Sunteți pe pagina 1din 57

CUGETĂRI

1. Dintre toate lucrurile care sunt pe lume, unele depind de no i, iar altele nu.
Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, mişcările noastre, dorinţele
înclinaţiile şi aversiunile noastre – într-un cuvânt, toate acţiunile noastre.

2. Cele care nu depind de noi sunt trupul, bunurile, reputaţia, demnităţile, într-un
cuvânt, toate lucrurile care fac parte din acţiunile noastre.

. !ucrurile care depind de noi sunt libere prin natura lor, nimic nu poate să li se
opună sau să le oprească" cele care nu depind de noi sunt sclave, slabe,
dependente, supuse miilor de obstacole şi inconveniente, cu totul străine de
noi.

#. $minteşte-ţi deci că, dacă tu consideri libere lucruri care prin natura lor sunt
sclave şi proprii ţie pe cele care depind de altcineva, vei întampina la fiecare
pas obstacole, vei fi rănit, tulburat şi te vei plân%e de &ei şi de oameni, în timp
ce considerând al tau ceea ce-ţi aparţine de drept şi străin ceea ce e al altcuiva,
nimeni
acu&a penunimeni,
te va obli%a
nu veisăface
facinici
ceeacelcemai
vrei,
micnulucru
te veiîmpotriva
plân%e detanimeni, nu vei
însuţi, nimeni
nu-ţi face face vreun rău şi nu vei avea niciun duşman, căci nimic rău nu ţi se
va întâmpla.

'. Dacă as piri deci la bunuri at ât de im portante, am inteşte-ţi că pe ntru a le


dobândi nu trebuie să munceşti puţin şi că, în ceea ce priveşte lucrurile
e(terioare, trebuie să renunţi la ele complet, iar pe altele să le amâni. Căci
dacă încerci să le împaci pe toate, urmărind şi aceste bunuri şi bo%aţia şi
demnităţile, e posibil să nu le obţii pe acestea din urmă pentru ca ţi le-ai dorit
pe celelalte, dar cu si%uranţă nu vei reuşi să dobândeşti acele bunuri, sin%urele
care ţi-ar putea aduce libertatea şi fericirea.

). $stfel, în faţa oricărei


în ima%inaţia mea, nunăluciri dureroase,
eşti ceea ce pari.fii$poi,
pre%atit să spui* +u
e(aminea&-o cue(işti decât
atenţie,
aprofundea&-o şi, pentru a o sonda, serveşte-te de re%ulile pe care le-ai învăţat,
mai ales de prima dintre ele, de a şti dacă lucrul care îţi dăunea&ă face parte
dintre cele care depind de noi, sau din celelalte" şi, dacă e din cele care nu stau
în puterea noastră, spune-ţi fără să şovăi* +$sta nu mă priveşte.

. $minteşte-ţi că a o bţine ceea ce îţi doreşti repre&intă sfârşitul dorinţelor tale şi


că sfârşitul temerilor tale înseamnă a evita lucrurile de care te temi. Cel care
nu obţine ceea ce îşi doreşte este nefericit, iar cel care se loveşte de lucrul de
care se teme se simte mi&erabil. Deci, dacă nu ai aversiune decât pentru ceea
ce e contrar binelui tău şi depinde de tine, nu te vei lovi niciodată de lucrul de
care te temi. Dar dacă te temi de moarte, de boală sau de sărăc ie, vei fi

1/'
nefericit. 0ranspune-ţi deci temerile, fă-le să treacă de la lucrurile care nu
depind de noi la cele care depind, iar în privinţa temerilor tale, suprimă-le în
între%ime pentru moment. Căci, dacă îţi doreşti unul din lucrurile care nu stau
în puterea noastră, nu eşti încă în stare să le cunoşti pe cele pe care e bine să ţi
le doreşti. $şteptând să fii în stare, multumeşte-te să cercete&i lucrurile sau să
fu%i de ele, dar încet, întotdeauna cu re&erve şi fără %rabă.

. n
pe faţa
care fiecăruia
le iubeştidin lucrurile
nu uita să-ţi care
spui te
în distrea&ă,
sinea ta cecare
e deservesc
fapt acelnevoilor tale saucu
lucru. ncepe
cele mai mici. Dacă iubeşti un vas de pamânt" dacă se spar%e, nu vei fi
tulburat. Dacă-ţi iubeşti fiul sau soţia, spune-ţi că iubeşti o fiinţă muritoare şi,
dacă moare, nu vei fi deloc tulburat.

3. Când eşti pe pu nctul de a întreprinde ceva, %ândeşte-te bine ce re pre&intă


lucrul pe care îl vei face. Dacă urmea&ă să te îmbăie&i, repre&intă-ţi ceea ce se
petrece de obicei în băile publice* oamenii care aruncă cu apă, se împin%, îşi
aruncă in4urii, fură. 5ei fi mai si%ur de ceea ce vrei să faci dacă îţi vei spune
înainte* u voiam să mă îmbăie&, ci să-mi păstre& libertatea şi independenţa,
iar dacă m-aş supăra, mi le-aş pierde.

16. Ceea ce-i


ele. De tulbură moartea
e(emplu, pe oameninunu sunt lucrurile,
e deloc ci opcăci
un lucru rău, iniiledacă
pe ca
arrefi le au di-ar
fost, espre
fi
părut astfel şi lui 7ocrate" dar opinia pe care o avem, ca moartea e un rău, iată
răul. Deci atunci când suntem contrariaţi sau trişti, să nu-i acu&ăm pe alţii
pentru aceasta, ci doar pe noi înşine, adică opiniile noastre.

11. $-i acu&a pe alţii pentru nefericirea ta e o dov ada de i%noranţă" a nu t e acu&a
decât pe tine însuţi, e o dovadă că începi să înveţi, iar a nu-i acu&a nici pe
ceilalţi, nici pe tine e un semn că eşti de4a instruit.

12. u te lăuda ni ciodată cu vr eo ca litate străină. Da că un cal ar spune cu


mândrie* +7unt frumos, acest lucru ar fi suportabil, dar tu, când spui mândru*
+$m un cal frumos trebuie să ştii ca îţi atribui %loria de a avea un cal frumos.
Ce e al tău în
ima%inaţia, veiasta8
urma9&ul ima%inaţiei
natura, tale.
atunci vei De aceeea,
putea atunci când,
să fii mândru, utili&ându-ţi
căci vei fi mândru
de un bun care-ţi aparţine.

1. Dacă într-o călătorie pe ma re vasul tău intră într-un port şi eş ti trimis să ie i
apă, tu poţi, la întoarcere, să cule%i o scoică sau o ciupercă, dar fără a înceta să
te %ândeşti la vasul tău şi întorcând mereu capul, de teamă să nu te c:eme
cârmaciul, iar dacă te c:eamă, trebuie să arunci tot şi să fu%i, de teamă ca nu
cumva, dacă-l faci să aştepte, să nu fii aruncat pe vas cu mâinile şi picioarele
le%ate ca un animal. !a fel se întâmplă şi în călătoria acestei vieţi* dacă, în loc
de scoici sau ciuperci, ţi se dă o soţie sau un copil, tu îi poţi lua" dar, dacă te
c:eamă cârmaciul, trebuie să aler%i la vas şi să laşi tot, fără a privi în urmă. ;ar

2/'
dacă eşti bătrân, nu te îndepărta prea mult de vas, de teamă să nu vină
cârmaciul să te c:eme, iar tu să nu fii în stare să-l urme&i.

1#. u pr etide ca lu crurile să se întâmple aşa cum doreşti tu , ci aş a cum se


întâmplă şi vei prospera întotdeauna.

1'. <oala e un obstacol pentru trup, dar nu pentru voinţă, atâta timp cât aceasta nu
slăbeşte. +=c:iopăte&.
pentru voinţa ;ată unacelaşi
mea. 7pune-ţi inconvenient pentrutoate
lucru pentru piciorul meu, dar
accidentele nu ţişi se
care
vor întâmpla, şi vei descoperi că e(istă întotdeauna un inconvenient pentru
altceva, dar nu pentru tine.

1). >entru fiecare obiect care ţi se înfăţişea&ă, aminteşte-ţi să te întorci către tine
însuţi şi să cercete&i ce virtute ai pentru a folosi bine acest obiect. Dacă ve&i
un băiat sau o fată frumoasă, vei %ăsi împotriva lor o virtute, care este
abstinenţa. Dacă este necesară puţină trudă, puţin c:in, vei %ăsi cura4ul pentru
aceasta" dacă e vorba de in4urii şi de afronturi, vei %asi răbdarea şi resemnarea
necesare. Daca te obisnuieşti astfel să spui oricărui accident, virtutea pe care
natura ţi-a dat-o pentru a-l combate, nu te vei mai lăsa niciodată purtat de
ima%inaţie.

1. u spune niciodată, despre nimic* +$m pierdut acest lucru, ci +?i l-am dat.
?i-a murit fiul8 !-ai dat. 7oţia e moartă8 $i dat-o. ?i s-a luat pamântu l8 $i
mai restituit ceva. – Dar cel care mi l-a luat e un om rău. – Ce-ţi pasă prin
mîinile cui a vrut să şi-l ia înapoi cel care ţi l-a dat8 Cât timp ţi-l lasă,
foloseşte-l ca pe ceva care nu-ţi aparţine, aşa cum călătorii folosesc :anurile.

1. Daca vre i să îna inte&i în în ţelepciune, lasă deo parte 4udecăţile de fel ul
acestora* +Dacă-mi ne%li4e& afacerile, voi fi în curând ruinat şi nu voi mai
avea din ce să trăiesc" dacă nu-mi voi pedepsi sclavul" va deveni rău, Căci e
mai bine să mori de foame renunţând la %ri4i şi la temeri decât să traieşti în
belşu%, dar încon4urat de nelinişte şi neca&uri. @ mai bine ca sclavul tău să fie
rău, decât să fii tu nefericit. ncepe deci cu lucrurile mărunte. ?i-a fost vărsat
uleiul8 ?i-a fostmea,
pentru liniştea furatcuvinul8
acest 7pune-ţi* +acesta
preţ mi-am este preţul
cumpărat pe care-l
libertatea" nimicplătesc
nu este
%ratis. Când vei c:ema sclavul, %ândeşte-te că poate nu te aude sau că,
au&indu-te, nu poate face nimic din ceea ce i-ai poruncit. +Dar, vei spune,
sclavul meu va înţele%e %reşit rabdarea mea şi va deveni incori%ibil. Da, dar
tu te vei simţi bine pentru că, mulţumită lui, vei învăţa să laşi deoparte
neliniştea şi tulburarea.

13. Daca vrei sa îna inte&i în în ţelepciune, nu te fer i, în ce ea ce pri veşte lucrurile
e(terioare, să treci drept imbecil şi nesimţitor.

26. u căuta să tre ci drept savant şi, d acă pentru unii eşti un adevărat persona4,
teme-te de tine însuţi. 7ă ştii că nu e uşor să-ţi păstre&i în acelaşi timp şi

/'
voinţa conformă cu natura şi lucrurile e(terioare " dar e necesar ca, atunci
când te ataşe&i de unul, să-l ne%li4e&i pe celalalt.

21. Daca vrei ca soţia, copii şi prietenii tăi să traiască veşnic, eşti nebun, căci vrei
ca lucrurile care nu depind de tine să depindă şi ceea ce e al altcuiva să fie al
tău. !a fel, dacă vrei ca sclavul tău să nu facă nicio %reşeală, eşti nebun, căci
vrei ca viciul să nu mai fie viciu. 5rei să nu fii înşelat în aşteptările tale8 >oţi
s-o faci* nu-ţi dori decât ceea ce depinde de tine.
22. $devăratul stăpân al fiecaruia dintre noi e cel care are puterea de a ne da s au
de a ne lua ceea ce vrem sau ceea ce nu vrem. Deci orice om care vrea să fie
liber nu trebuie să vrea sau să refu&e nimic din ceea ce depinde de ceilalţi,
altfel va fi în mod necesar sclav.

2. $minteşte-ţi că în viaţă trebuie să te porţi ca la un festin. A farfurie a a4uns la


tine8 ntin&ându-ţi mâna cu decenţă, ia-o cu modestie. ţi este luată8 u o
reţine. -a venit încă8 u râvni la masa celui de alături, aşteaptă să vină în
cele din urmă pe partea pe care te afli. >oartă-te la fel cu copiii, cu o femeie,
cu îndatoririle şi cu demnităţile, cu bo%ăţiile, şi vei fi demn de a fi primit c:iar
la masa &eilor. ;ar dacă nu iei ceea ce ţi se oferă, ci îl respin%i şi îl
dispreţuieşti,
împreună cu ei.atunci nu vei astfel,
$cţionând fi doarDio%ene,
convivulBeraclit
&eilor, cişi e%alul lor, au
alţi câţiva şi vei domni
meritat să
fie numiţi oameni divini, ceea ce au şi fost într-adevăr.

2#. Când ve&i pe cineva plân%ând, fie pentru ca e îndoliat, fie pentru că fiul său e
departe, fie pentru ca şi-a pierdut bunurile, ia seama ca ima%inaţia ta să nu o ia
ra&na şi să te seducă, convin%ându-te ca acel om e într-adevăr nefericit din
cau&a acelor lucruri e(terioare " dimpotrivă, fă tu sin%ur distincţia* ceea ce îl
apasă nu e accidentul care i s-a întâmplat, căci un alt om nu e deloc afectat de
acesta, nu refu&a să plân%i alături de el şi să-i alini durerea cu vorbele tale, dar
ia seama ca această compasiune să nu te cuprindă şi să nu fii cu adevărat
afectat de ea.

2'. $minteşte-ţi
să te includă.că eştielactor
Dacă vreaîntr-o
să 4ocipiesă,
rolullun%ă sau scurtă,
unui cerşetor, în care
trebuie ca autorul a vrut
tu să-l 4oci cât
poţi mai bine. !a fel, dacă vrea să 4oci rolul unui şc:iop, al unui împarat, al
unui plebeu. Căci depinde de tine să 4oci bine persona4ul care ţi-a fost dat, dar
depinde de altul să ţi-l alea%ă.

2). $tunci când corbul scoate un croncănit de rău au%ur, nu-ţi lăsa ima%inaţia s-o
ia ra&na, ci fă deosebirea şi spune-ţi* +iciuna din nefericirile pre&ise de acest
semn nu mă priveşte" aceste nefericiri privesc sau trupul meu cel slab, sau
mica mea a%oniseală, sau mica mea reputaţie, sau pe soţia mea şi pe copii mei.
>entru mine nu e(istă decât pre&iceri fericite, dacă eu vreau " căci, orice s-ar
întâmpla, depinde de mine să iau partea bună a acestei întâmplări.

#/'
2. >oţi fi invincibil dacă nu te an%a4e&i niciodată în vreo luptă în care victoria nu
depinde doar de tine.

2. ;a seama ca nu cumva, va&ând pe cineva acoperit de on oruri, sau având o


mare putere, sau fiind înfloritor dintr-o cau&ă, ia bine seama, îţi spun, că nu
cumva, purtat şi sedus de ima%inaţie să-l consideri fericit. Căci, dacă
adevărata esenţă a binelui constă în lucrurile care depind de noi, atunci nici
invidia,
să fii nicinici emulaţia,
%eneral, nicinici %elo&ia
senator, nu-şi
nici va mai
consul, %asi locul,
ci liber" iar tu onusin%ură
ori, e(istă vei maicale
voi
spre libertate* dispreţul pentru lucrurile care nu depind de noi.

23. $minteşte-ţi că cel care te 4i%neşte cu adevărat nu e nici cel care te în4ură, nici
cel care te loveşte, ci e opinia pe care o ai despre ei şi care te face să-i priveşti
ca pe nişte oameni de care eşti 4i%nit. Deci, atunci dacă te necă4eşte sau irită,
să ştii ca nu omul acela te irită de fapt, ci propria ta opinie. 7trăduieşte-te deci,
înainte de toate, să nu te laşi purtat de ima%inaţie, căci, odată ce câşti%i timp şi
ai un oarecare ră%a&, vei fi cu mai multă uşurinţă stăpân pe tine.

6. Dacă ai în fi ecare &i în fa ţa oc:ilor moartea, e(ilul şi celelalte lucruri ce par
teribile – mai ales moartea – nu vei mai avea niciodată %ânduri nedemne şi
nici nu se va întâmpla să-ţi doreşti ceva cu prea mare ardoare.
1. 5rei să fi i filo&of. >re%ateşte-te să fii ba t4ocorit, şi spu ne-ţi că ple bea te va
fluiera şi te va stri%a* +$cest filo&of a apărut peste noapte. De unde îi vine
acesta aro%anţă8 n ceea ce te priveşte, să nu fii aro%ant, dar să te detaşe&i cu
putere de ma(imele care ţi s-au parut cele mai bune şi mai frumoase. =i
aminteşte-ţi că, dacă rămâi ferm, c:iar şi cei care au râs la început de tine te
vor admira, pe când, dacă cede&i insultelor lor, vor râde de tine de două ori
mai mult.

2. Dacă ţi se întâmplă vreodată să te întorci spre lucrurile e(terioare în scopul de


a plăcea cuiva, să ştii că ai decă&ut din starea ta. $ fi filo&of, în toate şi
pretutindeni, să-ţi fie deci de a4uns. ;ar dacă, în plus, vrei să şi pari filo&of,
multumeşte-te să pari astfel în proprii tăi oc:i şi e suficient.
. 7ă nu te laşi tulburat deloc de acest %en de %ânduri şi de raţionamente* +5oi fi
dispreţuit" nu voi mai însemna nimic în lume. Căci, dacă dispreţul e ceva rău,
nu poţi face prin mi4locirea altcuiva, aşa cum se întâmplă şi cu viciul. Depind
de tine primele obli%aţii pe care le ai8 Depinde de tine să fii invitat la un
festin8 icidecum. Cum e deci posibil ca acestea să fie un prile4 de dispreţ şi o
de&onoarea pentru tine8 Cum e posibil să nu însemni în lume, tu, care nu
trebuie să fii nimic în afara de ceea ce depinde de tine, iar în acestă privinţă te
poţi considera foarte important8 Dar prietenii mei vor fi lipsiţi de orice a4utor
din partea mea. – Cum adică, lipsiţi de orice ajutor 8 u le vei mai da bani8
u-i vei mai face cetăţeni romani8 Cine ţi-a spus că aceste lucruri sunt dintre
cele care se află în puterea noastră, şi că ele nu aparţin altcuiva în afara de

'/'
noi8 =i cine poate da altora ceea ce nu are el însuşi 8 +$%oniseşte bunuri, va
spune cineva, ca să avem şi noi din acestea. Dacă pot avea păstrându-mi
pudoarea, modestia, fidelitatea, %enero&itatea, arataţi-mi calea pe care trebuie
s-o urme& pentru a fi bo%at şi voi fi. Dar dacă vreţi să-mi pierd adevăratele
bunuri pentru ca voi să a%onisiţi unele false, vedeţi cât de strâmbă e balanţa şi
cât sunteţi de in%raţi şi de nec:ib&uiţi8 Ce iubiţi mai mult8 <anii, sau pe un
prieten înţelept şi fidel8 $: $4utaţi-mă mai de%rabă să dobândesc aceste
virtuţi şi nu-mi
vei spune mainu-i
tu apoi, cereţi
voisăaduce
fac lucruri
niciunprin care patriei
serviciu le-aş putea pierde.
mele. – +Dar,
Ce servicii8
Din cau&a ta nu vor mai avea loc porticuri 8 7au băi publice 8 Ce vrea să
spună asta8 @ ca şi cum n-ar mai avea încălţări din partea unui fierar sau arme
de la un ci&mar. Ar, e de a4uns ca fiecare să-şi păstre&e starea şi să-şi facă
treaba. Dar dacă, prin e(emplul tău, i-ai da patriei un alt cetăţean înţelept,
modest şi fidel, nu i-ai face niciun serviciu8 Desi%ur că i-ai face, şi înca unul
foarte mare" nu vei fi deci inutil pentru ea. – +Ce ran% voi avea în cetate8 –
Cel pe care-l vei putea obţine rămânând fidel şi modest. Dar dacă, vrând s-o
serveşti, îţi pier&i aceste virtuţi, ce servicii îi vei mai face patriei, când vei fi
devenit neruşinat şi perfid8

#. Cineva a fos t preferat ţie la un f estin, la un s fat, într-o vi&ită. Dacă ac estea
sunt
dacă lucruri bune,
sunt rele, nu trebuie să te bucuri
te învinovăţi că eşticăscutit
s-au de
întâmplat
ele. Daraproapelui tău.că;ar
aminteşte-ţi
nefăcând, pentru a obţine lucrurile care nu depind de noi, demersurile pe care
le fac cei ce le obţin, e imposibil să ţi se dea o parte e%ală cu a lor. Căci cum
ar putea cel care nu bate niciodată la uşa unui mare senior să fie tratat la fel de
bine ca unul care vine acolo în fiecare &i8 Cel care nu-l însoţeşte niciodată
atunci când iese, la fel ca acela care-l însoţeşte8 Cel care nu-l mă%uleşte şi nu-
l laudă, la fel ca acela care nu încetea&ă să-l mă%ulească şi să-l laude8 @şti
deci in4ust şi lacom dacă, fără a da lucrurile cu care se ac:ită aceste favoruri,
vrei să le ai %ratis. Cu cât se vinde salata la piaţă. Cu un obol. Dacă vecinul
tău dă obolul şi ia salata, iar tu, nedând obolul, te intorci fără salată, nu-ţi
ima%ina că ai mai puţin decât el" căci dacă el are salata, tu ai obolul tău, pe
care nu l-ai dat. !a fel se întâmplă şi aici. u ai fost invitat la un festin8 @
pentru
laudă, ocavi&ită,
nu ai comple&enţa,
plătit %a&dei festinului preţul
dependenţa. cu care
>lăteşte deciţi-lpreţul,
vinde.dacă
$cest preţlucru
acest eo
te-ar mulţumi. Dar dacă, fără a plăti preţul, vrei să ai marfa, eşti lacom şi
nedrept. u ai nimic care să înlocuiască acel festin la care nu ai fost8 $i,
desi%ur, ceva care valorea&ă mai mult decât festinul, şi anume faptul de a nu-l
fi lăudat pe cel pe care nu ai vrut să-l lau&i şi de a nu fi fost nevoit să-i suporţi
or%oliul şi insolenţa.

'. >utem afla intenţiile naturii prin lucrurile asupra carora nu ne aflăm în dispută
unii cu alţii. De e(emplu, atunci când sclavul vecinului a spart o cupă sau
altceva, îi spui, desi%ur, pentru a-l consola, ca e un accident obişnuit. 7ă ştii
deci că, atunci când ţi se va spar%e o cupa care e a ta, trebuie sa fii la fel de
liniştit pe cât erai atunci când s-a spart cea a vecinului. $plică acesta ma(imă

)/'
celor mai importante lucruri. Când fiul sau soţia altuia moare, nu e(istă
nimeni care să nu spună ca aceasta e soarta omului. Dar când moare soţia sau
fiul tău, nu au&im decât plansete, stri%ăte, %emete* Cât de nefericit sunt 7unt
pierdut $r trebui totuşi să ne amintim de sentimentele pe care le-am avut
aflând că acelaşi accident s-a întâmplat altora.

). $şa cum ne propunem un scop ca să-l ratăm, tot astfel natura răului nu e(istă
în lume.
. Dacă cineva ţi-ar pune trupul la di spo&iţia primului venit, ai fi făr ă îndoială
foarte supărat" iar atunci cand tu îţi abandone&i sufletul primului venit, pentru
că, atunci când el îţi aruncă in4urii, sufletul să fie afectat şi tulburat, nici măcar
nu roşeşti

. n orice acţiune, în ainte de a o întreprinde, priveşte cu at enţie ceea ce o


precede şi ceea ce îi urmea&ă şi întreprinde-o după acestă e(aminare. Dacă nu
faci astfel, vei face la început totul cu plăcere, pentru ca nu vei între&ări
urmările, dar în final, apărând ruşinea, vei fi prins de confu&ie.

3. $i vrea mu lt să fii la ureat la 4ocurile ol impice. ntr-adevar, şi eu aş vrea,


pentru ca e ceva
ce urmea&ă unei %lorios.
astfel deDar e(aminea&ă
acţiuni. >oţi s-obine înainte ceea
întreprin&i dupăceacest
precede şi ceea
e(amen.
0rebuie să studie&i disciplina, să mănânci bine, să te abţii de la tot ce flatea&ă
%ustul, să-ţi faci e(erciţiile la ore fi(e, fie fri%, fie cald" să nu bei nici apă rece,
nici vin decât moderat" într-un cuvânt, trebuie sa te supui fără re&erve
maestrului de e(erciţii, ca unui medic şi, după aceea, să mer%i la 4ocuri.
$colo, poţi să fii rănit, să-ţi scrânteşti piciorul, să în%:iţi mult praf, să fii
uneori lovit şi, după toate acestea, să fii învins. Când vei fi cântărit aceste
lucruri, mer%i, dacă vrei, şi fii atlet. Dacă nu-ţi iei aceste precauţii, nu vei face
decât să-ţi pier&i vremea şi să te 4oci precum copiii, care acum fac pe
luptătorii, acum pe %ladiatorii, care acum cântă la trompeta şi după o clipă pun
în scenă tra%edii. !a fel s-ar întampla şi cu tine* ai fi când atlet, când %ladiator,
când retor, după toate astea filo&of şi, în adâncul sufletului tău, nu ai fi nimic.
Ca
pe orând,
maimuţă, veiaiimita
căci nu tot ceeaceea
e(aminat ce vei vedea sa
ce voiai şi toate
faci, obiec teleapucat
ci te-ai îţi vor în
plăcea
mod
temerar, fără a fi circumspect, %:idat doar de lăcomia şi de capriciile tale.
$stfel, mulţi oameni, văn&ând un filo&of, sau au&ind pe cineva spunând că
@up:rates vorbeşte bine şi cine ar putea vorbi ca el8E vor imediat să fie
filo&ofi.

#6. >rietene, ia în considerare mai întâi natura acţiunii pe care vrei sa o întreprin&i
şi apoi e(aminea&ă propria ta natura pentru a vedea daca e destul de puternică
pentru a purta această povară. 5rei să participi la pentatlon sau să fii
%ladiator8 >riveşte-ti braţele, coapsele, şalele, căci nu suntem toţi născuţi
pentru acelaşi lucru. 5rei să fii filo&of8 Cre&i că îmbrăţişând această profesie
poţi să mănânci la fel ca toţi ceilalţi, să bei ca ei, să renunţi asemenea lor la

/'
toate plăcerile8 0rebuie să ve%:e&i, să lucre&i, să te îndepărte&i de părinţi şi de
prieteni, să fii 4ucăria unui sclav, să fii întodeauna ultimul în căutarea
onorurilor, a îndatoririlor, în tribunale, într-un cuvânt în toate afacerile.
@(aminea&ă bine aceste lucruri şi ve&i dacă vrei să cumperi cu acest preţ
liniştea, libertatea, armonia. Dacă nu, apucă-te de orice alt lucru şi nu face
precum copiii, nu fii a&i filo&of, mâine republican, apoi retor şi după toate
acestea intendentul lui Ce&ar. $ceste lucruri nu se potrivesc unul cu celălalt.
0rebuie
potrivescsăcufii sufletul
un sin%urşi om, bun sautău"
cu trupul rău"trebuie
trebuiesăsămunceşti
te dedici ca
lucrurilor care se
să dobândeşti
calităţile interioare sau bunurile e(terioare, adică trebuie să susţii caracterul
unui filo&of sau unui om obişnuit.

#1. Datoriile se masoară în %eneral după relaţiile în care suntem implicaţi. @ tatăl
tău8 @şti obli%at să ai %ri4ă de el, să-l asculţi în toate, să-i suporţi reproşurile şi
purtarea urâtă. – Dar e un tată rău. – =i ce dacă8 >rietene, natura te-a le%at în
mod necesar de un tată bun8 u, ci doar de un tată. Fratele tău te tratea&ă în
mod nedrept8 >astrea&ă-ţi în ceea ce-l priveşte ran%ul de frate şi nu privi ceea
ce face el, ci ceea ce trebuie să faci tu şi starea în care se află libertatea ta dacă
faci ceea ce natura vrea să faci. Căci un altul nu te va ofensa şi nu te va răni
nicodată dacă tu nu vrei acest lucru, şi nu vei fi rănit decât dacă te vei
considera
concetăţeanulrănit.
tău,$stfel, vei fitău,
de %eneralul întotdeauna mulţumit sădeai vecinul
dacă te obişnuieşti tot timpultău, de
aceste
relaţii în faţa oc:ilor.

#2. $flă că pr incipiul şi fu ndamentul reli%iei constau în a ave a despre &ei op inii
corecte şi sănătoase, în a crede că e(istă, că-şi întind providenţa pretutindeni,
că %uvernea&ă lumea cu înţelepciune şi dreptate" că tu eşti aici pe pământ
pentru ai asculta, pentru a lua ca atare toate lucrurile care ţi se întâmplă şi
pentru a consimţi de bunavoie şi din toata inima la ele, ca venind din partea
unei provindenţe bune şi înţelepte. $stfel, nu te vei plân%e niciodată de &ei şi
nici nu-i vei acu&a că nu au %ri4ă de tine. Dar nu poţi avea aceste sentimente
decât renunţând la tot ceea ce nu depinde de noi şi făcând astfel încât binele şi
răul să constea pentru tine în ceea ce depinde de noi. Căci dacă iei drept bine
sau rău în
frustrat unul din aceste
dorinţele lucruri
tale sau cândstrăine, devine
te loveşti necesar
de ceea ce te ca, atunci
temi, să te când
plân%ieşti
şi
să-i urăşti pe cei ce sunt cau&a nenorocirilor tale. Căci toate animalele sunt
născute pentru a urî şi pentru a fu%i de ceea ce le pare rău şi dăunător şi de
ceea ce poate cau&a aceste lucruri şi, dimpotrivă, pentru a iubi şi a cauta ceea
ce li se pare util şi bun şi ce stă la ori%inea acestora. @ deci imposibil ca acela
care se consideră rănit să se complacă în ceea ce crede că îl răneşte, de unde
conclu&ia ca nimeni nu se bucură şi nu se complace în propriul rău. ;ată de ce
un fiu îşi copleşeşte cu reproşuri şi in4urii tatăl, atunci când acesta nu-i dă
partea sa din bunuri" iată ceea ce-i face pe @teocle şi >olinice astfel* ei privesc
tronul ca pe o marfă de preţ. ;ată ceea ce-i face pe ţăran, cârmaci, ne%ustor să-i
blesteme pe &ei şi iată în fine cau&a murmurelor celor care-şi pierd soţiile şi
copiii. Căci acolo unde e(istă utilitate, acolo este şi pietate. $stfel, orice om

/'
care are %ri4a să-şi re%le&e dorinţele şi aversiunea după re%ulile prescrise are
%ri4ă să-şi :rănească şi să-şi crească pietatea. n libaţiile, sacrificiile şi
ofrandele sale, fiecare trebuie să urme&e obiceiul din ţara sa şi s-o facă în
modul cel mai pur, fără să dea dovadă de nepasare, fără ne%li4enţă, fără
ireverenţio&itate, fără mesc:inărie şi totodată fără o somptuo&itate care să-i
depaşescă forţele.

#. Când te du
întâmple şi ci
că să con acolo
mer%i sulţi oracolul, aminteşte-ţi
pentru a afla. că nu şti îni ce
Dar aminteşte-ţi tr ebuie
acelaşi să dacă
timp, se
eşti filo&of, că ducându-te să-l consulţi, ştii foarte bine de ce natură este ceea
ce trebuie sa se întâmple. Căci, dacă este unul din lucrurile care nu depinde de
noi, nu poate fi nici bine, nici rău pentru tine. u aduce deci cu tine la
oracolul tău nici inclinaţia, nici aversiunea pentru vreun lucru de pe lume,
altfel vei tremura întotdeauna" dar fii convins că tot ceea ce se va întâmpla e
indiferent şi nu te priveşte şi că, de orice natură ar fi, depinde de tine să-l
foloseşti bine şi nimeni nu te poate împiedica să faci acest lucru. Ger%i deci
cu încredere, ca şi cum te-ai apropia de &ei, care binevoiesc să te sfătuiască. n
rest, când ţi se vor da sfaturi, aminteşte-ţi că ai recurs la sfătuitori şi cine sunt
aceia ale căror ordine le vei nesocoti dacă nu-i asculţi. Dar nu te duce la oracol
aşa cum voia 7ocrate, adică nu te duce pentru lucrurile pe care nu le poţi
cunoaşte
intermediuldecât prin evenimente
raţiunii, şi pe care
nici prin re%ulile nu le
vreunei putem
arte. prevedea
$stfel, când vanici prinsă te
trebui
e(pui la mari pericole pentru un prieten sau pentru patrie, nu te duce să
consulţi oracolul pentru a şti ce să faci. Căci dacă acesta îţi spune că
măruntaiele victimei sunt de rău au%ur, e evident că acest semn îţi pre&ice sau
moartea, sau răni, sau e(ilul" dar raţiunea îţi spune că, în ciuda tuturor acestor
lucruri, trebuie să-ţi aperi prietenul sau patria. $scultă deci de un oracol şi mai
mare decât cel pe care îl consultai, ascultă de $ppolo >Ht:ianul, care a alun%at
din templul său un om care nu şi-a apărat prietenul care a fost asasinat.

##. >rescrie-ţi de acu m încolo un anumit caracter, o anumită re%ulă pe care s-o
urme&i întotdeauna, indiferent dacă eşti sin%ur sau împreună cu alţii.

#'. Cel mai în


spunele adpuţine
esea păstrea&ă
cuvinte. tăcerea, sauîntâmpla,
7-ar putea nu sp unedar
decât lucrurile
rareori, necesare,săşi
să trebuiască
vorbeşti, când oca&ia o va cere, dar nu vorbi niciodată despre lucruri triviale şi
comune* nu vorbi nici despre luptele de %ladiatori, nici despre atleţi, nici
despre mâncare sau băutură, care sunt subiectele de conversaţie obişnuite. Gai
ales nu vorbi niciodată despre oameni, nici pentru a-i blama, nici pentru a-i
lăuda, nici pentru a face comparaţii.

#). >rin urmare, dacă poţi, îndreaptă conversaţia prietenilor tăi sp re ceea ce e
decent şi convenabil, iar dacă eşti împreună cu nişte străini, păstrea&ă tăcerea
cu obstinaţie.

#. u râde nici îndelun%, nici prea des, nici e(cesiv.

3/'
#. Iefu&ă să fii martor în toate şi pretutindeni, dacă îţi stă în putere" dacă nu,
acolo unde oca&ia o permite.

#3. @vită să măn ânci în lu me şi fe reşte-te de fe stinurile publice" dar da că vreo


oca&ie e(traordinară te forţea&ă să te rela(e&i astfel, fii de două ori mai atent
cu tine însuţi, de teamă să nu te laşi purtat de modul de a se comporta al
oamenilor. $flăface
lân%ă el şi care că, atunci
la fel cacând
el eunul dintre
în mod meseni
necesar e impur,
pătat, oricât cel careare fiaşe&at
de pur în
sine.

'6. u u&a de lucrurile necesare trupului decât atât cât o cer nevoile sufletului, de
e(emplu mâncarea, :ainele, locuinţa, servitorii şi respin%e tot ceea ce inspiră
moliciune sau vanitate.

'1. Dacă poţi, abţine-te de la plă cerile dra%ostei înainte de că sătorie şi, da că le
%uşti, fă-o măcar în limitele le%ii. Dar nu fi sever cu cei care u&ea&ă de ele,
nu-i trata cu acreală şi nu te lauda în fiecare clipă cu abstinenţa ta.

'2. Dacă cineva îţi spune că altcineva te-a vorbit de rău, nu te strădui să ne%i ceea
ce a spus,
mine ci fără
i%noră răspunde purcelelalte
îndoială şi simplu* Cel
vicii alecare
mele,ţi-a spus
căci nu aceste
s-ar fi lucruri
mulţumitdespre

vorbească doar despre acestea.

'. u e deloc necesar să me%i des la teatru şi la 4ocurile publice. =i, dacă mer%i
oca&ional, nu favori&a niciuna dintre părţi şi re&ervă-ţi favorurile şi
entu&iasmul pentru tine, adică bucură-te de tot ceea ce se întâmplă şi fii
satisfăcut că victoria e a celui care a învins" astfel, nu vei fi niciodată nici
supărat, nici tulburat. @vită şi aclamaţiile, :o:otele de râs &%omotoase şi
%esturile lar%i. ;ar când te vei fi retras, nu vorbi prea mult despre ceea ce ai
vă&ut, de vreme ce acest lucru nu te a4ută nici să-ţi sc:imbi moravurile, nici să
devii un om mai bun" căci aceste lun%i conversaţii mărturisesc faptul că
spectacolul ţi-a atras atenţia.

'#. u te du ce nici la recitări, nici la le cturile unor opere de diverse %enuri sau,
cel puţin, nu te duce fără motiv. Dar, dacă te afli acolo, rămâi %rav şi reţinut şi
arată o blândeţe care să nu aibă nicio urmă de întristare sau plictiseală.

''. Când trebuie să ai o conversaţie cu unii din mai-marii oraşului, întreabă-te ce


ar fi făcut la acesta întâlnire 7ocrate sau Jenon. $stfel, nu vei mai fi stân4enit
să faci ceea ce e de datoria ta şi să foloseşti în mod convenabil orice oca&ie
care ţi se va pre&enta.

'). Când mer%i să cur te&i o per soană puternică, %ândeşte-te de di nainte că nu o
vei %asi acasă, sau că s-a încuiat în casă şi nu va catadicsi să desc:idă, sau că
nu se va ocupa de tine. Dacă, în ciuda acestor lucruri, datoria te c:eamă,

16/'
suporta tot ce ţi se va întâmpla şi nu-ţi permite niciodată să spui sau să
%ândeşti ca nu merita osteneala. Căci aceasta este e(primarea unui om
vul%ar, a unui om asupra caruia lucrurile e(terioare au prea multă putere.

'. n viaţa de &i cu &i, evită să vorbeşti prea mult şi fără rost despre eforturile tale
şi pericolele pe care le-ai întâmpinat, căci, dacă îţi face atâta plăcere să le
povesteşti, celorlalţi nu le va face la fel de multă plăcere să le asculte.

'. Fereşte-te, de asemenea, să 4oci rolul de %lumeţ. >oţi fi astfel celor care nu
sunt filo&ofi şi, în acelaşi timp, această atitudine poate diminua respectul pe
care ceilalţi îl au pentru tine.

'3. @ la fel de periculos să te laşi antrenat în discursuri obscene, şi când te vei %asi
în mi4locul a astfel de conversaţii, nu e&ita, dacă oca&ia îţi permite, să-l
admoneste&i pe cel care vorbeşte" dacă nu, păstrea&ă măcar tăcerea şi
marturiseşte, prin roşeaţa frunţii si prin severitatea c:ipului, că acest %en de
conversaţie nu-ţi place.

)6. Daca ima%inaţia îţi în faţişea&ă cine ştie ce vol uptate atunci, ca înt otdeauna,
suprave%:ea&ă-te cu atenţie, de teamă să nu te laşi dus de val. $ceastă
voluptate
cele două poate să mai
momente, celaştepte, aşa pe
al plăcerii, că cere-ţi ţie însuţi
de-o parte, şi celră%a&. $poi compară
al remuşcării care-i va
urma şi al reproşurilor pe care ţi le vei face, pe de alta şi opune-le satisfacţia
pe care o vei %usta şi laudele pe care ţi le vei aduce dacă vei re&ista. Dacă
consideri ca e momentul ca tu să te bucuri de aceasta plăcere, fii atent ca
atracţiile acesteia să nu te de&arme&e şi să nu te seducă şi opune-le plăcerea
încă şi mai mare de a-ţi putea mărturisi ţie însuţi că le-ai învins.

)1. $tunci când faci un lucru, după ce ai recunoscut că e de datoria ta, nu evita să
fii vă&ut făcându-l, orice părere %reşită ar putea avea oamenii despre aceasta.
Dacă acţiunea este rea, nu o face, iar dacă e bună, de ce să te temi de cei care
te-ar condamna pe nedrept şi fără rost8

)2. !a
cândfelsunt
cumseparate
aceste şi
două propo&iţii*
nu au sens dacă+@le&i. @ noapte.
emitem 7unttimp,
în acelaşi adevărate fiecare
deci când sunt
una, tot aşa, la festinuri, nu e nimic mai nec:ib&uit decât să vrei totul pentru
tine, fără să te %ândeşti la ceilalţi. Când vei fi deci invitat la masă, aminteşte-ţi
să te %ândeşti nu atât la calitatea mâncărurilor care se vor servi şi care-ţi vor
face pofta, cât la calitatea celui care te-a invitat şi să păstre&i respectul şi
consideraţia pe care i le datore&i.

). Dacă îţi ar o%i un rol care îţi de paseşte forţele, nu se în tamplă doar sa-l 4oci
prost, ci să-l abandone&i pe cel pe care l-ai putea 4uca bine.

)#. $şa cum, plimbându-te, ai %ri4ă să nu ca lci pe vre un cui şi să nu -ţi scrânteşti
%le&na, ia seama în acelaşi fel să nu-ţi rănesti cea mai importantă parte a ta,

11/'
raţiunea care te călău&eşte. Dacă în fiecare acţiune pe care o întreprindem în
viaţă aplicăm acest precept, atunci vom avea mai multă si%uranţă în tot ceea
ce vom face.

)'. $şa cum pi ciorul este măsura pentru încălţăminte, tot aşa măs ura bo%ăţiilor
pentru fiecare din noi este trupul. Daca respecţi această re%ulă, vei păstra
întotdeauna măsura, dar dacă nu ţii cont de ea, atunci eşti pierdut* te vei
îndrepta
pantofii* spre
dacăodepaşeşti
prăpastieoşidată
nimic nu va piciorului
măsura putea să tetău,
oprească. !aîntâi
vei avea fel şipantofii
cu
auriţi, apoi unii de purpură, iar în cele din urmă vei avea unii brodaţi. Căci nu
e(istă în lume limite pentru cel care a depăşit o dată limitele.

)). 7oţiile, cât timp sunt tinere, sunt numite amante de către soţii lor. >rin urmare,
aceste femei, va&ând astfel că bărbaţii lor nu le aprecia&ă decât pentru
plăcerea pe care le-o dăruiesc, nu se %ândesc decât cum să se %ătească pentru
a le plăcea şi-şi pun toată încrederea şi toate speranţele în podoabele lor.
imic nu e deci mai util şi mai necesar decât să ne străduim să le facem să
înţelea%ă că nu vor fi onorate şi respectate decât atunci când vor da dovada de
înţelepciune, de pudoare şi de modestie.

). 7emnul si%ur după


pentru în%ri4irea care recunoaştem
corpului, un spirit %reoi
cum ar fi e(erciţiile fi&iceeste preocuparea
îndelun%ate, e(cesivă
mâncatul în
e(ces, băutul în e(ces şi acordarea unui timp prea lun% celorlate necesităţi
corporale. $ceste lucruri nu ar trebui să fie elementul principal, ci cel
accesoriu al vieţii noastre şi nu trebuie să le facem decât în trecere* toată
strădania şi toată atenţia noastră trebuie îndreptate către spirit.

). Când cineva %reşeşte faţă de tine sau te vorbeşte de rău, %ândeşte-te că el se
consideră obli%at să facă aceste lucruri. u e deci posibil ca el să urme&e
4udecăţile tale, ci pe ale lui proprii, astfel încât, dacă 4udecă %reşit, el e
sin%urul rănit, tot aşa cum e sin%urul care se înşeală. ntr-adevăr, dacă cineva
consideră un fals un silo%ism foarte corect, nu silo%ismul suferă, ci cel care se
înşeală 4udecând %reşit. Dacă utili&e&i cum trebuie această re%ulă, îi vei
suporta răbdător
vei spune* pe toţi
@l crede ceidreptate.
că are care te vor vorbi de rău, căci, la fiecare in4urie, îţi

)3. Arice lucru are două toarte* una de care îl putem lua şi cealaltă, de care nu-l
putem lua. Dacă fratele tău îţi face o nedreptate, nu-l lua dinspre partea
nedreptăţii pe care ţi-o face, căci aceea e toarta de care nu poate fi nici apucat,
nici purtat, ci ia-l din cealaltă parte, dinspre faptul că e fratele tău, un om care
a fost :rănit şi crescut împreună cu tine, iar aceasta este partea bună, care ţi-l
va face suportabil.

6. $ spune* +7unt mai bo%at decât tine, deci sunt mai bun decât tine" sunt un
orator mai bun decît tine, deci sunt mai bun decât tine. nu repre&intă un mod
corect de a %ândi. >entru a %ândi corec t, trebuie să spui* +7unt mai bo%at

12/'
decât tine, deci avuţia mea este mai mare decât a ta" sunt un orator mai bun
decât tine, deci discursurile mele valorea&ă mai mult decât ale tale. Dar tu nu
eşti nici un bun material, nici un discurs.

1. Cineva face baie devreme. u sp une că fa ce ră u că se îm băia&ă atât de


devreme, ci că se îmbăia&ă înainte de ora la care ar trebui s-o faca. $ltcineva
bea mult vin. u spune că face rău bând, ci doar că bea mult. Căci, înainte de
afiecare
şti ceea ce-lcând
dată face4udeci
sa acţione&e
în acestastfel,
mod, de unde
ţi se ştii dacă
întamplă să face
ve&i rău8 $stfel,
în faţa de
oc:ilor
ceva şi să vorbeşti despre altceva.

2. u te declara niciodată filo&of şi nu debita ma(ime frumoase în faţa


i%noranţilor, ci mai de%rabă fă ceea ce-ţi prescriu acele ma(ime. De e(emplu,
la un festin, nu spune cum trebuie mâncat, ci mănâncă aşa cum trebuie. =i
aminteşte-ţi că, pretutindeni şi în toate, 7ocrate a refu&at astfel ostentaţia şi
fastul de orice fel. 0inerii îl ru%au să le recomande alţi filo&ofi, iar el îi
conducea la aceştia, suferind astfel, fără a se plân%e, de puţina atenţie care i se
acorda.

. Daca se înt âmplă să se vor bească des pre o c:estiune interesantă în faţa
in%noranţilor, păstrea&ă
n-ai di%erat încă. tăcerea,
;ar când cinevacăci e periculos
îţi va reproşa căsă nu
răspun&i imediat
ştii nimic, nu la
te ceva
simţice
ofensat de acest reproş, să ştii că atunci începi să devii filo&of. Căci oile nu le
arată păstorilor cât au mâncat, ci, după ce di%eră bine iarba pe care au păscut-
o, ele produc lână şi lapte. $şa şi tu, nu debita ma(ime frumoase în faţa
i%noranţilor, ci, dacă le-ai di%erat bine, fă-le să se vadă în acţiunile tale.

#. Daca eşti obişnuit să duci o viaţă fru%ală şi să-ţi trate&i cu asprime trupul, nu
face din asta prile4 de vanitate şi, dacă nu bei decât apă, nu spune cu tot
dinadinsul ca nu bei decât apă. Dacă vrei să-ţi e(erse&i rabdarea şi toleranţa,
fă-o pentru tine şi nu pentru ceilalţi" nu îmbrăţişa statuile" în setea cea mai
ar&ătoare, ia o %ura de apă, scuip-o şi nu spune nimănui.

'. Cum
binelesesau
rec unoaşte
răul, ci caracterul un uiîntotdeauna
le aşteaptă i% norant* nu
dinaş partea
teaptă nic iodată deCum
celorlalţi. la el îl
recunoaştem pe filo&of* nu asteaptă decât de la el tot binele sau tot răul.

). 7emne si%ure că un om fac e pro%rese în înţ elepciune* nu învinovăţeşte pe


nimeni, nu laudă pe nimeni, nu se plân%e de nimeni, nu acu&ă pe nimeni, nu
vorbeşte despre el ca şi cum ar fi cineva sau ar şti ceva. Când întâmpină un
obstacol în calea a ceea ce vrea, nu dă vina decât pe el însuşi. Daca cineva îl
laudă, îşi râde în taina de acel lin%uşitor, iar dacă cineva îl învinovăţeşte, nu
încearcă să se 4ustifice, ci, precum convalescenţii, se pipăie şi se observă, de
teamă ca nu cumva să tulbure acel început de vindecare, înainte ca sănătatea
să fie pe deplin restabilită. @l şi-a suprimat orice dorinţă şi şi-a transferat toată
aversiunea asupra lucrurilor care sunt împotriva naturii a ceea ce depinde de

1/'
noi. $re faţă de toate lucrurile doar reacţii lente şi umile. Dacă e tratat ca un
om simplu şi i%norant, nu suferă pentru aceasta. ntr-un cuvant, e întotdeauna
în %ardă faţă de el însuşi, ca faţă de un om care-i întinde continuu capcane şi
care e cel mai prime4dios duşman al lui.

. Când cineva se lau dă că a înteles şi că poa te e( plica scrierile lui C:rHsip,
spune-ţi în sinea ta* dacă C:rHsip n-ar fi scris într-un mod obscur, acest om n-
ar mai fi
natura şi avut
să o nimic
urme&.culcare
cautsădeci
se laude.
pe cel Cât
caredespre mine, ce
a e(plicat-o maivreau8 7ămi
bine şi cunosc
se
spune ca e C:rHsip. l iau pe C:rHsip, dar nu înţele%" caut deci pe cineva care
să mi-l e(plice. >ână aici, nimic e(traordinar. Când mi-am %ăsit un interpret
bun, nu-mi mai rămâne decât să mă servesc de preceptele pe care mi le-a
e(plicat şi să le pun în practică, şi iată sin%urul lucru demn de respect. Căci,
dacă mă mulţumesc să-l e(plic pe acest filo&of şi să admir ceea ce a spus, ce
sunt8 Doar un %rămătic şi nu un filo&of, cu diferenţa că, în loc de Bomer, îl
e(plic pe C:rHsip. Deci , atunci când cineva îmi spune* +@(plicămi-l pe
C:rHsip, voi fi cu atât mai ruşinat şi mai confu& dacă nu voi putea funcţiona
conform preceptelor sale.

. Iămâi ferm în practica tuturor acestor ma(ime şi ascultă de ele ca de nişte le%i
pe
de care nu se
ceea ce le va
poţispune
încălca fărătine,
despre să comiţi un sacrile%iu.
căci acest lucru nu e=idintre
nu trebuie să-ţisepese
cele care află
în puterea ta.

3. >ână când te vei r efu&a să te co nsideri demn de ce le mai mari lucruri şi să
încerci să nu răneşti niciodată dreapta 4udecată8 $i primit preceptele la care
trebuia să consimţi şi ai consimţit la ele. Ce profesor mai astepţi pentru a-ţi
duce :otărârea la capăt8 u mai eşti copil, eşti un om în toată firea. Dacă te
ne%li4e&i, dacă te distre&i, dacă iei o :otărâre dupa alta, dacă priveşti fiecare &i
ca pe o noua &i în care vei avea %ri4ă de tine, te vei tre&i că, nefiind atent, n-ai
făcut niciun pro%res şi ai perseverat în i%noranţă, în timpul vieţii tale, ca şi
după moarte. ncepe deci de a&i să te consideri demn de a trăi ca un bărbat, şi
ca unul care a facut de4a câteva pro%rese în înţelepciune şi tot ce-ţi va părea
foarte frumossau
ceva dureros şi foarte bun să ceva
ceva plăcut, fie pentru tine
%lorios sauo ruşinos,
le%e inviolabilă. Dacăcăapare
aminteşte-ţi &iua
luptei a sosit, că 4ocurile olimpice sunt desc:ise, că nu mai e timp să-ţi
sc:imbi părerea şi că pro%resul sau eşecul tău depind de un sin%ur moment de
cura4 sau de laşitate. $şa a a4uns 7ocrate la perfecţiune, făcând ca toate
lucrurile să servească pro%resului său şi urmărindu-şi numai raţiunea. n ceea
ce te priveşte, c:iar dacă nu eşti încă 7ocrate, trebuie totuşi să traieşti ca unul
care vrea să devină 7ocrate.

6. >rima şi cea mai necesară parte a filo&ofiei e cea care tratea&ă despre practica
preceptelor, de e(emplu* nu trebuie să minţi. Cea de-a doua, ce care le
demonstrea&ă* de ce nu trebuie să minţi niciodată. ;ar a treia, cea care face
dovada acestor demonstraţii, e(plicând în ce constă o demonstraţie şi ce o face

1#/'
adevarată sau falsă" ea defineşte aceşti termeni* demonstraţie, consecinţă,
opo&iţie, adevăr, falsitate. $ceasta a treia parte este necesară celei de-a doua,
iar aceasta pentru cea dintâi, dar prima este cea mai necesară şi cea la care
trebuie să ne oprim şi să ne fi(ăm. De obicei, rasturnăm aceasta ordine şi ne
oprim definitiv la a treia parte" toată munca şi tot studiul nostru sunt dedicate
celei de-a treia, încercării de a o dovedi, ne%li4ând-o întru totul pe prima, care
repre&intă u&ul şi practica. 7e întâmplă astfel să minţim" în sc:imb, suntem
întotdeauna %ata să demonstrăm ca nu trebuie să minţim.
1. ncepe toate acţiunile pe care le întreprin&i cu această ru%ăciune* +Condu-mă
mare Kupiter şi tu, puternic Destin, acolo unde aţi :otărât că trebuie să mer%.
5ă voi urma din toata inima şi fără e&itare. =i c:iar atunci când voi vrea să mă
opun ordinelor voastre, dovedindu-mă rău şi in%rat, va trebui totuşi să vă
urme& în ciuda voinţei mele.

2. 7pune-ţi apo i* +Ce l care se adaptea&ă aşa cum trebuie necesităţilor este
înţelept şi abil în cunoaşterea lucrurilor divine.

. n al treilea rând, spune-ţi* +Criton, să urmăm acest drum cu cura4, căci pe aici
&eii ne conduc şi ne c:eamă* $nHtus sau Gelitus mă pot ucide, dar nu-mi pot
face rău.

DIALOGURI

CARTEA ÎNTÂI

1. De ce te p lân%i8 Divinitatea ţi-a dat ceea ce avea ea mai măreţ, mai nobil şi
mai divin, puterea de a te folosi de opiniile tale şi de a %ăsi în tine însuţi
adevaratele tale bo%ăţii. Ce vrei mai mult 8 Fii deci mulţumit, multumeşte-i
acestui părinte atât de bun şi nu înceta niciodată să i te ro%i.

2. Cât de orb şi de nedrept eşti >oţi să nu depin&i decât de tine însuţi, iar tu vrei
să depin&i
toate, de ce
de ceea un emilion de lucruri
cu adevarat bine care îţi tine.
pentru sunt străine şi care te îndepărtea&ă,

. Când vrem să n e îmbarcăm, ne r u%ăm pentru un vânt bun pentru a înainta.


$şteptându-l, rămânem consternaţi şi mer%em adesea să vedem ce vânt suflă.
+@i 0ot un vânt din nord Ce să facem cu acest vânt din nord, care ne e
potrivnic8 Când va bate vântul dinspre apus8 – >rietene, va bate când va voi,
sau, mai bine &is, când va voi cel care îi e stăpân. @şti tu cel care împarte
vânturile, precum @ol8 u putem face decât ceea ce depinde de noi şi trebuie
să luăm toate celelalte lucruri aşa cum sunt.

#. $minteşte-ţi de cura4ul lui !uteranus. Cum ero i-l trimisese pe sclavul său
eliberat, @pap:rodit, pentru a-l întreba despre conspiraţia în care intrase, el a

1'/'
raspuns* +Cand voi avea ceva de spus, îi voi spune stăpânului tău. 5ei fi
aruncat în înc:isoare. – Dar trebuie să fiu aruncat acolo i&bucnind în lacrimi8 -
 – 5ei fi e(ilat. – =i de ce să nu plec vesel, plin de speranţă şi mulţumit de
soarta mea8 – 5ei fi condamnat la moarte. – Dar trebuie să mor protestând şi
%emând8 – 7pune-mi secretul tău. – u ţi-l voi spune pentru că asta depinde
de mine. – 7ă fie pus în fiare – Ce spui, prietene, pe mine mă ameninţi că mă
pui în fiare8 0e desfid. mi vei pune doar picioarele, dar vointa mea va fi
liberă, nici macar
capul. Cand ţi-amKupiter
spus eunucami-o
doarpoate lua.
capul – Aare
meu să pun imediatdesă aţifisetăiat8
privile%iul taie
@fectele au fost pe masura acestor cuvinte cura4oase. !uteranus a fost supus
torturii, iar cum prima lovitura a călăului a fost prea slabă pentru a-i tăia
capul, el şi l-a retras o clipă, apoi l-a întins din nou, cu mai multă fermitate şi
:otărâre.

'. 0:raseas, spunea ca prefera sa fie ucis a&i, decât e(ilat mâine. Ce i-a răspuns
la aceasta Iufus8 +7ă consideri moartea mai puţin dureroasă, ce nebunie Dar
dacă o consideri mai dulce, cine ţi-a dat dreptul să ale%i8

). ;ată o vorbă frumoasă a lui $pripinus* +u voi fi niciodată un obstacol pentru
mine însumi.

. 5rei să ve&i un om mulţumit de toate şi care vrea ca totul să se întâmple aşa


cum trebuie să se întâmple8 $cela e $%rippinus. $u venit să-l anunţe că
senatul se reunise pentru a-l 4udeca. +Foarte bine, a spus el. ;ar eu mă voi
pre%ati pentru baie, ca de obicei. $bia ieşise din baie, că au venit să-l anunţe
că a fost condamnat. +!a moarte sau e(il8 – !a e(il. – Dar bunurile îmi sunt
confiscate 8 – u, vă sunt lăsate. – 7a mer%em deci să cinăm la $ricia, să nu
întâr&iem " vom cina la fel de bine ca la Ioma.

. Când îmi va veni timpul, voi muri" dar voi muri aşa cum trebuie să moară un
om care nu face decât să înpoie&e ceea ce i-a fost împrumutat.

3. imic nu e atât de insuportabil pentru un om raţional decât ceea ce e lipsit de


raţiune.
16. u ai din ce trăi şi ma întrebi dacă, pentru a avea, trebuie să te î n4oseşti la
slu4bele cele mai ab4ecte, până la a duce oala de noapte a stăpânului. Ce pot
să-ţi spun despre aceasta8 7unt oameni care cred că mai bine duc oala de
noapte decât să moara de foame. 7unt alţii pentru care acest lucru ar fi
insuportabil. Deci nu pe mine trebuie să mă întrebi, ci pe tine însuţi. Landeşte-
te bine cât valore&i.

11. Aamenii valorea&ă cât vor, unii au un preţ foarte mare, alţii foarte mic" fiecare
valorea&ă cu atât mai mult cu cât se respectă mai mult" consideră-te liber sau
sclav, depinde doar de tine.

1)/'
12. 5rei să semeni cu ma4oritatea oamenilor, aşa cum un fir din tunica ta seamănă
cu toate celelalte fire care o compun " dar eu vreau să fiu acea banda de
purpură care are nu doar stralucire, ci înfrumuseţea&ă orice lucru pe care e
aplicată. De ce mă sfatuieşti tu deci să fiu altfel8 $ş fi precum firul, nu aş mai
fi purpură.

1. Florus l-a întrebat într-o &i pe $%rippinus* +7ă mer% la teatru cu ero şi să
danse&
de ce nualături
vii8 –de el8 –că
>entru Du-te, i-a spus
nu m-am $%rippinus.
%ândit – Dar
înca la asta, tu, i-a spus
i-a răspuns Florus, tu
$%rippinus.

1#. $ceasta mareaţă ma(imă era adâncă întipărită în sufletul lui >riscus Belvidius
şi el a pus-o în practică în mod nobil. 5espasian i-a trimis vorba într-o &i să nu
vină la senat. +Depinde de el să-mi ia funcţia, a raspuns Belvidius, dar atâta
timp cât voi fi senator, voi mer%e la senat. – Dacă veniţi, - s-a spus, nu veniti
decât pentru a tăcea. – Dar daca sunteţi pre&ent, a reluat împaratul, nu mă pot
dispensa de părerea domniei voastre. – ici eu, a raspuns Belvidius, de a vă
spune ceea ce mi se pare 4ust. Dar dacă o spuneţi, vă voi ucide. – Când v-am
spus eu că sunt nemuritor8 $ replicat Belvidius. $mândoi facem ceea ce
depinde de noi* domnia voastra mă ucideţi, iar eu voi îndura moartea fără să
mă plân%. – Cu ce s-a ales din aceasta Belvidius, fiind sin%ur8 – Dar, te
întreb, ce caşti%ă
înfrumuseţea&ă şi îipurpura fiind sin%ura
face pe ceilalţi pe tunica8
să-şi dorească să aibă@auna
o laîmpodobeşte,
fel. o

1'. Dacă împăratul te-ar fi adoptat, ai fi fost de o mândrie insuportabilă pentru toţi
şi ai fi uitat de divinitatea faţă de care ai atâtea obli%aţii.

1). Aamenii au înalţat temple şi altare lui 0riptolem pentru că a %ă sit o mâncare
mai putin salbatică şi mai puţin %rosolanţ decât cea folosită înaintea lui. Care
dintre noi binecuvântea&ă în sufletul său pe cei care au %ăsit adevărul, care l-
au luminat, care au alun%at din sufletele noastre tenebrele i%noranţei şi ale
erorii8

1. 7untem com puşi din două na turi di ferite* dintr-un trup pe car e-l avem în
comun cu animalele
sunt înclinaţi şi dintr-un
spre aceasta primaspirit pe care-l
înrudire, dacaavem
ne e în comun
permis să cu &eii. 9nii
vorbim astfel,
înrudire nefericită şi mortală. ;ar alţii sunt înclinaţi către cea din urmă, catre
acea înrudire fericită şi divină. De aceea, aceştia %ândesc nobil, iar ceilalţi,
mult mai numeroşi, nu au decât %ânduri 4osnice şi nedemne. – ;ar eu de care
sunt8 9n omuleţ foarte nefericit" iar aceasta carne din care e clădit trupul meu
e slabă şi mi&erabilă. – Dar tu ai în tine ceva mult mai nobil decât această
carne. De ce, îndepartându-te de aceste principii atăt de înalte, te le%i de
carne8 ;ată calea pe care o apucă ma4oritatea oamenilor, şi iată de ce sunt
printre ei atâţia monştri, ataţia lupi, ataţia lei, ataţia ti%ri, ataţia porci. ;a deci
seama şi încearcă să nu măreşti numărul acestor monştri.

1/'
1. 0e întreb ce pro%res ai făcut în virtute, iar tu imi araţi o carte a lui C:rHsip pe
care te lau&i ca ai inţeles-o. @ ca şi cum un atlet a cărui forţă aş vrea s-o
cunosc, în loc sa-mi arate braţele nervoase şi umerii lar%i, mi-ar arăta doar
manuşile. @i, biet sclav  !a fel cum aş vrea să văd ceea ce atletul ştie să facă
cu manuşile, la fel aş vrea să văd la ce ţi-a servit cartea lui C:rHsip. $i pus în
practica preceptele sale8 ?i-ai evaluat bine temerile şi dorinţele8 >ro%resul
apare prin opera însăşi. $i sufletul înalţat, liber, fidel, plin de pudoare8 @ste el
într-o
alun%atastfel de stare
definitiv dinîncât
viaţanimic nu poateplânsetele
ta %emetele, să i se opună, nici să-l tulbure8
şi e(clamaţiile inutile8$iAh!
Ce nefericit sunt! 0e-ai %ândit bine ce înseamna înc:isoarea, e(ilul, cucuta8 =i
poţi tu să spui în orice oca&ie* +7ă mer%em cu cura4 pe această cale, pentru că
pe aici ne c:emă divinitatea8

13. De ce să ne certăm cu oamenii care nu-şi dau seama de adevărurile ele mai
evidente8 $ceştia nu sunt oameni, ci pietre.

26. e temem cu toţii de moartea trupului" dar de moartea sufletului cine se teme8

21. 0ot ceea ce se în tâmplă în lume face elo%iul >rovidenţei. Daţi-mi un om s au


inteli%ent, sau recunoscător, o va simţi.

22. Daca divinitatea ar fi făcut culorile, fără a face şi oc:ii capabili să o vadă şi să
le distin%ă, la ce ar fi servit ele8 =i dacă ar fi făcut culorile şi oc:ii fără să
cree&e lumina, la ce ar fi folosit şi oc:ii8 Cine a făcut deci cele trei lucruri
unele pentru altele8 Cine este autorul acestei minunate alianţe8 @ divinitatea.
@(istă deci o >rovidenţă.

2. Amul trebuie să fie în această viaţă spectatorul esenţei sale şi al operei
divinitaţii, interpretul şi pane%iristul său. ;ar tu, nefericitule, tu începi şi te
sfârşeşti acolo unde animalele încep şi se sfârşesc, tu ve&i fără a simţi.
7fârşeşte deci acolo unde divinitatea a sfârşit în ceea ce te priveşte. @a a
sfârşit prin a-ţi da un suflet inteli%ent şi capabil să o cunoască. nvaţă deci să
te serveşti de el" nu ieşi de la acest spectacol admirabil fără să fi făcut altceva
decât să-l întreve&i. >riveşte, cunoaşte, lauda, binecuvântea&ă.
2#. Faceţi o călătorie lun%ă pentru a a4un%e la Alimpia să vedeţi 4ocurile şi una şi
mai lun%ă pentru a vedea frumoasa statuie a lui Fidis şi vi se pare că ar fi o
mare nenorocire să muriţi fără a avea plăcerea de a le vedea. Dar nu vreţi să
vedeţi nişte opere mult superioare celor ale lui Fidias, pe care nu trebuie să le
cautaţi atât de departe, care nu costă atâtea eforturi şi nici atâta osteneală, pe
care le puteţi vedea peste tot8 u vă va trece niciodată prin minte să vă
întrebaţi în sfârşit cine sunteţi, de ce v-aţi născut8 =i veţi muri fără a da atenţie
acestui spectacol admirabil al universului pe care divinitatea l-a aşe&at în fata
oc:ilor voştri, pentru a vă face să-l cunoaşteţi8

1/'
2'. Divinitatea ţi-a dat arme pentru a re&ista la cele mai supărătoare întâmplări. @a
ţi-a dat mareţia sufletului, forţa, răbdarea, perseverenţa. 0u trebuie să te
serveşti de ele. Ari, dacă te plân%i, mărturiseşte că ai predat armele cu care ea
te în&estrase.

2). @(istă o >rovidenţă8 ntrebă un epicureu" îmi cur%e nasul fără încetare şi acest
lucru mă deprimă. – 7clav ce eşti De ce ai mâini8 u pentru a-ţi şter%e nasul8
–– Dar
=i nunuararfi fişimai
maibine, a răspuns
bine să-ţi şter%iepicureul, săsă
nasul decât nuacu&i
mai e(iste răceala pe lume8
>rovidenţa8

2. Bercule ar fi fost Ber cule făr ă leii, ti%rii, mistreţii, tâl :arii şi tot i ceilalţi
monştri de care a curăţat pământul8 =i, fără aceşti monştri, la ce ar fi servit
braţele sale nervoase, forţa sa, cura4ul său, răbdarea sa de neînvins şi toate
celelalte virtuţi ale sale8

2. $cum, cântăreşte bi ne to ate calităţile pe care le pose&i şi pre %ăteştete cu


încredere pentru toate încercările* eşti bine înarmat şi în stare să-ţi faci un nou
motiv de mândrie din accidentele cele mai în%ro&itoare.

23. Ce fa c oamenii8 7tau tremurând din ca u&a lucrurilor de ca re se te m sau


%emând din cau&a suferinţelor. Ce re&ultă din aceasta slăbiciune8 Gurmurul şi
blasfemia.

6. Aamenii îsi iartă %lumind %reşelile pe care le-au facut, aşa cum mi se întamplă
şi mie însumi. Iufus mi-a reproşat într-o &i ceva. +@i şi, i-am răspuns, am ars
Capitoliul8 – <iet sclav, mi-a spus el, a fi ars Capitoliul ar fi însemnat să faci
toate %reşelile care se puteau face cu acestă oca&ie.

1. >rotecţia unui împărat, sau cea a unui mare senior, e de a4uns pentru a ne face
sa trăim în linişte şi la adăpost de orice teamă. i avem pe &ei ca protectori,
tutori, parinţi, însa acest lucru nu e de a4uns pentru a ne alun%a neca&urile,
neliniştile, temerile

2. u
iată vămodelul*
cer scrisori
+5ăderecomand
recomandare" pastraţi-le
acest cadavru,pentru
acestcelburduf
care e cu
laş sân%e
şi timid.încă
=i
neînc:e%at. ;ată cum trebuie recomandat un om care nu are destul spirit
pentru a simţi că nefericirea lui nu depinde de altul.

. ţi părăseşti copilul când este bolnav pentru ca, spui tu, îl iubesti şi nu ai cura4
să-l ve&i. Dacă acesta este efectul prieteniei, ar trebuie deci ca toţi cei care îl
iubesc să-l părăsească, mama, doica, fraţii, surorile, preceptorul şi să rămână
pe mâna celor care nu-l iubesc. Ce orbire, ce nedreptate, ce barbarie 7pune
drept, ai vrea ca şi tu, când eşti bolnav, să ai prieteni care te iubesc atăt de
mult8

13/'
#. 9n om de o m are ţinută, a&i responsabil cu impozitele a trecut să mă vadă,
revenind din e(il şi întorcându-se la Ioma. Gi-a &u%ravit viaţa de la curte ca
pe ceva în%ro&itor" m-a asi%urat că e de&%ustat de ea, că nu se va mai întoarce
acolo pentru nimic în lume şi că voia să-şi trăiască puţinul pe care îl mai avea
de trăit în linişte, departe de tumultul şi dificultăţile afacerilor. ;-am spus că nu
va face nimic, că nici nu va pune bine piciorul în Ioma şi va uita aceste
frumoase :otărâri şi că, având oca&ia să se apropie de împărat, va profita
imediat
piciorul de
la ea. ;ar să
curte, el spui
mi-a că
spus la cel
sunt plecare* +@pictet,
mai mare dacă au&i
mincinos din că am pus
lume. Ce s-a
întâmplat8 Când se află la o oarecare distanţă de Ioma, a primit o scrisoare de
la Ce&ar. =i-a uitat promisiunile" iată-l la curte, într-un ran% mai mare ca
oricând, şi iată previ&iunea mea împlinită... Ce ai fi vrut sa facă8 Gi-a spus
cineva. 5oiaţi să-şi petreacă restul &ilelor în trândăvie8 – @i, prietene, cre&i
că un filo&of, un om care vrea să aibe %ri4a de el însuşi e mai leneş decât un
curtean8 @l are ocupaţii mai importante şi mai serioase.

'. Daca un om liber este cel căruia totul i se întâmplă dupa dorinţă, îmi spune un
nebun, vreau şi eu ca totul să-mi mear%ă după plac. – @i, prietene, nebunia şi
libertatea nu mer% niciodată mână-n mână. !ibertatea nu este doar un lucru
foarte frumos, ci şi un lucru raţional şi nu e(istă nimic mai absurd şi mai
iraţional
cum vremdecât
noi. aCând
ne făuri dorinţe
trebuie îndră&neţe
să scriu numeleşilui
a dori
Dion,catrebuie
lucrurile sascriu
să-l se întâmple
nu aşa
cum vreau, ci aşa cum e el, fără a sc:imba fie şi o sin%ură literă. !a fel se
întâmplă în totate artele şi în toate ştiinţele. ;ar tu vrei ca asupra celui mai
mare şi mai important lucru, libertatea, să domnească fante&ia şi capriciul. u,
prietene* libertatea constă în a dori ca lucrurile să se întâmple nu aşa cum
vrem noi, ci aşa cum se întâmplă.

). Cand eşti sin%ur, spui că te afli într-un deşert. Când eşti în lume, spui că te afli
în mi4locul tâl:arilor, :oţilor şi escrocilor. 0e plân%i de părinţii tăi, de soţie, de
copii, de prieteni şi de vecini. @i Dacă ai fi raţional, ai spune că atunci când
eşti sin%ur te odi:neşti, eşti liber, te bucuri de tine şi te asemeni divinităţii. ;ar
când eşti în lume, în loc să te necă4eşti şi să te simţi stân4enit şi tulburat, ai
numi toate acestea sărbatoare, sau 4ocuri publice şi ai fi totdeauna mulţumit.
. 7unt şc:iop, de ce m-a m născut dintr-un asemenea tată şi din tr-o asemenea
mamă8 – @i, prietene, înainte de naşterea ta, depindea de tine să spui* 5reau
ca un asemenea bărbat să se casatorească cu o asemenea femeie şi vreau să mă
nasc din ei8 Dacă naşterea ta a fost nefericită, nu depinde de tine să o
răscumperi prin virtute8

. $i a4uns să ai un ran% important şi iată-te persecutorul şi tiranul apropelui tău.


u-ţi mai aminteşti cine eşti şi cui îi coman&i8 !e coman&i parinţilor tăi şi
fraţilor tăi8 – Dar m-am ac:itat de sarcinile mele. – efericitule, toate
%ândurile tale nu sunt decât ţărână şi noroi" tu nu priveşti decât spre aceste

26/'
mi&erabile le%i umane, care sunt le%i ale morţilor, şi nu-ţi îndrepţi privirea
spre le%ile divine.

3. Cum pot fi convins, l-a întrebat cineva pe @pictet, că toate acţiunile mele sunt
vă&ute de către divinitate şi că niciuna nu-i scapă8 ... @pictet i-a răspuns* u
eşti convins că toate lucrurile din lume sunt le%ate între ele – <a da. – u eşti
convins că lucrurile pământene sunt diri4ate de cele cereşti8 – <a da. – ntr-
adevăr ve&i că
anotimpurile vintoate lucrurile
la timpul lor. din natură se întamplă
!a apropierea la datesoarelui,
şi la retra%erea fi(e, toate
când
luna creşte şi descreşte, toată faţa naturii se sc:imbă. Deci, când toate lucrurile
din această biată lume, c:iar şi trupurile noastre sunt le%ate de toate celelalte,
cum îţi poţi ima%ina că sufletul nostru, mai apropiat de divin decât de restul
universului, e sin%urul de&le%at si ca nu e unit cu divinitate care l-a creat8 –
Dar cum poate ea vedea în acelaşi timp atâtea lucruri atât de diferite şi de
depărtate8 – <iet orb, câte operaţii diferite face în acelaşi timp spiritul tău,
care e atât de limitat8 @l cuprinde lucrurile divine şi umane" raţionea&ă,
divide, 4udecă, consimte, nea%ă. Câte ima%ini diferite, câte idei, c:iar
contrarii, nu conţine el8 7oarele luminea&ă în acelaşi timp cea mai mare parte
a lumii" doar partea ascunsă de umbra pământului rămâne în afara ra&elor sale.
;ar cel care a făcut soarele, care, oricât de mare ar fi, nu e decât un punct în
acest
acestevast univers,
operaţii nusuccesiv
decât va lumina el între%
şi nu poate pământul8 – Dardecât
privi obiectele spiritul
unulmeu
dupănualtul.
face
– @i Cine ţi-a spus că spiritul tău e la fel de întins ca însăşi divinitatea8 Dar,
biată râmă, %ândeşte-te câte obiecte diferite îmbrăţişea&ă în acelaşi timp un
oc:i care e atât de mic. 0ot ceea ce cuprinde ori&ontul e pre&ent în acelaşi
timp pentru vedere, şi ce s-ar putea sustra%e privirii celui care a făcut oc:iul8
Kudecă şi sin%ur.

#6. Când eşti în ca mera ta de no apte, cu uşa bi ne înc:isă şi cu lu mina stinsă,


fereşte-te să spui că eşti sin%ur, pentru că nu eşti.

#1. 7oldaţii care se înr olea&ă în tr upele lui Ce& ar fac 4u ramântul obişnuit. Care
este acest 4urământ8 Că-l vor apăra pe împarat înaintea tuturor lucrurilor" că-l
vor ascultaprin
divinitate în toate"
naştereca-şi vor atâtea
şi prin da viaţa pentru el.şi ;ar
binefaceri, caretu,eşti
care eşti le%at
născut de
în trupele
sale, nu ai face acest 4urământ8 =i făcându-l, nu l-ai respecta8 0otuşi ce
diferenţă între cele două 4urăminte 7oldatul 4ură că-l va salva pe împărat
înaintea tuturor, iar tu 4uri că vei pune orice lucru înaintea salvării tale.

#2. imic măreţ nu se face dintr-o dată, nici măcar o stafidă sau o smoc:ină. Dacă
îmi spui* 5reau imediat o smoc:ină, iţi voi răspunde* >rietene, e nevoie de
timp" aşteaptă ca ea să se nască, apoi va creşte şi se va coace. ;ar tu vrei ca
spiritele să-şi aducă dintr-o dată roadele la maturitatea absolută @ drept acest
lucru8

21/'
#. 7untem atât de in%raţi încât, c:iar atunci cand e vorba despre minunile pe care
>rovidenţa le-a făcut în favoarea noastră, noi, departe de a-i aduce oma%ii, o
acu&ăm şi ne plân%em de ea. 0otuăi, &ei măreti Daca avem un suflet sensibil
şi recunoscător, un sin%ur lucru din natura, c:iar şi cel mai neînsemnat, ar fi
suficient pentru a ne face să simţim >rovidenţa şi %ri4a pe care ne-o poartă.

##. Daca am av ea bu n-simţ, nu am fac e altceva to ată viaţa, în pu blic şi în


particular,
care ni le-adecât
oferitsăşiaducem
de care ofrande >rovidenţei
ne bucurăm pentru
în fiecare toateallucrurile
moment bune pe
vieţii noastre.
Da, când arăm, când lucram pământul, când ne plimbăm, când ne tre&im, când
ne culcăm, la fiecare acţiune am stri%a* Cât de mare este >rovidenţa 0otul
ar răsuna de aceste cuvinte divine* Cât de mare este >rovidenţa Dar voi
sunteţi in%raţi şi orbi. 0rebuie deci ca eu să o spun pentru voi, eu, cel bătrân,
şc:iop, sărac şi infirm, să spun fără încetare* Cât de mare este >rovidenţa

#'. Dacă aş fi privi%:etoare sau lebădă, aş face ceea ce fac lebăda sau
privi%:etoarea. 7unt om, am partea mea de raţiune. Ce trebuie deci să fac8 7ă
laud divinitatea. $cest lucru îl voi face toată viaţa. =i-i c:em pe toţi oamenii
să mi se alăture.

#). Dacă
re%la8raţiunea, care ar tre bui să re% le&e toate lucrurile, e dere%lată, cine o va

#. >oate cineva să te îm piedice să cre &i adevărul recunoscut şi să te ob li%e să


aprobi ceea ce e fals8 5e&i bine că ai un liber arbitru şi că nimic nu te poate
înşela. Dacă libertatea ţi-ar putea fi încălcată, divinitatea nu ar mai avea faţă
de tine %ri4a pe care ar trebui să o aibe un bun părinte.

#. Care e omul căruia nimic nu-i vine de :ac8 Cel care e ferm în scopurile sale şi
care nu se lasă influenţat de niciunul din lucrurile care nu sunt în puterea
noastră. l privesc ca pe un atlet. $ susţinut o primă luptă" o va mai susţine şi
pe a doua8 $ re&istat banilor, va re&ista unei femei frumoase8 $ re&istat în
mie&ul &ilei în mi4locul oamenilor, va re&ista sin%ur în toiul nopţii8 5a re&ista
el %loriei,ntr-un
tristeţea8 calomniei, laudelor,
cuvânt, va fi elmorţii8 5apână
victorios re&ista la visele
şi în toate neca&urile, la toată
sale8 ;ată atletul de
care am nevoie.

#3. Arice om care are sau crede că are un oarecare avanta4 asupra celorlalţi va fi
în mod inevitabil cuprins de or%oliu, dacă nu e bine instruit, şi nu se va putea
abţine să nu abu&e&e de acest or%oliu.

'6. 9n tiran mi-a spus* @u sunt stăpânul, pot orice. – @i şi8 Ce poţi8 >oţi să faci
un spirit frumos8 >oţi să-mi înlături libertatea8 Ce poţi atunci8 >e un vas, nu
depin&i de cârmaci8 n carul tău, nu depin&i de vi&itiu8 – 0oată lumea mă
curtea&ă. – Da, dar te priveşte ca pe un om8 $rată-mi pe cineva care te
consideră astfel, care ar vrea să-ţi semene, care ar vrea să calce pe urmele tale,

22/'
precum pe cele ale lui 7ocrate. – Dar pot să-ţi tai capul. – <ine &ici. 9itasem
că trebuie să fii slăvit ca &eii cei cru&i şi că trebuie să ţi se facă sacrificii
precum facem febrei. u are ea un altar la Ioma8 l meriţi mai mult deâat ea,
căci eşti mai rău. Dar, oricât ar fi tulburat poporul de cei din 4urul tău şi de
toată pompa ta, pe mine nu mă vei tulbura" nu pot fi tulburat decât de mine
însumi. Jadarnic mă ameninţi, eu iţi spun că sunt liber. – 0u, liber8 Cum aşa8
– Divinitatea însăşi m-a eliberat. Cre&i că ea suferă pentru că fiul sau e în
puterea
mea. ta8 0u eşti stăpânul învelişului meu" ia-l. -ai nicio putere asupra

'1. Felicion era un prost cu care nimeni nu catadicsea să vorbească. mpăratul i-a
dat în %ri4ă sediul său de afaceri" iată-l pe Felicion om important şi spiritual.
0oţi spuneau*  Felicion a vorbit a&i ca un în%er. @i, prietene, să aşteptăm
puţin ca împăratul să-l înlăture din funcţie şi va redeveni imediat un prost.

'2. ncă o trăsătură asemănătoare, ca să- ţi fa ci o idee 4us tă des pre curtean.
@pap:rodit, căpitanul %ăr&ilor lui ero, avea un sclav care era ci&mar de
meserie, dar atât de prost şi de neîndemanatic încât, renunţând să-l mai
folosească, l-a vândut. 9n servitor de-al lui ero l-a cumpărat, şi din
întâmplare acest sclav a devenit ci&marul împaratului şi favoritul său.
ncepând cu el
@pap:rodit" a doua &i, @pap:rodit
se înc:ide cu &ilele,e pentru
primul acare-l lauda"
delibera nu-l unor
asupra mai vedem
treburipe
importante, cu acest om pe care l-a vândut pentru că nu era bun de nimic.

'. 9n om e făcut tribun al po porului. 7e int oarce acasă, îşi %ăseşte căminul
luminat* toată lumea îl va felicita. 9rcă îndată pe Capitoliu, face sacrificii şi
multumeşte &eilor. Care dintre noi le multumeşte însă pentru faptul că are doar
păreri sănătoase şi dorinţe modeste conforme naturii8

'#. 9n om a venit să mă consulte pentru că avea drept scop să intre în confreria


preoţilor lui $u%ustus de la icopolis. @i, prietene, i-am spus, la ce bun8 ;ată
o c:eltuială absolut inutilă. – A, dar numele meu va rămâne pentru totdeauna,
pentru că va fi scris în re%istre. – 7crie-l pe o piatra, va dura mai mult timp.
De altfel, cine
o coroana te va– cunoaşte
de aur. în afara
Daca aceasta &idurilor
e ambitia ta, icopolisului8
să ai o coroana,– ia-ţi
Dar voi
una purta
de
trandafiri" te va apăsa mai puţin şi îţi va sta mai bine.

''. Iespectul pe care îl acordăm celor care ne-ar putea face rău este asemenea
altarului înalţat febrei în mi4locul Iomei" îi adorăm pentru că ne temem de ei.

'). Ce nu face un om care sc:imbă bani pentru a e(amina banii care i se da u8 şi
foloseşte toate simţurile* vederea, pipăitul, mirosul, au&ul. u se mulţumeşte
să facă să sune o monedă o dată, de două ori" tot studiind sunetele, el devine
aproape mu&ician. 0oţi suntem astfel când vine vorba despre lucrurile despre
care credem că ne privesc. e concentrăm toată atenţia pentru a evita să fim
înşelaţi. Dar când e vorba de raţiunea noastră, ni se întâmplă să ne e(aminăm

2/'
opiniile , de teama de a nu fi sedu şi de acestea8 u, suntem len eşi şi
ne%li4enţi, ca şi cum acest lucru nu ne-ar privi, căci nu ştim cât ne-ar putea
dăuna.

'. 7e spune că filo &ofia repre&intă un drum lun% şi di ficil. – 0e înş eli, prietene,
nu e atât de lun%. Căci ce vrea să te înveţe filo&ofia8 7ă-i urme&i pe &ei, să-ţi
înfrîne&i dorinţele şi să-ţi foloseşti aşa cum trebuie opiniile. – 7pune-mi ce
sunt &eii, dorinţele,
voluptatea, opiniile"
îl fac ei mai scurt8iată ceeaspune
Ce-ţi ce e lun%. – Dar
@picur8 filo&ofii
Că binele care predică
omului constă în
trupul său. 7pune-mi atunci ce e sufletul, ce e trupul, care este esenţa noastră
şi vei vedea că acest drum nu e mai scurt.

'. >rietene, de ce m er%i drept de parcă ai fi în%:iţit o pră4ină8 – $ş v rea să fiu


admirat de toţi trecătorii, să-i aud spunând în stân%a şi în dreapta* Iată un
mare filozof. – Care sunt deci oamenii a căror atentie ai vrea să o atra%i8 u
sunt aceiaşi cu cei despre care ai spus că sunt nebuni8 $: ebunule

'3. @picur spune că nu trebuie sa creşti şi să :răneşti copii, pentru că nimic nu se


opune mai mult adevaratului bine, pe care-l situea&ă în voluptate. – <iet
@picur, 5rei să fim mai denaturaţi decât animalele cele mai feroce, care nu-şi
abandonea&ă
naturală încât niciodată
sunt si%ur puii8 $fecţiunea
că , c:iar părinţilor
dacă parinţii tăi ar fipentru copii e de
fost averti&aţi atâtunde
oracol că tu vei spune într-o &i ceva atât de nesăbuit, tot te-ar fi crescut.

)6. @(istă noţiuni comune, cu care toţi oamenii sunt de acord. Disputele,
revoltele, ră&boaiele, de unde vin ele8 Din aplicarea acestor noţiuni comune la
fiecare fapt particular. Dreptatea şi sfinţenia sunt preferabile tuturor celorlalte
lucruri, nimeni nu se îndoieşte de acest lucru. Dar un astfel de lucru este el
4ust, este el sfânt8 ;ată un motiv de dispută. 7ă alun%ăm această i%noranţă şi să
învăţăm să aplicăm aceste noţiuni la fiecare fapt în parte" nu vor mai fi
dispute, nu vor mai fi ră&boaie, $:ile şi $%amemnon vor fi de acord.

)1. u trebuie să luăm în %lumă alarma în această viaţă. 0rimitem un om să vadă


ce
maisemic
petrece. Dar fiindu-i
&%omot, ne-am ales
fricăprost
şi despionul,
umbra căci am trimis
lui, revine un laş care,
înfricoşat* ;atălacum
cel
înaintea&ă moartea, e(ilul, calomnia, sărăcia. – >rietene, vorbeşte în numele
tău. $m fost proşti că ne-am ales un astfel de om pentru a ne informa.
Dio%ene, care a fost în recunoaştere cu tine, ne-a dat un raport complet diferit"
ne-a spus că moartea nu e un rău dacă nu e una ruşinoasă, iar calomnia nu e
decât &%omotul facut de nişte oameni nesăbuiţi. – Dar ce a spus el despre
muncă, despre durere, despre sărăcie8 – $ spus că %oliciunea valorea&ă mai
mult decât :ainele de purpură. ntr-un cuvânt, ne-a spus, n-am %ăsit niciun
duşman, totul e liniştit, n-aveţi decât să mă priviţi. $m fost bătut8 7unt rănit8
$ trebuit să fu%8 ;ată ce spioni trebuie trimişi. e vor spune cu toţii că nu
trebuie să ne temem decât de noi înşine.

2#/'
)2. $minteşte-ţi că cei bo%aţi, tiranii, re%ii au fost subiectele tra%ediilor. 7ăracii
nu apar deloc în teatrele noastre sau, dacă au vreun rol, sunt doar cântăreţi şi
dansatori. Ie%ii prosperă la începutul piesei* totul le surâde, sunt onoraţi,
respectaţi, li se ridică altare, li se împodobesc altarele cu coroane şi cu
pan%lici şi, la sfârşitul celui de-al treilea sau celui de-al patrulea act, stri%ă
odată cu Aedip* A, CHt:eron, de ce m-ai primit8

). >ăstrea&ă cu %ri4ă


nu te va putea ceea cesăe fii
împiedica al tfericit.
ău, nu te lăcomi la ceea ce e a l altora şi nimic

)#. Dacă-mi iubesc trupul, dacă ţin la binele meu, sunt pierdut, iată-mă sclav" am
arătat de unde pot fi prins.

)'. 5reau să fiu aşe&at în amfiteatru pe banca senatorilor. – Jei m ăreţi, îţi vei da
multă osteneală şi vei fi foarte %răbit. – Dar nu voi putea vedea 4ocurile stând
comod altfel. – @u nu le văd" ce nevoie ai să ve&i 4ocurile8 ;ar dacă dorinţa de
a te aşe&a pe acea bancă te face să mer%i acolo, aşteaptă să iasă oamenii. Când
spectacolul se va fi sfârşit, vei mer%e să te aşe&i pe acea bancă atât de dorită şi
te vei simti în lar%ul tău.

)). $runcă-i
;mită aceain4urii
piatrăunei
şi nupietre, cu ce
te %ândi te va a4uta
la in4uriile ce acest lucru8 @a nu te va înţele%e.
ţi se spun.

). ?i-e milă de orbi, de şc:iopi" de ce nu ţ i-e mila de cei răi8 7unt răi împotriva
voinţei lor, aşa cum alţii sunt şc:iopi şi orbi.

). Ie%ula şi măsura acţiunilor noastre sunt opiniile noastre. De unde vine Atreea
de @uripide8 Din opiniile sale. Medeea, Hypolyte8 Din aceste opinii. Oedip a
lui 7ofocle8 Din opinia sa.

)3. !ui >aris i s-a părut ca e bine s-o răpeasca pe @lena, iar @lenei să-l urme&e pe
>aris. Dacă şi lui Genelau i s-ar fi părut bine să se dispense&e de o soţie
infidelă, ce s-ar fi întâmplat8 -am mai fi avut Iliada şi Odiseea. Iestul nu
mai contea&ă.
6. 7e spune ca a fost o mar e nenorocire pentru >aris când %recii au intrat în
0roia, că au înăbusit totul în foc şi sân%e, că au ucis toată familia lui >riam şi
că le-au răpit pe femeile captive. – 0e înşeli, prietene. Garea nenorocire a lui
>aris a fost că şi-a pierdut pudoarea, fidelitatea, modestia şi că a violat
ospitalitatea. !a fel, nenorocirea lui $:ile n-a fost atunci când >atrocle a fost
ucis, ci atunci când s-a mâniat, când a început să-l plân%ă pe <riseis şi când a
uitat că nu a intrat în acest ră&boi pentru a avea amante, ci pentru a reda o
soţie soţului ei.

2'/'
1. $devaratul bine al o mului stă în partea prin care se deosebeşte de an imale.
Dacă această parte este puternică, iar virtuţile sunt pre%atite să-l respin%ă pe
duşman, omul e in si%uranţă şi nu are de ce să se teamă.

2. Filo&ofii ne învaţă că omul e liber. @i ne învaţă deci să dispreţuim autoritatea


împăratului. – u. iciun filo&of nu-i învaţă pe supuşi să se revolte împotriva
împăratului lor, nici să se sustra%ă puterii sale ceva din ce îi este supus. ;ată,
iată trupul
;ar când meu,
veţi bunurile
crede mele,
că învăţ reputaţia
pe cineva mea,
să le familia
păstre&e în mea,
ciudapedomniei
toate vivoastre,
le dau.
trimiteţi-mă la moarte, sunt un rebel. u îi învăţ pe oameni astfel de lucruri"
nu-i învăţ decât să-şi păstre&e libertatea opiniilor, peste care divinitatea i-a
făcut sin%urii stăpâni.

. Cea mai dr eaptă, cea ma i puternică şi in violabilă le%e a divinitaţii, este ca
acela mai slab să fie întotdeauna supus celui mai puternic.

#. >rintre %ladiatorii lui Ce& ar se %ăs esc mereu unii de&nădă4duiţi pentru că nu
luptă, care ii roa%ă pe &ei să iasă din această lipsa de activitate şi care cer ca pe
o mare favoare dreptul de a apărea în public. Dar printre noi nu se %ăseşte
nimeni care să caute cu orice preţ oca&ia de a-şi face cunoscută dra%ostea
pentru &ei.
'. Divinitatea te c:eamă ca martor şi te intreabă* u e adevarat că nu e(istă nici
bine, nici rău în afara voinţei8 $m făcut vreun rău cuiva8 u am dat fiecăruia
puterea de a face tot ceea ce-i poate fi util8 Ce-i răspun&i8 Gă aflu într-o
postură dificilă, stăpâne" sunt nefericit. imeni nu are %ri4ă de mine" nimeni
nu-mi stă alături" toată lumea mă învinuieşte, toată lumea mă 4i%neşte şi sunt
ultimul dintre oameni. $stfel îi raspun&i pentru onoarea pe care ţi-a făcut-o
de a te c:ema pentru a o %lorifica, mărturisind atâtea adevăruri măreţe8 @a
cerea un martor al bunătăţii, adevărului şi dreptăţii ei, iar tu ai devenit
acu&ator.

). $proape toţi suntem în viaţă asemenea sclavilor fu%ari la spe ctacole. $ceşti
sclavi privesc
sunt tot timpulcu mare plăcereprivesc
neliniştiţi" fastul 4ocurilor,
în toate admiră
părţileactorii
şi dacăuneiaud
tra%edii,
numeledar
stăpânului lor, o iau la fu%ă, cuprinşi de frică. 7untem la fel. $dmirăm
minunile naturii, suntem vra4iţi de acest spectacol. Dar suntem mereu
neliniştiţi şi, dacă au&im numele stăpânului, suntem pierduţi. Cine e acest
stăpân8 u e un om, căci omul nu poate fi stăpânul omului. @ moartea, e
viaţa, e voluptatea, e durerea, e sărăcia sau bo%aţia. Ce&ar însuşi daca ar veni
spre mine fără acest corte%iu, aş rămâne impasibil. Dar dacă vine cu oştenii
săi, tunând şi ful%erând, ameninţând, şi eu ma tem de el, nu sunt acel sclav
fu%ar care şi-a recunosc ut stăpânul8 Dar dacă nu mă tem, iată-mă în deplină
libertate* nu mai am alt stăpân în afară de mine însumi.

2)/'
. Când te ap ropii de împ ăraţi şi de cei ma ri, aminteşte-ţi că ac olo sus e un
împărat şi mai mare, care te vede, te aude şi căruia trebuie să-i placi mai mult
decât lor.

CARTEA A DOUA

1. ?i-ai eliberat scalvul. Dar tu, cel care l-a pus în libertate, eşti liber8 u, eşti
sclavul banilor tăi, al unei femei, al unui tiran, al ultimului valet al tiranului8

2. 7pui că încrederea şi pr udenţa sunt incompatibile" e o eroare, poţi să le pu i


alături. Fii prudent doar cu lucrurile care depind de tine şi încre&ător cu cele
care nu depind. $stfel, vei fi şi încre&ător şi precaut. Căci, evitând prin
prudenţă adevaratele rele, vei face faţă cu cura4 falselor rele cu care eşti
ameninţat.

. efericirea oamenilor vine întotdeauna din faptul că nu-şi împart bine


prudenţa şi încrederea. 7unt cu toţii asemenea cerbilor care, pentru a evita o
pasăre care ameninţă să se aşe&e pe ei, încercând să se puna la adăpost, cad în
plasele în care pier.
#. Compun dialo%uri frumoase, scriu cărţi bune. – @i, prietene, arată-mi mai de%rabă
că-ţi domolesti pasiunile, că-ţi stăpâneşti dorinţele şi că opiniile tale urmea&ă
calea adevărului. $si%ură-mă că nu te temi nici de înc:isoare, nici de e(il, de
durere, de sărăcie sau de moarte. $ltfel, oricâte cărţi frumoase ai scrie, fii
convins că nu eşti decât un i%norant.

'. Dio%ene i-a răspuns într-o &i unui om care îi cerea scrisori de recomandare*
>rietene, cel căruia vrei să-i scriu în favoarea ta va vedea mai întâi fără
a4utorul meu ca eşti un om şi, dacă se pricepe, va vedea şi dacă eşti bun sau
rău. Dacă nu se pricepe, pot să-i scriu o sută de scrisori, nu te va cunoaşte mai
bine. u-ţi rămâne decăt să fii ca o monedă de aur care se recomandă ea
sin%ură oricui ştie să deosebească aurul adevărat de cel fals.
). Ce face un om care râvneşte la soţia aproapelui sau8 Calcă în picioare pudoarea ţi
fidelitatea, violea&ă vecinatatea, prietenia, societatea, cele mai sfinte le%i" el
nu mai poate fi privit nici ca prieten, nici ca vecin, nici ca cetăţean. u mai e
bun nici măcar sa fie sclav" e ca un vas care nu mai e de niciun folos şi care e
bun de aruncat.

. Femeile sunt în comun, e le%ea naturii, îi spunea lui Dio%ene unui desfrânat care
fusese surprins în adulter. Dio%ene i-a răspuns* Carnea care se serveşte la
masa e comună la început" dar, îndată ce porţiile sunt făcute şi împărţite, ai fi
lipsit de orice ruşine dacă i-ai lua partea vecinului tău din farfurie. 0eatrul e
comun pentru toţi cetaţenii" dar, dupa ce locurile sunt ocupate, nu poţi şi nici

2/'
nu trebuie sa-l dai pe vecinul tău la o parte pentru a te aşe&a pe locul său. 0ot
astfel, femeile sunt în comun, dar, îndată ce le%iuitorul le-a împărţit şi au
fiecare soţul ei, îţi mai e permis să nu te mulţumeşti cu a ta şi să o iei pe cea a
vecinului tău8 Dacă faci acest lucru, nu mai eşti om, ci maimuţa sau lup
sălbatic.

. n toate, trebuie să faci ceea ce depinde de tine şi să rămâi ferm şi liniştit în rest.
7unt obli%at
mateloţii, să mă îmbarc*
anotimpul, ce trebuie
&iua, vântul, iatăsătotfac8 7ă ale% bine
ce depinde vasul,Decârmaciul,
de mine. îndată ce
sunt în lar%, începe o furtună puternică" nu mai e treaba mea, ci a cârmaciului.
5asul se scufundă" ce trebuie să fac8 Fac ceea ce depinde de mine, nu stri%, nu
mă las tulburat. =tiu că tot ceea ce se naşte trebuie să moară, e o le%e
universală" trebuie deci să mor. u sunt nemuritor, sunt doar un om, o parte
din marele tot, aşa cum o oră e o parte a &ilei. A oră vine şi trece" la fel şi eu
vin şi trec* modul în care trec nu contea&ă" prin boală sau prin apă mi-e
indiferent.

3. u ar trebui să ne bucurăm cu oamenii şi să-i felicităm decât pentru lucrurile de


care au cu adevărat motiv să se bucure şi care sunt pentru ei onorabile şi utile.

16. Dacă am fi un
suporta în înc:isoare,
om care ar în
venia4unul
să ne4udecăţii
întrebe* pentru
5reţi pedeapsa capitală,
să vă citesc ampeputea
imnurile care
le-am compus8 – >rietene, de ce vii să mă deran4e&i de%eaba8 $m alte
treburi. u ştii că trebuie sa fiu 4udecat mâine8 – 7ocrate era în înc:isoare, în
a4unul condamnării sale, şi compunea imnuri.

11. De ce se nasc spicele8 u pentru a se coace şi pentru a fi apoi se cerate8 Căci nu


sunt lăsate pe tulpina lor, aşa cum sunt. Dacă ar avea sentimente, cre&i că s-ar
ru%a să nu fie niciodată tăiate8 u, fără îndoială. $r privi ca pe un blestem
faptul de a nu fi secerate. !a fel e şi cu oamenii. $r fi un blestem pentru ei să
nu moară. $ nu muri, pentru un om, e la fel cu a nu te coace şi a nu fi secerat,
pentru un spic.

12. Ceeainteresea&ă
ce ne facecalea
să pierim e ovei
prin care spadă, o roată,
coborâ marea,
în infern8 o ti%lă,
0oate căileunautira n. De 9na
valoare. ce te
din cele mai scurte e c:iar cea prin care un tiran te trimite acolo. iciodată
unui tiran nu i-a luat şase luni să ucidă un om, pe când febrei îi ia uneori ani
între%i.

1. De ce să mer%em să consultăm oracolul în privinţa lucrurilor care sunt în mod


evident de datoria noastră8 Dacă trebuie să mă e(pun unui pericol pentru
prietenul meu, dacă trebuie să mor pentru el, ce nevoie am de oracol8 u am
înlăuntrul meu un oracol si%ur şi infailibil, care m-a învăţat toate semnele
după care le pot recunoaşte8

2/'
1#. 7lăbiciunea omului pentru oracole vine din timiditatea sa* el se teme de
evenimente. ;ată de ce are pentru oracol o sensibilitate aparte. !e face arbitrii
şi 4udecătorii tuturor faptelor sale, le încredinţea&ă tot ceea ce are şi, dacă îi
pre&ic lucruri bune, le multumeşte ca şi cum ele i-ar da aceste lucruri. Ce
orbire Dacă am fi inţelepţi, am consulta oracolele aşa cum întrebăm de drum
într-o călătorie, fără a ne păsa dacă trebuie să o luăm la dreapta sau la stân%a.
Căci ce înseamnă să consultăm oracolele8 nseamnă să-i consultăm pe &ei
pentru a lede
ne servim cunoaşte
oc:i. uşi ne
a oru%ăm
urma. oc:ii
0rebuie deci
să ne să să
facă nevedem
servimun
de anumit
oracoleobiect,
aşa cumci
vedem acele obiecte pe care ei ni le arată. 7ă facem la fel în privinţa
oracolelor" să nu le laudăm, să nu le ru%am, ci să facem ceea ce ele ne
poruncesc.

1'. A doamna din Ioma voia să trimită o mare suma de bani uneia din prietenele sale,
numita Lratilla, care fusese e(ilată de Domiţian. Cineva i-a spus că Domiţian
va pune mâna pe acei bani şi că îi va confisca. Mu contea&ă, a raspuns
aceasta, e mai bine ca Domiţian să-i ia decât să nu-i trimit deloc.

1). Cand îi consultăm pe au%uri, o facem tremurând şi făcând ru%ăci uni ar&ătoare
&eilor* MJei, aveţi milă de mine, faceţi să reuşesc în cutare afacere. @i, biet
scalv,
pentruvrei
tine tu altceva
decât decât
să faci ceeaceea ceplace
ce le e mai&eilor8
bine pentru
De ce tine8 Ceatunci,
încerci e mai pe
bine
cât îţi
stă în putere, să-l corupi pe arbitrul şi 4udecătorul tău8

1. Care e natura divinităţii8 @a este inteli%enţa, ştiinţa, ordine, raţiune. $stfel poţi
cunoaşte care e natura adevărată a binelui tău, care se %aseşte în ea.

1. Daca eşti născut din pari nţi nobili, eşti atât de plin de această noble ţe încât nu
încete&i să vorbeşti despre ea şi să baţi la cap pe toată lumea. Dar, având
divinitatea ca părinte, având-o înlăuntru-l tău, tu uiţi de această nobleţe, nu ştii
de unde vii şi ce porţi în tine8 ;ată lucrul de care ar trebui să-ţi aminteşti în
toate acţiunile vietii tale. 7pune-ţi în fiecare clipă* MDivinitatea m-a creat, ea e
înauntrul meu şi o port pretutindeni cu mine. De ce aş întina-o prin %ânduri
obscene, prin acţiuni 4osnice şi impure şi prin dorinţe infame8
13. $i reţineri în a comite fapte necin stite în faţa unei statu i sau ima%ini a &eilor,
pentru că ei te văd, te aud" dar nu roşeşti când ai în pre&enţa lor %ânduri
obscene şi când comiţi acte impure care-i rănesc, îi de&onorea&ă şi-i fac să
sufere. A, duşman al &eilor A, laşule, ţi-ai uitat adevărata natură

26. Dacă ai fi o statuie de Fidias, Minera sau upiter şi ai avea o urmă de sentiment,
ai avea mare %ri4ă, amintindu-ţi de cel care te-a creat, să nu faci nimic nedemn
de el sau de tine însuţi şi pentru nimic în lume nu ai vrea să apari într-o
postură indecentă, care să-ţi de&onore&e frumuseţea. Dacă nu-ţi pasă deloc în
ce stare apari în faţa &eilor, de&onore&i mâna care ţi-a dat viaţă. Ce diferenţă
totuşi de la creator la creator şi de la operă la operă

23/'
21. Dacă &eii ţi-ar fi dat în %ri4a un pupil, ai fi avut %ri4ă de el şi nu ai fi lăsat să piară
o asemenea avere. @i ţi-au spus să ai %ri4ă de tine însuţi" ţi-au spus astfel* M$m
cre&ut că nu l-am fi putut lăsa pe mâna unui tutore mai fidel, mai afectuos
păstrea&ă-ni-l pe acest fiu aşa cum e prin natura sa" păstrea&ă-l plin de
pudoare, de fidelitate, de %enero&itate, de cura4, fără tulburare şi fără patimă.
;ar tu te ne%li4e&i Ce necredinţă Ce crimă

22. De unde vine mândria, în%âmfarea acestui mărunt filo&of8 – $steaptă puţin,
prietene, voi fi îndată şi mai mândru" nu sunt încă destul de ferm în privinţa
ma(imelor pe care le-am învăţat şi la care ader" mă tem încă de slabiciunea
mea. $steaptă să prind puteri, şi vei vedea un cu totul altfel de mândrie.
7tatuia nu e încă terminată, &eii nu au pus pe ea ultima mâna" de îndată ce va
fi desavârşită, vei vedea. Dar nu te %ândi că va fi vorba de or%oliu, va fi o
mândrie venită din si%uranţă şi din încrederea în adevăr. $ceastă mândrie,
acestă aro%anţă pe care o ve&i la acest cap al lui Kupiter, este ea or%oliu, după
parerea ta8 u. @ fermitate, e stabilitate, e constanţă. @ aşa cum trebuie să fie
un &eu care-ţi spune* M0ot ceea ce am confirmat printr-o ridicare a
sprâncenelor nu e înşelător, e irevocabil şi se va întampla ne%reşit. 5oi
încerca să imit acest model măreţ. Gă vei vedea fidel, plin de pudoare, plin de
cura4 şi inaccesibil
le considerăm tulburării– şiDar
în%ro&itoare. emoţiilor care sunt
te voi vedea cau&a şiaccidentelor
nemuritor pe care
scutit de bătrâneţe
şi de boală8 – u. Dar vei vedea că ştiu să mor, şi că ştiu să fiu bătrân şi
bolnav. 5ei vedea nervii unui filo&of, nişte nervi bine ţintuiţi în frâu. – Ce fel
de nervi8 – Dorinţe niciodată frustrate" temeri bine plasate, care preîntâmpină
toate relele" mişcări stăpânite şi convenabile" scopuri propuse după o atentă
reflecţie şi acorduri care nu sunt niciodată urmate de remuşcări.

2. u e ceva comun să aduci la desăvârşire ceea ce promite calitatea de om. $cesta e
un animal muritor, dotat cu raţiune şi, prin raţiune se distin%e de animale.
Deci, de fiecare dată când se îndepărtea&ă de raţiune şi acţionea&ă fără să
%ândească, omul dispare şi se arată animalul.

2#. 7emănăm cu cei care


nu se :rănesc din îşi
ele.fac mariprecepte
$vem provi&ii, şidarma(ime
rămân slabi şi descărnaţi
frumoase, pentru
dar pentru a le că
e(pune, şi nu pentru a le practica" acţiunile ne contra&ic faptele. u suntem
înca oameni, şi vrem sa 4ucăm rolul de filo&ofi. >ovara e prea %rea pentru noi.
@ ca şi cum un om care n-ar avea puterea să ridice o %reutate de două livre ar
vrea să ridice piatra lui $4a(.

2'. Ieuneşti în tine calităţi care cer fiecare îndeplinirea unei anumite datorii. @şti om"
eşti cetăţean al lumii" eşti fiu al &eilor" eşti frate ca toţi ceilalti oameni. După
acestea, eşti senator sau ai o altă funcţie" eşti bătrân sau tânăr" eşti fiu, eşti
tată, eşti soţ. Lândeşte-te la ce te obli%ă toate aceste calităţi şi încearcă să le
onore&i pe toate.

6/'
2). $i pierdut nişte bunuri şi priveşti acest lucru ca pe o mare pierdere, de care nu te
poţi consola. Dar când ţi-ai pierdut fidelitatea, pudoarea, blândeţea, modestia,
cre&i că nu ai pierdut nimic. 0otuşi, aceste bunuri e(terioare ne sunt răpite de
o cau&ă străină şi involuntară, şi nu e ruşinos nici să le ai, nici să le pier&i. ;ar
pe cele din urmă - bunurile e(terioare – nu le pierdem niciodată decât din
vina noastră, şi cum e o ruşine şi o nenorocire să nu le ai, tot astfel e foarte
ruşinos şi un mare prile4 de nefericire, atunci când le ai, să le pier&i.

2. imeni nu poate fi rău şi vicios făr ă ca acest lucru să fie o pierdere si% ură şi un
păcat la fel de si%ur.

2. u trebuie să mă ră&bun şi să plătesc răul care mi-a fost făcu t8 – @i, prietene, nu
ţi-a fost făcut un rău, de vreme ce binele şi răul nu stau decât în puterea ta. şi
tu ră&bunându-te8

23. nceputul filo&ofiei este să ne cunoaştem slăbiciunea şi i%noranţa în privinţa


îndatoririlor necesare şi indispensabile.

6. u e(istă om care să nu aibă în mod natural o anumită idee, o anumita noţi une
despre bine, rău, drept, nedrept, despre fericire şi nefericire, despre îndatoririle
practicate
înşelăm atâtsau ne%li4ate.
de des atunci Cum se întâmplă
când 4udecăm deci,
pornind de ca în aceste
la fapte privinţe,
particulare8 ne
$cest
lucru vine, aşa cum am spus şi mai înainte, din faptul că 4udecăm %reşit
acţiunile noastre comune, le 4udecăm prin prisma unor pre4udecăţi
superficiale. Frumosul, binele, răul, dreptatea sunt termeni pe care toată lumea
îi foloseşte înainte de a fi învăţat sa-i aplice raţional şi corect. De aici se nasc
disputele, certurile, ră&boaiele. 7pun* M$cest lucru e drept. 9n altul spune*
M@ nedrept. Cum să ne punem de acord8 Ce re%ulă avem pentru a 4udeca
acest drept8 7ă fie cea a opiniei8 Dar iată că suntem doi şi avem opinii
contrare. De altfel, cum ar putea fi opinia unui 4udecător corectă8 ebunii nu
au şi ei păreri8 0rebuie totuşi să e(iste o re%ulă si%ură pentru a cunoaste
adevărul" căci nu e posibil ca &eii să-i fi lăsat pe oameni într-o i%noranţă totală
în ceea ce trebuie să ştie pentru a se putea descurca. 7ă căutăm deci acesta
re%ulă,
nebuniasin%ura
opiniei.care ne poate
$ceastă scapa
re%ulă ar de %reşeli
trebuie şi carecaracteristicilor
aplicată poate vindeca cura4ul şi
%enerale,
astfel încât aceste caracteristici, cunoscute şi recunoscute de toată lumea, să ne
fac să eliminăm pre4udecăţile pe care le avem asupra fiecărui fapt particular.
De e(emplu, avem ideea de bine" trebuie să aflăm dacă voluptatea e un bine*
s-o e(aminăm conform acestei idei şi să o cântărim în această balanţă. A
cântăresc având drept %reutăţi caracteristicile binelui. A %ăsesc uşoară şi o
respin%, căci binele este un lucru solid şi care cântareşte foarte mult.

1. >aleşti, tremuri şi eşti intimidat atunci când mer%i să-l ve&i pe împărat sau pe un
mare nobil. – Cum mă va primi8 Gă va înţele%e8 – <iet sclav, te va primi şi te
va înţele%e cum va crede de cuviinţă" cu atât mai rău pentru el dacă primeşte
rău un înţelept, el sin%ur va suferi din aceasta cau&ă. >oţi tu suferi pentru

1/'
%reşeala altcuiva8 – Dar cum să-i vorbesc8 – 5orbeşte-i cum vrei. – Gă tem
să nu mă încurc. – @i şi8 u ştii să vorbeşti cu discreţie, cu prudenţă şi în mod
liber şi cinstit8 De ce să te temi de un om8 Jenon nu se temea de $nti%ona,
dar $nti%ona se temea de Jenon. 7ocrate era intimidat atunci când vorbea
tiranilor şi 4udecatorilor8 Dio%ene era intimidat când vorbea cu $le(andru, cu
Filip, cu stăpânul care-l cumpărase8

2. Daca vrem


încât săsă fimmultumiti
fim cu adevărat
şi defilo&ofi,
ceea cesănine
seadaptăm
întâmplă,astfel
şi devoinţa la nu
ceea ce evenimente
ni se
întâmplă. De aici vom obţine marele avanta4 că nu ni se va întâmpla niciodată
să nu avem ceea ce ne dorim şi nici nu ne vom întâlni vreodată cu ceea ce face
obiectul temerilor noastre. =i astfel ne vom petrece viaţa alături de aproapele
nostru, fără neca&uri şi fără tulburări, păstrându-ne toate le%ăturile naturale şi
dobândite, adică făcându-ne e(emplar datoria de tată, de fiu, de frate, de
cetăţean, de soţ, de vecin, de asociat, de ma%istrat şi de supus.

. >rimul lucru pe care trebuie să-l aflăm este că e(istă un Dumne&eu care
%uvernea&ă totul prin providenţa sa şi că nu-i pot fi ascunse acţiunile noastre,
ca şi %ândurile şi mişcările noastre. $poi trebuie să ne întrebăm care este
natura sa. atura sa fiind cunoscută, trebuie neapărat ca aceia care vor să-i
facă
liberi,pefideli,
plac şi să-l asculte
milostivi să facădetoate
şi făcători bine,eforturile
%eneroşi. pentru a-i semăna,
Deci, toate să fie
%ândurile, toate
vorbele şi toate acţiunile tale să fie actiunile, %ândurile şi vorbele unui om
care-l imită pe Dumne&eu, care vrea să-i semene.

#. @ un lucru obişnuit să vedem oameni care cred că ştiu totul, deşi nu ştiu nimic şi
i%noră c:iar şi lucrurile elementare. Cum înoată în bo%ăţii şi nu au nevoie de
nimic, nici măcar nu bănuiesc că le-ar lipsi ceva. ntr-o &i, îi spuneam unuia
dintre aceştia* M7unteţi bine vă&ut de către împărat" aveti mulţi prieteni foarte
influenţi şi aliaţi importanţi" prin propria influenţă, vă puteţi a4uta prietenii şi
nimici duşmanii. – Ce-mi lipseşte atunci8 G-a întrebat el. – 0ot ceea ce e mai
important şi mai necesar fericirii adevărate. ;ar până acum aţi făcut contrariul
a ceea ce era bine. ;ată ce e capital* nu ştiţi nici ce sunt &eii, nici ce e omul. u
cunoaşteţi natura
vă cunoaşteţi. $ binelui
Fu%iţi şişiva
a răului şi, ceea
înfuriaţi ce că
pentru văvă
surprinde
vorbesccel
atâtmai
de mult,
sincernuCe
rău vă fac8 5ă arat doar o%linda în care va reflectaţi aşa cum sunteţi.

'. 9n medic vine la un bolnav şi-i spune* M$veţi febra, nu mâncaţi nimic a&i şi nu
beţi decât apă. <olnavul îl crede, îi multumeşte şi-l plăteşte. 9n filo&of îi
spune unui i%norant* MDorinţele vă sunt nefireşti, temerile 4osnice şi servile,
nu aveţi decât opinii false. $cesta pleacă mânios şi spune că a fost insultat.
De unde vine această diferenţă8 Din faptul că bolnavul îşi simte răul, iar
in%norantul nu-l simte pe al său.

). -ai vă&ut niciodată un târ% la care se strân% oamenii din toate ţinuturile
învecinate8 9nii vin pentru a cumpăra, alţii pentru a vinde. 7unt puţini cei

2/'
care vin din curio&i tate, doar ca să vadă târ%ul şi care se informea&ă de ce se
ţine acesta şi cine a :otărât acest lucru. !a fel se întâmplă şi în această lume"
toţi oamenii sunt aici, unii pentru a cumpăra, alţii pentru a vinde. 7unt foarte
puţini cei care sunt aici doar pentru a admira acest măret spectacol, pentru a
şti ce este, cine l-a făcut, de ce l-a făcut şi cum îl %uvernea&ă. Căci nu e posibil
să nu fi fost făcut şi să nu fie %uvernat de cineva. 9n oraş, o casă nu e(istă
fără un &idar şi nu durea&ă dacă nu sunt %uvernate de cineva, iar o maşinarie
atât
$cestdelucru
vastăeşiimposibil.
admirabilă@(istă
ar putea
decisăcineva
e(iste care
şi să adure&e dinşipură
făcut-o întâmplare8
o %uvernea&ă.
Cine e acesta şi cum o %uvernea&ă el8 ;ar noi, care suntem tot opera sa, cine
suntem şi de ce e(istăm8 7unt foarte puţini cei care se %ândesc la astfel de
lucruri şi care, după ce au admirat cura4ul şi l-au binecuvântat pe făuritor, se
retra% mulţumiţi. Dacă sunt unii care o fac, sunt de râsul celorlalţi, tot aşa
cum, la târ%, ne%ustorii râd de simplii curioşi, pe care-i numesc %ură-cască. ;ar
dacă boii şi porcii ar putea vorbi, ar râde la fel de cei care se %ândesc la
altceva decât la păscut.

. $i au&it spunându-se filo&ofilor că trebuie să fii ferm şi constant în :otărârile


tale, şi din această cau&ă te încăpăţâne&i să rămâi ferm în pre4udecăţile, erorile
şi nebuniile tale. Dar, prietene, e necesar ca :otărârile tale să fie bune, adică să
fie luatesacuaibe
trebuie prudenţă, cu a4utorul
nervi, dar raţiunii să
aceştia trebuie şi al
fieadevărului.
nervii unui;ţitrup
spun că un cel
sănătos, om al
unui atlet vi%uros şi robust, iar tu îmi araţi nervii inflamaţi, nervii unui isteric"
aceştia nu sunt nervi, e mai de%rabă o slabiciune a nervilor.

. ebunii sunt incori%ibili şi, cum spune proverbul, mai de%rabă uci&i un nebun
decât să-l sc:imbi.

3. u trebuie să-ţi fie frică nici de sărăcie, nici de e(il, nici de înc:i soare, nici de
moarte. Dar trebuie să-ţi fie frică de frică.

#6. Când sunt pe o corabie, când nu mai văd decat ceru l şi marea, această vastă
întindere de apă care mă încon4oară mă înfricoşea&ă, ca şi cum, dacă aş
naufra%ia,
trei măsuriardetrebui s-o în%:it
apă pentru a măpeîneca.
toată şi
!amă
fel,%ândesc că nu suntîmi
la un cutremur, necesare decât
ima%ine& că
oraşul între% va cădea peste mine, şi nu mă %ândesc că e suficientă o sin%ură
bucată de ţi%lă pentru a-mi spar%e capul. $: efericit sclav al opiniei

#1. $: Când voi revedea $tena şi $cropole8 – >rietene, ve&i ceva mai frumos decât
cerul, acest soare, această lună, aceste stele, acest pământ, această mare8 Daca
te necă4eşti că nu mai poţi vedea $tena, ce vei face când n-ai să mai poţi
vedea soarele8

#2. >rietene, nu vrei să fii înţărcat şi să laşi laptele pentru a te :răni cu carne8 5rei să
plân%i la nesfârşit după sânul doicii tale şi să re%reţi poveştile şi cântecele cu
care te adormea8

/'
#. u poţi fi nici Bercul e, nici 0e&eu, pentr u a scăpa pământul de monştri, dar poţi
să-i imiţi uci%ănd tu însuţi monştrii care sălăşluiesc în tine. $i înăuntrul tău un
leu, un mistreţ, o :idră* îmblân&eşte-le. n loc să-i îmblân&eşti pe >rocust şi pe
7ciron, îmblân&eşte durerea, teama, lăcomia, invidia, răutatea, avariţia,
moliciunea şi lipsa de stăpânire. 7in%urul mod de a-i îmblân&i este de a nu-i
avea în vedere decât pe &ei, de a le fi ataşat, devotat si de a nu asculta decât de
ordinele lor.
##. 7cutură în sfârşit 4u%ul şi, elibera t din sclavie, ridică oc:ii spre cer şi spune-i
&eului tău* MDe-acum înainte fă cu mine ce vei dori" nu refu& nimic din ceea
ce vei dori să-mi trimiţi şi-ţi voi 4ustifica purtarea faţă de toţi oamenii.

#'. Când ima%inaţia încearcă să te seducă prin cine ştie ce idee de desfrâu, nu te lăsa
dus de val, ci spune-i* M$şteaptă, ima%inaţie, să văd puţin ce eşti şi ce-mi arăţi,
să te e(amine& puţin. u-i permite să mear%ă mai departe şi să-ţi arate
ima%ini mai seducătoare, căci dacă o laşi, eşti pierdut, ea te va duce cu ea. n
locul acestor tablouri în%ro&itoare, obli%-o să-ţi pre&inte ima%ini mai fericite,
mai frumoase şi mai nobile. ;ată mi4locul de a scăpa.

#). Daca re&ist


iată unei bun,
un lucru femei@pictet,
frumoasemaicare
bunedecât
%ata să
să-mi acorde
fi %ăsit favorurile
punctul slab alei,celui
îmi mai
spun*
subtil sofism. Dacă re&ist avansurilor ei şi-l respin% mân%âierile, pot să mă
mândresc cu această victorie mai mult decăt dacă aş fi triumfat asupra tuturor
silo%ismelor complicateNDar cum să re&işti unei tentaţii atât de insistente8
u trebuie decât să vrei sa-ţi placi ţie însuţi şi să fii frumos în oc:ii &eilor. u
trebuie decât să vrei să-ţi păstre&i puritatea trupului şi a sufletului.

#. n faţa fiecărei tentaţii, spune-ţi* M;a-tă o luptă importantă, iată o acţiune divină" e
vorba aici de re%alitate, de libertate, de fericire, de inocenţă" aminteşte-ţi de
&ei, c:eamă-i în a4utorul tău şi ei vor lupta pentru tine. ntr-o furtună, îl
invoci pe Castor şi >ollu(" tentaţia e o furtună mult mai periculoasă pentru
tine.

#. Când eşti atacat de o ispită, dacă amân i până a doua &i lupta, va veni a doua &i şi
tu nu vei mai lupta. $stfel, de la o &i la alta, nu vei fi doar învins, ci vei cădea
într-o insensibilitate în care îţi va fi imposibil să-ţi dai seama dacă păcătuieşti,
şi vei simţi pe propria piele adevărul acestui vers de Besoid* MCel care amână
de pe o &i pe alta e întotdeauna copleşit de rele.

#3. De ce faci pe stoicul8 ;a-ţi numele pe care-l cer acţiunile tale şi nu te împodobi cu
un nume care nu ţi se potriveşte şi care nu faci decât să-l de&onore&i. 5ăd
mulţi oameni care debitea&ă ma(ime ale stoicilor. Dar nu văd niciun stoic.
$rată-mi un stoic, nu vreau decât unul. 9n stoic, adică un om, care bolnav
fiind, e fericit, care în prime4die fiind sau murind, e fericit, care cand e
dispreţuit şi calomniat, e fericit Dacă nu-mi poţi arăta un stoic desăvarşit,

#/'
arată-mi cel puţin unul care să devinăa stoic. u lipsi un bătrân ca mine de
acest măreţ spectacol, de care mărturisesc că nu m-am putut bucura până
acum" arată-mi un om care vrea să se conforme&e voinţei &eilor, care nu se
plân%e niciodată nici de &ei, nici de oameni" care nu se simte niciodată
frustrat, pe care nimic nu-l răneşte, care nu dă dovadă nici de invidie, nici de
mânie, nici de %elo&ie, care întreţine în acest trup muritor un comerţ secret cu
&eii şi care vrea să-l despoaie pe un om pentru a deveni un &eu.

'6. n mod natural, nu e(istă nicio relaţie socială între oameni" &eii nu se amestecă în
lucrurile umane, şi nu e(istă niciun alt fel de bine în afară de voluptate. – ;ată
ce ne învaţă @picur. – @i, nefericitule Gerită să ve%:e&i atâtea nopţi pentru a
scrie aceste frumoase cărţi8 u era mai bine să rămâi în patul tău călduţ şi să
duci viaţa unui vierme, de vreme ce e sin%ura de care te socoteşti demn8 După
tine, pietatea şi sfinţenia nu sunt decăt invenţii ale oamenilor aro%anţi şi ale
sofiştilor" 4ustitia nu e decât slăbiciune, iar pudoarea e o nebunie" nu mai
e(istă nici tată, nici fiu, nici frate, nici cetăţean. A, ce neruşinare Ce
impostură Areste, mânat de ne%rele Furii, nu era mai dement decât tine.

'1. 5rei să placi &eil or. $minteşte-ţi atunci că ei nu urăsc nimic mai mult decât
impuritatea şi nedreptatea.

'2. Cei care susţin că nu e(istă adevăr cuno scut nea%ă această afirmaţie printr-un
pretins adevăr. Căci ceea ce spun ei e adevărat sau fals* e deci vorba despre un
adevăr cunoscut.

'. 0e mânie&i pe servitori, ântorci pe dos toată casa, îţi tulburi şi-ţi scandali&e&i
vecinii şi mai apoi, luându-ţi înfăţişarea unui înţelept, te duci să asculţi un
înţelept despre îndatoririle omului şi despre natura virtuţilor. >rietene, toate
aceste frumoase precepte îţi sunt inutile. Căci, nevenind să le asculţi în
dispo&iţia necesară, te vei întoarce aşa cum ai venit.

'#. Doar înţeleptul e capabil de prietenie. Cum ar putea iubi cel care nu ştie ce e bine
şi ce e rău8

''. 5e&i 4ucându-se nişte caţeluşi* se mân%âie, stau împreu na, se alintă, îţi par buni
prieteni. $runcă un mic oscior în mi4locul lor şi ve&i ce se întâmplă. $ceasta e
prietenia fraţilor şi cea dintre părinţi şi fii. Dacă-şi dispută o bucată de pământ,
un câmp, o amantă, nu mai e(istă nici părinte, nici fiu, nici frate.

'). u e nimic pe lume de care să fie ataşat orice animal decât pro priul interes.
Aricine-l privea&ă de ceea ce e util, fie el parinte, fiu, frate, prieten, îi devine
insuportabil, căci nu-şi iubeşte decât interesul, care-i ţine loc de tată, da frate,
de fiu, de prieten, de patrie şi c:iar de &eu.

'. >entru a iubi trebuie să pui loalaltă utilitatea, sfinţenia, cinstea, patria, parin ţii,
prietenii şi c:iar dreptatea însăşi. Dacă separăm aceste lucruri, nu mai e(istă

'/'
prietenie, căci pretutindeni unde e(istă eu şi al meu apare animalul. Dacă eul
se %ăseşte acolo unde sunt cinstea şi dreptatea, sunt un bun prieten, un bun
tată, un bun fiu, un soţ bun. Dar daca eul şi al meu sunt aici, iar cinstea şi
dreptatea, dincolo, s-au dus toate îndatoririle sfinte şi de neînlocuit.

'. 7piritul viciosului nu e niciodată calm. @ mereu nestatornic, fără ţinută şi plutind
în voia opiniilor sale. @l e deci incapabil de prietenie.

'3. 5rei să ştii dacă aceşti doi oameni sunt prieteni8 u întreba dacă sunt fraţi, dacă
au crescut împreună, dacă au avut aceiaşi profesori sau acelaşi preceptor"
întreabă doar unde-şi plasea&ă binele. =i dacă e în lucrurile care nu depind de
noi, fereşte-te să spui că sunt prieteni. u sunt mai mult decît sunt fideli,
consecvenţi şi liberi. Dar dacă văd binele în lucrurile care depind de noi şi în
opiniile sănătoase, nu mai întreba dacă sunt tată şi fiu sau fraţi, nici dacă se
cunosc de mult şi spune cu cura4 că sunt prieteni. Căci nu se află prietenia
acolo unde se află şi pudoarea, fidelitatea şi comunicarea a tot ceea ce e
frumos şi cinstit8

)6. $mp:iaraus trăise mult timp cu soţia sa @rHp:ila. $veau mai mulţi copii. icăieri
nu se vă&use o familie mai fericită. Cineva i-a oferit un colier şi au disparut şi
soţia şi mama.
)1. $ susţine că nu e(istă nicio diferenţă între frumuseţe şi urâţenie înseamnă a fi
in%rat şi timid. Cum aşa8 0:ersit e la fel de plăcut ca $:ile8 $ceastă femeie
urâtă e la fel de placută vederii ca @lena8 @ %rosolan şi 4i%nitor. @ limba4ul
oamenilor care nu cunosc natura lucrurilor şi care se tem că, daca ar simti
diferenţa, ar fi invinşi. u ne%ând frumuseţea scăpăm de ea, ci putând s-o
cunoaştem şi să-i re&istăm.

)2. Dacă e(istă o artă de a vorbi bine, e(istă şi o artă de a au&i bine.

). u condamn elocinţa, nici tale ntul de a vorbi şi de a scrie bine, ci condamn
%reşeala de a li se atribui primul loc" căci e(istă lucruri mult mai importante.

)#. Dacă-i demonstre&i unui om rău că face ceea ce nu vrea şi că nu face ceea ce vrea,
îl vei corecta, dar dacă nu-i demonstre&i, nu te plân%e de el, plân%ete doar de
tine însuţi.

)'. Amule, nu fii nerecunoscător pentru bunurile pe care le-ai primit de la &ei şi nu
uita marile lor binefaceri. $du-le tot timpul oma%ii pentru ca ţi-au dat vederea,
au&ul, ce &ic8 >entru viaţa însăşi, si pentru tot a4utorul pe care ţi l-au dat
pentru a o susţine, cum ar fi vinul, uleiul şi toate roadele pământului. Dar în
acelaşi timp aminteşte-ţi că ţi-au dat ceva şi mai preţios, facultatea de a te
servi de toate lucrurile, de a le încerca şi de a acorda fiecăruia preţul său.

)/'
CARTEA A TREIA

1. $pollo ştia bine că !aius nu ascu lta de orac olul său. 0otu şi, îi tot pre&icea
acestuia în continuare nenorocirile care-l pândeau. <unătatea &eilor nu renunţa
nicodată să-i averti&e&e pe oameni. $cest i&vor al adevărului cur%e în
continuare, dar oamenii sunt tot necredincioşi, neascultători, rebeli.

2. >rietene, eşti bărbat sau femeie8 Daca eşti bărbat, împodobeşte-te ca un bărbat, nu
ne arăta un monstru. Ce voia să spună 7ocrate atunci când îi &icea lui
$lcibiade să se facă mai frumos8 l sfătuia să ne%li4e&e frumuseţea trupului
pentru a lucra la cea a sufletului. – 0rebuie deci să fii murdar şi neîn%ri4it8 –
Deloc. Dar trebuie ca această curăţenie să fie bărbătească, demnă de un
bărbat.

. Când un corb îţi pre&ice ceva prin croncănelile lui, cre&i că îţi vorbeşte un &eu, şi
nu un corb. Când un filo&of te averti&ea&ă, să cre&i la fel, că te aveti&ea&ă un
&eu, şi nu un filo&of.

#. $şa cum ne%ustorul nu refu&ă o monedă bună, marcată cu si%iliul imparatului, tot
astfel sufletul
e pentru nu refu&ă
că si%iliul adevăratele
împaratului bunuri.şi@l
l-a păcălit, nuprimeşte adesea unele
ştie să recunoască false, dar
falsul.

'. 7ufletul e ca un :avu& pli n cu apă" opiniile sunt ra&a care lumi nea&ă :avu&ul.
Când apa din el e a%itaăa, pare că şi lumina e la fel" totuşi, ea nu e. !a fel se
întamplă şi cu omul* când e tulburat şi a%itat, nu virtuţile sunt răsturnate şi
confu&e, ci spiritul său, care se află în mişcare. Daăa spiritul se linisteşte, totul
e liniştit.

). 0e duci la amfiteatru şi imediat iei parte cuiva, vrei să fie încoronat cutare actor
sau cutare atlet. Ceilalţi vor ca un altul să obţină victoria. 0e supără această
contradicţie, căci eşti pretor şi vrei să obţii totul. Dar ceilalţi nu au şi ei opinia
lor8 5oinţa lor8 =i nu au acelaşi drept să fie ofensaţi de faptul că tu te opui la
ceea ce lor
nu cere li se pare
coroana decât4ust8 Dacă
pentru celvrei
caresăvafiifiliniştit şi să nu
încoronat. 7au,ţi se opună
dacă vrei nimeni,
să fii
stăpânul şi să dai cui ti se pare de cuviinţă, or%ani&ea&ă la tine propriile 4ocuri,
şi atunci vei stri%a* MCutare a învins la 4ocurile nemeice, pHt:ice, istmice,
olimpice. Dar, în public, nu-ţi aro%a un drept care nu-ţi aparţine şi admite
libertatea sufra%iilor.

. 0rebuie ca moartea să vină la noi, mai devreme sau mai târ&iu. n ce activitate ne
va surprinde ea8 9n plu%ar va fi ocupat cu o%orul său, un %radinar cu %radina
sa, un ne%ustor cu comerţul. ;ar tu, tu cu ce vei fi ocupat8 n ce mă priveşte
îmi doresc din toata inima ca în acel ultim moment să fiu %ăsit re%lându-mi
voinţa pentru a face aceasta ultimă acţiune ca un om liber, fără tulburare şi
fără constrân%ere, astfel încât să pot spune &eilor* M$m încălcat poruncile

/'
voastre8 $m abu&at de darurile pe care mi le-aţi făcut8 u am făcut ca
simţurile, dorinţele, părerile mele să vi se supună8 G-am plâns vreodată de
voi8 $m acu&at vreodată providenţa8 $m fost bolnav pentru că voi aţi vrut-o,
şi am vrut-o şi eu. $m fost sărac pentru că voi aţi vrut-o şi am fost mulţumit
de sărăcia mea. $m fost sclav pentru că aşa aţi vrut voi şi n-am vrut niciodată
să ies din această stare. G-aţi vă&ut vreodată trist din cau&a stării mele8 G-aţi
surprins vreodată abătut şi murmurând8 7unt în continuare pre%ătit să sufăr tot
ceea ce vă
poruncă va place să-mi
inviolabilă. 5reţi ordonaţi. Cel mai
să mă retra% mic semn
din acest din partea
spectacol voastră
ma%nific, e o şi
eu ies
vă aduc mii de umile mulţumiri pentru că aţi binevoit să-mi arataţi toată
lucrarea voastră şi pentru ca aţi binevoit să-mi arataţi toată lucrarea voastră şi
pentru a-mi întinde în faţa oc:ilor ordinea admirabilă cu care %uvernaţi acest
univers.

. Ce este bunul"simţ8 @(istă în toţi oamenii un au& %eneral şi comun, care face ca ei
să discearnă în mod e%al vocile şi să audă toate cuvintele care se pronunţă, dar
e(istă un alt au& artificial, care discerne şi notea&ă tonul. !a fel, în toţi
oamenii e(istă un anumit simţ natural care, atunci când nu au un defect vi&ibil
al spiritului, face ca ei să înţelea%ă la fel ceea ce li se propune, iar această
dispo&iţie e comună tuturor oamenilor" e ceea ce numim bun"simţ.

3. Aamenii moi nu sunt facuţi pentru filo&ofie, aşa cum brân &a moale nu e facută
pentru momeală.

16. $şa cum nu e în puterea omului să-şi dea consimţământul la ceea ce pare fals şi
să-l refu&e lucrurilor care par adevărate, nu e în puterea lui nici să respin%ă
ceea ce i se pare bun. @picureul, care spune că a fura nu e rău, ci e r ău să fii
prins, va fura cu si%uranţă, dacă o poate face fără să fie vă&ut.

11. ;ma%inaţi-vă un oraş %uvernat după ma(imele lui @picur. 0otul ar fi răsturnat,
oraşul n-ar mai avea nicio formă" nici căsătorii, nici ma%istraţi, nici cole%ii,
nici poliţie, nici educaţie. >ietatea, sfinţenia, 4ustiţia şi pudoarea vor fi
condamnate. u vor fi urmate decât opiniile rele, periculoase pentru oraşe pe
care
oraş nici femeile
%uvernat dupăcele mai desfrânate
ma(imele pe carenu
le le-ar putea
dictea&ă susţine.vom
raţiunea Dinvedea
contră, într-un
domnind
decenţa şi ordinea. 5or fi urmate opiniile sănătoase" toate virtuţile vor fi
onorate" 4ustiţia va înflori" poliţia va fi bine or%ani&ată" oamenii se vor
căsători, vor avea copii, îi vor creşte" &eii vor fi serviţi. $ici, soţul se va
mulţumi cu soţia sa şi nu va râvni la cea a aproapelui său" va fi mulţumit cu
bunurile sale şi nu le va dori pe ale altora. ntr-un cuvânt, toate îndatoririle vor
fi îndeplinite şi toate le%ăturile bine întreţinute.

12. 7unt pretor în Lrecia. – 0u, pretor8 =i ştii să 4udeci8 9nde ai învatat această
ştiinţă8 – $m împuternicirea lui Ce&ar. – =i dacă Ce&ar ţi-ar fi trimis o
împuternicire pentru a 4udeca mu&ica, ţie care n-ai învaţat niciodată o notă, ce
vei face şi la ce-ţi va servi8 Dar să trecem peste asta. 0e întreb doar pe ce căi

/'
ai obţinut această funcţie. Cine ţi-a procurat-o8 Cui i-ai sărutat mâna8 !a ce
uşă ai dormit8 Cui i-ai făcut daruri8 >rin ce 4osnicii, prin ce fapte nedemne,
prin ce minciuni ai cumpărat-o8

1. >leci la Ioma, o călătorie lun%ă pentru a avea în patria ta o funcţie mai importantă
decât cea pe care o ai acum. Ce călătorie ai făcut vreodată pentru a avea opinii
şi sentimente mai bune8 >e cine ai consultat pentru a vedea ce defecte ai8
Când,
anii dinlaviaţa
ce vârstă
ta, şi vrei sa-ţi e(amine&i
vei vedea că ai făcutconvin%erile8
dintotdeauna >riveşte în urmă
ceea ce faci a&i. la toţi

1#. 0reci prin oraş şi, în timp ce cumperi un vas, spui* M7ă mer%em o clipă să-l vedem
pe @pictet, să au&im ce spune. 5ii, mă ve&i şi asta e tot. Ce înseamnă să
vorbeşti cu un om8 u înseamnă să-l întrebi care sunt părerile lui şi să i le
e(plici pe ale tale8 – $m o idee falsă, smul%e-mi-o. – $i o pre4udecată, eu te
voi vindeca de ea... ;ată ce înseamnă să vorbeşti cu un filo&of. n loc de
aceasta, tu mi faci o vi&ită şi, nemulţumit de re&ultat, te întorci şi spunând*
M@pictet nu e cine ştie ce. Cât de vul%ar vorbeşte u-şi cunoaşte nici măcar
propria limba. Despre asta e vorba8 ;ată cum sunt facuţi oamenii, caută buni
vorbitori şi sunt alături de ei toată &iua, ca nişte statui, fără să se cunoască,
fără să se e(amine&e unul pe celalalt şi fără să devină mai buni. $mu&amentul
şi curio&itatea :otărăsc toate momentele noastre de entu&iasm şi toate relaţiile
noastre.

1'. $i a%onisit o mulţime de lucruri fru moase, ai multe vase de aur şi de ar%int, eşti
bo%at. Dar îţi lipseste bunul cel mai de preţ* rabdarea, supunerea faţă de
poruncile &eilor, linişte, lipsa tulburării şi a fricii. @u, aşa sărac cum sunt, sunt
mai bo%at decăt tine. u-mi fac %ri4i pentru că am un stăpân la curte, nici
pentru ceea ce i s-ar putea spune împăratului despre mine şi nu laud pe
nimeni. ;ată ceea e ţine locul tuturor bunurilor. 0u ai vase de aur şi de ar%int,
dar toate %ândurile, toate dorinţele, toate înclinaţiile, toate acţiunile tale sunt
din lut.

1). 9n copil îşi ba%ă mâna într-un vas cu %ura strâmta în care sunt alune şi smoc:ine"
îşi umple
începe pumnul–cu
să plân%ă. cât poate
Copile, lasă lua şi, neputând
4umatate să şi-l
din ele şi-ţi veimai scoată
scoate aşa plin,
pumnul destul
de plin... 0u eşti acel copil. ţi doreşti multe şi nu le poţi obţine" doreşte-ti mai
puţine, şi le vei avea.

1. $i febră şi te plân% i, spui tu, că nu mai poţi stu dia. @i Dar de ce studie &i8 u
pentru a deveni răbdător, constant, ferm8 Fii astfel şi când ai febră şi vei şti
totul. Febra e o parte a vieţii, ca plimbările, călătoriile şi ea e c:iar mai utilă
decât acestea, pentru ca ea îl pune la încercare pe înţelept şi-i arată pro%resele
pe care le-a facut.

1. $i feb ră. Dar, dacă o ai aşa cum trebuie, ai ceea ce poţi avea în febră. Ce
înseamnă să ai febră aşa cum trebuie8 nseamnă să nu te plân%i nici de &ei,

3/'
nici de oameni, să nu te temi de ceea ce ţi s-ar putea întâmpla, căci totul va fi
bine" să-ţi aştepţi moartea cu cura4" să nu te bucuri prea mult când medicul îţi
spune că eşti mai bine, nici să te întriste&i dacă îţi spune că eşti mai rău. Căci
ce ar putea fi mai rău8 7ă se apropie momentul în care sufletul se va separa de
trup. umeşti această desparţire un rău8 Dacă nu vine a&i, nu va veni ea
mâine8 5a pieri lumea atunci când vei muri tu8 Fii deci liniştit, când ai febră,
ca şi atunci când eşti sănătos.

13. $minteşte-ţi întotdeauna de ceea ce @umeu i-a spus lui 9lise pe care nu-l
recunoştea şi care-i mulţumea pentru atenţiile sale* M7trăine, nu-mi este
permis să dispreţuiesc şi să mă port rău cu un străin care vine la mine, fie el
într-o stare c:iar mai 4alnică şi mai dispreţuit decât cea în care eşti tu, căci
străinii şi săracii ne sunt trimişi de &ei. 7pune-i acelaşi lucru fratelui tău,
tatălui tău, apropelui tău* u-mi este permis să mă port rău cu voi, c:iar dacă
aţi fi mai răi decât sunteţi, pentru că sunteţi trimişi de &ei.

26. $usteritatea în care trăim şi e(erciţi ile fi&ice nu trebuie să fie nici e(traordinare,
nici incredibile, nici pentru a fi arătate ostentativ, altfel vom fi saltimbanci, nu
filo&ofi.

21. u îmblân&eşte-o
scăpăm de obiceiuri decât 0răieşti
prin durere. prin obiceiuri
în lene,contrare. @şti obişnuit
îmbrăţişea&ă munca. cu
@ştivoluptatea,
impulsiv,
suportă răbdător in4uriile. @şti băutor de vin, nu mai bea decât apă. !a fel cu
toate obiceiurile rele, şi vei vedea că n-ai muncit în &adar. Dar ai %ri4ă să nu
reca&i în ele înainte de a fi si%ur de tine. Căci lupta e încă ine%ală. Abiectul
care te-a învins înainte te va mai învin%e.

22. 0e plân%i de sin%urătate. Ce numeşti a fi sin%ur8 ns eamnă a fi în afara relaţiilor


cu oamenii sau a fi lipsit de orice a4utor8 @i Lândeşte-te că adesea eşti la fel
de sin%ur în mi4locul Iomei, în mi4locul părinţilor tăi, al prietenilor, al
vecinilor, al sclavilor. u vederea unui om alun%ă sin%urătatea, ci vederea
unui om virtuos, fidel, pe care te poţi ba&a. Dacă eşti sin%ur, %ândeşte-te că şi
Dumne&eu e sin%ur, că e mulţumit de sine şi %ăseşte în el însuşi toate lucrurile
de careaiareatâtea
însuţi, nevoie. ncearcă
lucruri să-ţi să-i
spuisemeni dacă-ţi
şi atâtea stă în
întrebări deputere.
pus Ce5orbeşte
nevoie aicu de
tine
ceilalţi8 u ai niciun a4utor, n-ai nici părinti, nici fraţi, nici copii, nici prieteni,
i-ai pierdut pe toţi. Dar nu ai un părinte nemuritor, care va avea %ri4ă de tine şi
care îţi va da tot a4utorul de care ai nevoie8

2. mpăratul a făcut pace pe pământ * nu mai sunt ră&boaie, nici lupte, nici tâl:ării,
nici piraterie. Aricând, la orice oră, poţi mer%e liber pe oriunde, sin%ur, fără să
te temi de nimic. Dar împăratul poate face pace cu bolile, cu naufra%iile, cu
incediile, cu cutremurele, cu ful%erul8 >oate el să facă pace între noi şi
pasiunile noastre, pace cu iubirea, cu tristeţea, cu avariţia, cu invidia8 $: @ o
pace pe care împăraţii n-o pot feri, ci numai &eii, iar cea care o anunţă e
raţiunea. Cel care are această pace poate fi sin%ur toată viaţa.

#6/'
2#. Ce fac copii atunci când sunt sin%ur i8 7e 4oacă, adună pietricele şi nisip din care
fac mici castele pe care apoi le distru%. $stfel, nu duc niciodată lipsă de
distracţie. Ceea ce ei fac din nebunie şi din copilărie, poţi să faci tu din
înţelepciune şi raţiune8 $vem pietricelele şi nisip pretutindeni. De altfel, avem
atâtea de construit în noi şi atâtea de distrus 7ă nu ne plân%em că suntem
sin%uri

2'. 5rei să fii precum comedianţii proşti, care nu pot cânta decât împreună cu
ceilalţi8

2). u e(istă decât două lucruri care trebuie înlăturate oamenilor* suficienţa şi
sfidarea.

2. 7antinelele cer parola tuturor celor care se apropie. Fă la fel, cere parola tuturor
faptelor care se pre&intă ima%inaţiei tale şi nu vei fi niciodată surprins.

2. Ceea ce ne pierde, este faptul că n-am început bine să %ustăm filo&ofia şi vrem să
facem pe înţeleptii şi să fim imediat utili celorlalţi" vrem să reformăm lumea.
@i, prietene, reformea&ă-te întâi pe tine însuţi şi apoi arată-le celorlalţi un om
pe caree(emplul
i, prin l-a reformat
tău"filo&ofia.
cedea&ă în Gâncând cu ei,preferă-i
faţa tuturor, plimbându-te cu însuţi,
pe ei ţie ei, instruieşte-
suportă
totul din partea lor. $stfel, le vei fi util.

23. $devărata nobeleţe a omului vine din virtute, nu din naştere. – 7unt mai bun decât
tine, tatăl meu era consul, eu sunt tribun, iar tu eşti nimic. – Dra%ul meu, dacă
am fi fost doi cai şi tu mi-ai fi spus* M0atăl meu era cel mai focos dintre toţi
caii din vremea lui, iar eu am mult fân, mult or& şi un căpăstru minunat, ţi-aş
fi spus* Foarte bine, dar să aler%ăm... u e(istă în om ceva propriu lui, aşa
cum e aler%atul pentru cal, şi prin care se poate cunoaşte calitatea sa şi se
poate aprecia preţul său8 u e vorba de pudoare, de fidelitate, de dreptate8
$rată-mi deci avanta4ul pe care îl ai asupra mea în aceste privinţe. Dacă îmi
spui* M>ot să-ţi fac rău, te pot lovi, îţi voi răspunde că te lau&i cu o calitate
proprie calului si mă%arului, nu însă şi omului.
6. Lalba fiind ucis, cineva i-a spus lui Iufus* Mn pre&ent, >rovidenţa se amestecă în
lume. – efericitule i-a răspuns Iufus, cre&i că un Lalba i-ar fi împiedicat pe
&ei să %uverne&e lumea8 Ceea ce te făcea să te îndoieşti de >rovidenţă era o
dovadă a e(istenţei ei.

1. Contea&ă pe cine frecvente&i. Daca stai adesea în prea4m a unui vicios şi dacă nu
eşti suficient de puternic, e mai probabil ca el să te corupă decât ca tu să-l
corecte&i. De vreme ce relaţiile cu i%noranţii sunt atât de periculoase, trebuie
să le abordăm cu multă înţelepciune şi prudenţă.

#1/'
2. 9n cântăreţ din lut:vede îndată ce şi-a luat lut:ul vede ce coarde nu sună bine şi
le acordea&ă cu uşurinţă. >entru a trăi în si%uranţă în ceea ce priveşte relaţiile
cu oamenii, înţeleptul trebuie să posede arta de a face cu ei ceea ce cântăreţul
din lut: face cu coardele sale* le vede pe cele care nu sună bine, le acordea&ă
şi reinstaurea&ă armonia. 7ocrate avea această artă.

. Cum se întâmplă că i%noranţii sunt întotdeauna mai puternici decât tine în dispute
şi
lorcăprecepte,
în cele din
iarurmă te reduc
voi nu sunteţilalatăcere8
fel de –convinşi
>entru cădeeiadevărul
sunt convinşi de falsele
ma(imelor
voastre" ele nu pornesc din inimă, ci doar de pe bu&e" de aceea ele sunt debile
şi mor. @le e(pun acea mi&erabilă virtute despre care încercaţi să vorbiţi
bat4ocurii publice, şi astfel se topesc precum ceara la soare. ndepărtaţi-vă deci
de soare dacă nu aveţi deocamdată decât opinii de ceară.

#. $tunci când acu&i >rovidenţa, coboară în tine însuţi şi îi vei %ăsi 4ustificare. n ce
privinţă cel rău e tratat mai bine decât tine8 Cu ce e el mai bo%at8 Dar
e(aminea&ă-i interiorul, ve&i viaţa pe care o duce* te-ar supăra să fii ca el...
$cest lucru îl spuneam mai deună&i unui tânăr indi%nat de prosperitatea lui
>:ilostor%us. – Dar, i-am spus, ai vrea să te culci cu 7ura8 – >e toţi &eii, mi-a
raspuns, mai de%rabă aş muri. – $tunci de ce te indi%ne&i de faptul că
>:ilostor%us primeşte
că e fericit, dacă cevade
are parte în lucruri
sc:imbulpe acare
ceealece-i vindeCum
deteşti8 7urei8
te-a=itratat
de cerău
cre&i
>rovidenţa, dacă ţi-a dat ceea ce avea ea mai bun8 nţelepciunea nu e mai
valoroasă decât bo%ăţia8 u te plân%e atunci, pentru că ceea ce ai tu e mai
preţios.

'. Când ţi se aduce o veste rea, amin teşte-ţi că ea nu te priveşte, pentru că nu


priveşte niciunul din lucrurile care stau în puterea ta. – Dar mi se aduce o
acu&aţie importantă, sunt acu&at de blasfemie. – =i ce-i cu asta8 7ocrate n-a
fost şi el acu&at8 – Dar aş putea fi condamnat. – 7ocrate n-a fost şi el
condamnat8 ?ine bine minte că durerea nu e(istă decât acolo unde e(istă
%reşeală. $ceste două lucruri sunt imposibil de separat. u te considera deci
nefericit. Cine a fost mai nefericit, după parerea ta, 7ocrate sau cei care l-au
condamnat8 u tudar
poţi muri vinovat, eştieideci
pot în pericol,
trimite ci cei care
la moarte te 4udecă, pentru că tu nu
un nevinovat.

). $şa cum medicina recom andă celor care suferă de boli cronice să sc:imbe aerul,
tot astfel filo&ofia recomandă celor care au vicii înveterate acelaşi lucru,
pentru ca locurile în care s-au născut n-ar putea decât să le accentue&e.

. Cum să nu 4udecăm %reşit8 7untem învăţaţi să facem acest lucru încă din
copilărie. $tunci când învăţăm să mer%em ne lovim de o piatră şi începem să
plân%em, doica, în loc să ne certe, se apucă să bată piatra. Doamne, dar ce a
facut sărmana piatră8 0rebuia să %:icească faptul că ne vom lovi de ea şi să-şi
sc:imbe locul8 Când suntem mai mari şi, venind de la baie, nu ne %ăsim cina
%ata, ne supărăm, tunăm şi ful%erăm, iar peda%o%ul nostru, în loc să reprime

#2/'
această furie, începe şi el să bombăne şi c:iar să-l bată pe bucătar. – >rietene,
ai fost an%a4at ca peda%o% al bucătarului sau al copilului8 >otoleşte deci furia
şi corectea&ă nerăbdarea discipolului tău. Când suntem oameni în toată firea şi
avem îndatoriri, avem în fiecare &i în faţa oc:ilor aceleaşi e(emple. ;ată de ce
trăim şi murim copii. Ce înseamnă să fii copil8 !a fel cum, în mu&ică sau în
litere, îl numim copil pe cel care nu le ştie sau le ştie prost, tot astfel, în viaţă,
îl numim copil pe cel care nu ştie să traiască şi care nu are opinii sănătoase.

. 7ănătatea e un lucru bun, boala e ceva rău. – !imba4ul acesta e fals. 7ă-ţi foloseşti
bine sănătatea e un lucru bun, să o folosesti rău e un lucru rău. 7ă-ţi foloseşti
bine boala e un lucru bun, să o foloseşti rău e un lucru rău. 0ra%em foloase de
pe urma a orice, c:iar şi a morţii. Geneceu, fiul lui Creon, nu a tras foloase de
pe urma faptului că s-a sacrificat pentru patrie8 =i-a dovedit astfel pietatea,
%enero&itatea, fidelitatea, cura4ul. Dacă ar fi ţinut la viaţă, ar fi pierdut toate
acestea şi ar fi dat dovadă, dimpotrivă, de vicii* in%ratitudine, impietate,
infidelitate, laşitate. Desprindeţi-vă deci de idolii voştri de lut şi, pentru a fi
liberi, desc:ideţi-vă oc:ii către adevăr.

3. 9n maestru de palestre mă învaţă să-mi fortific %âtul umerii, braţele, punându-mă
să fac e(erciţii dureroase. MIidică această %reutate cu amândouă mâinile, îmi
va spune,
devin maişiputernici.
cât mai sus.
!a fel=isecuîntâmplă
cât %reutatea
şi cu este
un ommaicare
mare,
măcupersecută
atâta nervii mei
şi mă
4i%neşte* mă face să-mi e(erse& răbdarea, blândeţea, clemenţa, e(erciţiu util în
alt fel decât e(erciţiile corporale.

#6. $m un vecin rău, un tată rău. @i nu sunt răi decât pentru ei, pent ru mine sunt
foarte buni, căci îmi e(ersea&ă şi-mi fortifică blândeţea, simţul dreptăţii,
răbdarea. ;ată toia%ul lui Gercur" nu va transforma în aur tot ceea ce va atin%e,
ar fi puţin lucru, ci va transforma în lucruri bune, toate lucrurile care trec drept
rele* boala, sărăcia, de&onoarea şi c:iar moartea.

#1. $i în%:iţit câteva precepte de filo&ofie şi vrei de îndată să le şi predai altora. Ce


faci tu este să vomiţi ceea ce n-ai di%erat, aşa cum face un stomac bolnav cu
:rana.
cutare aDi%eră mai
desc:is întâi, prietene,
o şcoală, vreau şişieuvei
să vedea
desc:ido transformare ma4oră.
una. – <iet sclav, – Darse
o şcoală
desc:ide din capriciu sau din întâmplare8 0rebuie sa fi a4uns la o vârstă
matură, să fi dus un anumit fel de viaţă şi să fii c:emat de &ei pentru aceasta"
altfel eşti un impostor şi un necredincios. Desc:i&i un cabinet medical şi ai
leacuri, dar nu ştii cum să le aplici şi nici la ce folosesc.

#2. 9nul din discipolii mei, care avea o oarecare înclinaţie pentru filo&ofia cinică, m-a
întrebat într-o &i care ar trebui să fie filo&ofia acestei secte, şi ce ar trebui făcut
pentru a reuşi în această privinţă. – >rietene, i-am răspuns, tot ce-ţi pot spune
este ca orice om care întreprinde ceva atât de vast fără a fi c:emat de &ei e la
fel de nebun ca acela care ar intra într-o casă mare pentru a face pe stăpânul,
sau ca 0:ersit care voia să facă pe $%amemnon. – Dar mă voi obişnui cu

#/'
&drenţele, cu o :aină peticită" îmi voi lua o bocea şi un baston şi voi arunca
in4urii tuturor. – >rietene, dacă tu cre&i că în acest lucru constă această
filo&ofie, atunci 4udeci cu totul %reşit. Filo&oful cinic e un om pătruns de
pudoare şi care nu se teme să se e(pună tot timpul privirii oamenilor, pentru
că nu face nimic indecent. @ un om trimis de &ei pentru ai transforma pe
oameni şi pentru a-i învăţa, prin e(emplul său, că %ol, fără bunuri fără alt
acoperiş decât cerul şi fără alt pat decât pământul, poţi fi fericit" e un om care-
imaltratat
tratea&ă şipebătut,
vicioşi, oricât deşi-imari
îi iubeşte ar fi, ca pe nişte
binecuvântea&ă sclavi"
pe cei e un
care-l om care, şi-l
maltratea&ă
bat" e un om care-i tratea&ă pe toţi oamenii ca pe copii săi, care ve%:ea&ă
asupra lor, care-i averti&ea&ă cu bunătate şi cu tandreţe, ca un părinte, ca un
frate şi ca un ministru al &eilor însişi" în fine, e un om pe care, în ciuda
faptului că e atât de umil, re%ii şi împăraţii îl privesc cu respect. n acest fel l-a
privit $le(andru pe Dio%ene.

#. Bercule, supus încercărilor de către @uristeu, nu se considera nefericit şi e(ecuta


ceea ce-i poruncea tiranul. ;ar tu, pus la încercare de &ei, de &eii care te-au
creat, stri%i, te plân%i şi te consideri nefericit Câtă slabiciune Ce laşitate

##. $i fost cond amnat la e(il. @(istă un loc dincolo de această lume în care m-ar
putea trimite8
stele8 u =i, vise,
voi avea oriunde m-aş duce,
prevestiri8 nu putea
u voi voi %ăsi
aveauno relaţie
cer, uncusoare,
&eii8 o lună,

#'. 9n obra&nic l-a întrebat într-o &i pe Dio%ene* M0u eşti acel Dio%ene care crede că
nu e(istă &ei8 – 7unt Dio%ene, i-a răspuns el, şi cred într-o asemenea masură
că e(istă &ei, încât sunt convins ca ei te urăsc.

#). Dacă priveşti cu atenţie vederile lar%i ale unui filo&of adevărat şi luminile
spiritului său, îl vei considera clarvă&ător. >e lân%ă el, $r%us însuşi, cu toţi
oc:ii săi, îţi va părea un orb.

#. =coala filo&ofului este asemenea cabinet ului unui doctor. u te duci acolo de
plăcere, ci pentru a încerca o durere salvatoare. 9nul are umărul dislocat, altul
un abces" acela are o băşică, acesta o rană la cap. >lăcerea este cea care-i va
vindeca8

#. Jeii i-au creat pe toţi oamen ii pentru a fi fericiţi" ei nu sunt neferi ciţi decât din
vina lor.

#3. >rietenul, sau fiul tău a plecat, te-a părăsit şi tu plân%i. u ştiai că omul e un
călător8 7uferi din pricina nebuniei tale. 7perai că vei avea întotdeauna
obiectele plăcerii tale şi că te vei bucura mereu de locuri şi de relaţii plăcute8
Cine ţi-a promis acest lucru8

'6. @şti supărat că părăseşti un loc atât de frumos* %emi, plân%i. @şti deci mai
nefericit decât corbii şi ciocârliile, căci ele sc:imbă clima şi traversea&ă mările

##/'
fără să %eamă şi fără să re%rete ceea ce părăsesc. – Dar acestea sunt animale
fără raţiune. – Jeii nu te-au în&estrat deci cu raţiune decât pentru a te face
nefericit8 $i pretenţia ca oamenii să fie ca arborii înfipţi prin rădăcinile lor şi
să nu-şi sc:imbe niciodată locul8 – Dar îmi pierd prietenii. – @i !umea
întrea%ă e plină de prieteni, căci &eii, care sunt prietenii tăi şi te prote4ea&ă, o
umplu. =i e plină de oameni cu care natura te-a unit. 9lise, care a călătorit
atâta, nu şi-a %ăsit prieteni8 Bercule, care a străbătut lumea, nu şi-a %ăsit şi el8

'1. Bercule nu-şi făcea %ri4 i că-şi lasă copii orfan i, căci ştia că nu e(istă orfani pe
lume, şi că toţi oamenii au pretutindeni un părinte care are %ri4ă de ei şi care
nu-i părăseşte niciodată.

'2. Fericirea şi dorinţa nu pot e(ista împreună.

'. 5rei să îmbătrâneşti şi nu vrei să ve&i murind pe niciunul din cei pe care îi iubeşti.
$dică ai vrea ca toţi prietenii tăi să fie nemuritori şi ca &eii să-şi sc:imbe
le%ile şi ordinea lumii doar pentru tine8 @ste acest lucru drept, ai tu dreptate8

'#. 0ocmai ai primit veşti de la Ioma, şi iată-te în triste ţe şi în doliu. @ posibil ca


ceea ce se petrece la două sute de le%:e de tine să te facă nefericit8 @i, spune
te ro% ce se poate întâmpla acolo unde tu nu eşti8
''. Ce viaţă duci8 După ce ai dormit bine, te tre&eşti când vrei, caşti, râ&i , te speli pe
faţă. $poi, sau iei cine ştie ce carte proastă, pentru a-ţi ucide timpul, sau scrii
cine ştie ce fleac pentru a fi admirat. După aceea ieşi, faci vi&ite, te plimbi şi
te distre&i. 0e întorci, faci baie, cine&i şi te duci la culcare. u voi arăta
misterele acestei tenebre, sunt prea uşor de %:icit. Cu moravurile unui
epicurian şi ale unui desfrânat, tu vorbeşti ca Jenon sau 7ocrate. >rietene,
sc:imbă-ţi sau moravurile, sau limba4ul. Cel care falsifică titlul de cetăţean
roman e sever pedepsit. ;ar cei care falsifică titlul măreţ de filo&of vor scăpa
nepedepsiţi8 $cest lucru e imposibil, căci ar fi împotriva le%ii imuabile a
&eilor, care face ca toate pedepsele să fie proporţionale cu crimele.

'). 7ocrate
iubiţiiubea
mai copiii, dar îioricine
mult decât iubea ca un om liber
altcineva. care-şi
;ată de amintea
ce n-a că n-a
făcut şi &eii spus
trebuie
niciodată nimic care să fie demn de un om de bine, nici atunci când s-a apărat
în faţa 4udecătorilor săi, nici atunci când s-a condamnat el sin%ur la o amendă,
nici când a fost în a%ora, nici când a mers la ră&boi. n timp ce pentru noi totul
e un prete(t de laşitate şi de umilinţă, un fiu, o mamă, un tată. 0otuşi, n-ar
trebui să fim nefericiţi pentru nimeni ci, din contră, să facem ca toate
creaturile să servească fericirii noastre, mai ales &eii, care n-au creat pentru a
fi fericiţi.

'. Ce e un filo&of8 @ un om care, dacă vrei să-l asculţi, te va elibera într-un mod mai
si%ur decât toţi pretorii.

#'/'
'. Cel care se supune oamenilor s-a supus mai înainte lucrurilor.

'3. 0e temi să vorbeşti despre moarte, ca şi cum ar fi ceva de rău au%ur. u e(istă aşa
ceva în niciunul din lucrurile care nu fac decât să marc:e&e o acţiune a naturii.
Dar lenea, timiditatea, laşitatea, neruşinarea şi celelalte vicii sunt de rău au%ur.
=i, mai mult decât atât, c:iar dacă evităm lucrul în sine, n-ar trebui să ne
temem să pronunţăm cuvântul.

)6. Amul de bine, adevăr atul înţelept, îşi aminteşte adesea cine este, de unde vine,
cine l-a creat, stă întotdeauna la locul său şi nu caută decât să-şi arate
ascultarea faţă de &ei, spunându-le* M5reţi să fiu aici în continuare, sunt. 5reţi
să plec, plec. Căci, de vreme ce e(ist doar pentru voi, nu plec decât pentru voi
şi am întotdeauna în faţa oc:ilor poruncile şi interdicţiile voastre.

)1. Jeii mă lasă în sărăcie, în umili nţă, în captivitate. $cest lucru nu-l fac din ură
pentru mine, căci ce stăpân urăşte un servitor fidel8 u e nici din ne%li4enţă,
caci ei nu ne%li4ea&ă nici cele mai mici lucruri. Ci vor să mă pună la încercare,
vor să vadă dacă sunt un bun soldat, un bun cetăţean, vor să vadă dacă le
servesc martor pe lân%ă ceilalţi oameni.

)2. nlocuieşte
cea de atoate plăcerile
te %ândi că îi de care aveai
asculţi pe &eiparte
şi căînacum
patriaîţitafaci
şi pe
cucare le-ai pierdut
adevărat datoria,cu
datoria unui om înţelept şi a unui om de bine. =i e un mare avanta4 să îţi poţi
spune* M!a această oră, filo&ofii spun lucruri mari în şcolile lor, ei e(plică
toate datoriile unui om de bine, dar eu le practic. @i e(plică virtuţile mele, mă
laudă fără să ştie, căci eu îndeplinesc lucrurile pe care ei le laudă şi le predau.

). ici victoriile de la 4ocurile olimpice, nici cele de la bătălii nu-l fac pe om fericit.
7in%urele care-l fac fericit sunt cele pe care le obţine în luptă cu el însuşi.
;spitele şi încercările sunt bătălii. $i fost învins o dată, de două ori, de mai
multe ori" luptă în continuare. Dacă învin%i o dată, vei fi fericit toată viaţa, ca
unul care a învins întotdeauna.

)#. Datoria
i laudmea, atâta fie
în toate, timpîncât sunt în
public, fieviaţă, este să le
în particular şi mulţumesc &eilor
să nu încete& să-i pentru tot, să-
binecuvânte&
decât atunci când voi înceta să mai trăiesc.

)'. Jeii nu mi-au dat prea mult bine" n-au vrut să trăiesc în belşu% şi în desfătări. Dar
de ce să mă plân%8 7-au purtat le fel cu Bercule, care era fiul lor, şi încă ce
fiu

)). $lun%ă-ţi dorinţele şi temerile şi nu va mai e(ista niciun tiran pentru tine.

). Dio%ene a spus foarte bine că sin%ur ul mi4loc de a-ţi păstra libertatea este să fii
întotdeauna %ata să mori fără e&itare.

#)/'
). $celaşi Dio%ene i-a scris re%elui perşilor* Mu e în puterea ta să-i faci pe atenieni
sclavi mai mult decât să-i faci sclavi pe peşti. 9n peşte vă trăi mai mult pe
uscat decât un atenian în sclavie.

)3. @(istă sclav i mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri
mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei
care devin sclavi pentru un consulat, pentru %uvernarea unei provincii. i ve&i
pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.
6. >entru a 4udeca dacă un om e liber, nu privi la demnităţile sale, căci, din contr ă,
cu cât e mai sus, cu atât e mai sclav. – Dar, îmi vei spune, văd că aceştia fac
ce vor. – =tiu. Dar aceştia sunt ca sclavii care se bucură de câteva &ile de
saturnalii, când stăpânul e absent. $şteaptă să treacă sărbatoarea sau să se
întoarcă stăpânul şi vei vedea. – Cine e stapânul lor8 – @ orice om care are
puterea de a le da sau de a le lua ceea ce îşi doreşte.

1. 0rebuie ca un împărat să aibă merite e(traordinare pentru ca oamenii să-i fie fideli
doar din iubire.

2. u te teme de nimic, nu dori nimic şi niciun om nu va avea pentru tine nimic
teribil
pentru sau
altă formidabil, nu mai
albină. u ve&i mult decât
că dorinţele un cal pentru
şi temerile alt cal,
tale sunt sau o albină
%arni&oana pe care
stăpânii tăi o întreţin în sufletul tău, ca într-o citadelă, pentru a o cuceri8
$lun%ă această %arni&oană, preia puterea asupra fortului tău şi vei fi liber.

. Ce fac călătorii prudenţi atunci când aud că drumurile pe unde ar trebui să treacă
sunt pline de :oţi8 u-şi continuă sin%uri drumul, ci aşteaptă să mear%ă alături
de suita unui ambasador, a unui c:estor sau a unui proconsul. Cu această
precauţie, îşi sfârşesc călătoria în mod fericit. nţeleptul face la fel în această
lume. >este tot e plin de tâl:ari, de tirani, de mi&erie şi de nenorociri. Cum să
treci sin%ur printre ele fără să fii în pericol8 >e cine să aştepti8 =i cui să te
alături8 9nui ma%istrat, unui consul, unui pretor8 Dar aceştia sunt duşmanii
cei mai de temut. nţeleptul aşteptă deci un tovarăş si%ur, fidel şi incapabil de
alor,
fi mer%e
luat prin
cu surprindere, iar pe
ei şi trece fericit acest
prin tovarăş
toate îl va %ăsi
prime4diile în &ei.
acestei lumi.7e alătură deci

#. 0ot ceea ce ai, ai primit. Cel care ţi-a dat totul îţi cere ceva8 u eşti doar nebun, ci
şi in%rat şi nedrept dacă îi opui re&istenţă.

'. $i obţinut consulatul şi eşti %uvernator de provincie. >rin cine8 >rin Felicion8 @u
n-aş vrea să trăiesc, dacă ar trebui să trăiesc fiindu-i dator lui Felicion, să-i
suport or%oliul şi insolenţa de sclav. Căci ştiu ce înseamnă un sclav care se
crede fericit şi care are un noroc c:ior. Dar tu, tu eşti liber8 Gă vei întreba. –
u, lucre& la asta" n-am a4uns încă la libertate" nu pot încă să-mi privesc ferm
stăpânii" sunt încă ataşat de trupul meu şi, aşa plăpând cum e, vreau să-l
păstre&" îţi mărturisesc slăbiciunea mea. Dar vrei să-ţi arăt un om cu adevărat

#/'
liber8 @ Dio%ene. – Cum de el era atât de liber8 – şi tăiase toate le%aturile cu
care putea fi ţinut în sclavie, era detaşat de toate, i&olat din toate părţile şi
nimic nu ţinea de el. i cereai un bun al său, ţi-l dădea" piciorul său, ţi-l dădea"
între%ul său trup, ţi-l dădea" dar era puternic ataşat de &ei şi nimeni nu-l făcea
să-şi piardă respectul, obedienţa, supunerea faţă de aceşti suverani. ;ată de
unde venea libertatea sa. – Dar, îmi vei spune tu, iată e(emplul unui om
sin%ur, şi care nu avea nimic care să-l le%e de lume. – 5rei deci e(emplul unui
om
libercare să Dio%ene,
decât nu fi fost pentru
sin%ur8că,7ocrate avea
la fel ca soţie şisubordonase
Dio%ene, copii şi nu era maile%ii
totul puţin
şi
supunerii în faţa le%ii.

CARTEA A PATRA

1. Cine ar vrea în mod deliberat să traiască în crimă, în nedreptate, în ilu&ie, în frică,


în an%oasă, mereu invidios, mereu %elos, mereu timid, mereu nemulţumit,
mereu pradă temerilor sale şi mereu frustrat în dorinţele sale8 imeni. u
e(istă deci niciun om rău care să facă ceea ce vrea, deci niciun om rău care să
fie liber.

2. <iet filo&of, mi-a spus un mare demnitar care se crede liber şi ind ependent,
îndră&neşti să mă numeşti sclav, pe mine, cel ai cărui strămoşi au fost liberi8
>e mine, care sunt senator, am fost consul şi sunt favoritul împaratului8 –
Gare senator, dovediţi-mi că strămoşii domniei voastre nu au trăit în aceeaşi
sclavie. =tiu, ei au fost %eneroşi, domnia voastră sunteţi laş, interesat, timid" ei
au fost cumpătaţi, domnia voastră trăiţi într-un desfrâu %roa&nic. – Ce le%ătură
are asta cu libertatea8 – A mare le%ătură, căci numiţi libertate faptul de a face
ceea ce nu vreţi8 – Dar fac ceea ce vreau, nimeni nu mă poate obli%a decât
împăratul, stăpânul meu, care e stăpânul tuturor. – Gare consul, aţi mărturisit
ca aveţi un stăpân care vă poate obli%a. 7ă fie acesta stăpânul între%ii lumi,
acest lucru nu vă lasă decât trista consolare că sunteţi sclav într-o mare casă şi
printre alte milioane de sclavi.

. nţeleptul îşi salvea&ă viaţa pier&ând-o.

#. Dacă 7ocrate s-ar fi salvat, spui tu, ar mai fi putut fi util oamenilor. – @i, prietene,
ceea ce 7ocrate a spus refu&ând să se salve&e şi murind pentru dreptate ne e
mult mai util decât tot ceea ce ar fi spus şi făcut după ce s-ar fi salvat.

'. >entru a câşti%a o falsă libertate, oamenii se e(pun la cele mai mari prime4dii* se
aruncă în mare, sar de pe cele mai înalte turnuri. $m vă&ut oraşe între%i
dându-şi sin%ure foc. ;ar tu, pentru a dobândi o libertate adevărată, si%ură şi pe
care nimeni nu ţi-o va putea răpi, nu faci nimic8 u-ţi dai nici cea mai mică
osteneală8

#/'
). 7peri că vei fi fericit de îndată ce vei obţine ceea ce doreşti. 0e înşeli. ici nu-l
vei căpata bine, ca vei avea alte nelinişti, aceleaşi supărări, acelaşi de&%ust,
aceleaşi temeri, aceleaşi dorinţe. Fericirea nu constă în a-ţi dori ceva şi a te
bucura de el, ci în a nu dori. Căci fericirea constă în a fi liber.

. n loc să-l lin%useşti pe un bătrân bo%at, mai bine pe un înţelept. $ceastă relaţie
nu te va face să roşeşti şi nu vei pleca cu mâna %oală. Dacă nu mă cre&i,
încearcă. $ceastă încercare nu e deloc ruşinoasă.
. Ieproşurile şi %lumele prietenilor tăi să nu te împiedice să-ţi sc:imbi viaţa.
>referi să rămâi vicios şi să le placi mai de%rabă, decât să le displaci devenind
virtuos8

3. $şa cum cea mai mică clipă de neatenţie a unui cârmaci duce un vas la pieire, tot
astfel cea mai mică ne%li4enţă din partea noastră, cea mai mică neatenţie poate
să ne facă să pierdem toate pro%resele pe care le-am făcut în materie de
înţelepciune. 7ă ve%:em deci. Ceea ce trebuie să păstrăm e mai preţios decât
un vas plin cu aur. @ vorba de pudoare, de fidelitate, de constanţă, de supunere
în faţa poruncilor &eilor, de lipsa durerii, a fricii, într-un cuvânt de adevărata
libertate.

16. 9nul cere postul de tribun, celălalt comanda armatei, iar eu cer pudoarea şi
modestia, căci sunt liber şi prieten cu &eii, pe care-i ascult din toată inima. u
trebuie deci să fac ca& nici de trup, nici de bunuri, nici de demnităţi, nici de
reputaţie, nici de alte lucruri străine. Căci &eii nu vor să fac ca& de aceste
lucruri. Dacă ar fi vrut, ar fi făcut ca aceste lucruri să fie bune pentru mine" şi,
de vreme ce n-au făcut-o, înseamnă că nu sunt bune, iar eu trebuie să ascult de
poruncile lor.

11. $minteşte-ţi că dorinţa de a avea onoruri, demnităţi, bo%ăţii, nu e sin%ura care ne


face sclavi şi supuşi" ci, şi dorinţa de odi:nă, de distracţie, de călătorii, de
studiu. ntr-un cuvânt, toate lucrurile e(terioare, oricare ar fi ele, ne
transformă în sclavi dacă le respectăm.

12. Ceea ce îi e propriu adevăratei fericiri e faptul că durea&ă veşnic şi că niciun


ostacol nu i se poate opune. 0ot ceea ce nu are aceste două caracteristici nu
repre&intă fericirea adevărată.

1. @(amine& oamenii, ceea ce spun, ceea ce fac, nu pentru a-i condamna sau pentru a
râde de ei, ci pentru a aplica asupra mea aceste observaţii, spunând* MFac
aceleaşi %reşeli8 Când voi înceta să le mai fac8 Când mă voi corecta8 $ trecut
puţin de când făceam ca oamenii aceştia. u mai păcătuiesc asemenea lor, &eii
fie laudaţi

1#. Cât de nefer icit sunt u am timp să studie& şi să citesc. – >rietene, dar de ce
studie&i8 u e dintr-o curio&itate &ădarnică8 Dacă e aşa, eşti întradevăr

#3/'
nefericit. Dar studiul nu trebuie să fie decât pre%ătirea pentru o viaţă bună.
ncepe deci de a&i să trăieşti aşa cum trebuie. >retutindeni îţi poţi face datoria,
iar întâmplările instruiesc mai bine decât cărţile.

1'. 7ă ai mereu în faţa oc:ilor aceste ma(ime %enerale* Ce e al meu# Ce nu e al meu#


Ce mi"a fost dat# Ce or zeii să fac# Ce or ei să nu fac# >ână acum, ei te-au
făcut să te bucuri de timp liber* ţi-au dat timp să stai de vorbă cu tine însuţi, să
citeşti, să medite&i,
$cest timp să scrii
ar fi trebuit să-ţidespre
fie de aceste lucrurieiimportante
a4uns. $cum şi să teluptă,
îţi spun* M5ino, pre%ăteşti.
arată
ce ai învăţat, arată-ne dacă eşti un atlet demn de noi, un atlet demn să fie
încununat sau eşti unul din acei atleţi slabi care cutreieră lumea şi sunt învinşi
pretutindeni.

1). Dacă spui că eşti feri cit să fii la Ioma sau la $tena, eşti pier dut, căci te vei simţi
sau nefericit că nu te poţi întoarce acolo, sau, dacă te întorci, vei fi cuprins de
o bucurie care îţi va fi fatală. Desprinde-te deci de aceste e(altări* MCe oraş
frumos e Ioma Ce oraş frumos e $tena Da, dar fericirea e şi mai frumoasă.
@(istă atâtea probleme la Ioma, trebuie să lin%uşeşti atâţia oameni -ar
trebui să fii încântat că poţi scăpa de atâtea probleme şi de atâta trudă în
sc:imbul fericirii8

1. Cre&i că te voi numi muncitor dacă îţi vei petrece nopţi între%i studiind, lucrând,
citind8 u, fără îndoială. 5reau să ştiu la ce aplici acest studiu şi această
muncă. Căci nu-l numesc muncitor pe un om care ve%:ea&ă toată noaptea
pentru a-şi vedea amanta* spun că e îndră%ostit. Dacă ve%:e&i pentru %lorie,
voi spune că eşti ambiţios. Dacă vrei să câşti%i bani, te voi numi interesat şi
avar. Dar dacă ve%:e&i pentru a-ţi cultiva şi forma raţiunea şi pentru a te
obişnui să asculţi de natura şi să-ţi îndeplineşti îndatoririle, doar atunci te voi
numi muncitor, căci iată sin%ura trudă demnă de om.

1. $devăratele &ile de sărbătoare pentru tine sunt cele în care ai înfrânt o ispită, sau
ai alun%at departe de tine, sau măcar ai făcut să scadă or%oliul, îndra&neala,
răutatea, bârfa, invidia, cuvintele obscene, lu(ul sau alte vicii care te
stăpânesc. $cest lucru
obţinut consulatul merită mai
sau comanda uneimult să faci sacrificii decât faptul că ai
armate.

13. nţeleptul se aşteaptă întotdeauna din parte oamenilor răi la mai mult rău decât
primeşte. 9nul mi-a aruncat in4urii" îi sunt recunoscător că nu m-a bătut. G-a
bătut, îi sunt recunoscător că nu m-a rănit. G-a rănit, îi sunt recunoscător că
nu m-a ucis.

26. Calul e nefericit pentru că nu poate să cânte8 u, ci pentru că nu poate aler%a.
Câinele e nefericit pentru că nu poate să &boare8 u, ci fiindcă nu este iubit.
Amul e nefericit pentru că nu poate să su%rume lei şi să facă lucruri
e(traordinare8 u, deoarece nu pentru aceste lucruri a fost creat. Dar e

'6/'
nefericit atunci când şi-a pierdut pudoarea, bunătatea, fidelitatea, dreptatea şi
ca acele calităţi divine pe care &eii le-au pus în sufletul său s-au şters.

21. $ cui e această medali e8 $ lui 0raian8 A iau şi o păstre&. $ lui ero8 A respin %.
Fă la fel cu toate lucrurile bune şi rele. Cine e acest om8 @ un om blând,
sociabil, bun, răbdător, prietenos. l primesc, îl fac concetăţeanul, vecinul,
prietenul, tovaraşul meu, %a&da mea. Dar acesta cine e8 @ un om care are ceva
din
spusero* e mânios,
că e un om8 9nrău,om neclintit, nu iartă nicodată.
mânios, ră&bunator, l respin%.
nu e om, aşa cum De
un ce
mărmi-ai
din
ceara nu e măr, ci are doar forma şi culoarea acestuia.

22. 7criem ma(ime frumoase" dar suntem noi pătrunşi de ele, le punem în practică8
;ar ceea ce se spune despre lacedemonieni, ca erau lei la ei acasă $i maimuţe
la %fes , nu se potriveşte şi ma4orităţii filo&ofilor noştri8 7untem lei în casa
noastră şi maimuţe în public.

2. @ firesc şi drept ca acela care se dedică în între% ime unui lucru să reuşească şi să
aibe un avanta4 asupra aceluia care nu face acest lucru. 9n astfel de om nu
munceşte toată viaţa decât pentru a aduna bunuri şi a obţine onoruri* de cum
se tre&eşte, se întreabă cum ar putea să-l lin%uşească pe un servitor al
împăratului
laudă, le faceşi daruri.
pe un comediant care e iubitşi de
n toate ru%ăciunile acesta" sare
sacrificiile sale,înaintea lor, &eilor
el nu cere îi
decât să le fie pe plac. n fiecare seară îşi face e(amenul conştiinţei* Mn ce am
%reşit8 Ce am făcut8 $m omis ceva din ceea ce trebuia să fac8 $m omis să-i
spun stăpânului meu cutare laudă care i-ar fi plăcut mai mult8 $m lăsat să-mi
scape în mod imprudent un adevăr care i-ar fi putut displăcea8 $m uitat să-i
aplaud defectele şi să laud vreo nedreptate, vreo răutate pe care a comis-o8
Dacă, din întâmplare, i-a scăpat vreun cuvânt demn de un om de bine, re%retă,
face penitenţa şi se crede pierdut. ;ată cum munceşte în interesul său, iată cum
face bunuri. ;ar tu nu curte&i pe nimeni, nu lau&i pe nimeni, îţi cultivi sufletul,
te străduieşti să acumule&i opinii sănătoase" e(amenul tău de conştiinţă diferă
mult de al celui dintâi. 0u te întrebi* M$m ne%li4at vreun lucru din cele care
contribuie la fericire şi care plac &eilor8 $m comis vreun lucru împotriva
prieteniei,
om de bine8a societăţii, a dreptăţii8
$vând dorinţe $m omis contrare
şi sentimente să fac ceea
şi ce ar trebui săatât
aplicându-le facădeun
diferit, cum de eşti supărat că nu-l a4un%i pe cel dintâi în materie de avere8 De
ce îl priveşti cu un oc:i invidios8 Căci e foarte si%ur că, în ceea ce te priveşte,
el nu te invidia&ă deloc. $cest lucru vine din faptul că el, cufundat în
i%noranţă şi orbire, e foarte convins că se bucură de adevăratele bunuri, iar tu
nu eşti destul de luminat, nici destul de ferm în principii pentru a vedea bine şi
a simţi că toată fericirea e de partea ta.

2#. Jeii mi-au dăruit libertatea, iar eu le cunosc poruncile. imeni nu poate deci să
mă transforme în sclav, căci am eliberatorii şi 4udecătorii de care am nevoie.

'1/'
2'. mi place întotdeauna mai mult ceea ce se întâmplă" căci sunt convins că ceea ce
&eii vor e mai bine pentru mine decât ceea ce vreau eu. Gă ataşe& deci de ei, îi
urme&, transpun asupra lor dorinţele, mişcările, temerile mele, voinţa mea.
ntr-un cuvânt, nu vreau decât ceea ce vor ei.

2). Ce anume îl face pe un tiran formidabil8 7unt soldaţii săi, %ăr&ile sale înarmate cu
spade şi suliţe. Dar atunci când un copil se apropie de ei, nu se teme. De ce se
întamplă acest lucru8
să-ţi dai seama de el şi>entru că el nu-şi dă seama de pericol. ;ar tu n-ai decât
să-l dispreţuieşti.

2. Când aud despre cineva că e numit fericit pentru că e favoritul împăratului, întreb
mai întâi ce avanta4e i-a adus acest lucru. – $ obţinut postul de %uvernator al
unei provincii. – Dar a obţinut în acelaşi timp şi tot ceea ce-i trebuie pentru a o
putea %uverna8 – @ste pretor. – Dar are el tot ceea ce trebuie pentru a fi
pretor8 u funcţiile te fac fericit, ci faptul de a le e(ercita bine şi de a te folosi
bine de ele.

2. $runcăm în mulţime smoc:ine şi alune. Copiii se bat pentru a le aduna. Dar
oamenii nu le dau atenţie. 7e distribuie posturi de %uvernator în provincie*
sunt lucruri pentru copii. >entru mine acestea nu sunt decât smoc:ine şi
alune.
merită"mi cadevoi
nu mă dinapleca
întâmplare
pentruuna
a o pe
luarobă,
şi nicio nu
iauvoi
şi oîmpin%e
mănânc.peGai mult nu
nimeni.

23. u te %ândeşti decât să locuieşti în palate, să ai în 4urul tău o mulţim e de oameni


care să te servească, să fii îmbrăcat lu(os, să ai ec:ipa4e de vânătoare,
mu&icanţi şi trupe de comedianţi. Cre&i că te invidie& pentru astfel de lucruri8
Dar ţi-ai cultivat raţiunea8 $i încercat să acumule&i opinii sănătoase8 ?ii la
adevăr8 De ce eşti atunci supărat că am un oarecare avanta4 asupra ta în
privinţa unui lucru pe care tu l-ai ne%li4at8 – Dar acest lucru e foarte important
şi foarte preţios. – Cu atât mai bine ca asta simţi. Ce te impiedică să te dedici
lui8 n locul acestor vânători, al acestor mu&icieni, al acestor comedianţi,
încearcă să ai în 4urul tău oameni înţelepti. Cine poate avea mai mult timp
liber, mai multe cărţi, mai mulţi învăţaţi decât tine8 ncepe să faci acest lucru,
dedică o mică
să te dedici partelucruri
acestor din timpul tău raţiunii.
e(terioare, ntr-un
vei avea cuvânt
desi%ur, ale%e.mai
mobile Dacă continui
rare şi mai
strălucitoare decât toţi ceilalţi, dar biata ta raţiune, astfel ne%li4ată, va fi
limitată, murdară, de&%ustătoare.

6. De ce oamenii nu %ândesc despre filo&ofie ca despre celelalte arte8 Daca un


mesteşu%ar nu-şi face bine treaba, oamenii se lea%ă doar de el, spun că e un
mesteşu%ar prost, dar nu spun acest lucru şi despre mesteşu%ul lui. Dar dacă
un filo&of face o %reşeală, nu se spune* M@ un filo&of prost, nu e un filo&of.,
ci* M;ată ce înseamnă filo&ofia" filo&ofia nu e bună de nimic. De unde vine
această nedreptate8 Din faptul că nu e(istă artă pe care oamenii să nu o
cunoască şi să o cultive mai mult decât o fac cu filo&ofia, sau mai de%rabă din
faptul ca pasiunile nu-i orbesc pe oameni atunci când e vorba de arte, care-i

'2/'
flatea&ă sau le sunt utile, ci îi orbesc în privinţa lucrurilor care-i 4enea&ă, îi
condamnă şi-i contra&ic.

1. e credem mu&icieni dacă am cumpărat o carte de mu&ică, o vioară şi un arcuş8


e credem %enerali dacă avem o bonetă şi un sorţ de piele8 Dar tu te cre&i
filo&of dacă ai o barbă lun%ă, o bocea, un baston şi o mantie. >rietene,
veşmântul e potrivit artei" dar numele e dat de artă nu de veşmânt.

2. $minteşte-ţi de ce spunea @up:rates, care a făcut bine că a ascuns mult timp că
era filo&of" căci, în afara faptului că astfel s-a convins că nu făcea nimic
pentru a fi vă&ut de oameni şi ca făcea totul pentru &ei şi pentru el însuşi, avea
consolarea că, luptând sin%ur, se e(punea astfel sin%ur, şi nu-şi punea în
prime4die nici semenii, nici filo&ofia prin %reşelile care i-ar fi putut scăpa şi în
sfârşit, avea plăcerea secretă de a fi recunoscut ca filo&of mai curând după
acţiunile sale decât după veşminte.

. @(istă oameni atât de orbi încâ t nu l-ar fi cre&ut nici pe însuşi 5ulcan un bun
fierar dacă n-ar fi avut o bonetă. Ce prostie deci să te plân%i că nu eşti
recunoscut de un 4udecător atât de prost cum e mulţimea, care nu deosebeşte
oamenii decât după însemne $stfel, 7ocrate era un necunoscut pentru
ma4oritatea oamenilor.
ducea. 7-a plâns Ger%eau
el vreodată că nula era
el să-l
luatroa%e să-i drept
el însuşi ducă la un filo&of,
filo&of8 iarnu
u, el el îi
avea niciun însemn în acest sens şi era încântat că e filo&of fără a părea astfel.
Cine a fost mai filo&of decât el8 Fii la fel* filo&ofia să nu fie vi&ibilă decât din
acţiunile tale.

#. >rietene, antrenea&ă-te îndelun% împotriva ispitelor, a dorinţelor" observă-ţi toate


mişcările şi ve&i dacă nu cumva ai poftele unui bolnav sau unei femei palide.
ncearcă să te ascun&i mult timp. u filo&ofa decât pentru tine. $stfel apar
roadele. 7ămânţa stă mult timp ascunsă în pământ" ea creşte încetul cu încetul
pentru a a4un%e la maturitate. Dar, dacă are un spin înainte ca tulpina sa să fi
crescut îndea4uns, ea e imperfectă, nu e decât o plantă din %rădina lui $donis.
Dorinţa unei %lorii vane te-a făcut să apari înainte de timp, dar fri%ul sau
căldura
pentru căte-au ucis. >ari
ai rădăcina viu, pentru că pari ca începi să înfloreşti, dar eşti mort,
secătuită.

'. 7etea cuiva care are febră e diferită de cea a unui om sănătos. Cel din urmă, dacă
a băut, e mulţumit, setea sa s-a potolit. Dar celălalt, după un moment de
plăcere, are dureri de inimă" la el, apa se transformă în bilă" vomită, are
frisoane, iar setea sa devine şi mai ar&ătoare. @ la fel ca acela care adună
bo%aţii cu lăcomie, care adună funcţii cu lăcomie, care posedă o femeie
frumoasă cu lăcomie. ;ată setea celui care are febră. De aici apar %elo&ia,
teama, cuvintele murdare, dorinţele impure, acţiunile obscene. >rietene,
odinioară erai atât de înţelept, atât de pudic Ce s-a ales de acea pudoare şi
acea înţelepciune8 n loc să citeşti operele lui C:rHsip şi ale lui Jenon, nu mai
citeşti decât carţi abominabile, cărţile lui $ristide şi ale lui @venus. n loc să-i

'/'
admiri pe 7ocrate şi pe Dio%ene şi să le urme&i e(emplul, tu nu-i admiri şi
nu-i imiţi decât pe cei care ştiu să corupă femeile şi să abu&e&e de ele" vrei să
fii frumos, te împodobeşti şi c:iar te farde&i pentru a deveni cât se poate de
frumos, ai :aine strălucitoare şi te ruine&i c:eltuind banii pe esenţe şi
parfumuri. Ievino-ţi, luptă cu tine însuţi, recapătă-ţi pudoarea, demnitatea,
libertatea" într-un cuvânt, încearcă să redevii om. =tiu o vreme în care dacă ţi
s-ar fi spus* M9n oarecare îl va face pe @pictet adulterin, îl va face să poarte un
anumit
a4utorulfel
meudeşi:aine
cred şi-l va obli%a
că l-ai fi ucis. să
usee parfume&e,
vorba aici săaiuci&i
fi sărit imediatnu
pe nimeni" în
trebuie decât să te întorci la tine însuţi. u eşti tu cel mai capabil să te
convin%i pe tine însuţi8 ncepe prin a condamna ceea ce ai făcut. Dar %răbeşte-
te, înainte de a te lăsa dus de torent.

). u te descura4a şi imită-i pe maeştr ii de e(erciţii fi&ice care, când un tânăr e la


pamânt, îi ordonă să se ridice şi să lupte. 5orbeşte la fel cu sufletul tău. u e
nimic mai suplu decât sufletul uman" nu trebuie decât să vrei, şi totul e %ata.
Dar dacă te dai bătut, eşti pierdut" nu te vei mai ridica niciodată în viaţă*
pierderea şi salvarea ta sunt în tine.

. n ce ocupaţie vrei să te surprindă moartea8 n ceea ce mă priveşte, aş vrea să mă


surprindă
oamenilor.într-o activitate
7au, mai demnă
de%rabă, de un
aş vrea bărbat,
să mă mareaţă,
%ăsescă %eneroasăpe
corectându-mă şi mine
utilă
însumi şi atent la îndatoririle mele, pentru ca în acel moment să fiu în stare
să-mi ridic spre cer mâinile curate şi să spun &eilor* Mu am ne%li4at niciodată
calităţile pe care le-am primit de la voi pentru a vă cunoaşte înţelepciunea şi a
mă supune ei" atăt cât am putut, am încercat să nu vă de&onore& niciodată. u
m-am plâns niciodată de voi" nu m-am supărat niciodată din pricina lucrurilor
pe care mi le-aţi trimis" nu mi-am dorit să le pot sc:imba. -am încălcat
niciuna din poruncile pe care mi le-aţi dat, 5ă sunt recunoscător că m-aţi
creat. G-am folosit de bunurile primite de la voi aşa cum mi-aţi permis s-o
fac" vreţi să mi le luati, vi le dau, sunt ale voastre, puteţi dispune de ele aşa
cum vreţi. Gă predau şi pe mine însumi în mâinile voastre.

. Depinde
deci* de
MCetine să întâmpla8
se va foloseşti aşaCe-ţi
cumpasă
trebuie
ce setoate evenimentele.
întâmplă, de vremeuce mai
poţi spune
să-l
foloseşti bine şi de vreme ce orice accident poate deveni un prile4 de nespusă
fericire8 Bercule şi-a spus vreodată* MDe ce nu-mi apare în faţă un leu sau un
mistreţ uriaş Ce-ar fi să am prile4ul de a lupta cu oameni monstruoşi şi cru&i
 De ce te în%ri4ore&i8 Dacă un mistreţ înfricoşător îţi apare în faţă, lupta va fi
mai măreaţă şi mai %lorioasă. Dacă întâlneşti în drumul tău oameni fioroşi şi
neînduplecaţi, cu atât va fi mai mare meritul tău dacă vei scăpa lumea de ei. –
Dar dacă voi muri8 – @i bine, vei muri purtându-te ca un erou. Ce vrei mai
mult8

3. imic nu e %ratis. 5rei să a4un%i consul8 0rebuie să te ro%i, să te milo%e sti, să
săruţi mâna unuia şi altuia, să stai la poarta sa, să treci prin mii de umilinţe şi

'#/'
de %esturi nedemne, să trimiţi în fiecare &i alte daruri. =i ce înseamnă să fii
consul8 7ă porţi înaintea ta douaspre&ece mănunc:iuri de ver%i, să te aşe&i de
trei sau patru ori într-un tribunal, să dai popoarelor 4ocuri şi festinuri, atâta tot.
;ar pentru a fi liber de pasiuni şi de tulburări, pentru a fi consecvent şi
%eneros, pentru a putea dormi atunci când trebuie să dormi şi ve%:ea atunci
când trebuie să ve%:e&i, pentru a nu avea nicio temere nu vrei să dai nimic, nu
vrei să trudeşti deloc8 Kudecă tu însuţi şi spune dacă ai dreptate.

#6. Curăţenia e pentru trup ceea ce puritatea e pentru suflet. atura însăşi te învaţă
curăţenia. Cum nu e posibil ca după ce ai mâncat să-ţi rămână ceva între dinţi,
ea îţi oferă apă şi-ţi porunceşte să-ţi clăteşti %ura, pentru a fi un om, iar nu o
maimuţă sau un porc. @a îţi oferă o baie, ulei, len4erie, pieptene şi sodă
împotriva sudorii şi a murdăriei de pe pielea ta. Dacă nu te serveşti de ele,
înseamnă că nu eşti om. u ai %ri4ă de calul tău ţesălându-l şi spălându-l8 u-
ţi trata deci trupul mai rău decât îţi trate&i calul sau câinele* spală-l, curăţă-l şi
fă astfel încât nimeni să nu se ferească de tine, căci cine nu se fereşte de un
om murdar şi care miroase urât8 Dar dacă vrei să fii murdar şi urât mirositor,
fii astfel în sin%urătate şi bucură-te de murdăria ta" părăseşte oraşul, du-te
într-un deşert şi nu-ţi otrăvi vecinii şi prietenii. 0u nu eşti altceva decât un
%unoi şi mai îndră&neşti să vii cu noi în temple, unde e inter&is să scuipi sau să
sufli nasul.
#1. Dacă un filo&of murdar, neîn%ri4it şi arătând ca un criminal care iese de la
înc:isoare îmi debitea&ă frumoasele sale ma(ime, cum mă va atra%e el8 Cum
mă va face să iubesc filo&ofia, daca ea lasă oamenii într-o asemenea stare8 u
pot nici macăr să-l ascult, şi pentru nimic în lume nu l-aş urma. 7ă dăm deci
dovadă de curăţenie şi de decenţă. !e spun aceleaşi lucruri discipolilor. n
ceea ce mă priveşte, îmi place mai mult ca un tânăr care vrea să se dedice
filo&ofiei să vină să mă asculte curat şi decent îmbrăcat, decât să vină murdar,
cu părul %ras şi nepieptănat. Căci astfel îmi dau seama dacă ştie ce e frumos,
cuviincios şi cinstit. $re %ri4ă de frumuseţea sa pe care o cunoaşte. $stfel,
putem spera că va avea %ri4ă şi de cea de care va afla, de acea frumuseţe
interioară care constă în a-şi folosi raţiunea, faţă de care frumuseşea trupului e
urâţenie. Dar şi
părul încâlcit dacă un om vine
nepieptănat, cumurdar, urât,laacoperit
barba până brâu, cede
potpraf
să-işispun
de mi&erie, cu
pentru a-l
face să cunoască frumuseţea despre care el nu are nicio idee8 @ un porc care
va prefera întotdeauna %roapa sa cu noroi celei mai frumoase fântâni.

#2. ncete&i pentru o clipă să fii atent la tine însuţi şi cre&i că poţi să te reîntorci la tine
când doreşti. 0e înşeli. A mică %reşeală ne%li4ată a&i te va împin%e mâine într-
una mai mare, iar această ne%li4enţă repetată se va transforma în cele din urmă
într-un obicei pe care nu îl vei mai putea corecta.

#. 0ot ceea ce putem înloc ui în mod util poate fi abando nat într-un mod şi mai util
pentru noi.

''/'
##. $tenţia e necesară în toate, c:iar şi în plăceri. $i vă&ut ceva în viaţă care să poată
fi reali&at mai bine în mod ne%li4ent8

#'. u lau&i pe cineva care are atâta putere8 – 7ă fie cât de puternic va dori, e asta
treaba mea, sunt eu născut pentru a lin%uşi8 u am cui placea, de cine asculta,
cui să mă supun8 Jeilor şi celor care vin după ei.

#). <inele şi răul nostru nu stau decât în puterea noastră.


#. u e(istă ştiinţă sau artă care să nu dispreţuiască i%noranţa şi pe i%noranţi.
Filo&ofia să fie deci sin%ura care face ca& de aceştia şi care se lasă &druncinată
de reproşurile şi 4udecăţile lor %reşite.

#. @ imposibil să nu fac %reşeli, dar e foarte posibil să fiu mereu atent pentru a mă
împiedica să fac %reşeli. ;ar această atenţie continuă scade cu mult numărul
%reşelilor şi ne scuteşte de unele dintre ele.

#3. Când spui că te vei corec ta mâine, să ştii că astfel spui că a&i vrei să fii laş,
neruşinat, desfrânat, mânios, nedrept, interesat, perfid. ;ată, câte rele îţi
permiţi. – Dar mâine voi fi alt om. – De ce nu mai de%rabă a&i8 ncepe de a&i
să te pre%ăteşti pentru mâine, altfel vei aduna mai multe astfel de defecte.
'6. 9n om ţi-a încredinţat secretul său şi cre&i că e cinstit, drept şi politicos să i-l
încredinţe&i şi tu pe al tău. @şti naiv, un prost. $minteşte-ţi de ceea ce ai vă&ut
întâmplându-se atât de des. 9n soldat în :aine civile se aşea&ă lân%ă un
cetăţean şi, după câteva cuvinte, începe să-l vorbească de rău pe Ce&ar.
Cetăţeanul, câşti%at de atâta sinceritate şi cre&ând că secretul soldatului e
%aranţia fidelităţii lui, îşi desc:ide sufletul şi vorbeşte de împărat, iar soldatul,
arătând cine este, îl aruncă în înc:isoare. ;ată ceva ce se întâmplă în fiecare &i.
Cel care ţi-a încredinţat secretul său nu are adesea decât masca şi veşmântul
unui om cinstit. De altfel, nu e vorba de încredere, ci de neputinţa de a-şi tine
%ura" ceea ce ţi-a spus la urec:e a spus tuturor trecătorilor. @ ca un butoi
%ăurit, nu-ţi va păstra secretul decât l-a păstrat pe al său.

'1. $rată-mi că dai dovadă de pudoar e, de fidelitate, de consecvenţă şi că nu eşti un


butoi %ăurit şi nu voi aştepta să-mi spui secretul tău, voi fi primul care te va
ru%a să-l asculţi pe al meu. Căci e cineva care nu e încântat să %ăsească un vas
atât de curat şi de si%ur8 =i cine nu refu&ă un depo&itar care e în acelaşi timp
şi un sfătuitor care ne vrea binele şi care e fidel8 Cine nu caută şi nu primeşte
cu mare plăcere un confident milos, care ia parte tuturor slăbiciunilor noastre
şi care ne a4ută să ne purtăm povara8

'2. 5e&i un om curios şi entu&iasmat de lucruri străine care nu se află în puterea


noastră" fii si%ur că e bârfitor şi că nu-ţi va păstra niciodată secretul. u va
trebui să fie ameninţat cu tortura pentru a fi făcut să vorbească. A clipire a
unei feţe, cea mai mică mân%âiere a unui curtean, speranţa unei funcţii, a unei

')/'
însărcinări, dorinţa de a i se lăsa ceva prin testament sau mii de alte lucruri
asemănătoare îi vor smul%e secretul tău, şi încă fără prea mult efort.

'/'