"Bolnavii" de AIKIDO...

Aikido e o "boală" incurabilă care se tratează prin ea însăşi. Spre deosebire de alte boli nu necesită
asigurări sociale dar un Doamne ajută! e binevenit. Puteţi face donaţii din timpul vostru liber şi să
practicaţi permanent, dacă nu la sală, acasă, mental, în viaţă(pomelnice). Aikido e dragoste şi, din
această cauză, poate fi privit ca o practică a educării trupului spre a deveni templul lui Dumnezeu. Deşi
e de sorginte păgină, Iisus spune că a venit pentru păgâni deci, păgânii, au faptele credinţei numai că se
roagă cui nu trebuie, respectiv nu lui Iisus, deşi acest lucru e relativ căci prin fapte şi smerenie ajungi
tot acolo, excluzând, bineînţeles idolii. În cazul AIkido, singurul idol sau suspect de a fi idol e
Uyeshiba Morihei, un om care, prin modestia şi asceza de care a dat dovadă, ce-i drept în mod marţial
dar nu cu păcat (omorâre), ci folosind mişcarea şi spiritul pentru a evolua, a ajuns să aibă experienţe
extrasenzoriale de care numai el şi divinitatea pot şti, noi, doar putem vedea un model şi nu un idol.
Păgânia modernă, în schimb, constă în închinarea la bani, la telefoane, la televizor, l a moaşte şi chiar
la icoane căci o icoană e chip cioplit sau vopsit şi doar credinţa o transformă în ceva demn de un reper
în asceză (ceea ce e mai discutabil căci icoanele sunt instrumente de prosternare folosit de preoţi
pentru a-şi lua vamă, căci tagma preoţilor nu e diferită de cea de pe timpul lui Ana şi Caiafa). Sigur,
dacă practici Aikido nu eşti automat creştin sau evoluat dar măcar îţi păstrezi spiritul viu, mai ai habar
de ideea de comunitate, ce a dispărut cu desăvârşire în ortodoxie, ca să nu mai vorbesc de solidaritate,
un lucru ce se învaţă, nu neapărat se dobândeşte prin practicarea AIKIDO. AIKIDO înseamnă calea
spre energia internă şi, fără fasoane prea mari şi fără eforturi, decât mai degrabă spiritual, (asta nu
înseamnă că nu există cel fizic că doar e inclus în spirit). Cine a practicat măcar o dată, rămâne cu
dragostea i n suflet şi nu vorbesc de afectul sau ataşamentul de un obiect, ci de atmosfera din DOJO.
Mai bună şi mai sănătoasă ca un dans, mai echilibrată ca orice religie, mai benefică sănătăţii ca orice
sport, cu excepţiile de rigoare, vezi yoga, dar yoghinii spun despre aikido că e yoga în mişcare şi mă
refer la yoghinii de vârf şi la aikidoka de vârf, adică peste medie sau medie. Recomand aikido şi ca
terapie cu excepţia câtorva afecţiuni (rahitism de exemplu) când sunt utile doar exerciţiile de încălzire.
În fapt, încălzirea din aikido e echivalentă cu ashtanga yoga o gimnastică completă şi simplă ce
revigorează corpul şi lasă spiritul să revină în el.Şi ca să repet, e suficient să practici încălzirea căci e
echivalentă cu Taichi, Qi Qong ce, la un moment dat, începi să le îmbini şi atunci eşti maestru, chiar
dacă ai numai... centură albă! Pentru că viaţa e mai importantă ca dovedirea şi manifestările ei!...