Tema 3.

Instituţiile şi rolul lor în economia de piaţă

Studentul va fi capabil: Tema 4. Instituţiile şi rolul lor în

- să identifice instituţiile şi tipologia lor; economia de piaţă.
- să determine rolul instituţiilor în economia de piaţă;  Instituţiile: esenţă, rol şi
- să identifice noţiunile: proprietate, obiect, subiect de clasificarea lor.
proprietate, privatizare;  Proprietatea ca instituţie
- să compare avantajele şi dezavantajele formelor de fundamentală. Teoria
proprietate; dreptului de proprietate.
- să aprecieze rolul statului în economia contemporană;  Rolul statului în economia
- să analizeze metodele şi mijloacele reglementării de stat în contemporană.
economia naţională.

Instituţiile: esenţa, rolul şi clasificarea lor

În limbaj economic, instituțiile (In) definesc și limitează setul de oportunități și constrângeri la care individul
trebuie să se raporteze în acțiunile sale, reflectând regulile jocului în cadrul societății. Ex. când 2 AgE găsesc
posibilități să efectueze un schimb reciproc avantajos, ei respectă anumite reguli, deci acționează în baza unor
instituții.
In – totalitaea regulilor și a normelor ce asigură și controlează interacțiunea AgE pe teritoriul dat, într-
o perioadă de timp determinată

Clasificare:
1. După D. North: In oficiale și neoficiale;
institutiile oficiale - pot fi infiintate, reformate, consolidate de stat, pentru că impactul lor in economie si
societate este evident si pentru că afecteaza fiecare membru al societatii, in timp ce institutiile neoficiale nu sunt
supuse controlului statului, nu sprijina neaparat institutiile oficiale, dar pot juca un rol semnificativ in cadrul
sectorului privat si in implementarea politicilor.
După C. Menger: In organice și pragmatice
2. După E.Feuraș: formale și informale (pot fi identificate cu constrângerile neoficiale). Douglass
North consideră că acestea sunt transmise prin cultură de la un membru al societății la altul. Ele există sub
forma obiceiurilor, rutinelor, tradițiilor, tabuuri, etc. )
Componentele In formale:
 În sfera pieței: regulile dreptului de proprietate și a relațiilor contractuale, reglementarea inițierii și
încetării AE, reglementări privind susținerea concurenței, reglementări privind soluționarea
externităților;
 În sfera sectorului public: reguli privind finanțarea bugetară;
 În sfera socială: reglementarea raporturilor dintre patronate, sindicate și guvern
O alta clasificare facuta de literatura de specialitate include patru categorii: institutii economice,
institutii politice, institutii juridice, institutii sociale.
Institutiile economice sunt asociate cu procesul de productie, alocarea resurselor, distribuirea
bunurilor si serviciilor, supravegherea pietelor etc.
Institutiile politice sunt asociate cu alegerile, reglementarile electorale, sistemul politic, sistemul de
partide, puterile in stat si controlul lor, echilibrul si stabilitatea politica.
Institutiile juridice sunt asociate cu tipul de sistem juridic, definirea si aplicarea drepturilor de
proprietate, respectarea si aplicarea contractelor.
 Institutiile sociale acopera de regula reglementarile privind sanatatea, educatia, securitatea sociala etc.

Proprietatea ca instituție fundamentală

- relații între oameni, un contract social, cu privire la B materiale, spirituale sau de altă natură
existente în societate sau obținute prin AE.
Atributele dreptului de proprietate:
 dr. de posesiune – dreptul de a avea sau deține B care constituie obiectul proprietății ?. Dar posesorul
nu este prin definiţie proprietar, el nu are dreptul de proprietate asupra bunului, ci îl deţine ca şi cum
ar fi proprietar.
 dr. de folosință sau utilizare – Folosinta inglobeaza in sine atat utilizarea bunului, cat si culegerea
fructelor acestuia.
 dr. de dispoziție – posibilitatea stabilirii statutului juridic al B. Ca rezultat al exercitării acestui drept,
proprietarul intră în relații juridice cu persoane terțe. ? Dispozitia cuprinde in sine doua elemente, cum ar fi
dispozitia materiala si dispozitia juridica.
Proprietatea se prezintă sub forma unității obiectului și subiectului proprietății:
 Obiectul proprietății – B materiale sau nemateriale sub forma RE și a rezultatelor AE?
 Subiectele proprietății – posesorii obiectelor proprietății: persoane fizice; persoane juridice;
organizații naționale și internaționale; statul
Deciziile subiecților proprietății determină operații economice diverse: vânzare-cumpărare, arende,
credite, moșteniri, donații etc. Transmiterea drep/propr din punct de vedere economic este echivalentă cu
procesul de redistribuire a costurilor și beneficiilor între cei implicați.
Ținând cont de specificul exercitării drep/propr de către subiecți distingem:
 Proprietate privată sau particulară: individuală, individual-asociativă, privată de familie, privat-
asociativă
 Proprietate publică: al cărei proprietar e statul: unitățile administrației publice centrale și locale,
obiectele căreea sunt de interes public
 Proprietate mixtă: privat-publică națională; privat-publică internațională

Rolul statului în economie

Cauzele pentru care intervenția statului în economie devine o necesitate:
 Ameliorarea eficienței alocării resurselor-vizează corectarea „slăbiciunulor pieței”:
- consecințele concurenței imperfecte (regularizarea prețurilor și profiturilor monopolurilor, adoptarea
legilor antitrust);
- externalitățile negative – efectele sub forma unor costuri impuse de AgE unor alți subiecți în afara
cadrului pieței, fără contraprestație. Exemple: poluarea atmosferei, poluarea fonică din jurul
aeroporturilor, poluarea apelor prin deversarea în râuri a reziduurilor etc. Există însă și externalități
pozitive: rezultatele activității de cercetare ale unor companii concretizate în descoperiri care
revoluționează producția unor bunuri, pot fi utilizate de către alte firme, care vor beneficia de
avantaje pentru care nu achită nimic. Statul este preocupat de cele negative;
- producerea bunurilor publice (BP) – B pentru care costul extinderii folosirii de către o persoană
adițională este zero, excluderea cuiva de la avantajele folosirii lor fiind imposibilă. Exemplul cel mai
potrivit-apărarea națională-un stat care își apără libertățile și modul de viață, o face pentru toți
cetățenii săi, indiferent dacă aceștea doresc protecție sau nu. BP sunt externalități pozitive, pentru
care beneficiarii nu plătesc o contraprestație, ele neputând fi vândute pe piață. Deoarece asigurarea
acestor B este insuficientă în contextul privat, statul are datoria de a interveni pentru a o încuraja sau
chiar pentru a prelua producerea lor.
 Promovarea echității repartiției veniturilor- chiar dacă rolul alocativ al piețelor ar fi perfect realizat, iar
economia ar funcționa în condițiile unei eficiențe complecte, situându-se pe Frontiera Posibilitățilorde
 Producție, rămîne încă o problemă nerezolvată: pentru cine de produs? Piața nu garantează o repartiție
echitabilă a veniturilor. Atunci când se decide reducerea inegalităților existente, statul are la dispoziție
sistemul de impozite progresive ?și sistemul de plăți de transfer (impozit negativ) pentru categoriile cele
mai devavorizate.
 Asigurarea creșterii macroeconomice și a stabilității
Marea depresiune din 1929-1933, extinsă la scară planetară, a demonstrat că autoreglarea pieței nu
este posibilă. În 1936 apare lucrarea „ Teoria generală a folosirii forței de muncă, a dobînzii și banilor” în
care se fundamentează teoretic necesitatea intervenției statului pentru depășirea fazelor de recesiune.
Orientată în esență pe stimularea cererii, politica de inspirație keynesistă folosea politicile fiscală și
monetară. Pe baza lor statele occidentale după război au cunoscut o dezvoltare fără precedent.
În anii ”70 bulversate de șocurile petroliere și criza materiilor prime, statele se confruntă cu șomaj și
inflație, ceea ce a determinat pierderea încrederii în capacitatea politicilor incitative a cererii globale de a
asigura stabilitatea.
Anii ”80 – perioada revoluției neoconservatoare, afirmării reprezentanților teoriei ofertei, care
revigorează paradigma neoclasică liberală, militând pentru limitarea intervenției statului.
Limitarea intervenției nu trebuie confundată cu înlăturarea sa totală. Miracolul japonez și al dragonilor
est-asiatici nu poare fi explicat fără luarea în considerare a rolului intervenționist al statului.
 Elaborarea cadrului legislativ, prin care se asigură apărarea intereselor AgE
 Protecția concurenței
Statul intervine în economie prin:
 Metode administrative – care influențează sistemul reproducției prin intermediul legislației
 Metode economice – reglementarea AE prin aplicarea instrumentelor politicilor economice
(totalitatea acțiunilor întreprinse în scopul influiențării comportamentului AgE și a îmbunătățirii
performanțelor economice)