacrate prin tratate si
sunt acte juridice ale UE: regulamentul, directiva, decizia, recomandarea si
avizul.

Acte juridice obligatorii si non-obligatorii:

Din punct de vedere al denumirii lor, AJ obligatorii sunt: regulamentul, directiva

si decizia. Non-obligatorii – recomandarea si avizul.

Dupa continutul lor, acestea, indiferent cum sunt denumite, daca includ
obligatii, pot fi obligatorii, dar pot fi atacate in anulare la Curtea de Justitie.

IZVOARE DERIVATE

Pentru intelegerea acestora le analizam din 3 puncte de vedere: din

punctul de vedere al subiectelor de drept intern carora li se adreseaza (al
destinatarilor) – sunt izvoare derivate care se adreseaza subiectelor de drept
interne ale statelor membre dar si altele care se adreseaza doar din anumite
state membre; din punctul de vedere al obligativitatii lor referitoare la scopul
final propus de atins si al mijloacelor folosite (exista izvoare de rezultat, dar si
norme si de rezultat si de mijloace)

REGULAMENT:

- ACT GENERAL SI IMPERSONAL

- OBLIGATORIU IN INTREGIME

- DE APLICABILITATE DIRECTA SI CU EFECTE DIRECTE

- PUBLICAT IN J.O, INTRA IN VIGOARE LA 20 DE ZILE DE LA DATA

PUBLICARII

- ADOPTAT DE CONSILIU, CONSILIU SI PARLAMENT, COMISIE, B.C.E

- Se adreseaza subiectelor de drept intern din toate statele mebre

- Act juridic obligatori in toate elementele sale stabileste atat scopul final
de atins cat si mijloacele folosite in acest sens

- Direct aplicabil in ordinea juridica interna al statelor membre- pe cale de

consecinta nu se transpune

DIRECTIVA

-mai flexibila decat regulamentul in sensul ca despre ea spunem ca urmeaza

tehnica legii cadru completatat cu decretele de aplicare.

- norma aplicabila in doua drepte

Spre deosebire de regulament, ca regula generala, directiva nu se adreseaza
subiectelor de drept intern din toate statele membre; pe cale de exceptie
directiva se poate adresa si subiectelor de drept intern din toate statele
membre, dar cand se intampla acest lucru precizeaza in continutul ei

Tot spre deosebire de regulament este obligatorie numai cu privire la scopul

final propus, rezultatul de atins lasand la dispozitia statelor membre mijloacele
folosite. ; norma de rezultate, nu si de mijloace; pe cale de consecinta, directiva
nu este direct aplicabila ci aceasta se transpune in ordinea juridica interna a
statelor membre + efectul direct cu indeplinirea cumulativa a unor conditii ( se
comporta ca un regulament): 1. A expirat termenul de transpunere; 2. Au
ramas prevederi ale directivei netranspuse; 3. Prevederile ramase netranspuse
dau nastere la drepturi si obligatii particularilor

DECIZIA

Este obligatorie pentru destinatarii desemnati. Din primul punct de vedere,

decizia asemanator directivei ca regula generala este obligatorie numai pentru
subiectele de drept intern din anumite state membre; directiva asemanator
regulamentului si spre deosebire de directiva este obligatorie in toate
elementele sale adica atat cu privire la rezultatul de atins, cat si la mijloacele
folosite in acest sens; este directa-aplicare, nu se transpune in ordinea juridica
interna.

RECOMANDAREA SI AVIZUL

Potrivit criteriului denumirii lor nu produc efecte juridice si au numai caracter

orientativ pentru conduita subiectelor de drept carora li se adreseaza. Uneori
pot avea caracter prealabil normelor cu forta juridica obligatorie. In ce priveste
avizele, acestea se impart in 3 categorii si anume: avizele conforme, facultative,
consultative
Conforme: obligatorii sub aspectul aplicarii si solicitarii

Consultative: obligatorii doar din puntul de vedere al solicitarii, dar nu al

aplicarii

Facultative:nu sunt obligatorii sub niciun aspect

Normele care provin din angajamentele externe ale Comunitatilor/ UE

Aceste sunt similare angajamentelor externe asumate de catre state/ respectiv

organizatii internationale. Exista anumite particularitati:

1. Acordurile incheiate de Comunitati sau Uniune cu statele terte sau cu

organizatiile internationale

In afara de faptul ca obliga comunitatile, respectiv Uniunea in plan

international se integreaza in ordinea juridica a UE si devin izvoare de drept.
Asemenea acorduri sunt obligatorii pentru institutiile Uniunii si pentru statele
membre; Atentie la publicarea acestora

2. Actele unilaterale adoptate prin organele infiintate de acordurile externe

ale comunitatilor, respectiv ale Uniunii. Aceste acte provenind de la organele
internationale nu se aplica, automat prin ele insele in ordinea juridica a Uniunii
Europe, ci, sunt sistematic reluate in regulamentele consiliului si publicate in
anexele acestora.

3. Unele tratate incheiate de statele membre ale Comunitatilor cu state

terte

Acordurile externe si actele unilaterale luate in esenta lor nu sunt singurele

angajamente internationale care produc efecte in ordinea juridica interna a UE.
Curtea de Justitie este cea care nu exclude angajarea comunitatilor prin
acorduri la care ele nu sunt parti, dar care au fost incheiate de statele membre.

Locul ierarhic pe care-l ocupa in ordinea juridica acestea – inferior izvoarele

primare, dar superior izvoarelor derivate.

IZVOARELE COMPLEMENTARE: intra in aceasta categorie acele norme care prin

obiectul lor de reglementare se gasesc in sfera de aplicare si in prelungirea
obiectivelor definite de tratate

1. Conventiile care au o anumita specificitate, manifestata in special prin

nivelul elaborarii lor

2. Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor

membre reuniti in cadrul Consiliului / Intr-o conferinta diplomatica, in scopul
adoptarii unor masuri in domenii cum ar fi: cele pe care chiar Tratatele le-au
rezervat statelor; nu sunt guvernate de Tratate; guvernate partial

3. Declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie relative ale Comunitatilor E/UE

adoptate de comun acord de statele membre- nu presupun nicio procedura
juridica

IZVOARE NESCRISE – METODELE DE INTERPRETARE ALE CURTII DE JUSTITIE/

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT

Institutiile Uniunii Europene

Aplicabilitatea dreptului UNIUNII EUROPENE in dreptul intern al Statelor

Membre

3 principii
1. Aplicarea imediata

2. Aplicarea directa

3. Aplicarea prioritara

• Teorii existente in materie privitoare la raportul dintre dreptul

international si dreptul intern (dreptul Uniunii Europene si dreptul national al
statelor membre)

1. Teoriile moniste

2. Teoria dualista

Teoriile moniste care postuleaza teza potrivit careia – Dreptul international si

dreptul intern se gasesc in aceeasi sfera de cuprindere. Pe cale de consecinta
intre cele doua categorii de norme se stabilesc raporturi de subordonare
(supraordonare).

O prima teorie monista se refera la prioritatea a dreptului intern in raport cu

dreptul international. Parintele acestei teorii este filosoful german, Hegel,
adepti sunt membrii scolii de la Bonn, iar sustinatori sunt reprezentantii
statelor mari. (MARILE PUTERI ALE LUMII)

A doua teorie monista se refera la prioritatea dreptului international in raport

cu dreptul intern. Parintele acestei teorii este Hans Kelsen, adepti sunt membrii
scolii de la Viena, iar sustinatori sunt statele mici care doresc sa se foloseasca
de dreptul international ca de o umbrela protectoare in raporturile cu statele
mari.

Teoria dualista postuleaza teza potrivit careia cele doua categorii de

norme se gasesc, se afla in sfera de cuprindere diferite. Pe cale de consecinta
intre acestea nu se stabilesc raporturi de subordonare, ci se stabilesc doar
raporturi coexistenta.

Dreptul Uniunii Europene consacra principiul monist privind relatiile care

trebuie sa existe intre normele sale si dreptul national al statelor membre
(impunandu-se respectarea dreptului Uniunii Europene; Constitutia republicata
in anul 2003, art.148, al.(2); Codul Civil, art. (5), Codul de Procedura Civila,
art.(4) ). Normele de drept ale Uniunii sunt asimilate de dreptul national al
statelor membre, acestea neavand posibilitatea de a opta intre aplicarea
conceptiei moniste si a celei dualiste, asa cum se intampla in cazul dreptului
international.

Acest fapt genereaza urmatoarele consecinte:

1. Dreptul Uniunii este integrat in mod firesc in ordinea juridica interna a

statelor membre fara a necesita o formula speciala in acest sens.

2. Normele juridice ale Uniunii Europene isi ocupa locul in ordinea juridica
interna ca drept al Uniunii Europene.

3. Judecatorii nationali sunt obligati sa aplice dreptul Uniunii Europene.

APLICAREA DIRECTA

Consta in dreptul oricarei persoane sa i se aplice tratate al Uniunii Europene,

regulamente si decizii. Judecatorul are obligatia de a folosi aceste texte oricare
ar fi legislatia tarii careia ii apartine. Consecinta imediata a aplicarii directe
consta in efectul direct pe care il produce dreptul Uniunii Europene in anumite
conditii (Philippe Manin). Efectul direct semnifica faptul ca normele obligatorii
care sunt suficient de clare, precise si neconditionate pot fi invocate de catre
particulari in fata instantelor nationale.

Prin efect direct intelegem capacitatea unei prevederi de drept al Uniunii

Europene de a conferi – drepturi, dar si obligatii corelative, persoanelor fizice si
juridice din statele membre. Efectul direct cunoaste diferente raportate la actul
juridic al Uniunii Europene, si anume:

1. Efectul direct neconditionat si complet cu aplicabilitate generala

(regulamente, decizii si principiile generale)

2. Efectul direct si conditionat si complat cu aplicabilitate generala

(tratatele UE si tratate internationale)

3. Efectul direct conditionat si restrans (directive si deciziile adresate

statelor membre)

APLICAREA PRIORITARA A DREPTULUI UNIUNII EUROPENE IN RAPORT CU

DREPTUL INTERN AL STATELOR MEMBRE

In mod similar dreptului international, dreptul Uniunii Europene

beneficiaza de prioritate in raport cu dreptul intern al statelor membre.
Prioritatea in cazul dreptului Uniunii Europene reprezinta o conditie esentiala
rezultata din chiar natura comunitatilor europene. Prioritatea nu a fost
consacrata prin tratate. Curtii de Justitie i-a revenit un astfel de rol (van Gend &
Loos contra adminsitratiei fiscale).

Prioritatea face parte din chiar natura dreptului Uniunii Europene, de aceasta
depinzand aplicarea uniforma. Principiul prioritatii, potrivit jurisprudentei
instantei de la Luxembourg se refera la toate izvoarele acestuia, indiferent de
categoria lor. Prin urmare, prioritatea dreptului Uniunii Europene are drept
efect inaplicabilitatea oricarei dispozitii contrare din dreptul intern al statelor
membre. !Orice norma contrara din dreptul intern devine inaplicabila!
SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

- ORIGINAL, ESTE ATIPIC

La acest nivel se face diferenta intre oficii, institutii, organe, agentii. Institutiile
participa direct la procesul decizional, in timp ce organele, oficiile si agentiile:

- Pregatesc procesul decizional

- Asigura continuitatea activitatilor desfasurate in cadrul institutiilor

- Monitorizeaza aplicarea deciziei

Unele organe tehnice auxiliare detin un astfel de statut numai tranzitoriu,

pentru ca in timp acestea devin institutii. (Curtea de Conturi-prin T.de la
Mastricht a devenit organ tehnic, de institutie; Banca Centrala). Pentru a exista
si pentru a functiona, Comunitatile Europene si-au infiintat institutii proprii in
urmatoarele domenii:

1. Decizional

2. Al Controlului Politic

3. Executiv

4. Jurisdictional

In timp, institutiile similare au fuzionat, dand nastere unor institutii unice care
duc la indeplinire atributii/competente din toate cele trei tratate institutive.
Institutiile infiintate prin Tratatul de la Paris (CECO) sunt diferite de institutiile
infiintate prin Tratatele de la Roma (CEE +EURATOM), sub aspectul denumirii
lor. Institutiile infiintate prin Tratatele de la Roma se simplifica si se
uniformizeaza. Caracterul original, atipic, nonclasic al sistemului institutional
este dat de faptul ca in cadrul Uniunii, nu este adoptat sistemul clasic, tripartit
(Montesquieu) care sa reuneasca un legislativ, executiv si puterea
judecatoreasca.