Malaria este cea mai importantă boală parazitară a omului iar efortul de a dezvolta un vaccin

eficient se întinde pe o perioadă mai lungă de 6 decenii.

Cu toate acestea, nici până în prezent nu există un vaccin eficient împotriva malariei sau
pentru oricare altă boală parazitară umană. Impactul negativ al infecției cu malariei ce se
soldează cu 800.000 de decese și aproximativ 250 de milioane de episoade clinice anual au
condus la o serie de eforturi susținute pentru a dezvolta un vaccin eficient. [1]

Cel mai eficient vaccin testat până în prezent este RTS, S, o particulă proteică hibridă,
formulată într- un adjuvant sub denumirea de AS01. S-a constatat că pentru a genera
particule apte imunogenic, proteina RTS,S ar trebui să fie asociată cu doze mari de
imunostimulatoare, acest adjuvant fiind cunoscut sub denumirea de AS02. Cele mai bune
efecte s-au înregistrat în rândul pacienților care au utilizat monofosforil lipidul A( un agonist
toll-like receptor 4) și QS21 ( derivat al Quill A). [16]
Analizele imunologice au demonstrat abilitatea remarcabilă a vaccinului de a induce
concentrații crescute de anticorpi, de sute de micrograme per mililitru, care vizează regiunea
centrală a proteinei circumsporozoite iar într-o oarecare măsură setarea nivelului de
anticorpi corelează cu protecția împotriva infecției sau bolii. Spre deosebire de aceasta,
rezultatele asupra imunogenității celulelor T au fost neconvingătoare și sugerează că cel
puțin până acum nivelul scăzut de răspuns nu poate contribui la creșterea imunității.
RTS,S/AS01 se află acum într- un de faza a III-a care implică peste 15.000 de copii din șapte
țări africane cu scopul de a produce un vaccin eficent.

O altă abordare majoră pentru inducerea imunității pre-eritrocitare a fost realizarea de

vaccinuri vectorizate, cu scopul de a produce imunitate celulară în stagiul de infectare a
ficatului. Mai multe generații de vaccinuri vectorizate au fost evaluate clinic în încercările de
a induce eficacitate comparabilă. [38,39]
Cu toate acestea, chiar și la murine a fost dificil să se genereze eficacitate la nivel înalt cu
vectori care codifică antigeni unici, nu în ultimul rând din cauza faptului că este necesar de
nivele foarte mari de celule T. În prezent, există trei abordări care sunt evaluate clinic. [39]

Spre deosebire de progresele majore înregistrate în mai multe domenii ale dezvoltării
vaccinului pre-eritrocitar, progresul cu vaccinuri în stadiul eritrocitar a fost, în general, mai
lent [47]. Un număr de vaccinuri candidate au avansat la testarea clinică, dar niciuna nu a
obținut încă dovezi bune de eficacitate protectivă împotriva malariei clinice.
Unele abordări s-au concentrat pe inducerea anticorpilor care afectează creșterea
parazitului, în timp ce altele au avut drept scop inducerea de anticorpi care își ating efectul
în asociere celule efectoare și care pot fi măsurate cu mai mare dificultate.
Au existat trei provocări majore în dezvoltarea unui vaccin de stadiu eritrocitar.
Prima este dificultatea de a exprima antigene mari corect conformate.
O a doua provocare a fost o reacție modestă a anticorpului obținută chiar și cu o serie de noi
adjuvanți. În unele cazuri, s- a obținut inducerea clară a anticorpilorcu activitate de
diminuare a creșterii parazitului, dar care nu a fost asociată cu eficacitatea semnificativă a
vaccinului. [48]
Cea de- a treia dificultate a fost reprezentată de polimorfismul amplu al antigenelor
candidate în stadiul eritrocitar: unele vaccinuri candidate includ mai mult de o alelă, însă
rămâne de văzut dacă această abordare este una eficientă.
O abordare diferită o reprezintă realizarea unui vaccin care are la bază ideea de a proteja
persoanele aflate în jurul pacienților bolnavi de malarie. Ideea utilizării de antigene
parazitare în stadiul sexual sau gametocite pentru a imuniza indivizii în continuă expunere la
infecția a fost descrisă ca o vaccinare altruistă.
Recent, această abordare a fost suplimentată de utilizarea in vivo a paraziților transgenici
pentru a evalua eficacitatea anticorpilor induși de antigenele P. falciparul și P. vivax. [55] în
prevenirea transmiterii paraziților de la rozătoare. Aceste sisteme oferă un mijloc de
evaluare rapidă a eficacității probabile a serurilor de la vaccinanții care participă la studiile
de fază I ale vaccinurilor împotriva tantarilor, un avantaj major al acestei abordări a
dezvoltării vaccinului împotriva malariei. Într-adevăr, în singurul studiu clinic raportat, un
vaccin cu P. falciparum pe bază de Pfs25, pe bază de Pfs25, a generat o activitate
semnificativă de blocare a transmisiei la unii vaccinanți, chiar dacă studiul nu a fost terminat
datorită problemelor de siguranță cu formularea adjuvantă proteică utilizată [ 56].

În ultimii ani, s-au înregistrat progrese în dezvoltarea vaccinurilor anti-parazitare pentru

oameni. Dezvoltarea unui vaccin eficient împotriva malariei a reprezentat o mare provocare
pentru știința medicală, dar descoperirile și abordările pionierate în eforturile de dezvoltare
a vaccinului împotriva malariei se dovedesc a fi utile în dezvoltarea unei game întregi de
vaccinuri împotriva altor boli dificile. Cercetările continuă în prezent, dar cu siguranță
următoarea perioadă va introduce pe piață cel puțin un vaccin eficient împotriva acestui
mare flagel al umanității. [0]