Plumb

De George Bacovia

Arta poetica simbolista, text poetic simbolist, viziunea

despre lume intr-o opera simbolista

Poiesisul bacovian se poate defini prin metafora”sfârsitul continuu”, afirma

criticul Ion Caraion. Viziunea mortii(thanatica) pune stapanire atat pe planul exterior, pe
lumea care se pietrifică („flori de plumb”, „coroane de plumb”, „funerar vestmant”) .La
Bacovia moartea nu mai reprezinta o salvare, o Nirvana eliberatoare ca la romantici.
Încercarea de a incadra intr-un curent literar opera bacoviana nu este facila
deoarece universul poetic bacovian este atat simbolist, dar are si elemente moderniste si
expresioniste. Situarea operei in mai multe curente este o consecinta a faptului ca poetul
este scriitorul viu”care nu-si gaseste locul”.
În structura de suprafata a discursului, opera bacoviana se incadreaza in estetica
simbolista, asa cum arata Lidia Bote in lucrarea”Simbolismul romanesc”. Eul bacovian
cultiva corespondente cromatice:negru asociat cu albul( „Copacii albi, copacii negri”), gri
care sugereaza monotonia („Ninge gri”), galben ca simbol al maladiei(„si galbeni trec
bolnavi copii de scoala”), violetul , simbol al nevrozei(„Amurg violet”). Orasul pustiu si
natura ostila cu”ploi putrede si copaci cangrenati” (Eugen Lovinescu) sunt teme specifice
operei simboliste.
In structura de adancime, poetca bacoviana contine stilemele modernismului-
spaima de a fi, lipsa de comunicare redata prin delirul verbal („si rad cu hâ, cu ha”),
muzica care devine antimuzica(-„scartâit de coroane”, „planset”, „vaiet”,
„fosnet”).Mircea Cartarescu arata ca o trasatura a liricii moderne este lipsa de
comunicare.
Diascursul poetic”Plumb” apartine genului genului liric deoarece autorul isi
exprima viziunea despre lume in mod direct, folosind figuri de stil. Eul liric poarta cu
sine exuviile eului real si este prezent prin marcile subiectivitatii-verbe la persoana
intai”stam singur”, pauze afective.
Ca specie literara, discursul este o arta poetica simbolista, care exprima conceptia
autorului despre rolul artei de a cunoaste lumea prin simturi.
 In primul rand, viziunea despre lume a poetului reiese din mesajul titlului si al
temei. Ca element de paratextualitate, titlul reprezinta in sens denotativ un metal greu,
cenusiu, iar in sens conotativ sugereaza apasarea , greutatea. Alchimistul Paracelsiul arata
ca plumbul este „apa tuturor metalelor”, iar Gaston Bachelard il considera „aurul lepros
al melancoliei”.Tema poeziei reflecta conditia poetului intr-o lume ostila.
In al doilea rand, viziunea despre lume a poetului reiese si din structura
discursului liric formata din secvente poetice organizate in doua catrene. In prima strofa
poetul descrie somnul materiei(„dormeau adanc sicriele de plumb”), un somn care anunta
moartea universala. In strofa a doua carcasa plumbului pune stapanire si pe sufletul
poetului(„dormea intors amorul meu de plumb”).Lucian Blaga arat ca adjectivul”intors”
sugereaza orientarea mortului cu fata spre apus.La nivel stilistic, metaforele „flori de
plumb””, „amor de plumb”, corespondentele auditive”scartaiau coroanele”, repetarea
obsesiva a cuvantului plumb adancesc trairile poetului. Nivelul fonetic este reprezentat de
ecoul consoanelor inchise”p”, „b”, „m” care sugereaza prabusirea lumii in haos. La nivel
iconis, imaginea florilor de plumb devin simboluri ale mortii nuntite cu viata asa cum
reiese si din sintagma „flori de mucegai”. Versificatia, la nivel prozodic, raspunde
intentiilor lirice de a modela logosul.
In sinteza, poiesisul bacovian contine elemente simboliste dar contine si stilemele
modernismului.Locul sinelui poetic este luat de materia care isi scrie poezia, de vantul
care-si canta sinistra simfonie, de plansul toamnei, de scartaitul coroanelor, potrivit
principiului simbolis”eu sunt un altul”.Penduland intre alb si negru, Bacovia nu se poate
dezlipi nici de Orfeu, cum nu se poate desparti nici de Dyonisos, un zeu infernal care
reduce faptura vie la materie, la plumb.