Duminică, 14 iulie, se împlinesc 52 de ani de la trecerea în eternitate a lui Tudor Arghezi, poet,

prozator şi gazetar, cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, unul dintre autorii de prim rang
ai perioadei interbelice, a cărui biografie a rămas până astăzi nedesluşită pe deplin şi, pe alocuri,
controversată. Arghezi a rămas în memorie ca singurul poet fascinat de universul mărunt, la care
lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur extrem de unitar și complex, în dependența lor
afectivă față de om. Viaţa lui Arghezi, înainte de a se aşeza la casa sa, la Mărţişor, împreună cu
soţia Paraschiva şi cei doi copii, Mitzura şi Baruţu, a fost una demnă de roman, Arghezi fiind, pe
rând, un tânăr fără studii liceale încheiate, călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica, diacon,
muncitor în străinătate ca bijutier şi ceasornicar, deţinut în două rânduri din cauza convingerilor
politice exprimate ca ziarist şi deţinător al unui copil ilegitim, pe nume Eliazar Lotar Teodorescu.