Sunteți pe pagina 1din 14

5 pasi simpli prin care iti poti depasi frica

Data aparitiei: 20.11.2012


Frica tine multa lume departe de implinirea viselor care conteaza cu adevarat in viata. Doar atunci cand iti dezvolti
abilitatea de a scapa de frici viata ta poate sa devina cu adevarat mareata. Este usor sa crezi ca oamenii de
succes sunt fara frica, dar adevarul este ca ei si-au cultivat curajul de a trece peste fricile lor, de a le depasi si
anihila. Si tu poti sa faci la fel, daca vei lua decizia sa nu mai lasi nici o frica sa iti stea in cale.

Atunci cand stii unde vrei sa ajungi in viata, cand esti hotarata sa ajungi acolo, nici o frica, nici un obstacol, nici o
provocare nu te poate opri.

1. Constientizarea
Primul pas in depasirea fricilor este constientizarea lor. Deci este necesar sa devii constienta de faptul ca exista
niste frici care te blocheaza, si care sunt acelea. Cand stii de ce ti-e frica si cum te afecteaza aceasta frica psihic
si fizic, poti sa incepi sa faci ceva pentru asta.

Uneori chiar si numai constientizarea faptului ca ai o frica, face ca intensitatea ei sa se reduca. Asadar, scrie pe o
foaie de hartie cele mai mari frici ale tale si vei remarca imediat o imbunatatire a starii pe care o ai.

2. Actioneaza
Urmatorul pas este sa actionezi. Sa faci ceva concret care sa contracareze frica respectiva. Daca ti-e frica sa
vorbesti in public, gaseste urgent o modalitate in care sa vorbesti mai multor persoane si astfel iti vei desensibiliza
frica respectiva. Cauta sa urmezi cu curs care sa te invete cele mai bune modalitati prin care poti deveni un bun
speeker si astfel vei vedea ca frica ta diminueaza din ce in ce mai mult.

Gandeste-te la un domeniu din viata ta in care excelezi. Gasesti acolo vreo frica? Probabil ca nu, pentru ca frica
isi are sursa in necunoscut si este sustinuta de lipsa increderii in sine. Asadar, cunoaste-ti frica si gaseste
modalitatile prin care o poti suprima.

3. Infrunta-ti fricile
Inainte de a infrunta frica cu care te confrunti, e necesar sa o recunosti si sa o accepti. Multi dintre noi ne facem
ca traim fara frici, dar la modul real le ascundem si le indesam undeva unde sa nu para atat de evidente. Dar asta
nu inseamna ca ele nu exista si ca nu ne influenteaza. Atunci cand iti infrunti cu curaj fricile, iti dai seama ca fricile
din mintea ta sunt mult mai mari decat daca te-ai confrunta cu ele in realitate. Si o data ce ai inteles acest lucru,
mai e foarte putin pentru a le depasi.

De fiecare data cand m-am pus fata in fata cu o frica a mea, mi-am dat seama ca nu era chiar asa cum eu imi
imaginam. Mintea mea facea ca fricile sa para mult mai mari decat erau in realitate si asta m-a ajutat de fiecare
data sa-mi gasesc fortele interioare sa trec peste ele. Astfel mi-am amplificat curajul si autodisciplina, doua calitati
de care avem mereu nevoie in viata pentru a reusi in ceea ce ne propunem.

4. Elibereaza-te
Una dintre modalitatile cele mai eficiente de a scapa de frici este sa te eliberezi de ele, sa le dai drumul, sa
renunti la ele. De multe ori ne atasam de propriile noastre frici si ne identificam atat de mult cu ele incat incepem
sa traim cu sentimentul ca fricile ne apartin, ca fac parte din noi, ca sunt noi. Invata sa renunti la propriile frici.

Gaseste modalitatea ta specifica prin care sa le lasi sa plece din viata ta. De exemplu, poti folosi urmatoarea
tehnica simpla. Relaxeaza-te. Inspira profund pe nas iar la expiratie vizualizeaza ca iese din tine frica de care vrei
sa scapi. Repeta exercitiul timp de cel putin 10 minute si vei vedea ca te vei simti mai libera si mai relaxata, mai
fara frica.

5. Mediteaza
Ultima, dar nu cea de pe urma este meditatia. Aseaza-te si ramai nemiscata timp de 15 minute in fiecare zi si
centreaza-te in interior cat mai profund. Vei gasi aici forta interioara care poate sa surmonteze orice frica, orice
dificultate, orice obstacol. Daca faci asta zilnic, vei vedea ca fricile tale vor diminua si in timp iti vei crea o noua
obisnuinta superioara, de a trai fara frica.

Cand iti linistesti mintea, remarci ca esti mai receptiva la inspiratii si primesti solutii la problemele vietii tale. Ti-a
venit vreodata o idee geniala in timp ce spalai vase sau faceai dus? Exact asta se petrece atunci cand meditezi.
Meditatia nu inseamna numai sa stai in postura lotus. Poti medita in timp ce te plimbi, in timp ce speli vase sau
faci orice altceva. Meditatia inseamna sa te focalizezi pe un singur lucru la un moment dat.
Sper ca aceste mici sfaturi te vor ajuta sa iti depasesti fricile. Aminteste-ti ca tu esti singura responsabila a vietii
tale si ca doar tu poti face acele transformari care sa faca totul mai bine.

de Aida Calin

Drumul de la ego la tine insati


Data aparitiei: 31.01.2012

Hai sa facem distinctia dintre increderea in sine si importanta de sine. Este diferenta dintre rezonanta profunda cu
propriul suflet si rezonanta cu personalitatea limitata, cu egoul nostru. Increderea in sine este starea normala a
unui om echilibrat, in plin proces de autocunoastere si dezvoltare interioara. Falsitatea care ii face pe oameni sa-
si dea aere, sa pozeze, este starea naturala a celor dizarmoniosi, stapaniti de mandrie.

Lipsa increderii in sine ne face sa ne comportam artificial. Orgoliul si superioritatea mascheaza de fapt un
complex de inferioritate. Avem insa o solutie miraculoasa pentru dizolvarea unor asemenea complexe. Daca nu
ne simtim siguri pe noi insine, putem copia de la cei din jur unele dintre calitatile pe care ne-ar placea sa le avem
si sa fim constienti de starea pe care o traim cand jucam acest nou rol. Facand cat mai des acest exercitiu, o sa
observi ca atitudinea "de imprumut" va deveni propria ta natura.

Cand nu avem incredere in noi insine este ca si cum am spune ca Dumnezeu nu stie ce face cand ne inzestreaza
cu aceste calitati. Avand atatea daruri si nefolosindu-le, suntem asemeni celui care ingroapa in pamant o
comoara, in loc sa o sporeasca. Lipsa increderii in sine ascunde cel mai adesea lenea si neasumarea propriei
existente, este o masca pentru ego-ul care face tot posibilul sa ne mentina intr-o zona foarte confortabila.

Increderea in sine este un mod de a adora insasi Viata. Este primul pas spre o transformare spirituala. Cei care
au incredere in sine intra intotdeauna in rezonanta cu energiile adevarului, succesului, armoniei, dreptatii,
dragostei si liberului arbitru.

Increderea in sine indeparteaza frica, incertitudinea, sentimentul insuficientei. Cine are incredere in sine este in
mod constient si activ in legatura permanenta cu universul. Asupra celui care are incredere deplina in el
binefacerile existentei se vor revarsa neincetat.

http://www.armonianaturii.ro/Drumul-de-la-ego-la-tine-insati.html*articleID_1306-articol
Un etalon al reusitei - Coeficientul emotional
Data aparitiei: 29.08.2011

Cel putin asa afirma Daniel Goleman in ultima sa carte. De formatie psiholog, Goleman a predat la Universitatea
Harvard si este in prezent presedintele societatii Emotional Intelligence Services.

"Regulile la munca sunt pe cale sa se schimbe. Suntem judecati cu totii dupa un nou etalon. Nu mai sunt luate in
calcul doar inteligenta, profesia sau competentele. De acum inainte, managerii ne evalueaza calitatea raporturilor
pe care le avem cu ceilalti. Indiferent care ar fi domeniul in care muncim, putem sa enuntam criteriile decisive
pentru a aprecia valoarea noastra pe piata si, in consecinta, viitoarele oportunitati de munca".

Aceste reguli au putin de-a face cu ceea ce am invatat la scoala. Noua evaluare face abstractie de cea mai mare
parte a performantelor scolare. Ea considera ca "dobandite" aptitudinile intelectuale si cele tehnice. In schimb, are
drept criterii calitatile personale cum ar fi: initiativa si empatia, adaptabilitatea si capacitatea de convingere.
Aceste criterii, selectate de Goleman, dupa indelungi ani de studii, au rezultat din analizarea conduitelor a zeci de
mii de salariati ocupand posturile cele mai diverse.

Dispunem, in fine, de o intelegere mai precisa a acestor talente umane recunoscute si numite timp de decenii
("caracterul", "personalitatea", "blandetea") si de un nume pentru a le defini: "inteligenta emotionala". Asa incepe
ultima lucrare a psihologului american Daniel Goleman, "Inteligenta emotionala", volumul II, fructul unei anchete
internationale care a durat trei ani.

In primul volum publicat in 1997, best seller in Statele Unite si in Franta, acesta combatea pertinenta
coeficientului intelectual IQ ca principal factor de reusita profesionala. El insista asupra importantei dezvoltarii
acelor competente, precum constiinta si stapanirea de sine, motivatia, perseverenta, respectul pentru celalalt,
comunicativitatea, calitati esentiale pentru echilibrul afectiv si armonia relationala... astazi, el reitereaza mesajul
sau, dar il orienteaza spre obtinerea unor performante profesionale.

Daniel Goleman explica de ce o minte bine sistematizata valoreaza mai mult decat una plina de cunostinte
profesionale. Interesul pentru emotii, datorat progresului tehnic, este un simptom al epocii noastre. Oamenii sunt
confruntati cu emotii incontrolabile si sunt perturbati de schimbarile tehnologice (computere, Internet, curier
electronic) si sociale, care creeaza o distanta si afecteaza legaturile emotionale traditionale.
Creierul poseda un sistem de reglare a emotiilor, amigdala, o mica structura din creierul limbic (creierul emotional)
care determina buna functionare a emotiilor. De exemplu: ea face din noi indivizi docili sau nonconformisti,
capabili de a fi in acord sau in dezacord cu ceilalti. O amigdala foarte sensibila ne face hiperemotivi. Exista o arta
de a-ti exploata emotiile si aceasta se numeste inteligenta emotionala. Desi suna paradoxal, vom avea niste
emotii inteligente actionand inteligent fata de ele.

Eroarea care s-a facut pana acum, punand IQ pe primul plan in reusita profesionala, este pe cale sa fie eliminata.
In Japonia, de ani buni, situatia este terifianta. Obsedata de performanta, societatea japoneza a instituit un sistem
prin care copiii japonezi sunt supusi la teste ale caror rezultat este determinant pentru tot restul vietii. Presiunea
este atat de mare ca multi dintre ei se sinucid. Este o eroare, deoarece IQ este responsabil doar in procentaj de
10-20% de succesul profesional. Este absurd sa fim obnubilati de acest test, afirma Goleman intr-un articol aparut
in "New York Times".

Cele cinci competente de baza dupa care se exprima inteligenta emotionala, constiinte de sine, stapanirea
emotiilor, motivatia, empatia si capacitatea de a intra in relatii cu altii se completeaza reciproc: un individ poate sa
fie foarte dotat pentru empatie si sa aiba dificultati in a-si domina furia. Insa un test de EQ nu este definitiv, pentru
ca acesta se amelioreaza sau se deterioreaza in functie de varsta.

sursa: www.seductiatrupului.ro
http://www.armonianaturii.ro/Un-etalon-al-reusitei-Coeficientul-emotional.html*articleID_1263-articol
In fiecare zi invingator la cursa cu obstacole
Data aparitiei: 18.05.2011
Vasul care pornise in expeditie a ramas blocat intre gheturi inainte sa fi atins Nordul, dar Nansen a plecat pur si simplu
pe jos. Impreuna cu secundul sau. Plus o canoe, doua pusti de vanatoare si cateva maruntisuri. Luni lungi de frig
si gheturi i-au facut pe cei doi barbati inca si mai puternici.

Dupa aproape un an in care nu se stia nimic despre ei si numai vasul scapat intre timp dintre sloiuri ajunsese
demult acasa, comandantul celui mai avansat fort al extremului nord a zarit ceva, scrutand orizontul cu binoclul.
Dupa cateva minute el a exclamat uluit, vazand doua siluete venind dinspre Pol: "Asta nu poate fi decat Nansen
cu secundul lui".

Pentru a reusi lucruri mai de toata ziua nu trebuie sa fii Mesterul Manole. Dar pentru a infaptui ceva cu adevarat
maret, la temelia actiunii trebuie sa sacrifici ceva, sa depui un efort. Fie fizic, fie psihic, mental sau legat de
puterea spirituala de intelegere.

Nu vorbim despre instinctul de conservare, despre vointa cumva vegetativa de a supravietui. Vointa constienta,
acel faimos "a vrea" care muta si muntii din loc.
Despre asta este vorba.

Maria sa - liberul arbitru

Repetam adeseori replica: "Nu am destula vointa sa fac cutare sau cutare lucru". O auzim si la ceilalti, ne
obisnuim cu ea, mancam cu ea la masa, ne culcam in pat cu ea. Pentru a atinge fericirea, ar trebui doar sa ne
implinim scopurile, ajutandu-ne constiinciosi de niste exercitii simple de dinamizare a vointei?

Ar insemna ca elitele umanitatii sunt alcatuite in exclusivitate din sportivi de performanta sau din militari. Vrerea,
vointa superioara a omului se afla insa in stransa legatura cu gradul sau de libertate launtrica. Acea zona din noi
care ia deciziile, hotaraste si da indemnurile. Acel cineva interior care alege, opteaza pentru un lucru sau altul, o
directie sau alta, in toate aspectele vietii noastre, clipa de clipa: Maria Sa - "liberul arbitru".

Scopul propus constient si efortul voluntar sunt trasaturile care definesc vointa. De fapt, numim vointa conflictul
solutionat intre doua tendinte launtrice inegale. Atunci cand sesizam o tendinta slaba inspre bine, careia i se
opune una mare inspre rau, interventia vointei face ca raportul de forte sa se schimbe, iar tendinta catre bine
devine mai puternica decat cea negativa.

Efortul constient angrenat, constant, o anumita perioada face ca tendinta initiala spre bine sa devina stabila si
puternica. Pe acest mecanism se bazeaza toate actele de restructurare a personalitatii umane. Pe teritoriul
aspectelor spirituale vointa imbraca mai degraba aspectul unei convingeri profunde despre apartenenta la un plan
superior de constiinta care armonizeaza, regleaza, dezvolta fiinta spirituala.

Lasa Universul sa te ghideze

In cazul vointei este foarte important proverbul cu plapuma. Adica sa ne intindem doar 180 pe 160 sau cat i-o fi
numarul de centimetri...

Intotdeauna trebuie evaluate corect obstacolul si capacitatile noastre launtrice de a-l depasi. Daca pentru multi e
mai comod sa spuna "nu pot sa fac asta" decat sa se mobilizeze, omul de succes vede situatia cu totul altfel. E
convins ca ceea ce acum i se pare dificil sa realizeze, peste cateva luni sau un an, cand se va afla in alt punct al
existentei sale, o sa-l faca sa zambeasca. Stie ca un efort gradat este eficient si incurajator. Doar sa vrea.

Cei mai multi oameni din pacate nu stiu ca exista asemenea posibilitati. Dar chiar si fara o pregatire speciala,
multi isi angreneaza vointa si reusesc. Infirmul care a ajuns unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri
americani, Mike Mitchell, e unul dintre ei: "Dupa accidentul de masina mi-am revenit repede, operatia a fost
reusita. Problemele au aparut la o jumatate de an dupa aceea. Gradat survenea un fel de pareza care se
generaliza, muschii striati nu mai raspundeau la comenzi. Eram deja in scaunul cu rotile.

Ce mai urma? Aveam sa aflu repede. Peste vreo doua luni muschii nu mai raspundeau aproape deloc la comenzi.
Reuseam sa fac din ce in ce mai greu convergenta oculara.

Dupa serii de tratamente interminabile, a venit un fizioterapeut care mi-a zis: "Noi ne-am cam incheiat treaba.
Este o singura cale sa scapi si ea depinde suta la suta de tine. Trebuie sa crezi. Sa crezi in miracol, in vointa care
exista in adancul fiintei tale". M-a lasat singur dupa ce mi-a dat cateva bucatele de tamaie. Am inceput sa ma
gandesc, sa ma rog si sa ma imaginez intr-o stare din ce in ce mai buna.

La prima incercare de a lua bucatelele de tamaie in mana mi-au trebuit aproape cinci minute. Asta faceam zilnic.
Luam bucatelele si le strangeam in mana, le lasam, apoi iar le luam, iar le strangeam, luni la rand. Aveam
incredere. Am vrut sa raman sanatos si am facut eforturi uriase. In multe din acele zile mi-am descoperit vointa,
forta mintii si credinta in ceva de dincolo de mine, care lucreaza prin fiecare dintre noi.

Peste un an deja eram restabilit si in plus aveam o mare vigoare launtrica, o incredere ca, daca actionezi corect,
tot Universul conlucreaza si iti ia povara de pe umeri. Inteligenta imi era mai vie ca oricand si am inceput sa
prosper ca om de afaceri. Secretul? Este pretutindeni. Adica insusi Universul. Totul e sa-l lasi sa te ghideze. Si nu
trebuie sa avem un accident pentru a realiza asta. Multi insa inteleg abia dupa ce-l au..."

Finalizeaza fiecare actiune


E important sa nu confundam dorinta cu vointa. Spre deosebire de dorinta, care poate sa creasca chiar atunci
cand o hranim doar cu ceea ce ne imaginam, temeiul formarii vointei este activitatea sub toate formele ei. E
adevarat ca in unele cazuri o dorinta intensa poate trezi capacitatea de efort voluntar, dar numai in unele cazuri.

Apropo de vointa... in univers. O barza, din aceea care aduce copii pe la casele oamenilor, purta in scutecul din
cioc, un mos. La un moment dat se opreste deasupra unei intersectii si falfaind putin obosita din aripi zice:
"Acusica ajungem, pe-aici pe undeva trebuie sa fie...". La care mosul, cu un zambet plin de intelegere ii spune:
"Hai, recunoaste, te rog, ca te-ai ratacit, recunoaste ca te-ai ratacit..."

Cand scade vointa? Atunci cand mereu si mereu ne asumam ceva si nu ducem la bun sfarsit. De altfel aceasta
este cea mai rapida si mai eficienta metoda de a ne sabota singuri. Iar statisticile spun ca cei care si-au facut un
obicei din a nu-si duce la bun sfarsit actiunile, din lene sau plictiseala, se inghesuie odata cu trecerea anilor catre
locurile din frunte. In clasamentul cu cei mai ineficienti oameni ai zilei.

Antreneaza-te pentru reusita

Cu cat scopul pe care ni-l propunem este mai greu de realizat, cu atat mai mare, mai de durata si mai sustinut
trebuie sa fie efortul voluntar pe care-l depunem. Copilul isi insuseste "schema" de comunicare cu ceilalti pe baza
comenzilor verbale cu adultii carora li se supune. Pe masura ce creste, limbajul extern se transforma in limbaj
intern si el este capabil sa-si dea singur comenzi si treptat sa-si ia in stapanire comportamentul. Acest fapt este
esential.

O persoana activa are mai mari sanse sa-si dezvolte o vointa mult mai mare decat una in general lenesa sau
inactiva. Vointa nu poate fi puternica fara un scop clar catre care se indreapta si o perioada de antrenament
anterioara.

"Limbajul intern" raspicat si acest antrenament prealabil in lupta cu situatiile grele, cu dificultati de tot soiul, ne fac
apti sa manifestam o vointa puternica si sa ne atingem telurile cu precizie de ceasornic. Aceste aspecte sunt, de
fapt, obisnuinte. Si cum obisnuinta este a doua natura a omului...

• Numarul unu pe lista: asuma-ti constient actiuni care iti depasesc, cu putin, dar iti depasesc in momentul de fata
capacitatile.

• Cu cat tipurile de efort constient pe care le facem sunt mai diverse, cu atat vointa noastra este mai complexa.
Un sahist genial poate sa joace sah ore in sir si in acelasi timp sa fie incapabil sa se lase de fumat sau sa se
abtina de la consumul exagerat de dulciuri.

• Exista o vorba veche, valabila si in zilele noastre: "Pe maestru il face exercitiul". Dar cand vointa are mers de
melc, putem sa ne incepem antrenamentul cu metode usoare, care devin foarte eficiente daca le aplicam
perseverent. Principiul care functioneaza atunci este "de la simplu la complex".

• Deseori oamenii nu isi mobilizeaza vointa, deoarece li se pare prea dificil ceea ce si-au propus si prefera sa
prelungeasca pasivitatea, in loc sa se confrunte cu un eventual esec. Intr-o asemenea situatie, o victorie oricat de
mica, o reusita pentru care ne-am folosit vointa poate deveni incurajatoare.

• Propuneti sa faci un acelasi lucru la ora fixa o data pe zi, vreme de o saptamana sau de o luna. Nu este dificil,
desigur. Dar presupune a-ti aminti ca ti-ai propus sa faci asta si sa respecti ora stabilita. Chiar si un efort mic dus
pana la capat ajuta la antrenarea si amplificarea vointei.

• Putem folosi cat mai des sugestii benefice de tipul: "Sunt capabil de efort constient din ce in ce mai mare"; "Cu
fiecare zi am o vointa din ce in ce mai mare".

• Realizeaza zilnic, pentru o saptamana, doua, o actiune oarecare purtand o mica fotografie a persoanei dragi sau
un alt obiect in buzunar. Zece minute din timpul in care faci actiunea fii constient de faptul ca ai asupra ta acel
obiect. Este un mod de a-ti antrena atentia si perseverenta.

Vointa nu poate fi puternica fara un scop clar catre care se indreapta si o perioada de antrenament anterioara.
autor: Dan Dunare

sursa: www.venus.org.ro
http://www.armonianaturii.ro/In-fiecare-zi-invingator-la-cursa-cu-obstacole.html*articleID_1244-articol

Strategii de fericire - cum sa transformi dorintele in


preferinte
Data aparitiei: 01.11.2010
Desenam harti complexe cu tot felul de dorinte: mai multi prieteni, un iubit, mai multi bani, mai multe cunostinte
teoretice, un serviciu mai bun. Ne straduim sa modificam situatiile si oamenii ca sa vina ca o manusa asteptarilor
noastre. Atunci cand nu reusim, ne iau cu asalt teama, frustrarea, iritarea, resentimentele, plictiseala, gelozia.
Fericirea se joaca de-a v-ati ascunselea cu noi?

Ideile despre cum "ar trebui" sa fie lumea, cum "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa se poarte ceilalti cu noi, sunt
himerice. Viata isi are propriile sale ratiuni. Chiar daca nu le intelegem intotdeauna din prima.

Exista insa o solutie inteleapta in jocul plin de surprize al existentei. Sa ne gestionam in asa fel starile, incat sa
invatam, indiferent de situatia in care ne aflam.

In general, dorintele sunt insotite de o stare de asteptare chinuitoare pe care o proiectam asupra persoanelor si
situatiilor din jur. Cu cat este mai intensa aceasta asteptare, cu atat mai puternica este nefericirea pe care ne-o
trezesc dorintele neimplinite. Dar daca transformam aceste dorinte in preferinte avem toate sansele sa nu mai
oscilam intre frustrare si al noualea cer.

Daca ceea ce preferam se petrece… este foarte bine! Daca nu, este aproape la fel de bine. Cand nu mai
consideram acel eveniment o conditie esentiala ca sa fim fericite ne relaxam interior si ne pastram increderea ca
viata are daruri pe care ni le va oferi din clipa in clipa.

Detasarea are o putere magica, mai devreme sau mai tarziu primim totul inapoi. Daca intr-adevar renuntam la
atasamentele noastre - materiale, sentimentale, mentale - ne vom simti mai libere, mai deschise, mai optimiste.
Starea noastra ii va determina spontan pe cei din jur sa ne oglindeasca, iar asta ne va transforma in bine toate
relatiile.

Cand viata noastra va fi un sir intreg de preferinte si incepem sa-i iubim pe ceilalti cu toata fiinta, alegand sa le fim
de folos in mod neconditionat, descoperim ca lumea este un miraculos "corn al abundentei", care ne ofera infinit
mai multa siguranta, placere, sanatate si dragoste.

Cand ajungem sa nu mai avem nici o pretentie de la ziua de azi si de la cea de maine, ne bucuram din plin de tot
ceea ce primim, ne entuziasmam ca un copil si apreciem la adevarata ei valoare fiecare experienta pe care o
traim. Se spune ca secretul fericirii durabile nu poate fi inteles decat daca este trait.

Exerseaza in fiecare zi recunostinta

Ce ai zice sa incepi chiar de azi? Rezerva-ti o jumatate de ora sau o ora in care sa te bucuri total de ceea ce ai,
sa traiesti cu adevarat o stare de multumire interioara. Nu prea gasesti motive? Gandeste-te mai bine. Daca
privesti mai atent descoperi sigur ceva care merita recunostinta, ceva care ti-a scapat poate la prima vedere.

Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau la fel ca in
oricare alta zi. Recunostinta pentru ca ai o casa, un apartament sau o locuinta cu chirie care te fereste de
capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fara sa te gandesti la vila cu piscina sau la conacul pe care ti
le-ai dori undeva pe la marginea orasului.

Recunostinta fata de oamenii care te indragesc. Concentreaza-te asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa
oameni pe lume care te iubesc si carora le pasa cu adevarat de tine. Recunostinta pentru faptul ca ai libertatea
de a merge unde iti doresti, de a-ti exprima nestanjenit opiniile, de a citi orice carte sau revista pe care ti-o
doresti.

Daca ai un iubit, o iubita sau un prieten special, gandeste-te cu recunostinta la bucuria pe care ti-o aduce in viata
- fara sa te gandesti la ceea ce ai fi vrut sa-ti ofere, dar nu a facut-o. Recunostinta pentru amintirile placute. Nu te
stradui sa indepartezi amintirile neplacute, ocupa-te pur si simplu de cele incantatoare.

Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment - bucurii ale mirosului, gustului, vazului, pipaitului,
auzului. Priveste cerul, norii, bucura-te constient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea
drumului.

Recunostinta pentru muzica preferata, pentru muzica pe care o asculti de obicei.


Recunostinta pentru orice te face sa surazi ori sa razi cu pofta in timpul unei zile. Cand razi, multumeste pentru
senzatiile placute pe care ti le provoaca rasul.

Recunostinta pentru oamenii cumsecade, inteligenti, calzi si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cauta
neaparat. Observa-i doar, atunci cand ai contact cu ei.
Recunostinta pentru pasarile pe care le auzi sau le vezi in cursul unei zile obisnuite. Recunostinta pentru
anotimpul in care ne aflam.

Participa la prezent

Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri placute si obisnuite de care
merita sa fii constient. Tu o poti imbogati in fiecare zi, poti descoperi in fiecare zi noi motive de recunostinta. Cand
apare acest sentiment simti nevoia de a spune "multumesc" cuiva sau pentru ceva. E o idee excelenta chiar sa
rostesti acest cuvant, in gand sau cu voce tare, dupa cum iti vine mai usor.

Recunostinta vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta vazand partea plina a paharului, de a
inlocui dorintele care ne fac sa simtim nemultumire, frustrare, revolta, nefericire cu preferinte care ne lasa
libertatea de a ne bucura de ceea ce avem.

Fa acest "exercitiu de recunostinta" o zi, o saptamana, o luna. Dupa ce reusesti cateva zile la rand sa descoperi
in tine insuti si sa mentii o stare de armonie si fericire, nimic nu te va putea opri pana nu o vei obtine pentru
totdeauna. Acum descoperi ca punctul de sosire al calatoriei spre fericire se afla chiar in tine insuti.

sursa: www.venus.org.ro

http://www.armonianaturii.ro/Strategii-de-fericire-cum-sa-transformi-dorintele-in-preferinte.html*articleID_1202-articol

Cat de mare este valoarea ta


Data aparitiei: 18.06.2009

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.


- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca
nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor
parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:


- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o
mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.

Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o
datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l
dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi
cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce
apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a
explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i
dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur,
asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua
calul si se intoarse la batranul intelept.

... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe
invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de
argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa
cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.
Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu
inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat
58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.


- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca
si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care
nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe
care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra.

Psihoterapeut Gabriela Marin


http://relatiifericite.blogspot.com