1. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Hidrogenul şi sulful sunt elemente organogene.

B. Compoziţia procentuală a cianurii de amoniu şi a ureei este identică.
C. Compoziţia procentuală a formaldehidei şi a acidului lactic (acid α-hidroxi-
propionic) este identică.
D. Masa moleculară a compuşilor sub forma cărora se determină cantitativ în
substanţele organice carbonul şi hidrogenul este egală.
E. În molecula de glucoză (C6H12O6), raportul atomic este C:H:O=1:2:1.

2. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Ciclohexanul şi ciclopropanul conţin doar atomi de carbon secundari.

B. Etil-ciclopentanul conţine atomi de carbon primari, secundari şi terţiari.
C. 2,3,4-Trimetilpentanul nu conţine atomi de carbon cuaternari.
D. 5-Etinil-2-metil-3-vinil-1,3,6-heptatriena conţine atomi de carbon primari,
secundari, terţiari şi cuaternari.
E. Fenil-etanul conţine cinci atomi de carbon secundari.

3. Care dintre următoarele afirmații nu sunt adevărate?

A. Formula CnH2n-2 corespunde unei alchine, alcadiene, cicloalchine.

B. Orbitalii monoelectronici apar numai în starea fundamentală a elementelor.
C. Distanţele interatomice reprezintă suma diametrelor atomice ale atomilor legaţi.
D. În alcooli, oxigenul participă în două legături sigma.
E. În etenă există 5 legături sigma.

4. Care dintre următoarele afirmații nu sunt adevărate?

A. Azotul poate participa la legături simple, duble şi triple.

B. În legăturile chimice omogene energia de legătură creşte de la simpla spre tripla
legătură.
C. Hidrocarbura cu masa moleculară 58 este saturată.
D. Lungimea legăturii covalente creşte de la cea simplă la cea triplă.
E. Carbonul participă doar la legături duble.

5. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Prezenţa unui atom de carbon asimetric în structura unei substanţe micşorează

numărul izomerilor.
B. Unul din criteriile de validare a unei formule moleculare îl constituie suma tuturor
covalenţelor elementelor componente, care trebuie să fie întotdeauna un număr
impar
C. Numărul de izomeri al substanţelor organice crește cu scăderea numărului de
atomi de carbon.
D. Atomii de carbon implicaţi în legături covalente heterogene multiple pot fi
hibridizaţi sp şi sp2.
E. In alcani atomii de carbon sunt hibridizați doar sp3.
6. Compuşii carbonilici cu masa moleculară egală cu 86 prezintă:

A. 3 izomeri cu catenă liniară.

B. 4 izomeri cu catenă ramificată.
C. 5 izomeri aldehide.
D. 3 izomeri cu atomi de carbon terţiari.
E. 6 izomeri in total
7. Următoarele afirmații referitoare la mezoforme sunt adevărate:

A. Conţin atomi de carbon asimetrici.

B. Prezintă un plan de simetrie.
C. Nu rotesc planul luminii polarizate.
D. 2,3-diaminobutanul prezintă atât configuraţii active optic cât şi mezoforme.
E. Glicina prezintă mezoforme.

8. În care dintre următoarele reacţii chimice se formează un compus ce conţine

un atom de carbon asimetric?

A. Reducerea cetonelor la alcoolii corespunzători.

B. Condensarea aldolică a aldehidelor.
C. Adiţia apei la alchene.
D. Adiţia HCN la compuşii carbonilici.
E. Adiţia apei la alchine.

9. Care dintre următoarele gliceride prezintă activitate optică?

A. Palmito-oleo-stearina.
B. Palmito-oleo-palmitina.
C. Butiro-oleo-palmitina.
D. Trioleina.
E. Tristearina.

10. Următoarele afirmaţii referitoare la acizi carboxilici sunt adevărate:

A. Formula moleculară C5H8O4 corespunde la 6 acizi dicarboxilici izomeri.

B. Un acid dicarboxilic ce conţine o legătură C=C este izomerul funcţional al unui
diol ciclic ce conţine o legătură C=C.
C. Prin oxidarea cu reactiv Fehling a acidului 2,4-dihidroxi-butanoic se obţin 2
izomeri.
D. Formulei moleculare C5H10 îi corespund 6 izomeri aciclici.
E. Acidul 2,3-dihidroxi-butandioic prezintă mezoforme.

11. Următoarele afirmaţii referitoare la izomerii geometrici sunt adevărate:

A. Formulei moleculare C5H10 îi corespund 2 izomeri geometrici aciclici.

B. 2-amino-1-butena şi orto-xilenul prezintă izomeri geometrici.
C. 1,3- butadiena şi 1,5- hexadiena prezintă izomeri geometrici.
D. 2,2–dimetil-3-hexena-1- ol prezintă izomeri geometrici.
E. 1- butena şi 2-butena sunt izomeri geometrici.
12. Următoarele afirmaţii referitoare la izomeri sunt adevărate:

A. 2,2-dimetil-3-hexen-1-ol are izomeri ce conţin 2 atomi de carbon cuaternari.

B. Orto-xilenul prezintă izomerie de catenă.
C. Izomeria geometrică îşi datorează existenţa blocării rotaţiei libere a doi atomi de
carbon legaţi prin legătură triplă.
D. Un acid gras cu o legătură dublă CC prezintă izomeri geometrici.
E. 3-metil-butan-2-ol prezintă izomerie optică.

13. Următoarele afirmaţii referitoare la alchine sunt adevărate:

A. La barbotarea, cu acelaşi debit, în soluţie de permanganat de potasiu şi

carbonat de sodiu, culoarea violetă dispare mai repede pentru acetilenă decât
pentru etenă.
B. În butină se găsesc atomi de carbon hibridizaţi sp3.
C. Conţinutul procentual de carbon este identic pentru alcoolul vinilic şi
acetaldehidă.
D. Prin hidroliza 2-butinei se formează butiraldehidă.
E. 1-butina şi 2-butina sunt izomeri geometrici.

14. Următoarele afirmaţii referitoare la alchine sunt corecte:

A. În alchine raportul dintre numărul atomilor de carbon şi hidrogen este dat de

formula CnH2n–2.
B. Toate alchinele conţin atomi de carbon hibridizaţi sp, sp2 şi sp3.
C. Denumirea alchinelor se realizează prin înlocuirea sufixului "–an" din numele
alcanului corespunzător cu sufixul "–ină"
D. În alchine toţi atomii de carbon au o dispoziţie geometrică liniară.
E. Alchinele sunt mai puţin reactive decât alcanii.

15. Următoarele afirmaţii referitoare la alchine sunt corecte:

A. Tratată cu soluţie apoasă de permanganat de potasiu, acetilena formează

acetaldehidă.
B. Procentul de hidrogen este invariabil în seria omoloagă la alchine.
C. 2–Butina poate reacţiona cu sodiul metalic.
D. În urma reacţiei dintre o moleculă de acetilenă şi două molecule de clorură
diaminocuproasă rezultă două molecule de clorură de amoniu.
E. Acetaldehida poate fi obţinută prin reacţia acetilenei cu apa.

16. Următoarele afirmaţii referitoare la alcooli sunt corecte:

A. 2,2-dimetil-1,3-dihidroxi-propanul nu poate fi deshidratat intermolecular.

B. Substanţa cu formula moleculară C7H8O2 prezinta 6 izomeri difenoli.
C. Prin reducerea gliceraldehidei se formează un triol.
D. Formulei moleculare C3H6O3 îi corespunde o singură substanţă ce conţine o
grupare carbonil şi două grupări hidroxil.
E. Gliceraldehida are două perechi de enantiomeri.
17. Următoarele afirmaţii referitoare la alcooli sunt corecte:

A. Alcoolii sunt molecule organice în care grupa OH este legată de un atom de

carbon hibridizat sp3.
B. Alcoolii ce conţin trei grupări OH se numesc alcooli terţiari.
C. 1-butanolul şi 2-butanolul sunt izomeri de poziţie.
D. Toţi alcoolii nesaturaţi prezintă tautomerie.
E. Alcoolii au temperaturi de fierbere mai ridicate faţă de hidrocarburile
corespunzătoare.

18. Următoarele afirmaţii referitoare la alcooli sunt corecte:

A. Alcoolul n–propilic, alcoolul izopropilic şi alcoolul alilic sunt izomeri de poziţie.

B. Solubilitatea în apă a alcoolilor creşte cu mărirea radicalului hidrocarbonat şi cu
înmulţirea numărului de grupări hidroxil.
C. Alcoolii inferiori sunt gazoşi, cei cu număr mediu de atomi de carbon sunt lichizi
iar cei superiori sunt solizi, în condiţii normale.
D. Alcoolul izopropilic este un alcool secundar, iar alcoolul terţ-butilic este un alcool
terţiar.
E. Alcoolii inferiori (metanol, etanol, propanol) sunt miscibili în apă.

19. Următoarele afirmaţii referitoare la alcooli sunt adevărate:

A. Prin reducerea aldehidelor se obţin alcooli primari, iar din cetone alcooli
secundari.
B. Prin adiţia apei la omologii superiori ai etenei se obţin alcooli primari.
C. Prin adiţia acidului cianhidric la cetone se obţin compuşi cu funcţiune mixtă.
D. Alcoolii se pot obţine din derivaţi halogenaţi prin hidrogenare.
E. Alcoolii se pot obţine prin hidroliza derivaţilor halogenaţi.

20. În două cristalizoare se introduc câţiva mililitri de etanol. În primul se adaugă

2-3 picături de fenolftaleină, iar în al doilea o bucăţică mică de sodiu metalic. Se
observă:

A. Etanolul reacţionează relativ puternic cu sodiul metalic cu degajare de hidrogen

care se poate aprinde.
B. Etanolul nu dă coloraţie cu fenolftaleina.
C. Dacă în cristalizorul în care s-a adăugat sodiul se adaugă apă şi apoi câteva
picături de fenolftaleină, amestecul se colorează în roşu.
D. Etanolul nu reacţionează cu sodiul deoarece nu are caracter acid.
E. Etanolul reacţionează cu NaOH deoarece are caracter acid.

21. Următoarele afirmaţii referitoare la fenoli sunt adevărate:

A. Prin descompunerea hidroperoxidului de cumen rezultă fenol.

B. Fenoxizii sunt compuşi ionizaţi.
C. Fenolii au caracter acid mai pronunţat decât alcoolii.
D. Reacţiile de substituţie au loc mai uşor la fenoli decât la hidrocarburile aromatice
corespunzătoare.
E. Fenolii reacţionează cu Na metalic, dar nu reacţionează cu NaOH.
22. Următoarele afirmaţii referitoare la compuşii carbonilici sunt corecte:

A. Valoarea minimă a lui n pentru ca o aldehidă de forma C nH2nO, cu catenă

ramificată, să nu poată funcţiona drept componentă metilenică este n = 5.
B. Compusul obţinut în urma oxidării acroleinei cu reactiv Tollens, este oxidat cu
permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric, rezultând dioxid de carbon şi
apă.
C. Dimetilcetona se poate obţine prin oxidarea izopropanolului sau prin oxidarea
cumenului.
D. Oglinda de argint se obţine în urma reacţiei reactivului Tollens cu aldehide
alifatice sau alchine cu triplă legătură marginală.
E. Aldehidele şi cetonele sunt oxidate cu reactiv Tollens la acizii carboxilici
corespunzători.

23. Următoarele afirmaţii referitoare la compuşii carbonilici sunt corecte:

A. Compuşii obţinuţi prin condensarea a două molecule de acetonă nu prezintă

izomerie geometrică.
B. Prin reacţia de condensare aldolică a butanonei cu ea însăşi se obţine un
amestec de hidroxicetone.
C. Alcoolii se pot forma din compuşi carbonilici prin reacţia cu hidrogen molecular,
în prezenţă de Ni sau Pt, la temperatură şi presiune ridicate sau cu sisteme
reducătoare, de exemplu, Na şi alcool etilic.
D. Acetaldehida are miros de migdale amare.
E. Aldehidele pot fi obţinute prin oxidarea alcoolilor secundari.

24. Grăsimile pot fi caracterizate prin următorii parametrii :

A. indicele de saponificare în raport cu KOH.

B. indicele de saponificare în raport cu NaOH.
C. indicele de iod exprimat în g I2 / 100g grăsime.
D. indicele de iod exprimat în g Br2 / 100g grăsime.
E. indicele de iod exprimat în mg I2/ 1g grăsime.

25. Pentru a deplasa echilibrul reacţiei de hidroliză al unei trigliceride:

A. Se utilizează exces de apă.

B. Se adaugă hidroxid de sodiu sau potasiu.
C. Alcoolul format este distilat.
D. Se utilizează un catalizator acid.
E. Se creşte presiunea.

26. Următoarele afirmaţii referitoare la dipalmitoleină sunt adevărate:

A. Este glucidă.
B. Roteşte planul luminii polarizate.
C. Are formula moleculară C53H100O3.
D. Are gradul de nesaturare 4.
E. Este triacilgicerol.
27. Următoarele afirmaţii referitoare la amine sunt corecte:

A. Formulei C3H8N îi corespund 2 izomeri amine terţiare.

B. Aminele se pot condensa cu compuşi carbonilici.
C. Calitatea de "secundară" atribuită unei amine semnifică natura atomului de
carbon care poartă gruparea funcţională.
D. Dietilamina şi metiletilamina au bazicitatea mai mare decât amoniacul.
E. Fenilamina are bazicitate mai mare decât amoniacul.

28. Următoarele afirmaţii referitoare la amide sunt adevărate:

A. Amidele au puncte de topire ridicate comparativ cu alte clase de compuşi.

B. Solubilitatea amidelor în apă creşte cu creşterea masei moleculare.
C. Deshidratarea sărurilor de amoniu ale acizilor carboxilici poate genera amide
sau nitrili.
D. Ureea se obţine din dioxid de azot şi amoniac în cataliză acidă.
E. Ureea se obţine din cianură de amoniu.

29. Într-un balon cotat de 1 litru se găsesc 0,25 moli de acid clorhidric şi 820 ml
apă distilată. Se adaugă 10 grame de hidroxid de sodiu, se agită şi apoi se
aduce conţinutul balonului la semn cu apă distilată. În urma procesului se
constată următoarele:

A. Soluţia finală are un caracter neutru din punct de vedere acido-bazic.

B. Soluţia finală nu modifică culoarea fenolftaleinei din incolor în roşu violet.
C. Soluţia finală conţine o sare bazică.
D. Soluţia finală conţine o sare în concentraţie de 0,5 M.
E. Soluţia finală are caracter acid.

30. Într-un balon cotat de 0,5 litri se introduc 325 ml apă distilată, 45 grame acid
acetic şi 100 ml soluţie 1M hidroxid de sodiu. Se agită şi apoi se aduce
conţinutul balonului la semn cu apă distilată. În urma procesului se constată
următoarele:

A. Soluţia finală nu modifică culoarea fenolftaleinei.

B. Soluţia finală conţine o sare în concentraţie de 0,5 M.
C. pH-ul soluţiei finale este diferit de valoarea 7.
D. Soluţia finală conţine acid acetic în concentraţie de 0,25 M.
E. pH-ul soluţiei finale este 7.

31. Hiperaciditatea stomacală poate fi neutralizată folosind o soluţie de

bicarbonat de sodiu. Procesul este posibil datorită:

A. existenţei unui acid slab în sucul gastric.

B. reacţiei dintre un acid tare şi o sare a unui acid slab.
C. descompunerii acidului slab rezultat în urma reacţiei şi eliminării produşilor de
descompunere.
D. administrării unei sări a unui acid tare cu o bază slabă.
E. reacţiei dintre o bază tare şi un acid slab.
32. Substituenţii la nucleul aromatic pot fi grupări respingătoare de electroni
care au următoarele efecte:

A. Micşorează densitatea de electroni la atomul de oxigen din gruparea OH-

fenolică.
B. Măresc densitatea de electroni la atomul de hidrogen din gruparea OH-
fenolică.
C. Stabilizează ionul fenolat.
D. Micşorează aciditatea fenolilor.
E. Stabilizează anionul carboxilat format prin ionizarea acidului acetic.

33. Dacă se introduce un aminoacid într-o soluţie puternic acidă::

A. gruparea carboxil a aminoacidului cedează un proton.

B. gruparea amino a aminoacidului cedează un proton.
C. gruparea carboxil a aminoacidului acceptă un proton.
D. gruparea amino a aminoacidului acceptă un proton.
E. se formează un cation.

34. Dacă se introduce un aminoacid într-o soluţie puternic bazică:

A. gruparea amino a aminoacidului acceptă un proton.

B. gruparea amino a aminoacidului cedează un proton.
C. gruparea carboxil a aminoacidului acceptă un proton.
D. gruparea carboxil a aminoacidului cedează un proton.
E. se formează un anion.

35. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. O soluţie 1M de alanină are un pH mai mare decât o soluţie 1M de acid
glutamic.
B. O soluţie 1M de valină are un pH mai mic decât o soluţie 1M de lizină.
C. Aminoacizii sunt substanţe cristaline, în majoritate uşor solubile în apă.
D. Glicoproteinele au rol fundamental în diviziunea celulară.
E. Proteinele se denaturează prin încălzire.

36. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Cisteina este acidul (alfa)–amino, (beta)–tiopropionic.

B. Lizina conţine două grupări –NH2 în (alfa) şi (epsilon).
C. Dipeptidul glicil–serina are gruparea aminică liberă de la glicină.
D. Peptidele conţin obligatoriu elementele C, H, O, S şi P.
E. Proteinele se formează prin polimerizarea aminoacizilor.

37. Care dintre următorii compuşi reacţionează cu alanina?

A. C6H5COCl
B. CH3I
C. NaOH
D. C2H5OH
E. C2H5OCH3
38. Care dintre următorii aminoacizi pot forma două legături esterice?
A. Acidul glutamic.
B. Serina.
C. Acidul aspartic.
D. Izoleucina.
E. Cisteina.

39. Următoarele forme ionice pot fi adoptate de un aminoacid în funcţie de pH-ul

soluţiei:
A. anion.
B. amfion.
C. cation.
D. amfoter.
E. nici un răspuns A-D nu este corect.

40. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la glucoză sunt adevărate?

A. Forma aciclică prezintă doi izomeri optici.
B. Prin ciclizare mai apare un carbon asimetric.
C. Separarea unui anomer din soluţie depinde de natura solventului.
D. Valoarea nutritivă a unui polizaharid depinde în primul rând de tipul anomerului
din constituţie.
E. Glucoza este mai dulce decât fructoza.

41. 0,5 moli de glucoză:

A. reacţionează cu 1000 mmoli de hidroxid diaminoargentic.

B. reacţionează cu 97,5 g hidroxid cupric.
C. formează 108 g argint în reacţia cu reactivul Tollens.
D. formează 0,5 moli oxid cupros în reacţia cu reactivul Fehling.
E. reacţionează cu 3 moli de reactiv Tollens.

42. Amiloza diferă de celuloză prin:

A. forma izomeră a monozaharidului din compoziţie.

B. solubilitatea în apă.
C. reacţia cu iodul.
D. caracterul oxidant.
E. are doar legături  (1-4) glicozidice în moleculă.

43. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. La hidrogenarea acizilor maleic şi fumaric rezultă acelaşi compus.

B. Un amestec de 5,8 grame acetonă şi propanal ce conţine 20% acetonă
reacţionează în cataliză eterogenă cu 2,24 litri hidrogen.
C. La hidrogenarea 2-butinei în prezenţa paladiului otrăvit cu săruri de plumb se
obţine un produs cu izomerie geometrică.
D. Reducerea grupării carbonil din monozaharide conduce la acizii corespunzători.
E. Reacţiile de hidrogenare sunt specifice hidrocarburilor ce conţin legături multiple.
44. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Oxidarea terţ-butanolului cu dicromat de potasiu, în mediu de acid sulfuric, duce

la acid butanoic.
B. Oxidarea alcoolilor cu permanganat de potasiu, în mediu de acid sulfuric, este
însoţită de modificarea coloraţiei mediului de reacţie de la portocaliu la verde.
C. Prin oxidarea 1-metil-1,4-ciclohexadienei, cu KMnO4, în mediu de acid sulfuric,
se obţine acid 2-cetopentanoic şi acid oxalic.
D. Anhidrida maleică se obţine prin oxidarea benzenului.
E. Hidroxidul cupric oxidează glucoza.

45. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Prin oxidarea izoprenului cu K2Cr2O7 şi H2SO4 se obţine acid cetopropionic, CO2

şi H2O.
B. 2,7–Octandiona se obţine prin oxidarea cu KMnO4 şi H2SO4 a 1,2–dimetil–1–
ciclohexenei.
C. Oxidarea parţială a benzinei poate produce monoxid de carbon.
D. Acidul p–aminobenzoic poate fi obţinut prin oxidarea p–aminobenzaldehidei cu
permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric.
E. Sinteza alchenelor din alcani este un proces de oxidare.

46. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Dintr–un mol de K2Cr2O7 în mediu de H2SO4, în prezenţa unui reducător, se

pot obţine 48 grame oxigen, cu un randament de 100 %.
B. Prin oxidare incompletă se obţin amestecuri de compuşi cu număr mai mic de
atomi de carbon.
C. Oxidând naftalina şi o–xilenul cu acelaşi volum de aer, raportul dintre masele de
naftalină şi o–xilen luate în lucru este de 0,805.
D. Reacţia de oxidare este reversibilă.
E. Prin oxidarea blândă a alcoolilor terţiari se obţine un acid.

47. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la palmitatul de sodiu sunt

adevărate?

A. Este un detergent.
B. Soluţia obţinută prin dizolvarea lui în apă are un caracter bazic.
C. Conţine 2 tipuri de anioni.
D. Este o sare.
E. Este o substanţă ionică.

48. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la amine sunt adevărate?

A. Aminele sunt baze slabe comparativ cu amoniacul.

B. Bazicitatea aminelor se modifică radical în funcţie de legarea de un atom de
carbon primar, secundar sau terţiar.
C. Aminele alifatice primare sunt mai bazice decât cele alifatice secundare.
D. N,N-dimetil-fenilamina este mai bazică decât difenilamina.
 E. Difenilamina este amină secundară.

49. În care din următoarele cazuri nu se va modifica semnificativ pH-ul unei

soluţii concentrate de proteine?

A. la adăugarea unei cantităţi mici de amoniac.

B. la adăugarea unei cantităţi mici de acid acetic.
C. la adăugarea unei cantităţi mici de acid 2-aminopropionic.
D. la adăugarea unor cantităţi mici de amoniac şi acid acetic (raport molar 1: 1).
E. nici un răspuns A-D nu este corect.

50. O soluţie proteică se comportă ca o soluţie tampon datorită existenţei în

structura proteinei a următoarelor grupări funcţionale libere:

A. amino.
B. metil.
C. carboxil.
D. izopropil.
E. etil.

RĂSPUNSURI
1 A,B,C,E 11 A,D 21 A,B,C,D 31 B,C 41 A,B,C,D
2 A,B,C,D 12 D,E 22 A,B,C 32 A,C 42 A,B,C,E
3 A,B,C 13 A,B,C 23 A,B,C 33 D,E 43 A,B,C,E
4 D,E 14 A,C 24 A,C 34 C,E 44 D,E
5 E,D 15 D,E 25 A,B,C 35 B,C,E 45 A,B,C,E
6 A,C 16 A,B,C 26 B,D,E 36 A,B,C 46 A,C
7 A,B,C,D 17 A,C,E 27 B,D 37 A,B,C,D 47 B,D,E
8 A,B,C,D 18 D,E 28 A,C,E 38 A,B,C 48 D,E
9 A,C 19 A,C,E 29 A,B 39 A,B,C 49 A,B,C,D
10 D,E 20 A,B,C 30 A,C 40 A,B,C,D 50 A,C

BIBLIOGRAFIE
C.D. Neniţescu, "Chimie organicã", ed. VIII, Editura Didacticã şi Pedagogicã, vol. I,
II, Bucureşti, 1981.

Andrei Anghel, Adriana Kaycsa, Dan Ciubotaru, Dan Dragoş, Chimie Organică –
Teste şi probleme cu răspunsuri la alegere , pentru concursul de admitere la
facultăţile de medicină şi farmacie, Editura Victor Babeş a UMF „Victor Babeş” din
Timişoara, 2013, ISBN 978-606-8456-00-3