Factori externi si interni implicati in aparitia depresiei

Desi tulburarea depresiva majora poate aparea in absenta unor

factori precipitanti, stresul sau pierderea unor persoane apropiate pot
creste riscul. Durerea cronica, invaliditatea sau stresul psihosocial pot
juca un rol major in declansarea unui episod depresiv. Simptomele
cronice, ca de exemplu durerea asociata diverselor boli pot induce
perturbari ale somnului sau ale altor bioritmuri cu progresie catre
depresie.
Alti factori de risc includ:
- Lipsa sprijinului afectiv
- Singuratate
- Doliu
- Evenimente negative recente.

De asemenea, expunerea la anumiti agenti farmacologici creste

riscul de depresie, ca de exemplu rezerpina, beta- blocante, steroizii
(cortizol). Uzul de substante reprezinta un alt factor de risc, cele mai
frecvente substante fiind: cocaina, amfetamina, narcotice si alcool.
La pacientii varstnici, o cauza importanta de declansare a unui
episod de depresie acuta il reprezinta bolile neurodegenerative ( in
special boala Parkinson si Alzheimer), accidentele vasculare
cerebrale, scleroza multipla, epilepsia, cancerul, degenerescenta
maculara sau durerea cronica. Alternativ, intr- un studiu, s-a constatat
ca tulburarea depresiva cu debut precoce se asociaza cu risc crescut
de boala Alzheimer.
O alta potentiala cauza o reprezinta relatia afectiva deficitara
mama-copil. S-a constatat ca adultii cu tulburare depresiva au
beneficiat de o limitare a implicarii paterne si de o protectie exagerata
materna in copilaria precoce. In plus, tulburarea afectiva a unuia
dintre pacienti este un factor pentru perpetuarea acesteia la copil, la
fel ca si abuzul sau acumularea unor factori stresori intr-o perioada
indelungata.

Epidemiologie
Intre 2009-2012, 7.6% din populatia Americii cu varsta peste 12
ani suferea de depresie (cu simptome moderate sau severe in
 ultimele 2 saptamani ). Prevalenta a fost mai mare in randul sexului
feminin si a persoanelor cu varsta cuprinsa intre 40-59 de ani. In
2015, aproximativ 16.1 milioane de adulti cu varsta peste 18 ani din
Statele Unite a avut cel putin un episod depresiv major in ultimul an,
ceea ce reprezinta 6.7% din populatia adulta a Statelor Unite.
Desi rata depresiei in adultii cu varsta intre 25-44 de ani este cea
mai mare, incidenta simptomelor depresive creste odata cu varsta, in
special atunci cand este asociata cu alte boli sau persoane
institutionalizate fara ca uneori sa imbrace criteriile unui episod
depresiv major.

Diagnostic diferential
1) Alte boli psihiatrice: distimie, tulburare bipolara, tulburare de
anxietate, tulburari de personalitate (ca de exemplu, personalitatea
de tip borderline), tulburari alimentare (bulimie, anorexie);
2) Boli ale sistemului nervos: dementa degenerative sau vasculare
(cel mai frecvent, boala Alzheimer, boala Parkinson, boala
Huntington), scleroza multipla, accidente vasculare cerebrale,
epilepsia;
3) Boli endocrine: boala Addison, boala Cushing, hiper/ hipotiroidism,
prolactinom, hiperparatiroidism.
4) Dezechilibre produse de substante farmaceutice: medicamentatia
antihipertensiva( in special beta- blocante si metildopa), steroizi,
hormoni sexuali sau medicamente ce afecteaza hormonii sexuali
(estrogen, progesteron, testosteron, GnRH antagonisti etc),
blocante ale receptorilor de H2, sedative, relaxante musculare,
medicamente pentru supresarea apetitului, agenti chimioterapici
( mai frecvent, vincristina, procarbazina, L-asparaginaza,
interferon, vinblastin).
5) Boli inflamatorii: boala Lyme, mononucleoza, HIV, encefalopatie,
sifilis, lupus sistemic
6) Tulburari de somn: apnee de somn, anemie, sindroame
disociative, sindrom de oboseala cronica, hipoglicemie,
panhipopituitarism, schizofrenie si tulburari schizoafective, tulburari
somatiforme.

Diagnostic
 Depresia este un diagnostic clinic ce se bazeaza pe istoric si examen
clinic. Niciun test de laborator nu este disponibil pentru diagnostic, insa
acestea sunt necesare pentru a exclude alte afectiuni care se pot
manifesta printr- un episod depresiv. Din investigatiile de laborator, fac
parte:
- Hemoleucograma completa
- TSH
- Vitamina B12
- Ionograma (calciu, potasiu, fosfor, magneziu)
- Uree si creatinina
- Enzime hepatice
- Test toxicologic din sange si urina
- Testul de supresie la dezametazona (pentru diagnosticul bolii
Cushing)
- Testul de stimulare la ACTH (pentru diagnosticul bolii Addison)

Investigatiile neuroimagistice pot orienta asupra etiologiei, dar din

cauza costurilor nu se recomanda de rutina la un pacient la care
cauza este certa, dintre acestea cel mai frecvent se utilizeaza CT sau
RMN.

Tratamentul in depresie
Clasele de medicamente utilizate sunt:
- Inhibitori selectivi de recaptare ai serotoninei
- Inhibitori de recaptare ai serotoninei/ norepinefrinei
- Antidepresive atipice
- Modulatori de serotoninergici-dopaminergici
- Antidepresive triciclice
- Inhibitori de monoamino-oxidaza
- Antagonisti ai receptorilor de NMDA.

Cel mai nou tip de tratament aprobat pentru tratamentul fara

medicamentatie al depresiei sau al formelor multirezistente este
terapia TMS (stimulare magnetica transcraniana).