Arhitectura unui SGBD cuprinde următoarele componente:

- baza de date propriu-zisă în care se memorează colecţia de date;

- sistemul de gestiune al bazei de date, care este un ansamblu de programe (soft)
care realizează gestiunea şi prelucrarea complexă a datelor;
- un set de proceduri manuale şi automate, precum şi reglementările administrative,
destinate bunei funcţionări a întregului sistem;
- un dicţionar al bazei de date (metabaza de date), ce conţine informaţii despre date,
structura acestora, elemente de descriere a semanticii, statistici, documentaţie etc.
- mijloacele hard utilizate (comune, specializate etc.);
- personalul implicat: (categorii de utilizatori: finali - (neinformaticieni); de
specialitate (administrator), analişti - programatori, gestionari, operatori).
Obiectivul informaticii îl constituie culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea şi
prelucrarea automata a datelor cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul, în scopul
satisfacerii diferitelor nivele de conducere cu informaţii necesare luării deciziilor, în
condiţii de eficienta economica sporita.
Obiectivele sunt:
Asigurarea independentei datelor.
Acest obiectiv consta în îndeplinirea cerinţei ca modificările care se fac la un anumit
nivel de structura de date să nu fie 'vizibile' la nivelul de organizare imediat superior.
Asigurarea unei redundante minime şi controlate a datelor din baza de date.
Pe cât posibil, fiecare informaţie să apară o singură dată. Nu sunt excluse nici cazurile în
care să se accepte o anumită redundanţă a datelor.
Asigurarea unor facilităţi sporite de utilizare a datelor.
Asigurarea integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate,
prin intermediul unor proceduri de validare, a unor protocoale de control concurent şi a
unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente.
Asigurarea partajabilităţii datelor. Partajabilitatea datelor trebuie înţeleasă şi sub
aspectul posibilităţii dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date.
Funcţiunile unui SDGBD sunt
Funcţia de descriere a datelor care permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul
limbajului de definire.
Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă funcţie şi realizează
următoarele activităţi:
- crearea (încărcarea) bazei de date;
- adăugarea de noi înregistrări;
- ştergerea unor înregistrări;
 - modificarea valorilor unor câmpuri;
- căutarea, sortarea şi editarea parţială sau totală a unei înregistrări virtuale etc.
Funcţia de manipulare a datelor se realizează prin intermediul limbajului de
manipulare a datelor.
Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor
utilizatorilor cu baza de date. Sunt recunoscute mai multe categorii de utilizatori:
- utilizatori "liberi" sau conversaţionali. Ei apar ca utilizatori neinformaticieni;
- utilizatori programatori, care utilizează limbajele de manipulare, realizând
proceduri complexe de exploatare a bazei de date;
- administratorul bazei de date apare ca un utilizator special şi are rolul hotărâtor în
ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului ansamblu.
Funcţia de administrare a bazei de date apare ca o funcţie complexă şi este de
competenţa administratorului bazei de date.