Metode de traducere în limba română

(secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea)

Mize politice, lingvistice, etice şi estetice

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara Istoria traducerilor în şi din română - ZTW Vienna, 28-29 iunie 2012
Introducere
Obiectivul fundamental al prezentei intervenţii, de natură
istorică şi traductologică, este de a demonstra că vocaţia
traductivă românească, apărută într-un context „prielnic” –
caracterizat de un colingvism conjunctural istoric
(Golescu/Popp, 1964, Bulgăr 1966, 5-76, Niculescu 1978, 69,
Lungu Badea 2008, 23-28) –, este însoţită de o reflecţie
traductivă incipientă, aplicată metodic.

Metoda de traducere practicată în Principatele Române, în

Transilvania şi în Ardeal are mize de natură variată: politică şi
lingvistică, mai ales, şi – subsidiar – etică şi estetică. Ponderea
acestor mize este variabilă.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara Istoria traducerilor în şi din română - ZTW Vienna 28-29 iunie 2012
Demers, obiective, metode de
investigare
Demersul nostru dialectic, are ca premisă corpusul, deci, este şi inductiv, fără să excludă însă naveta –
absolut necesară – între abordarea inductivă şi deductivă a fenomenului cercetat în continuare – ceea
ce ne permite o poziţie retrodictivă şi, implicit, de validare a consecinţelor observabile –, precum şi o
perspectivă istoric-comparatistă a fenomenului traductiv-traductologic

Unele dintre obiective corespund istoriei şi/sau istoriografiei traducerii, altele prototeoriilor de
traducere, dar toate se înscriu în sfera traductologiei.
1) Un prim obiectiv traductologic constă în semnalarea conexiunii care se instaurează între pre-
teoriile inductive de traducere, din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, împrumutarea modelelor
teoretice occidentale (culturale, istorice etc.) şi teoriile lingvistice deductive şi între ramurile
traductologiei: istoria, istoriografia, teoria, practico-teoria, filosofia traducerii.
2) Un alt obiectiv, nu mai puţin relevant pentru istoria traducerii şi pentru traductologia din spaţiul
românesc, este de a demonstra că există o cercetare pretraductologică incipientă, inductivă
(contextualizarea, conceptualizarea, recontextualizarea) şi că aceasta se află la baza cercetărilor
traductologice actuale, marcate de câmpurile de referinţă şi de formare ale fiecărui cercetător.

Vom trece deci la metoda analitică (descompunere) la cea sintetică (recompunere), de asociere şi
combinare a perspectivelor şi ideilor pentru a prezenta un punct de vedere de ansamblu asupra
fenomenului traductiv românesc, a metodelor de traducere practicate şi a reflecţiei
pretraductologice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Metode de traducere şi de
creaţie în limba română. Modele
▪ Pentru trasarea linilor directoare ale gândirii pretraductologice
din spaţiul românesc, ni se pare de un real interes să
„dezistorizăm” (cf. Ladmiral [1979] 2010, cap. 3, §5.3.) problemele
şi dificultăţile traductive cu care s-au confruntat traducătorii
români din secolele anterioare şi să subliniem asemănarea care
există între ele şi cele ale traducătorilor contemporani.
▪ Observarea combinării aleatorii ori programatice a teoriei
traductive contextualiste (care favorizează importanţa
extralingvisticului şi a istoricului în detrimentul organicităţii
lingvistice a textului) şi a teoriei traductiv-lingvistice (care,
bazându-se pe naşterea sensului doar din reţeaua lingvistică,
exclude, prin urmare, rolul jucat de contextul extralingvistic) ne-a
permis să relevăm existenţa similitudinilor behavioriste,
traductive şi pre-traductologice, în spaţiul occidental şi în spaţiul
românesc.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

O metodă ascunde altă metodă
▪ Până când regulile şi legile creaţiei literare au fost deduse („derivate”) din şi prin
traducere, literatura română a fost redusă la traducere. Nu este însă o situaţie fără
precedent: literatura a fost o palidă umbră a traducerii şi în Franţa frumoaselor
infidele, până când traducerea a fost detronată din rangul de gen literar; şi în Anglia,
secolului al XIV-lea proza începe cu traducerea directă din latină sau prin intermediar.
▪ Dacă metodele franceză şi germană de a defini, concepe şi practica traducerea se
întemeiau, de fapt, pe concepţii antagonice privitoare, pe de-o parte, la raporturile
gândire-vorbire, realitate-subiectivitate, adevăr-interpretare şi, pe de altă parte, la
cultură, naţiune, raportul naţional-străin, metoda de traducere în limba românească
(încă nu limba română) urmărea împlinirea unor deziderate naţionale. Aspiraţii,
prioritar, administrative şi politice; subsidiar, literare şi estetice. O concepţie
românească, mai clară, despre limbă şi raporturile ei cu gândirea, vorbirea şi
realitatea este identificabilă abia în secolul al XIX-lea la I. H. Rădulescu, Gh. Asachi,
Alecu Russo, George Bariţiu şi, mai cu seamă, la Titu Maiorescu.
▪ În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, nu exista o teorie de traducere românească, dar
existau elemente pre-teoretice, de reflecţie asupra rostului, finalităţii, pericolului pe
care traducerea îl putea reprezenta pentru limba, cultura şi mentalitatea românilor.
Dintre acestea reţinem câteva referinţe în Anexa 1 Precuvântări pre-traductologice.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Anexa 1a
Precuvântări pre-traductologice
▪ Notă de Gh. Pleşoianu la traducerea Întâmplărilor lui Telemah, fiul lui Ulise,
de Fénelon, vol I-IV, Buda, 1831, vol. IV, p. 130.
▪ Precuvântarea la Maria Tudor de Victor Hugo, semnată Traducătorul. Tradusă
de D. C. Negruzzi. Bucureşti, În Tipografia lui Eliad, 1837.
▪ Bine voitorul cetitoriu, traducere Mihai Mavrodi a Istorisirii moralnice
întitulată Tripodul Elenei de Marmontel, Eşii, 1838.
▪ Prietenului meu T., prefaţa traducătorului Ion Brezoianu la Prinţesa de
Clermont sau nuvelă istorică de Mme de Genlis, Bucureşti, 1842, p. I-VI.
▪ A. T. Laurian, Prefaţă la A. Delavigne, Manual de filosofie, Bucureşti, Cu
tiparul Colegiului Naţional, 1846, IV + 217 p.
▪ Prefaţa la Dicţionariu germano-românu întocmitu şi în partea lui română
înavuţitu cu câteva mii de cuvinte de Georgiu Bariţu şi Gabriele Munteanu.
Tomulu I. A-K. Editoru şi provezătoru: Rudolf Orgidan, cetăţeanu şi
neguţătoru. Braşovu. Tipăritu în tipografia lui Römer şi Kamner, 1853, p. 1–6.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Anexa 1b
Precuvântări pre-traductologice
▪ Către lector, cuvânt adresat cititorilor şi semnat „Traducătorul”, Le Sage,
Istoria lui Gil-Blas de Santillan, traducţie liberă de P. Matsukol (Georgescu), II
volum al scrierii, Bucuresci, Imprimeria Santei Metropolie, 1855, p. V-IX.
▪ Închisorile mele (Le mie prigioni), de Pellico, Silvio, operă tradusă din
italieneşte de Clelia Bruzzesi Bucureşti, Imprimeria Statutului, 1878, 239 p.
cu o precuvântare a traducătoarei.
▪ Savitri. Povestire indică din Mahabharata. Traducere de Duică, G. Bogdan, Cu o
prefaţă de Ioan Slavici. Ediţia autorului. Sibiiu, Tiparul Institutului Tipografic,
1891, XV + 46 p.
▪ Eugenia Grandet (Eugénie Grandet), Balzac, Honoré De, Şăineanu, C., traducere
semnată MARIUS, Craiova, Institutul de Editură Ralian şi Ignat Samitea, 1896,
314 p. Biblioteca romanelor celebre: Colecţia Samitca. Cu o prefaţă a
traducătorului.
▪ Laptele şi exploatarea sa economică. Magniet, Leopold, Radianu, S. P., Cu o
prefaţă şi tradus din limba francesă de redactorul jurnalului Societăţei centrale
agricole I. Bucuresci, Lito-tip. Codreanu& Săvoiu, 1896, 45p. cu ilustr.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Anexa 1c
Precuvântări pre-traductologice
▪ Cuore... de De Amicis, Edmondo, tradusă românesce de Clelia Bruzzesi, cu o
precuventare de Al. I. Odobescu...Ediţiunea II. Bucuresci, 1898. VIII+ 408 p. + XII
pl.
▪ Napoleon cel mic (Napoléon le Petit), De Hugo, Victor, traducere de Leoveanu,
Anna I.,Craiova, Tip. Română N. I. Macavei, 1898, XX + 272p. Cu o prefaţă a
traducătoarei.

▪ Titu Maiorescu

▪ Limba română în jurnalele din Austria (1868), în Titu Maiorescu, Critice, vol. I,
1966: 13-46.
▪ Literatura română şi străinătatea, în „Convorbiri Literare”, XV, 1882, nr. 10, p. 368.
▪ Beţia de cuvinte în „Revista contimporană” (Studiu de patologie literată, 1873) în
Maiorescu, op.cit., p.147-163.
▪ În contraneologismelor şi Neologismele („Convorbiri literare”, 1881), în Maiorescu,
op.cit., p. 331-352.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Metode de traducere*
Intenţia traducătorului Intenţia traducătorului
*Ţintistă *Sursită

▪ Naturalizarea operelor ▪ Exploatarea exztranietăţii,

străine (TS) în LŢ; a identităţii lingvistice şi
culturale sursă;
▪ Ştergerea alterităţii LS, ▪ Încercare de a realiza un
CS. metisaj cultural.

*Aceste două maniere de a traduce esenţiale în evoluţia traducerii de-a lungul istoriei sunt rezumate după J. Delisle, G. Lafond,
Histoire de la traduction/History of Translation, 2006.
Metode de traducere. Ideal
traductiv
Intenţia traducătorului Intenţia traducătorului
*Ţintistă *Sursistă

▪ Fidelitate faţă de limba şi ▪ Fidelitatea faţă de limba şi

cultura ţintă (LŢ, CŢ) cultura sursă (LS; CS)

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Metode de traducere.
Constrângeri
Intenţia traducătorului Intenţia traducătorului
*Ţintistă *Sursistă

Instituţii, Instituţii,
Convenţii textuale, redacţionale, Convenţii textuale, redacţionale,
discursive, discursive,
Probleme lingvistice, dificultăţi Probleme lingvistice, dificultăţi
lexicale şi sintactice, lexicale şi sintactice,
Constrângeri impuse de TS ori Constrângeri impuse de TS ori
de traducătorul însuşi, de traducătorul însuşi,
Ansamblul de norme traductive Ansamblul de norme traductive
specifice unei epoci. specifice unei epoci.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Strategii de traducere

*Ţintistă *Sursistă
▪ Traducere liberă ▪ Traducere literală,
▪ Traducere idiomatică
▪ Parafrază, imitaţie* etc. Imitaţia ▪ Traducere cuvânt cu
tinde spre non-traducere şi mulţi cuvânt/termen cu termen,
traductologi şi traducători nu o ▪ Traducere-calc.
includ în categoria traducerilor.

*2) traducerea-calc** (=repetarea TS prin

▪ *1) traducerea-imitaţie** (= variaţiune
banala substituire a unităţilor lexicale şi a
pe o temă dată (v. şi traducerile lui
structurilor sintactice corespondente în
Arghezi din Baudelaire), în care
LŢ).
originalitatea traducătorului predomină
în defavoarea celei a autorului).
**Cele două tipuri 1) şi 2) de traducere reprezintă laturi extreme ale traducerii, tind spre non-traducere şi mulţi traductologi şi
traducători nu le includ în categoria traducerilor.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Registre

*Ţintism *Sursism
Traducerea unei opere/TS Traducerea unui TS în LŢ prin
fără: restituirea :
▪ originalităţii lingvistice a
LS,
▪ a reda originalitatea LS,
▪ a pitorescului epocii de
▪ a restitui pitorescul epocii
crearea a TS (al CS),
sursă,
▪ precum şi a faptelor de
▪ a transfera faptele de
civiliaţie.
civilizaţie.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Procedee de traducere

*Ţintism *Sursism

▪ Echivalenţe dinamice, ▪ Echivalenţe formale,

adaptări, compensări, împrumuturi, arhaisme,
perifraze etc. calcuri etc.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Produse traductive finale

*Ţintism *Sursism

▪ Traducere etnocentrică, ▪ Traducere exotizantă,

anexionistă, apropriere. excentrică, extranee,
(*dezrădăcinantă pentru
cititorul-ţintă)

A se vedea şi noţiunile de *ultraţintism şi *ultrasursim( cf. J.-R Ladmiral) .

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din TimişoaraÎ

Traducători români şi metode de
traducere
▪ Traducătorii români erau încă departe de dezideratele
traducătorilor francezi care, în secolul al XVIII-lea, pornind de la
universalitatea gândirii (extralingvistice), intenţionau a reda
gândirea-sursă (sensul sau intenţia psihologică a autorului) cu
ajutorul mijloacelor lingvistice caracteristice limbii-ţintă, întrucât
sarcina limbajului consta în comunicarea gândurilor, a ideilor care
ar fi fost – în accepţia vremii – independente de limba în care sunt
formulate. De aici şi concepţia traductivă de a traduce ca şi cum
autorul s-ar fi exprimat în limba-ţintă (franceză, aici), concepţie
identificabilă şi la unii traducători români, precum şi la cărturarii
şi gazetarii secolului al XIX-lea. De la Dinicu Golescu, Toma
Dimitriu şi Alecu Beldiman la Principiile de limbă şi de scriptură ale
lui Timotei Cipariu, la definiţiile lui Alecu Russo, teoreticianul
grupării „Dacia literară”, care abia în 1840 introduce distincţia
între limbă şi vorbire, situându-se, conceptual, pe poziţii
antagonice fată de I. H. Rădulescu.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Raţiuni traductive

▪ Mizele politice ale traducerii sunt intrinseci şi

relevate de numeroasele istorii ale limbii,
literaturii, culturii şi naţiunii române, vizând
demonstrarea latinităţii şi, în acest fel,
legitimarea dreptului la autonomie naţională,
administrativă şi lingvistică. Să nu uităm că
suntem în secolul „naţionalismului” european. Pe
lângă acestea, în raţiunile traducerii, mizele
lingvistice sunt la fel de transparente: prefeţele
traducerilor şi cele ale instrumentelor
lexicografice ori gramaticale conţin motivele şi
motivaţiile traducerilor efectuate în secolele al
XVIII-lea şi al XIX-lea.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Raţiuni traductive
▪ Mize (şi mărturii) lingvistice

▪ „…plecând din Braşov, am început să scriu celea ce vedeam

în limba naţională, şi nu după zile multe, ci după puţine, am
fost silit să scriu în limba grecească; căci foarte des
întâmpinam vederi de lucruri ce nu le aveam numite în
limba naţională, […] şi aceasta nu făr’ de a încerca ruşine,
căci toţi tovarăşii drumaşi scriia fieşcare în limba sa
naţională; şi scriind şi eu, m-am întrebat de este această
scrisoare în limba naţională? Şi e nevoe am spus că este
grecească”. (Golescu, citat de Gh. Bulgăr, în Problemele
limbii române literare în concepţia scriitorilor români,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1966, p. 75-76)

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Mize (şi mărturii) lingvistice

▪ „sarcina de a scrie în o limbă încă neprelucrată la

literatură şi neprinsă a tractarisi obiecturi mai
înalte este mult mai simţitoare decât să pare;
pentru aceea unii din cetitori vor întâmpina
oarecare cuvinte şi idei nouă, dar aceasta nu
urmează din plecarea de a introduce în limba
noastră cuvinte streine, fără care ea ar putea
rămâne, ce din nevoia de a tîlcui cu mai mare
credinţă ideile şi zicerile tehnice aflate în
original”. (Kaidanov, apud N. A. Ursu, Despina
Ursu, op.cit, p. 235)

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Mize (şi mărturii) lingvistice

▪ „ce mi-a plăcut la oltean, bănăţean, moldovean

şi transilvănean şi am văzut că nu e rătăcitură, că
e rămăşiţă a Laţiului, că se în voieşte mai bine şi
cu urechea şi cu bunul-gust şi că împacă înaintea
dreptului cuvânt, deşi nu pe toţi, dar pe cea mai
multă parte din românii care vorbesc deosebite
idiome, am întrebuinţat.” (Brezoianu, Prietenului
meu T., prefaţa la Prinţesa de Clermont sau nuvelă
istorică de Mme de Genlis, Bucureşti, 1842, p. I-
VI).
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Mize (şi mărturii) lingvistice

▪ prin intermediul traducerilor „limba noastră,

trecând prin toate dominiurile cunoştinţelor
umane […] va legiui vorbe, frase şi expresii, se
va lăţi şi întinde în toate laturile orizontului
ştiinţei, şi făcându-se capabilă a esprima orice
cugetare, va deveni limba viitorului
României” (Heliade Rădulescu, Gramatica
românească, ed. cit., p. XXVII-XXVIII )

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Finalitatea traducerii

▪ Uneori didactică şi instructivă, alteori descriptivă şi normativă,

traducerea şi traducătorul sunt intermediarii şi propagatorii
cunoaşterii, ai prozelitismului ştiinţific, cultural (cf. Delisle şi
Woodsworth, 2008).
▪ Amfilohie Hotiniul. În prefaţa la Gramatica de învăţătură a fizicii
(1796):

„întru adâncime învăţăturilor sunt multi cuvinti şi tălmăciri cu

greu a să diprinde şi a să înţălege dintru întăi, că alti cuvinti sunt
dintru întăi obicinuite prin învăţături a să scrie şi a să înţălege
putere lor pe limbă streină, fiind foarte cu greu altor limbi care n-
au cuvinti îndestul ca să poată deodată a zice şi a cunoaşte tâlcul
şi (şters în manuscris) aceluiaşi cuvânt.” (N. A. Ursu, Crearea
stilului ştiinţific, în Al. Rosetti, B. Cazacu (coord.), Studii de istoria
limbii române literare. Secolul al XIX-lea, I, ed. cit., p. 134.)

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

I. Heliade Radulescu
▪ Heliade Rădulescu considera că trebuie să scriem, implicit
să traducem, pentru contemporani (indirect este
recunoscut dreptul la existenţă al retraducerii, cf. Wlater
Benjamin, Sarcina traducătorului – ca formă consecutivă de
traducere şi traducere prin intermediar – foarte practicată
în secolul al XIX-lea):

▪ „Nu […] pentru strămoşii noştri, pe carii i-a adus marele

Traian aici, ci pentru contemporanii noştri, şi nu trebuie să îi
căznim şi să-i muncim atâta până să ne înţeleagă, şi să le
luăm dreptul de a-şi scrie limba, rămânând pe seama numai
celor ce ştiu latineşte şi celor ce în toată viaţa lor vor sta cu
dicsionerul în mână. (Heliade Rădulescu, Prefaţă la
Gramatica românească)
▪
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Politica lingvistică şi
limba română standard
▪ Politica lingvistică şi interesul comercial al editorilor
sunt cauzele controversei referitoare la ponderea
„dialectelor” în crearea normei supradialectale şi
atestă însemnătatea rolului pe care îl poate juca
editorul în receptarea unui autor străin: prin
atitudinea şi constrângerile editoriale impuse
traducătorului, prin constrângerile lingvistice ori
scopurile comerciale urmărite.
▪ Am putea vorbi despre o prejudecată de
„condamnare” a retraducerii, cvasi intralinguală aici,
ceea ce demonstrează concepţia limitată pe care
învăţaţii vremii o aveau despre limbă, încă
neconcepută ca un „organism viu”.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Critica traducerii
▪ Critica lui Russo , de pildă (observaţiile critice ale primului traductolog
român, Titu Maiorescu, sunt tratate pe larg în Lungu Badea, 2008) arată de
fapt că exista o luare de poziţie coerentă, cel mai bine ilustrată de
traducţionita lui Kogălniceanu, ecou tardiv al polemicii celor două şcoli de
traducere din Franţa lui Carol al V-lea: şcoala marotică şi Pleiada.
▪ Dihotomia dintre cele două şcoli şi metode, nu a împiedicat coexistenţa
acestora. Astfel, luarea de poziţie a lui Kogălniceanu nu a putut pune frâu
traducerilor cantitative, prozelitismului traductiv. (v. asemănările dintre
manifestul lui Joachim du Bellay şi cel publicat de Mihail Kogălnicenu în
Introducere la „Dacia literară”). Efervescenţa libertăţii traductive
occidentale, din secoleleal XVII-lea şi al XVIII-lea, se regăseşte în spaşiul
românesc în secolul al XIX-lea.
▪ Strategia de traducere identificată prin sintagma „frumoasele infidele” ,
traducere “slobodă” la noi, este absolută prin capacitatea de a plăcea şi prin
necesitatea de a fi în virtutea unui determinism sociotraductologic.
▪ Adică, traducătorul, orice ar face, orice strategie ar alege, se află şi face ceea
ce face ca urmare a presiunii, a constrângerilor pe care societatea le exercită
asupra lui şi deGeorgiana
care poate fi sauUniversitatea
LUNGU-BADEA, nu conştient.de Vest din Timişoara
Mize estetice şi literare
▪ Fiindcă „traducerile… nu fac o literatură”, Kogălniceanu a condamnat
imitaţiile încurajate de boierimea cosmopolită şi xenomană care stricaseră
„sistema” naţională, politică şi morală.
▪ Recomanda, aşadar (v. Pleiada), o literatură originală, întemeiată pe istoria
şi folclorul naţional, care să oglindească realităţile sociale. Analogia dintre
opiniile lui Kogălniceanu şi A. Russo reiese şi din declaraţia celui din urmă
(1846): „tălmăciri, imitaţii, cercări, deşi vrednice de laudă, nu alcătuiesc o
literatură”, care pleda şi el pentru o literatură corespunzătoare realităţilor
româneşti, formatoare şi moralizatoare (Simonescu/Kogălniceanu 1956, 9-
10).
▪ Contratraducţionita lui Kogălniceanu era selectivă: s-a declarat doar
împotriva traducerii de literatură uşoară, „care este maculatură” şi fără „nici
cel mai mic interes pentru români”. Altfel, chiar a încurajat „traducerile
valoroase”. Este vorba despre opere care, prin calitatea artistică a ideile
propagate, serveau nevoilor progresului social, precum: „Esprit des lois par
Montesquieu, operele clasice a lui Demosten, a lui Xenofon, a lui Tucidit”, şi a
publicat traduceri efectuate din rusă de A. Donici şi C. Negruzzi.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Mize estetice şi literare
▪ În viziunea lui Kogălniceanu, ca în viziunea lui Herder (referitoare la
traducerea lui Homer), o limbă vernaculară tânără, mai puţin expusă
jocurilor de cuvinte decât franceza ori engleza, se prezenta drept o
limbă de traducere potrivită pentru redarea marilor autori.
▪ Şi alţi cărturari din secolului al XIX-lea, Heliade Rădulescu, Cipariu,
Bariţiu, recomandau ca bază pentru formarea limbii literare modelul
clasic, înţelegând prin aceasta latinesc, vehiculat de scrierile
religioase. La această infrastructură urma să contribuie şi vorbirea
populară, adică cuvintele „tocma româneşti”, de origine latină, din
provinciile româneşti.
▪ Aplicare acestor principii teoretice nu se va lăsa mult aşteptată.
Principala condiţie pentru ca un cuvânt să fie împrumutat în limba
literară unificată era latinitatea lui. Se urmărea, în acest fel,
eliminarea regionalismelor, a germanismelor, maghiarismelor,
turcismelor şi grecismelor din limbă, dar şi a slavonismelor livreşti.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Concluzii

▪ Am prezentat aici schiţa unei posibile istorii a

traducerii româneşti. Vastitatea subiectului ne-a
determinat să alegem un titlu clar care să
transmită fără echivoc intenţia noastră de a fixa
câteva puncte nodale şi de comparaţie între
etapele istoriei traducerii occidentale şi istoriei
traducerii româneşti şi, tangenţial, a pre- (sau a
proto- ?) traductologiei româneşti, pentru a
înregistra, în acest fel, existenţa prefeţelor cu
valoare de „mini-tratat de traducere”, a
metodelor traductive şi a reflecţiei asupra
traducerii.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Bibliografie
▪ Bulgăr, Gh. Problemele limbii române literare în concepţia scriitorilor
români, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1966.
▪ Cornea, Paul, De la Alecsandrescu la Eminescu. Aspecte-Figuri-Idei,
Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966.
▪ Cornea, Paul, Originile romantismului, românesc. Spiritul public, mişcarea
ideilor şi literatura între 1780-1840, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
▪ Delisle, Jean, Lafond, Gilbert, Histoire de la traduction/History of
Translation. CD-ROM DIDAK, Universite de l’Ottawa, 2006.
▪ Delisle, Jean, Woodswoth, Judith (coord.), Traducătorii în istorie.
Coordonator traducere G. Lungu-Badea, Timişoara, Editura Universităţii
de Vest, [titlu original: LesTraducteurs dans l’histoire, 1995, 2007] 2008.
▪ Eliade, Pompiliu, Despre influenţa francezei asupra spiritului public în
România. Originile. Studiu asupra stării societăţii româneşti în vremea
domniilor fanariote, traducere din franceză de Aurelia Dumitraşcu,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2000 (1898).

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Bibliografie
▪ Guţu Romalo, Valeria, Studiu, în Ion Heliade Rădulescu, Gramatică românească,
ediţie şi studiu de Valeria Guţu Romalo, Bucureşti Editura Eminescu, 1980, p.
409-536.
▪ Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române, Iaşi, Editura „Junimea”, 1980.
▪ Kelly, L.G., Platon, Bacon and the Puritain Apothecary: The Case of Nicholas
Culpeper” (1989: 95-109)
▪ Ladmiral, Jean-René, Traduire: théorèmes pour la traduction. Paris, Gallimard,
[1979] 2010.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, „Le rôle des langues intermédiaires dans la réception
de la littérature française traduite en roumain au XVIIIe siècle”. In : Tribune
internationale des Langues vivantes, « Recherches en traductologie – Les langues
intermédiaires », n° 51/2011, p. 42-51. Editions Anagrammes.
▪ Lungu Badea, Georgiana (coord.), Repertoriul traducătorilor români de limbă
franceză, italiană, spaniolă (secolele al XVII-lea şi al XIX-lea). Studii de istorie a
traducerii (I),Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2006 (RTR I); Repertoriul
traducerilor româneşti limbile franceză, italiană, spaniolă (secolele al XVII-lea şi al
XIX-lea). Studii de istorie a traducerii (II),Timişoara, Editura Universităţii de Vest,
2006 (RTR II).

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Bibliografie
▪ Lungu Badea, Georgiana (coord.), Un capitol de traductologie românească. Studii de istorie a
traducerii (III), Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2008.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, Despre formarea unei conştiinţe traductive şi încercarea de standardizare
a procesului de traducere, în G. Lungu Badea (coord.), Un capitol de traductologie românească. Studii
de istorie a traducerii (III), 2008a, p. 23-78.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, Simeon Marcovici şi traducerea slobodă, în G. Lungu Badea (coord.), Un
capitol de traductologie românească. Studii de istorie a traducerii (III), 2008b, p. 151-159.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, „Traducţionita” lui Mihail Kogălniceanu şi consecinţele ei în plan literar, în
G. Lungu Badea (coord.), Un capitol de traductologie românească. Studii de istorie a traducerii (III),
2008c, p.183-194.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, Rolul dicţionarelor în desăvîrşirea limbii şi a traducerii, în G. Lungu Badea
(coord.), Un capitol de traductologie românească. Studii de istorie a traducerii (III), 2008d, p. 259-270.
▪ Lungu Badea, Georgiana, Scurtă istorie a traducerii. Repere traductologice, Timişoara, Editura
Universităţii de Vest, 2007.
▪ Lungu-Badea, Georgiana (cu M. Ţenchea), Perspectives roumaines sur la traductologie, dans Qu’est-
ce que la traductologie, volumul lucrărilor colocviului internaţional « Qu’est-ce que la
traductologie », Université d’Artois, Arras, 26-27-28 mars 2003, Artois Presses Université 2006, p.
69-79.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, Despre traductologie în Studii şi cercetări lingvistice, Tomul L II, nr. 1-2,
2001, Editura Academiei Române, 2004, p. 45-61.
▪ Lungu-Badea, Georgiana, Cercetarea traductologică românească. Orientări în Analele Seria Ştiinţe
Filologice, XXXXI, 2002, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2003, p. 127-142.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Bibliografie
▪ Malmberg, Bertil, Histoire de la linguistique de Sumer à Saussure, Presses
Universitaires de France, 1991.
▪ Munteanu, Ştefan, Ţâra, Vasile, Istoria limbii române literare, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1983.
▪ Niculescu, Al., Individualitatea limbii române între limbile romanice. 1. Contribuţii
gramaticale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965.
▪ Niculescu, Al., Individualitatea limbii române între limbile romanice, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.
▪ Simonescu, Dan, Culegere, note şi cuvânt înainte la Despre literatură de Mihail
Kogălniceanu, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956, p. 3-18.
▪ Ursu, N. A., Şcoala de traducători români din obştea stareţului Paisie de la
mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ, în „Teologie şi viaţă”, VI (LXX), 1994,
nr.11-12.
▪ Zugun, Petru, Unitate şi varietate în evoluţia limbii române literare, Iaşi, Editura
Junimea, 1977.

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara

Corpus
Delavigne, A. Manual de filosofie. Lucrat după programa Universităţii de la Paris,
1840, de A. Delavigne, licenţiat al Academiei din Paris şi tradus de A. Treb.
Laurian, profesor de filosofie la Colegiul Naţional. Bucureşti, Tipografia
Colegiului naţional, 1846.
Fenelon, Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise. Prima traducere din franţuzeşte
de G. Pleşoianu, Craiova, 1831.
Golescu, Dinicu. Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici din Goleşti,
făcută în anul 1824, 1825, 1826, Buda, 1826; Ediţie îngrijită şi prefaţă de Gh.
Popp, Bucureşti, 1964.
Heliade Rădulescu, Ion, Gramatică românească, ediţie şi studiu de Valeria Guţu
Romalo, Bucureşti Editura Eminescu, 1980.
Hugo, Victor, Maria Tudor. Tradus de D. C. Negulici. Bucureşti, Tipografia lui
Eliad, 1837.
Jhering, Rudolf de. Lupta pentru drept. Traducere [din limba germană] de Teodor
V. Păcăţian. Bucureşti: Tipografia şi fonderia de Litere Thoma Basilescu,
1898. Prefaţă de Teodor V. Păcăţian, p. III-VIII.
Kogălniceanu, Mihail, Despre literatură, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956.
Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara
Corpus
Maiorescu, Titu, Critice, antologie şi prefaţă de Paul Georgescu, text stabilit de
Dominica Stoicescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966.
Maiorescu, Titu, Opere. II Traduceri, Încercări literare, ediţie îngrijită, prefaţă,
note şi bibliografei de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion,
Bucureşti, Academia Română, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi
Artă, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
Negruzzi, Costache, Scrisori (Despre limba românească) [către Heliade
Rădulescu] în revista „Muzeul naţional”, I, 1836, nr. 36, p. 141-143, apud
Bulgăr, Problemele limbii române literare în concepţia scriitorilor români,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1966, p. 96-98.
Russo, Alecu, Opere complete, comentate de Lucian Petrescu, Bucureşti, Editura
Cugetarea-Georgescu Delafras, 1942.
Steuerman, A. Autori români. I. Antologie. Bucăţi alese din scriitorii veacului XVIII
şi XIX. Schiţe biografice şi critice. Prefaţă de N. Beldiceanu, p. 3-4. Iaşi, Editura
Librăriei Şcoalelor Fraţii Şaraga, ediţia I, 1896.
Voltaire, Henriada. Tradus de Comisul V[asile]. Pogor. Bucureşti, Tipografia lui
Eliad, 1838. [cu alfabet de tranziţie, predominant chirilic]

Georgiana LUNGU-BADEA, Universitatea de Vest din Timişoara