Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BALNEOLOGIE
BALNEOLOGIE
- este curentul cu frecventã cuprinsã între 0 si 100 Hz ; - este "curent cu impulsuri" = se obtin din
curentul continuu întrerupt la un ritm reglabil
1. Forma: in functie de modalitatea in care creste sau scade intensitatea, poate fi: rectangular, triangular,
trapezoidal, sinusoidal, exponential.
2. Durata: per. de contractie, timpul în care intensitatea este tinutã constantã. Este variabila in functie de
forma curentului. Poate fi de la 1ms la 10-20 ms.
3. Frecventa Curentul dreptunghiular:
I = intensitatea
D = durata impulsului
P = pauza
Dp = perioada = impuls + pauza
Curentii exponentiali - au panta impulsului usor ascendebta, curba, si sunt stimulanti pe musculatura
partial denervatã, unde partea exponentialã dã impulsuri ce pot stimula si fibrle denervate alaturi de cele
normale putandu-se adapta treptat la intensitatea stimulului
Curentul faradic. Este o forma de curent de joasa frecventa obtinut din curentul continuu, cu un inductor.
Grafic se prezinta ca niste curse neregulate negative si pozitive, fara posibilitatea de a fi reglate. Are
frecventa de 50 Hz, cu durata pauzei de 10 ms. Singurul parametru care se regleaza este intensitatea
impulsului.
Este excitant motor - produce contractii puternice. Se aplica numai pe musculatura bine irigata, altfel
agraveaza ischemia.
Curentul triatronic. Este derivat din curentul alternativ, avand numai unde pozitive, cu panta descendenta
rectangulara, panta descendenta exponentiala (semiunde). Are avantajul ca este excitomotor - cu
intensitate, frecventa si durata constante. Dezavantaj acomodare
Curentii diadinamici. Sunt derivati din curentul sinusoidal alternativ (de la retea) 220V si 50Hz.
Ramane deci o singura faza = monofaza. Aceasta este forma de curent diadinamic monofazat - MF
Unda negativa redresatã devine pozitiva si rezulta un curent diadinamic cu configuratia urmatoare:
doua faze - adica curent diadinamic difazat: DF
Prin combinarea celor doua faze in diverse configuratii dau nastere urmatoarelor forme de curent
diadinamic:
1
1. Perioada scurta - PS
1sec MF + 1sec DF
2. Perioada lunga - PL
undele monofazice si difazice se succed fara perioade definite exact: 2sec MF-5sec DF-2sec MF-
5secDF
3. Ritmul sincopat - este combinatia intre curentul MF = 1sec + 1sec pauza + 1sec MF
DF - difazat
PS - perioada scurta
PL - perioada lunga
RS - ritm sincopat
Pentru musulatura normal inervata se pot folosi curentii diadinamici in scop de tonifiere. Nu se aplica
in pareze, paralizii spastice
Indicatii:
- hipotonii musculare
- nevralgii
- sechele posttraumatice
- hiperestezii
- incontinente urinare
2
Tehnica de aplicatie:
- transosale = pe articulatii
- sechelele posttraumatice:
= DF + PL - in puncte durerase
= PS - direct pe muschi
- mialgii
- durerile artrozice
- epispondilite
- periatrite
- nevrite, nevralgii
-afectiuni abdominale :DF ( pe coloanã, la metamerul respectiv, apoi tot cu DF pe plexul solar, apoi pe
coloanã- 1 - 2min)
- algodistrofia: DF + PS
Forma speciala = curentul TRABERT cu frecventa fixa 140Hz cu efect antiagic si excitomotor,
hiperemiant
Contraindicatii:
3
- osteosinteze metalice
- afectiunile cardiace
- HTA
- arteritele obliterante
- TBC
- sarcina
- neoplasmele
Sunt diferente intre curentii de joasa freventa si cei de medie frecventa privind excitatiile sincrone pt
fibrele nervoase mielinice. Excitatiile sincrone sunt excitatiile produse de fiecare perioada a stimulului
electric. Aceste excitatii se produc pana la 1000Hz.
Peste 1000Hz nu se mai produc excitatii sincrone. Este necesar sa se insumeze efectul unei succesiuni
de perioade a curentului electric pt a putea prduceo excitatie efect GILDERMEISTER sau sumatie
temporara.
Pânã nu demult sau folosit in electroterapie curenti cu frecvente intre 4000Hz si 5000Hz, precum si
de 10000Hz (medie frecventa joasa). Astazi se folosesc curentii de medie frecventa incrucisata ( curenti
interferentiali ).
- rezulta din doi curenti de medie frecventa de amplitudini constante, dar cu frecvente diferite, încrucisati
a.î. decalajul dintre ei sã se situeze la 100 Hz
- rezultatul este tot un curent de medie frecventa, dar cu amplitudinevariabila in functie de directia pe care
il consideram.
- frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta frecventelor celor doi curenti
4
- diferenta celor doua frecvente corespunde, in cazul electroterapiei, unei variatii de joasa frecventa
modulat - intre 0 si 100Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator,
timp de 15 secunde de la 0 la 100Hz
modulat - intre o si 10Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator
intre 0 si 10Hz timp de 15secunde
Proprietatile biologice
- curentul de medie frecventa pur este excitant prin efectul de sumatie temporara (efect Gildemeister)
- curentul de medie frecventa incrucisat, efectele excitatorii sunt cele ale unui curent de joasa frecventa ca
rezultat al interferentei. Avand amplitudinea variabila se evita acomodarea.
- asupra nervilor senzitivi ai pielii au o actiune excitatorie foarte scazuta, datorita scaderii foarte mari a
impedantei pielii la actiunea curentilor de medie frecventa. In acest fel este permisa o aplicare
nedureroasa chiar la intensitati mari, deci o penetratie mai mare in tesuturile profunde.
- permit aplicatii cu intensitati mari, nedureroase, cu penetratie mare in tesuturi si cu reducere marcata a
riscurilor electrolitice cutanate (nu produc arsuri)
5
Efect decontracturant, la frecvente medii (12-35Hz) mai ales cu frecventa variabila (0-100Hz), prin
alternanta ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular
Efect vasculotrofic
- hiperemiant si resorbtiv:
Efect analgetic - se modifica perceptia dureroasa prin diminuarea excitabilitatii (efect de acoperire) dar
prin combaterea hipoxiilor generatoare de durere (vasodilatatie)
- nevrite, nevralgii
- afectiuni ginecologice
Contraindicatii:
- afectiuni febrile
6
- TBC
- neoplazii
- stari casectice
In electroterapie, din curentii de inlta frecventa se folosesc undele scurte (UNDE SCURTE)
Au actiune electrolitica si electrochimica (cu exceptia inaltei frecvente redresate, care azi nu se
mai foloseste). În consecintã nu se produc fenomene de polarizare. Nu provoacã excitatie
neuromuscularã;
La frecventã înaltã, durata stimulului este foarte scurta (sub 0.01 msec) nu se poate provova
excitatia structurilor nervoase
Au efecte calorice de profunzime, fara a produce leziuni cutanate. Datorita acestei proprietati,
curentii de inlata frecventa sunt utilizati termoterapia cu actiune profundã.
asupra metabolismului: creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular, creste metabolismul.
Dozele normale stimuleaza metabolismul in zonele tratate??
7
asupra circulatiei: se activeaza circulatia producandu-se hiepremie activa prin actiune directa locala,
prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala, avand ca efect
secundar scaderea tensiunii arteriale (in aplicatiile generale).
la nivelul sistemului nervos periferic la dozare corecta creste excitabilitatea, viteza de conducere, scade
reobaza si scurteazã cronaxia.
asupra musculaturii - scade tonusul muscular relaxand antagonistii. In aplicatiile locale acest lucru se
explica prin cresterea circulatiei locale, iar in aplicatiile cefalice prin actiunea asupra HT
Intensitatea de aplicare
In stadiile acute doze mici(I-II) 3-5 minute zilnic sau la 2 zile (antialgic)
In stadiile cronice doze mari(III-IV) cu durata prelungita 20-30 min, zilnic sau la doua zile -
12 sedinte (antispastice)
Indicatii:
8
- reumatism abarticular = tendinite, periartrite
- sindroame posttraumatice
Afectiuni ale sistemului nervos: nevralgii, neuromialgii, NCD, sciatalgii, pareze, paralizii
Afectiuni ale aparatului respirator: bronsite, sechele pleurezii nonTBC, pleurite
Afectiuni ale aparatului digestiv: spasme esofacgiene, gastroduodenite, constipatii cronice,
dischinezii biliare, sindroame aderentiale
Afectiuni uro-genitale: hipertrofii prostatice, prostatite, pielocistite, colici renale, orhite,
metroanexite, parametrite, amenoree, mastite
Afectiuni ORL: sinuzite, rinite cronice, faringite, laringite, otite
Afectiuni oftalmologice: iridociclite, orjelet, coroidite (se va proteja cristalinul)
Afectiuni stomatologice: durere postextractii dentare, gingivite, stomatite, abcese, granuloame
Afectiuni dermatologice: furuncule, panaritii
Unele tulburari endocrine: dereglari tiroidiene, hipofizare
- procese neoplazice
- pace-maker cardiac
- sarcina
Fatã de terapia cu unde scurte, înalta frecventã pulsatilã are urmãtoarele avantaje:
Durata unui impuls este de 656 microsecunde. Durata pauzei variazã în trepte, plecând de la o duratã de
25 ori mai mare decât durata impulsului.
Frecventa impulsurilor este dozatã în 6 trepte între 80 si 600 impulsuri pe sec. Penetratia este si ea în
trepte de la 1 la 6.
Efectele calorice ale undelor se disperseazã datoritã pauzei mari intre impulsuri a.i. efectele biologice sã
aiba o duratã mai lungã si o estompare lentã. Efectele biologice se sumeazã pt o perioadã de timp
9
Penetratia câmpului realizat este de maxim 20 cm, în functie de intensitate (max P 75 w)
Excitatorul de aplica la mica distanta de corpul omenesc - de la contactul intim, pana la 2-3cm
Mod de actiune
- stimualrea hematopoiezei
Efecte fiziopatalogice:
10
- accelereaza cicatrizarea plagilor accidentale sau postoperatorii prin reepitelizari bune si rapide
- realizeaza o topire a calcificarilor organizate in structura partilor moi din bursite si tendinite
Ap. locomotor:
- calusarea fracturilor
- osteomileite
- artroze: hidrartroze
Afectiuni musculare:
- artropatii periferice
Afectiuni respiratorii
- bronsite
- faringite
11
Afectiuni ORL:
Afectiuni deigestive
- _______ intestinale
Afectiuni uro-genitale:
- pielonefrite acute
Afectiuni stomatologice:
Afectiuni tegumentare:
- herpes zoster
- arsuri
Metodologie:
HIDROTERAPIA
Metodã terapeuticã ce foloseste apa la diferite temperaturi si stãri de agregare (solidã, lichidã sau gazoasã)
în scop profilactic sau terapeutic.
12
1. Hidroterapie f. rece - sub 0˚ = CRIOTERAPIA
Se pot folosi si temperaturi mai mari de 42˚ pânã la 80˚, apa fiid sub formã de vapori.
În afarã de apã - trat. - în aceastã categorie de hidroterapie sunt introduse si aplicatiile cu: nisip, nãmol,
parafinã.
Hidroterapia - este o metodã de terapie nespecificã; se poate asocia cu factori fizici, chimici, efectele fiind
sumate: ale agentului fizic, electric sau chimic cu cel al apei.
excitantului chimic al apei - în cadrul " hidroterapiei cu apã de conductã" - de mai micã
importantã.
Proprietãtile apei:
1. Capacitate termicã mare = poate înmagazina o cantitate mare de energie termicã - deci are
capacitate caloricã mare
2. Termoconductibilitatea mare = capacitatea de a ceda din energia caloricã cea mai mare parte
înmagazinatã în unitatea de timp. Practic cãldura înmagazinatã = cãldura cedatã
3. Temperatura de indiferentã a apei este mare datoritã celor douã caracteristici anterioare
13
Bazele fiziologice ale aplicatiilor hidroterapice sunt: - termoreglarea - la rece
- la cald
- circulatia periferica
Este o reactie fiziologica de adaptare la temperatura medilui inconjurator si este denumit comportament
termoreglator = adãpostirea de rece
1. Termogeneza netremuranda
Creste metabolismul in anumite tesuturi sub influenta stimulilor reci si principalul mediator al acestor
procese este noradrenalina (este un mecanism neuroendocrin). Se activeaza citocromoxidazele si cresc
arderile tisulare, mai ales la nivelul anumitor tesuturi:
50 % in tesutul muscular (fara cresterea activitatii electrice - deci fara contractie musculara)
25 % in ficat
10 % in tesutul adipos
restul in creier si chiar in miocard
Singurul care nu participa este rinichiul. Termogeneza netremuranda este un proces adaptativ la
persoanele solicitate mereu pt adaptare in emdiul rece ("calire"). Dacã expunerea la rece se prelungeste,
acest tip de termogeneza este depasit si apare o altã modalitate de adaptare chimicã:
2. Termogeneza tremuranda
Tremuraturile care sunt contractii musculare de diferite grade, de la tremuraturile f. fine pânã la cele
grosiere = contractii puternice ritmice cu rol de a produce în timp cât mai scurt o cantitate de caldura care
sa evite scaderea temperaturii centrale (cantitate suplimentara)
Aceasta se realizeaza prin contractia ritmica a maselor musculare care produc caldura. Este ceea ce
cunoastem sub numele de tremurãturã.
3. Frisonul : Este caracterizat prin contractii puternice, dezorganizate, care apar în situatia unor dereglãri
ale centrilor vasomotori. Reprezintã o modalitate neeconomicã de termogeneza. Se produce o cantitate de
caldura rapid, dar cu cheltuiala energeticã mare (glucidele hepatice). La rece creste consumul de O2.
Contra supraîncãlzirii organismul se apãrã prin mãrirea transferului de cãldurã în straturile superficiale
prin activarea circulatiei superficiale
14
vasodilatatie, cresterea sudoratiei, cresterea ritmului respirator, secretiei salivare
1. temperatura criticã inferioarã = temperatura mediului extern sub care organismul nu mai poate
mentine echilibrul termic si homeotermia constantã a centrului organismului (↓)
2. temperatura criticã superioarã = temperatura mediului deasupra cãreia organismul nu mai poate
mentine homeotermia nucleului si temperatura centralã începe sã creascã
3. Între: - temperatura criticã superioarã si - temperatura criticã inferioarã = amploarea
termoreglarii
Existã un comportament termoreglator care variazã în functie de: individ; vârstã; microclimat ;
îmbrãcãminte
1. Tampon termic = poate ceda sau primi temperatura in functie de temperatura nucleului prin
termogeneza sau termoliza.
2. Izolator caloric variabil - Poate face transferul de caldura prin conductie si convectie
Conductia este o cale pur fizica (adica primeste sau cedeaza caldura prin contact direct), iar convectia
este o componentã fiziologicã, transferul de cãldurã fãcându-se prin jocul vasodilatatie - vasoconstrictie
in functie de factorii de mediu - rece sau cald.
3. Comutator al stratului de tesut adipos - In mediu rece tesutul adipos are rol izolator, dar în mediu
cald, nefiind irigat, nu poate pierde caldura.
4. Receptor caloric
Receptorii termici sunt bogati in tegument : corpusculii Krausse pt rece si Ruffini pt cald. Distributia
receptorilor este definita pt rece si cald. Sunt anumite zone ale organismului care sunt mai bogate in
receptori termici decat alte zone. De ex: tegumentul fetei, mainii, al fruntii, etc
b). Vasodilatatie (arteriolarã si venularã) pielea devenind roz - rosiaticã. Este faza hiperemiei active.
c). Faza de stazã - când capilarele retin sângele, curentul sangvin încetineste si apare spasmul arteriolar -
ischemie - cu incetinerea schimburilor metabolice locale cu aspectul cianotic al zonei.
15
Aplicatiile reci au la bazã jocul vasodilatatie - vasoconstrictie vascularã, care determinã rãspunsuri
consensuale prin rãspândirea reactiilor si excitatiilor în tegument ( R. OTTFRIED - MULER) si a
mucoaselor (BROWN - SEQUARD)
Aplicatiile reci nu au efecte asupra circulatiei organelor interne. Aici intervin urmatoarele mecanisme:
- legea Dastre - Morat = vasele periferice (din tegumente si mucoase) actioneaza antagonist cu cele ale
organelor interne
Excitatiile la cald:
- dacã temperatura centralã depaseste 37˚, centrii hipotalamici anteriori inhibã tonusul simpatic
vasoconstrictor periferic si apare vasodilatatia cutanatã si intrã în functie sudoratia.
- temperatura zonei centrale nu este uniform stabilã si omogenã, fiind între 35 - 37.5˚ C .
Se considerã ca fiind cele mai apropiate temperaturi de T0 centralã, temperatura rectalã si sublingualã
- echilibrarea deficientei de temperaturã în interiorul nucleului se face prin conductie ( între organe ) si
prin circulattia sângelui
- lunarã - hormonalã
- sezonierã.
16
1. Conductia = prin contactul direct tegument - aer cedeaza sau primeste caldurã în functie de
temperatura nucleului.
2. Convectia - convectia internã = circulatia de la nucleu la tegument
3. Evaporarea: - sudoratiei
- perspiratia insensibila
2. Neregularitatea pulsului
4. Reactii subiective:
- imediate: - durerea
5. Reactie dermo-epidermica
Rea = paloare, cianoza sau racire, frisoane, cefalee, alterarea starii generale
- depinde de:
17
- deficitul caloric
- echilibrul termic
- gradientul termic
- viteza de aplicare
- procesul de acomodare
HIDROTERMOTERAPIA
- rece
Parafina
- sulfuroase
- iodurate
18
1. calde = 38˚ - 42˚C
2. fierbinti > 42˚ pânã la 45˚C -- trofice, antispastice, resorbtive.
3. reci < 18˚ (antiinflamatoare)
4. alternante: 38˚ - 42˚ C = 40 sec., apoi
5. prieshnitz = sunt comprese reci stimulante - dureaza 2 - 6 ore pana se usuca. La inceput se
produce vasoconstrictie, apoi vasodilatatie ce dureaza pana la terminarea procedurii.
Umede:
Uscate:
IMPACHETARILE
Presupune impachetarea completa a corpului intr-un cearceaf bine udat si stors, izolarea capului apoi prin
invelire cu paturi. In final are efect hiperterm
Sunt 3 faze in aplcarea impachetarilor umede complete, pe care se bazeaza efectul lor:
19
3. Faza de excitatie - hiperterma. Apare numai daca bolnavul ramane impachetat mai mult de 45
min. Apare: hipertermia, transpiratia, accelerarea pulsului si respiratiei.
Impachetarea cu parafina
Împachetãrile cu nisip sau nãmol au aceeasi prescriptie, pt aceleasi afectiuni ca si placa de parafina.
Efectele se bazeaza pe aceleasi principii. Temperatura de aplicare = 40˚, durata aplicatiei = 20 min.
FRICTIUNILE. Sunt proceduri reci, rar alternante, niciodata calde. Se executa cu un cearceaf pe regiunea
interesata, pana la incalzirea cearceafului. Se sterge apoi regiunea cu un prosop uscat, dupa care pacientul
se relaxeaza o jumatate de ora. Are efect tonifiant, revigorant.
Baia de cearceaf
Baia de aer --- nu se mai folosesc
AFUZIUNILE Sunt aplicatii de apa, in jet, fara presiune, centripet la nivelul membrelor, pe trunchi se
executa axial spre ceafa. Are efect de tonifiere prin actiunea reflexa asupra segmentelor medulare. Sunt
indicate:
- afuziunile alternante sunt indicate in insuficienta venoasa periferica, staza, acrocianoza, tulburari trofice
asociate
DUSURILE. - sunt aplicatii de apa sub presiune variata, la temperaturi variate; - efectele lor se datoresc
factorului termic si mecanic
20
Clasificarea dusurilor:
Efecte:
Dusul scotian: - este un dus orizontal sub presiune, alternant. Presiunea apei in jet este de 1.5 - 2
atmosfere
Rece - 20"
- creste reactivitatea
- activeaza circulatia
- atonii
- meteorism, constipatia
- hipotirodie
- obezitate
21
Dusul masaj:
- combinatia manevrelor de masaj sub dusul rozeta (o ploaie de dusuri rozeta). Se practica la temperatura
de 38˚ - 40˚C, 15 min .. Efecte:
- hiperemie locala importanta, atat prin efectul termic al apei, cat si menvrelor masajului
- resorbtive locale
- spondilite
- nevrite
- mialgii
- tumefactii
- redori posttraumatice
Dusul subacval
Se executa intr-o baie generala, calda, cu temperatura apei jetului mai mare cu 1-2˚ decat a baii. Se aplica
oblic sau perpendicular pe tegument, in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem. Forma duzei
dusului se alege de asemenea in functie de efectul dorit sa-l obtinem.
Efectele aplicatiei sunt datorita temperaturii apei, presiunii hidrostatice a baii, presiunii jetului dusului,
forma duzei, diferentei de temperaturã dintre bai si dus. Efecte:
BAILE. Clasificare
22
- partiale
- racoroase: 21˚-23˚
- indiferente: 34˚-35˚
- calde: 36˚-40˚
- sulfuroase
- de plante
Baia indiferenta . Temperatura indiferenta = 34-35. Nu exista excitant termic, dar efectul mecanic exista
prin presiunea hidrostatica a apei, care comprima discret circulatia periferica, apare oarecare accelerare a
respiratiei si excitarea SNC la imersia in apa. Apoi intervine adaptarea, baia avand in continuare efect
sedativ. Durata baii de 10-15 min este tonifianta, revigoranta. Intre 15-45 min efectul baii este calmant,
recomandat in prurit, insomnii, nevroze, nevralgii.
Baile racoroase. Sunt baile a caror temperatura este sub temperatura de indiferenta. In prima faza la
contactul cu apa intervine spasmul vascular care impiedica pierderea de caldura. TA creste putin , creste
pulsul si se produce o excitatie a SNC.
A doua faza - reactiva - este dominata de vasodilatatie, aparand hiperemia activa si ca urmare o pierdere a
caldurii din corp, cu atat mai mare cu cat temperatura baii este mai mica.
Baia HALFBAD - baia de jumatate. Se efectueaza intr-o cada cu pereti mai mari decat cele obisnuite,
umpluta pe jumatate, bolnavul sezand usor aplecat. Se fac turnari repezi, dupa perioada de adaptare, cu o
cana, izbind cu apa tegumentele.Se fac pana la 15 turnari pe spate, urmate de frictiuni puternice. Apoi se
repeta procedeul si pe fata anterioara si pe membre. Indicatii: pareze, paralizii, atonii gastrice, congestii
hepatice. Este folosita ca o proceudra de racire dupa bale fierbinti
23
Baia cu peria - efect mecanic prin frictuni cu peria ; - indicata in tulburarile circulatorii, nevroze.
Baia kinetoterapeutica. - este o baie calda in care kinetoterapeutul executa miscari de mobilizare pasive,
pasiv-active, pe toate articulatiile sau tintit pe un anumit segment in scop de recuperare functionala. Apa
calda este relaxanta, antialgica, facand posibila mobilizarea in absenta gravitatiei, facand miscarile mai
usor de realizat.
Baile fierbinti. Se practica la temperaturi de 40˚-42˚C. Sunt intens hiperterme, temperatura cutanata creste
rapid, creste si temperatura centrala, creste pulsul, TA.
Baile hiperterme. - pireto-terapeuticã; - temperatura de plecare 35˚. Se fac turnãri succesive de apa
fierbinte astfel incet sa creasca temperatura baii cu un grad la fiecare minut. Procedura se opreste cand
temperatura sub limba ajunge la 39˚-40˚C.
Indicatii:
- nevrite, nevralgii
Baile partiale
- de maini
- tulburari circulatorii
Baile de plante. - la temperaturi de 36˚ - cu efect sedativ prin adaosul in baie a florilor de tei, fan, musetel,
(mixturi)
24
Baile cu bule CO2 - gazul - CO2 - aste condus prin conducte ce se distribuie in toata baia. Este baie
artificiala, presiunea gazului este de 5 atm. Efectul baii cu CO2:
- chimic - se resoarbe prin tegument - cu efect excitant asupra peretilor vasculari, producand vasodilatatie
cutanta, la nivelul anastomozelor arterio-venoase (pasiv)
- temperatura baii - de indiferenta - scade temperatura centrala cu 0.4˚-0.7˚C in 20-30 min, prin efectul
vasodilatator.
1. Baile de abur:
- se aplica in camere speciale intr-o atmosfera supraincarcata cu vapori la 40˚-50˚. Sunt foarte
eficiente pt sistemul cardiovascular.
- sunt foarte indicate in: hipotiroidii, obezitate, intoxicatii cu metale, diateza uricã, reumatisme
usoare??, nevralgii, nevrite.
3. Baile de lumina
- folosesc aerul incalzit cu ajutorul becurilor, utilizand efectele razelor infrarosii in spatii inchise.
Au avantajul unei vasodilatatii puternice datorita caldurii indirecte, transipratia incepe mai devreme. Scad
TA.
- spasmolitice
- resorbtive
- relaxante
- analgezice
- imunologice
25
CRIOTERAPIA. Expunerea de scurta durata a tegumentului la temperaturi apropiate de 0˚ sau sub 0˚C.
Efecte:
Metoda foloseste:
TERAPIA CU ULTRASUNETE
Aparatele utilizate în fonoterapie furnizeaza ultrasunete cu frecvente cuprinse între 80000 si 100000Hz.
Lungimea de unda a ultrasunetelor este foarte mica, putând fi localizate selectiv. Ele prezinta variatii în
functie de natura mediului strabatut : gaz, lichid, solid.
Aplicarea undelor ultrasonice pe un cap omenesc produce un transfer de energii considerabil prin
alterarea starilor de presiune realizate.Transferul de energie se masara în W/cm2 , si depaseste
intensitatile sunetului.Acesta este un parametru important în cadrul terapiei cu ultrasunete. Undele
ultrasonice se propaga sub forma unui fascicol de raze, cu viteza costanta.
1. Efect mecanic - reprezentat de vibratia pendulara, care se transmite din aproape în aproape, fiecare
molecula fiind pusa în miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei.
2. Efect termic - energia ultrasonica se transforma în energie calorica în mediul traversat prin doua
modalitati:
- prin absorbtia energiei undelor ultrasonice de catre mediile neomogene cu degajare de caldura si
amestecare amplitudinilor vibratorii.
26
- prin frictiunea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a doua medii
3. Efectul de cavitatie - este un fenomen care consta în producere de goluri în interiorul lichidului
traversat, manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile si
dilatarile succesive realizate de UUS asupra lichidului.În perioade de compresiune cavitatile dispar dupa
care amestecul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantitati de energie, cu efecte distructive. În
punctele de separare a doua medii cu densitati diferite ( os - muschi , de ex ) presiunea poate creste la
câteva mii de atmosfere în temperatura la câteva sute de grade. În lichide se produce fenomenulde
pseudocavitatie, caracterizat prin degazeifierea lichidului.
5. Efecte chimice - ca urmare a actiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reductie, depolarizare si
alterare a structurii chimice a substantelor.
Dozele mici de 0,1-0,5 W/cm2 (0,4 W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare, se produc
activari moleculare, creste activitatea de respiratie celulara, sunt activate enzimele glicolitice, se
scindeaza macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare
(creste continutul de grupe sulfhidrice în ficat, creier,rinichi,miocard).
Dozele mari de 0,8W/cm2 produc distructii celulare si rupturi capilare, datorita exacerbarii
efectelor dozelor medii.
În tesutul muscular, efectele UUS sunt direct proportionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos, la dozele mici reactioneaza prin formare de osteofite, la dozele mari prin edeme
hemoragice, necroze osoase.
La limita muschi-os se acumuleaza o importanta cantitate de energie calorica, osul se încalzeste de 5 ori
mai mult decât muschiul.
27
Sângele, supus iradierii cu ultrasunete, va determina: scade proteinemia(albuminele si alfa globulinele) si
creste globulinele beta, eritrocitele se concentreaza în grupuri, se încetineste procesul de coagulare
- calea de aplicare
Pentru tesutul subcutanat si cutanat se utilizeaza. intensitati mici 0,1-0,2w/cm2iar în zonele hiperalgice
chiar mai mici:0,02w/cm2
Pentru tesuul muscular dozele sunt cele medii cu insistenta pe zona de trecere tendon-muschi în disectia
fibrelor musculare
Pentru tesutul osos si articulatii: pozitionarea sa fie adecvata, fracturile imobilizate în aparat gipsat se
stimuleaza pentru formarea calusului, în doze mici prin ferestre în gips zonele cu vascularizatie vor fi
tratate cu intensitati reduse.
28
-reumatismul abarticular
Afectiuni dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor
Afectiuni neurologice: nevite ,nevralgii ,sechele ce apar dupa herpes zoster,nevroamele amputatiilor,
distrofia musculara progresiva,sindroame spastice
Afectiuni circulatorii:...st I-II în aplicatii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliaca, triunghiul lui
Scarpa, boalaRaynaud când se iradiaza ganglionul stelat în regiunea supraclaviculara, în dreptul vertebrei
C7-T1
Contraindicatiile ultrasonografiei:
- tulburari de coagulare
- fragilitate vasculara
- Stari febrile
- Fenomene inflamatorii
- RAA
- Tulburari de ritm
29
- NU se vor aplica UUS pe zonele organelor integre: creier, maduva, ficat, splina, uter gravid,
glandele sexuale, plamani, cordul
- naturala (solara)
Energia radianta artificiala este furnizata de aparatura medicala prin transformarea energiei electrice.
1. Efectul termic
2. Absorbtia
30
- un corp care primeste un flux radiant absoarbe o parte din energia acesteia, iar o alta parte este
transmisa si o alta reflectata
3. Reflexia si refractia
4. Efecte fotoelectrice
- efect fotoconductor
- efect de fotoemisie
- efect fotovoltaic
5. Efecte fotochimice
- sunt = disocieri moleculare, oxidari, reduceri, _________ fotosinteze, fotolize (ex. transformarea
oxiHb sanguine in metHb si activarea ergosterolului sun actiunea radiatiilor ultraviolete)
- au efect bactericid prin coagularea celulei bacteriene. Distrug sau atenueaza bacilii
KOCH ,
carbunosi, bacteriofagi , iar in doze mai mari virusurile . Ca urmare , RUV sunt utilizate :
31
i. pentru prepararea vaccinurilor ( rabia , febra
aftoasa ? )
Efecte :
- produc modificari tranzitorii in circulatia tegumentara : vasodilatatie arteriolara si capilara care sta la
baza eritemului caloric care persista? 30- 40 min. , urmata rapid de o pigmentatie patata;
- edem al stratului mucos al papilelor dermice ; infilltratii leucocitare perivasculare ( la doze sub 1500 mμ
)
- dozele mari pot provoca arsuri de diferite grade in functie de intensitatea si durata expunerii , alterari sau
chiar distrugeri celulare ( flictene) . La actiuni prelungite => necroze .
Pentru terapie se folosesc dozele moderate => care produc vasodilatatie subpapilara cu cresterea
debitului sanguin ( vasodilatatie) crescand metabolismul local si general cu efecte trofice locale si
generale.
32
- spatiu deschis = lampa Sohie?
-celulite;
-intoxicatii cronice cu metale grele ,in care sudatia intensa permite eliminarea acestora;
-inflamatii acute,supuratii;
-stari febrile.
33
Radiatia ultravioleta(RUV) Efecte:
=>pigmentatie melanica -apare dupa disparitia eritemului actinic? ca urmare a expunerii teumentului
la RUV(soare,artificiale,la RIR sau Rx);
=>exfolierea epidermului;
34
-TBC(nu in activitate)
-sindroame neurovegetative
-afectiuni ORL
-afectiuni..............
-profilactic
-neoplazii
-TBC activa
-casexii
-CI,IC,HTA.,AVC
-insuficienta renala
-stari hemoragipare
-hipotiriodia
-nevroze
-sarcina
-fotsensibilitate
35
Tehnica aplicarii RUV:
-lampi cu cuart
-lampi cu mercur
Rolul fiecarei structuri -din acestea trei-are un rol bine precizat dar care actioneaza ca un tot in
interdependent,de aici denumirea de aparat,NEUROMUSCULOKINETIC.
ARTICULATIA
Reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine (testut)
A)dupa mobilitate:
1)articulatii fibroase=unirea se face prin tesut conjuctiv.Sunt foarte putin mobile si datorita formei
suprafetei osoase articulare care congrueaza perfect cu cea opusa (exemplu:articulatiile cutiei craniene sau
cele interapofizare vertebrale.
36
2)articulatii cartilaginoase=unirea se face prin fibrocartilaj si nu prin cartilaj hialin.Articulatia permite o
anumita miscare.De exp:simfizele pubiene dar si articulatia intervertebrala (fibrocartilajul discal).
3)articulatii sinoviale=unirea se face prin caposula,existand o cavitate intre suprafetele articulare ,care
permite miscari ample. Aceste articulatii sunt ca diartrope.
B)dupa forma suprafetelor :articulari care determina tipul de miscare posibila in respective
articulatie.Din acest punct de vedere diartrozele se calsifica in:
1)articulatii plane(artrodii) in care miscarea este mai mult de alunecare. De ex::articulatiile oaselor
capului sau trunchiului.
2)articulatii sferoide (evartroze) care sunt formate dintr-o suprafata articulara sferoida si alta cancava ca o
cupa(de ex;articulatia coax -femurala ,sh?). Acest tip de articulatii permit o foarte mare mobilitate in mai
multe planuri.Astfel de articulatii sunt denumite articulatii total libere.
-trohleara=articulatia cotului
-trohoida=articulatia radiocubitala
5)articulatii selare cu una din suprafete cancava si cu cealalta convexa (ca articulatia trapezometacarpiana
a policelui).
a)cartilaju hialin care acopera extremitatile osoase formand suprafelete articulare. Au grosime variabila
in functie de zonele de presiune:mai mare in zonele de maxima presiune articulara.Nu este irigat (nu are
vase sangvine) deci nu se poate regenera sau cicatriza.Este rezistent la agresiuni.este numit deci osul
subcondral si deci lichidul sinovial prin imbibitie. Este lipsit de inervatie.Au elasticitate datorita fibrelor
colagene care sunt compresibile.
c)capsula articulara=structura conjunctiva complexa formata din doua straturi-cel extern fibros in
continuarea periostului si cel intern sinovial.Capsula se prinde pe epifize ca un manson,de periost,de
37
bureletul fibrocatilaginos pana la nivelul cartilajului.La articulatiile cu grad mare de libertate capsula
inveleste si cativa cm din metafiza.In anumite locuri,capsula intarita de fascicole fibroase numite
ligamente capsulare care au rol in limitarea miscarilor.
In alte locuri,capsula este extreme de subtire sau chiar lipseste.In aceste locuri capsula herniaza in jurul
tendoanelor si chiar sub musculatura periarticulara ,formand funduri de sac sau pungi sinoviale-
formatiuni ce faciliteaza alunecarea tendomusculara in timpul miscarii articulatiei.
MUSCHIUL - este elementul motor al miscarii si reprezinta elemental cel mai important al kinetologiei
( chiar inaintea articulatiei ).Este componenta finala a complexului neuromuscular sau a " unitatii
motorii "
Este vorba de mushiul sriat care participa la miscare.Sunt 430 de muschi striati in tot organismul
uman si reprezinta 40-45 % din greutatea lui.
Macroscopic mushiul striat are urmatoarele componente : corpul muscular, tendonul, jonctiune tendo-
musculara, tecile sinoviale, bursele seroase anexe.
Fiecare corp muscular are unu manchon conjunctiv cu rol protector la efort perimisiumul
extern
Intre perimisiumul si fascia comuna este un tesut lax conjunctiv care permite alunecarea
planurilor in timpul contractiei. Din perimisiumul extern pornesc o serie de septuri conjunctive, spre
interiorul corpului muscular pe care il separa in fascicole musculare mai groase sau mai subtiri in functie
de grosimea muschiului.Aceste septuri formeaza in totalitate perimisiumul intern sau endomisiumul.
Fibra musculara este celula musculara si este formata din : membrane=sarcolema, protoplasma =
sarcoplasma, nuclei = sarcolemali, structuri citoplasmatice diferentiate specifice miofibrile.
38
Fibra musculara poate fi de cativa cm sau 25-35 cm (m. sartorius) iar grosimea ei de la 10 la 150µ.
Sarcolema = membrana celulei musculare, are pe fata interna nucleii sarcolemali paraleli cu axul
lung al fibrei. Are o grosime de 20-100Å. In sarcolema sunt plasate: partea postsinaptica a placii motorii
(unica la fibrele albe si multipla la fibrele rosii) si inceputul invaginarilor tubulare ale sistemului tubular
"I"prin care se dirijeaza impulsurile nervoase spre elementele contractile
In sarcoplasma mai sunt: granule formate din mitocondrii (sarcozomi), grasimi, lipoproteine.
- ocupa 2/3 din spatiul intracelular. Sunt orientate de-a lungul fibrei musculare, paralele intre ele,
aparand ca o structura tigrata, prin alternanta de zone intunecate si clare.
- Sunt compuse din miofilamente de actina si miozina, aranjate longitudinal care determina discul
clar = actina si discul intunecat = miozina
Mitocondriile sarcoplasmatice
- se grupeaza in jurul nucleilor, a placii motorii si intre elementele contractile. Sunt purtatorii
echipamentului enzimatic celular, care metabolizeaza acidul piruvic pana la CO2 si H2O. Ei sunt
rezervor de energie, stocand ATP.
- proteinele stromei
2.TENDONUL - Este un organ rezistent, inextensibil, format din fascicule conjunctive (fibre de
colagen) legate intre ele printr-o substanta fundamentala ca un ciment. Printre fibrele de colagen se
afla celulele tendinoase=tenocitele. Ca si la muschi, tendonul are septuri conjunctive care separa
fasciculele tendinoase. Aceste despartituri alcatuiesc pertendonul interb si se desprind din
peritendonul extern.
Tendonul se insera direct pe os sau prin periost. In primul caz continua fibrele de colagen ale osului.
Unele tendoane strabat canale osteofibroase, se invelesc de teci sinoviale, care permit o mai buna
alunecare a tendonului
39
Sub raport structural si functional muschii sunt: - tonici - de tip I - extensori
Muschii tonici = sunt superficiali, sar doua articulatii, au tendoane lungi, realizeaza contractii rapide
si obosesc repede _________ contractii tonice sau fazice.
In componenta muschilor exista fibre fazice (albe) si fibre musculare tonice (fibre rosii).
Intr-un muschi predomina unul saumai multe tipuri de fibre. Astfel in muschii flexori, in vastul
extern, gemeni, semimembranos, muschii posturii, predmina fibrele rosii, in timp ce in extensori -
vastul intern, solear, semitendinos, predomina fibrele albe.
Fibrele albe sunt sarace in mioglobina, mitocondrii si enzime oxidative. Rezervele ATP sunt
reduse, vascularizatie saraca. In aceste fibre albe, contractiile sunt rapide, fazice pt ca au o singura
sinapsa neuromusculara, iar stimulul genereaza potentiale de actiune care se propaga in tot muschiul.
O astfel de contractie se face cu cheltuiala energetica mare, motiv pentru care fibra oboseste repede.
Fibrele rosii sunt bogate in mioglobina, mitocondrii, ATP. Sunt bine vascularizate, au mai multe
sinapse neuromusculare care determina potentiale de actiune propagate. Raspunsul _____ este de
intensitate redusa, dar de durata lunga, cu consum energetic mic, deci obosesc greu.
40
1. Miscãrile în plan frontal sunt flexia si extensia
- Miscãrile de flexie sunt definite ca fiind miscãrile de îndoire fatã de pozitia initialã - ortostaticã.
- Miscãrile de extensie - sunt definite ca fiind opuse acestora si au loc în sensul revenirii la pozitia
ortostaticã sau în sensul exagerãrii acestei pozitii.
La umãr, de exemplu - miscarea de flexie se numeste si anteproiectie sau anteductie, iar cea de
extensie → retroproiectie sau retroductie.
De asemenea, la laba piciorului flexia gleznei are loc în plan anterior, în timp ce flexia labei din
articulatia mediotarsianã are loc în plan posterior. De aceea se preferã termenul de flexie dorsalã în loc de
flexia labei piciorului si termenul de flexie plantarã în loc de extensia labei piciorului.
2. Miscãrile în plan sagital sunt abductia si adductia , dupã cum segmentul se îndepãrteazã sau se
apropie de planul sagital.
Pentru miscãrile distale ale membrelor, terminologia este diferit înteleasã. Planul sagital fatã de care
se face orientarea nu este acelasi pentru toti autorii: scoala francezã considerã cã acest plan mediosagital
este planul mediosagital al trunchiului, pe când scoala germanã si cea anglosaxonã, care folosesc termenul
de NBA, considerã cã acest plan este planul mediosagital al membrului care executã miscarea.
Astfel, ducerea labei piciorului spre înãuntru este denumitã si adductie, iar în exterior abductie.
3. Miscarea care se executã concomitent pe mai multe planuri este circumductia, adicã miscarea prin
care segmentul descrie un con, cu baza mai mare sau mai micã, al cãrui vârf este reprezentat de axul
articulatiei.
La antebrat aceste miscãri se numesc: pronatie (rotatie internã) si supinatie (rotatie externã).
41