Plumb

De George Bacovia
Bacovia este unul dintre cei mai moderni poeti romani din prima jumatate a secolului douazeci si
expresia cea mai specifica a simbolismuluui romanesc. Prin viziune si tehnica, el a depasit radical
poetica romantica. Lirica bacoviana se constituie pe unele dintre temele obsedante ale literaturii
moderne(absurdul, drama existentiala, pustiul, etc) intr-un discurs antimetaforic si antimimetic(nu
arata ci destructureaza imaginile realului).
Din simbolism, Bacovia a preluat in mod creator principii si procedee de expresivitate. Cea mai
importanta proprietate a limbajului poetic este sugestivitatea(¬Sa sugerezi, iata visul¬postula
Mallarme). Principiul creator al corespondentelor, cu originea in textul scris de Charles
Baudelaire(Corespondence) se bazeaza pe convingerea ca ar exista o universala analogie intre
fenomenele, obiectele si fiintele care alcatuiesc lumea si o comunicare intre acestea si universul
launtric al omului.
Poezia ”Plumb” se apropie de simbolismul descendent incluzand elemente suprarealiste si
expresioniste dar si de maniersim. Imaginarul poetic se compune din elemente spatial-vizuale care
configureaza o lume zidita, metalizata, plumburita, inghetata: cavoul, parcul solitar, targul cuprins de
toamna, ploaie, vant.
Elementele(pamant,aer,foc,apa), intra in agonie, incat universul poate ca regreseaza spre haos odata
cu degradarea materiei traind seentimentul sfarsitului continuu(Ion Caraion), poetul celebreaza
moartea ca premisa pentru renasterea acestei lumi bolnave. Starile caracteristice bacoviene sunt:
prabusirea, nevroza, delirul, isteria, etc.
Asezata in deschiderea volumului omonim de la 1916, poezia „Plumb”, infatiseaza trasaturile
definitoriiale artei bacoviene, un tip de traire al raportului eu-lume, o atmosfera caracteristica,
mijloace de expresie poetica si forme ale imaginarului care particularizeaza „formula” bacoviana in
contrastul liricii romane.
Concentrarea maxima a textului(alcatuit din doua catrene, compuse la randul lor dintr-un minimum
de imagini reluate in combinatii aparent stereotipe, induce impresia de lirism criptic. Profunzimea
enigmatica a poeziei apare din contrastul dintre deschiderea semnificanta si includerea formala a
textului.
In sens imediat, tema poeziei pare a fi angoasa mortii. Toate amanuntele decorului evoca elemente
din campul semantic al mortii: cavoul, coroanele funerare, vesmantul funerar, etc. Prin analiza
textualista identificam tema creatiei „Plumb” putand fi cosiderata o arta poetica implicita.
Eul poetic se defineste drept prizonierul propriei opere, al „cavoului”,”de plumb”(aluzie, poate la
literele din plumb folosite la tipografie pe vremea lui Bacovia)reprezentat de spatiul textului.
Din punct de vedere compozitional, textul e alcatuit din doua strofe. Prima infatiseza un decor
funerar schitat cu mijloacele tehnicii simboliste. Spatiul inchis al cavoului cu „sicrie de plumb”, ”flori
de plumb”, ”coroane de plumb”, constituie apasatorul habitat al sufletului bacovian.
Atributul „de plumb” reluat in sase secvente conoteaza puternic in plan vizual (creand impresia de
monotonie cromatica) si in plan auditiv(prin scartaitul greu al coroanelor de plumb sub bataia sinistra
a vantului.
In strofa a doua se infatiseaza un tablou metafizic, abstract si obscur. Strivit de materialitatea lumii si
de prezenta angoasei, poetul are spontan revelatii „amor” enigmatic. Imaginea centrala a strofei
(„Dormea intors amorul meu de plumb/Pe flori de plumb” contine un termen criptic, adverbul
„intors” care poate sugera pozitia nefireasca a trupului neinsufletit din cavou, dar si intoarcerea
fantomatica din lumea mortilor a „amorului”.
Din punct de vedere cromatic, textul e dominat de acelasi simbol „plumbul”.El evoca vizual
amestecul alb-negru(griul), dar sugereaza si o senzatie completa de apasare strivitoare.
Impresia de inchidere este sustinuta prin simetriile compozitionale. Cele doua strofe au o constructie
simetrica prin dispunerea imaginilor si structura sintactica prozodica. Astfel, fiecare strofa se
deschide prin acelasi verb metaforic(dormeau/dormea)sugerand neantul somnului mortuar. Versul al
treilea din fiecare strofa afirma in mod explicit prezenta eului si sentimentului solitudinii(„Stam
singur”).
Ciclul trailor sufletesti din poezia „Plumb” este specific pentru definirea complexelor stari poetice
bacoviene: insingurarea, sentimentul damnarii, claustrarea, angoasa.Tensiunea solitudinii ajuns la
paroxism, se converteste intr-un strigat disperat, dar inutil, care e insusi discursul poetic bacovian.