Formularea reflectării emoțiilor presupune identificarea și recunoașterea acestora, în

interacțiunea cu beneficiarul consilierii; emoțiile se pot identifica din expresiile verbale, din
elementele congruente și incongruente nonverbale și paraverbale. Recunoașterea emoțiilor este o
abilitate complexă care cere observație sistematică, cunoștințe de specialitate cu privire la
emoțiile umane, și antrenament în recunoașterea și validarea acestora. Conform evidențelor
studiate de Paul Ekman, se pot recunoaște șase emoții simple universale (furie, frică, tristețe,
dezgust, dispreț, și surpriză) iar acestea se pot identifica și în microexpresii faciale, care durează
doar zecimi de secundă, atunci când cineva, conștient sau nu, încearcă să le ascundă.

În practica de consiliere emoțiile pe care le trăiesc persoanele din terapie sunt arareori simple,
suntem în fața unor experiențe de viață complexe, cu emoții multiple și adesea, ambivalente, sau
contradictorii. Este importantă recunoașterea unui spectru larg de emoții și formularea acestora
într-o manieră care să permită recunoașterea lor de către beneficiarul terapiei. Luarea în
considerare a limbajului nonverbal și paraverbal este crucială în identificarea emoțiilor trăite de
persoana din terapie. E posibil ca emoțiile pe care avem ocazia să le reflectăm să fie experiențe
din trecut, din timpul terapiei, și se pot introduce în conversație și previzionarea unor emoții, în
proiecțiile și scenariile de viitor. În formularea reflectării emoțiilor se are în vedere o
componentă introductivă („Din câte văd, trăiești ...”, „Se pare că în acest moment simți atât Z cât
și X...”, „Cu alte cuvinte, te simți...”, „Am impresia că...”, „Înțeleg din ceea ce spui că simți...”).