UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

PORTOFOLIU

Politici și strategii de educație interculturală

Prof. Coordonator

Constantin Cucoș

IAȘI, 2018
 –PARTENERIATE EDUCAȚIONALE EFICIENTE –

STUDIU DE CAZ

Creşterea eficacităţii este unul din principalele motive pentru care se realizează mai ales
parteneriatele extra-sectoriale, între organizaţii neguvernamentale şi organizaţii aparţinând
sectoarelor public sau privat. Instituţiile partenere, prin combinarea resurselor pot avea activităţi
şi servicii noi sau îmbunătăţite prin care rezolvă mai bine problemele complexe ale beneficiarilor,
precum violenţa în familie, marginalizarea unor grupuri defavorizate sau cu dizabilităţi, consumul
de droguri, siguranţa comunităţii, etc. Partenerii pot găsi împreună soluţii mai creative, căci ideile
inovatoare apar atunci cînd lucrează împreună persoane cu pregătire profesională şi experienţă
diferite şi sunt implicaţi direct cei care sunt afectaţi de rezolvarea problemelor, pe baza principiului
nimic pentru noi, fără noi. Şi nu în cele din urmă, ideile noi şi inovatoare sunt mai uşor de pus în
practică atunci când riscurile şi costurile sunt împărţite între mai multe organizaţii partenere.
Partenerii reuşesc să îşi crească influenţa reciproc unul asupra comportamentului celuilalt,
sau împreună, asupra comportamentului şi acţiunilor unor terţe părţi, lucru pe care nu l-ar fi putut
realiza dacă ar fi acţionat separat. Lucrul în parteneriat necesită mai mult timp decât dacă s-ar lucra
de unul singur. Parteneriatele eficiente necesită anumite cunoştinţe şi aptitudini, atât la nivel
individual cât şi la nivelul instituţiilor. Depăşirea obstacolelor create de un parteneriat consumă în
general multe resurse şi energie. Numărul mare de parteneriate care eşuează, nereuşind să obţină
beneficiile scontate sau reuşind să le obţină cu un efort mult prea ridicat, sunt dovada că
parteneriatele trebuie planificate şi implementate cu mare grijă.

Ipotezele studiului de caz

1. Peste 50% din parteneriatele educaționale sunt încheiate înainte de termen din
cauza conflictelor interne dintre instituțiile partenere.

2. Cele mai numeroase parteneriate educaționale ale instituțiilor de învățământ sunt

încheiate cu organizațiile non-guvernamentale.
 Pentru a afirma sau infirma ipotezele studiului de caz dar și pentru a demonstra utilitatea
sau inutilitatea parteneriatelor de tip educațional, am urmat o analiză a parteneriatelor educaționale
încheiate în cadrul unui proiect ce viza prevenirea și diminuarea abandonului școlar în rândul
elevilor de liceu.

Culegerea datelor

Au fost implicate șase județe care au dispus în total de 30 de instituții de învățământ

reprezentând licee și grupuri școlare industriale, atât din mediul urban cât și rural. Pentru
îndeplinirea obiectivelor proiectului, instituțiile de învățâmant au încheiat acorduri de parteneriat
care să sprijine derularea activităților specifice. S-au încheiat 48 de parteneriate în toate cele șase
județe inițiate de licee, colegii și grupuri școlare. Aceste parteneriate au avut o durată cuprinsă
între 6 și 30 de luni. Partenerii educaționali au fost diverși, provenind din domenii diferite dar au
avut aceleași scopuri și și-au direcționat activitățile în același sens. Am clasificat tipurile de
parteneriat încheiate în funcție de domeniul de activitate al partenerului educațional, după cum
urmează: organizații non-guvernamentale, instituții de cultură (Palatul Copiilor și Elevilor,
Biblioteca și Muzeul Județean), biserică (Parohii și Episcopii), mass-media (Ziare și Radio Tv),
poliție (Centre de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog, Penitenciare de Minori și Tineri),
autorități locale (Primărie și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului), alte
instituții în domeniul educației ( Casa Corpului Didactic).

Cu siguranță, aceste parteneriate realizate de fiecare județ în parte, au la bază

experiențe anterioare, care au avut un rol decisiv în menținerea și reinițierea relațiilor de
colaborare. Dacă aceste relații care s-au finalizat într-un acord de parteneriat, au fost benefice
desfășurării de activități propuse, dovedindu-se a fi parteneriate funcționale, se poate observa din
numărul de activități întreprinse la nivelul fiecărui tip de parteneriat și la nivel de județ. Pentru ca
această analiză să fie mai clară, am studiat ponderea fiecărui tip de parteneriat. (Diagrama 1)
 Funcționalitatea parteneriatelor

ONG-uri
Instituții de cultură
Biserică
Poliție
Alte instituții ale educației
Autorități locale
Mass-media

Analiza și interpretarea datelor

Plecând de la ipotezele formulate, putem observa că prima dintre ele este infirmată, iar cea
de-a doua adevarată. Au existat două mari dimensiuni de care am ținut cont în elaborarea analizei:
ponderea și funcționalitatea parteneriatului încheiat. Chiar dacă numărul de parteneriate cu fiecare
instituție este mare, și funcționalitatea acestora a fost dovedită. O mare diferență, însă se poate
observa în cazul parteneriatelor încheiate cu autoritățile locale, ponderea acestora fiind de 21%,
dovedindu-se funcționale doar 3% dintre acestea. Cu siguranță, în sectorul acesta, peste 50% din
parteneriatele educaționale încheiate s-au dizolvat înainte de termen, însă media totală a
parteneriatelor încheiate cu toate instituțiile prezentate, dar care n-au găsit și modalitatea de a se
face funcționale, atinge un procent de 34%, infirmând prima ipoteză a studiului.

Căutând să găsim explicații pentru aceste rezultate, trebuie să pornim de la

specificul de activitate al fiecărui partener și ce poate el aduce în plus beneficiarilor. De aici, au
pornit și instituțiile de învățământ în încheierea acordurilor de parteneriat, analizând costurile și
resursele disponibile. S-a optat pentru încheiarea de parteneriate cu organizații
nonguvernamentale, deoarece orice venit în plus al acestora este investit în activități și
echipamente destinate activităților. De asta aveau nevoie și beneficiarii: de activități susținute,
asigurate care să permită îndeplinirea obiectivelor. De asemenea, faptul că organizațiile
nonguvernamentale sunt independente față de autoritățile publice, partide politice sau companii
private, și nu se auto-servesc, reprezintă un avantaj pentru inițiatorii parteneriatelor. Organizaţiile
neguvernamentale reprezintă interese particulare, specifice, ele nu sunt corpuri alese şi
legitimitatea lor nu se bazează pe reprezentarea interesului public, ci mai degrabă pe misiunea şi
capacitatea lor de a răspunde unor nevoi ale comunităţii sau ale societăţii în ansamblul ei care nu
sunt satisfăcute nici de sectorul public nici de cel privat. Așadar, este tipul de parteneriat încheiat,
cu cea mai ridicată pondere la nivelul tuturor județelor.

Școlile de la nivelul județelor au constat că nu este suficient a desfășura activități, fără a ști
ce le este de folos beneficiarilor. Autoritățile locale (Primărie și Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecție a Copilului) au reprezentat un partener destul de căutat, furnizând date și
statistici foarte importante pentru pregătirea pașilor ulteriori. Pornind de la informațiile pe care le-
au primit fie de la Serviciul Public de Asistență Socială, fie de la Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecție a Copilului, s-au demarat acțiuni conforme cu rezultatele interpretării datelor.
Acestea au servit ca baza în proiectarea unor modele de activități care să acopere cât mai mult
posibil nevoile beneficiarilor.

Activitățile pe care reprezentanții bisericii le-au desfășurat în școlile din județe nu au rămas
fără ecou. Au vizat atât interesele beneficiarilor direcți cât și indirecți, părinții acestora. Aceștia au
răspuns prin participarea la activitățile derulate de conștientizare a rolului de părinte, nu doar unul
formal, ci unul care se implică activ și responsabil.

Palatul Copiilor și Elevilor din fiecare județ a reprezentat cel mai activ partener educațional
din rândul instituțiilor de cultură. Venind cu propuneri de activități extrașcolare și de căutare,
manifestare liberă a talentelor în rândul beneficiarilor, i-a sprijinit pe aceștia din urmă să vadă
dincolo de imposibil.

Dincolo de activități recreative, școlile au văzut necesitatea abordării problematicii

abandonului școlar și din perspectiva prevenirii și diminuării comportamentelor de risc prezente
tot mai mult la adolescent. Reprezentanții ai Biroului de Proximitate din cadrul Poliției Județene,
au sprijinit ca partener educațional, instituțiile de învățâmânt în demararea de campanii de
amploare care să sensibilizeze beneficiarii direcți ai proiectului, dar și atragerea acestora în
activități de voluntariat care să contracareze manifestările unui comportament de risc.
 Promovarea parteneriatelor la nivelul fiecărui județ nu a reprezentat o prioritate, având în
vedere că școlile aveau experiențe anterioare de parteneriate educaționale, nu au considerat
necesară o campanie de informare amplă cu privire la atragerea posibililor parteneri. În cele din
urmă, pentru o îndeplinire a obiectivelor proiectului, a fost esențială și o pregătire suplimentară a
cadrelor didactice pentru a face față specificității beneficiarilor. Așadar, instituția care a devenit
partener școlilor, a fost Casa Corpului Didactic care a sprijinit preofesorii implicați.

O altă dimensiune a analizei funcționalității parteneriatelor educaționale, am raportat-o la

numărul de activități derulate în cadrul parteneriatului încheiat, precum și la rezistența
parteneriatului în timp. (Diagrama 2)

Bunele intenții prezente încă de la încheierea acordului de parteneriat, nu au fost suficiente

pentru ca lucrurile să se desfășoare conform obiectivelor propuse. A fost nevoie de mai mult decât
atât. Stabilind roluri și responsabilități în cadrul parteneriatului, instituțiile de învățământ de la
nivelul județelor au putut să-și organizeze activitățile în funcție de disponibilitatea și gradul de
cooperare mai mare sau mai scăzut al partenerului educațional. Deși este evident, că fără
disponibilitate și cooperare nu există parteneriat, nu putem să ignorăm că în unele parteneriate
aceste două elemente se află într-o proporție mai mare sau mai mică. Așadar, unde au întâlnit
școlile deschiderea mai mare? În partenerii organizațiilor non-guvernamentale care au, după cum
am menționat mai sus, un statut independent, dispun de mai multă flexibilitate deoarece nu se
împiedică, ca în celelalte instituții, de birocrație și formalități.

În schimb, organizațiile non-guvernamentale privesc parteneriatele cu o instituție de

învățământ ca pe un avantaj în experiența lor, un avantaj care le va valida abilități, competențe și
va discerne asupra profesionalismului lor. Reprezintă, cu adevărat un câștig, implicându-se în
activități de amploare, care au ecou și nu rămân anonime, așa cum de altfel, s-a întâmplat la nivelul
fiecărui județ. Reușesc să își construiască o imagine a profesionaliștilor, care cu greu poate fi
demontată după o asemenea experiență partenerială. În identificarea posibililor parteneri
educaționali, instituțiile de învățământ au avut câteva repere:

- Gradul de expertiză în identificarea problemelor beneficiarilor proiectului și

implementarea de soluții pentru aceștia

- Posibilitatea de a le oferi servicii utile și inovatoare

 - Gradul de comunicare ridicat cu partenerii

- Capacitatea de a mobiliza resurse material și umane.

În selectarea partenerilor fiecărei școli, s-a ținut seama și de rezistența pe piață a respectivei
organizații. Având în vedere că aceste parteneriate s-au încheiat pe durate lungi și foarte lungi,
pornind de la 6 luni și ajungând până la 30 de luni, nicio instituție școlară nu-și putea permite riscul
de a pierde parteneri din cauza alegerii acestora din rândul celor nou intrați pe piață. În cazul
instituțiilor de cultură, bisericii, poliției și autorităților locale nu se poate vorbi de lipsă de
experiență ci de o nepotrivire între resursele oferite și ceea ce școlile aveau nevoie, referindu-ne
aici și la managementul timpului realizat la parametri diferiți de cele două părți. Cu toate că aceste
elemente nu au coincis, relațiile de colaborare au existat, atâta vreme cât s-au clarificat de la bun
început termenii și condițiile parteneriatului. Putem observa în cazul altor instituții ale educației –
referindu-ne la Casa Corpului Didactic, deși au fost încheiate 2% din parteneriatele județene
totalizate, funcționalitatea lor s-a dovedit a fi ridicată, chiar dacă parteneriatele au fost puține la
număr, asta în comparație cu instituțiile mass-media care au totalizat un procent al ponderii de tot
de 2% dar cu o funcționalitate și mai scăzută, de 1%.

Tot în acest sens, stau mărturie și parteneriatele încheiate cu autoritățile locale (Serviciul
Public de Asistență Socială, precum și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a
Copilului), care au avut o pondere de 21%, dar cu o funcționaliate foarte scăzută de doar 3%, ceea
ce ne duce cu gândul la faptul că unele din aceste tipuri de parteneriate au fost create doar formal,
un simplu act pe hârtie, care poate avea la un moment dat o anumită uzanță. Parteneriatele cu
instituțiile de cultură și biserică au avut durate destul de mari, pornind de la 3 luni și ajung până la
20 de luni. În tot acest timp, activitățile derulate cu partenerii selectați au fost raportate de către
instituția școlară, conform unui grafic. Faptul că lucrurile nu au fost la întâmplare ci s-au orientat
către o direcție bine stabilită, cu obiective specifice, a reprezentat un plus de siguranță pentru
parteneri.

Gestionarea resurselor fie ele materiale sau umane, precum și managementul timpului a
constituit o reală încercare pentru școlile cu mai puțină experiență în dezvoltarea de parteneriate
educaționale. Dar și-au demonstrat că nu este imposibil. La început au descoperit că există
diferențe de opinii, de cultură, de mod de lucru, de sistem de raportare, de responsabilități. Este
dificil să fie aduse toate aceste elemente la un nivel de similaritate. Asta au constat și ei. Atunci,
ce s-a întâmplat? Atât similaritățile cât și diferențele au fost tratate dintr-un punct de vedere
constructiv, care au servit ca model de lucru, ca experiență anterioară notabilă. Voința puternică a
ambelor părți de a avea rezultate mărețe ale parteneriatului, a existat fără doar și poate, însă nu a
fost de ajuns atunci când un conflict, fie el structural, de valori sau de relație, amenința
funcționalitatea parteneriatului. Pentru dizolvarea acestor tipuri de conflict apărute, s-au organizat
periodic întâlniri între parteneri care au sprijinit eliminarea unor subiecte confuze, a unor
ambiguități sau pur și simplu a unor neînțelegeri.

Transparența parteneriatelor a fost foarte importantă pentru funcționalitatea întregului

proiect – faptul că exista un site comun cu date precise și o raportare exactă desfășurată conform
unui grafic, a înlăturat ambiguitățile și neclaritățile pe care oricare dintre parteneri putea să le aibă
la un moment dat. Promovarea activităților derulate la nivel județean prin canalele media, nu au
reprezentat neaparat o prioritate, raportându-ne atât la ponderea parteneriatelor încheiate cu
instituții media (Diagrama 1), cât și la funcționalitatea parteneriatelor pe acest segment (Diagrama
2). Deși, promovarea prin încheierea de parteneriat nu s-a realizat, asta nu înseamnă că nu s-a
realizat sub alte forme. Școlile mențin des contacte cu instituții de radio și televiziune, fără a avea
neaparat un protocol formal de colaborare. Optându-se și de această dată pentru înțelegerea tacită,
se constată în cazul analizei noastre, procentul cel mai scăzut de participare în parteneriate
educaționale ale instituțiilor mass-media (2%).

Nu a fost deloc ușor pentru niciunul din parteneri să elaboreze un plan de evaluare
a succesului sau insuccesului lor. Deși, școlile par să fie mai aproape de termenul de evaluare
corectă, parteneriatele au reprezentat o arie distinctă care nu s-a putut măsura cu cele mai obiective
instrumente. Evaluarea, este însă foarte importantă pentru ambele părți, reflectând respectarea
responsabilităților, viziunii comune, obiectivelor propuse și a relației de comunicare a unuia cu
celălalt. Atunci când evaluarea a fost una pozitivă, la sfârșitul acordului de parteneriat, s-au urmărit
direcții de continuitate a acestuia fie pe aceeași idee, fie schimbând aria de interes. În cazul
parteneriatelor despre care am făcut vorbire, acestea s-au încheiat la termen, marcând de altfel și
îndeplinirea obiectivelor. Unele parteneriate s-au menținut active, având la bază alte idei comune,
însă procentul exact nu este cunoscut.
Soluție posibilă

Desfășurarea unui parteneriat educațional rămâne o provocare pentru instituțiile de

învățământ dar și pentru cei aflați în afara acestora, ce pot deveni potențialii săi parteneri. Este
dificil din perspectiva apariției diverselor conflicte ce pot perturba în orice moment scopurile, dar
și acțiunile. Dacă un parteneriat a fost încheiat, ambele părți trebuie să fie conștiente de capacitățile
lor de a face față unui conflict. Pentru a clarifica importanța rezolvării unui conflict în cadrul
parteneriatului educațional, propun o intervenție utilă care poate fi aplicată fie de parteneri, fie de
o terță persoană (mediator), (Adaptat după The Partnership Toolkit, elaborat de Collaboration
Roundtable, 2001) încheiată cu acordul de soluționare a conflictului (anexa 1).

Tipul conflictului Posibile soluții

Conflicte de comunicare Definirea termenilor, clarificarea

așteptărilor reciproce, îmbunătățirea
abilităților de ascultare activă, oferirea de
informații corecte și clare

Conflicte structurale Planificarea procesului de ambele părți,

analiza contextului și eficienței
structurilor de management, ajustarea
termenelor limită

Conflicte de relație Afișarea de interes și respect față de

ceilalți, controlarea stărilor emoționale,
descifrarea stărilor emoționale ale
partenerilor

Conflicte de interese Clarificarea interesului propriu,

identificarea intereselor comune din
 cadrul parteneriatului, adaptarea poziției
în funcție și de interesele celorlalți

Conflicte de valori Identificarea valorilor comune,

respectarea valorilor diferite,
recunoașterea existenței acestora,
discutarea despre acestea în mode deschis
cu partenerii.

Organizaţiile partenere pot părăsi parteneriatul pe parcursul existenţei sale din multe motive, dar
parteneriatul, dacă doreşte să supravieţuiască, trebuie să aibă planuri de succesiune pentru a face
faţă unor astfel de situaţii prin redistribuirea responsabilităţilor şi atragerea de noi parteneri care
să se poată integra rapid. Dacă însă partenerii au ajuns la concluzia că parteneriatul lor nu mai are
şanse de supravieţuire, în faţa lor stau două alternative:

• Să lase parteneriatul să dispară fără să îi mai acorde nici o atenţie

• Să termine parteneriatul în mod formal, recunoscându-i succesele şi lăsând o portiţă deschisă

între foştii parteneri pentru posibile viitoare relaţii de colaborare.