Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOŢIUNI GENERALE
Baza de date este creată ca un container, care conţine iniţial un singur tabel, cu numele
generic Table1 – şi la care ulterior putem adăuga alte tabele, în funcţie de necesităţile pe care le
avem.
▪ Tipul de dată al câmpului: se alege dintr-o listă de tipuri de dată predefinite, în funcţie
de natura informaţiilor care vor fi memorate în câmpul respectiv.
Tip Descriere
Şiruri de caractere (litere şi cifre) cu o lungime maximă de 255
Text
caractere
Şiruri de caractere (litere şi cifre) cu o lungime maximă de 65536
Memo
caractere
Valoare numerică întreagă sau reală, în funcţie de proprietatea
Number
FieldSize
Dată calendaristică (zi, lună, an) şi moment de timp (oră, minut,
DateTime
secundă)
Valoare numerică care reprezintă o sumă de bani, folosită în
Currency
special în calcule financiare, unde nu sunt permise rotunjiri.
Valoare numerică autogenerată, unică pt. fiecare înregistrare din
AutoNumber
tabelă
Valoare logică (booleană) cu două posibilităţi: da, nu (adevărat,
Yes/No
fals)
Obiect generic inserat în baza de date (document Word, imagine,
OLE
film, etc.)
Hyperlink Adresă catre o pagină Web din Internet
Valoare autogenerată în urma efectuării unor calcule asupra
Calculated
valorilor din celelalte câmpuri ale tabelului
Lookup Valoare care se selectează dintr-o listă de valori posibile,
Wizard specificate manual sau preluate din alte tabele ale bazei de date
Tipul de dată optim pentru a stoca imagini digitale şi orice alt fel
Attachment
de fişiere binare.
Exemplu:
Vom crea un tabel care să conţină informaţii generale despre pacienţii luaţi în evidenţa
unui spital. În structura acestui tabel dorim să introducem următoarele câmpuri:
▪ NUME, PRENUME ▪ CAS
▪ DATA NASTERII ▪ ANAMNEZĂ
▪ VARSTA ▪ INALTIME
▪ GEN ▪ GREUTATE
▪ DOMICILIU ▪ GLICEMIE
▪ JUDET ▪ COLESTEROL
▪ LOCALITATE
4. Câmpul GEN: Va avea doar două valori posibile, M (pentru masculin) şi F (pentru
feminin). Ca principiu de lucru în proiectarea bazelor de date, se urmăreşte în
general ca informaţia să fie introdusă în maniera cea mai concisă posibil, folosindu-
se prescurtări sau coduri numerice ori de câte ori este posibil – pentru a se micşora la
maximum timpul de introducere a datelor şi a se minimiza riscul de eroare.
Tot din aceleaşi considerente, deşi am fi tentaţi să definim acest câmp de tip Text,
eventual cu dimensiunea 1, un tip de dată încă mai adecvat ar fi „Lookup Wizard”,
care elimină complet riscul de eroare, deoarece nu permite utilizatorului decât să
selecteze una dintre cele două valori posibile stabilite în faza de proiectare a bazei de
date, respectiv M şi F.
Pentru definirea unui câmp al unei baze de date ca având tipul „Lookup Wizard” se
foloseşte un program asistent care necesită parcurgerea următorilor paşi:
PASUL 1. Se alege opţiunea „I will type in the values that I want”, care permite specificarea
explicită a valorilor pe care le va conţine lista predefinită (utilizarea celeilalte opţiuni presupune
culegerea acestor valori dintr-un alt tabel, cu nomenclatoare şi este necesară atunci când lista
valorilor posibile este mult mai amplă - de exemplu lista tuturor judeţelor din România sau a
tuturor localităţilor dintr-un judeţ).
PASUL 2. Se precizează manual valorile pe care le va conţine lista predefinită, într-o singură
coloană, pe linii succesive; dacă este nevoie, coloana se poate redimensiona prin ajustarea
lăţimii sale, şi se pot defini de asemenea şi coloane multiple, respectiv tabele de valori dacă este
nevoie.
PASUL 3. Se bifează opţiunea „Limit to List” dacă dorim ca numai valorile specificate la pasul 2
să fie admise în câmpul definit cu tipul „Lookup Wizard”; se finalizează operaţiunea prin
utilizarea butonului „Finish”.
PASUL 2.
PASUL 3.
De multe ori, în cazul în care se lucrează cu valori numerice (dar şi cu valori de tip Text),
în ideea de a se controla rata erorilor care pot apare la încărcarea datelor în tabel se introduce în
descrierea câmpurilor o regulă de validare (prin personalizarea proprietăţii „Validation Rule”),
astfel încât să nu fie acceptate în câmpul respectiv decât valorile care satisfac acea regulă de
După ce toate câmpurile tabelului au fost descrise corespunzător, se poate trece la etapa
a doua, respectiv introducerea de înregistrări în tabel, adică date efective. Pentru aceasta, este
suficientă schimbarea modului de vizualizare a tabelului, din Design View în Datasheet View;
structura tabelului va fi salvată automat, iar conţinutul său va fi afişat în modalitatea clasică, ce
permite introducerea de date:
În final, baza de date poate fi salvată cu un nume personalizat prin utilizarea comenzii
File / Save Database As, după care se introduce explicit numele sub care dorim să salvăm fişierul
şi localizarea acestuia pe hard-disc.
Rezultatul operaţiunii de sortare este afişat în figura de mai jos; atunci când tabelul este
sortat după valorile dintr-un câmp specific, numele coloanei corespunzătoare are în dreptul său
o săgeată, orientată în sus sau în jos, pentru a indica prezenţa unui criteriu de ordonare definit
pe tabelul de date.
2. Indirect, prin utilizarea unei reguli automate de filtrare. Aceste reguli se pot crea prin
folosirea opţiunilor Text Filters, Number Filters sau Date Filters din meniul de filtrare (pentru
un câmp dintr-un tabel, numai una dintre opţiunile anterioare este disponibilă, adică cea
corespunzătoare tipului de dată al câmpului). În continuare, trebuie ales un operator de
filtrare, de tipul: Equals (egal cu), Does Not Equal (diferit de), Less Than (mai mic decât),
Greater Than (mai mare decât), Between (în intervalul) - lista operatorilor disponibili diferă de
asemenea în funcţie de tipul de dată al câmpului selectat. Se introduce apoi valoarea de
filtrare, asupra căreia acţionează operatorul selectat, formându-se astfel practic regula de
filtrare dorită.
- Toată odată, prin utilizarea butonului Toggle Filter din meniu-ul superior, secţiunea
Home / Sort Filter.
Aceste calcule se realizează în mod implicit pentru toate înregistrările tabelului, dar dacă
definim filtre pe câmpurile sale, calculele vor fi reactualizate automat doar pentru înregistrările
care îndeplinesc criteriile de filtrare specificate. De asemenea, calculele se reactualizează şi la
modificarea conţinutului tabelului, prin adăugare sau ştergere de linii.
exact acelaşi efect, , cu singura deosebire că, în plus, cursorul se mută pe linia
nou-introdusă în tabel pentru a se începe editarea acesteia.
b) Ştergerea unei înregistrări: Se selectează înregistrarea (linia) din tabel pe care dorim să
, cu opţiunile:
• First: ne poziţionăm pe prima înregistrare din tabel
• Last: ne poziţionăm pe ultima înregistrare din tabel
• Previous: ne poziţionăm pe înregistrarea anterioară celei curente;
• Next: ne poziţionăm pe înregistrarea care o urmează pe cea curentă;
• New: se adaugă o nouă înregistrare, vidă, la finalul tabelului şi ne
poziţionăm pe ea.
e) Select all: Este o opţiune a comenzii Select , prin care se selectează întregul
conţinut al tabelului – echivalentă cu combinaţia de taste CTRL+A sau cu click pe
pătratul din colţul din stânga-sus al tabelului (similar cu comanda de selectare a unui
tabel în Excel) – vezi figura.
f) Căutarea unei valori specifice într-un tabel: Se realizează folosind comanda Find