Tema

Ventilarea. Clasificarea instalatiilor de ventilare

1. Rolul sistemului de ventilare. Principii generale de functionare a
sistemelor de ventilare
2. Schema de principiu a unei instalatii de ventilare mecanica simplă
3. Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin refulare
4. Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin aspirație
5. Clasificarea sistemelor de ventilare

1. Rolul sistemului de ventilare. Principii generale de functionare a

sistemelor de ventilare
Omul petrece o mare parte din viață în interiorul incintelor, deci sănătatea
umană și productivitatea muncii mult depinde de starea aerului interior. În timp
de o zi omul consumă aproximativ 3 kg de hrană și 15 kg de aer. Dar ce fel de
aer aspirăm, care este calitatea și puritatea acestui aer, cum se simte omul în
încăpere, este frig sau cald, mult depinde de instalațiile inginerești care în
special sunt destinate pentru asigurarea confortului de aer. La astfel de instalații
se referă instalațiile de ventilare.
Obiectivul cursului îl constituie studiul tehnicii de ventilare. Noţiunea de
ventilare a provenit de la cuvăntul latin ,,ventilation” - aerisirea. Ventilarea este
procesul prin care intră (natural sau forţat) aerul proaspăt (exterior) în încăperi
şi prin care, din încăperi se elimină (natural sau forţat) aerul poluat.
În timp ce scopul instalațiilor de încălzire este de a asigura și a menține în
încăperi temperatura aerului la o anumită valoare în perioda rece a anului, rolul
instalațiilor de ventilare este de a menține starea aerului interior în anumite
limite din punct de vedere al purității.
Ventilarea (SNIP 2.04.05-91) este schimbul de aer în încăperi pentru
diluarea/eliminarea poluanţilor interiori: umiditate, gaze, vapori, praf în scopul
asigurării condițiilor meteriologici admise și purității aerului în zona de
deservire sau în zona de lucru la nesiguranță medie de 400 h/an- la efectuarea
lucrărilor timp de 24 de ore și 300 h/an- la efectuarea lucrărilor într-un schimb
în timpul zilei.
Prin ventilare se asigură calitatea aerului interior (limitarea concentraţiei
poluanţilor şi a dozelor admise de poluanţi).

In practica nu exista incaperi neventilate, pentru ca o sistemă de ventilare să

obțină rezultate mai bune, ia trebuie se indeplinească urmatoarele principii
generale:
  Reducerea sau anularea degajarilor nocive;
 Acordarea constructiei si tehnologice la necesitatile de ventilare;
 Curentii de aer creati de ventilare trebuie sa aiba o miscare de acelasi sens
cu tendinta naturala de deplasare a degajarilor nocive;
 Intr-o incapere cu surse de viciere, aerul proaspat trebuie introdus in zona
curata, iar aerul viciat trebuie aspirat din zona impurificată;
 Ventilarea trebuie sa realizeze conditii omogene de calitate a aerului in
toata zona de lucru a incaperilor;
 Ventilarea unei incaperi trebuie să creeze in interiorul acesteea un regim
de presiuni convenabili atit pentru incaperea ventilată cît și pentru cele
invecinate.

2. Schema de principiu și elementele de bază a unei instalatii de

ventilare mecanică simplă

Scopul principal al instalatiilor de ventilare este de a asigura in incaperi

puritatea aerului in sensul care aerul introdus trebuie sa preia surplusul de
nocivitati astfel incit sa se asigure in interior o compozitie a aerului acceptabila
din punct de vedere fiziologic si a pericolului de explozie.
Schema de principiu a unei instalații de ventilare mecanică simplă este
prezentată în fig. 2.1.

Fig 2.2 Schema de principiu a unei instalatii de ventilare mecanică

simplă.
În care: AP – aer proaspat; AI – aer introdus (refulat) ; AE – aer evacuat in
exterior; AR – aer recirculat; CR – clapete de reglare; F – filtru; BÎ – baterie de
încalzire; V1 , V2 – ventilatoare.

Deci, elementele de bază unei instalații de ventilare prin refulare sunt:

1. Priza de aer proaspăt prin care aerul proaspăt se preia din exterior
2. Aerul se trateaza in centrala de ventilare, în componența căreia intră:
filtru de aer, bateria de încălzire a aerului, ventilatorul și motorul electric
și rareori aerul de ventilare se umidifică.
3. Atenuatorul de zgomot după necesitate.
4. Rețeua de conducte prin care aerul se deplasează în încăperile deservite.
5. Guri de aer pentru introducerea aerului.
Elementele de bază unei instalații de ventilare prin aspirație sunt:
1. Guri de aspirație.
2. Rețeua de conducte prin care aerul se deplasează din încăperile deservite.
3. Centrale de ventilare prin aspirație, conține ventilatorul și motorul
electric.
4. Separatorul de praf dacă este necesar (pentru aerul recerculat sau dacă
concentrațiile substanțelor nocive depășesc limitele admisibile).
Coș de ventilare prin care aerul se evacuiază în exterior

3. Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin refulare

Fig Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin refulare

1- priza de aer proaspăt; 2 - filtru de aer; 3 - bateria de încălzire; 4-

ventilator; 5- motor electric; 6 –rețea de conducte;7 - echipament pentru
 reglarea debitului de aer refulat( de obicei clapetă-drosel) , 8 -
distribuitoare de aer.

Dacă aerul atmosferic corespunde cerințelor igienico-sanitare și

tehnologice curățarea aerului poate fi exlusă.

4.Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin aspirație

Fig Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin aspirație

1- gura pentru aerul aspirat; 2- ehipament de reglare și închidere (de obicei

șiber); 3- rețeua de conducte de aer; 4- separator de praf; 5- ventilator; 6-
motor electric; 7- evacuarea aerului în exterior ( căciula de protecție sau
aruncarea în flacără).

5. Clasificarea sistemelor de ventilare

Instalatiile de ventilare cuprind aparatele sau agregatele impreuna cu

accesorii si conductele de aer care transporteaza aerul proaspat sau viceat unind
astfel incaperea ventilata cu mediul inconjurator.
Instalatiile de ventilare se clasifică în felul următor:

 Dupa modul de vehiculare a aerului, sistemele se clasifica in:

1. Ventilarea naturală care se realizează datorită diferenţelor de presiune a
aerului dintre interiorul şi exteriorul clădirii, create de factorii
meteorologici precum vantul şi diferenţa de temperatură interior/exterior.
Ventilarea naturală poate fi de două tipuri: neorganizată şi organizată.
In cazul ventilării naturale organizate sunt prevăzute in faţadele clădirii goluri
sau deschideri speciale pentru admisia aerului exterior şi/sau pentru evacuarea
aerului viciat. Ventilarea organizată – se realizează prin dispositive de ventilare
naturală special amenajate (cosuri de ventilare, diflectoare, ochiuri mobile,
luminatoare).
ΔP=g h

Ventilarea naturală neorganizată se realizează exclusiv datorită

neetanşeităţilor anvelopei clădirii sau ca urmare a deschiderii ferestrelor de către
ocupanţi (aerisire).

2. Ventilarea mecanică – se realizează prin vehicularea aerului cu ajutorul

unor ventilatoare amplasate pe circuitul de introducere a aerului exterior,
pe circuitul de evacuare a aerului viciat sau pe ambele.
3. Ventilare hibridă reprezintă acel sistem prin care se activează la un
moment dat ventilarea mecanică pe un circuit destinat ventilării naturale,
atunci cand acţiunea factorilor meteorologici nu mai este suficientă pentru
a asigura debitul de aer necesar.
4. Sisteme de ventilare combinată (naturală + mecanică).
 Dupa spatiul din incapere supus ventilarii sistemele se clasifica ( după
metoda de organizare a shimbului de aer):
1. Sisteme de ventilare generala (de schimb general) care deservesc
intreaga incapere și determina deplasarea intregului volum de aer.
2. Sisteme de ventilare generală, parțială care se aplică in halele cu
dimensiuni foarte mari, deserves numai anumită porțiune din acestea.
3. Sisteme de ventilare locală care iși concentrează acțiunea asupra unei
surse nocive sau asupra obiectului ventilat.
Ventilarea locală poate fi:
3.1. Prin aspirație care se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive care pot fi de
tip: inchis, deschis si semiinchise.
De exemplu: hote de aspiratie, nișe de aspirtie; aspirații laterale; diferite guri
de captare; panouri de aspirație.
a. Ventilarea locală prin refulare, la aceasta să referă:
- Perdele de aer;
- Dusuri de aer.
4. Sisteme de ventilare combinate (ventilare generală + ventilare locală).
5. Ventilarea de avarie.
6. Ventilarea de desfumare.

 Dupa regimul de presiuni pe care-l tind sa-l creeze in incapere, sistemele

de ventilare se clasifica:
1. Sisteme pentru introducerea/refularea aerului proaspat care aspiră aerul
curat din exterior si il refuleaza in incapere. Aceste sisteme tind să creeze
suprapresiuni in spațiile ventilate.
2. Sisteme de ventilare prin aspirație a aerului viciat, extrag aerul din
incapere și-l refuleaza in exterior. Aceste sisteme tind să creeze depresiuni
in spațiile ventilate.
 După executare constructivă:
1. Cu canale de aer
2. Fără canale de aer

 După funcția pe care o indeplinesc sistemele de ventilare se clasifica in:

1. Sisteme de ventilare de confort;
2. Sisteme de ventilare cu rol igienic;
3. Sisteme de ventilare cu rol tehnologic;
4. Sisteme de ventilare cu rol de protectie ( de avarie), se inlatură pericolul
de incendiu sau explozie. Se prevad in incăperi în care există pericolul
unor acumulări instantanee de substanțe toxice, inflamabile sau explosive;
5. Instalatii de desprăfuire care se folosesc pentru sectiile de timplarie;
6. Instalații de transport pneumatic.