La 4/11 septembrie se naste la Bacau cel care va avea sa cuprinda multimea detaliilor prin care se

reconstituie universul locurilor unde nu se intampla nimic, George Bacovia. Idealul literar al lui Bacovia s-
a format într-o vreme când scena liricii apusene era dominată de acei " poètes maudits care işi
resimţeau menirea caun tragic destin şi care şi-au asumat numele de " decadenţi.

Din modelele franceze Charles Baudelaire, Paul Verlaine Bacovia şi-a făcut o existenţă proprie,susţinută
de un destin autentic blestemat si de un sentimentalism fundamental , aducând în poezia
româneascăceva inedit la vremea sa, : tristeţea oraşelor provinciale, ploile mucede de toamnă, peisajele
dezolante, obsesia morţii, lirica abatoarelor şi a fecioarelor tuberculoase. N Manolescu defineşte lirica
poetului drept o poezie în care se conturează uneori discret, alteori brutal, "o lume ieşită din ţâţâni

Călinescu, in Istoria literaturii române de la origini până în prezent, considera „Simbolismul poetului e
acela din tradiţia sumbră a baudelairianismului, care a cântat ploaia insinuantă, rece, provincia, urâtul
funebru, monotonia burgheză, tristeţea autumnală. Orasul bacovian este un loc fictiv cu strazi pustii si
stranii , cu case printre care circula si gesticuleaza un singur personaj , adresandu-se cateodata , unei
iubite fantomatice

. Lumea orasului, a târgului de provincie. ilustreazã ideea cã realitatea degradatã a orasului distruge în
sufletul omului bucuria si speranta. Abatorul, pietele pustii si insalubre reprezintã elemente ale
universului citadin, care provoacã oroare si spaimã existenþialã. Sugestiile vizuale si olfactive se
realizeazã cu finete: „Ard, afumate, triste felinare, / Ca într-o crâsmã umedã, murdarã.” (Sonet)
Moartea. Majoritatea poetilor trateazã sfârsitul vieþii cu spaimã la Bacovia, fenomenul final provoacã
rareori panicã, fiind de obicei dorit, asteptat, ca unic remediu pentru boala existenþialã de care suferã
poetul.

Volumul "Plumb " apare in 1916 si debuteaza cu poemul cu acelasi nume. Gaston Bachelard considera
plumbul „aurul lepros al melancoliei”. Poiesisul bacovian se poate defini prin metafora”sfârsitul
continuu”, afirma criticul Ion Caraion.

Autorul creeaza in Plumb o realitate psihologica in care vorbeste despre sufletul sau, exprimă condiţia
de poet damnat într-o societate închistată, , dezinteresată de valoarea artei adevărate, si ideea
profilează starea de tristeţe, oboseală psihică, solitudine ale poetului care se simte încătuşat, sugrumat
spiritual în această lume care-l apasă, în care sufletul este închis definitiv. Cadrul exterior se construieste
din îmbinarea unor elemente lipsite de viatã (sicrie, cavou, flori de plumb). Bacovia selecteazã termenii
care sugereazã apãsarea sufleteascã, nelinistea, tentatia mortii; atmosfera sumbrã se susþine prin
imagini vizuale si auditive cu adâncã rezonantã în sufletul omenesc. Eul liric pare condamnat la o
existenþã fãrã rost si fãrã bucurie, în care singura posibilitate de scãpare o constituie trecerea în tãrâmul
de dincolo.

Poezia “Cuptor” face parte din volumul de inceput “Plumb” si A fost publicata prima oara la 12 februarie
1906 . Dupa cum spunea N. Davidescu aceasta poezie este o imagie a verii caniculare. Nu mai este, insa
nici vara holdelor bogate, nu e vara torida a lui iulie, ci o vara launtrica, ucigatoare prin caldura si parca
totusi prin aceasta si creatie a hoiturilor datatoare de viata de greoaie valori sufletesti.. Spre deosebire
de “Starvul” lui Baudelaire aici hoiturile nu sunt viermanoase, suculente, pline la randul lor de viata, ci
descompunerea lor atinge cote cosmice. Este o descompunere totala a Universului insusi. O data cu
partea materiala a oamenilor ( trupurile ) dispare si cea spirituala. Poetul devine dezgustat de iubita “si
azi, chiar sanul tau e mai lasat.”

Lacustra este piesa emblematica a intregii lirici bacoviene sugerand in formule memorabile
desertaciunea si zadarnicia existentei , deopotriva cu teroarea unei materii apasatoare si totodata
volatile , extraordinar figurata prin binecunoscuta sintagma ,, plansul materiei ‘’