PARTENERIATELE SOCIO-EDUCAȚIONALE

Structura unui parteneriat socio-educaţional cuprinde următoarele elemente:

1. Tema (titlul parteneriatului), iniţiatori (unul sau mai mulţi iniţiatori), coordonatori
(unul sau mai mulţi coordonatori), durata (zile, săptămâni, luni, ani).
2. Argumentul (scurt şi care descrie conţinutul temei), scopul (trebuie să fie comun
tuturor partenerilor educaţionali), obiectivele specifice (care surprind părţile operaţionale ale
parteneriatului), grupul ţintă (grupul cărora le este adresat: preşcolari, elevi etc.), beneficiari,
resurse (umane, materiale, de informare, financiare).
3. Planul operaţional, care surprinde inventarul de activităţi, adică planificarea
activităţilor cuprinse în program.
4. Rezultatele aşteptate - se referă la rezultatele vizate a fi obţinute în urma derulării
parteneriatului educaţional. Aceste rezultate sunt monitorizate, evaluarea făcându-se în funcţie
de materialele didactice avute la dispoziţie şi care surprind cel mai bine aspectele urmărite pe
parcursul desfăşurării parteneriatului.
5. Diseminarea rezultatelor este în strânsă legătură cu aşteptările, monitorizarea şi
evaluarea rezultatelor.
6. Concluziile sunt cele care descriu în câteva cuvinte ceea ce s-a obţinut în urma
derulării parteneriatului socio-educaţional.
7. Bibliografia se referă la materialele informative folosite pentru a realiza corect
documentaţia dar şi activităţile din cadrul parteneriatului socio-educaţional.
La baza derulării parteneriatelor educaţionale stau acordurile încheiate între părţi.
Există o multitudine de instituţii şi organizaţii cu care se pot stabili parteneriate socio-
educaţionale.
Parteneriatele cu familia. Fie că este vorba despre părinţi (priviţi ca individualităţi), fie
de asociaţii ale părinţilor, aceste parteneriate sunt indispensabile realizării unei educaţii
eficiente, motiv pentru care chiar şi Legea educaţiei prevede stabilirea acestora şi încheierea
de contracte între instituţia de învăţământ şi părinţii copilului. Contractele stabilesc obligaţii şi
responsabilităţi ale părţilor, dar şi modalităţi de cooperare.
Parteneriatele cu alte instituţii de învăţământ: grădiniţe, şcoli primare, gimnaziale sau
liceale, universităţi etc. Acestea urmăresc depăşirea graniţelor trecerii de la un nivel de
învăţământ la altul, familiarizarea cu specificul educaţiei la un anumit nivel sau dintr-o
anumită instituţie etc.
 Parteneriatele cu alte instituţii de educaţie: palate ale copiilor, centre de resurse
educaţionale sau asistenţă psihopedagogică, centre de asistenţă socială. Aceste parteneriate
pot oferi alternative ale educaţiei formale (în cazul palatelor copiilor), sau suport în cazul
existenţei unor probleme, dificultăţi, cerinţe educaţionale speciale ale copiilor (în cazul
centrelor de resurse educaţionale sau asistenţă psihopedagogică şi centrelor de asistenţă
socială).
Parteneriatele cu instituţii de cultură (teatre, muzee, biblioteci etc.). Aceste
parteneriate pot oferi o completare a educaţiei formale realizate în instituţiile de învăţământ.

Parteneriatele cu instituţii religioase – acestea completează componenta formării

spirituale a copiilor/ elevilor.

Parteneriatele cu instituţii locale: primărie, poliţie, pompieri, cabinete medicale ş.a.,

sunt realizate în scopul cunoaşterii funcţionalităţii comunităţii în care copii/ tinerii trăiesc şi a
rolului acestora în realizarea diverselor componente ale educaţiei.

Parteneriatele cu agenţi economici pot contribui la clarificarea opţiunilor şcolare şi

profesionale ale elevilor.

Parteneriatele cu organizaţii nonguvernamentale, fundaţii – pot dezvolta atitudinea de

participare voluntară la diverse acţiuni de sprijin a diferitelor categorii de persoane aflate în
situaţii dificile (orfani, bătrâni, oameni ai străzii ş.a.) sau de implicare în acţiuni de protecţie a
mediului înconjurător, ecologice etc.

Parteneriatele cu diverşi specialişti, din domenii variate pot oferi consultanţă în arii
specifice de dezvoltare sau formare: psihologi, consilieri şcolari, kinetoterapeuţi, logopezi,
bibliotecari, medici, psihopedagogi, scriitori, artişti etc.

Bibliografie:

1. Ciolan, L., (2008), Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum

transdisciplinar, Polirom, Iaşi.
2. Cojocariu, V., Sacară, L., (2005), Managementul proiectelor pedagogice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.