Lecția 1: Descoperă adevărul despre problemele din relația ta

Te salut!

Mă bucură foarte mult să văd că ești dispus să înveți și să muncești pentru ca relația ta să
ajungă la cea mai bună versiune a ei. Cel mai probabil, acum te confrunți cu niște probleme. Poate
chiar ai impresia că nu mai există cale de ieșire.
Dar există și o parte bună: orice problemă are o rezolvare!
Citește materialele pe care ți le-am pregătit și sunt 100% sigur că vei reuși să găsești o nouă
perspectivă. O perspectivă care te va ajuta apoi să construiești o relație sănătoasă și armonioasă
împreună cu partenerul tău de viață.

Pentru început, dă-mi voie să mă prezint….

Numele meu este Florin Amariei.

M-am născut din doi părinți care s-au iubit mult dar care n-au prea știut deloc să-și arate
iubirea. Încă din seara nunții, mama a primit prima palmă de la tata. Și cam așa a fost întreaga lor
căsătorie. Am văzut, cred, tot ce se poate vedea într-o familie nereușită: bătăi, certuri, reproșuri,
gelozii, infidelitate, chiar câteva încercări de a o omorî pe mama, etc. Pe la 10 ani am aflat dintr-o
carte de dezvoltare personală că, dacă vrei să ți se îndeplinească visurile, trebuie să le notezi.
Atunci aveam două visuri pe care le-am notat: primul, să am o familie faină și al doilea, să
am un job care să mă ajute să fac viața altora mai bună. M-am căsătorit cu așteptări foarte mari: să
nu repet greșelile părinților, să mă înțeleg cu Oana (soția mea) fără prea multe eforturi. Însă, foarte
curând am putut observa în viața Oanei lucruri care mă dădeau peste cap, pe care nu le puteam
accepta foarte ușor, aspecte contradictorii care mă făceau, în același timp să mă simt foarte atras
de ea, dar și aspecte care mă enervau la culme.
Iar reacțiile mele firești, învățate în copilărie, erau: critică, dispreț, manipularea emoțională,
detașare emoțională (uneori nu eram disponibil emoțional până la 5-7 zile).
 De asemenea, încercam în orice mod posibil s-o schimb, s-o fac așa cum îmi plăcea mie…
dar asta o făcea să se simtă nerespectată, nevalorizată, neadecvată. Îi era teamă că nu o voi mai
iubi și că nu puteam avea un viitor împreună. Evident că motivațiile mele erau cele mai curate și
bine intenționate, însă asta nu era suficient pentru ca iubirea noastră să reziste.
Singurul lucru pe care îl aveam în minte acum 22 de ani era ăsta: dacă EA se va schimba,
nouă ne va fi bine. Aveam impresia că una vorbesc și cu totul altceva ajunge la ea. Simțeam că
oricât de multe explicații îi dau, sunt insuficiente pentru a o face să mă înțeleagă. Îmi doream să
aibă încredere în mine, fără să se mai teamă că o voi părăsi vreodată. Îmi doream să nu ne mai
certăm de la copii, de la bani, de la îmbrăcăminte, să nu ne mai ciondănim cu privire la felul în
care ne petrecem timpul liber sau cu privire la ce era important pentru fiecare dintre noi. Eram
foarte supărat pe mine! Eram dezamăgit de reacțiile mele, de faptul că nu mă puteam controla și o
criticam întruna...eram dezamăgit și de faptul că aveam așteptări foarte mari de la ea.
Eram foarte frustrat că nu găseam metode etice și eficiente pentru a-i transmite ce nu-mi
place, pentru că simțeam că îi rănesc foarte tare sentimentele. Cel mai tare mă deranja faptul că,
repetam fără să vreau, exact ceea ce mă deranja la părinții mei, doar că în altă formă. În acest
context, visul meu de la 10 ani și-a spus cuvântul: nu voiam să mă mulțumesc cu puțin. Așa că,
am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a avea relația la care visasem.
Prin urmare, am început să învăț despre inteligența relaționala, despre psihologia relațiilor,
am citit multe cărți, am făcut tot felul de cursuri pentru cupluri, tabere pentru cupluri, am terminat
studiile Academiei Române de Coaching, am obținut un master în NLP, mai târziu am făcut un
master în psihoterapie.
Scopul declarat: sa înțeleg principiile universale care stau în spatele relațiilor sănătoase
pentru a le putea aplica relației dintre mine și Oana. Iar mai târziu, pentru că au funcționat la mine,
am început să le predau și altora. Așadar, informațiile pe care le predau astăzi în cursurile, training-
urile, emisiunile, seminarele mele, sunt cele pe care le-am învățat în primul rând pentru mine,
pentru relația mea.
Sunt informațiile care m-au ajutat să am 22 de ani plini. Plini cu certuri și împăcări, bucurii
și provocări, tensiuni și rezolvări. Sunt informațiile care mi-au transformat tiparele de gândire și
comportament, rezultatul fiind o relație superbă cu o femeie minunată, timp de 22 de ani.
Și acum, hai să spunem lucrurilor pe nume!

Aproximativ 90% dintre problemele vieții noastre vin din relații.

Oriunde întorci capul, ești într-o relație care te consumă, într-un fel sau în altul.
Conform statisticilor, 34% dintre cei căsătoriți divorțează.
50% rămân în acea relație toxică și doar 16% sunt fericiți.
Ce mă îngrijorează pe mine cel mai tare: 50% rămân într-o relație toxică, alimentând nefericirea,
frustrările, neîmplinirile.
Mulți se plâng de faptul că nu pot comunica fără să strige sau să se enerveze unul pe altul.
Alții, de faptul că partenerul, atunci când se supără, se retrage fără a mai vorbi ore sau zile întregi
(cam 75% dintre bărbați fac asta). Iar alții se plâng de faptul că relațiile intime sunt rare sau
plictisitoare.
Ne-am cumpărat mașini sau case scumpe dar nu ne putem bucura de ele din cauza stresului
mare din relațiile noastre. Sau mergem în concedii mult așteptate, doar pentru ca să ne certăm de
la niște fleacuri și să stăm supărați prin nu știu ce țară exotică..., pe bani grei, uneori.

Cunoști vreunul din aceste scenarii?

Știi ce mă contrariază și mă indignează, în același timp?

Viața merge înainte, lumea evoluează mai repede ca niciodată, găsim soluții pentru tot felul
de boli, probleme, inventăm lucruri care să ne ușureze viața.... dar n-am găsit soluții pentru o relație
sănătoasă! Majoritatea celor aflați într-o relație sunt în continuare nefericiți: 84% încă își caută
bucuria de a fi împreună cu cineva. Și dacă minim 80-90% din problemele vieții vin din relații, de
ce nu ne trezim odată ca națiune să facem ceva pentru asta?
De ce așa de puțini vorbesc despre relații sănătoase? De ce, în nicio instituție publică, nu
se învață RELAȚIILE? Nu înveți cum să ai relații bune nici la școală, nici la facultate, nici la
biserică, nici la televizor...
Promovăm orice, inventăm orice, învățăm despre orice, dar neglijăm în continuare ceea ce
ne-ar aduce cu adevărat împlinirea în viață - relațiile sănătoase!

Trist, foarte trist!

Și o altă consternare de-a mea este legată de cauzele nefericirii din relații.

Când îi întrebi pe oameni care sunt cauzele neînțelegerilor, cele mai frecvente răspunsuri
sunt aceleași: lipsa comunicării, lipsa banilor, relații intime nesatisfăcătoare, apariția și educația
copiilor, lipsa încrederii, infidelitatea, gelozia, certurile. Cu alte cuvinte, cauzele neînțelegerilor
sunt...chiar neînțelegerile!
Principala preocupare a oamenilor cu care fac coaching sau terapie este asta: Cum îl fac pe
partenerul meu să... fie respectuos / fie mai atent(ă) cu mine / fie fidel (ă)?
Dacă te uiți cu atenție la formularea asta, lupa este pusă pe comportamentul partenerului,
adică pe SIMPTOM și nu pe cauză! Ceea ce, evident, este total ineficient. Hai să-ți dau doar 2
exemple ca să înțelegi mai bine de ce este ineficient să te concentrezi pe comportamentele negative
(simptome) și nu pe cauze. Un exemplu pentru doamne și unul pentru domni:

Poate ești supărată că soțul nu mai vine acasă la timp, ca pe vremuri.

Preocuparea celor mai multe femei este: "Iubire, m-aș bucura să vii acasă direct de la
muncă, să nu mai întârzii așa mult cu băieții la bere!" (observă unde este focus-ul: pe
comportament, pe simptom: "Vino acasă la timp").
Adevărata ta preocupare ar trebui să fie PE CAUZĂ, adică: "DE CE oare nu mai vine la
timp acasă? Ce-l ține departe de casă?" Și atunci, ai putea găsi câteva cauze pe care să lucrezi: nu
cumva, atitudinea ta este respingătoare atunci când vine acasă? Ce atmosferă găsește în casă când
vine? Îi zâmbești sau îl critici când vine? Ești îngrijită sau miroși a sarmale de acum 2 săptămâni?
Îl cerți că a întârziat? Îl iei la întrebări cu cine a mai flirtat? Oricare dintre aceste manifestări sau
ceva similar cu asta, îl poate ține pe bărbatul tău departe de casă, mult timp.

Poate ești supărat pe partenera ta că nu mai este așa disponibilă din punct de vedere sexual,
ca pe vremuri.
Poate te deranjează că mereu e obosită, o doare capul, găsește diverse scuze... În loc să-i
ceri să fie mai "disponibilă" (adică, focus pe simptome), cred că e momentul să te concentrezi pe
cauze: "Oare de ce mă refuză așa des iubita mea? De ce oare o doare capul mai ales când vreau să
facem sex?"
 Ei bine, când îți adresezi întrebarea asta, e posibil să afli adevăratele cauze care o fac "rece"
cu tine: e posibil să fie într-o perioadă grea a vieții ei și se simte neînțeleasă de tine sau poate are
niște probleme de ceva timp pe care nu ți le poate împărtăși pentru că îi este teamă de reacția ta.
Sau poate ești neîngrijit ori neatent cu ea. Sau lași prea multe griji pe capul ei și e prea obosită
sau... a aflat că te-ai încurcat cu o colegă de la muncă, etc.
Ei bine, oricare din aceste comportamente poate constitui o cauză reală care o va determina
să fie rece cu tine. Ceea ce este și mai interesant este că, aceste cauze au, la rândul lor, alte cauze
pe care le voi analiza în email-ul viitor. Însă, până atunci, vreau să ții minte asta: A te concentra
pe simptome (comportamentele negative) și a încerca să le schimbi, e ca și cum ai vrea să scapi de
frunzele unui copac tăind frunzele cu un foarfece. Evident, în primăvară vor crește la loc. În
schimb, dacă vrei să scapi definitiv de frunze, iei securea și tai copacul din rădăcini.
La fel e și în acest caz: dacă nu identifici cauzele care au determinat comportamentele
negative ale partenerului (simptomele), este inutil să-i ceri mereu să nu te mai critice, să arate
respect, să nu se mai retragă în tăcere asurzitoare sau să nu mai strige la tine.

Pentru un timp se va abține, însă, comportamentele negative vor reveni.

De ce?
Simplu: pentru că n-au fost îndepărtate adevăratele cauze (care vor genera din nou acele
comportamente negative).
Uite ce materiale vei primi în continuare:

Lecția 2 - îți voi arăta care sunt adevăratele cauze care ne determină să ne comportăm în mod
negativ unii cu alții, cum le poți identifica
Lecția 3 – Cum poți crea mediul securizant favorabil vindecării rănilor emoționale
Lecția 4 – Cel mai eficient instrument, pe care-l cunosc eu, de refacere a conexiunii întrerupte care
vă va ajuta la vindecarea voastră profundă

Și în final am o rugăminte la tine: răspunde-mi, te rog la întrebarea asta:

Ce te deranjează cel mai mult în relația ta de cuplu?

Până data viitoare, fii memorabil!

 Lecția 2: Adevăratele cauze care ne determină să ne comportăm în mod
negativ unii cu alții

Te salut!
Am o mărturisire...
Simt nevoia să îți mulțumesc pentru deschidere. Și vreau să te felicit pentru că investești
în tine, în relațiile tale.
Îți spuneam în emailul trecut faptul că majoritatea oamenilor se concentrează pe simptome în
relațiile lor (nu doar cele de cuplu).
Iar rezultatele sunt previzibile.
Dacă nu îndepărtezi cauzele, nu vor dispărea nici simptomele.
După cum ți-am promis, în acest email îți voi arăta care sunt adevăratele cauze ale
comportamentelor negative și cum apar ele în viața noastră. Când vei înțelege aceste cauze, ți se
va schimba perspectiva asupra partenerului tău și implicit, atitudinea ta față de el. Premisa de la
care plec este aceasta: aproximativ 80-90% din ceea ce suntem noi ca adulți a fost determinat în
primii 2 ani de viață în urma interacțiunii dintre noi și părinții noștri.
Iar această interacțiune, a lăsat în sufletele noastre unele răni emoționale (mai mari sau mai
mici) care ne afectează întreaga viață. Felul în care ne-au iubit părinții noștri este felul în care noi
vom relaționa, la rândul nostru, mai târziu.
Evident că rănile emoționale nu ne-au fost provocate doar de către părinți. Însă, fiind sursa
principală, mă voi opri în această ocazie doar asupra interacțiunii dintre noi și părinți.
Poate te-ai întrebat cum apar rănile emoționale și cum se manifestă ele în viața noastră.
Uite în continuare un punct de vedere cu care eu rezonez.

ÎNTREGUL ORIGINAR
Din câte au reușit să înțeleagă oamenii de știință, starea fetusului, înainte de naștere, este
una perfectă. Nevoile biologice ale copilului sunt satisfăcute spontan printr-un schimb de fluide
între mamă și copil. Fetusul nu are nevoie să mănânce, să fie schimbat, să respire sau să se protejeze
de vreun pericol și este în permanență liniștit de bătăile ritmice ale inimii mamei sale. În alte
cuvinte, fetusul duce o existență liniștită, edenică, lipsită de orice griji, în timp ce plutește în
lichidul amniotic.

PELERINAJUL PERICULOS
Această experiență idilică se sfârșește brutal când mama expulzează violent bebelușul.
Dintr-o dată, toată starea lui de bine este alterată în noua existență. Pentru a-i fi îndeplinite cele
mai elementare nevoi (hrană, somn, confort, etc) e nevoit să facă urât (plâns, agitație, etc) până
mama îl aude și-i îndeplinește nevoile.
De multe ori, cei care au grijă de el, nu reușesc să-i înțeleagă nevoile sau nu-i acordă atenție
de frică să nu-l răsfețe, iar copilul începe să simtă o neliniște primitivă: lumea nu e un loc sigur.
Indiferent despre ce părinte vorbim, e bine de știut faptul că nici un părinte, oricât de bine
intenționat ar fi, nu reușește să satisfacă toate nevoile copilului, într-un mod perfect. Unii părinți
vor fi prea severi cu intenția de "a-i băga mințile-n cap copilului", alții prea permisivi din teama
de a nu-l traumatiza sau de a-i bloca creativitatea; unii îl vor ține prea mult în brațe, alții îl vor
proteja / controla prea mult din frica de a nu i se întâmpla ceva rău, etc.
Astfel că, odată cu trecerea timpului, oricât de mult s-ar strădui un părinte să fie "perfect" nu va
reuși să satisfacă total nevoile copilului.
Consecința? Într-un fel sau altul, părintele îi va produce unele răni emoționale.

SINELE PIERDUT
Odată venit pe lume, copilul primește indicații de la părinți (în special, mama). Unii părinți
sunt deranjați când copilul este prea zgomotos (râde sau plânge mult), când e prea insistent, prea
vorbăreț, prea sociabil, prea introvert, prea timid, prea leneș, etc.
Și, cu cele mai bune intenții, părinții încep să-și educe copii, cerându-le SĂ NU MAI FIE
AȘA DE... gălăgioși, vorbăreți, sociabili, introverți, insistenți, etc.
Cu alte cuvinte, părinții le cer copiilor SĂ NU MAI FIE CUM SUNT, CUM S-AU
NĂSCUT! În felul ăsta, o parte din Sinele copilului, se pierde.
Copilului nu-i este permis să fie CUM ESTE, să se manifeste CUM SIMTE, etc. Iar
metodele părinților, în încercarea de a-i face pe copii să fie cuminți, buni, străluciți, de multe ori,
sunt intruzive.
Și uite-așa, se formează rănile emoționale.
Uite câteva exemple.
Evident că sunt multe alte comportamente de-ale părinților prin care îi rănesc emoțional pe
copii, însă acestea sunt principalele răni ale ființelor umane care ne joacă feste cam pe tot parcursul
vieții noastre (asta în cazul în care nu le vindecăm).
După cum ai observat sper, comportamentele părinților care provoacă răni emoționale sunt
în direcția asta: neacceptare, judecată, critică, respingere, agresivitate, nesinceritate, etc.
Așadar, e bine de ținut minte asta pentru că ne vom întoarce la aceste comportamente atunci
când le vom aplica la relația de cuplu.

SINELE FALS
Ce face ființa umană în continuare?
Rănit fiind, orice om va vrea să-și panseze rănile ca să și le protejeze.
După cum vrei să-ți protejezi o rană fizică cu pansament steril, tot așa, vei vrea să-ți protejezi rănile
emoționale.

Cum? Cu ce?
Ei bine, ÎMPRUMUTÂND comportamente sugerate de cei care te-au criticat și ți-au spus
că nu ești ok atunci când... (vezi sinele pierdut). Uneori, împrumutăm comportamente pozitive
(mai rar ne iese asta), iar alteori împrumutăm comportamente negative (asta e mai instinctual,
natural). Practic, aceste comportamente negative sunt niște măști pe care ni le punem ca să mascăm
rănile noastre, să le protejăm cu scopul de a ni se vindeca în timp. Și pentru că nu știm altfel, ne
folosim, în special, de comportamente negative în încercarea de a-i determina pe ceilalți să ne
iubească, să ne accepte așa cum suntem, să ne respecte, etc.

Hai să-ți arăt câteva măști pe care ni le punem, în mod constant, în relațiile noastre.
Aceste măști corespund rănilor noastre. Cu cât o rană e mai mare și dureroasă, cu atât și
masca e mai sofisticată și purtată mai des. Cu cât rana e mai importantă, cu atât vom suferi mai
mult când cineva ne "calcă pe bătătură" (poate acum înțelegi mai bine această vorbă).
De ce ți-am spus toată această teorie legată de rănile emoționale și măștile pe care ni le punem
pentru protecția lor? Ce legătură au informațiile astea cu relațiile de cuplu? Fii atent aici.
Imaginează-ți că ai o rană fizică la mână, de mult timp.
Nu ți se mai vindecă.
Ți-ai tot pus bandaje, dar încă nu e vindecată. Și te doare rău de tot.
Într-o zi, vine o persoană fermecătoare, de care-ți place mult și te îndrăgostești la prima vedere.
Prin minune și acelei persoane îi place de tine.
Și, în semn de dragoste, te ia de mână. Iar tu, urli de durere: "Hei, ce faci? Mă doare de
înnebunesc!"

Întrebarea mea este asta:

Această persoană minunată a vrut să te rănească?
Nicidecum!
Însă, dacă tu suferi atunci când cineva te apucă de mână, este pentru că TU AI O RANĂ acolo,
încă nevindecată.

La fel este și în relațiile de cuplu!

Dacă suferi când partenerul spune ceva "nepotrivit" este pentru că, tu încă ai o rană care
trebuie vindecată. Până nu ți-o vindeci, vei suferi constant la "atingerea" partenerului tău.
Al doilea lucru la care să te gândești: ne deranjează partenerii noștri atunci când se
comportă în mod nepotrivit cu noi. Și ne supărăm pe ei, îi judecăm, criticăm, învinuim și încercăm
să-i schimbăm. Însă, vreau să ții minte un lucru: comportamentele negative (ale partenerului dar și
ale tale) sunt doar niște MĂȘTI prin care încearcă să-și protejeze rănile emoționale. Din moment
ce-și pune acele măști (comportamente de protecție), înseamnă că ceva din interacțiunea cu tine,
îi amenință liniștea edenică a întregului originar, starea de siguranță emoțională. Iar dacă tu începi
să-l critici, să-l judeci, să-l disprețuiești, nu faci decât să-i întărești rana emoțională, temerile lui
cu privire la interacțiunea dintre oameni și-l determini să-și pună și mai multe măști
(comportamente negative) ca să se protejeze și mai mult. Așadar, în viață nu există persoane
vinovate, ci doar persoane suferinde. Cu cât se comportă mai negativ un om, cu atât e semnul că
acel om e mai rănit, suferă mai tare.
Acuzarea nu servește la nimic, decât la nefericirea oamenilor.
Încă ceva: ori de câte ori suntem critici, când ne judecăm partenerul, nu facem decât să
repetăm comportamentul părinților lui. Iar asta îl face pe partener să se simtă în aceeași nesiguranță
emoțională ca atunci când părinții nu-i ofereau ce avea nevoie.
Și asta îl face temător, dur, rebel, fugar, agresiv (măști pentru protecția Sinelui).
Așadar, dacă vrei ca tu su partenerul tău să găsiți calea spre vindecare, dacă vrei siguranță
emoțională, sănătate relațională, dacă vrei să dispară comportamentele negative ale partenerului
tău, trebuie să-i oferi exact ceea ce i-a lipsit în copilărie, e nevoie să înlocuiești critica, disprețul,
judecata, negativismul cu empatia, compasiunea, iubirea, acceptarea.
Acesta este singurul cadru favorabil relațiilor de iubire sănătoase, pe termen lung.

În email-urile următoare îți voi arăta ce poți face în mod concret astfel încât, tu (un om la
fel de rănit ca partenerul tău), să poți recreea acel mediu de siguranță emoțională, favorabil
vindecării rănilor voastre emoționale.
Astfel, comportamentele negative (simptomele) vor dispărea din relația voastră și să vor fi
înlocuite cu comportamente pozitive, de iertare, acceptare și iubire.

Stai aproape!
 Lecția 3: Cum poți crea mediul securizant favorabil vindecării rănilor
emoționale

Salutare!
După cum probabil îți amintești, în emailul trecut ți-am vorbit despre niște comportamente
nepotrivite pe care le maniestă părinții față de copii: neacceptare, judecată, critică, respingere,
agresivitate, nesinceritate.
E clar: aceste comportamente provoacă răni emoționale copiilor. Răniți fiind, aceștia vor
încerca în viitor să-și protejeze rănile folosindu-se de niște bandaje de protecție (comportamente
negative / măști).
Așadar, aceste comportamente negative sunt indicii ale rănilor emoționale invizibile. Iar
cu cât partenerul se comportă mai urât, cu atât trebuie să înțelegi că are mai multe răni emoționale.
Și în loc să te gândești că e un om rău pe care trebuie să-l pui la colț, mai bine gândește-te că el se
comportă așa pentru că nu se simte în siguranță emoțională în relația cu tine, se simte amenințat și
în consecință, reacționează cum știe el: negativ! Pe de altă parte, aceste comportamente negative
sunt strigăte inconștiente de ajutor!

"Sunt rănit și am nevoie de tine să mă vindec. Iar pentru asta, am nevoie de iubire, acceptare,
înțelegere, compasiune!"
Practic, prin aceste comportamente negative, partenerul tău vrea să te întrebe: "Mă pot baza
pe tine din punct de vedere emoțional? Rămâi cu mine, indiferent ce s-ar întâmpla? Ești acolo
pentru mine?
Contez pentru tine? Sunt important pentru tine? Nevoia mea este la fel de importantă pentru
tine ca și pentru mine?!" În acest context, cred că deja înțelegi următorul lucru foarte clar: ori de
câte ori vei manifesta comportamente similare cu ale părinților partenerului tău (critica, disprețul,
neacceptarea, judecata, etc), nu vei face decât să adâncești acele răni emoționale și să-l determini
să se comporte și mai defensiv cu tine, pentru a se proteja.
Așadar, dacă vrei ca el să se poarte frumos, trebuie să-l ajuți să-și vindece rănile
emoționale. Iar pentru vindecarea lor, e nevoie să lucrați (amândoi) la crearea unui MEDIU
SECURIZANT propice vindecării.
 În alte cuvinte, e nevoie să renunțați la toate comportamentele care rănesc / adâncesc rănile
vechi și să adoptați comportamente noi, care să contribuie la vindecarea emoțională. Doar în acest
context, te poți aștepta la comportamente pozitive la o relație sănătoasă. În continuare, îți voi arăta
câteva comportamente la care să renunți și câteva principii și metode eficiente pe care să le adopți
începând de azi.

COMPORTAMENTE / ATITUDINI LA CARE SĂ RENUNȚI – SUNT TOXICE,

DISTRUCTIVE ȘI PREVESTESC IMINENȚA DIVORȚULUI CU O PRECIZIE DE 82%

CRITICA – mai exact, atunci când nu facem diferența între persoană și comportamentul lui și tot
ce facem este să îl atacăm pe celălalt în cele mai variate feluri (prin sintagme de genul: "Nu-ți
pasă!" / "Tu ar trebui să știi mai bine pentru că lucrezi în domeniu!" / "Ar trebui să-ți fie rușine
pentru ce fel de om ești!")

DISPREȚUL - o admonestație la care se adaugă un sentiment de superioritate personală și de

desconsiderare a celuilalt, cu intenția explicită de a-l insulta și abuza psihologic (insultele și
poreclele, grobianismele, umorul ostil, batjocura)

DEFENSIVA - sau negarea responsabilității pentru contribuția personală la crearea unei probleme
(prin căutarea scuzelor, auto-victimizarea, smiorcăiala, responsabilizarea altora)

ÎMPIETRIREA - adică preferința spre a ne retrage, în glorie, din dialog atunci când acesta devine
dificil sau neplăcut, in timp ce celălalt rămâne pe scena vieții conjugale montând un monolog
absurd (în cuplurile heterosexuale, bărbații sunt cei ce devin stană de piatră, în proporție de 85%
dintre cazuri); Tendința cea mai mare de a suferi boli infecțioase este atunci când partenerii își
exprimă constant și pe un termen necondiționat, disprețul față de cel/cea cu care își împarte viața.
Așadar, asigură-te că renunți la toate comportamentele care activează amintirile negative
din copilărie / rănile emoționale.
Știu că nu e ușor!
Dar dacă reușești să faci asta, îi vei transmite partenerului tău că îi ești coechipier, prieten,
nu adversar. Dacă în loc de critică primește înțelegere, dacă în loc de respingere primește acceptare,
dacă în loc de negarea emoțiilor primește validarea lor, treptat, el va începe să se simtă în siguranță
emoțională cu tine (adică: iubit și acceptat așa cum este el).
Iar în acest context, se va întâmpla minunea: nu va mai simți nevoia să lupte cu tine și se
va purta ca un coechipier (prietenos, iubitor, etc).
Logic, așa-i?

COMPORTAMENTE PE CARE SĂ LE ADOPȚI ÎNCEPÂND DE AZI

Arată-i în toate modurile posibile DISPONIBILITATEA TA EMOȚIONALĂ.

Arată-i că nu-ți dorești să ieși din relație, că se poate baza pe iubirea ta, iar atunci când te
deranjează un comportament, transmite-i simultan aceste 2 idei: "Deși comportamentul deranjează,
iubirea mea pentru tine nu se schimbă!" Și transmite-i cât poți de respectuos ce ai de spus. Asta îl
va face să se simtă în siguranță relațională, fără pericolul de a fi părăsit. În consecință, nu va mai
simți nevoia să fie gelos, posesiv sau agresiv. La fel de logic, așa-i?
Exercițiu: Data viitoare când te deranjează ceva la partenerul tău, spune-i această frază
magică și vezi ce se întâmplă: "Iubire, vreau să știi că ce urmează să-ți spun, nu afectează deloc
iubirea mea pentru tine. E doar o discuție care sper să îmbunătățească relația noastră. Când ești
disponibil să discutăm?!"

TRATEAZĂ SENTIMENTELE CA PE CEVA SACRU

Când am fost mici, nu ni se permitea să ne manifestăm nici sentimentele pozitive (eram
prea gălăgioși), dar nici cele negative ("Ești urât când plângi!" / "Băieții nu plâng!" / "Te râde
lumea dacă mai plângi!" / "Vrei să-ți dau eu motiv să plângi?!" "Ăsta nu-i motiv să plângi!").
În consecință, am învățat că nu e în regulă să-ți arăți sentimentele, am învățat să ni le
reprimăm, să le ascundem ca pe ceva rușinos. Iar asta a contribuit într-o mare măsură la formarea
rănilor emoționale.
 Din păcate, devenind adulți, nu ne-am schimbat prea mult reacțiile față de sentimentele
celorlalți: deseori le negăm, disprețuim sau le criticăm. Și în continuare, nu ni le manifestăm pe-
ale noastre ca să nu fim criticați sau disprețuiți. Ei bine, acesta este un context foarte potrivit pentru
perpetuarea rănilor emoționale dobândite în trecut. De aceea, dacă vrem să apară vindecarea, ține
cont de acest lucru: tratează sentimentele ca pe ceva sacru (nu te atinge de ele, nu le disprețui, arată
acceptare, validează-le). E important ca partenerul să-și poată exprima cele mai profunde
sentimente, să se poată face vulnerabil, să poată vorbi despre temerile lui, despre fantezii, despre
o durere mare, despre așteptările lui, despre ce (nu)-i place și să se simtă în continuare iubit,
valorizat, respectat, acceptat.
Să aibă în continuare convingerea că iubirea nu se va termina dacă exprimă ce simte
(evident, cu respect). Iar un motiv pentru care trebuie să ne purtăm cu atâta atenție cu sentimentele
celuilalt este: avem de-a face cu acea parte din creier responsabilă de supraviețuire. Sistemul limbic
este responsabil de supraviețuire.
Iar când avem sentimente de frică, insecuritate, pierderea iubirii, vinovăție sau rușine, din
cauza cărora noi putem pierdea cea mai iubită persoană de pe pământ, creierul le interpretează ca
pericol de moarte, situație de alarmă, o panică primară. Drept urmare, sistemul limbic se activează
cu scopul de a supraviețui. Din nefericire, comportamentele dictate de sistemul limbic sunt cele
negative, agresive, de protecție.
Însă, amintește-ți ce ți-am spus în emailul trecut: aceste comportamente negative sunt doar
indicii ale rănilor emoționale și indicii ale dorinței de a fi iubit, acceptat așa cum este. Dacă știi
asta, îți va fi mai ușor să tratezi comportamentele negative și sentimentele partenerului cu mai
multă înțelegere, empatie, compasiune, pentru că știi că nu din răutate se manifestă așa. Ceea ce
este revelator, liniștitor și motivant. Inevitabil, consecința va fi: partenerul se va simți înțeles,
văzut, respectat, validat. Iar acesta e cadrul perfect pentru vindecare emoțională, apoi, implicit cea
relațională.
Exercițiu – Data viitoare când partenerul va manifest ORICE FEL DE SENTIMENT, nu
nega, nu disprețui, sub nici o formă sentimentele lui. Nu încerca în nici un fel să-i spui că ce simte
nu e în regulă, că n-are rost să sufere, că totul va fi bine (o mare prostie asta... n-are cum să fie
totul bine)...
Doar VALIDEAZĂ-I SENTIMENTUL respectiv: "Te înțeleg că...!" / "Bănuiesc că te simți
devastat, așa-i?" / "Ok. Îți mulțumesc că mi-ai spus cum te simți. E ceva ce pot face pentru tine ca
să te simți mai bine, acceptat, valorizat, respectat?" Permite-i să plângă, să râdă, să-și spună
durerea, oful, îngrijorarea, bucuria, etc. fără să se simtă judecat, pus la colț, vinovat, criticat,
inadecvat.
Fă-l să se simtă liber, acceptat exact cum este, în siguranță, dorit indiferent de sentimentele
lui.
Te asigur că va face minuni doar acest simplu și profund exercițiu.
SUNTEM O ECHIPĂ, nu adversari
Acesta este un principiu care a contribuit decisiv la construirea unei relații sănătoase
împreună cu Oana.
Calitatea pe care am apreciat-o cel mai mult la Oana (și încă o apreciez) este bunătatea.

Sunt 22 de ani de când sunt în relație cu ea și n-am văzut-o nici măcar o singură dată să fie
răutăcioasă cu mine, cu copiii sau cu vreun străin.
De ce e importantă această calitate? Ei bine, manifestând-o, mi-a transmis în mod
constant că ea NU-MI VREA RĂUL, că NU-MI ESTE DUȘMAN.
Da, a greșit de mii de ori, m-a enervat fără număr, însă nu pot s-o învinuiesc niciodată de răutate,
de rele intenții, de malițiozitate. Iar asta, m-a ajutat să văd în ea un partener, nu un dușman.
Asta m-a ajutat să las armele jos: nu avea rost să lupt vreodată cu ea, întrucât nu-mi era
dușman, ci prieten. Înțelegi ce spun? Bunătatea ei m-a dezarmat pe mine întrucât n-avea nici un
sens să lupt cu un prieten, cu cineva care-mi dorea binele.
În felul ăsta, treptat, am învățat și eu de la ea acest principiu: "Noi suntem prieteni,
coechipieri, nu adversari. Deci, hai să facem front comun și să ne găsim dușmanii care încearcă să
ne distrugă relația și... cu ei să luptăm!" Și asta am făcut: am căutat dușmani comuni. Și i-am găsit
destul de repede: critica, disprețul, negativismul, defensiva, răceala emoțională, etc.
Iar astăzi, după o muncă de 22 de ani, acționăm ca niște coechipieri: căutăm binele celuilalt
întrucât, dacă pierde unul, de fapt, pierdem amândoi. Nu are nici un sens s-o demolezi pe partenera
ta cu argumente irefutabile... Până la urmă, ea se întoarce împotriva ta și amândoi aveți de suferit.
Exercițiu – Începând de azi, când îți vine să-ți contrazici, critici, pui la zid pe partenerul tău,
amintește-ți: SUNTEȚI O ECHIPĂ. DACĂ UNUL PIERDE, PIERDEȚI AMÂNDOI. În
consecință, stai de vorbă cu partenerul tău și spune-i că vrei să vă comportați ca niște coechipieri.
Poți face o listă, împreună cu partenerul tău, cu comportamente de adversar pe care să le eliminați
(critica, indiferența, etc) și o altă listă cu comportamente de coechipier pe care să le adoptați în
relația voastră (surprize, aprecieri, diferite jocuri, masaj, plimbare, sex, etc).
Azi ți-am arătat câteva comportamente la care să renunți (pentru că sunt garanția divorțului)
și ți-am oferit 3 principii foarte valoroase pe care să le aplici începând de azi în relația ta.
Sunt convins că, aplicându-le, vei contribui decisiv la crearea mediului securizant, vital
vindecării emoționale.

În emailul următor îți voi oferi cel mai eficient instrument de vindecare a conexiunii
întrerupte pe care-l cunosc eu. Rezultatul lui este vindecarea profundă și dezvoltarea ambilor
parteneri. În final, transformă percepțiile fiecăruia despre celălalt, iar acest lucru le transformă
relația.

Până atunci, fii memorabil!

 Lecția 4 : Cel mai eficient instrument, pe care-l cunosc eu, de refacere a
conexiunii întrerupte care vă va ajuta la vindecarea voastră profundă

Salutare!

Ți-am promis cel mai eficient instrument de vindecare a conexiunii întrerupte pe care-l cunosc eu,
nu-i așa?
Ei bine, îl vei primi mâine.
Vreau să te las o zi să asimilezi partea teoretică, apoi poți intra în practică, împreună cu
partenerul tău. Dar mai întâi, hai să îți explic mai multe despre el. Dintre toate exercițiile specifice
terapiei de cuplu, în prezent consider că Dialogul Imago este cel mai eficient instrument de
vindecare a conexiunii întrerupte dintre doi parteneri.
Rezultatul lui este vindecarea și dezvoltarea voastră profundă. În final, transformă
percepțiile fiecăruia despre celălalt, iar acest lucru le transformă relația. În continuare îți voi
prezenta descrierea celor 3 pași ai acestui Dialog Imago, ca să-i înțelegi puterea, implicațiile,
profunzimea. Apoi, după ce ai înțeles care este rostul celor 3 pași, te invit să pui în aplicare acest
Dialog în relația ta de cuplu.

OGLINDIREA

Prima etapă este concepută să vă ajute să înțelegeți ce spune celălalt. Ea presupune să

asculți comentariile partenerul tău, reformulându-le fără să le modifici sensul, după care să-l rogi
să confirme că ai prins esența.
Oglindirea este fundamentală – în ambele sensuri ale cuvântului: este în același timp simplă
și fundamentală. Oglindirea în sine este un instrument puternic care pune bazele unei relații de
tipul EU -TU. Pentru a-ți oglindi partenerul, trebuie să micșorezi volumul gândurilor tale, astfel
încât să poți asculta mai atent ce îți spune celălalt; trebuie să schimbi canalul și să treci de la mine
la tine.
 Odată cu această schimbare de perspectivă, îi spui partenerul tău: "Nu mai sunt unica
persoană din univers sunt gata să recunosc existența ta distinctă față de-a mea. Gândurile tale sunt
importante pentru mine." În al doilea rând, exercițiul cere ca tu să fii o oglindă fidelă a partenerul
tău. Nu poți fi asemenea oglinzilor care deformează, distorsionând gândurile partenerului, omițând
detaliile importante sau îmbogățindu-le cu ale tale.
Dacă totuși vei comite una dintre aceste erori, partenerul te va sprijini până când vei
înțelege corect sensul cuvintelor sale: "Ai înțeles doar parțial ce-am vrut să spun, dar ai omis ce
spuneam despre sentimentele mele."
A cere confirmare este umilitor și plictisitor, dar este cel mai bun mod de a afla dacă ai
înțeles cu adevărat ce spune partenerul tău. La fel de important, a cere confirmare este un mod de
a-ți investi partenerul cu putere. El sau ea va insista până vei interpreta în mod corect mesajul.
Foarte puțini dintre noi am avut această libertate de opinie în copilărie. Dacă eram sau nu înțeleși,
aceasta depinde de starea de spirit și de prezența conștientă a adulților din preajma noastră.
Aceștia puteau să minimalizeze cuvintele rostite de noi, să le ignore, să contraargumenteze
sau să ne dojenească pentru că am îndrăznit să ne exprimăm opinia. Din păcate, multe persoane
perpetuează acest tipar în dialogurile zilnice cu partenerii.

Oglindirea pune capăt acestui tipar distructiv.

Când vă oglindiți unul pe celălalt, amândoi ajungeți să experimentați cum este să ai în
preajmă pe cineva care să-ți acorde atenție sporită, care înțelege exact ce ai de spus și îți prețuiești
unicitatea. Oglindirea e totuși mult mai profundă.
Fără ca voi să știți, partea inconștientă a creierului este foarte atentă în timp ce depuneți
eforturi de a practica acest exercițiu. Deoarece nu are noțiunea timpului și nu poate să facă
deosebiri între indivizi, partea inconștientă percepe atenția și respectul cu care sunteți tratați ca și
cum ar veni din partea unei persoane care are grijă de voi. Din partea unui părinte, și nu neapărat
din partea partenerului actual. Ca urmare, se fac câteva cusături în țesătura conexiunii rupte, pe
care amândoi ați experimentat-o în copilărie. După câțiva ani de practică a acestui exercițiu am
descoperit că partenerul care ascultă poate amplifica efectul vindecător al oglindiri punând această
întrebare:
"Mai ai ceva de adăugat în legătură cu acest lucru sau pur și simplu, mai este ceva de spus
despre acest lucru?"
Este un sentiment minunat să simți că te bucuri de întreaga atenție a partenerului tău și că
ești rugat să dezvălui mai mult despre ce gândești și simți. Foarte puțini dintre noi am avut în
copilărie lângă noi adulți care au manifestat suficient de multă curiozitate în legătură cu universul
nostru interior. Le păstram atenția cel mai mult când excelam într-un anumit fel sau când făceam
probleme. Interesul deosebit al partenerului față de gândurile noastre ajută la vindecarea
sentimentului de neglijare pe care l-am simțit cu mult timp în urmă.
Acest lucru ne face să ne simțim mult mai în siguranță în prezența partenerului și începem
să descoperim unele părți din noi înșine care au rămas ascunse încă din copilărie. Devenim mai
împliniți și ne apropiem de recompunerea întregului originar.

VALIDAREA
Cea de-a doua parte a Dialogului Imago, continuă procesul refacerii.
Odată ce ți-ai ascultat cu atenție partenerul și ai înțeles pe deplin ce a avut de spus, încerci
să înțelegi cum capătă sens gândurile lui pentru el. Nu e nevoie să fii de acord cu el. Trebuie să îl
înțelegi așa cum este, nu așa cum vrei să fie. Numeroși oameni irosesc mult timp încercând să-și
convingă partenerul să gândească la fel ca ei (un obstacol răspândit în calea refacerii conectării).
La acest pas, este important să afirmi că modul de gândire al partenerului tău are logică. Și îl
percepi ca pe un "celălalt" și nu-l mai consideri o extensie a propriei persoane: "Nu ești deplasat.
Din câte aflu despre tine, înțeleg de ce gândești în acest fel." Mulți dintre noi au avut părinți care
nu puteau să vadă dincolo de propriile perspective despre lume.
Dacă nu eram de acord cu ei sau dacă nu țineam cont de sfaturile lor, ne ignorau sau sugerau
că eram proști, că porniserăm pe un drum greșit, că eram rebeli, lipsiți de respect sau o luasem
razna. Faptul că două puncte de vedere diametral opuse pot fi la fel de valabile – în special părerile
total opuse ale unui părinte și ale unui copil – era mai presus de puterea lor de înțelegere. Validarea
stabilește faptul că există două realități și ambele sunt corecte.
EMPATIA

Este ultima etapă a procesului Dialogului Imago.

Odată ce ai primit asigurări că ai recepționat mesajele partenerul vostru exact așa cum
acesta a intenționat, te vei strădui să înțelegi sentimentele din spatele lor: "Acum când te ascult cu
adevărat și înțeleg ce spui, mă întreb dacă nu cumva te simți amenințat!" sau: "Wow cred că înțeleg
cât de mult înseamnă noua ta slujbă pentru tine. Trebuie să te simți minunat." Când sunteți empatici
unul cu celălalt, amândoi sunteți cât de apropiați posibil din punct de vedere emoțional. Iubirea
poate să vindece chiar și cea mai adâncă traumă emoțională – conexiunea întreruptă dintre tine și
părinții tăi; însă este nevoie de un anumit fel de iubire.
Este nevoie de o iubire matură, răbdătoare, lipsită de manipulare și denaturări, care să existe
în contextul unei relații apropiate. Poate fi foarte emoționant să primești empatie din partea unui
prieten, dar ea nu ajunge până în profunzimile psihicului vostru. Pentru ca rănile trecutului să se
vindece, trebuie să primești iubire de la o persoană pe care mintea ta inconștientă a identificat-o
cu una dintre persoanele care au avut grijă de tine în copilărie. Iar această persoană este partenerul
tău.

Beneficii ale DIALOGULUI IMAGO

Acest dialog ajută foarte mult la hrănirea NEVOII DE CONECTARE (una dintre cele 3
nevoi psihologice de bază / vezi teoria autodeterminării). Te vei simți ascultat, văzut, valorizat,
validat, acceptat, înțeles. În felul ăsta, te vei simți conectat cu partenerul tău în cel mai profund
mod posibil. Dialogul Imago este un mod de comunicare în echipă: nu e un monolog, nu e vorba
despre mine, ci despre noi!
Principiul este: "Cum să comunici în echipă, astfel încât, amândoi să se simtă ascultați,
înțeleși?" În societatea noastră, VORBITUL are loc de cinste, te scoate din multe situații grele,
sunt premiați cei care vorbesc bine, ești ajutat dacă vorbești bine...

Dar, ASCULTAREA?
Nu se promovează atât de mult. Ba chiar deloc. Nu am participat niciodată la un
CONCURS DE ASCULTARE (și să fie premiat cel care știe să asculte cel mai bine). Puțini știu
să asculte (nu avem antrenată această abilitate). În timp ce partenerul vorbește, eu nu ascult. Îmi
pregătesc următoarea replică! De obicei, asta face majoritatea! Scopul dialogului este să creeze
conectarea între cei doi. Iar conectarea duce la crearea unui mediu securizant, ceea ce duce la
vindecarea rănilor din copilărie! La început ți se va părea o stângăcie să faci asta în mod organizat.

"Ce, nu știm noi să dialogăm? De la grădiniță ni s-a spus: "Vorbește pe rând! Când
cineva vorbește, ascultă!" Așa e, însă, puțini reușesc să facă asta, chiar dacă știu că trebuie
s-o facă.
Și... știm că trebuie să ascultăm, dar PUȚINI ȘTIM CUM SĂ ASCULTĂM!
Înainte de a iniția DIALOGUL IMAGO, ar fi bine să:
Folosești acest DIALOG IMAGO, până te obișnuiești cu pașii, cu procesul. Îți sugerez să-
l folosești la chestiuni mai mărunte, nedureroase, amuzante, aprecieri, de exemplu. Chiar dacă te
vei simți ciudat să înveți un dialog, să repeți ca papagalul, să pari nenatural, te încurajez să-l
practici. Rezultatele sunt miraculoase! Alegeți împreună cine va fi Emițătorul și cine va fi
Receptorul. Selectați un subiect de discuție. Vă sugerez să începeți cu ceva pozitiv, cum ar fi să-i
dezvăluiți celuilalt o apreciere la adresa lui sau ceva legat de cum a decurs ziua voastră de lucru.
Pentru a începe, Emițătorul îi cere Receptorului o întrevedere spunând: "Ești disponibil pentru un
Dialog IMAGO!?"
Întrebându-l dacă e disponibil, îi arăți respect și te asiguri că e într-un moment bun, potrivit.
Altfel, ai putea s-o dai în bară (ar putea fi obosit, fără chef, nervos... și nu-ți dorești un dialog în
astfel de condiții). Mâine te poți pune pe treabă. Apoi, scrie-mi cum au decurs lucrurile.
Stai aproape întrucât, în curând, vei mai primi materiale de la mine pentru creșterea inteligenței
relaționale.

Și nu uita să fii memorabil!

4.1. OGLINDIREA

Te salut!
Ieri ai primit prima a parte a exercițiului promis, iar azi urmează partea practică.
Citește în continuare pentru a vedea exact ce trebuie să faci.

Pas 1 – OGLINDIREA

Emițătorul (cel care a inițiat dialogul) transmite mesajul, clar, respectuos și binevoitor
(mărești șansele ca partenerul să te audă / ia în seamă)
"Hei, vreau să-ți împărtășesc cât de mult am apreciat că ai ajuns la timp la întâlnire vinerea
trecută. M-a făcut să simt că timpul petrecut împreună e cu adevărat important pentru tine!"

Receptorul oglindește ce a auzit:

"Stai să văd dacă am înțeles bine ce ai spus. Am făcut ceva ce tu ai apreciat: am ajuns la timp la
întâlnire, iar asta te-a făcut să crezi că timpul petrecut împreună, e important pentru mine! Am
înțeles corect?"

De ce să faci asta?
Oglindirea arată că ai fost atent la ce a spus!
Nu-i răstălmăcești cuvintele (în acest fel, simțindu-se neînțeles).
Nu-i corectezi cuvintele, chiar dacă a spus ceva greșit (poate era sâmbătă în loc de vineri).
Scopul e să-i arăți că mesajul lui a ajuns la tine, intact și că îi accepți cuvintele lui.

Emițătorul confirmă că Receptorul a înțeles corect mesajul:

"Da, exact asta am vrut să spun!"

Receptorul întreabă: MAI E ȘI ALTCEVA?

Întrebarea asta surprinde, în bine. Arată că nu vrei să scapi rapid de discuție. De obicei auzi
întrebarea: "Ai terminat? Mai ai?"
Arată curiozitate din partea ta.
Îl face pe partener să se simtă în siguranță: nu simte că vrei să scapi, să fugi!
Îl va face să-ți povestească mai mult!

Emițătorul răspunde:
Fie... "Nu, nu mai am nimic! Asta e tot!"
Fie: "Da, ar mai fi ceva. Ambii mei părinți, de obicei erau foarte ocupați și nu veneau la
evenimentele importante pentru mine. Iar dacă veneau, de obicei întârziau. Nu mă puteam baza pe
ei. Am fost de multe ori dezamăgit. Știu că și tu ești ocupat, iar faptul că ai venit la timp, m-a făcut
să mă simt iubită, în loc să dintr-un dezamăgită ca atunci când eram copil. Îți mulțumesc!"

Receptorul, DIN NOU OGLINDEȘTE ce a spus Emițătorul la întrebarea: Mai e și altceva?

Răspunsurile vor fi la fel ca sus
Dacă Emițătorul simte că-i sunt reflectate corect cuvintele, felicitările mele, ai parcurs cu bine
pasul 1 al DIALOGULUI IMAGO

Pas 2 – VALIDAREA! (partea rațională)

Concret, Receptorul spune:

"Are logică / sens ce spui!"
"Acum înțeleg de ce gândești / spui / acționezi așa. Are sens! Îmi este clar și are sens!"

Scopul acestui pas:

NU ESTE CA CEI DOI SĂ FIE DE ACORD, NEAPĂRAT (deși ar putea fi). Ci, să-i transmiți
partenerului că, din perspectiva lui, e justificat felul în care gândește!
FIECARE ARE DREPTATEA LUI, dacă privești din punctul lui de vedere.
Privește și din perspectiva celuilalt
Probabil știi acel experiment: doi oameni stau față în față și se uită la cifra 9 – 6. În funcție de ...
unde stai, vezi ori 9, ori 6!

Mesajul care ajunge la partener este:

"Da, ai dreptul să simți / gândești diferit! Da, fiecare are acest drept. Suntem ființe egale, cu dreptul
de a fi / gândi / simți diferit! Diferit nu înseamnă greșit.

Partea bună:
Dacă nu-ți vine să spui cuvintele astea, fă-o!
Imediat, partenerul va fi în locul tău și va trebui să privească și el din perspectiva ta subiectul.
Atunci, și tu te vei simți înțeles / validat ☺
Majoritatea cuplurilor, au un dialog de genul Cine are dreptate?
Problema este că asta e moartea sigură a cuplurilor!
O întrebare la care să te gândești:
Scopul vostru este să aveți dreptate sau vreți să aveți o relație?
Nu le poți avea pe ambele mereu!

Pas 3 - EMPATIA! (asta e partea emoțională a Dialogului)

Receptorul Empatizează cu emițătorul, folosind cuvinte care consideră el că ilustrează
starea emoțională a Emițătorului.
Amintește-ți că există 4 emoții de bază din care decurg toate celelalte. Așa că, nu te complica (cel
puțin la început): bucurie, furie, tristețe și frică!
Concret, Receptorul poate spune:
"De vreme ce ai apreciat că am venit la timp la întâlnire, pot să-mi imaginez că te bucuri să fii
măritată cu mine. Corect?"
Emițătorul VALIDEAZĂ:

"Da, exact așa mă simt!"

ACUM INVERSEAZĂ ROLURILE – E VORBA DESPRE TINE, ACUM!!!
Rezultatele DIALOGULUI:

Fiecare dintre noi avem răni din copilărie

Scopul mariajului este să le vindece
Vindecarea este posibilă atunci când retrăim acele emoții dureroase din copilărie, alături de un
partener securizant (iubitor, empatic, etc). Așa ne putem vindeca.
Vom vedea diferența când, în loc de critică, vom primi empatie.

Testează!
DAR CINE ARE TIMP PENTRU ASTA?

Poate te întrebi: "Da, cine are timp pentru un asemenea dialog? Și... mai e și nenatural, ciudat să
ai o asemenea discuție. De ce aș face exercițiul ăsta?"

Ei bine, uite de ce ai face acest exercițiu:

Scopul exercițiului, e să vă ajute să încetiniți puțin ritmul vieții și să vă focalizați pe partener
(nevoi, dorințe). Rezultatul este o conectare mai mare! Iar asta, duce la o relație mai bună!
Care-i alternativa? Cât durează până vă certați din nou? Cât durează o ceartă? Cât durează până vă
împăcați / reparați ce ați stricat?
Oricum, vei consuma timp cu cearta / repararea daunelor...
Și.... odată întrerupt firul unei relații, se poate înnoda, dar rămâne nodul. De aceea, e mai bine să
previi (nu va rămâne nici o urmă).

Care sunt rezultatele?

În cazul certurilor + împăcărilor = e posibil ca nivelul relației să fie unul scăzut, superficial, dureros
În cazul Dialogului = ați crescut împreună.
Hai să recapitulăm:
Scopul exercițiului:
NU e să ajungi neapărat la un consens, un acord (deși e posibil)
Ci să exprimi ce simți / să asculți cu adevărat. Adică, să vă cunoașteți / să vă înțelegeți reciproc!
Oglindirea - stabilește contactul
Validarea - creează conectarea
Empatia - duce la confesiuni

Rezultatul: relația se transformă într-un SPAȚIU SACRU!

N.B. Acest Dialog este adaptat după Hendrix Harville
Acesta a fost exercițiul despre care ți-am vorbit ieri.
Și să știi că am vorbit serios!

Te rog trimite-mi un reply și spune-mi cum a fost experiența asta pentru tine, pentru voi…
Până atunci, nu uita să fii memorabil!

20 Septembrie 2019
Salutare!

Trebuie să recunosc că scriu aceste rânduri încărcat de un sentiment ciudat. Pe o parte

sunt copleșit de răspunsurile pe care le-am primit în urma materialului pe care l-am scris.Am citit
peste 200 de e-mailuri și le-am simțit pe toate în suflet. Unele m-au înduioșat, altele m-au întristat,
cert este că toate m-au atins. M-a durut să văd, să simt și să empatizez cu atâta suferință.
M-a durut să aflu că nu ești ok în relația ta, că toate speranțele pe care ți le-ai pus în omul
de lângă tine s-au pierdut… Când totul putea fi atât de frumos, atât de special...dar acum parcă
trăiești cu un străin lângă tine, care nu te mai respectă, te minte, nu îți mai acordă atenția de care
ai nevoie…
Te jignește, e distant, stă mai mult în fața calculatorului decât la tine în brațe, te face să te
simți urâtă, te epuizează, consumă tot ce îi oferi, fără a-ți oferi nimic în schimb. Fiecare zi în care
ești ok și fericită e umbrită de EL și de problemele pe care ți le cauzează. Sau stai, îți amintești
ultima oară când ai fost fericită cu el? Și totuși, îl iubești pe omul ăsta și vrei să continuați.
Ceea ce e admirabil.
Pentru că problemele voastre nu sunt cele pentru care vă certați. Problema nu stă în bani,
nu stă în educația copilului, nu stă în lipsa timpului petrecut împreună.
Am mai vorbit despre asta în materialele pe care ți le-am trimis, deci ideea centrală a
acestui mesaj este următoarea: Cu toții avem dreptul la relații sănătoase și fericite! Doar că tipul
ăsta de relații nu se întâmplă de la sine. Voi vorbi mai multe despre asta într-un mesaj pe viitor,
dar ideea care stă la baza afirmației mele este faptul că, peste tot suntem înconjurați de exemple
de relații false.
Cărțile, filmele, muzica, arta, totul se învârte în jurul unor relații idilice, unde totul e roz.
Și atunci, așteptările noastre se denaturează. Ne așteptăm la un anumit comportament și la
anumite atitudini, dar nu știm de ce le cerem. Nu știm cum să le cerem. Și nu înțelegem de ce ne
sunt refuzate. Vestea bună? Și iubirea se învață. Iubirea e mai degrabă deprindere decât
entuziasm.
Iubirea atinge apogeul în clipele când se dovedește că persoana iubită înțelege, mai
limpede decât au fost vreodată capabili ceilalți, ba poate chiar și noi înșine, acele părți din noi
care sunt haotice, stânjenitoare și rușinoase. Și pe asta ne vom concentra în următoarele
săptămâni.
Vei primi încă o serie de materiale de la mine, tot gratuite, din care vei învăța cum să
iubești, cum să comunici și cum să relaționezi cu partenerul tău. Vei învăța cum să ajungi în sfârșit
la acea relație sănătoasă, reală (nu bazată pe povești din filme) pe care simți că o meriți. Pentru
că iubirea nu înseamnă sacrificiu și nu trebuie să trăim într-o stare de suferință perpetuă.
Deci, fii cu ochii pe e-mail. În următorul mesaj vom discuta despre imaginea denaturată
pe care o avem despre relații și adevăratele calități pe care trebuie să le aducem într-o relație.

Pe curând!
22 Septembrie - Cum am plâns cu lacrimi de copil în mijlocul nopții!

Salutare!
Cum îți spuneam în mail-ul trecut, mă simt copleșit și mă înclin în fața răspunsurilor pe
care le-am primit de la tine și de alții ca tine. Iar mesajele continuă să vină! Atâtea povești de viață
am citit, atâta suferință și atâta neputință am simțit, încât la un moment dat am simțit nevoia să
închid laptopul și să merg să-mi îmbrățișez soția.
Și vreau să onorez cumva deschiderea asta pe care am simțit-o venind din partea ta. Așa că
mă voi deschide la rândul meu și voi povesti despre una dintre cele mai dureroase nopți din viața
mea de adult. Ți-am povestit deja că de la 10 ani am decis că eu voi avea o familie fericită - diferită
de tot ceea ce am trăit cu părinții mei: bătăi, reproșuri, infidelitate, gelozie. Cel mai probabil ți-am
spus și că acum am o relație de peste 22 de ani cu o femeie minunată, numită Oana.

Dar relația noastră nu a fost mereu așa.

Eu aveam așteptări foarte mari atunci când m-am căsătorit. Dar cu timpul, nu doar că mi-
am dezamăgit soția, dar m-am dezamăgit pe mine însumi. Iar să fii dezamăgit de tine este unul
dintre cele mai rușinoase sentimente. Ce îi făceam eu femeii pe care o iubeam și care alesese să-
mi fie alături o viață? Încercam în orice mod posibil s-o schimb, s-o fac așa cum îmi plăcea mie,
așa cum îmi imaginam eu că ar trebui să fie ea. Când vedeam că nu reușesc, reacționam așa cum
învățasem în copilărie: o criticam, o tratam cu dispreț, o manipulam emoțional și mă detașam
emoțional de ea. Îți dai seama, asta o făcea să se simtă nerespectată, să simtă că nu e suficient de
bună pentru mine, îi negam, practic, toate valorile sufletești. Uitasem că ea e un OM - și nu un
concept vag la care visam eu. Și astfel ajungem la noaptea neagră. Noaptea în care m-a lovit ca un
tren realitatea a ceea ce făceam.
Eu, care mă educam încontinuu, care speram să am cea mai fericită și mai sănătoasă
familie…eu îmi abuzam emoțional soția și loveam sistematic în iubirea ei, în încrederea ei, în
alegerea ei de a-mi fi aproape. În noaptea aceea sufletul meu a fost gol și mi-am plâns în hohote
rușinea, ciuda, eșecul, toate alegerile de până atunci.
Și tot în noaptea aceea am început să lucrez activ la comportamentul meu față de Oana.
Din acea noapte îmi petrec fiecare clipă asigurându-mă că știe ce femeie minunată este și că îi sunt
veșnic recunoscător că a stat lângă mine atunci când nu meritam.
De ce îți spun povestea asta?
Ca să înțelegi că, oricât de mult ne-am iubi partenerul (sau partenera), oricât de pure ne-ar
fi intențiile, cumva, tot ajungem să rănim persoana de lângă noi. Și, cu cât îi iubim mai mult, cu
atât îi rănim mai tare. Dacă i-o faci partenerului tău, sau dacă el ți-o face ție, trebuie să
conștientizezi mai întâi că nu o face cu intenție rea (decât în cazuri extreme, dar nu vorbim despre
asta acum).
Prea multă lume presupune că o relație de cuplu este ca un film - din momentul în care 2
oameni se întâlnesc și trec peste primul hop, viața lor va fi perfectă. Poate și fiindcă societatea ne
spune asta: toate cărțile, filmele, muzica, arta în general este doar despre acea iubire perfectă. De
aceea alergăm după ceva ce nu există. Iar atunci când nu găsim acest ceva, când partenerul nu îți
îndeplinește nevoile, te consumi și rămâi într-o relație nefericită. Doar fiindcă nu conștientizezi că
e nevoie de muncă pentru a avea o relație sănătoasă.
Iubirea este o acțiune.
Iubirea este muncă.
Iubirea este o decizie.
Ea nu vine, rămâne sau dispare așa …din cer. Se naște, crește, se dezvoltă, rezistă prin
efort, înțelegere, comunicare, acțiuni zilnice, exact ca orice alt lucru pe care dorim să-l obținem în
viața noastră. Probabil tu și partenerul tău aveți acum certuri… diverse. Poate vă certați din cauza
tipului de pahare pe care vrei să le cumperi. Sau din cauza temperaturii din cameră. Poate va
învinovățiți reciproc, în mod ridicol, vă încărcați unul pe celălalt cu așteptări fantastice și ajungeți
la frustrări. Vă judecați prin prisma unor experiențe trecute, uitând astfel de prezent, sunteți
convinși că e musai ca unul să îl înțeleagă pe celălat oricând, oricum. Fleacuri, gâlceve sau
probleme majore (cum ar fi infidelitatea) de toate se întâmplă în iubire.
Însă toate sunt depășite învățând să iubim, învățând să fim Oameni cu O mare și învățând
cum să ne dezvățăm de tot ceea ce am învățat până acum. Pe asta ne vom concentra în următoarele
săptămâni. Deci stai cu ochii pe e-mail, pentru că mai am pregătite informații valoroase pentru tine
Informații desprinse din experiența mea cu Oana și familia mea, din experiențele cu oamenii pe
care i-am ajutat și din toată informația pe care am asimilat-o în ultimii 20 de ani.

Până atunci nu uita să fii memorabil!