Rolul activităţilor artistico-plastice în stimulrea creativităţii la

copiii preşcolari

“Frumosul se educă prin frumos”(Platon)

Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin
trăiri afective în faţa operelor artistice , în contemplarea peisajelor naturii, în observarea
a tot ceea ce este corect şi frumos în comportarea şi activitatea celor din jur.
Activitatea artistico- plastică este un cadru ideal pentru dezvoltarea aptitudinilor ,
este o activitate care produce , place şi care îi ajută pe copii să vadă frumosul.
Atenţia copiilor trebuie să fie îndreptată asupra valorilor: aspecte din natură,
tradiţii, folclor, artă etc.Astfel ei trebuie învăţaţi să nu treacă la lângă valorile frumosului
din viaţa înconjurătoare fără să le observe.
Desenul este unul din mijloacele cele mai apropiate şi mai potrivite pentru
educatia estetică , la rândul ei educaţia estetică fiind o parte principală a educaţiei
multilaterale ce trebuie începută încă de la cea mai fragedă vârstă .Dar după cum spunea
Aristotel”desenul trebuie să fie studiat pentru dezvoltarea sentimentului frumosului şi să
nu devină o meserie”.
Desenul constituie un mediu propice posisibilităţilor de creaţie ale copilului. Viaţa
preşcolarităţii permite formarea şi dezvoltarea cretivităţii , educatoarei revenindu-i
sarcina de a găsi activităţi caracteristice prşcolarilor care să contituie o formă de
expresie a imaginaţiei şi creativităţii. Există, după A.L.Taylor, cinci niveluri ale
creativităţii dintre care la vârsta preşcolară singurul nivel ce poate fi atins este cel al
creativităţii expresive. Acest tip de creativiteta se caracterizează printr-o exprimare
liberă şi spontană a ppersoanei fără ca aceasta să fie preocupată de produsul activităţii
sale să aibă un anumit grad de utilitate şi valoare. La vârta preşcolară creaţia are
importanţă majoră în devenirea umană , în formare şi dezvoltarea personalităţii
copilului,chiar dacă pentru omenire creaţia copilului nu are valoare .Pentru a pune în
valoare potenţialul creative al copiilor educatoarea trebuie să foloseascăacele metode
active , asociative care pun accentual pe libertatea asociaţiilor în care copiii devin
participanţi la găsirea răspunsurilor , pot avea iniţiativă, pot pune întrebări , pot da
soluţii.
Ca formă de expresie a imaginaţiei şi gândirii, activitatea artistico-plastică este
atât activitate de joc dar şi formă de obiectivare al celor două procese psihice. Trăsăturile
creativităţii (fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea) pot fi testate cu uşurinţă prin
intermediul unor parametri ai desenului.Se ştie că o componentă vitală a creativităţii o
constituie însăşi dorinţa de a crea , curiozitatea, necesitatea lăuntrică a afirmării. Ca
factor intelectual la creativităţii , imaginaţia cunoaşta la vârsta preşcolară o adevărată
„explozie “ , ea fiind acum la apogeu şi pentru că gândirea se află la un nivel de
dezvoltare ce mai are de străbătut alte stadii importante de dezvoltare , imaginaţia
completează astfel intru-un fel slăbiciunile gândirii.Chiar dacă imaginaţia se află la
apogeul manifestărilor sale, totuşi ea nu se află şi la apogeul calitătii sale.
Referindu-se la activitatea artistică M.Ralea consideră că psihologia artistului este
psihilogia anumitor trăsături, abilităţi, atitudiniale caracteristică tuturor oamenilor,
manifestate însă într-un grad mai înalt şi îmbrăcând forme extreme de personalitate.
Influenţa artei asupra proceselor de cunoaştere constă în primul rând în
dezvoltarea capacităţilor senzorio-perceptive. Formele artei se manifestă în conştiinţa
copiilor îndeosebi pe calea simţurilor.Apelând la afectivitatea copilului , la emoţiile sale
faţă de tot ceea ce este frumos , cunoaşterea prin artă devine mai accesibilă , mai largă .
Vizitele făcuta a diferite expoziţii de desen şi pictură, vizionarea unor documentare de
artă sau prezentare unor albume tematice ajută copiii să observe aspecte ale realităţii pe
care nu le-ar fi sesizat dacă acestea nu ar fi fost oferite sub formă artistică .Coloritul
armonios al unui tablou îl stimulează pe copil să îl transpună în desenul său. Primele
lucrări ale copiilor sunt de cele mai multe ori combinaţii de imagini din basme , poveşti
ilustraţii cunoscute anterior. Prin educaţie copiii învaţă să perceapă , să observe şi să
aprecieze frumosul din lumea ănconjurătoare. , apoi în desenele lor vor exprima trăirile
lor în faţa acestor frumuseţi.Percepţia vizuală trebuie îmbogăţită printr-o educaţie corect
indrumată Activităţile artistico-plastice pot veni în sprijinul copiilor prin exerciţii de
antrenament pentru a privi, a vedea , a căuta şi înţelege o informaţie despre culoarea şi
forma obiectelor din jur .În grădiniţă sunt multiple posibilităşi de a pregăti copilul să
recepţioneze şi să vibreze în faţa frumosului , să creeze frumosul şi să-l introducă în
viaţa sa personală.Activităţila artistico- plastice constituie un cadru eficient în acest sens
şi un mijloc de stimularea creativităţii copiilor.Obiectivele specifice prevăzute în
programa de învăţământ vizează formarea unor capacităţi , priceperi , deprideri şi
aptitudi ca:
.realizarea de compoziţii plastice şi redarea expresivă a unui obiect
-respectare proporţiilor unui obiect sau între două obiecte
-aşezarea în pagină a elementului temei
-mânuirea corectă a pensulei şi folosirea acuarelelor sau a altor culori de apă
-familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj plastic şi tehnic de realizare practică a
acestora
Stategia didactică este direct responsabilă în mare parte de stimularea
potenţialului creativ al copilului prşcolar În acest sens ea vizează stimularea curiozităţii
şi a trebuinţei de cunoaştere la copii, declanşarea motivaţiei pozitive şi afective,
asigurarea unui climat educaţional dezinhibant , folosirea unor metode pedagogice
adecvate dar şi o conduită didactică flexibilă.
Activitatea plastică este şi o formă de echilibru între lumea interioară a copilului
şi solicitările lumii exterioare . Astfel , desenul constituie când o cale de pregătire a
imaginii mentale când o rezultantă a acesteia .
A fi creator în sens general , înseamnă a fi capabil să stabileasca legături artistiae
noi , neaşteptate între cunoştiţele dobâdite sau între acestea şi cele noi , a face combinaţii
cu o anumită intenţie întucât activitatea creativă are întodeauna un scop clar conturat.
Dar orice activitate creatoare ,presupune mai întţi un bagaj de cunoştinte temeinic
însuşite. De aceea copilul trebuie lăsat să exploreze luma înconjurătoare ca apoi să
poată să utilizeze ideile sale originale. Educatoarei îi revine sarcina de a încuraja orice
încercare a copilului , utilizând metode de stimulare a creativităţii , folosind cât mai
multe procedee de obţinere a unor forme spontane.Pentru a ţine trează curiozitatea şi
interesul copiilor trebuie ca materialul pe care se lucrează să fie cât mai diversificat atât
ca formă şi mărime dar ca şi compoziţie.De asemenea folosirea diferitelor unelte de
lucru (pensula, creta )pot lărgi orizontul copiilur şi dau frâu liber imaginaţiei.
Activitaţile artistico-plastice contribuie în mod deosebit la educarea gustului
pentru frumos şi trezesc interesul copiilor în a-şi compune singuri modelele
determinându-i să-şi exprime ideile originaleşi să-şi pună în practică iniţiativele.