41. Ventilaţia naturală a încăperilor. Tipurile ei şi factorii ce o determină.

Cu scop de a menţine parametrii optimi ai mediului aerian în încăperi este necesar a înlătura aerul poluat şi de a debita
aer curat. Pentru aceasta sunt folosite diferite sisteme de ventilaţie. Ventilaţia presupune substituirea completă sau
parţială a aerului impurificat prin aer curat.
Dupa modul de formare a presiunii pentru deplasarea aerului entilatia poate fi:
ventilatie naturala
ventilatie artificiala
Prin ventilatie naturala se subintelege schimbul de aer din camera cu aerul din exterior prin ferestruica, oberlihturi, canale
de ventilatie, prin materiale de constructie. Ventilatia naturala poate fi:
Neorganizata
~ curenti de aer
~ deschiderea intimplatoare a geamurilor
~ Infiltrare (geamuri neermetice, pereti)
Organizata
~ prin aeratie
~ prin canale de extragere
Ventilatia naturala se realizeaza sub influenta diferentei de temperatura dintre aerul extern si cel de camera, precum si in
urma diferentei de presiune.
Cantitatea de aer care trebuie debitată în încăpere într-o unitate de timp depinde de o serie de factori: cubatura încăperii,
numărul de oameni, caracterul lucrului îndeplinit, factorii nocivi care se află în aerul încăperii.
Pentru încăperile în care se efectuează o muncă fizică grea (întreprinderi industriale, săli de sport), în saloane de spital
ş.a. cantitatea de aer cheltuită pe oră la un om trebuie să fie mărită, deoarece în aceste încăperi, în urma respiraţiei
intense, transpiraţiei ş.a. modificările mediului aerian sunt mai însemnate.
Oberlihturile se deschid sub un unghi de 45°C faţă de suprafaţa ferestrei, ceea ce contribuie la încălzirea prealabilă a
aerului rece. Acest fapt permite a ţine timp îndelungat iarna oberlihturile deschise şi în prezenţa oamenilor.
Pentru asigurarea unei aerisiri suficiente, suprafaţa generală a ferestruicilor şi oberlihturilor trebuie să constituie cel puţin
1/50 din suprafaţa podelei. Un efect mai bun oferă aerisirea prin curenţi, În 3-5 minute curenţii de aer pot asigura un
schimb complet al aerului din cameră.

42. Ventilaţia artificială -tipurile ei, aplicarea lor.

În încăperile aglomerate, în care aerul este puternic impurificat, ventilaţia naturală nu poate asigura schimbul necesar de
aer. În aceste cazuri se recurge la ventilaţia mecanică artificială. Ventilaţia artificială poate fi locală şi centrală.
Ventilaţia locală de aspiraţie se foloseşte pentru a preîntâmpina răspândirea în toată încăperea a substanţelor nocive ce se
degajă la efectuarea diferitelor operaţii. Sistemul de ventilaţie locală de aspiraţie se va amenaja în formă de hotă,
umbrelă.
Ventilaţia centrală este mai perfectă şi funcţionează fără zgomot. Există următoarele feluri de ventilaţie artificială: prin
refulare, prin aspiraţie şi combinată-prin refulare şi aspiraţie. În cazul ventilaţiei prin refulare în încăpere pătrunde aerul
atmosferic, iar cel impurificat se elimină prin ferestruici sau oberlihturi. La ventilaţia prin aspiraţie aerul este eliminat, în
mod mecanic, din încăpere, iar aerul curat are acces prin ferestre, fisuri, porii din pereţi.
În cazul ventilaţiei prin aspiraţie şi refulare atât afluxul, cât şi refularea aerului se efectuează pe cale mecanică.
În anumite condiţii în cadrul ventilaţiei artificiale, aerul care este introdus în încăpere este supus unor operaţii de răcire
sau încălzire, de uscare sau umidificare, de purificare de praf sau de unele gaze şi chiar dezinfecţie. Această operaţie
complexă de tratare a aerului poartă denumirea de condiţionare, iar aerul debitat în încăpere se numeşte aer condiţionat.
În ultimul timp a căpătat o largă răspândire aerul condiţionat, ca fiind cel mai indicat tip de ventilaţie artificială. Cu
ajutorul condiţionatoarelor în interiorul încăperii se creează, în mod artificial, condiţii microclimatice necesare.
Sistemul de ventilaţie, oricare ar fi el, trebuie să corespundă câtorva condiţii igienice şi anume:
- să nu introducă din exterior aer poluat care să acţioneze nociv asupra locatarilor;
- să nu modifice brusc proprietăţile fizice ale aerului şi îndeosebi temperatura acestuia, pentru a nu avea efecte
nefavorabile;
- să nu producă zgomot, vibraţii sau alte acţiuni nocive legate de funcţionarea instalaţiei;
- să funcţioneze tot timpul anului, indiferent de condiţiile exterioare sau interioare.

43. Metoda de calcul a volumului şi multiplului de ventilaţie necesar în locuinţe şi încăperi publice.
Calculul volulmului necesar de ventilatie
Volumul de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3 , necesar de a debita in incapere in decurs de o ora pentru o
persoana
El se calculeaza dupa formula
L =C/(q-p)
L – volumul de ventilatie
C – cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe ora
p – CMA a CO2 in aerul incaperii, ‰
q – cantitatea de CO2 din aerul debitat in incapere, ‰
La un lucru fizic usor o persoana elimina in mediu 22.6 litri de CO 2 , la un lucru de efort mijlociu 30-32litri, la un lucru
greu 40. litri si mai mult.
CMA pentru CO2 in incaperi este 1l/m3 sau 1‰ . Concentratia CO2 in aerul atmosferic e luata de 0.4‰ sau 0.4 l/m3 .
Aceasta marime a volumului de ventilatie poate fi calculata astfel numai pentru incaperile de locuit si cele de productie,
unde factorul limitant al impurificarii aerului este CO2
Deteminarea multiplului de ventilatie
Multiplul schimbului de aer se numeste marimea ce arata de cite ori aerul incaperii este schimbat complet in decurs de o
ora.
P=Q/W
Unde:
P - multiplul schimbului de aer;
Q - volumul de aer debitat sau expirat din incapere intr-o ora, m3
W - volumul incaperii, m3.
Volumul de aer debitat sau aspirat din incapere prin gaura de ventilatie se determina dupa formula
Q=a*v*3600 (m3/h)
Unde
Q - volumul de aer, m3/h;
a - suprafata gaurii de ventilate, m2;
v - viteza de miscare a aerului in gaura de ventilatie, m/s.
3 600 - secunde intr-o ora
Daca in incapere sint citeva gauri de ventilafie, atunci se de-termina volumul debitat sau aspirat pentru fiecare din ele si
rezultatele se sumeaza.
Viteza de miscare a aerului in gaura de ventilate este determinata cu anemometrul cu palete sau cu catatermometrul.

45.Exigente igienice fata de iluminarea naturala a incaperilor. Factorii ceo influenteaza.Indicii de apreciere a
iluminarii naturale, normative pentru diferite incaperi.
Exigentele igienice fata de iluminarea incaperilor:
1. sa asigure un nivel satisfacator in intreg cimpul de vedere
2. sa asigure nivel optim pentru diverse activitati
3. sa fie relativ uniforma
4. sa potejeze ocii de radiatiile provenite de la sursa sau reflectare de pe suprafata de lucru
5. sa fie cu radiatie adecvata pentru evitarea umbrelor
6. lumin de la sursele artificiale sa fie de un spectru apropiat celui natural
Indicii ce caracterizeaza iluminarea:
1. componenta spectrala (ca sursa de lumina s a cele reflectate)
2. intensitatea
3. gradul de nititate (a surseu sau a suprafetei reflectate)
4. uniformitatea
Iluminarea naturala
Factorii ce influenteaza iluminarea naturala a incaperilor:
1. clima de lumina a teritoriului – rezultata
2. orientarea geamurilor -
3. obstacolele din fata geamurilor -
4. tipul, forma, dimensiunile, amplasarea geamurilor, modul de intretinere al geamurilor
5. mijloacele de ecranare a geamurilor, adincimea incaperi, culoarea peretilor si a mobilierului
Metodele de determinare a iluminatului natural:
 metode tehnice
 metode geometrice
Indicii (m geom):
 coeficientul de luminozitate
 ungiul de incidenta (ungi de petrundere)
 unghiul de deschidere
Indicii (m tehn):
 coeficientul de iluminare naturale
 coeficientul de adincime a incaperii
 coef dee uniformitatea iluminatului
 gradul de retinere al luminii de catre geam
Carcteristicle luminatului natural:
 poseda actiune termica
 actiune psihofiziologica
 act bactericida
46. Sursele de iluminare artificiala a incaperilor,caracteristica lor generala.
In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente () si lampile fluorescente.
Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor lampi se afla in diapazonul
radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului incandescent, lampile se vor folosi in corpurile de
iluminat. Deosebim corpuri de iluminat cu lumina difuza, ce emana lumina reflectat si directa.
Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:
 cu lumina de zi (LZ)
 cu lumina alba (LA)
 cu lumina alba rece (LAR)
 cu lumina alba calda (LAC)
Avantajele lampilor fluorescente:
 dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala
 au o stralucire neinsemnata
 asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate
 asigura o transmitere mai corecta a culorilor
 sunt mai econome.
Dezavantajele:
 efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu oscilatiile curentului
alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea perceperii vizuale a obiectelor care se
misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii
 senzatie de semiintuneric
 regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton

47. Metodele de studiere şi apreciere a iluminării artificiale a încăperilor.

Metode de determinare a iluminatului artificial:
 tehnica
 de calcul
Indicii de apreciere a iluminatului artificial:
 m. tehnice:
 luxmetria
 determinarea coeficientului de refllexie al fondului
 uniformitatea luminii
 m. de calcul:
 coeficientul “e”
 metoda Watt

Avanajul iluminarii artificiale fata de cea naturala cu ajutorul iluminarii artificiale se poate obtine o lumina stabila si de
intensitate dorita.
Aprecierea iluminarii artificiale se executa cu ajutorul luxmetrului
Calculul iluminarii cu lampile incandescente se efectueaza conform coeficientului e si metodei Watt.
Calculul conform coeficientului ''e''. Se iau numarul lampilor din incapere si puterea lor in wati. Produsul acestei marimi
se imparte la suprafafa incaperii si se determina puterea specifica a lampilor,W/m2. Pentru aflarea iluminarii se
inmulteste puterea specifica a lampilor la coeficientui ''e'', care arata citi lucsi dau puterea egala cu 1 W/m2.
Calculul dupa metoda ''Watt''. Aceasta metoda permite a calcula intensitatea iluminarii artificiale creata de lampi de
difenta putere, conventional lumdu-se lumina ce o dau 10 W la 1 m2.
Pentru determinarea iluminarii, initial se calculeaza puterea speccifica a lampilor. Dupa aceasta, se determina iluminarea
minima orizontala la puterea specifica de 10 W/m ,tinindu-se cont de puterea lampilor si de tensiune.
Valoarea dedusa se inmulteste la puterea specifica reala si se imparte la 10. Pentru calcul se aplica formula
Lampile e necesar sa fie amplasate uniform, simetric, suspendate la aceeasi inaltime. In fiecare corp de iluminat vor fi
instalate lampi de o putere identica. Nerespectarea acestor conditii reduce exactitatea calculului

48. Apa ca factor al sănătăţii.

Factorul de asigurare a activitatii cu rol biologic si sanogen
Indice al bunastarii sanitare
Factor ce influentiaza asupra sanatatii
Factor de risc in caz de folosire cu carenta sau cu exces de substante chimice: gusa endemica, fluorozo endemica caria
dentara methemoglobinemia de nitrati
Boli infectioase
Maladii neiinfectioase
Consumul apei cu un continut mare de nitrati duce la methemogobinemie.
Continutul marit de fluor poate induce fluoroza endemica, pe suprafata dintilor apare o culoare galbena
Carenta de iod duce la dereglari ale functiei SNC, metabolismul proteinelor glucidelor lipidelor
Mineralizarea excesiva duce la cresterea morbiditatii populatiei prin litiaza biliara

Patologii infectioase transmise prin apa

Pentru aparitia unei boli hidrice este necesar 3 conditii
 prezenta unui eliminator de germeni (bolnav sau purtator)
 Viabilitatea in apa a germenilot patogeni
 Existenta unei populatii receptive
Maladii microbiene
1. Holera 2. febra tifoida3. dezinteria4. Leptospiroza5. Bruceloza6. Tularemia7. Tuberculoza
Boli Virale: Poliomielita Hepatita virala A Conjunctivita de bazin
Maladii parazitare: Amibiaza Trihomoniaza Labliaza strongloidoza helmintiaza

49. Importanţa fiziologică şi igienică a apei. Norme de consum, factorii ce le determină.

Apa este unul dintre cele mai necesare elemente ale vietii, constituind mediul in care se desfasoara toate procesele vitale.
Problema igienei apei vizeaza interesele populatiei in intregime. Apa ca factor principal al mediului ambient, determina,
in mare masura sanatatea si conditiile sanitare ale populatiei.
Apa participa la majoritatea proceselor biochimice din organism, intra in componenta secretiilor si a celor mai multe
substante legate de procesul vietii. De asemeni apa ajuta la eliminare prin urina a substantelor rezultate in urma procesele
vitatale si a unei parti din substantele toxice patrunse in organism.
In organism apa are urmatoarele functii:
- Toate procesele biochimice se produc in mediul lichid
- participa ca parte componeta in multe reactii chimice
- asigura echilibrul acido-bazic
- asigura functia de transport
- Participa la eliminarea produselot metabolice din organism
Apa se pierde in permanenta din organism pe urmatoarele cai
1. aparatul urinar 1500 ml
2. tesutul cutanat 500 ml
3. aparatul respirator 350 ml
4. aparatul digestiv 150 ml
Pierderile de apa sint considerate stari critice pentru organism.
Cind apare senzatia de sete am pierdut 1-1.5 litri de apa, mai mult de 1.5 apare zona critica.
In cazul dehidratarii de 10% se deregleaza procesele metabolice
Dehidratarea de 15% la temperatura de 30 grade poate cauza moartea
Dehidratarea de 25% se considera fatala

Caile de recuperare ale apei

Primar: prin consumarea apei
Secundar: consumarea alimentelor ce contin apa

Cantitatea de apa de care are nevoie un organism pe zi este de 2.5-3.0 litri

Aceasta depinde de microclimat si efort fizic, la efort fizic marit necesarul de apa poatea atinge 8-10 litri
La temperaturi ridicate de asemeni se mareste consumul de apa

Importanta igienica a apei

Pe linga utilizarea apei in scopuri fiziologice omul utilizeaza apa si in scopuri igienice
Apa este consumata pentru:
spalatul rufelor
curatenie generala
prepararea alimentelor (5-10 litri)
spalatul veselii
Maric cantitati de apa consuma baile 120-150 litri la o persoana
In mediu in decurs de 24 ore o persoana consuma 100 litri de apa

50. Compoziţia micro şi macro elementară a apei, influenţa ei asupra sănătăţii.

Apa potabilă, prin conţinutul său de elemente minerale naturale, poate influenţa starea de sănătate a populaţiei,
participând activ în procesele vitale.
Sărurile minerale naturale din apă sunt variate şi concentraţia lor diferă de la o localitate la alta în funcţie de condiţiile
geologice, meteorologice, de conţinutul solului. Unele din ele sunt denumite macroelemente, - sărurile de calciu,
magneziu, potasiu, cloruri etc. şi se găsesc în cantităţi relativ mari (mg/l); altele sunt denumite microelemente, aşa ca
fluorul, iodul, zincul etc. şi se află în cantităţi mici.
Majoritatea macro- şi microelementelor necesare organismului sunt asigurate prin alimente.

Cu toate că apa este situată pe locul doi după importanţa în aportul de săruri minerale, ea poate influenţa considerabil
asupra sănătăţii populaţiei. Elementele minerale din apă sunt absorbite mai bine decât cele din alimente şi concentraţiile
lor pot fi diferite chiar în aceeaşi localitate.

Circa 55% din populaţia Republicii Moldova nu are acces la apa potabilă de calitate.[1,3] Sănătatea populaţiei (în spaţiul
rural mai grav) este influenţată de un şir de factori de risc la consumul acestor ape. Astfel, principalii factori de risc sunt:
Sodiul - în conţinut ridicat (peste 200mg/l) poate influenţa nefavorabil sănătatea şi crea disconfort la consumul apei;
Sulfaţii - în concentraţii mărite pot provoca efecte gastrointestinale neplăcute şi afecta gustul apei; pot contribui şi la
coroziunea reţelei de distribuire a apei;
Clorurile - pot afecta gustul apei şi creşte gradul de coroziune al reţelei de apeduct, care la rîndu-i poate duce la creşterea
conţinutului de metale în apă;
Duritatea totală - în concentraţii de peste 10 mmol/1 poate afecta schimbul de minerale din organism, gustul apei, spori
coroziunea reţelelor de apeduct şi crea disconfort la utilizarea apei;
Fierul - în concentraţii masive afectează gustul apei.
Mineralizarea excesivă, cauzată de conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri, Ca, Na, Mg, K, hidrocarbonaţi are drept urmare
creşterea morbidităţii populaţiei prin litiază urinară, afecţiuni digestive şi cardiovasculare. Numărul populaţiei expuse la
acest factor de risc este destul de mare. Duritatea apei este cauzată în general de prezenţa sărurilor de calciu şi magneziu,
iar gradul ridicat de mineralizare şi concentraţia ridicată de sulfaţi şi cloruri.[2,7] Folosirea apei potabile cu o duritate şi
o mineralizare înaltă (mai mult 1 g/ dm), conţinut de nitraţi şi sulfaţi, cît şi a apei cu duritate excesiv de mică şi conţinut
înalt de clor şi sodium sporeşte morbiditatea generală şi mortalitatea prin stări morbide ale organelor digestive, sistemului
cardiovascular, urogenital etc.

51. Exigente igience catre calitatea apei potabile. grupurile de indici ai calitatii apei potabile (dupa Normele
sanitare)
Apa folosita de populatie in scop de menaj si baut trebuie sa corespunda anumito parameetri de calitate:
 apa trebuie sa posede calitati organoleptice corespunzatoare
 sa aiba componena chimica cuvenita ddin punct de vedere fiziologic
 compusii toxici vor depasi concentratiile admisibile
 apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol
 parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0
 parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5.
 parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0, carbon
organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5, conductivitate – 2500, culoare –
acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate – 5 mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200
mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5 UNT, zinc – 3 mg/l, radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala
– 0,1 Bq/l, beta globala – 1 Bq/l.

52. Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organice

La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa:
Sarurile de amoniu nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate, ceilalti compusi neavind o
influenta nociva asupra organismului.
Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care sa filtrat apa deci nu
este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol.
Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:
1in apa se determina citiva indicia de poluare
2concomitent in apa se determina si indici bacteriologici
3poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara

Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2 consumata la
oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa.
In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri amoniacale.nitritii fiind un produs al oxidarii
ulterioare a sarurilor de amoniu intro canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice important al ;poluarii sursei de apa.
Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la
perioada de mineralizare complete.
Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri bogate cu cloruri.

53. Bolile contagioase transmise prin apa. Grupurile lor. Formele de manifestare a patologiilor hidrice.
Conditii:
 existenta unui eliminator de germen
 viabilitaea in apa a germenilor patogeni un timp suficient pentru prod bolii
  existenta unei populatii receptive

Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice.
Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza carora se poate
pune diagnosticul si aplica masuri de combatere.
Caracterele principale ale epid hidrice:
 caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt
 infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata
 suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa
 aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece
 incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput

Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact.
Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:
 aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree, uneori grava,
mai ales la copii sau populatia sensibila
 existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de
mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei.
 Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei

Endemia – oforma de imbolnavire ce cuprinde un nr redus de cazuri inn comparatie cu epidemia, dar care se gasesc
permanent intr-o zona anumita sau localitate.

Forma sporadica manifesta cazuri izolate de anumite boli.

Schema maladiilor infectioase transmise prin intermediul apelor:

1. Maladii microbiene (holera,febra
tifoida,dezineria,leptospiroze,bruceloza,tubaremia,tuberculoza,boala dareica cauzata de coliformi
patogeni)
2. Maladii virale: (poliomielita,hepatita A,conjunctvita de bazin,retrovirusurile)
3. Maladii parazitare:
(amibiaza.lambliaza,tricomoniaza.,asceoloza,opistorcoza,filariozele,strongoloidoza,geohelmintiazele

54. Caracterele principale şi secundare a epidemiilor hidrice

Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice.
Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza carora se poate
pune diagnosticul si aplica masuri de combatere.
Caracterele principale ale epid hidrice:
 caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt
 infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata
 suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa
 aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece
 incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput
Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact.
Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:
 aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree, uneori grava,
mai ales la copii sau populatia sensibila
 existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de
mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei.
 Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei

55. Caracteristicile formelor endemice şi sporadice a patologilor hidrice infecţioase.

endemia-- forma de imbolnavire care contine un numar redus de cazuri care se gasesc in permanenta intr-un teritoriu /
localitate. -Se intilnesc frecvent in
zonele cu grad scazut de igiena.
Formele sporadic se manifesta prin cazuri izolate de anumite boli se intilnesc foarte rar de exemplu leptospiroza.

56 Metodele de ameliorare a calităţii apei potabile.

. Metode de amelioare a calitatii apei:
Exista multe metode de ameliorare a calitătii apei, metode, prin care apa se epurează de microorganisme
patogene de substantile in suspensie şi huminoase, de cantitatea excesivă de săruri (calciu, magneziu,
fier, manangan, fluor, etc.), de gaze fetide, sub stante toxice şi radioactive.
Utilizarea diferitelor metode de epurare permite ca sursele locale să fie folosile la maximum pentru
aprovizionarea populatiei cu apă potabila. Cele mai răspîndite
metode de a me l i o r a r e a calitălii apei la apeducte sînt lirnpezirea,inlăturarea impuritălilor sulide din
apă, decolorarea -inlăturarea coloratiilor excesive, dezinfectarea - nimicirea agenlilor patogeni şi
viruşilor din apă .
Exista si o serie de metode special de ameliorare a calitatii apei cum ar fi dezodorarea , eliberarea apei
de compusii de fier, dedurizarea , desalinizarea , defluorarea fluorizara etc.
Cele mai noi si perfomante metode sunt ozonaraea si tratarea cu raze UV.

57. Caracteristica igienică a metodelor de limpezire şi decolorare a apei.

Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentarea îndelungată. Sedimentarea, in condiţii naturale,
decurge foarte i:ncet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a majora eficacitatea acestor procese,
înainte de sedimentare in apă, se adaugă substance chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea
particulelor şi de a separa substanţe, care contribuie la coloracia apei.
Acest proces numit coagularea apei este un proces de mărire, agregare a particulelor coloidale din apă, care se
termină cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub acciunea coagulancilor - sărurilor de
aluminiu şi tier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de
alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, insă neapărat se va determina pe cale experimentală.
Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca poliacrilamidul etc.
Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit).
Limpezirea şi decolorarea apei pot fi efectuate după două scheme:
1. Decantarea şi filtrarea lentă.
2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

58. Aprecierea igienică a metodelor de dezinfecţie a apei.

Pentru excluderea perîcolului epidemiologic la statiile de tratare a apei, după filtrare, apa trebuie să fie ulterior
dezinfectată.
La filtrarea apei nu to ate microor ganismele sunt retinute şi o parte, rămânând libere in apă, trec prin
instalatiile de curătare şi se contin in apa filtrată. Astfel, pentru crearea unei bariere sigure, in căile hidrice de
transmitere a infectiilor intestinale apa se dezinfectează.
La folosirea apelor de suprafată, dezinfectarea este obligatarie, iar in unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane.
Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in conditii de campanie e folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două
metode: clorinarea cu doze normaie de clor şi superclorinarea apei cu doze marite de clor. Substantele utilizate in acest
scop vor corespunde unor conditia, dintre care:
să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după tratare,
- utilizarea acestor substance să se facă prin metode cat mai simple, rapide, eficiente şi cu pret cât mai redus.
Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica această metodă atât la instalatiile de
aprovizionare centralizată cu apă, cât şi la aprovizionarea in campanie.
Pentru clorinare se utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in apeducte este folosit clorul lichid, care
se păstrează in cisterne on baloane de oţel sub presiune. La clori--narea unei cantităci mici de apă, in instalaţiile locale,
rezervoare etc,, este folosită clorura de var. Ea trebuie păstrată in butoaie închise in încăperi uscate, bine aerisite,
deoarece la păstrare, sub acciunea factorilor de mediu, clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată, e
necesar de a controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de 20-25% clor activ) in afară de clorul lichid şi clorura de
var, pentru dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate clorigene - hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele
etc.

59. Caracteristica igienică a apelor subterane ca surse de aprovizionare cu apă. Cerinţe igienice către sistemul
local de aprovizionare cu apă (fântâni).
Apele freatice sunt deseori intrebuintate de om pentru ca au colratie slaba si sunt transparente . cantitea de saruri minerale
in ele creste odata cu adincmea dar in majoritatea cazurilor ramine mica.
Daca solul este impurificat cu diferite substante se poate inpimpla ca apele freatice sa contina diferiti agenti patogeni ai
diferitor boli.
Apele freatice sunt folosite in scop de aprovizionare cu apa la sate in acest scop sapundu-se fintini. Daca apele freatice
nimeresc intre doua straturi de roci ele formeaza 2 straturi iar fintinile care ajung la o asa adincimee se numesc arteziene.
De regula aceste ape sunt transparente , incolore far gust si miros cu concentratie mineral constanta.uneori apele din
fintini se caracterizeaza prin duritate inalta , nevel ridicat de saruri si fluor compusi de fier si hydrogen sulfurat.
Cerinte fata de fintini:
 -Locul pentru instalarea fintinii trebuie sa fie la o inaltime adecvata distant cuvenita fata de sursele eventuale de
poluareferita de riscul inundatiilor sau inmlastinirilor.
-Peretii sa fie impermibili in jurul fintiini sa existe un strat de argila sa fie exclusa impurificarea bacteriana din
exterior.
-Diametrul de cca 1,2 m iar adincimea de 30 mfundul fintinii impermiabil iar colacul bine ajustat..

60. Caracteristica igienică a apelor de suprafaţă ca surse de aprovizionare cu apă. Autoepurarea apei.
apele de suprafata se formeaza si se alimenteaza in principal din 2 surse precipitatiile atmosferice si apele subterane
Toate apele de suprafata sunt poluate din exterior de aceea se considera ca potentiale surse de boli epidemic.in deosebi
sunt poluate bazinele acvatice din apropierea centrelor populate si in locul de scurgere a apelor reziduale menajele sau
industrial.
Proprietatile organoleptice si compozitia chimica depend de multe conditii apa riurilor are o coloratie intense si
turbiditate inalta apa lacurilor o coloratie verde bruna miros si gust neplacut.de obicei concentratia mineral este redusas
dar in unele bazine ce se afla in zonele cu clima torida acesta concentratie ajunge la niveluri destul de ridicate.
Autoepurarea apei:
Cu toate ca apele de suprafata sint impurificate permanent calitatea apei ramine reletiv constanta . Acesta se datoreaza
anumitor procese fizico-chimice si biologice care contribuie la autopurificarea apei.
Apele reziduale nimerind in bazine se dilueaza iar rezidurile particulele de minerale oule de helminti si mi/o in suspensie
se depun la fund apa se limpizeste devine transparent.
Datorita mi/o din apa subs. Organice se mineralizeaza asemenea celor din sol . prin oxidarea biochimica substantele se
nitrifica transforminduse in compusi finali nitrati, carbonati, sulfati.
Pe parcursul autopurificarii bazinelor mi/o si saprofitii pier din cauza micsorarii substantelor nutritive sub actiunea
razelor solare antibioticilor eliminate de saprofite si alti factori.
In urma autoepurarii apa devine transparent , mirosul neplacut dispare subs. Organice se mineralizeaza mi/o se distrug
apa capatind proprietatiile de pina la poluare.

61. Caracteristica igienica a sistemului centralizat de aprovizionare cu apa. Zonele de protective sanitara
a surselor de aprovizionare cu apa.
Tipuri de aprovizionare cu apa: decentralizat (local) si centralizat
Centralizat – sistem ce consta dintr-o retea care permite aprovzionarea cu apa sub presiune direct la consumator.
Avantaje:
 pot fi utilzate atit surse subterane, cit s cele de suprafata
 asigura cantitatea necesara de apa la distanta mari de sursa
 ofera posibilitatea tratarii apeii in caz de necesitate
 permite protectia sursei instalatiilor si controlul starii lor
 permiteccontrolul pemranent al calitati apei
Dezavantaje:
 apar dificultati la supravegherea stari tehnice a retelelor de apeduct
 in cazul nimeriri in retea a agentilor patogeni sau toxinelor are loc afectarea unui nr mare de populatie
staţiile de aprovizionare cu apă includ instalaţiile de captare şi epurare, rezervoarele pentru apă curată, staţiile de
pompare, turnurile de apă, de la care merge reţeaua de distribuire. Reţeaua de apeduct trebuie să fie impermeabilă.
Corozia şi deermetizarea ţevilor vechi crează condiţii de impurificare a apei de apeduct. Pentru a preveni aceasta, reţeaua
de apeduct va trece departe de gropile de gunoi, closete, reţeaua de canalizare şi alte surse potenţiale de impurificare. In
caz de intersecţie a reţelei de apeduct cu ţevile de canalizare apeductul trebuie să fie instalat mai sus decît acestea şi la o
distanţă nu mai. mică de 0,5 m.
Drept zonă de protecţie' sanitară se consideră un anumit teritoriu din preajma sursei de apă.şi a instalaţiilor de epurare.
In această zonă se stabileşte un regim special cu scopul de a pre-' veni modificările nefavorabile ale apei. Bineînţeles, în
zona nemijlocită a apeductului regimul de protecţie sanitară trebuie să fie mai strict decît în cele mai îndepărtate. De
aceea zona de protecţie sanitară pentru apeductele de la bazinele de suprafaţă are două cordoane.
Primul cordon sau zona de regim strict include locul de captare a apei şi al instalaţiilor apeductului: staţiile de
pompare, instalaţiile de epurare, rezervoarele de apă curată. Acest teritoriu se îngrădeşte şi este păzit, accesul
persoanelor străine este interzis. Terenul trebuie să fie înverzit şi salubrizat,-apele meteorice vor fi lansate mai jos de
locul de captare a apei.
în toate încăperile staţiei trebuie să se menţină o curăţenie impecabilă, în clădiri trebufe sa fie instalate vaterclosete.
Personalul de serviciu va trece în mod obligator : controlurile medicale periodice, analizele-bacteriologice, examenul la
cunoştinţele sanitare despre lucrul efectuat, respectarea riguroasă a igienei personale. In zona cordonului cu regim
strict este interzisă folosirea bazinului de apă în alte scopuri (plimbări cu barca, adăpatul vitelor, spălatul rufelor,
prinsul peştelui, scăldatul, etc). Dacă rîul nu e prea mare, cordonul strict include şi malul opus (în zona de captare a
apei).
Zona aceasta se determină cu scopul de a exclude poluarea eventuală sau premeditată a apei în verigile cele mai
importante ale apeductului.
Cordonul al doilea sau zona de restricţie include teritoriul care înconjoară sursa de apă şi afluenţii ei. Desigur, că zona
de restricţie merge, în fond, în susul apei, uneori pînă la zeci de kilometri. In josul apei zona de restricţie atinge cîteva
sute de metri. Zona de restricţie depinde de gradul de poluare şi capacitatea de autoepurare a sursei de apă.
Suprafaţa zonei de restricţie din susul apei trebuie să asigure lichidarea impurităţilor din apă, în special a celor
bacteriene pe contul proceselor de autoepurare a apei din bazin.