Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poate că te întrebi “De ce să scriu o piesă de teatru?” sau “Ce face o piesă să fie specială?”. Piesele sunt speciale deoarece aduc
cuvântul scris la viaţă. Când urmăreşti o piesă vezi şi auzi personajele cum îşi trăiesc viaţa. Trăieşti povestea în timp ce se
desfăşoară. Chiar dacă nu ai văzut niciodată o piesă într-un teatru, ai văzut probabil filme sau comedii şi drame de televiziune.
În general, oamenii iubesc piesele de teatru, deoarece ele oglindesc viaţa reală. Viaţa ta şi a celor din jurul tău poate deveni subiectul
unei piese. Trebuie doar să înveţi să conturezi aceste experienţe într-un eveniment dramatic. Vei folosi ceea ce vei învăţa citind
aceste rânduri şi propria ta imaginaţie, pentru a-ţi transforma evenimentele în dramă.
Poţi să scrii o piesă singur, dar s-ar putea să-ţi placă să o scrii cu alţi oameni. Deoarece o piesă are o formă foarte specială, poate fi
un proiect la care un grup să lucreze bucuros.
Un dramaturg încearcă să distreze oamenii care se uită la piesă sau audienţa/publicul. Dramaturgul speră că audienţa va recunoaşte
ceva din vieţile lor şi din ei înşişi în timpul în care urmăresc piesa de teatru. Poate chiar vor învăţa ceva din ea!
Piesele sun alcătuie din scene. Fiecare scenă are loc într-un anumit timp şi într-un anumit loc. Fiecare scenă are o introducere, un
mijloc şi un sfârşit.
Scenele sunt precum capitolele unei cărţi. Câteva scene puse împreună alcătuiesc un act. O piesă poate avea unul sau mai multe
acte. Un act poate
“dura” o zi sau mai mulţi ani. Un act se construieşte scenă cu scenă, de la început către mijloc şi apoi până la sfârşit.
Forma scrisă a unei piese se numeşte scenariu. Scenariul se foloseşte de către toţi oamenii care sunt implicaţi în punerea piesei în
scenă – echipa de producţie. Forma sa specială face să-I fie mai uşor fiecărui membru al echipei să o citească şi să ştie ce trebuie să
facă.
Pasul 1: Sunt multe piese care sunt prezentate publicului în fiecare oraş. Liceele, teatrele sunt locuri excelente pentru a vedea cum se
joacă piesele. Interesează-te unde se va juca o piesă şi du-te să o vezi!
Pasul 2 : Când stai în public notează informaţiile pe care le ştii şi cum ai făcut să le afli.
Pasul 3 : După ce piesa s-a terminat, gândeşte-te ce ai învăţat din caracterul fiecărui personaj şi ce a dorit să arate personajul. Ce a
făcut să-ţi placă sau să nu-ţi placă personajul/actorul ? Ţi s-au părut personajele a fi precum oamenii adevăraţi? Gândeşte-te la ce te-
a mişcat sau inspirat în legătură cu piesa, sau ce te-a făcut să râzi. A fost credibilă povestea? Crezi că piesa ar fi fost mai bună dacă
ceva ar fi fost schimbat? Discută despre ceea ce crezi cu alte persoane care au văzut piesa!
Pasul 4 (opţional): Dacă este disponibil, cumpără o copie a scenariului piesei pe care ai văzut-o. Sau poate cineva din distribuţie ţi-o
va înmâna. Citeşte piesa şi compară ceea ce a scris dramaturgul cu ce ai văzut pe scenă. Notează informaţiile pe care le dă
dramaturgul echipei de producţie. Ţine minte interpretarea şi gândeşte-te la lucrurile pe care le-ai văzut şi care nu sunt în scenariu.
Pasul 5: Bazându-te pe experienţa piesei pe care ai văzut-o, începe să te gândeşti cum unele evenimente din viaţa ta pot fi transpuse
într-o piesă.
Folosind propria ta lume
Se spune adesea că cel ai bun sfat pe care orice scriitor îl poate urma este “Scrie ceea ce ştii!” Mulţi dramaturgi aduc pe scenă
poveştile familiilor lor, prietenilor şi, cel mai important, povestea lor. Propria ta viaţă este plină de dramă, conflict şi emoţie. Şi cine
poate spune mai bine povestea ta decât tine?
Pasul 1: Gândeşte-te un timp la viaţa ta. Aminteşte-ţi evenimentele care ţi-au schimbat viaţa sau despre care ai sentimente puternice.
Vorbind cu alte persoane îţi poate ajuta să vii cu idei noi. În alegerea unui eveniment este important să ai în vedere 3
lucruri: PRIMUL – are conflict ? Dramaturgii caută poveşti care au conflict. Conflictul rezultă din diferenţele existente între oameni. De
asemenea pot fi interese, idei sau speranţe diferite. Conflictul poate fi de asemenea cauzat de acţiunile oamenilor sau de
circumstanţele schimbătoare din viaţa cuiva. Piesa este despre cum va fi conflictul rezolvat. Conflictul creează dramă şi emoţie.
Presupunem că eşti nemulţumit de şcoala ta şi vrei să renunţi sau să te transferi în alt loc (şcoală, oraş, ţară…planetă), dar familia ta
intervine şi vrea ca tu să urmezi un drum care nu te reprezintă. Aceste două “vreri” contrare cauzează conflictul. AL DOILEA: este
simplu de descris evenimentul? Încearcă să alegi un eveniment care are implicaţi doar doi oamni şi un loc. Mai târziu, dacă vrei să-ţi
dezvolţi piesa, poţi să mai adaugi oameni şi locuri. AL TREILEA: poţi spune povestea numai prin intermediul cuvintelor şi al acţiunii,
încât povestea ta să fie credibilă în faţa ochilor publicului? Din cauza faptului că scrii o scenă, cel mai bine ar fi să alegi o poveste care
nu are nevoie de multe informaţii de fundal pentru a fi înţeleasă. Trebuie să spui povestea ca şi cum s-ar întâmpla, şi povestea trebuie
să fie înţeleasă prin intermediul cuvintelor, personajelor şi al acţiunii.
Pasul 2: La începutul unei pagini de hârtie scrie EVENIMENTE. Fă o listă cu 5 idei care îţi vin în minte. Concentează-te asupra
situaţiilor care s-au întâmplat într-o zi sau într-o seară, şi nu acealea care s-au întâmplat pe parcursul mai multor zile. Evenimentele
pot fi amuzante, înfricoşătoare sau triste. Uneori cele mai intense amintiri sunt cele dureroase. Poate fi dimineaţa în care ai fost acuzat
pe nedrept de părinţi/profesori/împăratul lumii…, după-amiaza în care ai întâlnit o persoană deosebită sau seara în care ţi-a murit un
prieten drag.
Pasul 3: Priveşte cu atenţie lista. Este un eveniment care se detaşează de celelalte? Unul care te-a afectat foarte mult? Există vreunul
de care îţi aminteşti foarte clar? Care din ele ar putea constitui o scenă bună pentru a-ţi începe piesa? Alege
evenimentul care crezi că ar putea face o scenă dramatică. Încercuieşte sau subliniază evenimentul ales şi salvează foaia în carnetul
de notiţe.
Pasul 1: reciteşte evenimentul pe care l-ai ales. Închide-ţi ochii şi imaginează-ţi momentul în care s-a întâmplat evenimentul.
Gândeşte-te la cine a fost acolo, unde a avut loc, când a avut loc şi ce s-a întâmplat. Cine, unde, când şi cum sunt întrebări foarte
importante pe care să ţi le adresezi de câte ori scrii.
Pasul 2: Ia o foaie de hârtie şi denumeşte-o SCHIŢĂ. Dedesubt scrie CINE – scrie cine sunt oamenii implicaţi în evenimentul tău. De
exemplu, putem scrie: 1) noul meu prieten Tudor
2) eu….
Pasul 3: scrie apoi UNDE şi scrie lângă unde a avut loc evenimentul . De exemplu: Lângă clădirea apartamentului meu din Sub Arini…
Pasul 4: Acum scrie CÂND – şi lângă scrie când a avut loc evenimentul. De exemplu: O seară de primăvară a anului 2004.
Pasul 5: Apoi, scrie CUM, şi lângă, scrie ce a avut loc în timpul evenimentului. Nu trebuie neapărat să scrii tot ce a avut loc în timpul
evenimentului. Scrie doar câteva cuvinte care te vor ajuta mai târziu să-ţi aminteşti evenimentul. Dacă ai necazuri în a-ţi descrie
evenimentul în detaliu, nu te teme să teduci înapoi la lista de evenimente şi să alegi altul pe care ţi-l poţi imagina şi despre care să
scrii cu mai multă uşurinţă. Scrisul este un proces al alegerilor şi al luării de decizii.
Pasul 1: Priveşte schiţa de la exerciţiul 3. Uită-te la secţiune CINE. Trebuie să ai o lista cu cel puţin două personaje.
Pasul 2: Gândeşte şi alte personaje. Pe o nouă foaie de hârtie, intitulată PERSONAJE, inventează nume şi descrie acest personaj.
Poţi include lucruri precum înălţimea,
greutatea lui, vârsta sau ce haine poartă. Descrierea ta va fi citită de cineva care nu cunoaşte acest personaj, aşa că descrie-l clar.
Pasul 3: Acum scrie ceva despre personaj. Descrie personalitatea personajului şi punctele lui de vedere. De exemplu, este fericit sau
singur? Se uită întotdeauna la partea bună a lucrurilor?…
Pasul 4: Pe aceeaşi foaie de hârtie sau pe alta, descrie celălalt personaj: pe tine însuţi. Fă ceea ce ai făcut cu primul personaj în paşii
2 şi 3, dar de data asta descriete pe tine. Descrie-ţi înfăţişarea şi personalitatea. Nu folosi cuvântul “EU”. Dă-ţi un alt nume. Scrie
despre tine ca şi cum ai fi altă persoană.
Prin acest exerciţiu ai început să transformi oameni adevăraţi în personaje. Inventând nume pentru aceste personaje te eliberezi de
evenimente şi oameni reali. Un dramaturg îşi foloseşte imaginaţia pentru a face un eveniment real să fie un eveniment dramatic.
Detaşându-te de evenimentul real îţi eliberezi imaginaţia, fără ca aceasta să schimbe evenimentul.
Reciteşte descrierea celor două personaje. Gândeşte-te la ele şi la modul în care trecutul le-a influenţat prezentul – momentul
evenimentului. Meditează la evoluţia lor ca personaje de poveste. Adaugă orice idei noi îţi vin. Cunoaşte-ţi personajele!
In secţiunea următoare, vei pune personajele de-o parte şi te vei gândi un timp UNDE are loc scena.
Simţurile
Acum că te-ai gândit la personajele tale, este timpul să te gândeşti la “montare”: locul în care personajele tale vor umbla şi vor vorbi.
Ca să recreezi locul şi timpul în acre s-au întâmplat evenimentele, foloseşte-ţi simţurile.
Percepem lumea din jurul nostru prin cele 5 simţuri. Auzul, vederea, atingerea, gustul şi mirosul se combină pentru a ne da o idee
asupra mediului în care gândim, simţim şi acţionăm. Uită-te în jurul tău. Ce percep simţurile tale în acest moment? Cum contribuie
simţurile tale la experineţă? Ca şi dramaturg, îţi poţi folosi simţurile pentru aducerea evenimentului la viaţă. Gândeşte-te la felul în care
un cântec vechi sau mirosul unei mâncări îţi pot aduce un potop de amintiri. Memoria ta din acel timp este legată de experienţe
senzoriale pe care le-ai avut atunci. Simţurile fac memoria reală.
Uneori dramaturgii exagerează cu un simţ pentru a adăuga dramă scenei. Un dramaturg, scriind despre disputa dintre doi îndrăgostiţi,
a adăugat sunetul unui camion de gunoi la geamul lor. În timp ce ei se certau, zgomotele camionului au devenit atât de tari, încât
personajele nu se mai puteau auzi unul pe celălalt. Astfel, dramaturgul a folosit sunetul “din exterior” pentru a face publicul să noteze
incapacitatea crescută a cuplului de a comunica unul cu celălalt.
IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
În acest exemplu, vezi că numele personajului este la mijlocul paginii, subliniat. Numele este cu majuscule ca să fie uşor de văzut.
Sub nume este replica pe care persoana o spune.
Pasul 4: Continuă aşa cu scrierea dialogului scenei. Uită-te la schiţă când ai nevoie. Nu contează dacă nu-ţi aminteşti ce au vorbit
persoanele reale. Dialogul ar trebuie să spună părţile importante ale poveştii, să dezvăluie personalitatea personajelor şi să ţină
acţiunea în mişcare. Poti sa abandonezi dialogul care nu este important pentru poveste. Poţi realiza dialogul care va face acţiunea mai
clară. Fii sigur că vorbele fiecărei persoane sunt conforme personalităţii şi stilului personajului. Prima ta pagina ar putea arăta cam
aşa:
IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-i şi pe ei data viitoare.
IULIA
Vrei să mă vezi pe mine împreună cu copii mei?
IONUŢ
Sigur.
Pasul 5: Uită-te peste exemplu. Spune aceeaşi poveste pe care am descris-o în schiţă – numai că spune-o prin intermediul dialogului.
Aflăm ceva asupra timpului când are loc povestea deoarece Ionuţ ne spune că este numai ora 8. Începem să înţelegem cine sunt
aceste personaje prin intermediul dialogului. Simţim timiditatea Iuliei şi surpriza când Ionuţ îi spune că vrea să o vadă cu copii ei.
Avem sentimentul că Ionuţ este un tip drăguţ deoarece face această sugestie. Descoperim de asemenea un conflict – Ionuţ şi Iulia vor
să
fie împreună dar ea trebuie să fie acasă la copii ei. Şi aflăm cum poate fi rezolvat acest conflict – copii îl pot vizita pe Ionuţ împreună
cu Iulia. Observă că nu există un dialog nenecesar, numai ce este necesar să spună părţile importante ale dialogului, dezvăluie
caracterul personajelor şi ţine acţiunea în mişcare.
Pasul 6: Reciteşte-ţi scena. Fă orice schimbare în dialog care să facă personajele mai reale. Taie dialogul nenecesar. Reciteşte-l şi
vezi dacă spune povestea aşa cum ai vrut-o.
Dacă ai terminat exerciţiile 2 şi 8 eşti gata să pui aceste piese laolaltă pentru formatul scenariului.
Un scenariu este scris într-un format special. Formatul scenariului este alcătuit astfel încât echipei de producţie să-i fie cât mai uşor
când lucrează la punerea în scenă a piesei.
Formatul scenariului
Aşa cum ai descoperit când ai scris dialogul, piesele de teatru arată diferit scrise pe hârtie decât romanele sau articolele de ziar. Ai
plasat numele personajului deasupra dialogului pentru a indica cine vorbeşte. Aceasta este o parte a formatului scenariului.
Un scenariu trebuie să fie clar şi concis. Numai părţile cele mai importante ar trebui scrise în scenariu. Un scenariu trebuie să ofere
regizorului tehnic şi echipei sale tot ceea ce ar trebui să ştie. El descrie scena, recuzita şi uneori costumele. Echipa tehnică îşi va
folosi talentul pentru a adăuga detalii acestor informaţii.
Actorii vor folosi scenariul în timpul repetiţiilor. Deoarece numele personajelor sunt în mijlocul paginii şi subliniate, actorii îşi pot
localiza replicile cu uşurinţă .
Scenariul poate de asemenea să spună actorilor unde şi cum se vor mişca -indicaţii scenice - şi-şi vor folosi propriile talente, dirijaţi de
regizor, pentru a crea personaje reale şi interesante.
Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru
uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă
sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.
Adaugă indicaţii scenice la descrierea scenariului pentru orice personaj care apare pe scenă înainte să înceapă dialogul.
Pasul 4: Indicaţii scenice pe scenă
Vei avea nevoie de indicaţii scenice în timpul scenei. Foarte des personajele se vor mişca în timp ce vor vorbi. Dramaturgul va trebui
să spună actorilor când şi unde să se mişte. Aceste indicaţii scenice încep de obicei la marginea din stânga a hârtiei şi sunt puse în
paranteze. Aşa spui actorului că este ceva ce trebuie să facă, nu să spună. Încercaţi să menţineţi indicaţiile scenice cât mai simple.
Personajele trebuie să se mişte de la un loc la altul pentru un motiv. Indicaţiile scenice de mişcare a personajelor pot ajuta actorii (şi
publicul) să înţeleagă sentimentele sau reacţiile personajelor, pe măsură ce aceştia vorbesc.
De exemplu, în scena noastră Iulia pleacă, deoarece trebuie, dar nu vrea neapărat să plece. Va trebui să o arătăm cum pleacă, dar să
arătăm şi sentimentele ei în legătură cu despărţirea de Ionuţ. Ea ar putea să înceapă să se depărteze, dar se opreşte să vorbească cu
Ionuţ, sperând ca el să zică ceva, probabil să o oprescă. Indicaţiile scenice ar putea fi cam aşa:
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)
Actorul trebuie să ştie această informaţie. El ar putea să nu aibă informaţii precum “zâmbeşte” sau “face cu mâna La revedere” . Asta
rămâne la latitudinea creativităţii
actorilor. Dar dacă un personaj are o schimbare emoţională bruscă, doar atunci vei spune actorului să “plângă”, de exemplu.
Reciteşte dialogul pe care l-ai scris pentru scenă (Exerciţiul 7).
Gândeşte-te ce fel de indicaţii scenice trebuie adăugate ca să explici acţiunile personajelor pe măsură ce vorbesc pe scenă. Vei avea
nevoie de indicaţii scenice când un personaj vine pe scenă, sau intră, şi când personajul pleacă de pe scenă, sau iese.
Pasul 5: Punerea scenei împreună
După descrierea decorului şi indicaţiile scenice de deschidere pentru Scena 1, începe dialogul. Indicaţiile scenice sunt inserate acolo
unde este necesar. Aşa ar arăta întreaga scenă când sunt puse împreună aranjamentul scenei, dialogul şi indicaţiile scenice:
Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru
uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă
sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.
IONUŢ
Iulia, eu vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-I şi pe ei data viitoare.
IULIA
Ai vrea să mă vezi pe mine şi copiii mei?
IONUŢ
Sigur.
(Iulia continuă să meargă pe alee. După câţiva paşi se opreşte)
IULIA
Sigur. Eu şi copiii mei te vom vizita mâine seară.
Pe aceeaşi pagină pe care ai descris aranjamentul scenei şi indicaţiile scenice de deschidere, trasează câteva replici şi începe să scrii
dialogul. Inserează indicaţiile scenice acolo unde este necesar, pe măsură ce continui. Scrie cu răbdare şi aminteşte-ţi că acesta este
numai un proiect care poate fi schimbat mai târziu.
Pasul 6: Când ai terminat primul proiect al scenei, pune data la începutul paginilor şi păstrează-le în caietul tău. Tocmai ţi-ai terminat
scena.
EDITAREA SCENEI
Chiar dacă ai muncit mult la scrierea scenei tale, foarte rar se întâmplă ca o scenă să fie scrisă perfect de prima dată. Trecerea prin
procesul de editare te va ajuta să-ţi vezi piesa axact aşa cum o vroiai. Cantitatea de editare necesară diferă de la scenă la scenă şi de
la persoană la persoană. Unele scene pot trece prin mai multe proiecte pentru a fi exacte. Unele scene pot avea nevoie numai de mici
retuşuri, iar altele de o schimbare totală.
Când editezi, ai în vedere mai multe elemente ale scenariului. Vei avea nevoie să corectezi greşelile gramaticale. Vei vrea să fii sigur
că personajele sunt reale. Vei vrea ca povestea să fie credibilă. Vei vrea ca timpul şi locul scenei să fie cât mai clare.
Poţi folosi procesul de editare pentru a începe să încerci să faci ficţiune din fapte adevărate. Uneori vei vrea să schimbi unele fapte
adevărate pentru a face tema poveştii nai clară şi mai dramatică. Asta nu “taie” importanţa experienţei reale. Ea este adaptabilă pentru
scenă. În editare vei lucra cu comentariile pe care le vei face tu sau prietenii tăi. Editarea te va ajuta să câştigi aptitudini de dramaturg.
Un alt lucru la care trebuie să te gândeşti este tema scenei, care este diferită de poveste. Tema este lucrul principal pe care vrei să-l
înţeleagă publicul. Tema exemplului tău poate fi “Răbdarea şi înţelegerea sunt esenţiale în dragoste”.
Încearcă să-ţi descrii tema într-o propoziţie. Tu vrei ca acţiunea scenei să ilustreze publicului tema. Asta este ceea ce publicul va lua
acasă şi se va gândi la ea. Păstrează asta în minte când scrii şi editezi.
Pasul 1: Începi o nouă foaie de hârtie pe care o intitulezi LISTA DE EDITARE. Pune data la începutul paginii. Foloseşte lista ca să
scrii toate schimbările pe care te-ai decis să le faci la proiectul scenariului tău.
Pasul 2: Corectează toate cuvintele care nu sunt scrise bine. Scrie toate noile informaţii pe care vrei să le adaugi şi unde le vei pune
în scenariu. Notează, de asemenea, tot ce vrei să schimbi sau să elimini.
Pasul 3: Uită-te peste comentariile pe care tu şi prietenii tăi le-aţi făcut. Gândeşte-te la informaţiile pe care ţi le-am dat. A facut mai
mult de o persoană acelaşi comentariu? Dacă da, trebuie să iei cu atenţie în considerare ceea ce au spus.
Întreabă-te, “Sunt de acord cu acest comentariu?” Dacă răspunsul tău este afirmativ, gândeşte-te cum poţi modifica scenariul pentru
a-l îmbunătăţi. Dacă răspunsul tău este negativ, treci la comentariul următor.
Comentariile şi sugestia pot deveni folositoare, dar scenariul îţi aparţine. Fii sigur că toate schimbările pe care le-ai decis să le faci, vor
ajuta povestea să fie spusă aşa cum vrei tu să fie spusă.
Pasul 4: Scrie următoarele idei care-ţi vin în lista de editare. Uneori va trebui să schimbi evenimentul real pe care este bazată scena
ăentru a face lucrurile mai reale, mai clare. Îţi vei folosi creativitatea şi imaginaţia pentru a face piesa mai credibilă, chiar dacă este
diferită de ceea ce s-a întâmplat.
Felicitări! Tocmai ai făcut o mare afacere, învăţând cum se scrie o piesă de teatru!
GLOSAR
Act – unul dintre diviziunile mari ale piesei
Actor – persoana care interpretează un personaj într-o piesă
Distribuţie – toţi actorii dintr-o piesă alcătuiesc distribuţia
Personaj – o persoană care este portretizată într-o piesă
Punctul culminant – punctul de maximă încordare într-o piesă
Conflictul – lupta dintre personaje care rezultă din diferenţele de interese, idei sau aşteptări sau lupta personajelor din cauza acţiunilor
şi circumstanţelor
Costumul – hainele pe care le poartă un actor pe scenă
Semnul – un semnal dat unui membru al echipei de producţie pentru a începe o acţiune, precum aprinderea-stingerea luminilor sau
unui actor pentru a-şi începe vorbirea
Dialog – replicile pe care le vorbesc actorii
Regizor – o persoană care instruieşte şi supravegheză echipa de producţie
Editare – schimbarea şi îmbunătăţirea scrierii
Motivul – cauza acţiunii unui personaj
Piesă – povestire scrisă pentru a fi jucată
Dramaturg – persoana care scrie o piesă
Producător – persoana responsabilă de atragerea fondurilor băneşti şi care face angajamentele necesare pentru o piesă
Echipă de producţie – Grup de persoane care muncesc pentru a prezenta o piesă
Prop(prescurtare de la “proprietate”) – un element folosit pe scenă de un actor
Repetiţie – sesiunea de practică înainte de prezentarea publică a piesei
Deznodământul – punctul de rezolvare a conflictelor
Scenă – Diviziunea mai mică a actelor unei piese
Scenariu – textul scris al unei piese
Decor – tabloul general şi alte elemente scenice (precum mobilă sau recuzită) care arată unde are loc piesa
Aranjamenul decorului – descrierea locului şi timpului piesei
Indicaţii scenice – descrierile a unde şi când se mişcă actorii pe scenă
Tema – înţelesul principal al piesei