Titlu Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a raportat la art. 1 alin. 1 lit.

b din Legea 78/

2000. Participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prev. şi art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod pen...
Tip Decizie
spet
a
Nu 283
mar
spet
a
Dat 09.07.2008
a
spet
a
Do Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete
men
iu
asoc
iat
Con Efectuarea de operaţiuni financiare în înţelesul art. 12 lit. a din Legea 78/2000
tinu conform căruia este considerată infracţiune efectuarea de operaţiuni financiare, ca
t acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o
spet îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile
a obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale.
Elementul material al laturii obiective pentru infracţiunea sus menţionată îl
constituie efectuarea de operaţiuni financiare şi nu efectuarea de acte de comerţ.

Prin sentinţa penală nr. 406 din 4 iunie 2007, Judecătoria Suceava, în baza art.
11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală,
a achitat-o pe inculpata P. C. R., pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de
operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau
însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare,
utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale,
prevăzută de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 rap. la art. 1 alin. 1 lit. b din Legea
nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d) Cod
procedură penală inculpata P. C. R. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii, prevăzută
de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.290 alin. 1 Cod penal şi art. 17 lit. c) din Legea
nr.78/2000.
În baza art. 348 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de anulare a
cererii de înregistrare menţiuni sub nr.8729/29.10.2002 la Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea -
Biroul Satu Mare emis la data de 30.08.2005 în dosarul nr.40/P/2004 şi înregistrat
pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr.7535/21.09.2005 s-a dispus trimiterea în
judecată în stare de libertate a inculpatei P. C. R. pentru comiterea infracţiunilor de
efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia,
utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei în scopul obţinerii pentru sine de
bani sau bunuri şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei
improprii, în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art.12 lit. a) din Legea
nr.78/2000 rap. la art. 1 lit. b) din Legea nr.78/2000, respectiv de art.31 al.2 Cod
penal rap. la art.290 al. 1 şi art. 17 lit. c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33
lit. a) Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada 2001-2003, inculpata P. C. R. a îndeplinit funcţia de director
general la SC F. G. SA Satu Mare, societate care până la data de 7 noiembrie 2003 a
avut ca acţionar majoritar, statul român, reprezentat de A.P.A.P.S., cu 57,2% din
acţiuni. în această calitate, inculpata a semnat cu A.P.A.P.S. (fila 137 — 138 vol. II
u.p.) un contract de management, denumit „Contract de performanţă” care
prevedea drepturile şi obligaţiile pe care inculpata le avea faţă de societatea
comercială pe care o conducea.
Conform cap. II art. 10 şi art. 11 din contract, inculpata „este obligată să-şi
folosească întreaga capacitate de muncă în interesul societăţii, comportându-se ca
un bun comerciant”, fiind în mod expres prevăzut că inculpatei „îi sunt interzise orice
activităţi în beneficiul unor societăţi concurente, altor societăţi cu acelaşi domeniu de
activitate sau al unor societăţi comerciale ce se află în relaţii de comerţ cu societatea
comercială parte în contract”, cu menţiunea ca „această interdicţie se extinde şi
asupra soţului sau soţiei conducătorului, precum şi asupra rudelor şi afinilor acestuia
până la gradul al patrulea inclusiv”.
Contractul stabilea pentru inculpata P. R. C. şi obligaţia „să păstreze cu
rigurozitate confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea
societăţii”.
În primăvara anului 2002, inculpata P. R. C. a contactat-o pe martora Ş. A. F.,
farmacistă angajată a S.C. G. S.A. Satu Mare - F nr. 73 cu sediul în Baia Mare,
căreia i-a propus ca, împreună, să iniţieze şi să dezvolte o afacere privată cu profil
farmaceutic. Trebuie precizat faptul că S.C. G. S.A. Satu Mare administra, la acea
dată, un număr mare de farmacii în judeţele Satu Mare şi Maramureş.
În condiţiile în care era public faptul că S.C. G. S.A. Satu Mare urmează să fie
privatizata, martora Ş. A. F. a acceptat propunerea inculpatei P. R. C..
La iniţiativa inculpatei, în 20 iunie 2002 a fost înfiinţată S.C. F. S.R.L. Baia
Mare, societate care a avut la înfiinţare ca asociaţi pe martorele Ş. A. M. şi G. I. cu
un procent de participare la beneficii şi pierderi de 10%, respectiv 90%. Martora G.
I. este o prietenă a inculpatei P. R. C., folosită ca „paravan" de către aceasta pentru
ca participarea sa să nu fie făcută publică. Acest lucru rezultă fără echivoc din toate
actele de la dosar, din care reiese faptul că martora G. I. — ingineră, fără nici un fel
de legătură cu activitatea farmaceutică — nu s-a implicat în nici un fel în înfiinţarea
şi administrarea societăţii, toate activităţile fiind coordonate şi realizate de către P.
R. C., care a fost şi singura beneficiară a afacerii.
Martora Ş. A. F. a cunoscut-o pe martora G. I. prin intermediul inculpatei P. R.
C., iar ulterior a întâlnit-o doar atunci când se impunea semnarea unor acte oficiale,
fără ca să fie posibile discuţii legate de modul de administrare a S.C. F. S.R.L. Baia
Mare. De altfel, imediat după înfiinţarea acestei societăţi, încercând o discuţie pe
tema problemelor cu care se confrunta societatea cu martora G. I., aceasta i-a
răspuns martorei Ş. A. F. că pentru orice probleme legate de administrarea S.C. F.
S.R.L. Baia Mare, s-o contacteze pe inculpata P. R. C..
Pentru buna desfăşurare a activităţii la S.C. F. S.R.L. Baia Mare şi în realizarea
scopului urmărit, inculpata P. R. C. s-a implicat în mod activ, în primul rând, în
obţinerea unui spaţiu, a autorizaţiilor de funcţionare pentru farmacie, a fondurilor de
la Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate Maramureş, în scopul evident al tragerii
de foloase materiale pentru sine, rezultate în urma activităţii private.
Astfel, în calitatea sa de director general al S.C. G. S.A. Satu Mare inculpata P.
R. C. ştia de existenţa unui contract de închiriere încheiat între societatea pe care o
conducea şi S.C. M. S.A. Baia Mare, pentru un spaţiu situat în Baia Mare, spaţiu în
care îşi desfăşura activitatea F nr.73 aparţinând S.C. G. S.A. Satu Mare. De
asemenea, inculpata P. R. C. cunoştea şi faptul că durata acestui contract urma să
expire la data de 25 aprilie 2002, motiv pentru care, ştiind şi că spaţiul respectiv
constituie un vad comercial foarte bun, aducător de profituri însemnate, s-a hotărât
să nu mai prelungească valabilitatea contractului şi să obţină spaţiul în propriul
profit, lucru adus şi la cunoştinţa martorei Ş. A. F., pentru desfăşurarea activităţii
comerciale prin noua lor societate comercială.
Pentru a-şi putea atinge scopul infracţional urmărit, inculpata P. R. C. s-a
ocupat personal de o aşa-zisă negociere a prelungirii contractului de închiriere cu
S.C. M. Baia Mare pentru spaţiul din Baia Mare. Inculpata nu a adus la cunoştinţa
martorei T. F. V., director economic la S.C. G. S.A. Satu Mare şi a martorului D. M.,
funcţionarul care de regulă se ocupa cu pregătirea documentaţiei privitoare la
închirierea spaţiilor, faptul că S.C. M. S.A. Satu Mare intenţiona prelungirea
contractului de închiriere pentru F nr.73 pentru suma de 8 USD/m2, inducându-i
astfel în eroare. Mai mult, această scrisoare de intenţie de la S.C. M. S.R.L nici nu a
fost depusă la dosarul F nr.73, inculpata P. R. C. motivând eşecul neprelungirii
contractului prin faptul că nu a ajuns la înţelegere comună cu conducerea S.C. M.
S.A Baia Mare din cauza preţului prea mare solicitat.
Deşi inculpata P. R. C. i-a spus martorului D. M. că va vorbi personal cu
directorul S.C. M. S.A. Baia Mare, martorul P. T., pentru prelungirea contractului, în
realitate aceasta s-a deplasat de mai multe ori la sediul S.C. M. S.A. Baia Mare în
scop contrar, împreună cu martora Ş. A. F., unde a oferit în numele S.C. F. S.R.L.
Baia Mare o chirie de 8 USD/m2, pe care a şi achitat-o anticipat pe o perioadă de 6
luni. întrucât inculpata P. R. C. avusese grijă ca, în calitate de director general la
S.C. G. S.A. Satu Mare să comunice acordul societăţii pentru o chirie de doar 7
USD/m2, conducerea S.C. M. S.A. Baia Mare a acceptat imediat să încheie contractul
de închiriere cu noua societate.
Atât martorul P. T., director general la S.C. M. S.A. Baia Mare, cât şi martora L.
A. confirmă, prin declaraţiile lor, implicarea inculpatei P. R. C. în încheierea
contractului de închiriere cu
S.C

F. S.R.L. Baia Mare, mai mult aceştia afirmând că şi-au dat seama de faptul că
inculpata P. R. C. era direct interesată în afacere, împreună cu martora Ş. A. F..
Astfel, începând cu data de 9 septembrie 2002, conform contractului de
închiriere încheiat între S.C. C. N. P.. S.R.L. Baia Mare şi S.C. G. S.A. Satu Mare, F.
nr.73 Baia Mare şi-a mutat sediul pe strada Traian, nr.27, într-un spaţiu comercial în
apropierea căreia îşi desfăşura deja activitatea F. nr.77 aparţinând aceleiaşi S.C. G.
S.A. Satu Mare. Acest act managerial al inculpatei P. R. C. făcut în interesul ei
personal, a avut consecinţe negative asupra S.C. G. S.A. Satu Mare. Astfel, raportul
comisiei de cenzori de la S.C. G. S.A. Satu Mare a stabilit că „nivelul încasărilor
lunare atât la F. nr.73, cât şi la F. nr.77 a scăzut după mutarea sediului F. nr.73
lângă F. nr.77”.
Comisia de cenzori a mai stabilit că pretinsa ofertă de 7 USD + TVA,
consemnată în procesul verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din luna iulie
2002, nu a fost pusă în discuţia consiliului spre analiză şi aprobare. Nici închirierea
pentru F. nr.73 a spaţiului de la S.C. C. N. P.. S.R.L. Baia Mare, situat în Baia Mare.
b-dul Traian, nr.27 pentru suma de 500 USD + TVA/lună, nu a fost discutată şi
aprobată de către Consiliul de administraţie în şedinţa din luna septembrie 2002.
S-a concluzionat astfel că nici chiria de 8 USD/mp propusă de S.C. M. S.A Baia
Mare nu a fost supusă aprobării Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu
Mare, chiar dacă putea fi suportată de societate, având în vedere nivelul chiriei
angajate şi plătite ulterior. Se mai arata că pentru spaţiul situat în Baia Mare, B-dul
Traian nr.27, locul în care s-a mutat F nr.73 prin decizia inculpatei P. R. C., s-a
achitat o chirie de 500 USD + TVA/lună, adică mai mult decât chiria solicitată de
S.C. M. S.A. Baia Mare (480 + TVA/lună) pentru prelungirea valabilităţii vechiului
contract de închiriere.
Pentru a da o formă de legalitate actelor sale de mutare a farmaciei, inculpata
P. R. C. l-a determinat, cu intenţie, pe martorul C. Ş., jurist, să întocmească în fals
un extras al procesului verbal nr.20 al Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A.
Satu Mare, în care s-a menţionat în mod nereal că „în urma dezbaterilor desfăşurate
asupra problemelor înscrise la ordinea de zi, Consiliul de administraţie a aprobat
schimbarea sediului F. nr.73 din Baia Mare de pe strada Izei nr. l/A în noul spaţiu
situat pe B-dul Traian, nr.27, din Baia Mare, jud. Maramureş”.
Acest înscris este fals, fapt care rezultă cu certitudine atât din copia procesului
verbal nr.20 al Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare , în care nu se
face deloc referire la faptul că s-ar fi luat în discuţie problema schimbării sediului F.
nr.73, dar şi din audierea martorilor T. E., Ţ. I., C. I. şi C. D. C., membri ai
Consiliului de administraţie, care susţin cu certitudine că în nici una din şedinţele
Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare nu s-a luat în discuţie
schimbarea sediului F. nr.73.
Bănuind că nu s-a discutat la şedinţă aspectul susmenţionat, martorul C. Ş. a
întrebat-o pe inculpata P. R. C. despre acest aspect, ea asigurându-1 că s-a discutat
problema schimbării sediului la capitolul „diverse”, împrejurare nereală. Numai în
aceste împrejurări, martorul C. Ş. a întocmit în fals copia extrasului procesului verbal
susmenţionat.
Tot în mod intenţionat, inculpata P. R. C. i-a cerut martorului G. D., inspector în
cadrul S.C. G. S.A. Satu Mare, să facă în baza copiei extras întocmită în fals,
demersuri la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru
înregistrarea noului sediu a F. nr.73.
Acesta a întocmit o cerere prin care a solicitat Oficiului Registrului Comerţului
înregistrarea menţiunii de schimbare a sediului F. nr.73 din Baia Mare, strada Iza,
nr.l/A pe B-dul Traian, nr.27. Această cerere a produs consecinţe juridice, respectiv
s-a efectuat menţiunea solicitată.
După obţinerea spaţiului din Baia Mare, strada Izei, nr.l/A, ca local de
funcţionare al farmaciei aparţinând de S.C. F. S.R.L., inculpata P. R. C. s-a implicat
în mod activ şi în obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, obligatorii pentru
desfăşurarea activităţii farmaciei.
Pentru desfăşurarea activităţii cu profil de farmacie, S.C. F. S.R.L Baia Mare
avea nevoie de autorizaţie de funcţionare, lucru imposibil, câtă vreme numărul
farmaciilor dintr-o localitate se raportează la numărul de locuitori, iar în Baia Mare
exista un numărul maxim de farmacii, raportat la numărul de locuitori. Pentru aceste
motive, inculpata P. R. C. cunoscând că S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare are activitatea
suspendată, a pregătit o strategie de depăşire a acestui impediment.
Astfel, în toamna anului 2002, inculpata P. R. C. a luat legătura cu martorul S.
T. care în perioada 2002 - 2003 a îndeplinit funcţia de director la S.C. H. P. S.A.
Bucureşti, societate care administra, printre alte farmacii din ţară, şi S.C F. R. S.R.L.
Baia Mare. Această societate beneficia de aviz de funcţionare din partea Ministerului
Sănătăţii însă, din motive financiare, avea suspendată activitatea.
Cu ocazia discuţiei, inculpata P. R. C. i-a relatat acestuia faptul că o prietenă
de-a ei ar fi interesată de achiziţionarea S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare. Martorul S. T. a
fost de acord cu oferta de cumpărare, astfel încât 1-a mandatat pe martorul N. O.,
reprezentantul S.C. H. P. S.A. Bucureşti în judeţul Maramureş, să întocmească
formalităţile legale. Prin actul adiţional din 2.12.2002, autentificat la notarul public
M. V. sub nr.3207, părţile sociale ale S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare au fost cesionate
către S.C. F. S.R.L. Baia Mare.
În aceeaşi zi s-a încheiat un al doilea act adiţional, autentificat la acelaşi notar
sub nr.3208, prin care părţile sociale erau transferate de pe S.C. F. S.R.L. Baia Mare
la o nouă societate, respectiv S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, unde martora G. I.,
interpusa inculpatei, deţinea 90%, iar martora Ş. A. F. 10% din părţile sociale. S.C.
F. R. S.R.L. Baia Mare şi-a schimbat prin acelaşi act adiţional denumirea în S.C. F. F.
S.R.L. Baia Mare, în acest mod fiind puse bazele unei noi societăţi comerciale cu
profil de farmacie, autorizate să desfăşoare activităţile specifice.
Acest artificiu nu a fost explicat de către inculpata P. R. C. asociatei sale,
martora Ş. A. F., aceasta fiind solicitată de către inculpată ca de flecare dată să vină
să semneze actele care i se prezentau de către soţii P., aşa cum s-a întâmplat şi în
2.12.2002. Scopul acestei inginerii juridice a fost acela ca nou denumită S.C. F. F.
S.R.L. Baia Mare să aibă sediul în Baia Mare, strada Izei, nr.l/A, sediu pentru care
există deja un contract de închiriere cu S.C. F. S.R.L. Baia Mare.
O altă activitate în care inculpata P. R. C. s-a implicat în mod direct cu ajutorul
soţului ei a fost obţinerea autorizaţiei de mutare a S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare de la
vechiul sediu situat în Baia Mare, B-dul Traian, nr.27 (sediu fostei S.C. F. R. S.R.L.
Baia Mare) la noul sediu din strada Izei, nr.l/A, mutare care trebuia să aibă avizul
Colegiului Farmaciştilor Maramureş. Cererea de autorizare a mutării a fost redactată
de către soţul inculpatei P. R. C., avocatul P. A., în numele martorei Ş. A. F.. Această
cerere a fost respinsă de către Colegiul Farmaciştilor din Maramureş, cu motivarea
că nu s-a făcut dovada că S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare ar fi funcţionat în sediul din
Baia Mare, B-dul Traian, nr. 27.
În aceste condiţii, inculpata P. R. C. a întreprins personal demersuri pentru a
ataca hotărârea Colegiului Farmaciştilor şi pentru a obţine autorizarea de mutare,
sens în care s-a deplasat la Ministerul Sănătăţii - Bucureşti, unde la data de
29.01.2003 a depus o astfel de cerere, care a fost admisă, fiind eliberată autorizaţia
în data de 1.04.2003, dată la care S.C. F. F. S.R.L. şi-a început efectiv activitatea
farmaceutică în spaţiul situat în Baia Mare, strada Izei nr.l/A.
În actul de sesizare al instanţei s-a mai arătat că din această stare de fapt
rezultă în mod clar implicarea activă şi directă a inculpatei P. R. C. în acţiunile de
înfiinţare şi autorizare a farmaciei private, acţiuni incompatibile cu statutul ei de
directore general a SC G. S.A. Satu Mare, precum şi în activităţile de natură
comerciala, specifice unei societăţi comerciale, activităţi care i-au adus inculpatei P.
R. C. un venit substanţial.
Pentru obţinerea acestor venituri, inculpata P. R. C. şi-a folosit influenţa de
director la S.C. G. S.A. Satu Mare pentru a obţine de la Casa de Asigurări de
Sănătate Maramureş pentru S.C. F. F. S.R.L. Baia Marc repartiţii de bani pentru
medicamente compensate. Este edificatoare în acest sens declaraţia martorului T.
F.-C., fost director la Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş, care declară că „în
primăvara anului 2003, a venit la sediul Casei de Asigurări de Sănătate Maramureş
inculpata P. R. C. care mi-a spus că intenţionează să-şi înceteze raporturile de
muncă cu S.C. G. S.A. Satu Mare, urmând ca în continuare să-şi înfiinţeze o
activitate privată în domeniul comercializării de medicamente printr-o farmacie cu
circuit deschis". Ca urmare a acestor influenţe, cu toate că în luna aprilie 2003
expirase perioada de încheiere a contractelor pentru anul în curs, la 1.05.2003 s-a
încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş şi S.C. F. F. S.R.L. Baia
Mare contractul nr.550, de furnizare de medicamente cu sau fără contribuţie
personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate,
pentru suma de 518.000.000 lei.
În perioada 1.04.2003, data începerii activităţii S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, şi
octombrie 2003, lună în care inculpata P. R. C. şi-a încheiat raporturile de muncă cu
S.C. G. S.A. Satu Mare, aceasta s-a implicat activ în administrarea S.C. F. F. S.R.L.
Baia Mare. Acest lucru este dovedit atât prin declaraţia martorei Ş. A. F., cât şi a
martorei U. A. M., contabil în aceea perioadă la S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, care
afirma că la momentul în care a semnat un contract de prestări servicii cu societatea
sus amintită, martora Ş. A. F. i-a adus la cunoştinţă că în mod periodic asociata ei
din Satu Mare va verifica evidenţa contabilă a societăţii. Acest lucru s-a şi întâmplat
în vara anului 2003, când inculpata P. R. C. a căutat-o pe martora U. A. şi i-a cerut
să-i pună la dispoziţie actele contabile, lucru pe care 1-a şi făcut.
In sprijinul afirmaţiei că inculpata P. R. C. s-a implicat în acte de comerţ
specifice unei societăţi comerciale, vine şi listingul convorbirilor purtate de către
inculpata P. R. C. de pe telefoanele de serviciu, cu martora Ş. A. F., în perioada
aprilie 2003. Astfel, de la postul telefonic fix 768287 telefon aparţinând S.C. G.
S.A.Satu Mare, inculpata P. R. C. a sunat-o pe martora Ş. A. F., pe telefonul ei
personal, de 14 ori iar de la postul telefonic 0788343799, telefon de serviciu atribuit
inculpatei P. R. C., de 124 ori în decurs de 7 luni. De asemenea, inculpata P. R. C. a
contactat telefonic şi S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, în condiţiile în care martora Ş. A. F.
nu mai avea nici un raport de muncă cu S.C G. S.A. Satu Mare şi implicit nu ar fi
trebuit să aibă nici cu directorul general al societăţii.
Această probă se coroborează cu declaraţia martorei Ş. A. F., în care se
consemnează că, deşi ea era numită administrator de drept, în fapt, la luarea
deciziilor participa conform înţelegerii prealabile şi inculpata P. R. C., fie telefonic, fie
prin prezenţa ei în repetate rânduri la sediul S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare. Această
susţinere este confirmată şi de către martora V. M., asistent farmacist la S.C. F. F.
S.R.L. Baia Mare.
Participarea la luarea deciziilor sau chiar luarea deciziilor de una singură este
demonstrată şi de achiziţionarea în leasing în luna septembrie 2003 de către
inculpata P. R. C. a unui autoturism marca Mercedes Sport din banii şi în
reprezentarea S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare. Astfel, la data de 11.09.2003, s-a încheiat
contractul de leasing financiar nr.269 (fila 276 - vol. II) între S.C. P & K G. L. S.R.L.
Cărei şi S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, având ca obiect un autoturism Mercedes C 220
CDI Sport Coupe, an fabricaţie 2001, pentru suma de 33.800 Euro + TVA. Aşa cum
rezultă din actele depuse la dosar (fila 285 şi următoare voi II u.p.), atât avansul cât
şi ratele contractului de leasing au fost achitate de către S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare,
însă autoturismul a fost folosit doar de către familia P..
Cu toate că decizia de a achiziţiona acest autoturism din banii S.C. F. F. S.R.L.
Baia Mare a fost adusă la cunoştinţa martorei Ş. A. F. doar în septembrie 2003,
hotărârea a fost luată de către inculpata P. R. C. cu mai mult timp înainte, în luna
iulie 2003, când 1-a contactat personal pe martorul P. T., administratorul S.C. P & K
G. L. S.R.L. Cărei şi i-a comandat autoturismul susmenţionat. Conform declaraţiilor
martorilor P. T. şi H. K., inculpata P. R. C. a fost aceea care a comandat, a verificat
şi a preluat autoturismul Mercedes Sport Coupe.
Decizia de achiziţionare a autoturismului din fondurile S.C. F. F. S RL Baia Mare
a provocat neînţelegeri între cele două asociate, inculpata P. R. C. şi martora Ş. A.
F., fapt ce a determinat-o pe prima ca în luna decembrie 2003 s-o înlăture pe cea
de-a doua din funcţia de administrator al SC. F. F. S.R.L. Baia Mare şi să preia ea
această funcţie, odată cu retragerea martorei G. I. din societate şi preluarea de
către inculpata P. R. C. a celor 18 părţi sociale.
De ordin practic, preluarea părţilor sociale ale S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare de
către inculpata P. R. C., după ce a organizat şi condus prin intermediul unor interpuşi
activitatea firmei, s-a produs prin cesionarea de către martora G. I. a celor 18 părţi
sociale.
Scopul special al obţinerii de bani sau bunuri, urmărit de către învinuită prin
înfiinţarea societăţii private, cu ignorarea incompatibilităţii prevăzute în contractul de
management, a fost realizat prin achiziţionarea autoturismului marca Mercedes, în
valoare de 33.800 Euro + TVA, precum şi prin dividendele încasate de inculpata P. R.
C. pentru anul financiar 2003 (aprilie - decembrie), respectiv 90% din suma de
aproximativ 800.000.000 lei reprezentând profitul net.
Analizând actele şi lucrările dosarului ca şi materialul probator administrat în
faza de urmărire penală şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut
următoarele :
În perioada septembrie 2001 - noiembrie 2003 inculpata P. C. R. a îndeplinit
funcţia de director general la SC F. G. SA Satu Mare, societate care până în
noiembrie 2003 când a fost privatizată a avut ca acţionar majoritar statul român,
reprezentat de A.P.A.P.S. cu 57,2% din acţiuni, semnând în acest sens cu A.P.A.P.S.
un contract de performanţă (de management), convenţie care reglementa
raporturile de serviciu dintre inculpată şi A.P.A.P.S., respectiv drepturile şi obligaţiile
inculpatei în funcţia încredinţată de director general al SC F. G. SA Satu Mare (f.
137- 138 vol. II u.p.).
Anterior numirii în funcţia de director general al SC F. G. SA Satu Mare,
respectiv cu mulţi ani în urmă, inculpata a cunoscut pe martora G. I. cu care s-a
împrietenit rămânând prieteni de familie peste 20 de ani.
În acest context inculpata a aflat de la G. I. faptul că aceasta din urmă dorea să
înfiinţeze o societate comercială cu profil farmaceutic întâmpinând însă dificultăţi
legate de găsirea personalului calificat în acest domeniu.
În acelaşi sens, prin natura serviciului, inculpata a aflat că şi martora Ş. A. F.,
farmacistă în acea vreme la F nr.73 din Baia Mare care aparţinea societăţii al cărui
director general era inculpata doreşte să-şi deschidă pe cont propriu o farmacie.
Cunoscând aceste date, în primăvara anului 2002, inculpata a contactat-o pe
martora Ş. A. F. a informat-o că martora G. I. intenţionează să înfiinţeze o societate
comercială cu profil farmaceutic şi a întrebat-o dacă doreşte să se asocieze cu
aceasta. Urmare răspunsului afirmativ al martorei Ş. A. F. inculpata le-a pus în
legătură pe cele două martore urmând ca acestea să stabilească detaliile asocierii.
În acest sens, prin actul constitutiv purtând încheierea de dată certă nr.419 din
19.06.2002 al Camerei de Comerţ şi Industrie Maramureş - Biroul Unic, Ş. A. F. şi G.
I. au înfiinţat SC F. SRL Baia Mare înregistrată în Registrul Comerţului sub nr.
J24/330/2002 din 20.06.2002.
În cadrul acestei societăţi comerciale Ş. A. F. deţinea 10% din părţile sociale (2
părţi sociale), iar G. I. 90% din părţile sociale (18 părţi sociale). Prin acelaşi act
constitutiv Ş. A. F. a fost desemnată să îndeplinească funcţia de administrator al
societăţii.
Întrucât în Baia Mare numărul de farmacii era maxim în raport cu numărul
locuitorilor şi prin urmare SC F. SRL nu putea fi autorizată să funcţioneze ca
farmacie, la sugestia inculpatei, G. I. împreună cu Ş. A. F. au hotărât să cumpere
părţile sociale ale unei societăţi comerciale cu profil farmaceutic care era deja
autorizată să funcţioneze dar care avea suspendată activitatea.
În acest sens, Ş. A. F. împreună cu G. I. prin SC F. SRL au achiziţionat părţile
sociale ale SC F. R. SRL, care ulterior le-au fost cesionate chiar asociatelor de către
SC F. SRL actualizarea actului constitutiv al SC F. R. SRL, fiind autentificată de
B.N.P. M. W. din Satu Mare, societatea schimbându-şi totodată şi denumirea în SC F.
F. SRL .
În acelaşi context trebuie menţionat că printre specialiştii farmacişti din Satu
Mare şi Baia Mare era notoriu că nu se pot înfiinţa farmacii noi în aceste două oraşe
întrucât numărul farmaciilor în raport cu numărul locuitorilor era maxim, iar singura
posibilitate pentru a se autoriza înfiinţarea şi funcţionarea unei farmacii era
achiziţionarea uneia deja înfiinţată, dar care avea activitatea suspendată, acesta
fiind unul dintre „ponturile” date de inculpată martorei G. I..
Ulterior înfiinţării SC F. F. SRL, de obţinerea autorizaţiilor necesare din partea
Ministerului Sănătăţii Publice s-a ocupat Ş. A. F. împreună cu H. E., aceasta din
urmă deşi nu era angajată legal la SC F. F. SRL a semnat totuşi unele acte (adrese,
cereri) în numele acestei societăţi, cele două fiind ajutate în acest sens şi de către
inculpată, SC F. F. SRL începând să funcţioneze efectiv la data de 01.04.2003.
Mai trebuie arătat că urmare a hotărârii adunării generale extraordinare a
asociaţilor SC F. SRL din 22.12.2003 prin actul adiţional autentificat sub
nr.3391/23.12.2003 de BNP M. W. din Satu Mare, G. I. a cesionat cele 18 părţi
sociale ale sale către P. C. R. care a şi fost desemnată administrator al societăţii în
locul martorei Ş. A. F..
Totodată, este de menţionat că toate actele juridice legate de
înfiinţarea/modificarea SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL erau întocmite de către P.
A., soţul inculpatei, care este de profesie avocat.
Pe alt plan, trebuie arătat că SC F. G. SA Satu Mare avea o vastă reţea de
farmacii în judeţele Satu Mare şi Maramureş dintre care unele funcţionau în spaţii
închiriate.
În această situaţia se afla şi Farmacia nr.73 Baia Mare care potrivit contractului
de închiriere nr.596/ 25.04.2000 funcţiona între spaţiu de 60 m.p. situat în Baia
Mare, str.Iza, nr.lA, închiriat de la SC M. SA, contract de închiriere care expira la
data de 25.04.2002, chiria fiind de 6 $ m.p.
Prin adresa nr.765/16.07.2002 SC M. SA a comunicat SC F. G. SA că întrucât
contractul de închiriere încheiat între cele două societăţi a expirat SC M. SA doreşte
să închiriere spaţiul în continuare însă cu o chirie majorată de 8 $ plus TVA.
Prin adresa nr.2215/18.07.2002 SC F. G. SA, sub semnătura inculpatei şi a
martorei V. T., a comunicat SC M. SA că începând cu data de 01.08.2002 oferă o
chirie pentru spaţiul din str. Iza, nr. lA Baia Mare de 7 $/ m.p. însă SC M. SA nu a
fost de acord cu această ofertă.
Prin adresa nr.837/06.08.2002 SC M. SA comunică SC F. G. SA că întrucât
spaţiul din Baia Mare str.Iza, nr.lA, care a făcut obiectul contractului nr.596/2000 nu
mai este disponibil pentru a fi închiriat, iar contractul de închiriere precizat anterior a
expirat, solicită ca în termen de 48 de ore să fie eliberat spaţiul.
În aceste condiţii, fiind identificat spaţiul din Baia Mare, str.Traian, nr.27 în
suprafaţă de 81 m.p., prin contractul de închiriere din 09.09.2002 înregistrat la SC
F. G. sub nr.2589/10.09.2002, această din urmă societate a închiriat de la SC C. N.
P. SRL, pentru o perioadă de 5 ani, spaţiul precizat anterior, chiria fiind stabilită la
500 $/ lună, plus TVA (adică 7,34 $/m.p.).
De asemenea, potrivit contractului de închiriere nr.737/ 01.08.2002 SC F. SRL a
închiriat de la SC M. SA spaţiul situat în str.Iza, nr.lA Baia Mare pentru o perioadă de
3 ani, chiria fiind stabilită la 8 $ /m.p. plus TVA .
De menţionat este faptul că practic SC F. SRL a închiriat spaţiul în care anterior
funcţionase F. nr.73 aparţinând SC F. G. SA, iar SC F. G. SA a închiriat spaţiul în
care anterior funcţionase SC F. R. SRL (ulterior SC F. F. SRL).
 Trebuie arătat că prelungirea contractului dintre SC F. G. SA şi SC M. SA a fost
negociată exclusiv de inculpată şi în acelaşi context contractul de închiriere, ca şi
actele adiţionale la acesta, dintre SC M. SA şi SC F. SRL au fost semnate de Ş. A. F.
din partea SC F. SRL în calitate de administrator al acestei societăţi.
De reţinut este şi faptul că negocierea contractelor de închiriere dintre SC F. G.
SA şi terţe persoane fizice sau juridice din reţeaua SC F. G. SA era atributul
conducătorului acesteia, respectiv al inculpatei, potrivit art.5 din contractul de
performanţă încheiat de aceasta cu A.P.A.P.S. nefiind necesară discutarea acestor
probleme în consiliul de administraţie al societăţii.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinute, instanţa de fond a avut în vedere
declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu înscrisurile depuse la dosar şi
cu declaraţiile inculpatei.
Sub aspect legal, instanţa a reţinut că potrivit art.12 lit.a) rap. la art.l lit.b) din
Legea nr.78/2000 constituie infracţiune efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte
de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte
o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în
virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii
pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Aşadar, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni era
necesar ca fapta să constea în efectuarea de operaţiuni financiare, ori încheierea de
tranzacţii financiare cu condiţia utilizării informaţiilor obţinute în virtutea funcţiei şi în
scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite. Mai trebuie reţinut că operaţiunile financiare trebuiau să aibă caracterul
unor acte de comerţ şi trebuiau să fie incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte
o persoană.
Analizând faptele reţinute în sarcina inculpatei prin prisma cerinţelor pe care
acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute de art.12 lit.a) rap. la art.l lit.b) din Legea nr.78/2000, prima
instanţă a apreciat că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale acestei
infracţiuni reţinând sub acest aspect că inculpata nu a efectuat operaţiuni financiare
în înţelesul art.12 lit.a) din legea nr. 78/ 2000.
În acest sens, prima instanţă a constatat că, în mod surprinzător, legiuitorul a
restrâns aria acţiunilor care pot constitui elementul material al infracţiunii prevăzute
de art.12 lit.a) din Legea nr.78/ 2000 la operaţiunile financiare şi tranzacţiile
financiare.
Prin urmare, prima instanţă a constatat că persoana care deţine o anumită
funcţie dintre cele prevăzute de art. 1 din Legea nr.78/2000 pentru a putea fi trasă
la răspundere penală în baza art.12 lit.a) din acelaşi act normativ trebuia să
efectueze operaţiuni financiare, acestea să aibă caracterul unor acte de comerţ
(obiective, subiective ori mixte), aceste operaţiuni financiare să fie incompatibile cu
funcţia pe care o îndeplineşte, iar în efectuarea operaţiunilor financiare sa utilizeze
informaţiile, evident confidenţiale, deţinute în virtutea funcţiei, scopul acestor
operaţiuni financiare să fie obţinerea pentru sine sau pentru altul de foloase
necuvenite.
Legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză,
instanţa de fond a constatat că legiuitorul a incriminat în mod expres în art.12 lit.a
din Legea nr.78/2000 doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor
comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general comise în condiţiile şi scopurile
prevăzute de acelaşi text de lege.
În acelaşi sens, instanţa de fond a constatat că legiuitorul a omis în cuprinsul
actului normativ precizat anterior să definească termenul de operaţiuni financiare.
De altfel, în urma verificărilor efectuate instanţa de fond a constatat :ă în legislaţia
românească pozitivă nu este definită în nici un act normativ această sintagmă.
Prin urmare, pentru a putea stabili dacă faptele reţinute în sarcina inculpatei
constituie sau nu operaţiuni financiare vom porni de la înţelesul literar, al termenilor
care compun sintagma întrucât juridic aceştia nu sunt definiţi.
Aşadar, potrivit DEX, ediţia 1998, în domeniul ce interesează cauza de faţă, prin
operaţiune se înţelege acţiunea (activitatea) efectuată în vederea realizării unui
anumit scop, tranzacţie, ş.a.
Prin financiar, potrivit aceleiaşi ediţii a DEX, se înţelege ceva care defineşte
organizarea finanţelor, circulaţia banilor, a creditului care ţine de finanţe, referitor la
finanţe.
Prin finanţe potrivit DEX, ediţia 1998 se înţelege totalitatea mijloacelor băneşti
care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea
funcţiilor sale, totalitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi.
Pornind de la aceste elemente, prima instanţă a constatat că în sarcina
inculpatei s-a reţinut că printr-o persoană interpusă, respectiv martora G. I.,
împreună cu martora Ş. A. F., ar fi înfiinţat o societate comercială cu profil
farmaceutic, societate pe care a favorizat-o mutând sediul F. nr.73 din Baia Mare
aflată în structura SC F.. SA, al cărui director general era, din str.Iza, nr. 1A în
Bd.Traian, nr.27.
În legătură cu aceste fapte, instanţa de fond a reţinut în primul rând că în cauză
nu a fost dovedit fără echivoc faptul că SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL au fost
înfiinţate de inculpată atât timp cât însăşi martora Ş. A. F. a arătat în declaraţiile
sale că până în decembrie 2003 a ştiut că este asociată cu G. I. şi nu a bănuit că
aceasta ar acţiona în numele inculpatei.
În al doilea rând, apreciind că cele două societăţi precizate anterior au avut ca
asociaţi de fapt şi de drept până în decembrie 2003, pe G. I. şi Ş. A. F., instanţa de
fond a considerat că acţiunile întreprinse de inculpată în virtutea funcţiei sale, în
legătură cu cele două societăţi comerciale susmenţionate nu reprezintă operaţiuni
financiare în sensul art.12 lit.a) din Legea nr.78/2000”.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză a apărut ca
fiind evident că inculpata le-a ajutat pe G. I. şi Ş. A. F. să înfiinţeze SC F. SRL şi SC
F. F. SRL, încălcând în acest fel prevederile contractului de performanţă încheiat cu
A.P.A.P.S., însă acţiunile sale nu realizează elementul material al infracţiunii
prevăzute de art.12 lit.a din Legea nr.78/ 2000. Acţiunile întreprinse de inculpată în
timpul cât a îndeplinit funcţia de director general al SC Farmaceutica G. SA Satu
Mare şi care sunt în legătură cu SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL pot fi apreciate ca
fiind efectuate având la bază unele informaţii pe care inculpata le deţinea în virtutea
funcţiei sale, sunt în mod cert incompatibile cu funcţia pe care aceasta o îndeplinea,
pot fi considerate ca având drept scop final obţinerea unor foloase de către G. I. sau
poate chiar de către inculpată, însă aceste acţiuni nu pot fi calificate ca fiind
operaţiuni financiare în înţelesul riguros şi restrâns al legii penale, cunoscând fiind
faptul că legea penală este de strictă interpretare.
Prin urmare, în baza art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art.10
lit.d) Cod procedură penală instanţa de fond a achitat-o pe inculpata P. C. RO.
pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de
comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o
persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în
virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prevăzută de art.12 lit. a) din Legea
nr.78/2000 rap. la art. 1 alin. 1 lit.b) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma
participaţiei improprii, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.l7 alin. 1 lit. c din
Legea nr.78/2000, în înţelesul acestei legi, falsul şi uzul de fals constituie infracţiuni
în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora
prevăzute de art.10 - 13 din lege dacă au fost săvârşite în scopul de a ascunde
comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunea a 2-a şi a 3-a din Legea
nr.78/2000, sau au fost săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea
infracţiune.
Aşadar, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art.31 al. 2 Cod penal rap. la
art.290 al.l Cod penal şi art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 era necesar ca falsificarea
înscrisului sub semnătură privată să se circumscrie scopului special prevăzut de lege,
respectiv să fie săvârşită cu scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile
prevăzute de art.10-13 din Legea nr.78/2000 ori în realizarea scopului urmărit de o
asemenea infracţiune.
Având în vedere că s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracţiunii de corupţie reţinute în sarcina inculpatei, instanţa de fond
a apreciat că nu sunt întrunite nici cerinţele legale pentru existenţa infracţiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma participaţiei improprii, ca
infracţiune în legătură directă cu o infracţiune de corupţie nefiind dat scopul pentru
care aceasta trebuie să fie comisă.
De altfel, instanţa de fond a apreciat că nici ca fals în înscrisuri sub semnătură
privată de drept comun fapta nu a fost probată neîndoielnic, atât timp cât însuşi
autorul falsului, martorul C. Ş., dar şi o parte a membrilor consiliului de
administraţie al SC F. Ga. SA, inclusiv martorul M. I., reprezentantul statului, prin
A.P.A.P.S. în acest organ de conducere, au declarat că în cadrul uneia dintre
şedinţele consiliului directorul general i-a informat pe membrii acestuia despre
situaţia F. nr.73 din Baia Mare şi s-a apreciat de către membrii consiliului că chiria
majorată solicitată de SC M. SA şi investiţiile necesare în spaţiul din str.Iza nr.lA nu
se justifică, principiul de drept „in dubio pro reo” găsindu-şi astfel aplicabilitate. În
plus, acest act managerial este apreciat de către foştii membri ai consiliului de
administraţie şi angajaţi ai SC F. G. SA ca fiind o decizie benefică societăţii
comerciale în cauză.
În consecinţă, în baza art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală raportat la
art.10 lit.d) Cod procedură penală instanţa de fond a achitat-o pe inculpată şi pentru
săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma
participaţiei improprii, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.290 alin. 1
Cod penal şi art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
Pentru considerentele expuse referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, în baza art.348 Cod procedură penală, instanţa de fond a
respins cererea de anulare a cererii de înregistrare menţiuni sub nr.8729/29.10.2002
la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, iar cheltuielile
judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi
inculpata P. R. C..
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava a criticat sentinţa primei
instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în esenţă, că soluţia de
achitare a inculpatei pentru cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina sa este rezultatul
unei eronate interpretări a textelor legale care definesc infracţiunile asimilate
infracţiunilor de corupţie, precum şi cele în legătură directă cu cele de corupţie. De
asemenea, a arătat că instanţa în mod greşit a înlăturat o parte din probatoriul ce
confirma vinovăţia inculpatei, reţinând cu uşurinţă şi neargumentat apărările
invocate de către inculpată, aspecte care au condus în cele din urmă la reţinerea
unei alte situaţii de fapt decât cea reală şi conţinută în actul de sesizare, apreciind că
activităţile inculpatei de iniţiere a unei afaceri, de achiziţionare de bunuri în sistem
leasing, precum şi de coordonare a activităţii unei societăţi comerciale concurente,
intră în sfera operaţiunilor financiare ca acte de comerţ, fiind pe deplin dovedită
vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în actul de sesizare.
Inculpata P. R. C. a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi
achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură
penală pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, întrucât
acestea nu există.
În motivarea apelului, inculpata a arătat, în esenţă, că nici una dintre
activităţile întreprinse de dânsa privitor la înfiinţarea unei farmacii, nu sunt
incompatibile cu funcţia ce o îndeplinea, de director general la S.C. F. G. S.A. Satu
Mare, că nu a făcut decât să le pună în legătură pe martorele Ş. A. F. şi G. I.,
intenţiile lor de a înfiinţa o farmacie fiind publice, mutarea sediului Farmaciei nr. 73
Baia Mare în spaţiul din B-dul Traian nr. 27 Baia Mare a fost un act managerial bun,
iar profesorul universitar dr. I. T. a concluzionat în lucrarea sa că „actul întocmit
(fals) care atestă hotărârea consiliului de administraţie pentru efectuarea mutării
sediului farmaciei este total lipsit de efecte juridice, deoarece emană de la un organ
necompetent şi nu are temei legal".în apel au fost audiaţi inculpata apelantă (f 35) şi
martorul C. Ş. (f 99), fiind solicitate relaţii de la Oficiul Registrului Comerţului de pe
lângă Tribunalul Satu Mare, referitoare la procedura şi documentaţia necesară în anii
2002-2003 de schimbare a sediului secundar - punct de lucru al unei societăţi
comerciale pe acţiuni cu capital majoritar de stat, în speţă, mutarea unei farmacii,
având în vedere normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 26/1990.
Prin decizia penală nr. 59 din 26.02.2008 pronunţată de Tribunalul Suceava în
dosar nr. 3479/314/2006, s-au respins ca nefondate apelurile declarate
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională
Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi de către inculpata P. R. C..
Pentru a decide astfel, a constatat instanţa de control judiciar că prima instanţă
a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului
administrat în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât Ministerul Public - Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -
Serviciul Teritorial Suceava cât şi inculpata P. R. C., criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
În motivarea recursului, parchetul a arătat că greşit s-a dispus achitarea
inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată,
soluţia pronunţată fiind rezultatul unei greşite interpretări a dispoziţiilor legale, cât şi
a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, potrivit art.7 Cod comercial sunt comercianţi aceia care fac fapte de
comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale. Ori în speţă
este dovedit faptul că inculpata a acţionat în numele S.C F. F. S.R.L.
Legat de efectuarea actelor de comerţ, art. 3 din Codul Comercial stipulează că
legea consideră ca fapte de comerţ, cumpărările, vânzările de părţi sau acţiuni ale
societăţilor comerciale.
Potrivit practicii comerciale, constituie fapte de comerţ, cumpărarea părţilor
sociale sau a acţiunilor chiar la o societate în curs de constituire sau neregulat
constituită.
De asemenea, codul comercial în art. 4 prevede că sunt socotite ca fapte de
comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant. Plecând de la ideea că
majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerţul acestuia,
s-a creat prezumţia legală că toate actele săvârşite de un comerciant sunt de natură
comercială.(Codul Comercial adnotat - Editura Tribuna Craiova 1994, pag. 29, 50)
Actele şi faptele de comerţ sunt definite ca fiind „actele juridice, faptele juridice
şi operaţiunile comerciale prin care se realizează producţia de mărfuri, executarea de
lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul
de a obţine profit”.(Drept comercial român, Ediţia a VI-a, S. D., C.. )
Pe de altă parte, în cea dea doua modalitate a infracţiunii, încheierea de
tranzacţii financiare, folosind informaţiile obţinute în virtutea funcţiei determină
elementul material al laturii obiective al infracţiunii dacă informaţiile dobândite
constituie mijlocul care facilitează astfel de operaţiuni în scopul obţinerii pentru sine
sau pentru altul de foloase necuvenite.
În esenţă, potrivit probelor administrate în cauză, rezultă că inculpata s-a
substituit în fapt administratorului S.C. F. F. S.R.L, exercitând o activitate cu scop
lucrativ şi destinată obţinerii de profit personal.
Contrar obligaţiilor de serviciu, inculpata utilizând informaţii confidenţiale, s-a
implicat, prin intermediul unor interpuşi, în înfiinţarea SC F. SRL Baia Mare.
Din probele administrate rezultă că inculpata a fost cea care i-a propus
martorei Ş. A. F. să înfiinţeze o societate cu profil farmaceutic, la care aceasta să
deţină un procent de 10%, iar numita G. I. un procent de 90%. Ulterior, inculpata s-
a implicat în mod activ în înfiinţarea societăţii, în obţinerea unui spaţiu şi a
autorizaţiilor de funcţionare precum şi a obţinerii unor fonduri de la Casa Judeţeană
a Asigurărilor de Sănătate, în scopul evident al obţinerii de foloase pentru şine,
rezultată în urma activităţii private.
După înfiinţarea acestei societăţi, inculpata s-a arătat preocupată de
achiziţionarea unui spaţiu pentru farmacia înfiinţată şi cunoscând datorită calităţii
sale, de existenţa unui contract de închiriere a unui spaţiu cu un vad comercial bun,
în care îşi desfăşura activitatea una din farmaciile aparţinând societăţii la care era
director, s-a hotărât să nu prelungească contractul de închiriere în cauză, cu
proprietarul de drept S.C. M. S.A. BAIA MARE şi să obţină spaţiul respectiv pentru
societatea pe care tocmai o înfiinţase, rezultat care s-a şi produs.
Această implicare a inculpatei, este dovedită prin declaraţiile martorilor S. A.
F., D. M., P. T., L. A., martori care au precizat în mod clar interesul manifestat de
inculpată cu privire la acest spaţiu.
După obţinerea spaţiului pentru S.C. F. S.R.L, inculpata s-a implicat în mod
activ şi în obţinerea autorizaţiilor de funcţionare.
Cunoscând că astfel de autorizaţii ar fi fost greu de obţinut pentru o societate
nou înfiinţată, inculpata a găsit o modalitate de a trece cu uşurinţă peste aceste
dificultăţi, în sensul că, s-a hotărât să achiziţioneze părţile sociale a S.C. F. R. S.R.L.
BAIA MARE, care avea activitatea suspendată dar care avea aviz de funcţionare.
După achiziţionarea părţilor sociale, societatea şi-a schimbat şi denumirea în S.C. F.
F. S.R.L. BAIA MARE, în acest mod fiind creată o nouă societate comercială cu profil
farmaceutic şi autorizată.
În luna septembrie 2003, inculpata a luat decizia de a achiziţiona pe societate,
în sistem leasing un autoturism marca Mercedes, sens în care i-a adus la cunoştinţa
martorei Ş. A. F. acest aspect, însă mult mai târziu precizând martorei că decizia ar
aparţine de fapt numitei G. I..
În cursul lunii octombrie 2003, inculpata şi-a încetat raporturile de muncă cu
S.C. G. S.A. şi întrucât din acel moment nu mai exista nici o stare de
incompatibilitate a preluat în cele din urma părţile sociale ale numitei G. I., reuşind
să o excludă din societate şi pe Ş. A. F..
Din probatoriul administrat rezultă că prin activităţile desfăşurate, inculpata a
exercitat în fapt şi mascat, operaţiuni financiare ce acte de comerţ, în scopul special
al obţinerii de bani sau bunuri, cu ignorarea incompatibilităţilor prevăzute în
contractul de management.
Din declaraţiile martorei Ş. A. date în cursul urmăririi penale cât şi în faţa
instanţei, rezultă faptul că numita G. I. nu a avut nicio implicare în activitatea
farmaciei, toate activităţile fiind coordonate şi realizate de către inculpată.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 31 al 2 Cod penal rap. la art. 290 al 1 Cod
penal şi art.17 lit.c din Lg. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatei, din actele
dosarului se constată că pentru a da o formă de legalitate deciziei sale de mutare a
farmaciei 73 , inculpata în mod intenţionat l-a determinat pe martorul C. Ş. să
întocmească în fals un extras al procesului-verbal nr.20 al Consiliului de
Administraţie al SC G. SA, în care s-a menţionat în mod nereal că o astfel de
problemă ar fi fost dezbătută pe ordinea de zi. Ulterior tot în mod intenţionat
inculpata i-a cerut martorului G. D. să falsifice în baza copiei extras întocmită în fals,
demersuri la O.R.C, pentru înregistrarea noului sediu, această cerere întocmită de
martor producând efecte juridice .
Inculpata a arătat că greşit s-au reţinut, ca temei al achitării, dispoziţiile art. 10
lit. d Cod procedură penală, în condiţiile în care faptele nu există în însăşi
materialitatea lor. Astfel, activitatea sa, constând în punerea în legătură a martorilor
G. I. şi Ş. A. F. în scopul asocierii pentru deschiderea unei farmacii, în situaţia în
care exclusiv cele două au stabilit condiţiile, nu se circumscrie noţiunii de „
operaţiuni comerciale ca acte de comerţ”. Din probele administrate în faza de
cercetare judecătorească reiese fără dubii că decizia managerială de mutare a F. nr.
73 din strada Izei nr. 1/A din Baia Mare într-o altă locaţie, respectiv în strada Traian
nr. 27 a fost una corectă. Reiese că neprelungirea contractului de închiriere pe care
F. nr. 73 din cadrul SC F. G. SA Satu Mare îl avea încheiat cu SC M. SA Baia Mare şi
iminenta evacuare din această locaţie a fost motivul determinant al mutării din
spaţiul de pe strada Izei nr. 1/A din Baia Mare în spaţiul din strada Traian nr. 27.
În ceea ce priveşte cesionarea părţilor sociale ale SC F. R. SRL Baia Mare către
SC F. SRL Baia Mare şi apoi către SC F. F. SRL Baia Mare, acestea sunt combătute
fără echivoc prin depoziţiile martorilor G. I., S. T. şi N. O. date pe parcursul
cercetării judecătoreşti din care rezultă fără dubii că tranzacţiile au fost efectuate de
G. I. în mod nemijlocit şi în interesul său.
S-a mai susţinut nefondat că s-ar fi implicat în obţinerea autorizaţiilor necesare
legalei funcţionări a SC F. F. SRL. Aceste susţineri sunt combătute prin depoziţiile
martorilor F. I., T. F. C. şi H. E., date în faţa judecătorului. Aceştia declară ferm că
inculpata nu s-a implicat activ şi direct în acţiunile de înfiinţare şi de autorizare a SC
F. F. SRL.
De asemenea, în ceea ce priveşte achiziţionarea maşinii Mercedes Sport, aşa
cum reiese fără nici un fel de dubiu din probele administrate în faza de
cercetare judecătorească aceasta a fost achiziţionată în sistem leasing la iniţiativa
martorei G. I..
În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina sa,
săvârşirea ei este infirmată în mod neîndoielnic de martorii M. I., C. C. D., Ţ. I., T.
E., C. Ş., G. D. şi C. I., care audiaţi în faza de cercetare judecătorească, confirmă
faptul problema mutării sediului F. nr. 73 a fost discutată şi aprobată în şedinţa
Consiliului de Administraţie a SC F. G. SA Satu Mare.
În consecinţă, a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii ambelor infracţiuni,
în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, şi care se circumscriu
cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum
şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea
constată că cel declarat de Parchet este neîntemeiat, iar cel declarat de inculpată
este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpata a îndeplinit în perioada septembrie 2001 - noiembrie 2003, funcţia
de director general al SC F. G. SA Satu Mare, cu acţionar majoritar, până în
noiembrie 2003, Statul Român (57,2% din acţiuni).
În această calitate, a semnat un contract de performanţă care instaura obligaţii
şi interdicţii printre care şi obligaţia de „a păstra cu rigurozitate confidenţialitatea
asupra datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea societăţii” precum şi
interdicţia de a desfăşura „orice activităţi în beneficiul unor societăţi concurente,
altor societăţi cu acelaşi domeniu de activitate sau al unor societăţi comerciale ce se
află în relaţii de comerţ cu societatea comercială parte în contract”. Această
interdicţie se extindea potrivit contractului şi asupra soţului sau soţiei
conducătorului, precum şi asupra rudelor şi afinilor acestuia până la gradul patru
inclusiv.
Se susţine în actul de acuzare că inculpata, utilizând informaţii confidenţiale, s-
a implicat, prin interpuşi, în înfiinţarea SC F. SRL Baia Mare, societate cu profilul
farmaceutic, efectuând ulterior şi alte acte ce s-ar circumscrie conţinutului
constitutiv al infracţiunii prev. de art. 12 lit. a rap. la art. 1 lit. b din Legea nr.
78/2000.
Principala probă reţinută în sprijinul acestor susţineri o constituie declaraţia
martorei Ş. A. F., asociat (10%) la SC F. SRL Baia Mare, împreună cu martora G. I..
Or, dată fiind starea conflictuală intervenită între inculpată şi cea dintâi
martoră, ulterior lunii octombrie 2003 (când inculpata a preluat părţile sociale ale
martorei G. I.), generată de lipsurile în gestiune descoperite în cadrul societăţii „F.”,
(cu privire la care de altfel au fost sesizate şi organele de urmărire penală,
efectuându-se în prezent cercetări faţă de numita Ş. A. F., sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de delapidare), aceste declaraţii se impun a se reţine exclusiv în limita în
care se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de dovadă administrate, atât înaintea primei
instanţe, cât şi în apel, cu respectarea dispoziţiilor procedurale ce garantează aflarea
adevărului, reiese că ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, pe larg
expusă în considerentele celor două hotărâri pronunţate.
Inculpata a fost trimisă în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de
efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia,
atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, ori încheierea de
tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau
însărcinării sale, prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 raportat la art.1 alin.1
lit.b din Legea nr.78/2000.
Conţinutul constitutiv al unei infracţiuni desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute
în norma de încriminare cu privire la actul de conduită interzis, pe care le
îndeplineşte făptuitorul, ori devin relevante prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de
către acesta.
Componenta esenţială a conţinutului constitutiv, acţiunea făptuitorului interzisă prin
norma penală, este cercetată în doctrina penală sub două aspecte: obiectiv şi
subiectiv.
Aspectul obiectiv sau latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii
desemnează totalitatea conduitelor cerute de norma de încriminare cu privire la actul
de conduită, pentru existenţa infracţiunii.
De esenţa conţinutului constitutiv al infracţiunii, ca şi componentă a acestuia, este
elementul material ce desemnează însuşi actul de conduită interzis, concretizat într-
o acţiune sau inacţiune, ori în mai multe variante alternative. Strâns legate de
elementul material şi pentru întregirea laturii obiective, sunt aşa numitele condiţii-
cerinţe esenţiale ale acestuia.
Din definiţia infracţiunii mai sus menţionate, se desprinde concluzia că elementul
material al laturii ei obiective îl constituie efectuarea de operaţiuni financiare (şi nu
efectuarea de acte de comerţ).
Analizând operaţiunile reţinute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare a instanţei,
ca implicare în activitatea SC F. SRL, şi care pe scurt ar putea fi sintetizate în:
înfiinţarea unei societăţi comerciale, neprelungirea contractului de închiriere pentru
un spaţiu comercial, închirierea unui spaţiu comercial, avansarea chiriei pentru un
spaţiu comercial, implicarea în obţinerea unei autorizaţii pentru începerea activităţii
unei societăţi comerciale, intervenirea cumpărării de către alte persoane a unor părţi
sociale din capitalul unei societăţi comerciale, acordarea sprijinului şi a sfaturilor
pentru obţinerea de către alte persoane a unor autorizaţii de mutare a sediului unei
societăţi comerciale, utilizarea unor influenţe pentru a obţine o altă societate,
contractul cu CAS, „implicarea activă” în administrarea unei societăţi comerciale,
negocierea (încheierea) unui contract de leasing, (şi în măsura în care au fost
dovedite), nu se încadrează în categoria „operaţiuni financiare”.
Ambele instanţe au făcut o analiză amplă a acestei sintagme, prin prisma disp. art.3
al Codului Comercial Român şi a doctrinei în materie, cu respectarea principiului că
legea penală e de strictă interpretare, impunându-se a fi interpretată în sensul ei
riguros şi restrâns.
Prin urmare, cum activitatea pretins infracţională desfăşurată de inculpată nu
reprezintă o „operaţiune financiară”, aspect de altfel corect reţinut de instanţele de
fond şi apel, reiese că însuşi elementul material al infracţiunii, ca act de conduită
interzis astfel cum a fost el anterior definit, nu este dat în cauză, aspect ce
echivalează cu însăşi inexistenţa infracţiunii, în materialitatea ei.
Nu se mai impune analiza existenţei/inexistenţei cerinţelor esenţiale ale acestuia,
astfel cum sunt ele definite de textul de lege incriminator, printre ele numărându-se
şi îndeplinirea condiţiilor ca aceste operaţiuni financiare să constituie acte de comerţ.
Aşadar, corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatei, în conformitate cu
disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, temeiul achitării fiind cel prevăzut de
art.10 lit.a Cod procedură penală, şi nu cel prevăzut de art.10 lit.d Cod procedură
penală.
Referitor la infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prev. de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal şi
art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, din depoziţiile martorilor M. I., C. C., T. I., G. D.
şi C. I. reiese că inculpata, în cadrul uneia dintre şedinţele Consiliului de
Administraţie al SC F. G. SA, a informat persoanele prezente despre situaţia F. 73
din Baia Mare, concluziile dezbaterilor purtate fiind că suma majorată, solicitată de
SC M. SA, cu titlu de chirie, nu se justifică, impunându-se mutarea locaţiei într-un
alt spaţiu.
Martorul C. Ş. relatează în declaraţia sa că, fiindu-i solicitat un extras al procesului-
verbal din şedinţa Consiliului de Administraţie în care s-a aprobat mutarea sediului F.
nr.73 din vechiul sediu, a întrebat-o pe inculpată dacă s-a luat vreo decizie în acest
sens. Ca răspuns, aceasta a afirmat că „membrii Consiliului de Administraţie au fost
informaţi cu privire la această chestiune şi că au fost de acord cu această măsură”.
Prin urmare, nu se poate concluziona că problema mutării locaţiei F. nr.73 nu ar fi
fost discutată, la cererea inculpatei, în şedinţa Consiliului de Administraţie, chiar
dacă în procesul-verbal nu era făcută nicio menţiune în acest sens.
Din cele anterior expuse nu reiese că inculpata l-ar fi instigat pe martorul C. Ş. să
emită în fals un extras al procesului-verbal nr.20 al Consiliului de Administraţie al SC
G. SA, astfel că nici această faptă, în însăşi materialitatea ei, nu există, impunându-
se achitarea inculpatei în conformitate cu disp. art. 10 lit.a Cod procedură penală.
De altfel, în mod corect instanţele de fond şi apel au reţinut că, din interpretarea
 declaraţiilor martorilor audiaţi în acest sens, reiese că infracţiunea de instigare la fals
nu a fost probată neîndoielnic, găsindu-şi aici aplicabilitatea principiul „in dubio pro
reo”, greşit reţinut fiind doar temeiul achitării.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că recursul declarat de Parchet
este neîntemeiat, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură
penală, l-a respins ca atare.
Constatând întemeiat recursul declarat de inculpată, în conformitate cu disp.
art.38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea l-a admis.

Juri 1
spru
dent
a
id_i 39
nstit
utie
Insti Curtea de Apel SUCEAVA
tuti
e

https://lege5.ro/Gratuit/gi3dkobu/infractiuni-asimilate-infractiunilor-de-coruptie-lege-78-
2000?dp=geytkmrrgyzdk