AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI

DICŢI0NAR 0NOMASTIC CREŞTIN

repere etimologice şi martirologice
 AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI (n. 6 iunie 1936, Braşov)
Aurelia Bălan-Mihailovici
Licenţiată a Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii Bucureşti
(1960);
Cercetător ştiinţific principal la lnstitutul de Lingvistică „Iorgu lordan" al Aca-
demieiRomâne(1962-1990);
Cercetător ştiinţific principal la lnstitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Secţia Curri-
cula(1990-1994);
Doctor în istorie - bizantinologie - la Facultatea de lstorie a Universităţii Bu-
cureşti (2000); DICŢIONAR
În prezent, cadru didactic al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir" din
Bucueşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde predă două cursuri: /s/o-
ria culturii şi civilizaţiei creştine sti Noţini de terminologie şi neologie.,
ONOMASTIC
A participat şi a susţinut conferinţe la colocvii şi simpozioane ştiinţifice în ţară
şi în străinătate, ca invitată a Universităţii din Aarhus -Institut d'Etudes Romanes
-Danemarca (1988,1989);
CREŞTN
A beneficiat de o bursă DAAD a Universităţii „Albert - Ludwigs - Universi-
tat", Freiburg (1988);
A fost invit`ată pentru studiu şi documentare la „Ostkirchliches lnstitut" din Re-
repere etimologice şi maytirologice
gensburg(1996);
A publicat peste 250 de articole în reviste de specialitate şi de cultură, în ţară şi
în străinătate;
A colaborat la ediţia jubiliară a Bj.b/z.ez. de /c} B#c#reş/z. (1688), reeditată cu
transliterare în 1988, lucrare ce a fost premiată de Academia Română (1991 );
În calitate de redactor la Dz.c/j.o#c}r#/ /!.mbz.;. roma#e (DLR), a primit premiul
Academiei Române „Timotei Cipariu" pentru tomul cu litera S ( 1998);
A editat cartea Urc] cc7re z/cj.c7e, autoare Olga Greceanu, ediţie princeps, cu note
şi comentarii (Editura „Curtea Veche", 2000);
Este a;"ioa.re a. vo+"me+or.. Lingvistică şi istorie în studiul vocabularului medie~
vc}/ro7nâ#e§c(Ţerm!.7Î.9/ogJ.esocJ.c}/G/,tezădedoctorat,tipărităcutitlulPoc7r/ăspre
„ Sc}#c/#cr"/ " /;`#6z.Z. r°o-mtâ#e (Editura Minerva, 2001 ), premiată de Secţia de lsto-
rie a Academiei Române ®remiul „George Bariţiu", 2003); Jsforz.cr c#//z/rj.z. ş;. cz.v7.-
/j.zc]/;.G;. creşfz.ne (Editura Oscar Print, 2000, ediţia a lI-a, 2002, ediţia a llI-a, 2004,
ediţia a IV-a, 2006); rczrci S/an/ă z^77 cr##/ 2000 (Editura Paideia, 2001); Pe/erz.#c7/.
în Ţara Sf lântă -Anul 2000 (Edi"ra, Pa,na,ghia,, 2006)., Dicţionar Onomastic Creş-
tin (Edjihira Minerva, 2005)., Despre viaţa cuvintelor şi problemele terminologiei
actuale(Btii"ra,Osca.rPr.T",200}).,Înţelepciuneaceaînvăţătoareatoatăvirtutea
sau Ecc/esj'c7S/j.c#/ (ms. 4389 al Bibliotecii Academiei Române, cca 1660). Ediţie
critică, studiu, glosar şi indice de cuvinte (Editura Sinergii, 2005).
Zilpaăx~
Bucureşti
 Prefaţă
Redactori:EugeniaPetre,Diana-CristinaVlad

Coperta:MonaVelciov icţionarul pe care Aurelia Bălan-Mihailovici, reputat filolog şi experi-

Ilustraţiacopertei:Hrj.smow,Biertan,judeţulSibiu,secolulalIV-1ea,
D mentat lexicograf, îl oferă.specialiştilor şi publicului larg, într-o versiune
revizuită şi adăugită, reprezintă o contribuţie esenţială la cunoaşterea unui dome-
şiinscripţiipeamforeromano-bizantine, niu interdisciplinar care a stâmit interesul atât al istoricilor, cât şi al filologilor:
Slăveni,judeţulOlt
onomastica. Lucrare de mari propo#ii prin amploarea documentării şi a prezen-
tării materialului antroponimic, Dj.c/J.o#czr o#omcrs/j.c creş/z.7Î este cea mai recentă
operă lexicografică dedicată numelor proprii de persoană româneşti.
Antroponimia, în general, şi cea românească, în special, au făcut obiectul unor
studii monografice, al unor cercetări aplicate, precum şi al untyr lucrări lexico-
grafice de amploare, care situează onomastica românească, în plan european, în
avangarda acestei discipline ştiinţifi6e. Din păcate, după o lungă perioadă de maL
terialism şi ateism afişat, ceea ce lipseşte încă cercetării ştiinţifice onomastice ro-
mâneşti este perspectiva religioasă, fimdamentală pentm înţelegerea istoriei. nu-
melor de persoană. Asemenea tuturor sistemelor denominative europene, numele
de persoană româneşti s-au constituit şi s-au dezvoltat prin creştinism, în legătură
cu Sfânta Taină a Botezului. Mărturisire a credinţei întru Hristos, botezul confe-
ră noului născut o identitate nouă, creştină, simbolizată de un nume (#%me/e cJe
ZJo/Gz) care îl va însoţi pe om dincolo de moarte, ca nume de pomenire a sufletu-
lui său. Partea rugăciunii liturgice „Pomeneşte, Doamne, pe fiecare după numele
©EdituraSophia,pentruprezentqediţie său... " exprimă admirabil puterea sfântă a numelui de a evoca şi de a reprezenta
fiinţa noastră în relaţia cu Dumnezeu. Numele creştinului nu este ales la întâmpla-
re, ci cu gândul la mila Dumnezeiască ocrotitoare. Esenţa onomasticii creştine es-
te devoţională, realizată prin nume teoforice, nume biblice şi hagiografice, nume
de sărbători religioase etc., înscrise în calendarele bisericeşti, primele inventare
de referinţă în acest domeniu.
DescriereaCIPaBiblioteciiNaţionaleaRomâniei Este marele merit al Dz.c/!.o#crr#% o7eo77!crsf!.c creşfz.72, realizat cu muncă şi dă-
BĂLAN-MIHAILOVICI,AURELIA ruire de Aurelia Bălan-Mihailovici, de a sublinia rolul primordial al creştiiiismu-
Dicţionaronomasticcreştin:repereetimologiceşimartirologice/ lui în fixarea tradiţiei onomastice la români. Argumentarea erudită a etimologiei
AureliaBălan-Mihailovici.-Ed.a2-a,rev.-Bucureşti: numelor r6ligioase, prezentarea ami)lă a circulaţiei numelui în lumea creştină prin
Editura Sophia, 2009 menţionarea celor mai de seamă purtători ai numelui: sfinţi, martiri, personalităţi
Biblio8r. ecleziastice etc., precum şi infomaţiile calendaristice asupra sărbătoririi în bise-
Index. rică a marilor nume ale creştinătăţri reprezintă o noutate în lexicografia onomas-
ISBN978-973-136-127-7
tică românească, o completare necesară a cunoaşterii istoriei numelor purtate de
români.
811.135.1'373.231:281.95

5
 pREFAŢĂ
Un alt merit al 1ucrării îl constituie, pe aceeaşi linie, relevarea unităţii patri-
moniului onomasticii religioase atât în tradiţia bisericească occidentală, cât şi în
cea orientală. Inventarul numelor de botez, transferat şi fixat administrativ în cor-
pusul numelor de familie, indică la toate popoarele europene, dar mai ales la cele
romanice, constituirea unui sistem de denominaţie personală prin creştinare, ulte-
rior consolidat sub influenţa dominantă a Bisericii Catolice, respectiv, Ortodoxe.
Fondul european de nume personale este predominant religios, în pofida concu-
renţei numelor laice, cele mai multe conjuncturale, supuse modei sau influenţelor
exteme. Într-o deplină similitudine cu religia care le-a creat, numele creştine sunt
unificatoare, reprezentând de timpuiu unul dintre primele fenomene de globali-
zare. Prin filiera creştină, nume de diferite provenienţe: ebraice, greceşti, roma-
ne, persane, germanice, slave etc. se reunesc pe acelaşi spaţiu, în aceeaşi tradiţie
onomastică, proliferând într-un mare număr de vari;nte rezultate din adaptarea
lor lingvistică distinctă.
0 altă idee preţioasă pe care o impune şi o argumentează vastul material do-
cumentar al dicţionarului de faţă este cea a continuităţii onomastice, asigurate de
existenţa unui fond principal de nume creştine care se perpetuează de la o epocă
la alta, reînnoindu-se prin prestigiul religios al unora dintre purtătorii numelui.
Fomele onomastice ebraice din Vechiul şi din Noul Testamept (numele biblice),
redate ^m variantă grecească sau latină, prin traducerea textelor sfinte în cele două
limbi, alcătuiesc nucleul primului inventar de nume religioase, introdus pe filieră
bisericească, cărturăr?ască. Odată cu răspândirea creştinismului, începe cea de a
doua viaţă a numelor din cărţile sfinte: ele vor fi purtate de un şir nesfârşit de cre-
dincioşi, dintre care unii, prin credinţa, râvna şi faptele lor, vor spori faima iniţia-
1ă a numelui. Astfel, regăsim, în onomastica românească, ca în toate ariile europe-
ne, nume\le patriarhilor biblici: 4vrczm, Jscrc, ale profeţilor: Jerem!.c}, Dc}#z'e/, J/j.G,
dar,\ cu precădere, numele din Noul Testament, cele ale ale arhanghelilor: A4jĂczz./,
GczZ)r!.e/, Rcr/c}e/ etc., ale apostolilor lui Hristos: Pefr%, Jocz#, Jc7co6 etc., ale evan-
gheliştilor: Mc7rccf, A4lcr/ez., L#ccr, numele simbolic al lui` Mesia: Emcr72#e/, precum
şi cele ale sfintelor mde ale Mântuitorului: Josz# Ă4crrz.c}, Joc!c%z.7#, 4#cr, E/z.scrbe/c}
etc., toate reprezentând o mărturisire de credinţă în Dumnezeu. Atestarea acestor
nume la numeroşi sfinţi şi martiri din diferite epoci istorice confirmă continuita-
tea onomasticii creştine, reconsolidată de uimitoarele pilde creştineşti întrupate în
aceste nume. Autoarea Dz.c/!.o77c}r#% o73omc}s'/z.c c7ieş/z.# oferă informaţii enciclo-
pedice preţioase atât despre nume, cât şi despre succesivii săi purtători, relevând
adevărata semnificaţie a onomasticii religioase.
Prezentarea amplă a circulaţiei numelor în creştinătatea apuseană şi orientală
pune în lumină un fenomen interesant al istoriei limbii: conservarea şi continui-
tatea, prin uz religios, a rior forme ale onomasticii latine, prenume: A4lonc%s, rz.-
berius, Tiitus stc;., "u"e gentiil±oe.. Antonius, Claudius, Iulius sto. ş± cognomerLe..
Augustinus, Candidus, Constantinus, Corneltus, Martinus eho. Şa;"sa, de a, fi Fost
purtate de evanghelişti, sfinţi sau de martiri din primele veacui ale creştinismului
6
PREFAŢĂ
asalvatdeladispariţieoseriedenumeromane,cărorale-afostredatăftmcţiade-
nominativă,reconstrujndu-leoaltătradiţie,canumecreştine.
BogatulmaterialdenumereligioasetratateîndicţionarulAurelieiBălan-Mi-
hailoviciincludeşinumeroasenumepropriiformatedelanumecomune:ebrai-
ce,latine,greceşti,alcărorsens,devenittransparentprinrâvnaetimologiei,poate
#i::ţe:aQa&:ee.geenrne=pancaeasat=răna=.e_i?Ţr:.U+ăiă€r-#t-Şi=rr:ţ=+c:.V#&G#Fgd:ng#e%&btîe.
blice,camcondenseazăexpresiiteoforice„purtătoarealuiDumnezeu",deprea-
mărireanume|uişiaacţiunilorsale,detipul:j4tJrc7m<ebr.A6m%„tatăleste
înălţat,mărit";Dc!#z.e/<ebr.D4i#z.#„tatălestejudecător",/oo#<ebr./ocĂc}#cr#
'.#hg=e"br:*#klh%:,.:fna.:;ri^e-,=:i5:ffa_ihi.iJeiS^:=i€:s:8%:#.,
A4%#<ebr.A4%%'e/„cine-icaDumnezeu?";JOSz/<ebr.yoJepĂ„Dumnezeua
adăugat"etc.seregăsescnumemetaforiceaugurale:S;.meo#<ebr.SĂz.7%eo#„as-
cultare",r4%<ebr.fzlcr##c}Ă„îndurare,bunăvoinţă"etc.Laacesteaseadaugă
numegreceştideprovenienţălaică,consacratedemariimartiriaicredinţeidela
sfârşitulsec.alllI-leaŞiînceputulsec.alIV-1ea,înscrişiînrândulcelormaiîn-
semnaţisfinţiaicreştinătăţii,maialesaitradiţieiortodoxe:yzstk<gr.j}a$7'/ez.oS
Şr%r°.aîaos.at=guns+::^:#-=r#..:`:+g^e:gTţ_e_o,r5i;.-=i€.^r.:.ăi:ăr^ăhi:Usb:eg:%obr%'s[::+°uS.
cş:ă,taoors::DP.ă.=Î,:,'_"1uî,agricult-or"-,Nico,aoe-iNt=kâ,ăăs-v,=t:â._niskLăog:,Oar,%Si:':#
şi ,c,os „popor„).
Dealtfel,conservareaunorcognomenelatineşirăspândirealorcanumecreş-
tine,fi.ecventeîninventarulonomasticreligios,aufostmotivatedetransparen-
ţalorlexicală,caresugeravirtuţisaudezideratecreştine:Cwd*Ccze/eLg/z.%
Des#`enrinu`S`::+e`l.ix:^F.e.lji:i_anu:,.riaxim;-s:-i;;;e-;;i;;s:.ţ;;;e-n%',"#tst'a;;.
Dinpunctuldevederealffecvenţeionomastice,nucleulsistemuluidenume
creştineesteconstituitdinpuţinefome,intenscirculate,carecorespundimpor-
tanţeişisemnificaţieisfinţilorcelebraţiprinnume.Nutoateformelereligioaseau
avut aceeaşi răspândire. De timpuriu, aria occidentală a creştinismului din lm-
periulRomandeApussedespartedeariaorientalăcucentrullaConstantinopol.
Tradiţiadenominaţieicreştinesevadiviza^mcetulcuîncetul.Preferinţapentru
numele creştine de fomă latină deosebeşte onomastica religioasă apuseană de
cearăsăriteană,carev@cultivanumelereligioasedeformăgreacă.Dupădespăr-
ţireaoficialăabisericiideritromandeceaderitortodoxînanul1054,aceastădi-
vizareseaccentuează,iar,maitârziu,chiarseoficializează.Separareacelordouă
tradiţiionomasticereligioasevaaveadreptconsecinţămultiplicareaşidiversifi-
careanumelordepersoană,carevorcirculaînvarianteparalele,uneoripeacelaşi
terţtN°]*:SÂUF-Î\C.^:=P_r_:bează?ş±Pi:ţion-;;til-;n:;::;;::r%;i::.
Nuîntâmplător,celemaivechiatestărialenumelordepersoanăromâneştiîn
documentelebizantinealesec.alXI-1ea,careconsemneazărăscoalavlahilordin
lmperiu(1066),suntpreponderentnumecreştine:Joc7#,%#Grz.gorz.e,jv%
ţ:=bffi::eţ,;t)r%eQ:Ada°r:+şaî.D€tm_t:~t+e:_:L:tr,L;iă;r,--ăii;;;i`n;'#:'asuer#eu"r::,J:=:t;B
debotez,considerateafimoştenitedinonomasticalatinăşigreco-latină,alecăror
formearatăoevoluţiefoneticăregulată:J^#c7m,J^#c7#cz,Uwm<,4#drGciS,.J^#do%
7
 pREFAŢĂ
Î:::nM`edAr::n#esirBua:DDureaie%:jă_â_o"_r:::_-f:O:;:Z.-u_,ti,%_:J|e<neG.e.0%%:icoarî:#-
Înton<Antonius;Barbura,B?rbăr^ă>__P^a_rbn:3r^ă:Pagbnţ,ţ<BgTrebourritBu::rbNUîc<oaBraă:bNa:.
cgoeroarz:ge%:arîds?ue::;âî:?ş:l_'.rs_u΄^f_oeE`::i\;AeiăFă:es,:rie2#|#ă|Ş|ugîmoe*der:,.Sânicoară,
cora < N}.coJcm etc., caşinumelepopularetransilvăpene compuse:
Sa#%jcocrră,Sapwaparţincorpusuluidenumevechireligioase.
ValoareaDpar#onomcrs%creş}!.nalAurelieiBălan-Mihailovicieste
sporitădeacurateţeaşipreciziatratamentuluilexicograficalnumelordepersoană
inserate.Subacestaspect,farăîndoială,şi-aspuscuvântulexperienţalexicografi-
căaautoarei,carealucratlamaridicţionarealelimbiiromâne.Fiecarearticolde
dicţionaresteredactatpotrivitnomelorlexicograficecurente,umărindmetodo-
1ogicunitarurmătoareleaspecteistorice,onomasticeşilingvistice:fimcţiadeno-
minativă®renume,numedefamilie,numemonahaletc.),frecvenţaşiimportanţa
numeluiînonomasticaromânească,factorulreligioscareaimpusiniţialnumele
respectiv,vechimeaatestatăaformelor,origineaampluargumentatăşinotaticu
acribie,uzulînsferaecleziastică,prinmenţionareafaptelorsfinţilor,martirilor,
personalităţilorcareaupurtatnumele,contribuindlarăspândireasa,şiprezenta-
reageneralăatuturorfomelordinfamiliaonomasticăanumelui(hipocoristice,
derivate etc.).
Profilulenciclopedicaldicţionaruluişimeritelesaleştiinţifice,pecarele-am
relevatînlimiteleprezentăriinoastre,suntînmăsurăsăsugerezeinteresuldeo-
sebitpecareartrebuisă-1susciteaceastădeosebitălucrampentmdiferitelecate-
goriidecititori.RecomandândcălduosprimulDi.c/i"mnomast."eş#.#alrq-
mânilor,îmiexprim^mcredereacăaceastălucrarevafiapreciată,dupăcummeri-
tă, de specialişti şi de publicu[ [arg. pro/ c„.w dr. Domw}ţa romescw
Sâm
Cuvânt înainte
N u putem vorbi despre cuvinte fără să avem în minte şi în suflet duhul tu-
turor acelora care au iubit cuvintele şi au încercat să le definească „ros-
tul", „rostirea" şi „rostuirea". Iată de ce încercăm să motivăm această lucrare prin
evocarea câtorva gânduri ale filosofiilui Constantin Noica: „Numai în cuvintele
limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat nicioda-
tă. Căci orice cuvânt este o uitare şi, în aproape oricare, s-au îngropat înţelesuri
de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor?" (Constantin
Noica, C#vcî72f z^mpre#73ă c7e§pre /iosfz.rec} romcî#ec}scG, p. 7). Dacă cuvintele obiş-
nuite au nevoie de „folosinţă vie", cu atât mai mult prenumele, cel care reprezin-
tă identitatea, unicitatea persoanei,/z.7?/c7, în relaţia ei cu Dumnezeu şi cu semenii,
unicitate pecetluită în Taina Sfântului Botez. Sfantul Botez este unic, nu se repe-
tă, pentru că botezul întm Hristos este botezul cu „focul Duhului Sfânt", aşa cum
a spus Sf. Mare Proroc loan Botezătorul: „E-u, unul vă botez cu apă spre pocăin-
ţă, dar Cel ce vine după mine este mai putemic decât mine;...Acesta vă va bote-
za cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11). Valoarea botezului a fost definită pentm
totdeauna de lisus, în momentul convorbirii cu Nicodim, cel care nu putea să în-
ţeleagă semnificaţia „naşterii din nou", pentm a avea calea deschisă spre Împără-
ţia cerească: „Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva
dinapăşidinDuh,nuvaputeasăintreînÎmpărăţialuiDumnezeu"(Ioan3,5).La
această „naştere din nou" copilul primeşte două nume: pe cel al lui Hristos, adică
cel de „creştin", fiindcă toţi „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbră-
cat" (Galateni 3, 27) iar cel de-al doilea, foarte important, este prenumele ales de
părinţi sau de naş. Această alegere avea, după tradiţie, o noimă, adică în centrul
atenţiei stătea, în primul rând, data calendaristică a naşterii copilului, cu sfinţii
prăznuiţi în ziua respectivă, iar numele ce trebuia dat copilului era ales cu scopul
individualizării, dar şi cu cel al ocrotirii, prin puterea srantului ales ca patron. Prin
numele atribuit la botez se înţelege şi invocarea sfântului respectiv, cel ce este un
intemediar între micul creştin, în dezvoltare, şi Dumnezeu, Cel care primeşte ru-
găciunile Sfinţilor Săi. Alt criteriu era acela al moştenirii numelui de la părinţi sau
rude, ceea ce a făcut ca multe dintre numele de bot6z să devină nume de familie.
Astăzi, din cauza necunoaşterii semnificaţiilor acestor nume, necunoaştere core-
lată cu abandonarea tradiţiei, a făcut ca mulţi părinţi să recurgă la nume de spor-
tivi, actori, staruri ale cinematograiei universale etc. Criteriul alegerii numelui
este, adeseori, cel al sonorităţii. Puţini dintre cei care fac alegerea se gândesc la
9
 CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNTÎNAINTE

semnificaţie şi la personalitatea de mâine a micuţului lor. Scopul ostenelii noastre Bisericiiîncadrulromanităţiiorientaletradiţionale,pânălaîntemeiereastatelor

a fost tocmai acesta, de a decripta cele mai multe nume cuprinse în Calendarele Bi- noiculimbănaţionalăslavă.Odatăcupătrundereascrisuluiînlimbaslavonăşi
sericii tradiţionale, deteminant prin care înţelegem cele două „Biserici creştine", acceptarea acestei limbi ca limbă liturgică şi de cult în Ţările Române, formele
cea primară şi cea care s-a desprins din ea, din Biserica Răsăritului (Orientului or- sesuprapun,farăsăputemvorbideîmprumutdinslavonăînromână,cifenome-
todox) şi cea a Apusului (Occidentului catolic). În afara numelor de sfinţi am con- nulesteinvers.CaargumentredămcâtevaversuridinimnuldeslavăînchinatFe-
siderat a fi patrimoniu onomastic creştin şi restul de nume, create pe teren româ- cioareiMaria,numitZJţc!#;.cm/c!#mfa#cre,încroată,lz./cr#J}.e/cr#%/cJ#Jc#e,cântat
nesc sau adoptate din mitologia greco-romană, care au fost acordate la botez în astăzi,înlimbalocalnicilor,înMedjugorje,zonaMostardinBosnia.Esteunsat
mod consecvent şi care, prin tradiţie, au o ffecvenţă mare. În această ediţie, spre
deosebire de prima (Editua Minerva, 2003), numele explicate sunt mult mai nu- ::r:ş#:sp:;:;::eţî:Î]p;,Î:::tîţcîucnâonsdcvu:îv;:„:,ua:teî3]::t#oeczĂn,a;Îoo,:::îî:#Şneîs;:::
meroase, deoarece am avut în vedere şi preferinţa actuală, a părinţilor, pentru nu- nimcuromc^z#şicreşfz.#,înEvulMediutimpuriu:
mele de tradiţie istorică (Radu, Vlad, Rareş, Şerban, Neagu, Mircea, Dragoş etc).
Dificultatea majoră pe care am întâmpinat-o a fost grafia extrem de variată a „Kralj ice a!zzdc/&
„Crăiasa(Regina)f#ge"./or
numelor de sfinţi, motivată lingvistic, 'dată fiind, în cazul limbii române, prezen- Kraljicepatrijarha
Crăiasa (Regina) patriarhilor
ţa filierelor greacă şi latină, la care s-au adăugat, pe rând, cea slavă sau maghia- Kralj ice proroka
Crăiasa (Regina) prorocilor
ră, dar şi inconsecvenţa transcrierii numelor în Sz.73c"c}re. Deoarece am avut în ve. Kraljice apostola
Crăiasa (Regina) apostolilor
dere şi criteriul cronologic, al vechimii şi istoriei acestor nume, am optat pentm Kralj ice mucenika
Crăiasa (Regina) mucenicilor
formele scrise sub influenţa greacă, directă, deoarece Biserica Ortodoxă Română Kialjîcepriznavalaca
Cr-aLiasa (R.egi") mărturisitorilor
a fost dintru început sub dominanta Bizanţului, a Patriarhiei din Constantinopol. Kralj ice djevica
Crăiasa (Regina) fecioarelor
După cum se ştie, /opo#z.mi.c7 şi o73o7#czs!z.cc7 sunt două componente ale istoriei lim- Kraljice sviju svetih".
Crăiasa (Regina) tuturor sfinţilor"
bii, cu un pronunţat caracter conservator, şi din această perspectivă ele pot fi so-
cotite documente de cultură şi civilizaţie creştină euopeană. 13 iunie 2008
Autoarea
Pentru a trece de barierele rigide ale oercetării lingvistice şi pentm a fi înţeles
de o categorie mai mare de utilizatori ai acestui dicţionar, pentru a asigura un grad
mai mare de accesibilitate, dar şi un interes cultural sporit, am introdus şi câteva
noţiuni de natură enciclopedică, alături de istorioarele hagiografice, care dau nu-
melui consistenţa şi puterea sfinţeniei lui.
În ceea ce priveşte etimologia, am făcut referinţă la cele două lucrări de ba-
ză, aflate în uz: Dz.cjz.o7Îcrr o72o777c7s!z.c ro77tG7! (N.A. Constantinescu) şi A4lz.că encz.-
c/opec7z.e o7?oJ7cc!sfj.că (Christian lonescu), utilizate şi comentate din perspectiva
punctului nostm de vedere, deoarece am umărit şi aici, ca în multe alte lucrări
(Poc}rfĂ sp7e „ sa77cf#cr"/ " /z.77ţbz.z. româ7?e, Editura Minerva, 2001, volum distins
cu Premiul 4ccrc7e77?z.e!. jzomG#e, 2003), demonstrarea vechimii limbii române ca
limbă romanică, cu un potenţial cultural specific culturii şi civilizaţieii europene,
păstrat nealterat până astăzi.
În uma parcugerii volumelor dedicate We/z./or Sj7%/or, toate câte au apărut
până la data publicării acestei ediţii, inclusiv materialele apărute în presă, dar Şi a
documentelor lexicografice complexe, cercetate pentm stabilirea relaţiei între nu-
me şi viaţa sfântului, dar şi a fixării fomei primare a numelui, purtat de locuitorii
celor trei provincii româneşti Şi a var'iantelor, credem că onomastica românească
este moştenitoarea directă a patrimoniului greco-latin şi izvor pentru limbile sla-
ve de răsărit. Acestea s-au dezvoltat pe trunchiul roman, creştin, al românilor sau
vlahilor din sudul Dunării, 1egaţi direct de cei din nordul Dunării, prin instituţia

10
 Abrevieri

-adjectiv
- apostol
- bulgar' -ă
- Biserica Ortodoxă Română
-cuvios, - oasă
-T.oarichie Bălan, Dicţionar aghiograf ic
-Nîco\aie Moldovea;", Dicţionar biblic de ntime proprii şi
cuvinte rare
- Dicţionar explicativ al limbii române
- după Hristos
- Dicţionar al Sflnţilor Ortodocşi
-Dicţionarul limbii române (seTLZL veohe şî TLoria)
-N.A. Consta;"tinescu, Dicţionar onomastic român
- evanghelist
- expresie
- feminin
- fi8urat
- ffancez, -ă
- ge-an' -ă
- 8reacă
- italian, -ă
- înainte de Hristos
- latină
- literar,-ă
- maghiar, - ă
- masculin
- mucenic
-Chrîstiain To"escu, Mică enciclopedie onomastică
- mediogreacă
-Fel±cîa. şteţ, Mitologie greco-romană
- muceniţă
-1. Dimitriu Snagov, Doc#me#fcr jiomc7#j.cre yc7/z.ca73cz
- neogreacă

13
 ABREVIERI

~D+ri+r.nDLrriiff&cou,Noulle.xj:or.?rt.ogr_afic,hermeneuticşi
-e;i;;;ătiv.Lexicul_deb?zăall:r_b~i:elene
NOEL

-IoanichieBălan,Pc!fer!.cro7%â#esc
Pat. rom.
p. ext.
pl.
pref.
p. restr.
~ prin extensie
- plual
- prefix
-prinrestricţie
A
-N.Velimirovici,ProJoc}ge/edeJo0%r!.c7ci,(1,11)
Pr. Ohrida
(', u',, ,u- -``
`ri;;;=-irir -D&rLBOHta,
Pro/oc7ge/e RomaPmJoage/e
-Benedict Ghiuş, -Threicia (I, II)

rus. -rus,-ă AARON v. Aron etern, Care a declarat că se va lepă-

_ secol
Sec. da înaintea Tatălui Său de acel ce se
ABRAAn4 v. Avram
Sf. -Sfant, Sfântă va lepăda de Dânsul înaintea oamd-
ffcbc"".-Mirceapăcurariu,S#d#o-;"m.ş!.rom4#z.
- slav'-ă ABRAHAAM v. Avram nilor" (G. "rr+rrş, Vieţile Sf tnţilor, p.
sl. 5). Pomenirea sa se face în Biserica
- Studii teologice ACACHIE, prenume răspân-
S.T. Orientală în ziua de 31 martie; d) S/
- substantiv dit în Bizanţ, cunoscut în foma gre-
subst. 4cc7cĂz'e, originar din Capadocia, cori-
suf.
- sufix cească AKcii(toc (4Ăc7kz.os/; un derivat
- sub voce ducător de oaste, centurion în armata
S.V. de la substantivul o-KOKto (a-kakia)
- turc, -ă romană, în legiunea condusă de tri-
tc. „lipsit de răutate", „bun". În perioa-
- ucrainean, -ă bunul Firri, sub împăratul Maximi-
ucr. da bizantină, prenumele a fost purtat
- Vez1 an Daia. A fost unul dintre numeroşii
V. de: a) ,4#c}ftz.os', un bun orator şi poet;
_ verb creştini care au refiizat să aducăj ertfa
vb. b) C%v. 4kcrkz.os', patriarh al Constan-
- greaca veche obligatorie'întemplulidolilor.Pentm
V8r. tinopolului; c) S/ i4ccrc%z.e A4:j7^fc/rz.-
--Vieţilesftnţilor(l,TI) credinţa în Hristos, mărturisită cu cu-
VS s;./or#/, episcop al Melitinei,i mare
_'j;-er;;i-e-ăfi;ţiior`d-epbstetotanul,dupăMinee raj, a fost .supu`s la .multe suplicii din
VSPTA propovăduitor al credinţei în Hristos,
singurul Dumnezeu, Fiu al Tatălui careaieşitnevătămat.Afostucisprin
Ceresc, mărturisire ce a rămas ates- decapitare, iar pomenirea sa se face la
tată în istorie la anul 250 sau 251, sub 7 "aji., e) Cuv. Acachie Sinaitul, a,djiăa,
foma unui dialog între el şi consulul din Muntele Sinai, amintit în Scc7rc7,
roman Marţian, în timpul împăratului lucrare a Sf. Ioan Scărarul. A fost un
Decius. Redăm un fragment din re- monah aflat într-o ascultare desăvâr-
fiizul S/ 4ccrc%z.e de a se supune vo- şită, care a adomit întm Domnul la
inţei lui Ma#ian, care îl ameninţa cu 26 noiembrie. În toate Sinax'ârele Bi-
ordinul primit de la împărat:i „Şz. G# sericilor Orientale pomenirea sa este
am ordin să nu mă lepăd de Dumne- trecută în ziua de 7 iulie; f) S/ No#/
zeul meu; dacă tu te crezi obligat a A4c. 4cc7c%j.e v. Eftimie.
te supune unui om muritor, care în Prenumele 4ccrc%!.e este atestat
curând va fi mâncarea viermilor, cu şi în onomastica românească, în for-
atât mai mult trebuie să mă supun eu ma ,4cczcĂz., ca nume de egumen, Ldar
unui Dumnezeu Atotputernic, nef init, şi în foma 4gczcĂz., prin analogie cu

A A
4gflpo şi j4gapef. Ca nume de familie
atestat astăzi: 4g#c%e, ,4gczcĂz..
ACGEPSIMA v. Achepsima
ACHEPSIMA, prenume puţin
obişnuit, fiind de origine asiriană şi
putândfiapropiatdetemaprezentăîn
greaca veche, GKsooi,- (akessi-) „vin-
decare", în sintagma c7kgs§z.-72osoS
(ctţcgoc"voooe) „care vindecă boala",
Achepgimos ar putea fi „vindecăto-
rul". Prenumele a fost atestat în Mcrr-
f!.ro/og!.%/ ce cuprinde numeroasele
vieţialeSfinţilorces-aujertfitîntim-
pul persecuţiei împăratului persan
Sapor 11, perioadă grea pentru creş-
tini. Acest împărat a rămas în istorie
ca un asasin, fiind citat în toate A4cw
fz.ro/og!.!./e ca unul ce a ucis numeroşi
preoţi şi episcopi ai Persiei: a) S/ Mc.
4c%epsJ.mcr, episcopul cetăţii Ani-
ta (scris şi în foma Honitq, Henoita
sau, în unele izvoare, Naesson), este
bătrânul înţelept care a suferit la cei
peste 80 de ani ai săi cumplite supli-
cii,împreunăcuJos!/,pr6otul,,4}.fczJc!,
diaconul, Amun şi Cuv. Snandulia, fi-
ind spânzuraţi cu capul în jos şi ucişi
cupietre,dupăobiceiurilebarbareale
lui Sapor 11. Toţi cei cinci sunt pome-
niţi de Biserica Orientală la 3 noiem-
brie; b) C#v. .4cgeps!.mc!, sihastru din
Siria, pomenit de Biserica Răsăritea-
nă la 29 ianuarie; c) S/ Mc. 4c%epsz.-
maapătimitîmpreunăcuS/J§!.c7orşi
Z,eo77, pomenirea lor se face în Bise-
rica Orientală la 7 decembrie.
ACHILA v. Eugen
ACHILEU v. Ahile
ACHILINA, prenume folosit de
creştinii din lmperiul Roman chiar
16
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
din primele veacuri. Sunt atestate în
latină formele ,4g%j./z.7ţ#s, 4g%!./z.j7cz,
întâlnite fi.ecvent în epoca imperială.
Prenumele are la bază un substantiv
comun, c}g#!./cz „vultur" sau „acvilă",
la care s-au adăugat suf. -j.7?%s, -!.j7cr,
sufixeadjectivaleprincaresesublinia
calitatea de excepţie a păsării, valoa-
rea ei simbolică. În n4czr/z.ro/ogz.j sunt
atestate vieţile Sfinţilor şi Sfintelor cu
acest ţ["me.. ai) Sf t Miţă Achilina s-a
născut şi a trăit într-o familie creştină
şi a pătimit pentru credinţa ei în vre-
mea împăratului Diocleţian. Născu-
tă în Biblos,.o cetate a Palestinei, ca
fiică a unui demnitar, Eftolmie, este
botezată de episcopul Eftalie şi, îm-
plinind vârsta de 15 ani, hotărăşte să
slujească lui Hristos. Modul de slu-
jire se remarcă prin rugăciunea ei de
cerere, ca Domnul să lumineze min-
ţile tuturor fetelor de vârsta ei pentm
a nu crede şi a nu jertfi idolilor celor
neputincioşi, care nu există, ci sunt
creaţii ale minţii oamenilor. În ace-
1aşi timp, 1e cere să vină la credinţa
nouă a lui Hristos, Dumnezeul ade-
vărat, coborât din cer de la Tatăl. A
fost denunţată şi chemată de dregă-
torul provinciei, în faţa căruia L-a
mărturisit pe Hristos cu mult curaj.
Dupăsupliciilelacareafostsupusă,i
s-atăiatcapulînanul293,dupăunele
izvoare, sau în 303, după altele. Tru-
pul ei a fost înmormântat în Biblos.
-Pomen]irea,SffM-iţeAchilina^ŢnBise-
rica Răsăriteană are loc la 13 iunie;
b) S/ n4:c. 4cvz./cr, supranumit 4pos-
fo/w/, este un iudeu creştinat care pă-
răseşte Roma, în urma edictului dat
de împăratul Claudiu, în anul 49 - şi
vine în Corint împreună cu soţia sa,
DICŢIONAR0NOMASTICCREŞTIN
pris'CZ./C7 -, Prin Care Se Cerea evreiior
„senin"„lipsitdeprimejdii"„sigur".
săpărăseascăRoma(FapteI8,2).S/
Adjectivul devine nume propriu şi
zlcvz./c7, împreună cu soţia sa, Prisci-
e,stea+Bst&1^trLDicţionarelehagiogră~
1a, l-au primit pe Sf. Apostol Pavel
jce ca nume al unor Sfinţi: a) S/ Mc.
în casa lor din Corint. L-au însoţit în
14cĂj.7?c7z.#, cel care a trăit în Perşia, în
călătoriamisionară,poposindtoţitrei
timpul prigoanei celei mari de sub
în Efes, oraş în care activitatea apos-
domnia regelui Sapor cel 'Mare. S/
tolică a celor doi soţi este reliefată în
zlcĂ7.7gc7z.7? slujea la curtea domnească
Fapte18,26-28.S/4cv;./oşisoţiasa,
împreună cu alţi creştini, dintre care
Prîscila., .Apostoli şi muce_niăi" ai
sunt menţionaţi pZ.8C}SZ.e şi d4#e7#Po-
BisericiiluiHristos,suntprăznuiţide
c7z.s'f, ca slujitori cu o anumită pozi-
Biserica Răsăriteană la 13 februarie.
ţie socială ce puteau influenţa, prin
Fiind socotit unul din cei şaptezeci
exemplul lor, mulţi alţi slujitori de
de Apostoli,` S/ j4cvz./cz, scris şi ,4cĂz.-
la curtea regelui. Fiind umăriţi, sunt
/o, este pomenit şi la 14 iulie; c) S/1/
surprinşi într-o casă de rugăcime, le-
A4-j.fG .4cĂz./z.#cz s-a săvârşit în Tesalo-
gaţi şi duşi direct în faţa suveranului.
nic, după bătăile cu ciomege aplicate
Mărtuisind credinţa lor în Hristos,
de turci în anul 1764, septembrie 27,
sunt supuşi la toate supliciile aplica-
zi de pomenire în Sz.#c"c7r.
te, invariabil, Sfinţilor, cu mijloacele
Fomele româneşti mai vechi,
de tortură bineLcunoscute în epocă,
atestateîndocum'ente,sunt:,4c`Ăz./z.#cr,
suferinţedincareauieşitnevătămaţi.
Achila, Aculina ş:i Culina. Oda;ff± ci
Aceste minuni au făcut ca mulţi alţi
creştinarea slavilor, formele prenu-
dregători ai cu#ii regale, printre care
melui pătrund şi în limbile slave prin
şi mama suveranului, să se conver-
intemediar grecesc: ucr. zt#/z.#cz, bg.
tească. Mama regelui şi doi curteni
Akulina, tus. Akilina, Akulind, Kuj:i-
deseamă,z4/rozz.eşiE/pz.c7z/or,celdin
#cr. De reţinut că' semnificaţia terme-
urmă fiind sfetnicul ^mpăratului, au
nului în greaca medie şi modemă este
fost decapitaţi. S/ j4cĂz.#c7J.#, P7.gczsJ.e
alta, aceea de „curat", „nepătat", „ne-
şi,47Îempoc7z.Jţaufostaruncaţiîntr-un
prihănit", uitându-se sensul iniţial, cuptor încins, sfârşind suferinţele lor
din latină, unde derivatul avea sensul în 2 noiembrie 341. Pomenirea lor se
pr.rm: d3 vultur, specif ic vulturului, face în Biserica Orientală la 2 noiem-
„curajos", „putemic". brie;b)S/Mc.4cĂz.#c7z.#v.Agat`hon;
ACHIM v. Ioachim c) Sţ Mc. Achindîn v . Ce!z;gir .
Înonomasticaromânească,nume-
ACHIMIE v. Ioachim le este atestat în variantele: 4cĂym
d!r, Anchinida, Chindina, Acindina,
ACHIMIAN v. Ioacliim
CĂ7.c7z.7Î. Ca nume de familie pot fi
ACHINDIN, prenume explicat asociate două derivate de la rădăcină:
dintr-un cuvânt cu valoare adj ectiva- Achinca, Achinen6o.
lă, grecescul czkz.73c7y#oS (G-KW6WoS)
ACULINA v. Acliilina
17
A AURELIA BALAN-MIHAILOVIcl
ADA, prenume din onomastica
românească modemă sau contempo-
rană, care poate fi explicat prin for-
ma hipocoristică a prenumelor 4c7e-
la, Adelaida (M:BO) sa,n de la. Rada,
numele purtat de mama domnitoru-
1ui Radu cel Mare (DOR). Credem
că este mult mai plauzibilă ipoteza a
treia, menţionată şi de Ch. Ionescu,
potrivit căreia prenumele ,4c7c! provi-
ne direct din ebraică, 4c7o fiind ates-
tat oa^ prenume ^\n Vechiul Testament,
în cartea Fcrcerz.z`, în două versete:
.|cmeh şi-a luat două femei: nume-
le uneia era Ada şi numele celeilalte
era Sela" (4,19) sa;". ,|sav şi-a luat
f ;emei din f ;etele Ccmaaneilor, pe Ada,
f;ataluiElonHeteul..."(36,2:).Fc):rm:a
ebraică 4c7cz% are sensul de „podoa-
bă", „cea împodobită", „ffumuseţe",
semnificaţie prezentă în mintea vor-
bitorilor de limbă ebraică şi atribuită,
în mod conştient, fetelor la botez.
În onomastica românească este
atestat în romanele sec. al XX-lea şi
preluat frecvent, ca nume de botez,
umare a influenţei personajelor lite-
rare. Este folosit în varianta i4c7z.73cz,
fomată cu suf. -z.73cz.
ADAM, prenume bărbătesc, frec-
vent în onomastica românească mai
ales ca nume de familie. Vechiul
nume biblic, dat primului om creat
de Dumnezeu, are o explicaţie etimo-
1ogică sugerată chiar ^m cartea Fcrce-
rz.i., prin decriptarea cuvântului ebra-
ic c]cZĂcrwcrĂ „sol, pământ". Aceeaşi
;emnificaţie o are şi vocabula om,
păstrată din latină (Ăomo < Ăcim#5',.
Ăet77eo 7?c}f%S „născut din pământ"),
semnificaţie prezentă în limbile ro-
manice cu sensul „cel făcut din lut,
pământ". Adam, ca pfenume, se în-
tâlneşte mai rar, fiind mai ffecvent ca
nume de familie, atât în forma lui pri-
mară, cât şi în numeroase derivate.
În onomastica românească: 4c7o-
mescu, Adamachi, Adamoiu, Ada-
muţ, Adămul, Adăman, Dăman, Ada~
ma, Dama, Damu, Dameiu, Damcea,
Damşa, Dămiş , Dămici, Adămilă, Dă-
mila, Dămilescu, Dămiloc, Dămocu,
Dămocuţ, Adămoiu, Adămon, Dăm-
ţeni,, Adămuş, Dămuşiţa, Adamia.
Frecvent ca nume de familie astăzi:
Adam, Adamache, Adamachi, Ada-
mescu, Adamesteam, Adameştea-
nu, Adameţ, Adamiade, Adamiloaie,
Adamoiu, Adamov, Adamovici, Ada-
movschi. Adamaschi, Adamuţă.
ADELA, prenume de provenienţă
gemariică sau franceză, intrat târziu
în limba română, în sec. al XIX-lea,
când influenţa limbilor germană şi
ffanceză a fost foarte putemică. Pro-
venit din numele comun geman 4c7e/
„nobilime", cu corespondentul ver-
bal oc7e/7? „a,înnobila", s-a impTs ca
prenume încă din sec. al VI|-lea, cu
fome ca i4c7c7/c7, j4J%cz/c7. Există şi for-
rnelecorrLpuse,Adelindes&"Adelida.
În onomastica creştină este atestat în
sec. al VII-1ea, prin viaţa Fe7^z.cz.fez.
[4c7e/c7, o prinţesă rierovingiană, de-
venită stareţă a Mănăstirii Sf. Iulian.
Feri.cz./c7 4c7e/cz a adomiit în Domnul
în 735 şi pomenirea ei se face în Bi-
serica Occidentală la 24 decembrie.
În onomastica românească actua-
lă, prenumele este fi.ecvent, fi.ecvenţă
influenţată probabil şi de romanul lui
Garabet lbrăileanu, 4c7e/cr.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ADELAIDA, prenume care pro-
vine din germană, unde este tot un
cuvânt compus: ,4c7czJ „nobleţe" +
n#cw.c7cr, -Ăe}.d, o fomă mai veche
pentru sufixul -z.c7c}. Forma compu-
să care a rezultat înseamnă „ceea ce
este plin de nobleţe". În calendarul
Bisericii Romano-catolice şi în cărţi-
le care au ca temă vieţile Sfinţilor şi
a cuvioşilor, figurează Fer!.cj.fci zlc7e-
/c7z.c7o (931-999), fiica lui Rudolf al
lI-1ea, regele Burgundiei. Fiind creş-
tină, este fiica duhovnicească a stare-
ţului Odz.Jo# al Mănăstirii Cluny din
Paris. Aceasta este o ctitorie a Mănăs-
tirii Seltz-peJRin, întemeiată în 987,
unde se află şi locul de veci al 4c7e-
/c}z.c7e!., alături de cel de-al doilea soţ
al ei, Otto cel Mare. Este pomenită în
Sinaxar sa:" Onomasticoml catolic \a.
16 decembrie.
În onomastica românească, pre-
numele 4c7e/czz.c7cr este întâlnit mai rar
şi, prin influenţă gemană, în epoca
modemă, este frecvent.
ADELIDA v. Adela
ADELINDE v. Adela
ADINA v. Ada
ADRIAN, ADRIANA, prenume
fi.ecvente la români, ele reproduc
nume de persoană din latină, unde
au existat ambele forme: Hcrc7rz.cr72%s
şi HczcJr!.ci#cr. La origine, ele indicau
locul de provenienţă, originea „de la
(sau)dinHadria",ffcic7rz.czfiindunto-
ponim. Hcrc7rj.cr73ws însemna „cel oriL
ginar din Hadria".
Prenumele are o situaţie specia-
1ă în limba română, deoarece el pă-
19
A
trunde odată cu răspândirea creştinis-
muluipeteritoriul1ocuitdepopulaţia
romanizată. Fiind un prenume purtat
mai întâi de împăratul Adrian, cel ca-
re îi osândea pe creştini, nu va fi fo-
losit de creştinii din prima jumătate
a sec.' al lI-1ea. Prenumele va pătrun-
de în onomastica creştină prin marti-
rii care au purtat acest nume, fie pe
cale directă, fie prin foma greceas-
că Asp"vos (Adriânos), cu varianta
Avspicwos (Andriânos). În Mczrfz.ro-
/ogz.z. sunt pomeniţi mai mulţi Sfinţi
cu numele Adrian: a) S/ A41c. j4cJrz.-
cz#, originar din Nicomidia, a trăit în
timpul marilor persecuţii ale împăra-
tului Maximianus Galerius. Acesta a
făcut o vizită în cetatea Nicomidiei şi
a oficiat mai întâi jertfa adusă idoli-
l;r. S-a interesat de numărul creşti-
nilor pe cai.e trebuia să-i nimiceas-
că. I-au surprins în peşteri, în timp. ce
se rugau, iar ostaşii i-au adus pe toţi
cei ce erau înscrişi în cartea de jude-
cată pentru a fi osândiţi. Unul dintre
mai marii cuiţii, cu numele 4cJrz.c773,
originar din Roma, a fost impresio-
nat de numărul mare de creştini şi de
seninătatea cu care primeau pedeap-
sa capitală şi s-a hotărât să fie trecut
şi el pe lista condamnaţilor, deşi avea
doar 28 de ani şi era căsătorit, de pu-
ţin timp, cu Ncz}cz/z.cr. Şi-a dat sufle-
tul în timp ce i se zdrobeau fluiere-
1e picioarelor, chiar în prezenţa soţi-
ei sale, în 303 . Trupurile mucenicilor
au fost duse într-o biserică din apro-
pierea cetăţii Bizantium (scris şi Bi-
zantia), unde a sfârşit şi curajoasa şi
curata NcrfcrJz.cr, fiind înhumată lângă
moaştele Sfinţilor. Pomenirea S/ n4lc.
4c77`z.cz7t se face în Biserica Orientală,

A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
odată cu pomenirea soţiei sale, jvcr-
Jc7/j.cz, la 26 august; b) S/ A4c. 4c7rz.-
c77Î, martir care a ti.ăit în Bizantium,
în timpul împăratului Liciniu. El a în-
drăznit să atragă atenţia împăratului
că prigoana împotriva creştinilor es-
te zadamică şi aduce multe pierderi
amatei şi lmperiului. Pentm această
cutezanţă a fost supus tuturor suplici-
ilor şi în cele din umă a fost decapi-
tat. Fratele său, Domezz.G, a luat trupul
şi l-a înhumat în oraşul Arghiropole,
unde se aflau şi moaştele S/ .4c7rz.cz# şi
ale Nataliei, precum şi ale S/ 4pos-
fo/ Sfcz/2z.e, întâiul episcop al cetăţii
Bizanţului. În Sz.7?czxc7re este trecu-
tă pomenirea Sfântului la 17 aprilie,
cea din 26 august fiind o eroare; c) S/
Mc. Adrian şi Evul, sciLs şi Eubul, tm
venit în Cezareea Palestinei, în 309,
în timpul persecuţiilor lui Diocleţi-
an. Scopul mărturisit al călătoriei lor
era acela de a-L cunoaşte pe Hristos
din relatarea directă a mărturisitori-
lor Lui. Guvematorul Palestinei, Fi`r-
milian, porunceşte să fie aduşi înain-
tea sa spre a le hotărî pedeapsa. După
ce au fost supuşi torturii, au fost stră-
punşi de sabie. Biserica Răsăriteană
îi pomeneşte la 3 februarie.
În.onomastica românească, pre-
numele Adrian, Adriana este foar-
te răspândit, atestat şi în documente-
le provenite din cancelaria lui Ştefan
cel Mare, unde întâlnim variante de
vechepro"nţare..Adrian,Adriieana,
Adriiena, Adriicma, Adreiana, An-
driicm, Andriiana, Andrian, Andre-
z.cz72 (prin contaminare cu Andrei);
Udre <Lîi*. gr. Amdrianus), Udrie, În-
drea, Udrea, Udrescu, Udrica, Udre-
can, Udriţa, Udroiu, Udroae, Dro-
ia, Udre, Udrişte, Udrişti, Udreşte,
Udriştoiu, Udriştio, Udristeciu, Hu-
drea, Hudrici, Hudreş, Udriu, Udri-
ul, Undrea, Idrea, Edrea, Iadre, Ia-
c7rcz (la istroromâni, N.A. Constan-
timescu, DOB:), Edrici, Idriciu,
Iadriciu, Idriceanul.
AFIAN v. Edesie
AFRODISIE v. Macrovie
AFRODITA, prenume modem,
împrumutat direct .din mitologia
greacă. 4/roc7z.fcz era socotită cea mai
fi"noasă zeiţă şi de aceea este consi-
derată simbolul frumuseţii feminine.
După conţinutul semantic al nume-
lui grecesc ctppo5 (âffos) „spumă",
avem o explicaţie etimologică de na-
tură mitologică, „naşterea ei din spu-
ma mării". La romani, 4/roc7z.fcz este
identificată cu 7re7Î#s sau ye7?ercz. Nu
întâlnim acest prenume în Sz.7tc#c7rG
sau în calendarele creştine din cau-
za simbolului termenului. Prenume-
1e este preluat direct din prenumele
grecesc AppoştTii (Affodite), un hi-
pocoristic pentru Appo (Afro). Sub
influenţa mitologiei, acest nume a
fost dat la botez şi fetelor creştine, re-
ţinându-se din semantica termenului
doar simbolul fiumuseţii.
În onomastica românească este în-
tâlnit mai ales în perioada modemă,
la baza răspândirii lui stând influenţa
exercitată de simbolul numelui.
AFTIRA v. Estera
AFTONIE v. Achindin
AFTONOM v. Avtonom
AGAPIE, AGAPIA, prenume
ffecvente . atât ^m onomastica, cât şi
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
în toponimia creştină datorită sensu-
1ui cuvântului, care exprimă o noţi-
une nouă, un concept specific creşti-
nismului, „dragostea fi.ăţească întm
dragostea lui lisus Hristos". La baza
numelui se află substantivul comun
grecesc ctyG7rTi (agape) „dragoste",
„bucurie duhovnicească, spirituală".
Numele este atestat în inscripţiile din
sec. al lI-lea, fie în cele de la Roma,
fie în cele din bazinul mediterane-
ean şi din Scythia Minor, în fomele
greceşti Ayci7rr\ (Agâpe), AyGmitos
(Agapet6s), Aycmoc (Agâpios), fapt
ce explică şi pătrunderea în O#o7#czs'-
/!.co7zcj/ creş#73 prin cultul unor martiri
şi martire. Cele două fome, 4gc}pj.e,
masculin şi 4gcrpz.cz, feminin, vor cu-
noaşte o seamă de variante ca: 4gcrpj,
Agapiţa, Gapia, Agaf ia, Gaf ia, Aga-
/c}, Gc}fle, înregistrate ^m limba veche
ca fome comune Bisericii Orientale,
ele fiind prenume ale Sfinţilor muce-
nici şi muceniţe: a) S/ A4l-z'/G 4gc7pz.
(scris şi z4gc%cz) din Tesalonic, cu po-
menire în Biserica Răsăriteană la 16
aprilie v. Irina; b) S/ A4:c. 4gcrpz.e, fiul
lui Eustaţiu şi al S/ reopz.s/cz, cu po-
menire la 20 septembrie v. Eustaţiu;
c) S/ A4c. 4gczpz.e, originar din Gaza,
cel care a trăit în vremea împăratului
Diocleţian. A făgăduit, împreună cu
alţi şapte tineri (rz.mo/cz% cel din Pont
şi P/z.sz.%, apoi alţi doi bărbaţi cu nu-
mele 4/€xc!73c7r#, originari din Egipt,
jţomz./ din Diospolis, şi alţi doi cu nu-
meleDz.o»z.s'z.e,uriiildinTripolisulFe-
niciei, iar cel de-al doilea din Egipt)
să nu înceteze propovăduirea Ei;c}7?-
gĂe/z.ez., indiferent de caznele şi moar-
tea cu care vor fi ameninţaţi. Ajunşi
în Cezareea Palestinei, în mijlocul
A
creştinilor, care erau scoşi din tem-
niţe spre a fi torturaţi public de către
guvematorul Urban, cei opt nou-ve-
niţi au strigat deodată: „Şz. 7?oz. s%7?/e777
creş/z.7€z../" La această declaraţie, veni-
tă din partea unor tineri viguroşi şi de
condiţie socială bună, guvematorul
a refiJ.zat maltratarea lor, ferecându-i
în temniţă şi dându-le timp spi`e a. se
răzgândi. Aceştia nu au cedat nici în
faţa darurilor oferite, nici în faţa su-
pliciilor, ci L-au mărturisit pe Hrist6s
cu mai mare fo#ă, ceea ce a dus la pe-
deapsa supremă, tăiei.ea capetelor în
aceeaşi zi, la 15 martie, zi de pomeni-
re în Biserica Răsăriteană a celor opt
Sfinţi; d) S/ A4:c. 4gc7pz.e v. Agapion;
e) S/ A4c. j4gczpz.e v. Basarab; D S/
Mc. Agapie v. "motei., g) Sff Miţă
j4gcpz.s v. Sofia.
În onomastica românească, pre-
numele 4gc}pz.e a fost purtat şi de un
monah care a ctitorit mănăstirea ce-i
poartă numele, 4gczpz.cz. Alte varian-
te ale prenumelui: j4gczpz.esc#, Gcr-
pie, Găpia, Agapin, Agachi, Agachie,
4gc}c%e. Azi, ca nume de familie:
Agape, Agapescu, Agapi, Agapiade,
Agapian, Agapie, Agapin, Agapiu.
AGAPI0N, prenum; atestat în
Martirologii, cu o fiorrriă, oa,re fa.ce
parte din familia de cuvinte c.e are la
bază rădăciha Ayct7tŢi (Agape) şi se
explică direct din foma prenume-
lui gr. AyG7ţtaw (Agapion). În Sz.#cr-
xc}r este menţionat S/ A4lc. t4gc}pz.o7e,
cel care a suferit şi a primit cununa
muceniciei împreună cu S/ A4c. Sz.Sz.-
#z.e şi S/ A4lc. 4gc}pz.e în ziua de 22 no-
iembrie, zi de pomenire a lor în Bise-
rica Orientală.

A DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
În onomastica românească veche,
prenumele este întâlnit într-o formă
rezultată prin contaminare. cu 4p!.o#
şi Pz.o#z.e, aşa încât sunt înregistrate şi
ţome ca,.. Poni, Ponea.
AGAPIS v. Agapie
AGAPIT, prenume provenit din
gr. Aycwriito€ (Agap6tos) „iubit",
„stimat", atestat şi în varianta 4gcz-
pef, în Moldova. În S!.#czxcw sunt tre-
cuţi mai mulţi martiri cu acest nume:
a) S/ A4lc. 4gc7pz./, originar din Capa-
docia, episcop al cetăţii Sinade (Fri-
gia), cel ce a trăit în timpul domniilor
lui Diocleţian şi Maximian şi a săvâr-
şit multe minuni, fiind dăruit cu da-
rul vindecării oamenilor, dar şi a ani-
malelor bolnave. S-a săvârşit la 18
februarie, zi de pomenire a Sfântului
în Biserica Răsăriteană; b) S/ j4gczpz./,
ierarh şi episcop sau papă al Romei
în 536 d.Hr. Se pomeneşte în Biserica
Răsăriteană la 17 aprilie. ,
În onomastica românească, nu-
mele este atestat în Moldova; a se ve-
dea S/%c7!.!. ş!. c7oc#me#fe, colecţia lui
Nicolae lorga, vol. XXVI.
AGATA v. Agatha
AGATHA, prenume feminin,
provenit dintr-un prenume arhaic
grecesc Aycioii şi Aycio"s (Agathe
Şi Agathias), forme ce au la bază ad-
jectivul gr. c4yciooG, Ti, ov (agath6s, -e,
-on), cu sensul de „bun", „preţios".
De aici numele pietrei sehipreţioase
agată, a:hestst ^+n Vechiul Testament..
„În rândul al treilea: un opal, o aga-
tă şi un ametist" (leşLrea 28, 19). Ca
prenume este întâlnit în literatura cla-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
sică greacă (Homer, Tucidide, Plu-
tarh şi Xenofon). Prenumele a fost
de timpuriu atestat şi la creştini, în
toată aria Bisericii primare, datorită
Prezenţei lui în o#omc}S/!.cocz77e Sau
Sinaxare. ah Sff M-iţă Agatha, orig}+
nară din Sicilia, cetatea Palemo, a
trăit în timpul persecuţiilor împăratu-
lui Decius, când în Sicilia era guver-
nator Quintilianus. Acesta a poruncit
ca ftumoasa şi curata 4gc}/Ăcr să fie
adusă în Catania, spre a fi constrân-
să să renuriţe la credinţa în Hristos,
scop pentm care s-au folosit toate`
mijloacele de tortură specifice epo-
cii. După multe suplicii, Sfânta trece
la Domnul în temniţa din Catania pe
5 februarie 251, zi de pomenire a S/
4gcrf%cz în Bisericile Orientală şi Oc-
cidentală; b) S/ A4l-;ţă 4gcr/z.cr, fecioa-
ră din Nicomidia, s-a săvârşit prin
foc împreună cu preotul Glicherie în
28 decembrie, zi de pomeriire.
În onomastica românească, nu-
mele este atestat`irir-nuri6roase vari-
ante, ceea ce demonstrează vechimea
+ui:. Agatha, Gatha, Agafta, Gafta,
Gafitea, Gaftiţa, Agafia, Gafia, Aga-
ha, Gaha, Agata, Gata, Gătin, Aga-
thiea, Agatiia, Gatia, Agaf tia, Gaf tia,
Agafia, Ogafia, Agafiţa, Gcftţa, Ga-
fia, Gafie, Gaftuţa, Agahia, Ahahiia,
Gahia, Gahie, Gahiţa, Gafie, Gasie,
Haf ie, Hahie, Hahica, Af ia. DeH.Na:he
c;M s"flxe.. Agaf lna, Gaf tna, Agaf tina,
Gaf tina, Agaf incu, Gaf tncu, Gaf iencu,
Gaf ienco , Gătin.
AGATHODOR v. Agathon
AGATHON, nume provenit din
foma gr. Ayotocw (Agâthon) „fiul
lui Priam" şi nume al unui mare
poet atenian, contemporan cu Eui-
pide. Semantic este legat de adjecti-
vul grecesc GyG0o€ (agâthos) „bun",
„preţios". Prenumele este comun
mai multor martiri: a)' S/ j`4lc. 4gc7-
/c)#, cunoscut şi cu numele hipoco-
ristic Agatonic (Agaton + suf. -ic)>
atestat în limba greacă, AyotooviKoS
(Agathonik6s), martir din Nicomi-
dia, cel care 1-a creştinat pe princi-
pele cetăţii şi care va fi pedepsit cu
exilul. A fost dus mai întâi în Tra-
cia, apoi în Bizanţ şi Seleucia, unde
va fi decapitat, împreună cu creşti-
nii pe care i-a convertit, dintre care
au fost amintiţi : rGoprepz.e, 4 cĂz.77c7z.72
şi Severz.cr#. Ex6cuţia a avut loc sub
supravegherea lui Eutolmiu, trimisul
împăratului Diocleţian. Sfinţii amin-
tiţi se pomenesc în Biserica Orientală
la 22 august; b) S/ J`4-z./G j4gcJ/o#z.ccr
(4gcrfo77 + suf. -z.ccz), scris şi Agc7fo-
72z.ce, muceniţă ce a pătimit împreu-
nă cu ffatele ei, Pczpz./, diacon al S/
Cc7rp, episcop de Triara, cel care a
primit martiriul în Pergam, în zile-
le împăi.atului Decius. Sfânta a fost
ucisă împreună cu episcopul Cc}rp
şi cu un slujitor al 1ui, numit j4gc!~
foc7or. Acest nume este fomat din
AyG0o(v), Agatho(n) + 8a)pov (do-
ron) „dar" adică „dar bun", „dar fru-
mos", „preţios" v. Carp; c) S/ A4c.
Agc}focJor v. Elpis; d) S/ Ă4lc. j4gc}-
/opod, nume compus din Agczţ%o(n)
„bun" + 7[o6(t) (podi) „picior". Acest
Sfânt este amintit în Pro/oczge c; di-
acon în Biserica din Tesalonic, unde
slujea împreună cu reoc/#/, 1ectorul
sau ceteţul (termen slavon), amân-
doi prigoniţi de Faustin, guvemato-
rul cetăţii, aflat în slujba împăratului
A
Diocleţian. După mai multe judecări
Şi întemniţări, în care erau amenin-
ţaţi cu moartea dacă nu vor înceta a-L
propovădui pe Hristos, au fost supuşi
chinurilor şi în cele din urmă aruncaţi
în mare, după ce au fost legaţi cu bu-
căţi masive de piatră, spre a se scu-
fimda mai repede. Pomenirea lor în
Biserica Orientală are loc la 5 aprilie;
e) Sft Mc. Agatanghel, "me co"ţms
din t4gc7/ + j473gĂe/, însemnând „în-
ger bun". Sf. Agatanghcl este origi-
nar din Roma, unde a fost botezat de
episcopul Sf. Clement al Ancirei Ga-
1atei (Ankara), trimis la Roma spre
a întări comunitatea creştină, supusă
terorii dezlănţuite de prigonitorii Di-
ocleţian şi Maximian. Cei doi măr-
turisitori sunt prinşi şi închişi spre a
fi judecaţi în cetatea natală. S/ 4gcr-
/c}#gĂe/ nu concepe despă#irea sa de
Sf. Clement şi pleacă, în ascuns, cu
acesta la Ancira, unde au fost prinşi
şi duşi direct în faţa guvematorului
Lucius, cel care îi va supune la nume-
roase schingiuiri din care vor scăpa
nevătămaţi şi vor aduce, prin aceas-
tă smerită răbdare victorioasă, foarte
multe suflete la noua credinţă. În cele
din umă se recurge la sabie şi sunt
decapitaţi în ziua de 23 ianuarie, zi de
pomenire a celor doi Sfinţi în Biseri-
czL Or±ental-a., D Sff M-iţă Agatoclia,
originară din Adrianopol, căreia i s-a
tumat jar pe gât, săvârşindu-se la 17
septembrie, zi de pomenire a ei în BiN
serica Răsăriteană,
În onomastica românească veche,
sunt înregistrate multe variante de-
rivate de la Agc}fĂo# şi AgcyrĂo7i!'€.'
Agaton, Agatona, Gatona, Agdfton,
Agaf itona, Agaf ion, Agaf ionia, Gtiton,

A AURELIA B ĂLAN-MIHAILOVICI
Gaf:tona, Gc[vtona, Ccfton, Caftona
(frecvente în Moldova), Gc7//oJ7z.cz, 4/-
toha, Af.toni, Aftonelu, Agytîm; Gc[f :
teş, Gaf tiş, Gc[ftoi, Gaftoescu, Găf :oe.
AGATHONIC v. Agathon
AGATHONICA v. Agathon
AGATHOPOD v. Agathon
AGATIA v. Agatha
AGATOCLIA v. Agathon
AGATON v. Agathon
AGATONIC v. Agathon
AGATONICA v. Agathon
AGATOPOD v. Agathon
AGEU, nume care a trecut la ca-
tegoria numelor de familie, la fel ca
în cazul prenumelui Adam. În pe-
rioada glorioasă a culturii megariene
era foarte cunoscut în foma j4egezts,
rege în Athena, dar născut la Megara,
unde ftgise tatăl său. Îşi dă obştescul
sfarşit înecat în mare, ceea ce ar putea
constitui o explicaţie pentru numele
mării în care s-a înecat, A4czrecr Egee.
Euripide scrie o tragedie cu acest su-
biect. Prenumele este destul de rar
întâlnit astăzi, şi se explică prin fili-
eră biblică, după numele S/ Proroc
4g77e#, al zecelea dintre profeţii mici.
Ca nume ebraic, ar avea semnifica-
ţia de „refiJgiat", „fiJgar". Ccrr/ec7 /#z.
AgĂGw are doar două capitole şi este
cuprins-a ^rrL Vechiul Testament, ^+ritre
Cartea lui Sofionie sti Cartea lui Za-
Ăczrz.cz. În primul capitol se precizează
vremea prorocirii lui: ,J^77 c}##/ cr/ c7oz.-
lea al regelui Darius, în luna a şasea,
în ziua întâi a lunii, a f;ost cuvântul
Donmului prin gura lui Agheu, pro-
rocul, către Zorobabel..." (A:ghf 5" 1,
1). Se crede că ar fi murit în ultimul
an de domnie al lui Darius. Se pome-
neşte la 16 decembrie.
Dereţinutcăambelefome,4g%e#
şi 4gĂz.e, au fost explicate ca prenume
aparte ce au la bază cele două fome
adj ectivale greceşti, Ayyicts şi Ay"S,
redate în română prin j4g%z.cr, cu sen-
sul de „sfânt" (DOR).
Prenumele este atestat în onomas-
tica românească veche, în perioada
influenţei neogreceşti: 4gĂz.cr, 4g%z.,
Agheu, Ghia, Aghiuţă, Ghiuţă. A se
remarca sensul peiorativ, antonimic,
pe care l-a primit varianta hipocoris-
tică 4g%z.#,fă, având sensul contrar ce-
1ui de „sfânt", devenind un eufemism
pentru diavol.
AGHENIA v. Eugeniu
AGHEU v. Ageu
AGHIAS,prenumevechiînDacia,
numită Goţia, cuvânt grecesc având
semnificaţia „sfântu|". A pătimit îm-
preună cu Vatus la 26 martie, zi, de po-
menire a lor în Biserica Orientală.
AGIANA v. Ana
AGLAIA, prenume întâlnit mai
rar în onomastica contemporană ro-
mânească. Are la bază tot un nume
de persoană din onomastica greacă,
4g/czz.cz sau 4g/c7z.e, atestat în J/!.crc7c7 lui
Homer, alături de fome ca: Ay^a",
Ay^ctopcw (Aglaia, Aglaofon), ates-
tate la Platon. Semnificaţia ac?s-
tui prenume nu .este alta decât ace-
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
ea de „strălucire", „podoabă" < gr.
uy^ctoc (aglâos), de aceea, în mitolo-
gie, 4g/crz.cr este şi numele uneia din-
tre cele trei Graţii. În latină, 4g/c}z.c},
-cre este socotită cea mai mare dintre
Graţii. În Sz.72czxcm sunt atestate nume-
le unor mucenici: a) S/ A4:c. Ay^cttog
(Aglaios), ca fiind unul din cei 40 de
mucenici ce au sfârşit, prin îngheţare,
în lacul Sevasta şi sunt pomeniţi la 9
martie; b) Cc/v. 4g/crz.o v. Bonifaciu.
În limba română, prenumele se
întâlneşte târziu, odată cu influen-
ţa neogrecească, mai ales în forma
4g/crz.cz, fiind atestat şi cu varianta hi-
pocoristică[4g/c-z'z./cz.
AGLAI0S v. Aglaia
AGNES, prenume specific ce-
lor două arii ale Biseri?ii, provenit
din foma numelui lat. ,4g7?e]s, o for-
mă feminină prin apropiere de crg-
##s „miel", deşi era în uz şi forma
grecească Ai/vn (Agne) cu sensul de
„cast, castă". Este un prenume vechi,
atestat cu cele două fome în literatu-
ra greacă. Sensul propriu-zis este cel
de „curat", „pur", iar cel figurat, prin
influenţa simbolisticii creştine (/z.-
sus, mielul jerţfit), este cel de „sîâr}:f. .
a) Este cunoscută viaţa S/ ,4g#es'c7, în
lat. 4g#es', gr. Airvn (4g7ÎG/, martiri-
zată la o vârstă foarte fragedă, 1a nu-
mai 12 ani. Originară din Roma, cade
victimă persecuţiilor împăratului Di-
ocleţian. Se face cunoscută prin refii-
zul ei de a aduce jertfă zeiţei Vesta.
Martiriul S/ ,4g7tcs a fost comentat
de S/ j4mbrozz.e, episcopul Milanului.
Deşi foarte tânără, aproape o copilă
plăpândă, este dusă într-un lupanar
de către prefectul Romei, Sinfi.oni-
A
us, dar aici este apărată printr-un mi-
racol; cel care vrea să o pângărească
cade mort la picioarele ei. Miracolul
nu înmoaie inima prigonitorului, aşa
încât o ucide prin tăişul sabiei. Pe lo-
cul morţii ei s-a construit o bazilică,
în jurul anilor 345, de către Constan-
tina, fiica lui Constantin. Pomenirea
Sf t Agnes (Agni sain Agnia) se fa;ce ^Ln
Bisericile Răsăriteană şi Apuseană la
21 ianuarie; b) S/ A4c. j4g7îz.e a suferit
moarte de martir împreună cu Tirs şi
este pomenit la 20 ianuarie.
În onomastica creştină numele
este prezent chiar din primele seco-
1e, redat prin foma latină 4g#es, iar
în neogreacă în forma Av€oG (Ane-
sa) sau Avscct (Aneza) şi are o sem-
nificaţie creştină mai pregnantă, prin
simbolistica temenului apropiat de
"miel".
În limba română, prenumele a fost
împrumutatdinApus,subfoma4g7?e-
scz, pronunţat 47Îesc}, fomă neadaptată
şi concuată de cele neogreceşti, ates-
tate în limba veche: j4#ezcz şi ,47?ezz.7?c7,
Anezeana sa:" Acniia.
AGNl v. Agnes
AGNIA v. Agnes
AGRIPA v. Agripina
AGRIPINA, prenume roman, fi-
ind cunoscut în istoria onomasticii
romane cu ambele fome, foma pen-
tm feminin, 4g7.z.j?pz.77cz, şi cea pentru
masculin, 4grJZpz.72#J. După fomă,
este un adjectiv de la cognomenul
roman 24grzppc7. Ca adjectiv în§em-
na „cel născut cu picioarele înainte".
Prezenţa prenumelui ^m onomastica
A AURELIA BĂLAN-M lrlAILoVIcl
creştină se explică prin influenţa Sfin~
ţilor: a) S/ A4-z./G .4gr!.z7z.J?cz, născută la
Roma, creştină devotată, care a su-
ferit în perioada de maximă prigoa-
nă instituită de împăr;tul Valerian.
A muit în cele mai sălbatice torturi,
la Roma, iar trupul ei a fost luat, în
ascuns, de trei creştine, Bcrsscy, Pc}#-
/cz şi j4gc7/o72z.cc7, şi dus în Sicilia. Nu-
mele S/ 4grz.pz.7tcz este bine-cunoscut
şi puterea Sfintei este solicitată spre
a fi intermediară, prin rugăciunile ei,
tuturor celor ce sunt bolnavi şi deznă-
dăjduiţi; b) S/ A4lc. Agrzpc} a pătimit
împreună cu Victorin la 18 februarie,
zi de pomenire; c) S/ Ă4c. 4gri.pcz v.
Dasie.
În documentele de limbă veche
românească, numele apare în sec. al
XVI-lea, cu variantele: 4grzpz.77ă, Grz.-
pina, Gârpina, Agripena, Gripena,
Agripă, Gripă, Grip, Gripe, Gripeiu,
Agrăpina, Grăpina, Grapina, Gra-
piyii, Hrăpina, Horpina, Garpiian, Pi-
na, Pinica, Pină, Agrif tna, Agritina.
AHILE, prehume de erou legen-
dar, foarte cunoscut din JJz.c}c7c} 1ui
Homer, nume situat în centrul aten-
ţiei cercetătorilor în ceea ce priveş-
te semnificaţia. Foma grecească
A%t^kuc, -8co€ (4c%j.//G#s') redată în
latină prin j4cĂr.//f3s, ar ^msemna „du-
rere, suferinţă". Este posibil ca prin
această semnificaţie să fi fost integrat
în onomastica creştină, mai ales prin
exemplul unor martiri ca: a) S/ Je-
rcz7.Ă 4%z./;.ej episcopul Larisei, capita-
la Tessaliei, care a trăit în timpul lui
Constantin cel Mare, un creştin bine
educat şi un distins cărturar care a
participat la primul Sinod Ecumenic
de la Niceea, în anul 325, şi a luat cu-
vântul împoti.iva ereziei lui Arie. Bi-
serica Orientală face pomenirea sa la
L S ma±., b) Sy: Ahileu, scris ş± Achileu,
sluj itor împreună cu S/ Nerezţ, amân-
doi eunuci, exilaţi împreună cu stă-
pâna lor, F/czvz.c! Do7%z.fJ./cz, patriciană
romană, nepoata împăratului Domiţi-
an. Acesta a exilat-o, pentru credin-
ţa ei în Hristos, în insula Pontia, pe
coasta Teracinei, unde au fost ucişi
toţi trei: 4Ă!./eaf şi Nere# prin decapi-
tare, iar S/ F/czvz.cr prin ardere în foc.
Pedeapsa capitală a fost aplicată sub
domnia împăratului Traian, deoarece
toţi trei au reftizat să aducăjertfă ido-
1ilor. Pomenirea lor se fa6-e în Bise-
rica Occidentală în ziua de 12 mai,
împreu11ă cu un ait martir, pCZ7?Crcz/Z.#;
c) S/ A4lc. 4%z./e, ierarh şi patriarh de
Alexandria, se pomeneşte în Biserica
Orientală la 3 iunie. t Albeu, Albeico, Albeaiu, Albeţ, Al-
În onomastica românească avem
ţorrruehe.. Ahilie, Ahil, Hilie, Hilii, Hi-
lei, Hiliia.
AHILIE v. Ahile
AHILEU v. Ahile
AHIM v. Achim
AITALA v. Achepsima
ALBA, ALBU, prenume foar-
te vechi în onomastica româneas-
că, astăzi nume de familie, cu o isto-
rie deosebit de interesantă din punct
de vedere mitologic. Amintim doar
opoziţia sau antonimia din onomas-
tica împărătească 4/bz/-J^7%pGrczf şi
Negrz/-J^77?părczJ. Semnificaţia majo-
ră a acestuia din urmă, în mitologia
românească, este strâns legată de le-
DICŢloNAR ONOMASTIC CREŞTIN
gendarul Negr# yocJă şi de Ţara Ro-
mânească, numită Wcr%z.cr Necrgră, cu
corespondentul tătar Kc7rc7 Lr/crg, tur-
cesc, Kara lf lak ţi staN:N Kara Vlaşka.
Deşi răspândite în limba veche şi ca
nume de botez, Île nu mai sunt utili-
zate astăzi, datorită impunerii tradiţi-
ei greştine, prin care se recomandă ca
prenume, numele unui Sfant ce devi-
::apn:ti:oînnuls;:::,akgauprăeraă::rs;|Piz::
4/bcz73, care a primit coroana muce-
niciei în Verulianum (Anglia) la 22
iunie. Aceste prenume româneşti au
fost frecvente în aria creştină roma-
nizată, ele fiind cunoscute în Dacia
înainte de venirea slavilor. Fo'me
atestate ale numelui 4/bc/, 4/bcz:;j4/b,
Albescu, Albăscul, Albul, Albea, Al-
bulea, Albulescu, Albuleţ, Albeacu,
Alban, Albean, Albaş, Albei, Albeiu,
beţu, Albeaţă, Albic, Albici, Albeci,
Albicea, Albin, Albini, Albineţ, Albi-
neţu, Albiş, Albişor, Alboe, Alboiu,
Alboiţă, Albotă, Albotescul, Albotin,
Alburuş, Albuş, Albuşel, Albuşoiu,
Albuşica, Albuta, Albuţă, Dalb, Dal-
bu, Dălbea.
ALBINA v. Silvîu
ALENT v. Valent
ALESIA v. Alexa-ndru
ALESSIA v. Alexandru
ALEXA v. Alexe
ALEXANDRU, ALEXANDRA,
prenume foarte răspândit, cu o veche
şiîndelungatătradiţie,menţinutăprin
celebritatea regelui macedonean ,4/e~
xandru Macedon sa;n Alexandru cel
A
Mcrre, fiul lui Filip, rege al Macedo-
niei. Este cunoscut ca un mare cuce-
ritor, care, prin calităţile sale excepţi-
onale, oglindite în romanul popular,
a intrat în legendă. Romanul este tra-
dus şi în limba română sub numele
4/eĂ;o#c7rj.cz. Numelui i s-au dat expli-
caţii numeroase, prin aşa- zisa efz.77?o-
logie populară., „Alexandru, grece-
aşte aşa să chiamă, sârbeaşte lzvan,
iară rumâneaşte,.mare ales, că ,era
mai ales decăt toţi". (Istoria lui Ale-
xandru cel Mare, p. 9). Prer""e-
le este cunoscut în greaca veche cu
mult înainte de cuceririle eroului de-
venit legendar. Este atestat î.Îi JJz.c}c7c},
iar forma feminină, j4/Gxcz7zcJrcz, apa-
re ca supranume pentru Cc7scz7ÎcJrcz,
aceasta datorită semnificaţiei terme-
nului. Cuvântul este compus din ver-
bul ct^8€® (alexo) „a proteja", „a apă-
ra" + cwspoc (ândros) „bărbat", deci
„cel care apără omul". Prin semnifi-
caţie şi prin martiriul unor creştini ai
primelor secole, prenumele a cunos-
cut o mare răspândire. Dintre Sfinţii
mai cunoscuţi şi prăznuiţi de Biseri-
cile tradiţionale amintim: a) S/ A4-zţă
4/excz7?c7rc}, împărăteasa, care, con-
form Tradiţiei, a fost soţia împăratu-
1ui Diocleţian, cea care s-a convertit
la creştinism după ce a asistat la mar-
tiriul Sf. Gheorghe. După ce a fost
închisă din porunca soţului ei, nere-
nunţând la hotărârea luată, este de-
capitată în Nicomidia şi odată cu ea
şi cei trei slujitori, 4po/o, Coc7rczf şi
JScrcĂj.e, care l-au mustrat pe împărat
pentru cruzimea lui. Pomenirea lor se
face la 21 aprilie; b) S/ z.erczr% 4/G-
xcmdru (250-3Zg), patriarhul Con-
S/CZ72fz.770PO/#/#Z., în Prima jumătate a
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
ALFIE v. Filadelf
ALICE, prenume modem, îm-
prumutat din onomastica apuseană,
neadaptat la limba română, fie prin
scriere, fie prin pronunţare, cunos-
candu-se forrne ca, Alis, Alisa, Alice.
Deşi a intrat pe filieră ffanceză, ca
origine nu este altceva decât gema-
T"l Adelheida sau Adelheidis. Sur[f
cunoscute în Gemania ca hipocoris-
tice, în prenumele calendaristic j4c7e/-
%ez.c7, cu cele două fome scurte, A/z.ce
şi 4/z.j*. Semnificaţia prenumelui este
cea cunoscută, „nobleţe", ca Şi în pre-
numele 4c7e/c}z.c7cr. Prenumele ,4/z.ce a
cunoscut însă o mare răspândire prin
influenţa personajelor literare (ex.
Alice în Ţara Minunilor), deN&rind
astfel un pr6nume feminin preferat în
onomastica modemă europeană.
ALIN, ALINA, prenume fi.ec-
vente în onomastica românească
contemporană, explicate de unii cer-
cetători ca fiind creaţii româneşti de
la verbul cr cr/z.73d. Frecvenţa lor şi în
limba franceză, unde au pătruns di-
rect din germană, se explică şi prin
semnificaţia radicalului cr//, c}//es
„tot", „toate", o rădăbină pe care o
.cgăsim într-o mulţime de fibme deri-
vate sau compuse.
0 fomă veche românească este
Alint, c;u va:riEmta Alinta, Alinte, ceea
ce s-ar putea explica prin apropierea
de verbul c7 c7/z.7?fc5.
ALINT v. Alin
ALINTE v. Alin
ALIPIE, prenume prezent în
onomastica românească veche. La
baza numelui stă temenul grecesc
ct^u7ttoG (alypios) „1ipsit de tristeţe",
„împăcat", o fomă adjectivală de la
substantivul G^o7t" (âlypia). Ca pre-
nume este creştin, specific mediilor
monahale, fiind legat direct de viaţa
SffAlipie,s"prari:nrriitstâlpnicul.OTî-
ginar din cetatea Adrianopol, S/ ,4/z.-
pz.e a trăit în sec. al VII-lea, în timpul
domniei împăratului Heraclie. Atras
de Biserică şi de slujire, este repede
hirotonit ca diacon. Părăseşte cetatea
spre a se retrage ^m loc pustiu, nu de-
parte de Adrianopol, unde îşi zideşte
un stâlp înalt, pe platfoma căruia va
petrece, în priveghere şi rugăciune,
cincizeci şi trei de ani, bătut de ploi şi
ars de arşiţele verilor. Trece la Dom-
nul în 26 noiembrie, zi de pomenire
în Biserica Orientală.
În onomastica românească veche
este fi.ecvent mai ales ca prenume
monahal, în cele două fome, mascu-
lină şi feminină: 4 /z.pz.z., LzPz.e, LzZ?z.ocz-
ia, Alîfia, Alimpia, Alimpie, Alimpes-
cu, Alimescu.
ALPIDA v. Elpis
ALPIE v. Ulpian
AMALA v. Mal
AMALIA, prenume ce aparţine
onomasticii modeme, fiind şi acesta
împrumutat din onomastica occiden-
tală. Este un vechi nume germanic,
răspândit prin familiile dinastice os-
trogote, una dintre ele fiind şi dinas-
tia 477?cr/z./or, nume cu fome ca 47#cr-
/os şi ,4777c7/#s, ce au la bază un radical
gotic neatestat, cyJ7€cz/s, cu sensul de
„valoros", „neobosit". Ca prenume
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
este atestat şi în Grecia, ALto^"
(Amalia), fiica unui mare nobil. Pre-
numele este răspândit în toată Euo-
pa, cunoscut şi prin personajele lite-
rare sau prin marile personalităţi ale
vieţii culturale europene.
În onomastica românească a pă-
truns în perioada modemă, sub in-
fluenţa putemică a culturii apusene.
AMANDIN v. Ipolit
AMBRO ZIE , AMBROZIA ,
prenume cu o fi.ecvenţă redusă în
onomastica românească. Corespund
numelor de persoană greceşti AHPpo-
otos (4mbr6sz.os') şi AHPpoo" (4m-
brc;sz'cz), fome adjectivale cu o sem-
nificaţie clară. Ele provin dintr-un
substantiv, temenul GHPpootG (am-
brosia) „mir purificator", ;,licoarea
care asigură nemurirea zeilor", de
aici sensul figurat de „nemuitor".
j47%Z7rosz.#§ este foma latină, prin ca-
re intră în onomastica creştină apu-
seană. S/ 4m6rosz.#s, episcop al Me-
diolanului (Milano), s-a riăscut la
Treviri în Galia (azi, oraşul Trier în
Gemania), în 340, ca fiu al prefectu-
lui de Galia. Se bucură de o educaţie
aleasă, cu studii literare şijuidice, de
aici şi practica de avocat, ajungând
guvemator al provinciilor Emilia şi
Liguria, cu sediul la Milano. În 374,
după moartea episcopului de Milano,
s-a pus problema succesiunii în scau-
nul episcopal, în condiţiile unei aprigi
pol6mici între arieni şi creştinii orto-
docşi, aşa încât a trebuit să intervină
guvematorul j47%b;~ozz.e. Cuvântarea
lui a cucerit inimile şi a fost propus
episcop, deşi nu era botezat, iar refii-
zul lui f477gGroz!.e, în calitatea sa de gu-
31
A
vemator, nu a fost acceptat. Este bote-
zat şi numit episcop al, Milanului în 7
decembrie. Cuând aprofimdează Bz.-
6/!.c}, pe care o învaţă pe dinafară. Cu-
noaşte toată literatura patristică a tim-
pului său, apreciindu-i pe Sfinţii Pă-
rinţi ai Răsăritului. Este un model de
elocinţă şi de bunătate, admirat de Fe-
ricitulAugustinc"re^ilvaevoca.^.nvo-
lumul său, Co#/ess'z.o7?es' (A4jr/%rz.s z.rz.).
De la #/ 4mbrozz.e au rămas numeroa-
se scrieri dogmatice, tratate de mora-
lă şi exegeze biblice, precum şi cântări
liturgice, păstrate până astăzi în Bise-
rica Apuseană. El este cel care a intro-
dus cântarea altemativă a psalmilor
în Biserică, stil cunoscut sub numele
de (cânt) crmGrozz.cz7e. Pomenirea sa se
face în ambele Biserici, de Răsărit şi
Apus, 1a 7 decembrie.
În limba română se impune o for-
mă preluată nu prin filiera latină, ci
prin cea grecească, cu pronunţia lui b
v, prin faptul că prenumele a fost şi
este frecvent în mediul monahal apu-
sean şi răsăritean: 477?vrosz.e, 477?vro-
să, dar ş±.. Ambrosie, Ambrosi, Abro-
sie, Brosu, Ambrus, Ambruş, Brosu,
Broşu, Bruju, Bruja, Broju, Ambro-
zie, Abrozie, Ambrogiu, Ambrosie,
Abrozie, Ambrohie, Ambrofie, Am-
broci, Abruzachie. Fo:rrn:ÎL Ambruş
este sub influenţă maghiară.
AMELIA, prenume foarte apro-
piat de 477tc}/z.c}, dar cu altă semnifi-
caţie şi răspândire. Este atestat sub
fomele duble, masculinul ,47#e/z.c/§
şi femininul 4me/z.c}, dar şi foma j7e-
me/z.cr. Se cunoaşte şi o fomă gre-
cească, ALt8^toc (Ameli6s), care în-
seamă „fără griji".

A A
4773e/z.#s, în foma latină, apare în
inscripţiile creştine începând cu 338.
Este frecvent în Europa şi în spaţiul
românesc contemporan.
AMFIAN v. Edesie
AMFILOHIE, AMFILOHIA,
pfenume care au avut în onomasti-
ca creştină o frecvenţă relativ mare
în Evul Mediu, mai ales în Biserica
Răsăriteană. La baza acestor prenu-
me se află cele două forme greceşti
ale numelui de persoană: ALLq]t^o%",
ALLq]L^o%Los (Amfilohia, Amfil6hios),
nume cunoscute în greacă de la sub-u
stantivul ctHpt^oy" (amfil6gia) „vor-
bire în două planui de idei, de obicei,
contradictorii", „controversă", de la
verbul c[Hq)tkya) (amfilego/ „a discu-
ta în contradictoriu". Ambele cuvinte
sunt fomiate din două elemente, GLLq)t
(amfi) „doi" + ^oy" (16gia) „vorbi-
re". Pr6numele a intrat în onomastica
Cleş+inăzL PrirL onomqsticomi Creştin,
în care figurează o mare personalitate
a Bisericii primare din sec, al IV-1ea.
a) S/ 477%/oĂz.e, episcop în lconia,
bun coleg şi prieten cu S/ Jrczsz./e ce/
A4czre şi S/ Grz.gorz.e de Nazianz, cu-
noscut şi sub apelativul S/ Grz.gorz.e
reo/og%/, un supranume primit prin
lucrările deosebite pe care le-a lăsat
despre credinţă şi Biserică. S/ 4mj-
/oĂz.e era originar din Capadocia, năs-
cut într-o familie de nobili. A studiat
retorica şi dreptul şi a ftmcţiohat ca
judecător, calitate ce i-a facilitat în-
tâlnirea.şi buna cunoaştere a S/ZÎ72fc4-
/etz. Grz.gorz.e, cel care l-a apreciat în
mod special, mai ales în ceea ce pri-
veşte corectitudinea hotărârilor jude-
cătoreşti şi sufletul său ales. La sfa-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
tul Sf. Grigorie se retrage din justiţie,
spre a sluji lui Dumnezeu, în depli-
nă cunoaştere a suferinţei umane în
lume. În acelaşi timp,' S/ ycr§z./e ce/
j`4czre ajunge arhiepiscop al Cesareei
şi îl invită în lconia, capitala Pisidiei,
numită şi Licaonia, unde nu era nici o
căpetenie arhierească. Fiind deja cu-
noscut ca jurist instruit şi cu drepta-
te, un adevărat slujitor al lui Dumne-
zeu, este ales de cler şi popor ca epi-
scop, misiune la care nu se aştepta şi
nici nu Ştia dacă va face faţă. S/ yc}-
sz./G ce/ A4lare, într-o epistolă pe care
i-o trimite, îi arată că alegerea, a fost
providenţială şi îl roagă să fie tare în
combaterea tuturor eresurilor şi abu-
zurilor, folosindu,şi harul de orator şi
dreapta judecată. Deoarece îl aprecia
în mod deosebit, S/ yc}s!./e ce/ Ă4lcz-
re, pe când era bolnav, îi încredinţea-
ză grija Bisericii sale. S/ 4m//oĂz.e
rămâne în lconia, unde organizează
mai multe Sinoade cu scopul comba-
terii unQr curente eretice. A interve-
nit chiar pe lângă împăratul Teodor
sie, rugându-l să scoată în afara legii
aceste grupări religioase eretice. Prin
rugăciune Şi post, bunătate şi mare
ordine, S/ 4mfl/o%z.e primeşte darul
vindecărilor cu ajutorul rugăciunii,
infomaţie pe care Biserica a primit-o
de la cel care i-a cunoscut activitatea,
5/1/ Grz.gorz.e de-Nazianz. Se stinge la
23 noiembrieo 394, zi de pomenire a
S/ J477%/o%e în Biserica Răsăritea-
năa;, t;) Sf t Mc. Aryf ilohie, guNe"ahor,
a pătimit împreună cu Filet, în tim-
pul 1ui Adrian, şi au trecut la Domnul
în ziua de 27 martie, zi de pomenire;
c) Sf: Cuv. Amfilohie de la Pângăraţi
s-a n'ăscut în anul 1487 în Bucovina,
D]CŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
într-o familie de buni creştini. Fiind
atras de viaţa monahală, a 'intrat. de
foarte tânăr în Mănăstirea Moldovi-
ţa, apoi, în anul 1508, a primit ascul-
tarea de a fi stareţ la Pângăraţi, unde a
condus obştea, ca egumen, o perioadă
lungă de 56 de ani. În acest interval,
domnitorul Alexandm Lăpuşneanu a
zidit o biserică nouă la Pângăraţi, în
locul celei vechi, de lemn, care a fost
arsă de turci. Biserica a fost sfinţită în
anul 1560 de către mitropolitul Gri-
gorie. C#v. ,4mfl/oĂz.e a trecut la o no-
uă treaptă a sfinţeniei, schimnicia, i;r
ca schimnic a primit numele de Enoh.
Trece la Domnul în anul 1570, după o
activitate duhovnicească atât de pro-
flmdă, încât a fost simţit ca Sfant încă
din timpul vieţii. A fost canonizat în
martie 2008, cu ziua de prăznuire în
BOR la 7 septembrie, împreună cu S/
C#i;. Sz.meo#, întemeietorul Mănăsti-
rii Pângăraţi v. Simeon.
În onomastica românească, pre-
numele este atestat în mediul mo-
nahal, dar şi în cel laic: 4wjfi/oĂ#,
episcop de Rădăuţi, Fz./oĂje, Fj./oĂz.
monahul, Amfilofie, Filofi, Filofie,
Amf ilomf ie (1S86), Anhilohie, rr"me
de episcop, atestat în 1666, Hj./o%;.e,
Anhilof ie, Hilof ie, Anhilotie (d"pîaFi-
lotiie), Hilotie, Cilotie.
AMIAN v. Centiriom
AMIN, AMINA, prenume rar în-
tâlnite astăzi, dar prezente în onomas-
tica românească la începutul sec.. La
baza numelui pot sta două explicaţii:
a) fomula biblică, noutestamentară,
folosită de Mântuitorul la începutul
fiecărei parabole, redată în versiunea
greacă prin ctmv (lat. amen) „adevăr:'
33
sau cu valoare adverbială, „adevă-
rat", fomulă folosită, astăzi, în cultul
liturgic cu semnificaţia de încheie-
re şi de întărire, „aşa să fie"; b) poate
fi o variantă a prenumelui Amun, ca-
re ar fi avut şi o fomă Amyn, nume
purtat de un Sfânt mucenic sărbătorit
în Biserica Orientală la 3 noiembrie.
AMOS, nume puţin obişnuit în
onomastica creştină. Unii autori îl
explică prin originea sa ebraică, unde
ar însemna „purtător de responsabili-
tăţi", „cel care ia asupra lui ceva", ^m
timp ce alţii consideră că avem de-a
face cu o fomă grecească, ALia)s,
prezentă în Sep/#czgz.#/c!, care ar în-
semna „alesul meu", adică „omul lui
Dumnezeu".
Numele aparţine unui proroc, un
păstor din Tecoa, din apropierea Be-
thleemului, părintele Sf. proroc lsaia
care a chemat poporul ales la credinţa
adevărată, întemeiată de Moise. Prin
vocea sa profetică, ce s-a făcut au-
zită între 762-750 î.Hr., el proroceş-
te dezastrul ce se va abate asupra ne-
credincioşilor. Cartea sa, aflată în ye-
cĂz.at/ res'Jcr77ţen/ între alte două cărţi,
Ogecz şi A4lz.Ăez.c7, cuprinde nouă capi-
tole în care sunt aduse la cunoştinţa
regilor şi preoţilor, vinovaţi de, decă-
dere, toate pedepsele cu care Dumne-
ze" ^\i va,1ov±.. „ Când Domnul va stri-
ga puternic din Sion şi din lerusalim
va slobozi glasul Său, jalnice vor fi
păşunile păstorilor şi uscat va fi vâr~
f iul Carmelului" (A;"os L, 2:). Po"e-
nirea sa se face în cele două Biserici
tradiţionale la date diferite, 15 iunie
în Biserica Răsăfiteană şi 31 martie
în Biserica Apuseană:
A AU RELIA BĂLAN-MIHAI LOVI cl
AMPLIAT v. Apelie
AMPLIE v. Apelie
AMUN v. Achepsima
ANA, unul din cele mai cunoscu-
te şi răspândite prenume din onomas-
tica creştină, datorită vechimii şi mai
ales a provenienţei lui directe din 7re-
chiulstiNoulTestament.L@b&zafor-
melor din greacă Awcmc (Anna-es),
în latină, 4#77c7, se află temenul ebra-
ic Hc!;ţ#c}Ă, cu sensul de „milă", „bu-
năvoinţă", „înduarea lui Dumne-
zeu", „ascultarea rugăciunii", „bine-
voitor". Se cunosc trei Sfinte cu acest
nume: a) S/Z3#ţcr 4#cr, mama Preacu-
ratei Fecioare Maria, o descendentă
din seminţia lui Levi, care, după Tra-
diţie, a avut două surori: pe Maria,
mama mironosiţei Salomeea, soţia
lui Zevedeu, şi pe Sovi, mama S/ E/z.-
sc7beţc7, soţia lui Zaharia, părinţii Sf.
Ioan Botezătorul. Ajunsă la bătrâne-
ţe alături de soţul ei, S/ JoacĂ!.7%, S/
A#cr avea o mare neîmplinire, care
le-a umbrit amândurora viaţa: absen-
ţa copiilor din casa lor. Multa rugă-
ciune, făcută neîncetat în tot timpul
vieţii, dar mai ales însoţită de post se-
ver, săvârşită de S/ JoczcĂz.m în pustie
şi de S/ j477cz în locuinţa lor din Naza-
ret, timp de patruzeci de zile, aduce
darul aşteptat. Ei primesc, prin înge-
rul Domnului, vestea cea mare a naş-
terii unui copil, pe care l-au făgădu-
it Domnului. Cum erau în vârstă, de
la naşterea copilei lor, Fecz.oczrtz Ă4ri
r7.cz, au trecut doar trei ani şi S/ Fe-
cz.oczră A4lc}rj.cz este încredinţată vie-
ţii sfinte, în templu, în grija marelui
slujitor Zaharia, după dorinţa părin-
ţilor ei. Această zi, a încredinţării ei
slujirii lui Dumnezeu, este prăznui-
tă de Biserica Răsăriteană la 21 no-
iembrie. Părinţii Maicii Domnului,
Jocrc%z.77t şi 47?cr, sunt pomeniţi de Bi-
serica Orientală la 9 septembrie, iar
de Biserica Occidentală la 26 iulie;
b) S/ i47ţc7, proroczţcz, pe care o ştim
din relatarea JVoc/% res/cr772e#f, trăia
în apropierea Templului din lerusa-
1im şi a fost prezentă atunci când este
adus Pruncul lisus la templu de către
Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara
Maria, în cea de-a patruzecea zi de la
Naşterea Domnului, după ritualul iu-
daic sau Legea lui Moise, care avea
un dublu scop: 1) intrarea în Tem-
plu după zilele cuăţirii; 2) închina-
rea Pruncului, întâiul-născut de parte
bărbătească, Domnului. De§pre acest
moment relatează S/ 4posfo/ Lctccz:
„Şi când s-au împlinit zilele curăţi-
rii lor, după Legea lui Moisâ, L-au
adus pe Prunc la lerusalim, ca să-L
pună înaintea Domnului. Precum es-
te scris în Legea Domnului, că orice
întâi-născut de parte bărbătească să
fie închinat Domnului. . . Şi era şi Ana,
prorociţa, fiica lui Famel, din semin-
ţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâ-
neţe... Şi era vădwă, în vârstă de opt-
zeci şi patru de ani, şi m se depărta
de templu, slujtnd noaptea şi ziua, în
post şi în rugăciuni. Şi venind şi ea în
acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vor-
bea despre Pr'mc tuturor celor ce aş-
teptau mântuire în lerusalîm" CL"cÎL
2, 22-23, 36-38). Pomenirea'S/ 473c},
prorociţa, se face în Biserica Orienta-
1ă la 3 februarie; c) S/ 4#cz, prorocz.-
ţa, rrrfr"a Sf t Samuel, prorocul . A+fLÎEîim
câteva date biogrăfice şi istorice, atât
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
despre ea, cât şi despre fiul ei, Samu-
eA,^Tr\ Vechiul Testament: „Omul ace-
la (Elcana) avea două ftmei, nume-
le uneia era Ana şi numele celeilal-
te era Penina. Penina avea copii, iar
477# 7oe/ c}vecz cop#" (1 Regi 1, 2). Şi
în acest caz avem de-a face cu rugăL
ciunea Anei pentru rodul pântecelui
pe care îl promisese lui Dumnezeu:
„După câtva timp a zămislit Ana şi
a născut un ftu şi i-a pus numele Sa-
muel, căci îşi zicea ea: ~ De la Dom-
nul Dumnezeul Scwaot l-am cerut! -
.„ Ana a adus pe prunc la Eli, zicând:
~ 0, Domnul meu, viu să fie sufletul
tău, Domnul meu! Eu sunt acea ft-
meie care am stat aici, înaintea ta, şi
m~am rugat Domnului. Pentru ac;st
copil m-am rugat eu şi Domnul mi-a
plinit cererea \ce aih ce:rut de la Dân~
sul. Şi acum eu îl dau Domnului pen-
tru toate zilele vieţii lui, să slujeas-
că Dom7?%/%z." (1 Regi 1, 20, 25-28).
Prorocz./c7 j477cz este prototipul feminih
al Sf. Ana şi a fiicei ei, Fecioara, Ma-
ria, iar pomenirea ei se face în Bise-
rica Răsăriteană în ziua de 9 decem-
brie. Ca nume creştin, 477c} este foar-
te popular încă din lmperiul Bizantin,
fiind propriu odraslelor împărăteşti;
d) S/ M-z'/ă j472cz v. Chiriac; e) S/
A4-z./ă 47tci din Goţia care a pătimit cu
Sila şi Vatus v. Sila.
La români, A7zcz este al treilea pre-
numefeminincaffec+enţă,dupăĂ4:c7-
rz.c! şj. E/e7Îc}. Prin variahtele hipoco-
ristice, de alintare, se cunosc astăzi
fome îndepărtate de forma iniţia-
Tîa oa;. Anica, Nica, Anicuţa, Nicu~
ţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Anişc)r,
Aniţa, Aniţan, Aniţescu, Aniţoiu, Ni-
ţa, Anuca, A"şca, Anuşa, Nuşa,
A
Anuţa, Nuţa, Uţa, Amţ, Anuţei, Anu-
ţoiu, Anoca, Anoaica, Noica, Anea-
sa, Ani, Anina, Anita, Nana, Anca,
Ancuşei, Ancuţa, Cuţa, Cuţescu, Uţa,
Anaf tmie, Anaf ia, Aghicma şi Aviana,
Aviiana, Aveana, Aviona şi lghiiana,
forme vechi, rezultate din contamina-
rea cu alte nume sau rezultate din sin-
tagme ca: Ay" Awci (Agia Ânna), în
forma ,4gz.cr#cr, 4w.cr7m şi alte variante
menţionate. Ca nume de familie este
atestat, astăzi,,în fomele: 477c7, j477c7c,
Anaca, Anagnastopol, Anagnoste,
Anagnosti, Anasia, Anasie, Anca, An-
car, Ancaş, Ancateu, Ancăn, Ancăr,
Anchescu, Ancheş, Anchidin, Anchi-
evici, Ancu, Ancuceanu, Ancucioiu,
Anculescu, Anculete, Anculia, Ancu-
ta, Ancuţ, Ancuţa, Ancuţă, Ancuţei,
Ncuţeru, Ancuţi, Ancuţii.
ANANIA, prenume cu o foarte
mare răspândire în onomastica veche
r6mânească. Provine din forma ebra-
ică ffcz72cz72z.czĂ (Chanania), cu sensul
„Domnul este îndurător", „Domnul
este norul, apărarea mea". Ca nume îl
găsim în Bz.b/z.e: a) Forma grecească,
Avcw"s (Ananias), apare în Sepfc/c]-
gz.72/cz, fiind numele unuia dintre cei
trei tineri, aruncaţi în cuptor, în Babi-
1on, de către Nabucodonosor, spre a
fi arşi. Rugăciunea lor, făcută în mij-
locul focului aprins în cuptor, este re-
da;tiav^ir\ Cântarea celor trei tineri, ca,r-
te a, Vechiului Testament, ce se a:fl-a.
d"riai Epistola lui leremia. „Binecu~
vântaţi, Anania, Azaria şi Misael, pe
Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe
El în veci; că ne-a scos pe noi din lo-
cuinţa morţilor, şi din mâna morţii
ne-a smuls pe noi, şi ne-a izbăvit pe
 A AURELIABĂLAN-Ml[[A,ILOVIcl
noi din mijlocul cuptorului care ar-
de cu văpaie de f bc... " (C&r[+a;reîL. ..1,
65); b) Ca prenume creştin este răs-
pândit prin influenţa pe care a avut-o
S/ .4poS/o/ j473cz7tz.cz, unul dintre cei
şaptezeci Apostoli ce I-au slujit lui
Hristos, făcând cunoscută Evc7#gĂe-
/z.cz. Iudeu de origine, locuia în Da-
masc, ca mulţi alţi creştini iudei ca-
re au părăsit lerusalimul după lapi-
darea S/ Ş/e/cz7?, spre a fi mai departe
de Sinedriu. El este cel înştiinţat de
lisus Hri;tos că trebuie să-l preia pe
Saul, viitorul S/ 4o5'/o/ Pave/, ce-şi
pierduse vederea în timpul miraco-
lului ce a avut loc pe drumul Damas-
cn+ui.. „A mers Anania şi a intrat în
casă şi, punându-şi mâinile pe el, a
zis: Frate Saul, Domnul lisus, Cel ce
ţi S-a arătat pe calea pe care tu ve-
neai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi
să te umpli de Duh Sf ;ânt" (Eaiphe 9 ,
17). După Tradiţie, se ştie că S/ ,47Îcz-
77z.cr a rămas mult timp în fruntea Bi-
seficii creştin'e din Damasc, sfârşirid
tragic, fiind ucis cu pietre ca S/ Ş/e-
/cz7L Biserica Orientală îl pomeneşte
pe S/ 4pos'/o/ 477cr#z.cr la 1 octombrie
şi la 4 ianuărie, odată cu cei şaptezeci
de Apostoli; c) `S/ A4lc. 4#cz#z.cz, preot
în Persia, care a pătimit în,timpul lui
Sapor 11 (344) împreună cu alţi cinci
mucenici în 17 aprilie, zi de pomeni-
re în Biserica Orientală.
În onomastica românească, es-
te atestat mai întâi ca nume monahal
sau ecleziasti6: 47?cz#z.e, ,4#z.7#.e, O#cr-
rtie, Naniescu, Nanlat, Nani, Nc(nia,
Nanie, Nanianu, Anan, Ananul, cn
der.Na;ki3Le Ncm, Naneş, Ncmaş, Nă-
niş, Nancu, Nam; Nanul, Nanules-
cu, Nanea, Nănescul, Năriău, Nana,
Năneasa, Ndnaşcu, Nănaşca, Na-
36
neş, Nănilă, Naniş, Năniţă; Harianic,
Nanoescu, Nc[notă, Namnotă, Nc[rw-
ca, Nanuţa, Nănuşel, Nanc, Nanca,
Nancul, Nanculescu, Neancu, Nean-
ciu, Nanci, Nanciu, Ncmciul, Năn-
cz.oz.#/,. NCJ#c7recr, prin contaminare cu
CĂJrecr. Ca nume de familie înregis-
trate` astăzi : ,4#cr#z., 21.7tc77ţj.cz, 473c}73z.c77e,
Ananie, Ananiescu, Ananute, Ananu-
ţei, Ncm, Nana, Nanaşi, Nanau, Na-
nău, Nanca, Nanci, Nanciu, Ncmcu,
Nancuischi, Ncmculeascu, Nandra,
Nandrea, Ncmdriş, Nane, Nanea, Na-
nescu, Naneş, Ncmtu, Nnanţu, Nanu,
Namc, Nanul, Nanulesc:u, Nanuş,
Nanuţi.
ANASTASIE, ANASTAS|A,
cele două forme lexicale se impun ca
prenume numai în onomastica creş-
tină. Temenul gr. cWGotctols, -Sa)S
(anastăsis, -eos), cu sensul de „învi-
ere", era un temen obişnuit şi avea
în epoca precreştină sensul atenuat
de „ridicare", „sculare", după cum
o arată şi elementele alcătuitoare
ale cuvântului civG- (ana-) „sus" +
otcioLo (stâsio) „a sta". Foma se im-
pune ca nume de persoană prin creş-
tinii care, la botez, primeau aces-
te nume, în forma gr. Awc"otoc
(Anastăsios) şi AvctoŢGo" (Anas`ta~
sia) sau în foma lat. 47?cH/c}§J.#S, cu
specificul noii semnificaţii, date de
Învierea lui Hristos. Aiceste prerr"
me sunt atestate în primele secole şi
au, fost fre?vente în lmperiul Bizan-
tin, datorită multor Sfinţi prezenţi
în sZ.;7axcm ce au Purtat acest nume:
a) S/ A4c. j4j7crs'/czsz.c7, martiră, născută
în provincia daco-romană din sudul
Dunării, în cetatea Simium (azi Mi-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
troviţa, în apropierea Belgradului), o
cetate în care au pierit mulţi slujitori
ai Bisericii, printre care. femei, tineri
şi copii. S/ 4#czsţc7sz.c7 şi-a dat viaţa
pentru Hristos pe 25 decembrie 304,
fiind condamnată printr-un ordin al
lui Probus, guvematorul provinciilor
Panoni.a rnfeiţior, î Moesia`.ţ Superi-
or, Dacia Ripensis. De reţinut că în-
tru cinstirea §/ A4-jţe 4#czs/c7s'jcr, sora
împăratului Constantin cel Mare, s-a
zidit o biserică la Roma în,458, un-
de au fost aduse sfintele moaşte, ca-
re apoi au fost aşezate în biserica cu
hramul „Sf. Anastasia" din Constan-
tinopol. În sec. al IX-lea, o biserică,
cu hramul „Sf. Mare M-iţă Anast-
asia" s-a zidit în Tesalonic, şi o mă-
năstire ctitorită de împărăteasa The-
odora. Aici se află craniul Sfintei so-
cotită mare vindecătoare. Pomenirea
Sf t Mare M-iţe Anastasia se fîioe ^m
Biserica Orientală la 22 decembrie;
bh Sf : Cuv. Anastasia Romana, s"prar
nume ce reflectă originea ei, din ceta~
tea Romei. Este devotată vieţii în sin-
gurătatea monahală, având grijă de
creştinii care sufereau pentru credinţa
lor. Pârâtă guvematorului, care punea
în aplicare planul lui Decius şi Vale-
rian, de stâpire a creştinilor, este su-
pusă la nenumărate suplicii, ca ac61ea
de ;fârtecare a membrelor şi a limbii,
i s-a tăiat capul la 29 octombrie, zi de
pomenire a Sfintei în Biserica Orien-
tală; c) S/ A4c. 4#crsJc#z.e, martir, pro-
povăduitor al lui Hristos, care neîn-
cetat adăuga cuvântrilui său fapte de-
osebite cu care îi aducea pe mulţi la
Hristos. Este prins, i se taie capul şi
este aruncat în mare. 0 creştină re-
uşeşte să-l `scoată, îl unge cu mir, îl
A
înfăşoară în pânze şi îl depune într-o
cqsă de rugăciune. Acolo, moaştele
Sfântului fac multe tămăduiri, adu-
când pe calea credinţei pe mulţi rătă-
ciţi. Pomenirea lui se face la 25 oc-
®o"brie., d) Sf Mc. Anastasie Persul,
fiul unui mag, iniţiat în toate secrete-
le acestei îndeletniciri antice chiar de
către tatăl său. După cucerirea leru-
salimului de către persani, în 612, se
aduce în Persia lemnul Cr#cz.J. /#z. Jz.-
F#s, fapt care a creat o vie impresie
în rândul armatei, datorită miracole-
lor ce aveau loc. Tânărul A4lc!g##dc7f,
care slujea în amată, a fost impresio-
nat de ceea ce vedea şi a dorit să afle
ce este cu această credinţă a creştini-
lor, iar în cele din umă s-a convertit.
A părăsit locul natal şi s-a dus în pe-
lerinaj la lerusalim, unde a ales viaţa
monahală şi s-a botezat, primind nu-
mele de monah 4#c}S/czs'z.e. A slujit. ca
monah la Mănăstirea Sf. Sava din Pa-
1estina, ocupată de perşi. Încearcă să
propovăduiască Evc7#g%e/z.c} în rândul
conaţionalilor săi, străbătând cetăţile
Palestinei şi ale ludeii. Este prins în
Cezareea şi decapitat. Pomenirea lui
se face în Biserica Orientală la 24 ia-
nuarie, iar la 22 aducerea moaştelor
lui; e) S/ Ă4Lzţtă J47cc}sfc}sz.c}, martiră ce
a pătimit împreună cu S/ A4Ţ-zţă yc}§j.-
/z.s'c7 în timpul lui Nero, făcând parte
din creştinele convertite chiar de Sf.
Apostoli Petru şi Pavel. Pomenirea ei
se face în Biserica Occidentală la 15
aprilie; D S/ A4:c. j4#c7§ZczSz.e v. Celsie;
g) Sff Miţă Anastasia v. Hrţsî\gon.
Prenu"ele Anastasie şi Anastasia
sunt răspândite pe zona întinsă a tra-
diţiei onomastice creştine româneşti,
vechimea lor fiind probată şi în acest
 A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
caz de mulţimea variantelor: j47Îc}r/cr-
sie, Anăstasia, Nastasia, Năstăsoa-
ia, Nastasca, Nasta, Naste, Nastasă-
ia, Tasăia, Tăsia, Siia, Tasiia, Tastia,
Stia, Nastasica, Sica, Nastasiţa, Siţa,
Sică, Siica, Nastina, Năstuţa,. Anasta-
se, Năstase, Stasii, Stase, Tasie, Tase,
Năstac, Anastasian , Tassian, Anasta-
siu, Anastasachi, Năstanasie, Stana-
sj.e. Ca nume de familie este răs-
pândit astăzi în foarte multe varian-
ti3.. Anastas, Anastasatu, Anastase,
Anastasecu, Anastasescu, Anastasia.
Anastasiade, Anastasie, Anastasiei,
Anastasiu, Anastasoaie, Anăstase,
Anăstăsoaie; Nasta, Nastac, Nasta-
cu, Nastasa, Nastasache, Nastasă,
Nastase, Nastaselu, Nastasescu, Nas-
tasi, Nastasia, Nastasie, Nastasiu,
Nastasîuc, Nastaste, Naste, Nastea,
Nastescu, Nastiuc.
ANATOL, prenume care repro-
duce numele de persoană de origi-
ne grecească AWŢo^ioc (Anat6lios),
în latină ,4#c7/o/z.#s', fomă adjecti-
vală derivată de la numele comun
cwaŢom (anatol6) „răsărit", „orient".
Foma feminină, ,4#cz/o/z.c}, este un to-
ponim pentru denumirea Asiei Mici.
Numele a intrat în onomastica creş-
tină prin intemediul o72o77ţczsţz.co##-
% Creş/Z.7ţ în Care sunt atestate nume
de Sfinţi, cuprinşi şi în Sz.#cwcw a) S/
Ierarh Anatolie, patriarh al Constan-
/j.#opo/z/% între 449-458. A partici-
pat la Sinodul Ecumenic de la Calce-
don din 451, în care s-a pus problema
combaterii ereziilor multiple, apăru-
te în legătură cu persoana Mântuito-
rului. Este Sinodul la care s-a stabi-
1it definitiv Sz.w6o/2// crec7z.#/ez., rămas
până astăzi în foma pe care o măr-
turisim. Pomenirea S/ 4#ci/o/z.e se
face în Biserica Orientală la 3 iulie;
tjh Sft Miţă Anatoli sm Anatolia v.
Fotina; c) S/ A4c. 47?crţo/z.e v. Eus-
tratie; d) S/ Ă4lc. j47?c7Jo/z.e, Stratilat
(general), care s-a săvârşit împreună
cu Sf. Gheorghe la 23 aprilie.
Ca o particularitate în ceea ce pri-
veşte aria de răspândire a prenume-
lui în onomastica românească, amin-
tim frecvenţa lui în zona de răsărit, în
Moldova, Basarabia şi în sudul Du-
riă".fir. Netolia, Nadolu, Nadu, Dolu,
Dole, Dolea, Dolă, Doleian, Doli-
nescu, Dolete, Doleteman, Doluman,
Dolcu, Dolca, Dulca, Odoleanu. Cai
nume de familie astăzi: 4#crfo/z.e, Do-
la, Dolan, Dolcma, Dolănescu, Dol-
ccm, Dolcescu, Dolcoş, Dolcu, Dol-
dea, Dolea, Dolec[n, Doleanu, Do-
lenschi, Dolete.
ANATOLIE v. Anatol
ANCA v. Ana
ANDREI, ANDREIA, prenume
intrat de timpuriu în onomastica creş-
tină. Numele de persoană a existat şi
în greaca veche, Avspsae (Andr6as),
explicat prin forma de nominativ-ge-
nitiv a substantivului cwiip, -cwspc[c
(ândras) „bărbat". Prezenţa nume-
+rii ^rri Noul Testament, ^rrL Evanghe-
/z.cr c7cfpă Ă4cz/ez., precum Şi populari-
tatea Sfinţilor ce au purtat acest nu-
me, au făcut posibilă frecvenţa mare
a acestui prenume în tot spaţiul creş-
tin, cu precădere în cel ortodox:
a) S/ 4pos'fo/ ,472c7rez., fratele Sf. Pe-
trii, „Andrei, întâiul chemat la apos-
/o/z.e ", a suferit moarte prin răstigni-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
rea sa pe o cruce în fomă de X, în
oraşul Patras din Achaia. Deoarece
S/ 477c7rez. a propovăduit credinţa în
Hristos într-o arie întinsă din punct
de vedere geografic, cuprinzând ţăr-
mul Mării Negre, Dobrogea, Sciţia,
Epir, Tesalia, Achaia, numele lui se
păstrează în tradiţia populară, regă-
sit în multele ciedinţe şi practici po-
pulare, exprimate lingvistic şi sim-
bolic în mai multe compartimente:
1) toponimie cu nume rămase până
astăzi în Dobrogea; 2) numele po-
pular al lunii decembrie, 473c7rec!,
f#c7recz, U77c7recz, Variante ce indi-
că o perioadă veche a proceselor fo-
netice suferite de limba latină), lună
ce începe după prăznuirea is/ 4pos-
/o/ 4#c7rez., în ziua de 30 noiembrie;
3) Crucea în formă de X simbolizea-
ză „pericolul de moarte" la trecerea
căii ferate şi poartă numele de Cr#-
cea Sf lântulul Andrei.
Pentru români, şirul „Sfinţilor na-
ţionali" ar putea începe cu S/ 47?c77iez.,
chemat direct de lisus Hristos, spre
a-l face propovăduitor al Legz.J. Noz.,
Evanghelia.. „Pe când umbla pe lân-
gă Marea Galileii, a văzut doi firaţi,
pe Simon care se numeşte Petru şi
pe Andrei, firatele lui, care aruncau
mteaja în mare, căci erau pescari. Şi
le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi
face pescari de oc[meni. Iar ei, înda-
tă lăsând mrejele, au mers după Er'
(Matei 4,18-20).
S/.. 477c77`ez. vine în Sciţia Mică
(Scythia Minor), teritoriul dintre Du-
năre şi Marea Neagră, predicând po-
pulaţiei geto-dace. Tradiţia aposto-
latului S/ j4#c7rez. în Sciţia este sus-
ţinută în lucrările creştine,' scrise ,în
A
primele veacuri: Hipolit Romanul,
Despre j4pos/o/z., Eusebiu din Cezare-
ea Palestinei, cel care a preluat ştirea
de la Origene din Alexandria, pe care
o redă în JS/orz.cJ ec/es'z.c}sfz.că (111, 1,
Ţ).. „ Sf tnţii Apostoli ai Mântuitorului,
precum şi ucenicii lor, s-au împrăş-
tiat în toată lumea locuită pe atunci.
După rTradiţie, lui Toma i~au Căzut
sorţii să meargă la Parţia, lui Andrei
în Sciţia, lui loan în Asia, unde a şi
murit, la Eftes" (mv, p. 25). N±chi-
for Calist scrie că S/ 4posfo/ 4#c7rej.
a plecat de la noi spre sud, trecând
prin Tracia şi a ajuns în Bizanţ, apoi
prin Macedonia, în Tesalia, de aici în
Achaia, la Patras, unde a fost crucifi-
cat. Biserica primară a stabilit chiar
din sec. al lI-lea, ca dată de prăznui-
re a sfârşitului său, ziua de 30 noiem-
brie, păstrată până astăzi de cele două
Biserici tradiţionale, Ortodoxă şi Ro-
mano-catolică. Nu se ştie ariul crucifi-
cării; unii istorici cred că s-a petrecut
în timpul lui Nero (anii 64-67), alţii
cred că în timpul persecuţiilor declan-
şate de împăratul Domiţian. Patriar-
hia ecumenică din Constantinopol îl
socoteşte pe S/ 4#c7rGz. un întemeietor
al sccr###% c7po§/o/z.c în răsărit.
Pentru Biserica Ortodoxă Română
Sff Apostol Andrei " este Trnma,i „cel
dintâi chemat la apostolie" , ci ^rr[Hf fii]l
propovăduitor al Evcr72gĂe/].ez. pe pă-
mântul străromân, deci un ,4pos/o/
al neari"lui nostru, şi creştinismul
românesc trebuie săfie considerat ca
fiind de origine apostolică" (Sf da-
co-J'o77?., P. 23).
Acest mare dar obligă naţiunea la
conştientizarea acestui har dumneze-
iesc. Un argument decisiv şi de ne-
A AU RELIA BĂLAN-MI HAILOVI cl
contestat al existenţei creştinismului
geto-dacic din sec. I şi începutul sec.
ai irTiea este prezenţa !.cocr;ţez. creşţj.-
#e! „Păstorul cel bun", de pe Columna
lui Traian, unde apare chipul Mântu-
itorului cu hrismonul gravat pe umăr
(Vasile Lovinescu, 0 !.cocz7ză creş/z.-
nă pe Columna TraianăD., b) Sf An~
drei Criteanul, ou un supranume care
îi indică originea, insula Crefc7, al că-
rei episcop a fost. Născut la Damasc,
în Siria, în sec. al VII-1ea, pleacă la
lerusalim, unde se călugăreşte. Es-
te hirotonit diacon de către patriar-
hul lerusalimului, Teodor. După ce
a participat, ca trimis al lerusalimu-
lui, la Sinodul Ecumenic al VI-lea de
la Constantinopol, sinod în care sunt
condamnate ereziile ce continuau în
unele zone ale lmperiului, S/ A72c7rez.
este hirotonit ca episcop al Cretei în
jurul anilor 700. Este cunoscut ca au-
tor de cărţi de învăţătură şi de cân-
tări bisericeşti, mai ales cu minuna-
ta cântare numită Ccr7!o73%/ ce/ Ă4czre,
o rugăciune de pocăinţă, de o ffumu-
seţe şi adâncime spirituală de excep-
ţie, ce cuprinde istoria mântuirii nea-
mului omenesc, confomi Legz.z. 7recĂz.
Şi jvoz., adică legea celor două resfcr-
me#fe. Este citit de preoţi şi cântat
de credincioşi în primele patru zile
din prima săptămână a Postului Ma-
re, şi în ziua de miercuri a săptămâ-
nii a cincea din Postul Mare. Trece la
Domnul în Erisso, din insula Lesbos,
în 4 iulie 740, zi de pomenire a S/
Andrei Criteanul ^m Biser±ca Or±en-
tzLl-a., c) Sy: Andrei Stratilat, s"pr&r"-
mele indicând în acest caz profesia,
Sfrc7Jz./crj însemnând „conducător de
oşti", „general". În calitate de supe-
rior în amata romană, se afla cu tru-
pele în Siria, în timpul domniei lui
Maximian Daia, şi este numit coman-
dant în războiul de rezistenţă împo-
triva oştirii persane. Înainte de bătă-
lie s-a rugat lui Hristos, fiind creştin,
iar după victoiie a mărturisit\.soldaţi-
lor din apropierea lui secretul victori-
ei lor, cerându-1e să aducă mulţumi-
re acestui Dumnezeu viu, ceea ce a
dus la convertirea multora dintre ei.
Aflând despre aceasta, guvematorul
Antioh a poruncit ca toţi creştinii să
fie prinşi şi scoşi în afara Siriei, spre
a fi maltrataţi. 47?c7rez. reuşeşte ca, îm-
preună cu un corp de amată, să plece
în Cilicia, unde îi va boteza pe toţi cei
convertiţi. Guvematorul Antioh dă
ordin să fie toţi condamnaţi la ipoar-
te prin decapitare. Biserica Orien-
tală face pomenirea lor la 19 august;
d) Sf t Mc. Andrei v . Ţ]ai"st, e) Sf i Mc.
47®c7re!. v. Cristina.
În onomastica conteinporană ro-
mânească sunt frecvente două fome:
2473c7ra, 473c7rc7c7cr, explicate direct din
foma grecească ,4nd7.ds.
Vechimea `numelui Andrei, la ro-
mâni, se fixează prin analiza forme-
lor din primele secole, dovada o con-
stituie prezenţa acestor fome păstra-
te prin filieră latină: 4#c7rea, J^#c7recr
şi U7Îc7recr, precum şi multele varian-
te, folosite ca nume de familie: 4#-
dreiaş, Andriaş, Andrieş, Andrica,
Andricu, Andriţă, Andreuţă, Andru,
Andruţu, Andreucă, Andraş , Ondraş,
477c7reş,. alte fome şi derivate: .4#c7re,
Adrei, Andreia, Andreescu, Ndrea,
Andrii, Andraie, Draia, Andrica, An-
drică, Andricu, Andriţa, Andriţoiu,
Andriu, Andriuş. Andriuţă, Androae,
DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN
Andreoiu, Druţul, Druţe, Druţa, An-
driş, Andrior, Andriica, Andrici, An-
c7re#cĂ, 4#c7rez.c7czr.' Sub alte influenţe
depronunţareveche:47cdorcr,,4#c7or-
ca: Andreica, Andreică, Andrd!co,
`Andreicuţ,Andreic_uţă,Andreca,.An-
drica, Aridruşco, Îndreiu, În4reiasa,
Îndriiu, Îndreieşi`, Îndrieş, Înd.reica,
Îndre, Îndrea, Îndrei, Îndrti, Îndreş,
Înd"l , Îndrea, ^Indru..
ANDRONIC, prenume vechi,
aproape ieşit din uz. În onomasti-
ca românească actuală, e folosit mai
mult 6a nume de familie. Reprodu-
ce uh nume de persoană, frecvent în
Grecia antică, AvspovtKo€ (Andr6i
nikos), care reprezintă, din punct de
vedere formal şi semantic, un cuvânt
compus din cwsp-cwspoc (aner-ân-
dros) „bărbat" + vtq (#z'ke) „vic-
torie", deci „bărbat victorios". Es-
te cunoscut datorită celebrităţii scri-
itorului antic latin Z,z.vz.%s j473c7ro7!!.ce/s
(280-204 î.Hr.). În onomastica creş-
tină este frecvent în Biserica Răsări-
teană, iar în limba română este atestat
în sec. al XV-1ea şi al XVI-1ea. În Sz.-
#c"c" sunt pomeniţi: a) S/ 47tc7ro#z.c
ş]. 4fcr#asz.cr, soţ şi soţie, părinţi a doi
copii, pe care îi pierd în uma unor
boli incurabile. Aflaţi în mare sufe-
rinţă şi tristeţe, sunt mângâiaţi prin-
tr-o viziune, în urma căreia hotărăsc
să vândă averea şi să devină monahi.
Fac un pelerinaj la lerusalim, de un-
de 4/c}#crsja se îndreaptă spre Mănăs-
tirea Tabenesi, în Egipt, iar 4#c7ro-
#z.c rămâne la o mănăstire din Palesl
tina. Se întâlnesc, întâmplător, după
12 ani, în pelerinajul de la lerusalim,
facut de j4fcz7ţc}s!.c} nerecunoscută de
41
A
soţul ei, deoarece era travestită şi s-a
pTezeri+at călugărul Atanasie. Seu ho.-
tărăsc să ducă o viaţă aspră în apropi-
erea Alexandriei, fără ca ,473c7ro7ţ!.c să
bănuiască identitatea monahului 4 fcr-
#c}sz.e.Dupămdarteaacestuia,Andro-
nic descoperă în Atanasie, „fratele de
chilie", pe fosta lui soţie, 4Jcr#asz.ci.
Sunt pomeniţi în Biserica Răsăritea-
nă la 9 octombrie; b) S/ 47?c7ro7ţz.c şi
J%7!z.c7, două nume ce apar şi în No2t/
resfcrme#f; în îndemnul făcut de Sf.
Apostol Pavel, de a fi îmbrăţişaţi ca
. pătimitori întru credinţa şi mărturisi-
rea lui lisus Hristos: ,+^77tbră/z.şc}/z. pe
Andronic şi pe lunias, cei de un neam
cu mine şi împreună închişi cu mine,
care sunt vestiţi întru Apostoli şi ca-
re ^maintea mea au f ;ost ^m Hristos"
(Romani 16, 7). Cei doi, soţ şi soţie,
au făcut parte din grupul celor şapte-
zeci de Apostoli ai Domnului, primii
creştini din lerusalim „de un neam cu
Saul", adică iudei creştinaţi înaintea
întâlnirii lor cu „Apostolul neamui-
lor". Biserica Orientală îi pomeneşte
la 17 mai; c) S/ 4#cJro#z.c, Prov şi
rc!rcr% au trăit şi au suferit martiriul
în timpul marilor persecuţii ale împăL
ratului Diocleţian. Fiind creştini ca-
re Îl mărturiseau pe Hristos, au fost
prinşi în cetatea Pompei (Pompeio-
polis), unde rcrrcrĂ, originar din Ro-
ma, slujea ca demnitar militar. Prov
era originar din Tracia, iar 477c7ro7w.c,
din Efes. Toţi se aflau în serviciul îrp-
păratului, de aceea au fost duşi în fa-
ţa lui Flavian, prefectul oraşului, şi
obligaţi să renunţe la cultul creştin.
Aceştia au refiizat să se supună şi au
fost maltrataţi şi ucişi cu cruzime.
Pomenirea lor se face în Biserica Ră-
 A AURELIABÂLAN-MIHAILOVIcl
săriteană la 12 octombrie; d) S/ A4:c.
Andronic v. Faust.
Variante înregistrate în onomas-
tica românească: 477c7ro7?7.c, 47?c7ro-
nescul, Androneasca, Androinic, An-
droină, Adrunic, Dronic; Andronie,
Androni, Androniu, Andron, Andro-
nii, Andronile, Andronoiu, Androna-
che, Andrunache, Dron, Drona, Deo~
ne, Dronea, Dronca, Dronciu, Dron-
ţa, Dronţă, Dronţu; Andru, Andruţ,
Druţu, Druţul, Druţe, Andruşco,
DrG/şcă, DrG/ş'ccr. Ca nume de fami-
lie, atestat astăzi: 4#c7ro, 4#c7roczş-
că, Andromescu, Andromic, Andron,
Andronache, Andronachi, Androna-
chii, Androne, Andronel, Andrones-
cu, Andronic, Andronica, Andronică,
Andronicenu,Androniciuc,Andronie,
Andronii, Androniu, Andronovici,
Androvici; Dron, Dronca, Droncio-
iu, Dronciuc, Drondoe, Drondoi,
Drondu, Dronea.
ANEMPODIST v. Achindin
ANGHEL, prenume folosit mai
mult în foma de feminin, 4#g%e/z.-
#cr. Astăzi este utilizat ca nume de fa-
mihe, deşi a fost bine reprezentat în
onomastica creştină. Forma păstrează
fie modelul grecesc ciyy8^o€, ctyy8^n
(agg6los, aggele), fie cel latin d73ge-
/#s „trimis", „mesager al lui Dumne-
zeu". Semnificaţia prenumelui este
aceea de prezenţă a îngerului, deci în-
gerul Domnului este bineracătorul şi
pomenirea se face la s noiembrie, la
Soborul Sf Arhangheli Mihail şţi Ga-
vr7./. Sfinţi din Sz.#czx;c7r: a) 4ţ Mc. j4n
g%e/, unul dintre cei 40 de mucenici
din Sevastia, pomenit la 9 martie în
Biserica Răsăriteană; b) S/ A4:c. 4m
42
gĂe/ a suferit martiriul în Creta la 28
octombrie, zi de pomenire; c) S/ Mc.
47tgĂe/ a suferit martiriul în Constan-
tinopol la 1 septembrie.
În onomastica românească, forma
arhaică s-a păstrat prin contactul cu
textele gereqeşti şi este concurată de
cea latină, 47Îge/a/Ţ. Formele j4#gĂe/,
47egĂe/cz se menţin în derivate ca: 4m
gheluţă, Angheliţă, Anghelache, An~
ghelina, Angheluşa, în ti"p ce Ange-
la, Angelica, Angelina, Gela şi Gelu
sunt fome mult mai frecvente as-
tăzi. Aceste variante sunt interesan-
te prin multele contaminări ce s-au
prod"s.. Anghel, Anghela, Anghelea,
Anghelescu, Angheliţa, Angheliu,
Angheloiu, Angheluş , Angheluşa, An-
gheluţi, Angheluţă; Ghelea, Ghele-
ţul, Anghelit, Anghelache, Arighile;
Anghela, Angila, Ngelă, Anghelica,
Anghelina, Anghilina, Anghilină, An-
delina, Andilină, Angileana, Anghe-
luşa; Angereşti, Anghereşti, Angăl,
Angălina, Anigăi, Angl; Anghe, An-
g}iea, Anghei, Anghie, Anghioiu, An-
€hion, Angonescu, Angh;na, Anghe-
ni, Anghenici, Anghenie, Anghene,
Anghenia, Anghinia,. Luţă, Luţa, Lu-
ţea, Luţiia, Luţia, Luţaş, Luţoiu, Luţi,
Luţescu.
ANGHELINA v. Angliel
ANGHIE v. Anghel
ANICA v. Ana
ANICET v. Fota
ANIN, ANINA, prenume rar în-
tâlnite în onomastica românească,
dar frecvente în onomastica greceas-
că, începând cu sec. al XVIII-lea. La
D]CŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
baza lor stă un nume cu valoare de
adjectiv, cwwo5 (ânninos) „care stă
drept", iar ca prenume, Avwo€ are
sensul „cel cu poziţie dreaptă", „drep-
tul" OJOEL). În documente este înre-
gistrat cu ambele forme, 4#j77 şi ,4#j.~
#cr, pentru foma masculină, 477z.7?%.
Avem atestat şi un derivat, 4nz.7?oz'2/,
iar cu afereză, variantele: Nz.#, Nz.7ee/,
Ninul, Ninea CDOB:).
ANISIA, prenume mai rar întâl-
nit astăzi, deşi în Tradiţia Ortodo-
xă se menţine prezenţa sa în Sz.#czxcm
La baza numelui stă temenul grecesc
ctJioos (anisos) sau civtoci (anisa), cu
sensul „fară pereche"„singular" „fă-
răegal".Numeles-aimpusprinexem-
plul de cucemicie şi credinţă al unei
aristocrate din Tesalonic, care a trăit
în timpul domniei împăratului Maxi-
mian.. Creştină, foarte bogată, a rămas
fără părinţi şi primul gând a fost acela
de a împărţi averea sa celor nevoiaşi.
A preferat să trăiască în post şi rugă-
ciune, cu mulţimea faptelor bune, ca-
re îi aduceau bucuia duhovnicească.
Prin acest mod de viaţă, ieşit din co-
mun, atrage atenţia celor din jur şi es-
te pârâtă consulului roman că este o
creştină devotată şi un exemplu peni
tm alţii. Acesta ordonă prinderea ei şi
o somează să-şi facă datoria şi să adu-
că ofrande zeului la templu. S/: 47?z.sz.cr
reftiză să facă acest lucru şi este supu-
să la numeroase suplicii. După sufe-
rinţe multe şi cumplite, este ucisă în
298, la 30 decembrie, zi de pomenire
în Biserica Orientală.
În onomastica românească avem
doar câteva atestări vechi: j473g.s';.cz,
Anisiica, Anisâia, Anisăia, Anesia,
A
Anesiia, Anasia, Anasăia, Anaisa,
Niesiia, Nisica, Nisioara.
ANTHIA v. Antim
ANTHIMEIA v. Antim
ANTl v. Sebastian
ANTIA v. Antim
ANTIM, ANTIMIA, prenume
aproape ieşite din uz; în onomastica
creştină actuală este întâlnit foarte
rar. La origine se află un nume de
persoană, frecvent în greaca veche,
AVO€Htos (Anthemios), cu variantele
din neogreacă AvOSL.tc şi AV0tHOS
(Anth6mis şi Anthimos), în foma fe-
minină AvOSLi" (Anth6mia), cu vari-
anta AvO8" (Ântheia), derivate de la
substantivul de bază cwOoc (ânthos)
„floare". Prenumele intră în onomas-
tica creştină prin S!.#ci]fcrr, în care fi-
gurează mai mulţi Sfinţi cu acest nu-
r"e.. a.) Sf t Mc. Antim, episcopul Nico-
wz.c7z.ez., a slujit ca episcop în timpul
celor mai cumplite persecuţii pomite
împotriva creştinilor de către împăra-
ţii Romei, Diocleţian şi Maximian.
Începând cu 302 s-a încercat, cu o
cruzime ajunsă la paroxismul bestia-
1ităţii, lichidarea credinţei creştine
prin arderea bisericilor, a cărţilor de
cult şi a Ei;cz#gĂe/z.!./or, dar şi prin ni-
micirea fizică a creştinilor. S/ 4#fz.m
a stat ascuns într-un sat, numit Se-
man, de unde, cu discreţie, îi învăţa şi
întărea pe creştinii prinşi, aflaţi în
mari chinuri. Venind ostaşii călări, în
căutarea lui, Sfântul le-a ieşit în în-
tâmpinare şi i-a încredinţat că se va
preda în mâinile lor, numai după ce
vor mânca şi se vor odihni după dru-
 A AURELIABĂLAN-M]HAILOVJCI
mul străbătut. Miraţi de acest com-
portament, aceştia au încercat să-l
facă scăpat, ceea ce Sf. Antim nu a
îngăduit, cerându-le să respecte în-
totdeauna adevărul. În drum spre îm-
părat, ostaşii au fost impresionaţi de
comportamentul senin şi de învă-
ţătura Sfantului şi au cerut să fie bo-
tezaţi într-un râu, pe care tocmai îl
treceau.Ajunsînfaţaîmpăratului,S/
47Î/7.m vorbeşte despre lisus Hristos
şidesprebucuriadea-şidaviaţapen-
tru credinţa nouă. Este torturat după
toate metodele supliciului aflate în
uz, şi apoi i se taie capul la 3 septem-
brie, anul 303, zi de pomenire a Sf.
Antim în Biserica Orientală; b) S/
Mc.A.ptim,supranumitlvireahui,nii-
tropolitul Ţării Româneşti. S-a năs-
cut în Jberz.a sau JT;z.rz.cr din Georgia
de astăzi, în jurul anului 1650, ca fiu
al lui loan şi al Mariei, botezat cu nu-
melezl#c7rez..Fiindcopil,cadeînmâi-
nile turcilor şi este dus ca rob la Con-
stantinopol. Scăpat din robie, rămâne
pe lângă Patriarhia ecumenică, undeo
învaţă sculptura în lemn, pictura şi
broderia. Constantinopolul, prin cul-
turavremii,estepropiceînsuşiriilim~
bilor greacă, arabă şi turcă, jar talen]
tul şi râvna tânărului i-au adus bucu-
riadeafiprimitînrândulmonahilor.
În1690esteadusînŢaraRomâneas-
că de evlaviosul domnitor Constantin
Brâncoveanu. Învaţă meşteşugul ti-
pografiei la tipografia domnească din
Bucureşti, de la Mitrofan, fost epi-
scopalHuşilor,cevafinumitînscurt
timp episcop de Buzău. Acesta îl va
lăsapeS/1/,4%7#conducătorultipar-
niţei domneşti, până în 1694. Este
mutat la Mănăstirea Snagov în 1696,
44
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
ca egumen. Aici, întemeiază o tipo-
mare învăţătură, ce izvorau din inima peşti prin puterea credinţei. Mergând
grafie în care va tipări carte bi-
sericească românească, dar şj gre- şi mintea unui bun cunoscător al mai în Egeea, în cetatea Lisiei, împreună
multor culturi. Este ctitorul bisericii cu alţi creştini propovăduitori, au fost
c.o.-^ti^rŢb-a{Liturghier,1701,deas-lov,
din Bucureşti cu hramul „ro/z. S/Î#- chemaţi de guvemator şi, mărturisind
1702) pentru trebuinţele cr6dincio-
ţii ", astiaja;zj\ Mănăstirea Antim, ii+e că- deschis credinţa lor, au fost torturaţi
şilor ortodocşi din Antiohia Siriei.
rei uşi de la portalul de intrare în bi- şi aruncaţi în mare. Scăpând din mare
Munca neobosită, lumina minţii şi a
sufletului lui l-au făcut apreciat se- serică au fost sculptate chiar de S/ sunt aruncaţi în foc, apoi răstigniţi pe
j477fj.7#. Toate au fost bune până la cruce şi, în cele din umă, sunt deca`-
menilor, şi în 1705 este numit epi-
moartea martirică a lui Constantin pitaţi împreună cu cei patm fraţi:
scop al Râmnicului, unde va duce cu
Brâncoveanu şi a umaşului său, Şte- Cosma (medic), Leontie, Damian
sine şi tipografia din Snagov. Aici, la
Râmnic, pune bazele tipăririi de carte fan Cantacuzino. Umează la tron (medic) şi Ei;prepz.e, la 17 octombrie,
primul domn fanariot, Nicolae Ma- zi de pomenire a lor în Biserica Răsă-
religioasă, tipărituri prin care se
vrocordat (1716), şi S/ A7?fz.m este rltea,năa,., d) Sf t M-iţă Antia (Anthia) şi
cristalizează curata limbă româneas-
acuzat de complot împotriva domnu- Antimia (AntimeiaD, Tri2i"a Sft Mc.
că, cunoscută prin sintagma „limba
1ui şi a turcilor. A fost întemniţat şi E/e/ferz.e, ucisă prin decapitare odată
Râmnicenilor".Voinţamitropolitului
s-a cerut caterisirea sa, aprobată de cu fiul ei, din porunca împăratului
ŢăriiRomâneşti,reoc7oSz.e,eraca,4#-
tir?1Râm?ieului,celpecixre^ilErpre- patriarhul din Constantinopol, adu- Adrian, la 15 decembrie, zi de pome-
când după sine şi scoaterea din rân- nire a Sfintei în Biserica Orientală.
cia în mod deosebit, să-l umeze în
dul monahilor şi închisoarea pe viaţă Amintim momentul impresionant al
scaun. Antim este înscăunat la 22 fe-
în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Mun- decapitării S/ 47?f7.77€ez.c7, chiar în cli-
bruarie 1708. Ar trebui reţinută cu-
tele Sinai. În drum spre Muntele Si- pa în care ea s-a aplecat spre a săruta
vântarea rostită cu acest prilej, înda-
nai, în toamna anului 1716, ostaşii trupul neînsufleţit al fiului ei v. Elef-
toririleceîireveneauşifaptulcănua
care îl însoţeau 1-au căsăpit şi i-au terie; e) S/ Ă4-z./ă 473f#zcr a vieţuit în
fost afectată activitatea tipografică,
aruncat `trupul în râul Tungia, aproa- timpul domniei împăratului Valerian.
cu noul sediu în cetatea Târgoviştei.
Aici, a tipărit în limba română Pgc!/fz.- p6 de' A`drianopol. Prin toată activita- Fiica unor buni gospodari din Seleu-
tea sa, S/ A7Îfz.m Jw.rec}#2j/ rămâne un cia, practicanţi ai cultului idolatm ro-
rea, Octoihul, Liturghierul, Molit-
luptător pentru credinţă, pentm Orto- man, şi-au educat fiica în acelaşi spi-
v?!yi_cul, Catavasierul, Ceaslovul, fâ-
doxie, sporită acum prin luminarea rit. Antuza se interesează de noua
cilitând utilizarea limbii române în
obştei cu ajutorul cărţilor, a cuvântu- religie, cu preţul marelui sacrificiu.
Biserică. Pentni cunoaşterea activită-
lui rostit şi scris. Stilul scrierilor sale Va lua doi servitori cu ea şi va pleaoa
ţii tipografice, în ansamblu, trebuie
menţionat numărul de lucrări, 63, din a contribuit la cristalizarea limbii bi- în Tarsul Ciliciei, 1ocul de obârşie al
sericeşti, în tradiţie bizantină. Moar- Sf. Apostol Pavel. Aici, este botezată
care 38 sub semnătura sa, restul fiind
tea martirică şi întreaga sa viaţă au de episcopul Atanasie. Întoarsă la ca-
datorate ucenicilor săi. Ca om al con-
deteminat hotărârea Sf. Sinod al sa ei, cei din familie nu au primit cu
deiului, a lăsat patru lucrări deosebi-
t:.:c;a#năţţeî:,uîrnăvăîţeătff%r:t%ttj*;:tăă;,aa B0R, din 20 iunie 1992, de a-1 trece bucurie hotărârea ei şi de aceea tână-
în rândul Sfinţilor, cu pomenirea sa la ra creştină f477fa/zcz hotărăşte să intre
27 septembrie; c) S/ A4c. 4#fz.7#, mar- în monahism, în una din mănăstirile
celemai.trebuincioaseşimaidefiolos
tir ce a vieţuit în timpul domniei lui pe care le frecventa. A slujit douăzeci
pentrŢ îiwăţătura' preoţilor., Sf ăatuiri
crştine :ătre domnitorul Ştefian Diocleţian şi Maximian, fiind unul şi trei de ani, trecând la Domnul la 22
din doctorii fără de arginţi din Ara- august, zi de pomenire a Sfintei în Bi-
C,antacuzîno.,Dtdahtt,+ucrare^:rL::;â
bia. Umbla prin sate şi oraşe şi vinde- serica Orientală; f) S/ Ccfv. 47iţ#zcr,
sunt adunate predicile sale, pline de
ca tot felul de boli sufleteşti şi tru- fiica împăratului Constantin V Co-
 A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
pronim. În sec. al VIII-Iea, în plină
strălucire a curţii bazileului lmperiu-
lui Bizantin, fiica împăratului, cu o
educaţie aleasă, înţelege chemarea
autentică a lui Hristos şi, după moar-
tea tatălui ei, îşi ia partea care i se cu-
vine şi o dăruieşte celor cai.e, după
aprecierea ei, aveau cea mai inare ne-
voie. Îndemnată de patriarhul Tarasie
alConstantinopolului,îşiînchinăvia-
ţa lui Hristos, slujind până la moarte
într-o mănăstire. Se stinge în această
slujire la 12 aprilie, zi de pomenire a
C#i;. 4n/&/zo în Biserica Orientală;
g) S/ Mc. j4#/ziza v. Fotina; h) S/
Mc. .4#/z.77? v. Eufimia. Varianta 4#J-
Ă#zc7 poate fi apropiată de foma lati-
nă,încareyestecititu,deci4#ZĂy#z.-
Z°SÎ-napor:on::ţsat:cAa#ţrĂo"#;Zn°;a4s:#%.
mele este atestat din perioada veche,
fiind folosit mai ales în viaţa mona-
hală.. Antim, Antimiu, Antiriie, Anti-
n?ia, Antemia, Antimir, Antimirescu,
A.nti.na, Antinescu, Antiia, Antiniz;,
A^ndin, Andim, Andone, Andimir, A;-
f imu, Amf lm, Athem, Anthamia,-Anti-
meec7, ,4#/Ă#zc7. Ca nume de familie
astăzi, este atestat în câteva varian-
tţ..A.ntemia,Antemie,Antemir,Antia,
Antică, Antici, Antihi. Antim, Ant;-
n?esFu,. Antimia, Antimir, Antiirescu,
Aytimiu, Antimoianu, Antimonie, A;-
tin, Antinoianu.
ANTIMEIA v. Antim
i ANTI0H, prenume frecvent în
sec. al XV-lea, în Moldova, cu o răs-
t?f iţă,^. Antof ioiu, Antof il, Ăntof ilie,
pândire mai mare în sec. al XVI-leâ
şi al XVII-lea, astăzi aproape dispă-
tii.e.. Artoce, A_ntoche, Antochi, Antoj;
rut din onomastica răsăriteană. La
A^f ltofe, Antof i, Antof ic, Antorie, A;;:-
baza acestui prenume se află un nu-
filoiu, Antohe, Antohi, Ant;hie.
46
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
me de persoană din greaca veche,
ANTIPA, prenume mai puţin cu- de tortură din piele de animal, în for-
Awioxog (Anti6hos), atestat frecvent
noscut şi uzitat în onomastica creşti- mă de bou, un spaţiu foarte îngust ca-
în Egiptul antic. Îl întâlnim în litera-
nă, fie din pricina personajului isto- re se strânge şi în care S/ 4#fzpcz s-a
tura legendară ca prenume al unui fiu
ric, Ţrod 47cfzpcr, mare vrăjmaş al lui rugat până ce şi-a dat duhul în mâinile
al lui lracleous, Herakles sau Hercu-
lisus Hristos şi vinovat de tăierea ca- Domnului. A fost îngropat în Biserica
le, dar şi ca nume al celor 13 suve-
pului Sf. Ioan Botezătorul, fie din ca- Pergamului, iar la momântul lui mul-
rani din dinastia Seleucizilor. În va-
uza absenţei numelui în lumeâ marti- ţi creştini s-au tămăduit. Pomenirea
rianta feminină, este întâlnit ca topo-
rilor. Prenumele apare în JVozf/ resfcr- S/ 47€Jz.pc7 se face în Biserica ,Răsări-
nim, Awiox8" (Anti6hia) c7z.# Sz.rz.cz,
me#Z ca nume al unui credincios, care teană la i 1 aprilie; b) S/ C#i;. ,4#/zPc7
astăzi Antakya, în Turcia. j4#/z.oĂz.cz
era episcopul Bisericii din Pergam: Atonitulsa;nAntipadelaCalapodeşti,
este şi numele unui centru creştin de
„Iar îngerului Bisericii din Pergam născut în 1816, ^m Calapodeşti, jud.
mareînsemnătatepentruBisericaRă-
scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia Bac'ău,cafiualluiGeorgeConstantin
săritului.Prenumelearputeafiexpli-
ascuţită de amândouă părţile: - Ştiu şi al Ecaterinei, cu numele de botez
catprinapropieredeaceeaşirădăcină
unde sălăşluieşti; unde este scaunul 4/e#c}#c7r#. Rămas orfan de tată, înva-
cwOo€ (ânthos) „floare" + 8xd; (echo)
satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tă- ţă meseria de legător de că4i, pe care
a avea" sau „a ţine", deci „cel ce are
găduit credinţa Mea, în zilele lui An- o practică până la 20 de ani, când are
floare" sau „cel ce ţine o floare", ,,cu
tipa, martorul Meu cel credincios, ca- o iluminare putemică şi pleacă spre a
floare". Dintre Sfinţii şi cuvioşii cu
re a fiost ucis la voi, unde locuieşte se călugări la Mănăstirea Neamţ. Nu
acest nume Sunt amintiţi: a) s/ c#1;.
s'c7/c777cz" (Apocalipsa 2, 12-13). Pre- se ştie de ce, stareţul r-a refi]zat şi tâ-
părinte Antioh şi Antonin oa,re tiH s" numele reprezintă o formă prescurtată nărul a plecat ^m Ţara Românească, la
ferit martiriul împreună cu părintele
din foma mai cunoscută, Avtt7[Gtpoc Mănăstirea Căldăruşani. Aici, se faL
Joc!# şi cu Moz.Se, în 23 februarie, zi
(Antipâtros), un nume celebru pe care ce repede remarcat şi este tuns ca mo-
de pomenire a lor în Biserica Răsă-
l-a purtat şi tatăl lui lrod. Semnificaţia nah, primind numele, măi puţin cu-
riteană; b) C#v. A#/z.oĂ, cel ce s-a să-
este „ceea ce se opune", „ceea ce este noscut, 4/JZ7!.e. După doi ani se află
vârşit în 24 decembrie, zi de pomeni-
împotriva tuturor", dar şi „împotriva la Sfântul Munte, la schitul românesc
re în Biserica Ortodoxă; c) S/ .4#f;.oĂ
tatălui". Prenumele era răspândit şi a Lacu, un aşezământ cu o viaţă deose-
şi Nj.cos'/7ic}/, doi tineri care au pătimit fost purtat şi de cei care aveau să devi- bit de aspră. Într-un timp scurt se mu-
pentru credinţa în Hristos, primind rLb Sfl"ţj+.. a) Sff Antipa, episcopul Per- tă la Mănăstirea Esfigmenu, un cen-
crucea mucenicească la s iulie, zi de
gc7m#/24z. a trăit în timpul împăratului tni de cultuă românească, mult ajutat
pomenire a lor în Biserica Orientală; Domiţian şi a fost hirotonit ca episcop de domnii Moldovei şi de familia mi-
d) S/ A4c. 4#/z.o% v. Procopie.
al Pergamului, în Asia, de către Sfin- tropolitului Veniamin Costachi. După
Înlimbaromână,prenumeleAnti-
ţii Apostoli. Predicând cu multă râvnă patm ani de ascultare şi nevoinţe, es-
oh a fost la modă în sec. al XV-lea-al
Şi aducând multă roadă prin diminua- te făcut §cĂz.7%o#cr%, treaptă monahală
XVII-lea, înregistrat cu fomele: z{#~
rea numărului de închinători la idoli, care impunea rugăciune şi slujire ne-
tiofi, Antiohi, Antohie, Antohiel, An-
este prins de guvemator şi supus unei întreruptă în post continuu şi aspru,
t_oh_, Antohe, Antohie, Antohi, Anto-
munci de educare şi lămurire asupra şi primeşte numele 4n#pc7. Nu după
hll9, Antof; Antofie, Tofia, Tofic, An-
temeiurilor noii credinţe în compara- multă vreme, prin râvnă şi mare ev-
ţie cu cea veche. Sfântul îi ,răspunde lavie, va fi hirotonit j.eroscĂ!.mo#c}Ă.
4#Jo//07.3/. Astăzi, ca nume de fami-
cu demnitate şi îl pune pe guvemator După douăzeci de ani, în 1860, se în-
într~o postură dificilă, ceea ce a deter- toarce în Moldova, trimis de doi mol-
minat o reacţie violentă a acestuia. S/ doveni de la Athos, Nifon şi Nectarie,
4#ţJZ?c7 este închis într-un instrument care începuseră zidirea Schitului Pro-
 A AURELrABĂLAN-MIHA]Lovlcl
dromu, spre a strânge ajutoare în ve-
dereateminăriilucrărilor,faptîmpli-
nit în 1863, când a fost sfinţit. Stă o
vreme în laşi, la un metoc al unei mă-
năstiri din Sfantul Munte, apoi' pleacă
laKiev,spreaseînchinaSfinţilordin
Lavra PecerJkcz. S-a îndreptat spre
Sankt Petersburg şi de aici la vestita
Mănăstire Varlaam, aflată pe o insu-
lă aproape de Finlanda. Impresionat,
în chip deosebit, în 1865, se stabileş-
te definitiv aici, la un schit cu hrramu|
„Tutiror Sfinţilor". În scurt timp se
face 6unoscut în regiunea nordică' a
Rusiei, fiind căutat de călugări şi mi-
reni pentru slujbe şi cuvânt de învă-
ţătură. După 17 ani de slujire şi aspră
vieţuire, la | 0 ianuarie 1882 îşi dă ob-
ştescul sfârşit, departe de ţara sa natal
lă, dar într-o deplină împăcare cu via-
ţa pe care i-o dăruise Dumnezeu. A
fost înmormântat în gropniţa Mănăs-
tiriiVarlaam.Unuldintreuceniciisăi,
ieromonahulPimen,i-ascrisviaţaaşa
cum i-a povestit-o cuviosul 4#/zZ7a.
Cartea a fost publicată în limba rusă
în 1883, la Petersburg, cu titlul y7.a/a
vrednică de pomenire a ieroschî;o-
#c7W#z.,4#ţ7Pc7,retipărităzeceanimai
târziu,1893, tot la Sankt Petersburg.
Aureola de Sfânt a a4v. 4#fzpa s-a
menţinut atât la Sfântul Munte, cât şi
în Rusia. Pe 10 ianuarie 1906, mona-
hii ruşi de la Mănăstirea Sf. Panteli-
mon din Sfântul Munte 1-au trecut în
#neiTlr?sesccuzîdepom?rireasff
G/v. 47z/zZ7c7 pe 10 ianuarie. În Biseri-
ca noastră este cinstit ca un cuvios ce
sua nevoit în aşa fel, încât a câştigat o
evlavie specială, atât în Sfantul Mun-
te, cât şi în Rusia.
48
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
În onomastica românească, nu-
tura creştină, pe care o dorea respec- ruri, de' care lumea, monahi şi mireni,
mele este întâlnit de timpuriu în me-
tată` cu sfinţenie, Sfântul a fost deza- beneficiau. Pentru rugăciune cbnti-
diul monahal, Şi este atestat un arhie-
măgitdeînvăţăturapecareoprimeau nuă şi pace, Sfântul este nevoit să se
reu,4#/z.pcr,precumşialtefomepre-
tinerii de la înaltele şcoli. Imediat ce retragă.într-un munte mai înalt, de
scurtate ale numelui ca: r7Pc7, rz27eJ.,
a rămas orfan de amândoi părinţii, a uhd6 se coboră din când în când, spre
repez. (1472), repez.# (1486, în Ţara
vândut averile şi a împărţit banii să- a-i binecuvânta pe cei care îl căutau.
Românescă), 4;ţc7"p. Ca nume de fa-
racilor, oprind strictul necesar pentru Înainte de sfârşitul lui a lăsat haina sa
milie, astăzi, este folosit în câteva va-
el şi sora lui, pe cDare o încredinţea-\ Sf. Atanasie din Alexandria, iar cojo-
riîm+e.. Antip, Antipa, Antipov, Anti-
ză unor fecioare credincioase, iar el cul său fericituhii episcop Serapion.
ppas; Tipa, Tipar, Tipaream, Ti- ia drumul pustiei. Trecând prin multe' Se stinge la vârsta de 105 ani, la 17
p_a.rt, _T}paru, Tipăreanu, Tîpărescu, ispite şi luptând aprig cu forţele întu- ianuarie, zi d6 pomenire a S/ j4;cţo7zz.e
Tipei, _T.îp.el, Tipeniuc, Tip;r, Tiper-
nericului, S/ 4#/o#z.e noteăză atunci ce/ A4i;re în Bisericile Răsăriteană şi
CPC., Tiprig, Tipiscă, Ttpişcă, i;iple,
când iese la liman şi primeşte lumina: A:p"sea;riîăr, tj) Sf : Anton de Padova,
Tiplea' Tip,ic.
„Uhde erai, Doanme, când mă lup- originai din ofaşul Lisabona, Portu-
ANTIPATRU v. Artemie tam? -Eram cu tine şi te ajutam!" galia, s-a născut pe 15 august 1195,
(Pro/oc7ge/e, 1, p. 436). Întărit cU du- primind numele de botez Ferdinand.
ANTON v. Antonie hul, se suie pe munte, afimdându-se La-15 ani este trimis la Co/egJ.#/ cc}-
în pustietate, şi se închide într-un loc nonicilor augustinieni ti+n Coimbra,.
ANTONIE, ANTONIA, prenu-
părăsit, unde primea de două ori pe an Aici, asistă în una din'zile la proce-
me de origină latină (numele genti-
pâine uscată. Zăvorât aici, se ruga zi sirinea s.oleinnă a misionarilor martiri
lic Antonius, ±ar Antonia este n:mele
şi noapte, şi astfel a primit'harul Du- ffanciscani, căzuţi în timpul predică-
ginţii la romani), ambele fi.ecvente,
hului Sfânt. După douăzeci de\ani, a rii S/ Evcz77gĂe/z.z.. În inima tânărului
iarcaprenumevorfiapropiatedenu-
ieşit să-i înveţe pe cei care începuseră se naşte dorinţa fierbinte de a deveni
Ţele et"sce Antius, Antenius, Anti- să-1 caute, aşa încât locul pustiu a în- călugăr franciscan şi de a pleca şi el
/z.#Lr. Semnificaţia lor nu a fost lămu-
ceput să fie populat de monahi. Prima în ţări necreştine, spre a suferi pentru
rită de lingvişti, dar ceea ce se ştie
învăţătură, de căpetenie, era: ,JVz.mz.c Hristos; Primeşte haina franciscană şi
estefaptulcăînEvulMediusuntpre-
din lume să nu cinstiţi mai mult de- noul 'nume, 47tfo#, şi pleacă în Afri-
luateşidegreci,subfomaAvţa)vto€
cât dragostea lui Hristos. Ostenelile ca. Suferind de hidrofizie, aici boa-
(Ant6nios). Ele vor fi apropiate, prin 1a se agrăvează foarte tare şi este silit
de aici se vând cu preţ veşnic, că pu~
etimologie populară, de GvOo€ (ăn-
ţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi să se- întoarcă în Portugalia, dar va-
thos) „floare". Prenumele pătrunde
de greu, să nu ne întristăm ca şi cum sul a naufragiat în Sicilia, iar S/ j47ţ-
în Onomastica Creştină Prin s7.#C"Or,
am pieri, să îndrăznim şi să ne bucu- /o77 rămâne la mănăstirea fi.ancisca-
mai ales prin influenţa mare pe care
răm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu nă. din Messina. Dotat cu o memorie
au avut-o Sfinţii: c7J S/ j4#}o#z.e ce/
e cc/ #oz. " (Pro/oczge/e,1, p. 436). Tră- de excepţie, S/ 47?/o7? ştia pe dinafară
Mcr;~e a/ Egzp/#/#z., fondatorul vieţii
ind în timpul domniei lui Diocleţian Sfi7Îfe/e Evcr73gĂe/J.z. şi toată învăţătura
mdnahale răsăritene. S/ ,47!Jo#7.e era
originar din satul Come, din apropie- şi Maximian, a coborât de mai mul- pe care cu mult har o putea împ'ărtăşi
te ori în cetatea Alexandriei, spre a-şi şi altora. Curând îşi descoperă voca-
reaoraşuluiHeracleopolis,înEgiptul
mărturisi credinţa şi spre a-i întări pe ţia predicării şi-şi va alege oraşul Pa-
de Sus. Aici s-a născut înjurul anilor
cei daţi chinurilor. Dar Dumnezeu a dova, unde ţinea adevărate prelegeri,
250, din'părinţi înstăriţi, care doreau
avut alt plan şi, după venirea lui Con- prin care va deveni foarte cunoscut.
instruireafiuluilor,şil-audatsăînve-
stantin cel Mare, a început perioada Locuitorii Padovei asistă la ultimele
ţemultăcarte.Familiarizatcuînvăţă- sale prelegeri, ţinute în Postul Mare
de pace, Sfântul primind multe da-

A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
din primăvara 1231. La 13 iunie, în
acelaşi an, S/ 47z/o#z.e îşi dă sufletul
în mâinile Domnului, la mănăstirea
din Arcela, aflată la o distanţă foar-
te mică de oraşul Padova, pe care îl
binecuvântează. Tradiţia spune că, în
momentul trecerii lui la cer, clopotele
din `Lisabona au bătut singure, asoci-
indu-se celor din Padova. Puterea ru-
găciunii lui este simţită de toţi creşti-
nii, de aceea 13 iuhie este ziua pome-
nirii lui în Biserica Occidentală, dar
şi în inimile tuturor rugătorilqr Bise-
ricii tradiţionale Ortodoxe; c) S/ C#i;.
Antonie Sihast"l de la Schitu lez,eru
(o ctitorie a lui Mircea Vodă Cioba-
nul de la mijlocul sec. al XVI-1ea).
După ucenicia făcută la acest schit,
cu ascultare, post şi rugăciune, este
tuns şi primeşte numele marilui 47e-
/o7%.e. Îmbunătăţirea sa se facea sim-
ţită zi de zi, iar dorinţa de sihăstrie to-
tală era din ce în ce mai \mare. Cere
pemisiunea de a urca mai sus, în ,săl-
băticiapăduriidelalez;ruVâlcei.Se
instalează într-o peşteră, , în jurul anu-
lui 1690, o peşteră pe care o mode-
1ează cu dalta şi ciocanul, facând din
ea şi un altar de închinăciune, sfinţit
de episcopul llarion al Râmnicului.
Cobora la schit pentru Sf.. Liturghie
din zilele de duminică şi de sărbătoa-
re şi spre a se împărtăşi cu Preacura-
tele Sfintele Taine. Slujeşte în singu-
răt;tea muntelui 28 de ani şi trece la
Domnul înainte de anul 1714, după
relatarea unui ucenic al său, ieromo-
nahul Nz.co/c7e d!.7ţ rez.#ş, care i-a scris
viaţa. Acesta arninteşte că a fost în-
momântat în Paraclisul cioplit de el
însTişi în stâncă. Astăzi, locul nu poa-
te fi recunoscut, deoarece o altă stân-
că s-a prăvălit peste cea în care îşi
are locul de veci Sfântul. Avându-se
în vedere Tradiţia şi relatările scrise
ale celor care i-au cunoscut nevoin-
ţele şi viaţa îmbunătăţită, Sf. Sinod
a hotărat în anul 1992, în ziua de 20
iunie, trecerea C#v. 47?fo72z.e în rân-
dul Sfinţilor, cu ziua de pomenire la
23 noiembrie; d) S/ A4lc. 472/o7?z.e v.
Casian; e) S/ A4c. j47?fo72z.e v. Celsie;
D Cc/i/. 47?/o7z v. Carina.
În limba română, prenumele es-
te foarte vechi, o vechime probată de
documentele din 1374, care atestă un
Sfânt în Ţara Românească, cu nume-
1e z477c7o7z!.e, sub influenţa grecească,
dar şi un 47z/o7#.e în 1425. La acest
argument se adaugă mulţimea vari-
antelor înregistrate: 4#ţo7Î, j47?ţo/ec7,
Antonaş, Antone, Antonescu, Anto-
nică, Antoniţa, Antoe, Antoiu, Anto-
nu, Antoana, Antoniada, Antonida,
Antoniu, Antul (sec. al XTV+ea), An-
tha, Anta, Antula, Antiţa, Antin, Anti-
nescu, Antache, Anteş, Antoc, Anto-
ce, Antochi, Ton, Tona, Tonea, Tone,
Toneanu, Toni, Tonie, Toniţa, Anton-
ca;
•ca, Antoncu, Tonca, Tonciu,
Doanca, Toncea, Toncu, Toan-
Tonce,
Toncescu, Tonciu, Tonciulescu, Ton-
cian, Andon, Andoni, Andonie, An-
doniu, Doniu, Donoaia, Don, Doml,
Dona, Doană, Donă, Done, Donea,
Donescu, Doneci, Doni, Donie, Do-
nic, Donica, Donici, Doniga, Dono-
iu, Donţu, Doniţă, Doniţoiu, Donca,
Doncă, Donce, Doncescu, Doncea,
Donceanu, Donciu, Doncioiu sti for-
ma veche românească, J^7?/o7#.e, 4#-
c7ă#%/, j4#cJa##/c-z', o mulţime de de-
rivate, din care foarte multe au deve-
nit nume de familie.
DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN A
Apostol Andrei; b) ,4peJ/es, „ce/ f7?-
ANTONIN, ANTONINA, do-
cârcat întru Hristos „' 8. fost eplscop
uă prenume provenite din onomasti-
al Smimei (astăzi lzmir, în Turcia),
ca romană, lat. 47ţfo#z.77%s, 47ţfo#z.#ci,
înainte de Sf. Policarp; c) Sfc%s este
care au intrat în onomastica creştină
atestat ca episcop al cetăţii Arghiro-
prin numele martirilor, atestate în Sz.-
7?c}xc}r: a) S/ Mc. j4m!o#i.# v. Antioh; pol-Bizantium, hirotonit tot de către
Sf. Andrei; d) C/rbc}#, episcop al Ma-
UnSf.Mc.Antortinv.Ce;H"r.,Sf:M-iţă
cedoniei, a avut un sfârşit martiric;
472/o7Îz.77cz v. Alexandru.
e) j4r!.sfob%/ a propovăduit Ei;cr#gĂe-
În onomastica românească, prenu-
/J.a în insula britanică, peste care a şi
mele este înregistrat şi cu schimbarea
fosthirotonitepiscop;f)jvc{rci.safost
consoanei t în d: 47Odo77z.7?, 4#c7o7w.7?c7,
hirotonit episcop al Atenei. Toţi sunt
Nim,, Nina.
prăznuiţi de Biserica Orientală la 31
ANTUSA v. N6ofit octombrie şi odată cu cei şaptezeci
deApostoli,1a4ianuarie.Apelieeste
ANTUZA v. Anţim
forma slavizată a numelui Apelles.
APELIAN v. Irina APELLES v. Apelie
APELIE, nume amintit de Sf. APFIA v. Filimon
Apostol Pavel
-n;ani, dlrL în Tes{ament..
Noul Ep!.sfoJcz căfre ro~
„Îmbrăţi-
APIAN v. Edesie
-nÂ-Îmbrăţişaţi
şaţi pe Urban,
pe Ampliat, iubitul împreună
meu _în Dom:.
APOLINARIE, nume cunos-
cut în Bizanţ, frecvent în cele do-
lucrător cu rrtine întru Hristos, şi pe
uă părţi ale lmperiului. În greacă,
Stahis, iubitul meu. Îmbrăţişaţi pe
A7toMiwpto€ (Apollinârios) este un
Apelles, cel încercat în Hristos, îry-.
bĂc:eiţ,:îoaef,uup:enlîeif:cţ:Sşuf:tn;p,:Î;Ibar;oţdţ:';u;;, prenume cunoscut, la fel ca în latină,
j4po//;.ndrz.s, o formă adjectivală de
la 4po//o, cu sensul „al 1ui Apollo".
Numele este întâlnit şi în foma con-
pe cei din casa lui Nqrci5, c_a:?`sm^i
trasă, 4po/6#z.e. Sunt cunoscuţi mai
fn Dom7t#/" (Romani 16, 8-11). Ca
mulţi Sfinţi cu acest nume: a) S/ Ă4c.
semnificaţie,prenumelepoatefiapro-
Ap;,tnartâ, eptscopu, Pav€n_et., Ţr.\g+
piat de substantivul grec GLL7ţ€^t (am-
nar din Antiohia, ucenic al Sf. Apos-
p61i)„vie",„podgorie".NumeleSfin-
tol Petru, pe care 1-a însoţit la Ro-
ţilor pomeniţi de Sf. Apostol Pavel îi
ma şi care îl va hirotoni în slujba de
prezintăpeceicareaufăcutpartedin
episcop al Ravenei. Capacitatea spi-
cei şaptezeci de Apostoli, trimişi de
rituală cu totul specială a Sfântului,
Hristos pentru evanghelizare şi înte-
meierea Bisericii din Roma: a) 4m- prin care aducea la credinţa în Hris-
tos mulţi locuitori ai cetăţii prospere,
p/jczţ r47#p/z.e/ este menţionat ca epi-
Ravena, nu a fost pe placul prefectu-
scop al cetăţii Odisiopole, Odessos
1ui Satumin. Suferă în mai multe rân-
(Vama), fiind hirotonit de către Sf.
51
 A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
duri sui)li€ii Şl sughiun, deşi i}].clii-
tindcni viiidecă pe cei în s`ifei.jn|'ă.
Cti t()(`tă atenţia acordată {le tmii din-
ti'e cei vindecaţi, Sfântul c}Lqlo pi.ins de
căpeteniile templului i{lolLitru şi ucis
prin tăieturi cu s€`bii`, Ti.ece la Dom-
nul în ziua de 23 iulie, zi de pomenire
în Bjseric.i Oi`icntală. În Ravena exis-
tă Biscrjc€` Sf. Apolinarie, ctitorită do
împ.Xii.{`tul Justinian în sec. al Vlnlofl;
b) ţţ A4lc. 4po/o#z.e, originar din cc-
tatea Teba, Egipt. Slujeşte c.i citeţ al
Bisericii, chiar în timpul pi`igoanei
declanşate de Diocleţicin. Fiind obli-
gat să aducă jertfe în templele păgâ-
ne, încearcă o cale de ieşire, rugân-
du-l pe F/./j.mo;7, un comediant, să se
îmbrace cu hainele sale şi să se ducă
în locul său la templu. Fj./z.mo#, ajuns
în templu, a declarat că este creştin şi
a fost silit să mărturisească totul. A
fost prins şi adus şi citeţul 4po/o72j.e
şi s-a hotărât supliciul prin care erau
obligaţi să-şi lepede credinţa în Hris-
tos. In uma reftizului lor, cei doi au
fost condamnaţi la moarte prin deca-
pitare. Cel care îi judecase şi care a
participat la supliciu, Arian, a fost ră-
nit la ochi şi şi-a pierdut vederea. S/
Fz./z.mo72 l-a încredinţat că îşi va recă-
păta vederea dacă se va duce la mor~
mântul lor şi se va unge cu ţărână de
pe momânt. Faptele s-au petrecut în-
tocmai, şi ,4rj.cr7!, vindecat, se creşti-
nează. Peste scurtă vreme este ucis,
împreună cu alţi slujbaşi imperiali
deveniţi creştini. Biserica Orientală îi
prăznuieşte pe cei trei Sfinţi în ziua
de 14 decembrie; c) S/ A4clc. ,4po/o# v.
Leonida; d) S/ A4c. 4po/o# v. Alexe.
În onom.astica românească, nu-
mele nu a fost cunoscut decât spora-
52
dic, în mediLil monahal. Ca nume de
familie este prczent în câteva varian-
te.. Apolon, Apolozan, Apolozeanu,
Apolza,,.
Al'OL0 v. Alexandru
APOLON v. Apolinarie
APOLONIE v. Apolinarie
APOSTOL, nume frecvent în
onomastica creştină europeană, are
la bază foma grecească A7[ocwo^o€
(Ap6stolos) „trimis", „sol". În ono-
mastica românească trece repede de
la prenume la nume de familie, acest
fenomen fiind motivat de absenţa
unei zile consacrate pomenirii unu-
ia dintre Sfinţii cu acest prenume. 0
altă motivaţie o constituie deri+area,
schimbarea fomiei, care nu mai este
uşor recunoscută.
Dacă în sec. al XVII-lea în ono-
mastica românească aveam destul de
mult6 atestări du `acest prehume, mai
târziu el a fost redat prin alte varian-
te, adesea diminutivale sau hipoco-
r:ystif3e.. Aposto|, Postolachi, Apos-
tolache, Apostolachi, Lache, Apos-
tolescu, Apostoleanu, Apost, Apostu,
Apostul, Apostola, Aposte, Apostică,
Apostiu, Apostoiu, Apostoaia, Posto-
lea, Postoliia, Pustoli; Postul, Pos-
tan, Postea, Postescu, Posteca, Poş~
tescu;Postică, Postici, Postiţă, Pos-
tărescul; Tolu, Tolan, Tola", Tolaş,
Tolea, Tolescu, Toleac, Tolecanu,
Toleagă, Tolică, Tolici, Totolici, To-
tolcică, Tolocico, Tologea, Tologaci,
Toloi, Toloş, c Toloşca. Vechji"eaL
acestor derivate se poate stabili şi du-
pă prezenţa unor fomie în aromână..
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Toli, Tuli, Tulia, Tuliu, Tol, ce poî+
te fi şi din prescurtarea`1ui A7tczfo/. Ca
nume de familie, înregistrat astăzi:
Apostea, Aposteanu, Apostică, Apos~
tiu, Apostoae, Apostoaia, Apostoa-
iei, Apostoi, Apostoiu, Apostol, Apos-
tolache, Apostolatos, Apostoleam,
Apostolescu, Apostolica, Apostolică,
Apostolide, Apostolina, Apostoliu,
Apostoloiu, Apostu, Apostul, Aposu.
ARCADIE,prenumepreluatdela
greci APKctstoe (Arkâdios), în aria la-
tină 4rccrd!.#s'. Este atestat la Plutarh,
cu se`nsul de „locuitor al Arcadiei",
„provenit din Arcadia", deci structu-
ra temenului este cea adjectivală. În
Sz.#cz#czr sunt atestaţi : a) C#v. 4rcc7c7!.e,
nume legat de cel al familiei creştine
care a avut parte de minunea slujirii
lui Dumnezeu, a trăirii în Ţara Sfân-
tă. Cuv. Arcadie este ff"l Sy: Xenof iont
şi al A4lcrrz.ez. v. Xenofont; b) S/ Ă4lc.
Arcadie v.Nestor., c` Sf t Mc. Arcadie,
ierarh, episcop de Arsinof> din Cipm,
a ;uferit martiriul 1a 29 augu.st.
În onomastica românească avem
puţine fome înregistrate, prenume-
le fiind mai puţin cunoscut şi socotit
ca un nume preţios, căutat şi artifici-
a,l.. Arcadie, Arcadi, Arcadian, Arca-
diid, Arca.
ARES v. Prov
ARETA, prenume cu fome dife-
rite, care sunt înregistrate în onomas-
tica românească în perioada influen-
ţei neogreceşti. În greacă, numele de
persoană este destul de vechi şi pro-
vine din sribstantivul oipgm (ar6te)
„virtute". În greacă exista şi ca pre-
nume, Apstps (Ar6tas). Primele for-
53
A
me sunt întâlnite în onomastica mo-
nahală. În Sz.7cczxcir figurează: a) S/
Mc. j4re/c}, un dregător creştin al ce-
tăţii Negran din Etiopia, dregătorie
ocupată în timpul domniei .1ui Justin,
căruia i-a umiat marele Justinian. De
numele S/ 4reţcz este legat sacrificiul
creştinilor în asediul cetăţii de către
arabi, asediu în care au fost ucişi pes-
te 340 de creştini, printre care şi dre-
gătorul sau guvematorul cetăţii din
lmperiul Bizantin. Este decapitat îm-
preună cu ?1ţi patru preoţi mărturisi-
tori. Pomenirea S/ Mc. 4re/cz se face
în Biserica Răsăriteană la 24 odtom-
brie; b) C#v. j4refcz, monah din Faran
(Egipt), pomenit la 13 martie.
Formele atestate în documente-
1e româneşti sunt: 4refc}, 4re/z., 4ref-
ha, Arefte, Aref ta, Ref t, Refta. CaLrriJ+
me de familie astăzi: 4re/ j4rejev,
Aref ta, Arefte, Aresteanu, Areşteanu,
Arete, Aretianu, Areţianu, Areţu.
ARETl v. Areta
ARETIA v. Areta
ARGENTINA, prenume relativ
modem în onomâstica românească,
fiind un urmaş al vechilor nume lati-
neşti, ^mtâlnite în inscripţii. 4rge#ţec7,
Argentillus, Argentius s"rrt Fo"a:
te de la substantivul c7rge#f#m „ar-
8int", cu un sens figurat „strălucitor".
Este corespondentul 1atin al unui nu-
me mai vechi, provenit din grecescul
Apygvms (Arg6ntes).
Interesant este faptul că în ono-
mastica românească a sec. al
XVII-1ea, sunt atestate prenume ca
Argint, Argintu, Arginţa. Argentina
poate fi în acest caz un derivat pe te-
 A AURELIABĂLAN-MmAILovlcl
ren românesc de la prenumele deja
atestat cu multe sccole în umă, de la
rLumele Argenl + suf. -ina.
ARGEU, prenume puţin folosit
în onomastica creştină, deşi la baza
lui se află un nume grecesc cunoscut,
Apyctto€ (Argaios), un toponim, ca-
re indică un nume de inunte în Cre-
ta, nume de lanţ` muntos în Capado-
cia, muntele ce o dcsparte de Cilicia.
Este înregistrat Şi ca antroponim, fi-
ind prenumele unui personaj isto-
ric, fratele lui Filip al lI-1ea, care ar
fi fost ucis din ordinul lui Filip. Din
punct de vedere semantic, numele es-
te apropiat de ctpycwa) (argaino) „a
avea culoarea albă". Prenumele in-
tră în onomas,tica creştină prin inter-
rnedirxil Sinaxarului.. a,) Sf t Mc. Argeu
este înregistrat la Tomis (Constanţa),
capitala Sciţiei Minor, unde a fimc-
ţionat cea mai veche episcopie da-
co-romană, în timpul persecuţiilor
lui Diocleţian, Maximian, Galeriu şi
Liciniu. A4czr/z.ro/ogz.z./e occidentale
amintesc de trei' fraţi, 4rgez/, jvc7rcz.S
şi n4lczrce/z.7Î, ucişi în timpul persecu-
ţiilor lui ,Liciniu. r4rgec; şi Ncrrcz.S au
fost ucişi prin, decapitare, deoarece
au`reftizat înrolarea lor în amiata ro-
mană, idolatră şi aflată sub comanda
lui Liciniu. Cel de-al treilea, n4lcrrce-
/z.73, a fost aruncat în mare, dar trupul
său a fost adus de valui pe fâşia de
pământ a ţărmului, de unde ar fi fost
luat, pe ascuns, de un creştin şi dus la
casa sa, unde a fost depus şi înhumat.
Aici mulţi creştini care se rugau se
vindecau de anumite boli. După opi-
nia unor hagiografi, aceşti trei fi.aţi,
martiri ce au pătimit în timpul perse-
54
cuţiilor cutremurătoare, comandate şi
supravegheate de Liciniu, ar fi fost fi-
ii unui episcop tomitan şi toţi trei se
pomenesc în ziua de 2 ianuarie; b) S/
A4c. 4rge# v. Marcel.
În onomastica românească este în-
tâlnit, astăzi, ca nume de familie, ade-
sea, îr\ fiorma,.` Ageu, Agheu, Argheu.
Ca nume de familie s-a dezvoltat
foarte mult rădăcina, primind dife-
rite s"flxe.. Ageu, Agescu, Aghescu,
Aghim, Aghimescu, Aghimiţei, Ăghi-
on, Aghior, Aghitoaie, Agica, Agischi,
Agiu, Argeseanu, Argeşanu, Arăeşiu.
ARGHEU v. Argeu
ARGHIR, ARGHIRA, prenu-
me fi.ecvente în secolele trecute şi ra-
re astăzi. Provin din numele de per-
soană greceşti Apyupog (Argyros) sau
Apyupsto€ (Argyreios), adjective cu
acelaşi înţeles, fiind derivate de la sub-
stantivul grecesc dpyupo5, lat. czrgem
/#m „argint". Derivatele adjectivale
greceşti ctpyupstos (argyreios) se folo-
sesc pe lângă substantive, spre a arăta
calitatea şi au sensul „de argint", „ca-
re conţine argiht". S/ M-z./ă ,4rgĂ;.ra
(1688-1725), neomartiră din constan-
tinopol (Istanbul), născută la Brusa,
din părinţi binecredincioşi, primeşte
o educaţie bazată pe Tradiţia creştină.
Se căsătoreşte cu un creştin pe care îl
preţuia pentm calităţile lui. Un vecin,
turc, se ambiţionează să o aibă ca fe-
meie şi să facă parte dintre metresele
lui. Arghira, în curăţenia sufletului ei,
respinge hotărât propunerea turcului.
Acesta, turbat de ură, a reclamat-o la
judecător spunând că această femeie
se hotărâse să treacă la islam şi apoi
s-a răzgândit. În clipa aceea a fost în-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
teimiţată şi a petrecut 16 ani în bătăi
şi nemâncare, fiind purtată din tribu-
nal în tribunal, acuzată şi umilită, spre
a se lepăda de credinţa ei în Hristos.
Moare în închisoarea din Hask6y, 1a
30 aprilie 1725, şi este înmomânta-
tă în cimitirul Bisericii Sf. Paraschevi
din Hask6y. 0 parte din sfintele moaş-
te se păstrează în racla de mamură
din incinta Bisericii Sf. Paraschevi,
unde se găseşte icoana, încadrată în
catapeteasma bisericii. Este cunoscu-
tă ca ocrotitoare a femeilor şi, în mod
special, a croitoreselor.
Formele înregistrate în sec. al
XVI-lea în mare parte sunt derivate
hipocoristîce.. A rghir, Arghiri, Arghi-
ra, Arghirescu, Arghirie, Ghira, Ghi-
rea, Ghireşti, Ghireasca, Ghiricoiaş,
Ghiruţa, Ghirca; Arghie, Arhirie, Ar-
hire, Arhira, Arhiri, Alhirescu, Alvi-
rc!§c#. În literatura veche românească
este cunoscută o primă nuvelă a lui
loanB&rao,ArghirşiElena.C&T\ume
de familie, astăzi: 4rgĂz.r, 4rgftz.rcr,
Arghire, Arghîrescu, Arghiriachis,
Arghiriade, Arghirie, Arghiriu, Ar-
ghiroiu, Arghiropol, Arghiropulos,
Arghirov, Arghitaru, Argint, Ar-
gintar, Argintaru, Arginteanu, Argin-
tescu, Argirescu.
ARHANGHEL, prenume astăzi
ieşit din uz. La baza lui stă o fomă
compusă după două modele, cel la-
tin şi cel grec. Grecescul Apxciyy8^oG
(Arhâggelos) este adaptat ca pronun-
ţie la forina latină populară, czrĂc}7tge-
/#s, căci nu trebuie uitat faptul că pâ-
nă în sec. al XII-1ea limbile de cult în
Europa erau cele două limbi clasice,
latina şi greaca.
A
Acest prenume este atestat în ono-`
mastica veche românească în forme-
\e.. Arhanghel, Arhanghelul, Arhan-
ghil, Aranghel, Haranghel, Ranghe-
la, Ringala, Arghel.
ARHELAIS v. Arhelau
ARHELAU, ARHELAIA, pre-
nume de origine grecească, frecvent
în Antichitate şi purtat mai ales de
personalităţi, printre care filosoful
atenian Apxgxcio€ (Arch61aos), elev
al lui Anaxagora. În lumea elenistică,
numele era destul de răspândit, aşa
încât fiul cel mare al 1ui lrod se nu-
mea Arhelau. Descompus în elemen-
tele componente, numele îşi trădează
semnificaţia: vb. cip%gta) (ârcheio) „a
începe", „a stăpâni", „a conduce" +
^Goe (lâos) „popor", deci „conducă-
tor al poporului". Prenumele a intrat
în onomastica creştină prin literatura
hagiografică şi prin Sz.#c"cwe: a) S/
M-iţă Arhelaia stin Arhelais , era, rrLo-
nahie într-o mănăstire din apropierea
Romei, unde se nevoia .împreună cu
rec/c] şi cu S#scy##c7. Sub prigoana lui
Diocleţian, ele s-au refiigiat în Cam-
pania, în cetatea Nolei. Prin activita-
tea lor de caritate creştină, ies în evi-
denţă şi sunt descoperite de judecăto-
rul Leontie şi supuse interogatoriului.
Cele trei au răspuns că tot ceea ce fac
este cu ajutorul lui Hristos cel înviat,
în numele Căruia vindecau şi-i ajutau
pe toţi sărmanii care le cereau ajuto-
rul. Sunt condamnate la moarte prin
decapitare şi sfârşesc în anul 293, la
6 iunie, zi de pomenire a lor în Bise-
rica Răsăriteană; b) S/ Mc. 4r%e/cr«,
diaconul v. Ipolit; c) S/ A4c. ArĂi.e/Gr#
a suferit martiriul cu alţi 152 de creş-
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
tini, fiind executaţi prin spintecare cu
sabia la 5 martie, zi de pomenire a lor
în Biserica Răsăriteană.
ARHIP, prenume provenit din-
tr-un nume de persoană grecesc,
APxt7[7[os (Archippos), nume al unui
poet atenian din 505 î.Hr. Are la bază
un nume con}un compus din CtpxTiyos
(arhegos) „conducător" + t7t7roc (ip-
pos) „cal", deoi „stăpân de cai". În
Sz.7Îczxcw sunt două nume: a) S/ 4poS-
fo/4r%zZ7, numele unuia din cei 70 de
Apostoli, pomeniţi de Biserică la 4
ianuarie, individual la 22 noiembrie;
ti)SffMc.Arhip,ApfiaşiFilimonpro-
povăduiau Cafv47!ţ2// /#!. De/m#GZG# în
cetatea Colose, în Frigia, iar 073z.sz.m
la Roma. Toţi au sfârşit martiric şi se
pomenesc la 6 iulie.
Deşi rar, prenumele 'j4r7#P este
atestat în Moldova, în foma ,4r%zP,
Archip , Archipescu, .Arf ip, Arsip.
ARIADNA, prenume modem,
provenit din numele grecesc Ap"8vŢi
(Ariâdne), cunoscută din mitologie
ca fiică a lui Minos. Fiind îndrăgos-
tită de Tezeu, care se rătăceşte în la-
birint, ea reuşeşte să-l scoată prin fi-
rul pe care îl lasă în uma ei, cunoscut
sub numele de „firul Ariadnei". Pre-
numele este considerat ca un cuvânt
compus cu pref. Gpi (ari) - „foarte" +
:gi;:ŢoÎ`n`Sa,3n#:',,;ţŢer'ăe,;iu|:cuuiaeti:
Sff Miţe Ariadna, o m&rtiră ce a tr-uLt
în timpul împăratului Adrian. Aceas-
ta slujea în casa unui dregător roman
cu numele Tertil, guvemator al cetă-
ţii Promisa din Frigia. Ea a reftizat să
participe la aducerea de ofrande zeu-
lui, Cu ocazia serbării zilei de naştere
a fiului stăpânului. Înffuntat, stăpânul
a supus-o unor suplicii şi a întemni-'
ţat-o. Plin de rernuşcări, a eliberat-o,
dar s-a răzgândit şi a voit să o întem-
niţeze din nou, dai la a doua încercare
nu a mai găsit-o, deoarece a fost învă-
1uită de o stâncă ce s-a deschis spre a
o proteja.' Sfânta este pomenită în Bi-
serica Răsăriteană la 18 septembrie.
În onomastica românească actua-
lă prenumele a câştigat popularitate,
sub influenţa literaturii clasice gre-
ceşti cu conţinut legendar.
ARIAN v, Apolinar.ie
ARISTARH, prenume foarte cu-
noscut la greci, întâlnit la Herodot,
/s'for!.z., în forma Apio"pxog (Aris-
tarhos), dar şi ca nume al unui trage-
dian, contemporan cu Euripide. Nu-
mele provine dintr-un cuvânt com-
pus otpioTos (arfstos) „cel mai bun" +
ctpxo)v (ârhon) „conducător", „suve-
ran", în latină „optimus princeps". În
Sz.72c7#c7r sunt pomeniţi mai mulţi Sfin-
ţi cu acest nume: a) S/ ,4posţo/ ,4rz.s'-
fcrrĂ, originar din Tesalonic, cel care a
predicatEvcr7!gĂe/z.aînperioadacelor
70 de Apostoli, fiind creştinat de Sf.
Apostol Pavel. Acesta îl aminteşte pe
Aristarh împreună cu alţi propovădu-
itori din zona Macedoniei, o regiune
în întregime creştinată de Sf. Apos-
toh PaNel.. „Şi mergeau împreună cu
el [Sf Pav`el] până ^m Asia, Sosipa-
tru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi
Secundus din Tesalonic şi Gaius din
Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic
şz. rro/m " 'flapte 20, 4). După măr-
turia izvoarelor. ecleziastice, S/ 4rz.S-
fc7rĂ a fost hirotonit episcop în Apa-
meea. S-a aflat la Roma, împreună
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
cu S/ rro/m şi S/ P%cJe#s, în timpul
condamnării Sf. Apostol Pâvel de că-
tre Nero, şi au suferit martiriul, prin
decapitare, sub aceeaşi urgie declan-
şatădeNero.BisericaOrientalăîipo-
meneşte la 15 aprilie şi împreună cu
cei şapţ?.zeci jdş Apostoli în ziwua de
4 ianuarie; b) S/ 4rj.sfc!rĂ, episcop al
Alexandriei, a fost prins şi judecat de
guvematorul cetăţii, apoi a fost supus
supliciilor, spre a-l face să renunţe la
credinţa lui,. dar, mărtuisind cu mai
multă convingere despre dragostea
lui lisus Hristos, este aruncat în foc,
dându-şi sufletul în m'âinile Domnu-
1ui la 3 septembrie, zi de pomenire a
Sfântului în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească, pre-
numele este atestat în documen-
te vechi, chiar în forma grecească,
Aristarho (baLrL), Aristarchi, Alistarh,
Alistar, Alestar, Alestari. Cîiri"me de
familie sunt puţin reprezentate astăzi :
Aristar, Aristănţoiu.
ARISTIA v. Aristide
ARISTIAN v. Aristide
ARISTIDE, prenume ce se pre-
zintă în două fome vechi care reprp-
duc câte un nume de persoană: unul
din foma greacă AptcmgtsTis (Aris-
teides), format din opiotos „cel mai
bun" + 8tstiote (eideis) „ştire", „ves-
te", deci „vestea cea mai bună" şi un
al doilea, Apioti'a]v (Aristion) cu sen-
sul de „cel mai bun". Mai există o
fomă, cu terminaţie de adjectiv 4r!.§-
#cr#, ce poate fi apropiat de grecesul
AptoţgGe (Arist6as). Prenumele sunt
cunoscute şi în onomastica creşti-
nă, în Sz.7eczxc7r fiind înregistrat marti-
57
A
riul S/ Ă4c. 4r!.s/z.cz73 (scris şi 4rz.s/o#
sau 4rj.Sfjo#), episcop de Alexandria,
care mărturisea învăţătura lui lisus
Hristos şi în afara Bisericii. Este che-
mat la guvemator ca să răspundă di-
rect la întrebări. Pledoaria pentru via-
ţa cea nouă îi aduce condamnarea la
moarte, fiihd'ăruncat în foc la 3` §ep-
tembrie, zi de pomenire a Sfântului
în Biserica Orientală.
În onomastica. românească sunt
înregistratevariantele:4rz.sfz.c}şi4r!.§-
tiţa, Ristiţa, Arestea, d"păa, SorrrLa, gre-
cească AptoTgct (Aristea). Nume de
familie astăzi : .4 r!.sfz.c7e, i4rz.ScJ#%.
1
ARISTI0N v. Aristide
ARISTOBUL v. Apelie
ARISTOCLE v. Atanasie
ARISTON v. Aristide
ARITINA v. Haritina
ARITON v. Hariton
ARMIN, ARMINA, prenume
ffecvente odinioară în onomastica ro-
mânească,astăzisuntîntâlnitemairar.
Prin secularizarea vieţii şi desacrali-
zarea numelor de botez, acest prenu-
me şi-a pierdut, pentm cei mai mulţi
români, semnificaţia teoforică. La ba-
za numelui se află o sintagmă paleos.-
1avă, JerGmz.#j^z. c7z.#z. „Ziua Sf. Iere-
mia". La 1 mai, în calendarul creştin
ortodox, este prăznuit marele proroc
leremia. După transformările fone-
tice pe care le-a suferit sintagma sla-
vonă, au rezultat următoarele varian-
te.. Arminden, Armendin, Armendina.,
arininder, amindar sunt substantivele
comune, formate prin derivare cu su-
 A AURE LIA BĂ LANLMIHAILOVICI
fix, ce definesc copacul special care se
punea în faţa casei, 1a p6artă, în aceas-
tă zi şi era lăsat până la coacerea grâ-
ului sau „pâinea cea nouă". Ieşirea la
iarbă verde în această zi de primăvară
era legată direct de sărbătoarea religi-
oasă, iar în anii dictaturii comuniste a
primit o conotaţie politică, Ziua mun-
cii. Cei care poartă numele j47:wz.77, 4r-
mz.#c7 se sărbătoresc la 1 mai.
ARON, prenume de origine ebra-
ică, în foma Aaron, cu sensul de
„iluminat", „învăţător". Este patriarh
sau mare preot al israelitenilor, frate
al prorocului Moise. Este socotit pro-
totip al preoţiei, numit chiar de Dum-
nezeu cu numele de /et;z.f, adică preot:
Atunci, aprinzându~se mânia Dom~
nului asupra lui Moise, a zis: Nu ai
tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul?
Ştiu că el poate să vorbească în locul
/c-cţ (Ieşirea 4, 14).
Înonomasticaromânească,nume-
le este răspândit. Găsim prenumele a
doi voievozi, Pezr# 4ro7? şi 4ro#-yo-
cJZ3, apoi derivate ca: j4ro#ecz7z#, 4ro~
niţa, Arontea, Ronta. Ca. r\ume de Ea,-
milie atestat astăzi: 4ron, i4ro7zec}##,
Aronescu, Aroneţ, Aronică, Arono-
vici, Arosculesei, Aroş, Aroşculesei,
Aroşiţei.
ARSACHIE v. Arsenie
ARSENIE, ARSENIA, prenu-
me ce reproduc un nume de persoa-
nă din greacă, Apogvtoc (Arsenios),
cunoscut în prima perioadă creştină
şi în foma latină, ,4rŢe#z.#s', fome ce
reproduc adj ectivul Gpogvtoc (arseni-
os) şi oposvtKo5 (arsenik6s) cu sensul
„bărbătesc", „viguros". În Sz.72czxczre
58
sunt trecute numele a doi Sfinţi: a) S/
4rse73z.e ce/ Ă4crre, originar din Roma,
născut în 354 dintr-o familie de se-
natori. Având o aplecare spre studiul
Bz.b/z.ez., curând este hirotonit diacon.
Se făcuse cunoscut în întreaga Romă
prin ştiinţa sa, prin erudiţia laică, dar
şi prin cea eclezială, la care se adăuga
un mod de viaţă duhovnicesc. Este
recomandat ca dascăl la solicitarea
împăratului Teodosie cel Mare al Bi-
zanţului, care dorea pentru educaţia
celor doi fii ai săi, Arcadie şi Hono-
riu, 'un om de mare valoare profesio-
nală şi de mare calitate spirituală. Es-
te adus la curtea din Constantinopol,
unde nu avea mulţumirea duhovni-
cească pe care şi-o dorea. La rugăciu-
nea-i stăruitoare fti sfătuit, prin voce
divină, să ftigă de lume, de oameni,
spre a-şi împlini chemarea, mântu-
irea. Frige spre Alexandria, unde se
călugăreşte şi apoi pleacă la Skete,
locul eremiţilor din pustia Egiptului.
Aici îi ajută pe fraţi şi devine unul
dintre cei mai buni sfătuitori ai lor.
Se nevoieşte `în asceză în Nitria. Tre-
ce la Domnul în anul 449 şi, pentru
meritele sale deosebite, este numit de
confraţi4rse#z.ece/Mc7re,prăznuitîn
Biserica Răsăriteană la s mai, iar de
cea Apuseană la 19 iulie; b) S/ A7ise-
nie, arhiepiscop al Cherchirei, cg*ar
tea de căpătâi a insulei Corft, a dus
o viaţă de rugăciune, reflectată asu-
pra credincioşilor pe care îi păstorea.
Este pomenit de Biserica Răsăritea-
nă la 19 ianuarie; c) S/ 4poSJc)/ ,4r-
Se#z.e, episcop în Listra, unul dintre
cei 70 pomeniţi la 4 ianuarie şi indi-
vidual la 30 octombrie; d) C#v. 4rJe-
7#.e(Bocc})delaPrislop(1910~1989),
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
monah la Sâmbăta de Sus, mare pic-
tor de biserici, duhovnic clarvăzător.
În inima românilor este un Sfânt mar-
tir spre care pomesc în pelerinaj la 28
noiembrie, la Mănăstirea Prislop, mii
de credincioşi.
În onomastica românească, mai
ales în cea monahală, prenumele es-
te atestat încă din sec. al XIV-lea în
forrria Arsenie, Arseni, Arsăni, Arsan-
ca, Arsâni, Arsin, Arsineasa, Arsinca,
Arsu, Arşanu, Arjanu, Arsentie, Ar~
strenie, Arsinte, Arsintescu, Arsănti.
j4rse72;.c} este o fomă de feminin întâl-
nită mai rar. Ca nume de familie ates-
tate astăzi: 4rs'cr#,n 4rs'ănoz.c/, 4r§ecr73a/,
Arsene, Arsenescu, Arseni, Arsenie,
Arsenii, Arsenoiu, Arsenovici, Arsici,
Arsin, Arsine, Arsinte, Arsintescu.
ARTEMA v. Artemie
ARTEMIE, ARTEMIA, pre-
nume provenite din numele greceşti
AptgLLtoc (Art6mios) , şi AptsLLto",
fomă redată şi prin 4rfgmz.cz, Aces-
tea au fost cunoscute în perioada gre-
co-romană, fiind purtate mai ales sub
influenţa zeiţei AptsLtie (Diana, la ro-
mani), una din c6le 'mai vechi şi ado-
rate divinităţi ale Greciei. 'Sensul pe
care 1-ar fi avut este cel de „sănătos",
„îr[+reg'. Î.n Onomasticonul creştin
sunt atestaţi mai mulţi martiri, care
au avut acest nume: a) S/ A4c. 4rfe-
mJ.e, conducător de oşti şi mai marele
stăpânirii romanet în cetatea Alexan-
driei, unde a fost condamnat la moar-
te de către împăratul lulian Aposta-
tul, fiind acuzat că a dărâmat templele
şi a sfărâmat idolii. După ce a suferit
cele mai cumplite chinuri, aplicate cu
o maximă cnizime, i se taie Capul în
A
anul 362. Biserica Orientală îl pome-
rieşhe pe Sft Mc. A.rtemie din Alexan-
c7rz.cz la 20`octombrie; b) S/ A4lc. 4r-
/e77€c7, scris şi [47~/z.mc7s, martir din Ci-
zic, decapitat la 29 aprilie, cu alţi opt
ostaşi-martiri ai iubirii şi propovădu-
irii învăţăturii lui Hristos, aflaţi în Ci-
z:kc.. Teocnis, Ruf ; Antipatru, Teostih,
Magnon, Teodot, Tavmasei şi Fili-
mo7?. Pomenirea lor se face în Bise-
rica Răsăriteană la 29 aprilie; c) S/
4posfo/ Arfe7%cz, \unul dintre cei şap-
tezeci de Apostoli, episcop de Listra,
care a pătimit pentm creştinarea ce-
1or de aici şi a avut multe de îndurat
din partea cinstitorilor z:ilor şi a slu-
jitorilor la templu. Trece la Domnul
pe 30 octombrie, zi de pomenire a lui
în Biserica Orientală; d) S/ A4c. 4rţe-
77ez.c7or a suferit martiriul împreună cu
Vasile,, fiind tăiaţi ^m bucăţi. Se prăz-
nuiesc la 26 octombrie; e) S/ j`4c. j4r-
Je77?z.c7or v. Talasie. Artemidor, un
nume compus din 4r/emz.S + c7oJ'oS
„dar", care are semnificaţia „darul
zeiţei Artemis".
În onomastica românească sunt
atestate câteva prenume ^mcă din sec.
al XV-1ea şi al XVI-1ea: 47'fe77ej.e, 4r-
timi, Artimia, Ardimi, Artenie, Harte-
rie, Artina, Artinie, Artan, Artiu,, Te-
7?!.e. Ca nume de familie înregistrate
a,stia;zi.. Artem, Artemi, Artemie, Arte-
miou, Artemoiu, Aretnciuc, Artene,
Arteni, Artenian, Artenie, Arti, Ar-
tîm, Artimescu.
ARTEMIDOR v. Artemie
ARTEMON, prenume de origi-
ne greacă, din fomţa ApîgHo)v (Ar-
temon), o variantă ce a circulat ală-
turi de APŢSHioiov (Artemision), for-
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
mă de masculin. În A4czrjz.ro/ogz.z. se
cunosc mai mulţi Sfinţi cu \acest nu-
me: a/ S/ A4c. 4r/e7%on, cel care slu-
jea ca preot în Laodiceea, în vremea
persecuţiilor lui Diocleţian. În tim-
pul slujirii sale ca preot, episcop era
Sisinie. Cei doi slujitori sunt acuzaţi
de consulul imperial, Patriciu, că au
devastat templul în care acesta a in-
trat spre a aduce jertfă de mulţumire
în uma unei zile pline de succese. El
a găsit zeităţile răstumate şi cineva a
depus mărturie mincinoasă împotri-
va celor doi slujitori ai Bisericii creş-
tine. S/ 4r/emo77 este invitat să aducă
şi el offandă zeilor. Refiizul său pro-
duce un alt val de mânie, însoţit de
cele mai cumplite torturi. Sfântul re-
zistă la toate supliciile şi moare, prin
decapitare, la 13 aprilie, zi de pome-
nire a lui în Biserica Răsăriteană;
b) S/ j4r/emo7!, episcop al Seleuciei,
episcopat în care a fost hirotonit chiar
de Sf. Apostol Pavel, în timpul călă-
toriei misionare făcute în ţinutul Pisi-
dei. Biserica Orientală îl pomeneşte
la 24 martie; c/ S/ 4pos'fo/ j4r/e772on,
unul din cei şaptezeci de Apostoli ce
se pomenesc la 4 ianuarie; d) S/ n4lc.
4rfemo7z v. Narcis,
În onomastica românească este
atestat un singu nume de egumen, în
foma 4rfz.777o#. Este posibil să° fie şi
alte variante, neatestate, în documen-
te. Ca nume de fam.ilie înregistrate
a,stăa;zi.. Artemon, Artinwv, Artin, Ar-
tinidn, A.rtino, Artinov, Artiu, Artâc,
Artu, Artuche.
ARTIMAS v. Artemie
ARTIMON v. Artemon
ARVASIA v. Ghervasie
ARVINTE v. Laurenţiu
ASCLEPIODOTA v. Asclipie
ASCLIPIE, ASCLIPIA, prenu-
me provenite din numele grecesc
AcrK^n7[tos (Asklepi6s), medic şi apoi
zeul medicinei la greci, Esculap la ro-
mani, de la o variantă gr. Aoic^c["oe
(Asklapi6s). Numele provine din sub-
stantivul ctoic^€7t"e, -Gso5 (asklepiâs,
-âdos) cu sensul de bază de: „botani-
că", „plante hrănitoare", prin restric-
ţie, „plante tămăduitoare". Am reţi-
nut acest prenume deoarece în unele
Sz.#czxczre sunt atestaţi Sfinţi care l-au
purtat: a) Cc(v. Asc/jpj.e, scris şi i4S-
c/zZ)z.e/, preot din Siria ce s-a săvârşit,
împreună cu părintele lacob, la 27 fe-
bruarie, fiind buni mărturisitori ai lui
Hristos, pomeniţi în Biserica Orienta-
1ă la 27 februarie; b) S/ M-z./ă 4s'c/!.-
pz.cz, făcătoare de minuni, care a primit
moarte mucenicească în 4 iulie, rzi de
pomenire a Sfintei în Biserica Răsări-
t!ea;ria:, c) Sţ M-iţă Asclepiodota, ori-
ginară din Adrianopol, s-a săvârşit de
sabie în vremea lui Maximian, prăz-
nuită la 17 septembrie; d) S/ A4:c. As-
c/z2?z.oc7of v. Evlampie.
În lucrările de onomastică româ-
nească nu au fost atestate aceste
prenume.
ASCLEPI0DOTA v. Asclipie
ASCLIPI0DOT v. A,sclipie
ASCLIPIU v. Asclipie
ASINCRIT, prenume prove-
nit din foma grecească AonyymToS
(Aseggret6s), în latină 4§ecrefz.s', cu
semnificaţia' „cel dezlegat", „fără
taină sau secret", „cuat". Prenume-
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
le redă forma cu pronunţie grecească
Şi este întâlnit în Sz.#cz#c!r, unde sunt
amintiţi: a) S/ ,4sz.#crz.f, numit de Sf.
Apostol Pavel ca făcând parte din Bi-
serica din Roma, numit episcop de
Heraictiion:. „Îmbrăţişaţi pe Asincrit,
pe Flegon, pe Hermes, pe Pqtrova, pe
Hermas şi pe firaţii care sunt împreu-
nă c# ez." (Romani 16,14). S/ 4po§~
/o/ j4Sj7zgrz.f este unul din cei şapte-
zeci de Apostoli, pomenit de Biserica
Răsăriteană la s aprilie, dar şi la 4 ia-
nuarie; b) S/ A4:c. ASz.#grz./, martir ce a
fost ucis prin decapitare, cu pomenire
la 19 iunie.
Deşi este un prenume cu o frec-
venţă redusă, este întâlnit în onomas-
tica românească în foma: 4sz.#crz.f,
Scrita, Sicrita, Secreţeam, Asygrit.
ASINETA, prenume specific fe-
minin, de origine ebraică, fiind ates-
tat ca prenume al soţiei lui losif: „ Ş;.
a pus Faraon lui losif numele Ţafi
nat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asi-
neta, fiica lui Poti-Fera, marele pre-
ot din lliopolis " (FaLoerea 4L, 45).
Numele este prezent până astăzi
în onomastica românească, păstrat
probabil prin Tradiţie biblică: 4sj.-
neta, Astnef'ta, Sinefta, Nef.ta, Sânefi
ta, Arsineta.
ASINGRIT v. Asincrit
ASPASIA, prenume ce reprodu-
ce numele celebrei curtezane, iubita
lui Pericle, Ao7"o" (Aspasf a), nuL
me provenit din adj ectivul cto7"otos,
oo7[oo" „plăcut", „foart6 mulţumit".
Îh onomastica românească pă-
trufide odată cu influenţa neogreceas-
că, rămânând un nume izolat. Frec-
61
A
vent şi la slavi, de unde s-ar putea să
fi intrat în română, argumentul fiind
accentul care cade pe ă, 4Spdzz.cz, nu
pe i, ca în greacă.
ASPAZIA v. Aspasia
ASTERIE v. Talaleu
ASTERIUS v. Talaleu
ASTI0N, prenume puţin cu-
noscut, deşi făcea parte din mitolo-
gia grecească şi era folosit în lumea
veche. La bază se află numele grec
Aon)o%oG, utos Kcw stGso%os Tou
Ato^ou (Astyohos, yios kai diâdohos
tou Âiolou) „fiul şi moştenitorul 1ui
Eol, zeul vântului". Numele rămâne
în atenţia onomasticii creştine, de-
oarece este un prenume purtat de un
martir al cărui act de martiraj rămâne
un document foarte important pen-
tru creştinismul din Dobrogea, sub
numele ei mai vechi Scythia Minor.
În zona braţului Sf. Gheorghe al Du-
nării de Jos, în apropierea localităţii
Dunavăţu de Jos (Tulcea), se află rui-
nele unei fortăreţe romano-bizantine,
numită cândva Halmyris. Aici au pă-
timit, în timpul domniei lui Diocleţi-
an, părintele Fpz.cfeţ şi ucenicul său,
4s'ţz.o7?. Descoperirile arheologice de
ultimă oră arată existenţa unei bise-
rici foarte vechi (sec. al IV-1ea), în
care, sub altar, au fost găsite moaşt`e-
1e celor doi Sfinţi. Originar din păr-
ţile răsăritului, probabil Asia Mică,
părintele Epictet este descris în actul
martirologic ca mare făcător de miT
""rir. „Adesea deschidea ochii orbi-
lor, îi curăţa pe leproşii care veneau
ia el, pe slăbănogi îi însănătoşea şi
alunga duhurile necurate din trupu-
A AURELIA BĂLAN-MIHA I LOV ICI
rile chinuite de ele" (Sft daco-rom.,
p. 34). Fiind cunoscut în tot ţinutul,
a venit la el un tânăr cu numele 4s/z'-
o7?, unicul fiu al lui „J4/eĂ;cz7?c7r%, oJ7c
f;oarte bogat şi mai marele cetăţii şi
al Marcelinei, o fiemeie de neam ves-
tit,fiicăasenaioruluiiuiian".Înpri
ma convorbire cu tânărul j4Sfz.o77, pă-
rintele Epz.c/e/ îi explică taina mare
a credinţei creştine. Tânărul este cu-
cerit şi, a doua zi, în zori, se prezin-
tă la preot, rugându-l să-l socotească
catehumen, adică cel ce învaţă Şi se
pregăteşte pentru primii.ea Botezului.
După primirea Sfântului Botez, îi ce-
re părintelui Epictet să părăsească în
taină locul, spre a nu-şi mâhni pă-
rinţii. Îmbarcaţi pe o corabie, ajung
în Scythia Minor, „în ţinuturile sci~
ţilor", în cetatea Halriiyris. Stabiliţi
aici, cei doi se roagă şi vorbesc des-
pre Dumnezeu, ajutându-i pe cei ce
aveau nevoie de ei. În scurt timp so-
s6şte în Halmyris comandantul mili-
tar Latronius, care este infomat ime-
diat despre sosirea celor doi şi despre
activitatea lor, socotită drept vrăjito-
rie, prin care îi îndepărtează pe local-
nici de lajertfele pe care trebuie să le
aducă zeilor. Latronius a dat poruncă
să fie în6hişi în temniţă, spre a fi ju-
decaţi în mijlocul cetăţii. La întrebări
cei doi nu răspundeau altceva decât
că sunt creştini şi că doresc să se faL
6ă voia Celui de Sus, a Dumnezeu-
lui Adevărat. În uma acestui răspuns
au fost supuşi tuturor supliciilor cu-
noscute în epocă. Dar ei „ră6c7c7# czt
Suf let mdre aceste schingiuiri" , d"ria,
mărturia actului lor martiric. Un ju-
decător.; cu numele yz.gz./cr7efz.zfs, a fost
teribil de impresionat de felul în care
suportau suferinţele şi de răspunsurile
pe care le dădeau cei doi, încât noap-
tea, pe ascuns, a intrat în înc'hisoare
şi le-a cerut acestora să-l socoteas-
că şi pe el printre creştini. La a doua
înfăţişare cu Latronius au fost supuşi
altor suplicii şi lăsaţi încă 30 de Zile
fără apă şi mâncare, dar ei cântau fe-
riciţi imnuri de laudă lui Dumnezeu.
Exasperat, Latronius îi numeşte „dia-
voli" şi le cere să jertfească idolilor.
În caz contrar vor fi scoşi din cetate şi
decapitaţi, ceea ce s-a şi întâmplat la
s iulie. Din asistemţă făceau parte şi
mulţi creştini ce se rugau, care au vă-
zut strălucirea `1uminii peste trupuri-
1e lor. La apusul soarelu Vigilantius
a venit cu toată casa sa, idicat tru_
purile celor doi Sfinţi şi le 1 îngropat
cu mare cinste. Minunea 1 i Dumne-
zeu se înfăptuieşte când intii lui
4s/z.o7t, Alexandm şi Marcelina, află
de cele întâmplate în „ţara sciţilor",
la Halmyris, şi pomesc întru aflarea
adevărului. Cei care îi întâmpină şi le
istorisesc cele petrecute sunt Vigilan-
tius şi preotul Bonosus, care stătea as-
c"rrs, „ferindu-se d? cruzimea perse-
c#/z.z./o7. ". Cei doi devin catehumeni,
iar la 40 de zile primesc Sfântul Bo-
tez de la episcopul Evc773ge/z.c#s, ca-
re după opt zile „s-c} c7c/s f# ceJczzecz
cc}re ercz ;A72 czpropz.ere ", probabil To-
mis. Mărturia acestui martiraj, scrisă
în latina populară, este atribuităjude-
cătorului Vigilantius. Pomenirea ce-
1or doisfinţi, Epz.cJef Şz. j4sJz.o#, se face
în Biserica Orientală la s iulie.
Prenumele nu a cunoscut o ex-
tindere în onomastica creştină, dacă
avem în vedere lipsa atestărilor vechi
sau modeme.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ATAL v. Attalos
ATANASIE, ATANASIA, pre-
nume specific epocii creştine, pro-
venit din grecescul A0cwaotos. Es-
te o fomă de adjectiv de la subst.
c[Ocwcto" (athanasia) „nemurire",
temen care a fost redat ,şi în grafia
latină, sub foma 4/c777c7sz.c4s „cel ne-
muritor", iar cea feminină este ,4fcz-
#c7sz.c}. Este un prenume frecvent în
mediul monahal prin influenţa Sfin-
Ţ;i+or.. a),) Sf : Atanasie, episcop al Ale-
j*cr#c7ri.ej., de origine din Alexandria,
educat şi instruit ^m spirit creştin, mai
ales că Alexandria era o cetate cu o
viaţă culturală şi o tradiţie teologică
putemice. În 3 18 este hirotonit ca di-
acon, pe lângă episcopul Alexandri-
ei, pe care îl însoţeşte la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea din 325, si-
nod la care este înfrântă poziţia ereti-
că a lui Arie. La acest 'lucru a contri-
buit şi argumentul adus de S/ A/cz#cz-
sz.e, care demonstrează dumnezeirea
lui lisus Hristos, ca Fiu al 1ui Dum-
nezeu-Tatăl. După trecerea la Dom-
nul a episcopului Alexandru, în 328,
S/ 4/cz7?crsz.e este ales episcop al Ale-
xandriei. Deşi înfi.ânţi la Sinodul de
la Niceea, adepţii lui Arie continuă
să lupte, cu toate amele lor, aşa în-
cât găsesc aliaţi chiar la curtea impe-
rială, care le dau câştig de cauză şi îi
surghiunesc pe cei ce rămân în dreap-
ta credinţă. Astfel S/ 4Jc7#c}sz.e a fost
exilat de cinci ori din postul de epi-
scop. Cu răbdare Şi multă rugăciune,
rămâne în arhierie şi trece la Domnul
în 373, după 45 de ani de slujire arhi-
erească. Pe plan teoretic, în lupta de
stabilire a dogmei adevăratei credin-
A
ţe, se evidenţiază în studii ca: Desp7'e
înlrupare, Împotriva păgânilor sa;H
Cuvântări contra arienilot. DLrL s;ui-
ghiunul de la Roma şi de la Trevieri
au rămas bunele învăţături, fomulate
de S/ j4Jcz7ec7sz.e cu privire la monahis'-
mul egiptean şi deprinderile 'monaha-
le din pustiul Egiptului. De la el s-a
păstrat şi lucrarea hagiogfafică yz.c}-
ţa Sft Antonie cel Mare. Pomeriiiea,
S/ Aţcz#czsz.e al Alexandriei se face în
Biserica Răsăfiteană lâ 18 ianuarie
şi în cea Apuseană la 2 mai; b) C%i;.
Atanasie din Athon sa:H Athonitul s-a,
născut la Trapezunt în 925, primind
la botez numele 4vrc}77t, în grafia gre-
co-slavă z4i;rczmz.€. Rămânând orfan,
a fost adoptat de două familii din oraş
;i trimis la studii la şcolile înalte `de
teologie de la Constantinopol. Du-
pă terminarea studiilor, a fost numit
profesor chiar în şcoala pe care o ab-
solvise. Tutorele său îl ia într-un pe-
1erinaj la Sfântul Munte, unde îl cu-
noâşte pe părintele monah Mihail,
stareţul Mănăstirii Kyme, mănăstire
din oraşul Kom (Kyme), Asia Mică,
sub a cărui influenţă va renunţa la ca-
riera universitară strălucită, primind
rasa , monahală cu numele j4/cr73czsz.e.
După o şedere de patru ani la Mănăs-
tirea Kyme, timp în care se bucură de
aprecierea egumenului Mihail (ce do-
rea să-1 lase succesorul său), pleacă
în Sfântul Munte Şi se încredinţează
sub ascultare unui pustnic foarte bă-
trân. Aici, atrage atenţia prin buna în-
văţătură şi smerenie şi este căutat de
împăraţii timpului. Moare în 1003, în
timpul prăbuşirii unei 'cupole a tinei
biserici aflată ' în construcţie. Biseri-
ca Răsăriteană îl pomeneşte la 5 iu-
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
ti]e., c) Cuv. Atanasie Mărturisitorul,
originar din Constantinopol, a tră-
it spre sfârşitul sec. al VIII-lea şi în-
ceputul sec. al IX-1ea. Având o edu-
caţie creştină temeinică, din tinereţe
alege monahismul, intrând într-o mă-
năstire din apropierea Nicomidiei. În
timpul domniei lui Leon lsaurul, zis
iconoclastul, a fost persecutat, chinuT
it şi exilat, trecând la Domnul la 22
februarie, zi de pomenire a Sfântu-
lui în Biserica Răsăriteană; d) S/ j`4lc.
4/cz77c7§z.e, unul dintre cei patruzeci de
mucenici care au primit martiriul în
lacul Sevastiei la 9 martie; e) C#i/.
Atanasia v. ALndroric., î) Sfi Miţă
Atanasia v. Chîr., g) Atanasie din Ci-
prct a suferit martiriul în timpul lui
Maximian, împreună cu Aristocle şi
Dimitrian diaconul, în 20 iunie, zi de
pomenire; h) S/ A4lc`. ,4fcJ7!cr$7.e, martir
român, originar din Bichigiu-Năsăud,
luptătpr pentru păstrarea credinţei or-
todoxe a familiei lui şi a românilor din
zona Năsăudului, a suferit martiriul
prin tragere pe roată, fiind condamnat
el şi alţi trei mărturisitori, S/ A41c. ycz-
sile din Mocod, Grigorie din Zagra şi
Viasile din Telciu, de c-utre ^"p-a,r-a,tea,-
sa Maria Thereza (1740-1780), cea
care a semnat actul de condamnare
al Cu#ii de la Viena, pentru delictul
de nesupunere la depunerea juămân-
tului întru noua credinţă a unirii cu
Roma, o trecere cu forţa, sub coman-
da generalului Bucow, cel care a dis-
trus, cu focul şi tunurile, mănăstirile
din Transilvania, unele dintre ele da-
tând de la sfârşitul primului mileniu.
Redăm un fi.agment din actul de con-
damnare, redactat de împărăteasă şi
pus în aplicare pe data de 12 noiem-
64
/
-,
brie 1763, pe platoul. de la Salva,1oc
în care astăzi s-a ridicat o mănăstire
unde sunt cinstiţi aceşti mucenici ai
Ortodoxiei româneşti: „/. roc7orcr# c7/
lui Dănilă din Bichigiu de 120 de ,ani
(în realitate 104) săfle/G7tJ ccţ rocr-
ta de sus în jos, iar capul lui să fie le-
gat de o roată, pentru că a ţinut pe oa-
meni de la mire şi de la înrolarea în
statutulmilitargrăniceresc...2.Wasile
Dumitru Apopii, alias Wosop, din Mo-
cod, săfie t.recut de la viaţă la moarte
prin ştreang. 3 . Manu Grigore dtn Za-
gra săf ie spânzurai tot pentru aceeaşi
crimă; Vasile Oichii de la Telciu săfie
pedepsit la ftl. Trupurile acestor cri-
minali să fie lăsate neînmormântate
pe locul de pierzare, ca pildă de groa-
ză pentru alţii" G.BLe"şteTea," XIX,
nr. 5, 2008, p. 2). Pomenirea celor pa-
tru Sfinţi năsăudeni se face în ziua de
12 noiembrie, ziua martiriului lor.
Înonomastiear.omânească,numele
este foarte răspândit, cu multe varian-
te ce s-au dezvoltat sub diferite influ-
e;Mf 5.. Athanasie, Athanasia, Thanase,
Af tcmasi, Af tanasie, Af tănasie, Ftana-
sie, Anasie, Af iuf tase; Atănasie, Tăna-
sie, Atănase, Tănase, Tănas , Tănăses-
cu, Tănăsoiu, Nasul, Nasa, Tănăsică,
Tăsică, Sică, Tănăsuică, Tănăsucă,
Tănascu, Tănască, Tănaşcu, Tanacu,
Tănacul, Nacu, Tanasia, Nasia, Tha-
nasiia; Atănăsie, Antanasie, Atanasiu,
Tănăsâu, Tănăsache, Sache, Sachi.
Ca nume de familie s-au păstrat nu-
meroase vuria,mte.. Atanase, Atanases-
cu, Atanasesecu, Atanasiade, Atana-
sie, Atanasiu, Atanasoae, Atanasoaei,
Atanasoaie, Atanasoe, Atanasofi Ata-
nasof f ; Atanasov, Atanasovici, Atasie,
Atasiei, Atasiu, Atănăsoaei, Atănă-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
soaia, Atănăsoaie, Atănăsoaiei, Atha-
nasescu, Athanasiades, Athanasiu,
Athanasovici , Athanas iadis.
ATENODOR v. Athinoghen
ATHINOGHEN, prenume pu-
ţin obişnuit, explicat printr-un cuvânt
compus AOT\voywos (Athenoginos),
o 'sintagmă formătă din 4%73/o/ +
g/./ţos „născut de zeiţa Athena sau în
Athena". Numele au fost reţinute de
A4c}r/z.ro/ogz.z., unde găsim atestată via-
ţa unor Sfinţi. a) S/ j4fĂz.#og%e#, epi-
scop de Pidahtoe, s-a născut în cetatea
Sebastia sau Sevastia Capadociei, tră-
ind retras întrJo mănăstire, în timpul
persecuţiilor' 1ui Diocleţian. Ca epi-
scop, avea în mănăstire zece diaconi
şi slujitori, care au fost prinşi de oa-
menii împăratului şi duşi în temniţă, în
timp ce S/ 4ţĂz.73og%e# nu se afla aco-
1o. Aflând de cele întâmplate, s-a dus
să-i viziteze, cu scopul de a-i încuraja
să primească martiriul pentni Hristos.
Sunt scoşi la , interogatoriu (tipul de
judecată făcut creştinilor) şi condam-
naţi la moarte prin decapitare. După
tăierea capeteior ceior zece, a Dvenit şi
rândul S/ 4/Ăz.#ogĂe7Î, în 303. Pome-
nirea lor se face în Biserica Răsăritea-
nă la 16 iulie; b) S/ Mc. 4fw#og%e# a
fost ars în foc, în Egipt, îh timpul lui
Septiriiiu Sever. Sfântului i se atribuie
c&"kiriea Lumină lină., c) Sf t Mc. Athi-
nodor, frste ai} Sf Grigorie Taumatur-
gul v. Grigorie., d) Sf t Mc. Athinodor
a suferit martiriul în Mesopotamia şi
se pomeneşte la 7 decembrie.
Va;r.LîrrilîL Athinodoros (Atinodor
sau 4/e#oc7or) se explică prin compu-
nerea numelui din cele două cuvinte:
AfĂz.#cr + c7oros „dar", deci semnifica-
ţia numelui este „darul Athenei".
A
Prenumele 4fĂ!.7cogĂe# este pre-
zent în onomastica românească ve-.
che.. Athinoghen, .Finoghen, Afito-
ghen, Antinoghen. S-aL p-&stia,t ca
nume de familie în variantele: 4#fz.-
moianu, Antimoneanu, Athias, Atiti-
ene, Atitienei.
ATINOGHEN v. Athinogen
ATINODOR v. Athinoghen
ATTALOS, prenume ce a fost bi-
ne reprezentat în onomastica lmperiu-
1ui Roman de Răsărit. Numele are în
componenţa sa rădăcina cw" (atta-)
cu sensul de „ierarh", „cel mai mare
într-o ierarhie". În onomastica greacă
suntenumeraţitreimariconducătoriai
Pergamului: a) At"^oe (Attalos), su-
pranumit o Z}o"p (Soter), adică Sc}/-
i;crforz// (269-197 î.Hr.); b) At"^os
(Attalos), supranumit o ®i^o[8g^poe
(Filad61fos)Fz.JcicJe//%/(220il38î.Hr.);
c) At"^oe (Attalos), supranumit o
®t^omTo)p (Filometor) J%Z7z.Jor#/ c7e
poveş!z.(171-133î.Hr.).
În onomastica creştină, prenumele
este atestat, în foma4//cr/os', alături de
alte trei nume, Zofz.kds, Kc!7#czsz's şi Fz.-
/zZ2pos, însoţite de o inscripţie în lim-
ba greacă, prin care pot fi identificaţi:
„Martirii lui Hristos" , descopcrire făî*
cută la Noviodunum (azi, Niculiţel),
iar moaştele lor se află la Mănăstirea
Cocoş. Sf. Attalos din Noviodunum
(Niculiţel) este atestat şi cu foma
Atal. Ziua de pomerire a celor patm
martiri străbuni are loc în Biserica Or-
todoxă Română la 4 iunie v. Filip.
ATTU v. Chindeu

A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
AU GUSTIN , AUGU S TINA ,
prenume provenit din cognomenul
roman 4e/gcfs/j.7!#§, o fomă adj ectiva-
1ă de la ,4#g#s/#s „sacru", „venerat".
Augustinus, Augustina smt Sorme de-
rivate prin sufixare. A existat şi o lo-
calitate, j4eţg#s'/cz, iar cei care locuiau
în ea se numeau c}#g3/:s'f!.7?j., un adjec-
tiv fomat cu suf. -J.##s, -J.#c} „1ocuitor
din Augiista". În greacă avem foma
AuyouoţfvoG (Augoustinos), de un-
de pronunţia şi scrierea cu v, în foma
4i;g#s'fz.#. Prenumele este foarte răs-
pândit în Euopa creştină, atât ^m aria
orientală, cât şi în cea occidentală, da-
tor.[tizL Fericitului Augustin, c-ărtu:raLr
şi teolog al sec. al IV-lea şi al V-lea.
a) Fericitul Augustin, orLgi"r din Tzi-
gaste, provincia Numidia, în Africa,
s-a născut în 354, ca fiu al unei creş-
tine devotate, Monica, şi al unui tată
idolatru, Patricius. Primeşte o educa-
ţie şi o instrucţie desăvârşite, prin stu-
diul gramaticii, retoricii şi al filosofi-
ei, la şcolile superioare din Cartagina.
Aici cunoaşte teza maniheistă pe ca-
re şi-o însuşeşte. Este profesor de gra-
matică şi retorică în Cartagina, apoi la
Roma şi de aici la Milano, unde a câş-
tigat, prin concurs, o catedră de reto-'
rică. În acest interval de timp, mama
sa îi atrage mereu atenţia asupra vieţii
lui şi asupra necesităţii de a se apropia
de Dumnezeul cel adevărat. La Mi-
lano are bucuria de a asculta predici-
1e S/ j4773Z)rozz.e, episcopul Milanului.
Înrâurirea acestuia şi lectura EtJczri-
gheliilor şi ai Epistolelor Sflântului
4pos/o/ Pc}ve/ îl apropie de clipa feri-
cită a convertirii din 3 87, primind Bo-
tezul din mâna episcopului Ambro-
zie. După pierderea mamei şi a fiului
său, se dedică în întregime vieţii as-
cetice şi de propovăduire a credinţei.
Este hirotonisit ca preot în Hipona în
391, unde rămâne ca ajutor pe ,lângă
episcopul Valeriu, după moartea că-
ruia îi umează ca episcop, în 396.
Scrie foarte multe lucrări teologice
şi de învăţătură, combătând ereziile,
printre care şi maniheismul. Cele mai
imporiante lucrări sunt: De .a.vz.fcr/e
Dei (Despre cetatea lui Durmezeu),
De Trinitate (Despre Sf tânta Treime) ,
Dialectica, Confiessiones (Mărturi-
s'!.rz). Se stinge la Hipona, în 430, în
timpul asediului cetăţii de către van-
dali. Moaştele au fost transferate din
Hipona în Sardinia, apoi la Pavia. Fe~
ricitul Augustin, r"rrit ş± Aurelian,
este pomenit de Biserica Occidentală
la 15 iunie; b) C#v. j.erc7r% ,4%g#s'fz.#,
episcop de Canterbury în anul 604
d.Hr., este cel care primeşte cununa
muceniciei la 26 mai.
În onomastica românească este în-
tâlnită foma cu v, d4i;gz/s/j.78, fomă
populară, de unde variantele: j4gz/Ţ-
tin, Agoştin, Gostin, Gostinu, Avgus-
ti, Gusti, Gust, Gustea, Gus. Ca,rrwme
de familie înregistrate astăzi: ` ,4#g#f/,
Augustides , Augustidis , Augustin, Au-
gustovschi, Augustinov, Gust, Gusta,
Gustai, Gustav, Gustă, Gustein, Gus-
tere, Gusti, Gustil, Gustin, Gustoiu.
AURA v. Aurora
AUREL, AURELIA, prenume
preluate din vechea onomastică roma-
nă, după numele gintei Az/re/z.c!, ates-
tat chiar în epoca republicană şi soco-
tit un nume teoforic, datorită semnifi-
caţiei legate de soc}re (mai târziu va fi
apropiat de substantivul crztr#§ „au",
„lumină"). În calendarul creştin sunt
DICŢI ONAR ONOMASTIC CREŞTIN
amintiţi, pe ,baza S!.J?cz*c}re/or: a) S/
Aurelian s&m Aureliu, episcop al Car-
taginei, ales ca arhiepiscop în 3 88, pri-
mat al Afficii, cu drept de jurisdicţie
asupra multor mitropoliţi ăi Afficii.
Este cunoscut ca mare luptător îm-
potriva ereziilor, mai ales împotriva
donatiştilor şi a pelagienilor. A legat o
strânsă prietenie şi colaborare cu Feri-
citul Augustin. S-a stins în 423 şi es-
te pomenit de cele două Biserici la 20
iulie, zi dedicată sărbătoririi Sfântului
llie. S/ i4c/re/z.z/ este trecut în calenda-
rul affican ce datează din sec. al V-lea;
b) S/ A #re/J.c}, cunoscută ca purtătoare
de hram, protectoare a Catedralei din
Strassbourg, o martiră care a fost uci-
să pentm credinţă în 384, prin tăierea
capului cu sabia. Pomenirea ei se face
în Biserica Apuseană la 15 octonibrie.
În onomastica românească, pre-
numele este foarte răspândit, mai ales
în Transilvania, unde va cunoaşte o
mulţime `de variante: ,4e/re/7.c7#, după
modelul împăratului roman, o fomă
veche, atestată la crbnicari; A#re/, J3e-
lu, Aurelia, Reli, Aurica, \Rica, rria;s-
culin 4cfr!.că,' jzjcă, şit uh hipocoristic
destil "de rec6ht, A#rcr, formă ce ţihe
de alt prenume; Ca nume de făhiilie
sunt înregistrate umătoarele vari'an-
te.. Aur, Aura, Aurang, Auraru, Aur-
bach, Aurel, Aurelian, Aureliu, Aures-
cu, Aurica, Aurică, Aurigianu, Aurite,
Auriţai, Auroaica, Atiroaică, Aurs`ei.
AURELIAN v. Aurel
AURELIANA v. Aurel
AURELIU v. Aurel
AURICA v. Aurel
A
AURORA, prenume care repro-
duce numele latin 4%rorc7, numele
zeiţei dimineţii în mitologia romană.
În limba latină, cr#/'orcz, ca nume co-
mun, înseamnă „zori", „zorea", adi-
că „lumină diftză, trandafirie, care
marchează începutul dimineţii". Pre-
numeie este atestat şi în o72077ZC7Sţz.CO-
##/ creş/!.#, unde sunt menţionate:
a) S/ A4-z./ă 4%rcz, numită în grea-
că Hrisi , stiu Hrisia, pr±n Etpropîe-
re de „aur". Pomenirea Sfintei 4#rcz
sau Hrz.sz.cr fecioara, se face în Biseri-
ca Orientală la 30 ianuarie v. Ipolit;
b) S/ A4l-z.jă Hrz.sz.cz, martiră în Slatina,
localitate aflată în Meglena (Bulga-
ria). S-a săvârşit prin tăiere în bucăţi
în anul 1795, la 13 octombrie, zi de
pomenire în Biserica Răsăriteană.
Ca prenume, în limba română es-
te atestat relativ târziu, cunoscând şi
unele fome hipocoristice ca: 4#rcr,
Rora, Rorica, Rori.
AUTONOM v. Avtonom
AUXENTIE v. Auxenţiu
AUXENŢIU, prenume prove-
nit din lat. ±4#xe7cţz.z/S, în timp ce i4i;-
:*e#}z.e din gr. Ao€wTtoe (Avx6nti-
os), fomă adjectivală „cel care creş-
te, sporeşte". La baza numelui stă
un subst. Gu€Tiots-ga)s (aux5sis-eos)
„creşte;re" , ,.sporire" . Onomasticbnul
creş'fz.72 înregistrează mai mulţi Sfin-
ţi cu acest nume: a) S/ A4c. 4vxe72fz.e
(4vse7?fz.e/ a trăit în timp`ul prigoane-
lor dezlănţuite de împăraţii Diocleţi-
an şi Maximian şi era mare preot în
biserica din Aravraca, Capadocia,
vestit pentru srierenia şi evlavia sa.
El era cel care le dădea curaj ostaşilor
A AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVICI
romani creştini, aflaţi ca grăniceri,
sub comanda dregătorului Lisis, mai
marele cetăţii. Unii dintre ei nu şi-au
mărturisit credinţa decât în clipa în
care au fost aduşi în faţa lui Lisis, un-
de, judecaţi sumar, erau supuşi la ce-
le mai cumplite suplicii şi în cele din
urmă decapitaţi sau arşi. Ostaşii care
au pătimit împreună cu S/ 4vxe#fj.e
s,""+. Eustratie, Evghenie, Mardarie
şi Oresţ, toţi primind cununa muce-
niciei în 304, prin guvematorul Lisis,
vestit şi în împrejurimi prin cruzimea
sa. Biserica Orientală îi pomeneşte
pe toţi la 13 decembrie; b) C#v. 4#-
#e#f!.e sau 4w#e7%z/, militar cu grad
superior, care a făcut parte din oastea
împăratului Teodosie cel Tânăr, Teo-
dosie al lI-lea. Fiind un creştin evla-
vios şi preocupat mai mult de mân-
tuire decât de prestigiul ce venea în
calitatea sa de mare demnitar în oas-
tea împărătească, se retrage din viaţa
publică. Se urcă pe o stâncă în mun-
tele O€n (6xe), nu foarte departe de
Constantinopol. Ia parte la Sinodul
din Calcedon, în 451, din ordinul îm-
păratului Marcian, după care se sta-
bileşte în muntele Siope, aproape de
Calcedon. Aici îi primea pe toţi cei
ce doreau,învăţătură pentru mântuire,
ajutor şi alinare în boli. Este cunoscut
şi ca monah imnograf. Trece 1.a Dom-
nul la 14 februarie 470, zi de pome-
nire a cuviosului în Biserica Orienta-
lă; c) S/ 4o/xe7zZz.e, mărturisitor al lui
Hristos în Constantinopol (Istanbul)
în anii.1720. Pentru această îndrăz-
neală a primit cununa muceniciei, tă-
indu-i-se capul în ziua de 25 ianuarie,
zi în care se face prăznuirea. lui sub
rr"meĂ:e Sf : Noul Mucenic Avxentie.
În onomastica românească, nu-
mele eşte foarte bine reprezentat, cu
fome care indică clar epoca şi filie-
ra;. Avxentie, Evxentie, Avxente, Af:
xe#/e, 4x!.7Îfe, .4*z.73fcz (doamna lui
Ştef ian Tomşa) , Axanti, Axănti, Axăn-
te, Axintu, Xintu, Sintie, Sinte, Sinta,
Sent,u, Sente, Senti, Şentesc:ul, Şîntes-
cul, Şintea, Şinţea, Şinţişor; Axinde,
Sinde, Sindile, Sindâle, Sindilă, Sin-
del, Sindilie, Sindiile, Şindil, Şindilă,
Sz.7ţc7z./crr# (prin apropiere de şindilă),.
cu o > o (influenţă slavă): O#e73fz.c},
Oxintia, Oxintea, Oxindie, Oxănte,
Ocţintie, Osântia, Ansentie, Arsentie.,
toiioriime.. Sinteşti, Şinteşti, Sindeşti,
Sindiia, Ocţintie, Osântia.
{.AUXINIB v. Avxinie
AUXIVIE v. Avxinie
AUXIVIU v. Avxinie
AVACUM, prenume destul de
rar, chiar şi în lumea monahală de as-
tăzi. De origine ebraică, numele 4v-
acum este ^Lr[tblrit ^in Vechiul Testa-
ment, Carted lui Avacum, uriul din
şirul de profeţi care d.eplâng fără-
delegile lui luda cu 600 de ani î.Hr.
şi care se roagă pentru izbăvirea po-
po"+rir. „ Doamne, auzit-am de f iaima
Tq şi m-am temut de punerile Tqle la,
cdle, Dumnezeule! Fă să trăiască,-în
rl_
cursîil c[Âilor, Lucrarea T;şi, în `tre-
cereq vremii, f ăa-o să f ie cunoscută!
Dar; întru mânia Ta, adu-Ţi aminte
că eşti niilostiv!" (ANaic"m 3, 2:). Po-
menirea sa se face la 2 decembri-e.
În onomastica românească, este
atestat în sec. al XVII-1ea, ca nume
de preot şi de monah. Din monahism
amintim: a) S/ A4c. 4vc}c#m, diacon,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
care a suferit în Serbia în 1814, îm- AVGUSTIN v. Augustin
preună cu Paisie, şi sunt pomeniţi la AVGUSTINA v. Augustin
17 decembrie; b) C#v. A4c. 4i;c7c#;7o
din Tesalonic, menţionat în unele Sz.- AVIANA v. Ana
#cz]rcrre. Astăzi, îl găsim îmegistrat ca AVIM v. Macabei
nume de familie: j4vc}cĂecz#8/, 4vc!-
chian, Avacova, Avacum, Avanu.
AVI0NA v. Ana
`t f ,,. t,, ti,.' '0
AVIT, prenume ce este apropiat
AVERCHIE, prenume de origine de numele unei populaţii vechi, c7vjţz.!.,
latină, care are la bază numele unui
"riţj\ ^+ri Vechiul Testament hevei, o
zeu, .4ver7't3/jccz/s, 4ver##c „zeul care
veche seminţie canaaneană, aşa cum
îndepărtează relele".. Forma 4i;ercĂ!.e
rdLese djirL Cartea lui losua: „Apoi
se exp|ică prin adaptarea ei °ia pro.
Ţara Heveilor.. tot pământul Cana-
nunţarea greacă şi apoi slavă. În Sz.-
an şi Maara Sidonienilor, de la Te-
#czAfc7r sunt atestaţi mai mulţi Sfinţi cu
man până la Af;ec şi până la\ hotare-
a;Qest ""e.. ai) Sf Averchie, episcop
/e 4moreg./or" (Iosua 13, 4). Desigur
cz/ Jeropo/ez., în Frigia. tA trăit în tim-
că prenumele 4vz.v nu se explică prin
pul domniei lui Marc Antoniu şi a de- această influenţă, ci prin filieră creş-
pus o activitate susţinută de împăca-
tină, fiind numele piai multor Sfinţi,
re a Bisericilor din Siria şi Mesopo-
adesea de origine romană. Prenumele
tamia, fiind un mare ierarh care avea
4vz.f are la bază un adjectiv latinesc,
şi puterea de a tămădui şi de a-i aju-
C7VZ./#S „avere moştenită", CU S;nsui
ta pe credincioşi. Trece .la Domnul în
figurat „strămoşesc". În Sz.#c"cm sunt
22 octombrie, zi de pomenire în Bi-
pomeniţi Sfinţii: a) C%v. ,4i/z.f, arhie-
serica Răsăriteană; b) S/ A4lc. 4yer-
piscop al Vienei, urmând la arhierie
c%!.e, martir care s-a săvârşit prin su-
tatălui său, Js'z.%z.e, în 490. Este foar-
pliciul de a fi legat, uns cu miere şi te respectat de regii statelor care se
lăsat pradă\ insectelor. Pomenirea lui
formau, deşi creştinismul acestora, în
sefacela26mai;Lc)S/Ă4lc.4iJercĂj.e,
formare, era sub influenţă ariană. În
unul dintre cei care au primit moarte
acest scop, S/ 4vz.J scrie multe episto-
mucenicească prin decapitare. Pome-
le, dar şi omilii şi pregăteşte Sinodul
nirea lui se face la 5 decembrie.
din 518, în care .sunt alcătuite 40 de
Înonomasticaromârieascănumele
canoane disciplinare şi se ia atitudi-
4i;ercĂie a fost destul de fre;vent, în
ne deschisă împotriva arienilor. Tre-
viaţa monahală şi civilă, cu vaiiante
ce la Domnul în 525, la 5 februarie, şi
atestate şi în documente m'âi vechi şi este menţionat în literatura patristică
mai noi: 4verc%z.e, j4vercĂe, ,4i;ercă,
a sec. al VI-lea; b) S/ A4:c. 4vj.v, dia-
4i;ăJ', 4ver, j4vergĂz.e (în documente- con în Edesa, cel ce a slujit cu mare
le cancelariei lui Ştefan cel Mare), de
îndrăzneală în opera de catehizare. A
aici şi toponimele: 4vereş/j., j4vz.reşfz.,
fost prins de oamenii lui Liciniu, co-
Vărăşti,. Averescul, Averescu, Avere.
regentul lui Constantin cel Mare. Li-
AVERGHIE v. Averchie ciniu era împăratul care nu respecta
A AURELIA BĂLAN-MIHA ILOVIcl
edictul de la Milan din 313, propus şi
semnat de însuşi Constantin cel Ma-
re. După ce diaconul Aviv a fost mal~
tratat bestial, i s-a pus un ham în gu-
ră şi a fost aruncat în foc. Pomeni-
rea Sfântului se face la 15 noiembrie;
c) S/ A4c. 4w.v este unul dintre cei
şapte martiri din Samosata, care a
suferit mari chinuri împreună cu alţi
şase ostaşi, deveniţi ostaşi ai lui li-
s"s Hi.Lstos.. Filotie sa:n Filotei, Iperi-
hie, Iulian, Iacob, Romano şi Parigo-
7`z.#. Pomenirea lor se face în Biserica
Orientală la 29 ianuarie.
În onomastica românească este
atestat 4w.i;, cu variantele: yz.v, y!.-
vescu, Vivian, Viviţul.
AVIV v. Avit
AVRAM, nume de origine ebra-
ică, purtat de cunoscutul strămoş al
poporuiui evreu, părinteie boporu-
lui ales, monoteist, strămoş pe care
l-a scos Dumnezeu din Haran sau Ur,
din Caldeea.. ,flu sunt Domnul Ca~
re te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi
dau pământul acesta de moştenire"
(Facerea 15, 7). Explicaţia numelui
a fost dată de specialişti şi prin inter-
pretarea verseteLor.. „Şi voi încheia le-
gământ cu tine şi te voi înmulţi fioar-
te, fioarte tare. Atunci a căzut Avram
cu f;aţa la pământ, iar Dummezeu a
mai grăit şi a zis: Eu sunt şi iată ca-
re~i legământul Meu cu tine.. veif i.ta~
tă a mulţime de popoare. Şi nu te vei
mai numi Avram, ci Avraam (Abraha-
am) vaf i numele tău, căci c[m să tef iac
tată a mulţime de popoare" (Eaioc5ietL
17, 2-5). Deci j4Z7rczĂczc7m este cunos-
cut cu sensul de „tată înălţat, mărit"
sau „tată binecuvântat". Ca prenume
a fost preluat de creştini, fiind purtat
de mulţi monahi care, prin viaţa lor
de mare evlavie şi rugăciune, au fa-
cut minuni. Numele lor este atestat
^m forma ori6ntală, Ai;rc7"7.e, din gr.
APpctHtos (Avramios): a) Cc/v. 4vrcr-
mz.e, pustnic, originar din părţile Ede-
sei, care după ani de schimnicie este
hirotonit de episcopul de Edesa spre
a încerca să creştineze o comunita-
te rebelă, reffactară la orice încercare
de propovăduire a Ei;a#g%e/j.ez.. Sfatn-
tul, prin calităţile sale deosebite şi
prin harul lui Dumnezeu, reuşeşte să-i
creştineze. De numele S/ 4vrcJmz.e es-
te legat şi cel al C#v. Ă4crrz.cr, nepoa-
ta Sfântului, care a pustnicit, şi după
multe ispite, a fost ajutată mult de că-
tre S/ Av7""j.e spre a înţelege toată
lucrarea Domnului şi, mai ales, rolul
pocăinţei şi al suferinţei pentm ierta-
rea păcatelor. Pomenirea ei se face la
12 februarie; b) S/ j4vrczm!.e, episcop
al cetăţii Arvil, în Persia, a fost prins
şi obligat să se închine soarelui. Sfân-
tul a reftzat şi a explicat de ce nu se
cuvine să te închini soarelui, creat de
Dumnezeu, pledoarie pentm care es-
te aspru pedepsit şi în cele din umă
decapitat. Pomenirea sa se face în Bi-
serica Orientală la 4 februarie; c) S/
părinte Avramie, eplscop îrL ceta,tea
Cares, în Mesopotamia, este cunoscut
ca un ascet cu o mare înrâurire asu-
pra oamenilor şi de aceea a fost numit
preot şi apoi episcop. Calităţile sale
de monah sihastru şi le-a menţinut şi
ca episcop, înzestrat cu o slujire driL
hovnicească specială, ceea ce a făcut
să fie invitat de împăratul Teodosie
cel Tânăr la Constantinopol. Aici pe-
trece mai mulţi ani,apoi trece la Dom-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
• nul în 422, iar pomenirea sa se face în
Biserica Orientală la 14 februarie.
În onomastica românească, este
atestat mai întâi ca nume monahal,
după sec. al XV-1ea, în forma 4i;rczm,
Avrămiia, Avrămie, Avramie, Avră-
mj.e, cu derivate populare ca: 4vră7#z.-
că, Avrămior, Avrămuş, Avrămuţ,
4vrămz.%f, 4vrăme/ şi chiar unele for-
me de feminin ca j4vrcJmc7, 4i;rczmz.cr,
Avrămia,. Avraam, Avrămescul, Avră-
measă, Avrămnel, Avramuş, Avrcm,
4wvrcz#. Astăzi prenumele este întâlnit
mai mult ca nume de familie, mai ales
cu derivate ca: 4vrcr77Îesc#, j4vrcrmz.cz,
Avramidis, Avramii, Avramiţă, Avra-
miuc, Avramoiu, Avramovici, Avra-
nescu, Avraniţă, Avratescu, Avră-
mescu, Awămia, Avrămică, Avră-
mii, Avrămiţă, Avrămiuc, Avrămoaei,
Avrămoaie, Avrămoiu, Avrămoniu,
Avrămuţ, Avrămuţă, Awrămuţiu oii ^Tn
cazul altui prenume vechi, 4c7c7m.
AVRAMIE v. Avram
AVTONOM, prenume pro-
venit dintr-un substantiv grecesc,
ctutovoHcio" (autonomâsia), cu sen-
sul de „nume de sine stătător", „ca-
re nu mai aparţine şi altuia". Numele
apare şi în forma greacă, A"oVoHos
(Auton6mos). În Ă4lc}rfi.ro/ogz.z. este
atestat numele S/ A4:c. 4i;fo72om, cel
care a trăit în timpul persecuţiilor lui
Diocleţian. Originar din ltalia, unde
a fost episcop, este nevoit să plece în
Bitinia din cauza marilor sacrilegii
făcute împotriva creştinilor. În Biti-
nia ridică o biserică închinată S/ 4r-
Ăc}#g%e/ A4!.Ăczz./ şi hirotoneşte un pre-
ot cu numele Cor#e/z.%, care va sluji
în ea. Se stabileşte în altă cetate, dar
A
revineadeseaspreaslujişiînbiserica
din Bitinia. Pe când se afla în această
biserică, în altar, este prins de ,repre-
zentanţii idolatri ai locului şi ucis cu
pietre. Biserica Orientală îl pomeneş-
te pe Sf: Mc. Avtonom san Autonom
la 12 septembrie.
Prenumele este atestat şi în ono-
mastica românească, mai ales în me-
diul monahal: 4)//o#om, 4//o#om, 4/-
tanom, Af tanon, Antonom.
AVXENTIE v. Auxenţiu
AVXINIE, prenume ce ar pro-
veni dintr-o formă veche grecească,
Au€iic" (Aux6sia), nume al zeiţei
euforiei, adorate de cei ce locuiau în
portul Epidauros. Partea a doua a nu-
melui 'a fost adaptată la formele obiş-
nuite cu desinenţe ca -z.7?z.e sau -z.i;7.e,
4##z.#j.e şi 4#x!.w.e, cel de-al doilea fi-
ind o formă coruptă. Prenumele a pă-
truns în onomastica creştină prin pre-
zenţa lui în Sz.#czxc}re şi în calendare
vechi, în care sunt atestate numele
a doi Sfinţi: a) C#v. păr!.7!fe 4"!.7w.G
Sau 24#XZ.1;Z.e, 24WXZ'VZ.#, episcop ai cetă-
ţii Solon din Cipru. Originar din Ro-
ma, S/ j4i/*z.#z.e a fost discipolul Sf.
Apostol şi Evanghelist Marcu, fiind
botezat şi hirotonit preot, apoi numit
episcop al Solonului în Cipru. Este
socotit ca unul ce a făcut să se întă-
rească Biserica Domnului în Cipru.
S-a mutat la Domnul în 17 februarie,
zi de pomerire a Sfântului în Biserica
Răsăriteană; b) Cc/v. părz.7ÎfG ,4v#z.vz.e
sau 4c/xz.i;z.e, despre a cărui viaţă nu
se cunosc prea multe date, nici cum
şi unde a slujit, dar amintirea bunei
credincioşii şi a evlaviei a consemnat
numele său în Sz.7tcz)rcrr. Se pomeneşte
în Biserica Răsăriteană la 29 aprilie.
A AURE LIA B ĂLAN-MIHAI LOVIcl
Prenumele este atestat în onomas-
tica românească veche în formele:
Acsenie, Seni, Senie, Sinie, Axin, Axi-
nia, Axina, Axiniţa, Axenia, Acseniia,
Axenie, Axene, Axena, Axănie, Axă-
nia, Axana, Asenie, Seni, Oxana, Oc-
sii, Ocsine, Axanina, Axanâna, Axa,
Axenia, Axene, Axena, Acsica, Axe-
nie, Axene, Arxana, Axemiia, Xenia,.
Asenie, Seni, Senă, Asenie, Acsena,
Sană, Săniia, Sănescu, Sănilă, Sănuţ,
Sănucă, Sinica, Sănic, Sănicaş, Axi-
nic, Axenic.
AXIM v. Maxim
AZARIA, nume de origine ebrai-
că, CĂc}zc!rz.cr, cu o semnificaţie teofo-
rică: „tăria lui lehova", „cel ajutat de
lehova". Numele este prezent în mai
multe că#i ale 7recĂz.zt/%z. res/czme#f,
în cele două fome, .4zc}rj'cr şi 4zdr;.e:
a) Primul, 4zcrrz'cr, îl întâlnim în Ccrr-
/eo /#z. Dcr;?z.e/, din care reţinem două
versete semnificative: „Pc}fr# fz.#erJ.
f ăară nici un cusur trupesc, frumoşi la
chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea,
cunoscători a toată ştiinţa, cu adân-
că putere de păirundere şi plini de
râvnă, ca să slujească în palatul re-
gelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi
limba Caldeilor... Printre ei se af lau
din fiii lui luda: Daniel, Anaria, Mi-
§cze/ şz. ,4zc7rz.c7 " (Daniel 1, 4, 6). Cei
din umă, 47!cr#j.cr (Şadrac), A4l!.s'c7e/
(Meşac) şi j4zc7rz.c7 (Abed-Nego), pre-
zenţi în cetatea Babilonului, au fost
aruncaţi, 1a porunca lui Nabucodono-
sor, în cuptorul încins spre a fi mistu-
iţi, dar lisus cel dinainte de veci este
în mijlocul lor, salvându-i spre marea
mirare a regelui: „,4/##c!. rege/e jvcr-
bucodonosor a f;ost cuprins de spai-
mă şi s-a sculat în grabă. El a înce-
put a grăi şi a zis către sfietnicii săi..
- Oare, n-am aruncat noi trei băr-
baţi legaţi în mijlocul cuptorului cu
fioc arzător? Răspuns-au şi i-au zis:
- Cu adevărat, aşa este, o, rege! Şi
începând din nou a grăi, a zis : - Iată,
eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, um-
blând prin mijlocul cuptorului, nevă-
tămaţi, iar chipul celui de al patru-
lea, ca fiaţa unuia dintre fiii zeilor"
(Daniel 3, 24-25). Tânărul 14zorz.c} es-
te pomenit în Biserica Orientală la 17
decembrie v. Anania; b) Cea de-a
doua fomă, 4zcrr!.e sau 4zor!.cr, este
atribuită unuia dintre mulţii israeli-
teni numiţi [4zcwz.e, amintiţi în Pczrc7/z.-
pomena şţa:n Cartea întâia a cronici-
/or. Dintre multele nume.j4zcrrj.e, cel
care este reţinut de Biserica Orientală
a fost cel purtat de un preot-profet de
la Templul din lerusalim, ridica't de
Solomon.. „Lui Ahimaaţ i s-a născut
Azaria, iar lui Azaria i s-a născut 1o-
hanan; Lui lohanan i s-a născut Aza-
ria; acesta este acela care a f;ost pre-
ot la templul zidit de Solomon în le-
"scr/z.m" (1 Paralipomena 6, 9-10).
Pomenirea preotului, numit şi proro-
cul j4zorz.c7 (Azc}r!.e/ se face în Biseri-
ca Răsăritului la 3 februarie.
Numele a pătruns şi în onomastica
creştină şi chiar în cea românească:
4zorz.e, 4zcrrj.c], nume de cronicari şi
postelnici.
AZARIE v. Azaria
AZORIA v. Azaria
BADEM v. Vadim
BADBN v. Vadim
BALDOVIN, nume rar întâlnit în
onomastica de azi. Prenume de origi-
ne `gemanică, Bcr/dowz.77 are şi foma
de `feminin, Bc7/dowz.7ţc], şi este înre-
gistrat încă din sec. al VII-lea, în lta-
lia,' în foma longobardă Pc7/doz.#, ca-
re stă la baza toponimului Lo77cbc7rc7;.c7.
Compus din două elemente, bcr/d „în-
drăzneţ", „putemic" + wz.# „prieten",
deci cu sensul de „prieten putemic",
„prieten curajos". Este foarte ffecvent
în onomastica gemană, dar şi în cea
ftanceză, fiind răspândit şi populari-
zat mai ales prin literatura medievală.
După sec. al XIII-lea, este întâlnit şi
în aria orientală a lmperiului, datorită
cuceririlor amate ale Cruciaţilor. Tre-
buie amintiţi cei doi împăraţi, Bcr/do-
vin 1 sşr" Baudouin, conte de Flandra,
aflat în fiuntea Cruciadei a IV-a ce va
cuceri Constantinopolul, şi Bc7/dovj.#
c7/ /ţ-/ec7, alungat de Mihail al VIII-lea
Paleologul în anul 1261, după recuce-
rirea Constantinop olului.
În onomastica românească este
atestat începând cu sec. al XIV-lea,
fiind menţionat un logofăt, Bcr/dovj.7€,
care făcea parte din sfatul domnesc al
Ţării Româneşti. În actele de proprie-
tate sunt întâlnite nume ca: Bc]/c7ovz.Je,
Bc}/c7ow.72cz. Variante ale acestui nume
sunt atestate cu valori hipocoristice:
Baldea, Baldeş, Bălde, rr""f3 ce vor
sta la baza multor toponime româ-
rweşrii, ca, Baldovineşti, Băldeşti. Cai
nume de familie înregistrate astăzi:
Baldan, Baldassini, Baldea, Bal~
deascu, Bald}, Baldin, Baldu, Băl-
dan, Băldănescu, Băldău, Băldea,
Băldean, Băldescu.
BALTASARv. Baltazar .
BALTAZAR, prenume de origi-
ne caldeeană, Bcz/fĂczsscrr a supravie-
ţuit, prin influenţa creştină, în toată
Europa. După cum se ştie, numele es-
te atestat încă din primele secole, fi-
ind purtat de unul dintre cei trei magi
sa;" „crai de la Răsărit" - Gaspar,
Ă4le/c%z.or şi Bcr/ţc]scrr. După Tradiţie,
cel din umă ar fi sfarşit în anul 30, şi
Biserica Apuseană îl comemorează,
împreună cu ceilalţi doi, în ziua de
6 ianuarie, odată cu Bo/Gzc// Dom##-
lui sa:H ,Sărbătoarea luminilor» , d"
pă sintagma Sf. Grigorie de Nazianz.
Prin aceasta se arată dubla EpzJCJ#z.e,
 8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
care a umat botezului lui lisus în apa vat dintr-un nume de origine ebrai-
lordanului, când s-a făcut auzit glasul că Bc}r-c76bcrs, cu sensul „fiul tatălui
Tatălui şi S-a arătat Duhul Sfânt, dar său". După alţi autori numele ar pro-
Şi Steaua, semnul divin de pe cer, că- veni din limba aramaică. Prenumele
lăuza magilor. apare în No#/ res'/cz77ţe7Î/ în identita-
În onomastica românească a pă- tea unui tâlhar, cunoscut prin activi-
truns prin Transilvania, prin Biserica tatea sa de răufăcător şi nesupus Le-
Apuseană, şi va cmoaşte umătoare- gg.z., despre care au relatat Apostolii:
Le va;riîi"e.. Boldisar, Boldişar, Boldi~ „Dar ei cu toţi au strigat zicând: Ia-L
zsar, Boldojar, Boldădar, Boldujariu, pe Acesta (Iisus) şi eliberează-ne pe
Boldizar, dar şi Balthasar, Baltasiu, Barabba, care era aruncat în temni~
Bcrgc7cis'cyr, devenit nume de familie, cu
ţă pentru o răscoală făcută în ceta-
variante atestate Şi astăzi: Bcrgc7cz§crr, /e şz.pe7c/r% omor" (Luca 23,18-19).
Bagdasarian, Bagdasarov, Baldovici, S/ A4lc. ycrrc7vc7r (scris şi 7rczrvcz7', rar,
Baldovin, B aldovtnescu, Baldu. Bczrczdczr) a trăit în părţile Lucaniei şi
a fos't un tâlhar de care toată lumea
BAPTISTA, prenume creştin, ca- se temea. Făcea barte dintr-o bandă
re are la bază un substantiv comun, de.'tâ'1hari şi a vărsat mult sânge ne-
lat. Z}czpZz.5'Jcz „botezător". La originea vihovat pentru jaf. A adunat grămezi
numelui stă termenul care oglindeş- de bijuterii pe care le ţihea as6unse
te acţiunea Sf. Ioan Botezăt6rul, nu- înr peştera în care vieţuia, iar când ră=
me redat, în latină în foma Jocr77#Gs' mânea singur, le contempla şi le eva-
Bcrp/J.s/cr, fonnă ce a devenit în italia- iua. Deodată, şi-â Venit în fire şi şi-a
riâBattista. amintit mulţim6a păcat'elor săvârşite
În onomastica românească veche în atâtea îriiprejurări în care a dobân-
este atestată forria latină, ea păstrân- dit tot ce a dorit. dândul despre ce-
du-se şi în formele derivate, prin ca- ea ce va face cu averile şi cui vor fo-
re este exprimat, fi.ecvent, numele 1osi după moartea sa l-a cutremurat.
de familie: Bcz/z.Ş/e, Bc}/z.Ş/ec7, la înce- Şi-a amintit de Dumnezeu, de Jude-
putul sec. al XVII-lea, dar şi cu fo- cata Sa, de tâlharul care şi-a recu-
netism grecesc, yczpfz.s'/c7. Nume de noscut vina şi de iertarea pe care i-a
familie înr6gistrate în variante]e de dat-o lisus acestuia. „Ş/z.% că pe ftş/-
a;stâîizi.. Batin, Batinasi, Batinaş, Ba- harul cel de demult l-a primit Hris-
tincu, Batista, Batistă, Batiş, Vatcu, tos întru milostivirea Sa,. apoi şi pe
Vate. mine, de mă voi pocăi, mă va primi.
Deci mă pocăiesc, căci doresc să ca-
BARABA v. Barabas
ut milostivirea Sa" (Proloagele, Ţ1: ,
BARABAR v. Barabas p. 732). După acest semn al bunătă-
ţii lui Dumnezeu, a lăsat toate, nu a
BARABAS, cu fomă dublă, cea spus o vorbă nimănui şi a plecat să
de-a doua a intrat prin filieră grea- caute o biserică în satul cel mai apro-
că, yczrczvas'. Este un prenume deri- piat, unde a ajuns, dimineaţa, 1a sluj-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ba Utreniei. L-a rugat pe părinte să-l
spovedească şi să-1 înveţe ce crede de
cuviinţă ca să-şi ispăşească mulţimea
păcatelor săvârşite. Umilinţa la care
s-a supus de bunăvoie l-a impresio-
nat profund pe preot, pentru că sin-
gur şi-a asumat cele mai mari nevo-
inţe. După trei ani şi-a impus canonul
de a rămâne în câmp şi de a se hrăni
numai cu verdeţuri crude, de a sta în
ploaie şi vânt, fără să-şi acopere tru-
pul\. După doisprezece ani i s-a ves-
tit că-i va veni sfârşitul muceniceşte,
prin sânge vărsat, ca o cunună a ne-
voinţei pocăinţei. Astfel este ucis de
nişte negustori care, oprindu-se spre
a se odihni la marginea poienii în care
se afla Varava, l-au conftndat cu un
animal sălbatic şi au tras în el cu să-
geţi. Acesta a avut o singură dorinţă:
să fie înştiinţat preotul din sat, care a
venit, i-a făcut toate cele necesare în-
momântării creştineşti şi 1-a înhumat
în locul în care se săvârşise. La mor-
mântul său a început să vină mulţi
oameni care, prin rugăciune, se tămă-
duiau. După dezhumare, s-a constatat
că trupul era intact şi izvora mir. /c}r
după câţiva ani adunându-se popo-
rul cu preotul, au descoperit mor-
mântul şi au aflat trupul Sftântului ri:u
numai nestricat, ci şi mir de tămădu-
iriizvorând''(Proloagele,T:l,p.734).
S/ yczravc}r /yczwcrr/ este pomenit în
Biserica Orientală la 6 mai.
În onomastica românească intră
pe filieră latină, după foma Bc7rc7bcrs,
pe care o găsim în variantele înregis-
trate din sec. al XV-lea: Bărz)ăş, Bc}-
rabaş, Barlabas, Bărlăbaş, Barli-
bczş, Bdr/z.bczş;' (prin apropiere de tc.
başd).. Bârlibaşa, Berlibaş, Barliba,
8
Bărliba, Berliba, Bârliba, Barliga,
Băr/!.gcz (prin apropiere de vb. cz bc3r-
/z.gc}/. Ceea ce surprinde este numărul
mare de atestări a numelor de familie
derivate de la acest prenume, înregis-
tra;te ş± a,st*zî.. Baraban, Barabancea,
Barabas, Barabaş, Baraboi, Barabu-
la, Barabulă; Vara, Varabiev, Vara-
chiu, Varaclescu, Varadi.
BARAC, prenume care a dispărut
din onomastica creştină. El s-a men-
ţinut în onomastica românească doar
ca nume de familie. Numele Bczroc
provine din ebr. Bcrrczc şi are sensul
de „ftilger" sau „trăsnet". Este un nu-
me purtat de unul dintre eroii poporu-
lui evreu, crâmpeie din viaţa sa fiind
"enţ±ona,te ^Tn Vechiul Testament.. „ Şi
a trimis Debora de a chemat pe Ba-
rac, ftul lui Abinoam din Chedeşul
Nef talimului, şi i-a zis.. Domnul Dum-
nezeul lui lsrael îţi porunceşte. Du-te
şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu ti-
ne zece mii de oameni dinfiti lui Nef:
tali şi din f iti lui Zabulon" (I"detia:ho-
rii 4, 6). În dorinţa de a le aduce amin-
te evreilor, care îl prigoneau, trecutul
glorios, Sf. Apostol Pavel îl menţio-
nează şi pe Barac: „Şz. ce voz. mc}z. zz.-
ce? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca
să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
Samson, de leftae, de David, de Samu-
el şi de proroci, care prin credinţă au
biruit împărăţii, au f ăacut dreptate, au
dobâmdti f ăagăduinţele, au astupat gu-
rz.Je /e3./or " (Evrei 11, 32-33).
În onomastica românească, figu-
rează ca nume de familie. Este su-
ficient să-l amintim pe Jocz72 Bc7rcrc
(1776-1848), fiu'de preot din zona
Sibiului, traducător şi scriitor, cunos-
 8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
cut prin lucrarea /sforz.e c7espre 4r- Este atestat ca nume: a) Bar#Ă, pro-
ghir cel firumos şi despre Elena cea #oc#/, cel care va vesti poporului din
fi'umoasă şi pustiită crăiasă. Ca, r[" lerusalim, într-o carte specială, pri-
me de familie înregistrat astăzi, men- mită de. la evreii din Babilon, prin ca-
ţj"iăîr:m:. Bar, Bara, Barac, Baracea- re se cer rugăciuni şi jertfe de ispă-
nu, Barache, Baracu, Barad, Barafi şjire.. ,Acestea sunt cuvintele cărţii pe
Baraga, Baraiac, Baraian, Barais, care a scris-o Baruh, ftul lui Neria] fi-
Barak, Baralia, Baralîu, Barcm, Ba- ul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, ftul
ranai, Baranâia, Barancea, Baranci. lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babi-
lon. În anul al cincilea, în luna a şap-
BARB v. Varvara
tea, în vremea în care au luat caldeii
BARBA v. Varvara lerusalimul şi l-au ars cuf ioc " (CaitieEL
lui Baruh 1, 1 -2); .Baruh, în calitate de
BARBARA v. Varvara
ucenic devotat şi secretar credincios
BARBURA v. Varvara al prorocului leremia, îl.va urma în-
tocmai. Pentm scrierea şi citirea cărţii
BARNABA v. Varnava în templul de la lerusalim, Baruh este
BARSABA v. Varsava şi el întemniţat, cum a fost cândva in-
temniţat şi leremia de către Sedechia.
BARSABAS v. Varsava Acum leremia este cel care va mijlo-
ci eliberarea lui Baruh. Despre educa-
BARTOLOMEU v. Vartolomeu
ţia şi familia sa ilustră aflăm din ye-
BARUC v. Baruh chiul \ Test4ament ~ de +ÎL T.ere"ia:. ,;Şi
am dat aaâest zapis de cuji;;;';;i
BARUH, nume destul de rar în-
Baruh;ftul lui Neria, firil lui Maasia,
tâlnit astăzi în onomastica creştină, în fic[ţa lui Hcmameel, ftul unchiului
a fost numele unui israelit,. un cirac meu, şi în f;aţa martorilor care iscă-
foarte aproapiat de lucrarea profe- liseră acest zapis de cumpărare, şi în
tu+ril leremia. ^In Cartea lui leremia
fiaţa tuturor iudeilor care se cflau în
se află consemnată toată activitatea c#rfecz gărzJ.z." (Ieremia 32, 12). Po-
lui Bcrr#Ă, mai ales în perioada cola- menirea prorocului Baruh (scris ycr-
borării lui cu profetul leremia, fiind r#Ă/ se fac.e în Biserica Răsăriteană la
scribul care a avut toată grija şi a ţi- 28 septembrie; b) S/ C#v. Bcr"Ă, nu-
nut evidenţa sulurilor scrise de lere- mele unui cuvios care s-a săvârşit |a
mia. La baza prenumelui se află un 21 octombrie, zi de pomenire a lui îh
nume de persoană, ebr. Bcrrz/c, în lat. Biserica Răsăriteană; c) S/ A4lc. ycr"Ă
Baruch, ia.r ^Ţn Septuaginta Bo.PO»Xn apăt,imitîmpreunăculoan,fiinducişi
a` cărui semnificaţie ar fi „cel bine-
prin decapitare la 27 martie, zi de po-
cuvântat". Intrând în textele biblice, menire în Biserica Orientală.
prin filieră greacă şi slavonă, în limba În onomastica românească nu este
română va fi utilizată forma yczrz/Ă, atestată o formă provenită direct, Bcr-
alături de cea lat. Bc}r#c% .sau Bczr2fĂ. ruh sa:" Varuh.
76
P\:\CŢIONARONOMASTICCREŞ"
c;\#î:nEŢe:enon:aes:::ă:m;g:îţtîoî:a::;
g:e:faezsăcc:`.`sTig:iŢii:rdai:3,:ie:`B:;:ti;
(B*ipMkr) „ele;şi colabor-ator ai pr6:
/efwjwz. Jeremz.a ". Ca nume de familie
înregistrat astăzi: Bc7r«, Bczrz/c%, Bc}-
ruhdglu, Barul, Barus, Ba"t, Baruţ,
Băn)ş, Băruţ, Băruţa, Băruţă, Varu,
Varulean, Varun.
BASA v. Basarab
BASARAB, nume cu specific ro-
mânesc, în afara sferei creştine, soco-
tit de origine autohtonă, a cărui eti-
mologie a fost cercetată îndelung de
lingvişti, începând cu B.P. Hasdeu,
care îl consideră cel mai important
cHN*rr+. .J3asarabă este cuvântul cel
mai important din întreaga limbă is-
/orz.că c] romci^riz./or". Fiind un nume
princiar, Hasdeu îl apropie`. de noţi-
unea de castă. N. Iorga îl apropie de
proprietatea pământului, crrczbc} sau,
mai `târziu, o%c7bcz „moşie moştenită"
cu sensul de /crrd, şi de aici, Bessc}-
rcrbcr „Ţara Bessilor". BCJsc7rc}Z)ă es-
te numele castei, a proprietarilor sau
principilor, stăpânitori ai pământuri-
lor moştenite de la daci. Este de ne-
contestat prezenţa celor două ele-
mente cu semnificaţie proprie, bcss,
bcrs şi c7bc7, czvcz „părinte!', cel de-al
doilea prezent şi în oĂc]bă, cu sensul
de moşie d6 1a „părinte", „moşie pă-
rintească" (v. A. Mihailovici, Pocr+-
tă spre ,,sanctuarul'.' limbii române,
p. 126). Ceea ce este foarte impor-
t'ant pentru creştinismul românesc es-
te amintirea S/ M-!./e Bes§ci, cu gra-
fia Bc7ssc7 şi yczsc7, avându-şi originea
în etnia besz./or,, din cetatea Edesa.
8
Creştină, Bessa este soţia unui popă
idolatru, dar mamă devotată, care îşi
boteză cei trei copii, reog77z.e, 4gczpz.e
şi Pz.s'fos, pe care i-a crescut în cre-
dinţa părinţilor ei. A fost denunţată
de soţul ei şi, fară întârziere, chemată
cu cei trei fii ai ei, înaintea consulului
Vicarie, unde este maltratată, atât ea,
cât şi copiii, aceştia pierzându-şi via-
ţa pământească în chinuri, sub ochii
mamei lor. ŞJ Bc}s'cz, Bcrsscz /yc7scz/ es-
te supusă torturilor în continuare, fi-
ind aruncată în foc şi apă, dar pentm
că scapă tearară din toate3 în cele din
urină este decapitată, iar pomenirea
ei şi a celor trei fii ai săi se face îh Bi-
serica Orientală la 21 august v. Vas.
Astăzi, prenumele se menţine pe
cale culturală, în memoria celor ca-
re ţin la trecutul glorios al români-
lor şi este atestat în foma: Besercr-
bam (L2AT), Basaraba, Basarabă,
Basarabescu, Băsărab, Basarad, Ba-
sarag, Basarabul, Basarabi. Ca. T["
me de familie înregistrat astăzi: Bcr-
sa, Basacopol, Basag, Basa}ac, Ba-
saidaru, Basalau, Basalău, Basalic,
Basaligă, Basamac, Basan, Basanac,
Basancu, Basmete, Basangeac, Ba-
sangiac, Basangiu, Basarab, Basa-
raba, Basarabă, Basarabeanu, Basa-
rabescu, Basarabia, Basarabie, Ba-
saragă, Basarăm, Basarâm, Basa:ru,
Basascu, Basasteanu, Basălău, Besa,
Besca, Beschea, Bescheret, Beschi,
Beschia, Beschieru, Beschika, Bes-
ciu, Bescu, Bescuca, Bescucă, Bese-
dovschi, Besel, Beseleu, Beselia, Be-
seii, Besleagă, Besliu, Besna, Besnea,
Besoi, Besoiu, Bestiuc, Bestoiu, Bes-
ţiuc, Besu, Beşu, Beşchea, Beşcheret,
Beşciu, Beşcu, Beşcucă, Beşea, ,Be-
 8 AURELIABĂLAN-MIHAILOvlql
şel, Beşleaga, Beşleagă, Beşlic, Be-
şliu, Beşnea, Beşnilă, Beşoiu, Beşta,
Beştea, Beşteală, Beştelei, Beşteliu
®rin apropiere de vb. Z)e3qţe/j), Beş}z.,
Beştoiu, Beşu, Beşuţiu.
BASA v. Basarab
BASSA v. Basarab
BEATRICE, prenume feminin
modem, împrumutat pe cale cultă din
onomastica apuseană. Bec7frz.ce re-
produce numele de persoană latinesc,
Bec}frri, care are la bază adj. Z7ecrţ#s,
becz/cz „fericit", „fericită". S-a impus
în onomastica creştină prin influenţa
pe ca;re; a, a:Nu:+o Sf t Martiră Beatrice,
martirizată la Roma, după unii autori
în anul 290, după alţii, la 303, şi care
estepomenitădeBisericaApuseanăla
29 iulie. Un rol deosebit în răspândi-
rea prenumelui l-au avut semnificaţia
şi rolul protector al Sfintei Beatrice.
În onomastica românească s-a im-
pus începând cu sec. al XIX-lea şi es-
te şi astăzi folosit în di+erse variante
ale scrierii şi pronunţării numelui.
BEATRIS v. Beatric6
BELIZARIE, prenume mascu-
1in, rar întâlnit astăzi, de origine tra-
cică, folosit alături de puţinele nume
păstrate, în afara celui arhicunoscut,
Decebal. Numele de persoană de ori-
gine tracă apare în inscripţii sub for-
ma grecizată B€}tc"ptos (Belisâri-
os), dar mai cu seamă în grafia latină,
Be/z.s'czrj#s'. Răspândirea numelui are
la bază virtuţile generalului bizantin
Be/z.s'czrz.oS, cel care în timpul împăra-
tului Justinian îi învinge pe vandali Şi
ostrogoţi, devenind un model de vite-
jie. Din disputele lingviştilor cu
vire la semnificaţia numelui, reţin6m
/c2x;, -czc!.s. „războinic" + clrczrz.e) ;';,pă-
mânt mo ştenit" „ţară". ;t
Fomele vechi, prezente în limba
română, sunt cele cu v, datorită in-
fluenţei bizantine: 7rG/j.s'czrz.e, ye/z.s'c7-
rea, Vălisari, Velisar, îa,r cele recen-
te, intrate pe filieră latină, au o frec-
vemţzăzL "aji rric-a,.. Belizarie, Belisarie,
Belisar.
BENEDICT, prenume care, da-
torită marelui prestigiu dobândit, a
dezvoltat şi o fomă de feminin, Be-
73ec7!.c/c}. Prenumele este fbarte vechi,
chiar dinaintea răspândirii creştinis-
mului, deoarece reproduce cognome-
nul latin Be72ec7z.c/#s' „binecuvântat",
particip'iul verbului 6e#ec7!.co, format
din 6e#e „bine" + c77.co „zice". La în-
ceput, sensul verbului era de ,,a zi-
ce bine", „a lăuda"; prin extensie, „a
vorbi frumos", deci exprimarea unei
valori pQzitive. Creştinismul îi con-
feră alte valenţe specifice, fiind pre-
zent harul divin, cu care sunt binecu-
vântaţi cei ce vin întru numele Dom-
nului. Primul care a venit din cer
z^7t/rz/ numele Domnului, al Tatălui
ceresc, vestindu-L, este lisus Hristos.
Demn de reţinut este faptul că Bene-
dict devine un prenume foarte răs-
pândit, prin influenţa Bisericii, a Sz.-
#czxc!r#%, în care sunt atestate nume
ca;. ai) Sft Benedict de Nurcia, rr"rriii
şi părintele monahismului apusean.
Acesta înfiinţează primul aşezământ
călugăresc, cu o ordine bine stabili-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ce se vaL "Nrni ordinul benedictini-
r, statomicit în anul 529. Născut la
rcia, în Umbria, în anul 480, într-o
e de patricieni, este trimis la
să studieze filosofia şi retorica,
pe ncare le părăseşte, retrăgân-
:l:i:.::::l:ţ: în Affile, o cetate mai linişti-
În care, în afară de studiul prelun-
(tse va obişnui şi cu o viaţă asceti-
că. Pe aici pleacă şi se însingurează
şi n}ai mult într-o peşteră di,n Subia-
co. După ani de ascetism şi rugăciu-
ne, propune pentru alţi fraţi care îl
căutau, o programă şi un regulament
care nu au fost acceptate de toată lu-
mea. Este nevoit să găsească locul
spre o nouă` retragere, sprijinit de cei
ce acceptau noma monahală propu-
să de el. Astfel se stabilesc în Mon-
te Cassino, unde, pe locul templelor
zeilor Apolo şi Jupiter, construiesc o
mănăstire. Preia de la înaintaşi, dar
şi de la contemporanii săi, Ioan Cas-
sian şi Dionisie Exiguu (cei care au
vizitat mănăstirile din Ţara Sfântă şi
cunoşteau cele două limbi, latina şi
greaoa), o mulţime de nome mona-
hale, pe care le sintetizează în,Jteg%-
/c} w.fcre mo7?czs'/!.ccre, sub deviza „Ora
et labora" („Roagă-te şi munceşte").
Şi-a dat sufletul în mâinile Domnu-
1rii, pe care L-a, slujit cu devotament,
în ziua de 21 martie 547, dar pome-
nirea sa se face în Biserica Apuseană
la 1 1 iulie, ziua în care moaştele sale
sunt descoperite la Monte Cassino şi
aduse la Mănăstirea 'Fleury-sur-Loi-
re, în Franţa. Văzător cu duhul, îl va
umili pe Totila, regele goţilor, şi va
scăpa din uneltirile celui potrivnic pe
toţi cei ce se încred în Dumnezeu. Es-
te socotit de Biserica Romano-catoli-
8
că patronul Euopei şi patriarhul mo-
nahismului apusean. Aşa se explică
faptul că numele a fost purtat de 16
papi. Biserica Orientală îl prăznuieş-
te la 14 martie; b) S/ A4lc. BG72ec7z.cf,
martirizat de turci în Tesalonic la 26
martie.
Surprinzător este faptul că numele
apare de timpuriu în onomastica ro-
mânească, la ortodocşi, în foma 7re-
7Îec7j.c/, atestat chiar din sec. al XII-lea
şi al XIII-lea, mai ales în Transilva-
nia şi Banat. În Moldova sunt pre-
zi5r[he foirrn!e ca, Benedict, Benedicta,
hlpoooTLst±oe ca.. Benedic, Benetic,
Benetiuc, Benedec, Bene, Benea, 86-
nia, Benic, Beniuc, Benici, Beniga,
Benilă, Benu, Benul, Bencul, Bencea,
Benciu, Benciul, Benţul, Benţa, Ben-
ţe, Benţea, Bena, Bedea, toa;he de-
venite nume de familie prin pierde-
rea semnificaţiei primare. Nume de
familie înregistrate astăzi: Be72, Be-
na, Bencea, Benceanu, Benche, Ben-
chea, Bencheci, Benchescu, Benchie,
Bencia, Bencilă, Benciu, Benco, Ben-
covslti, Bencu, Benculescu, Benc-
ze, Bendea, Bendeac, Bendean, Ben-
descu, Bendic, Bendis, Bendiu, Ben-
dovchi, Bendovski, Bendre, Bendriş,
Bene, Benea, Benec, Benedec, Bene-
dek, Benedic, Benedict, Benedik, Be-
negoi, Benegui, Benelli, Beneschi,
Benesciuc, Benescu, Beneş, Benezi,
Benezic, Benga, Bengalici, Bengea-
nu, Bengescu, Benghe, Benghea,
Benghiuj, Benghius, Ghîus, Ghiuş,
Benghuş, Bengu, Bengui, Bengules~
cu, Benguş, Beni, Benia, Benic, Beni-
ceanu, Benieş, Benig, Benim, Benin,
Bening, Beniuga; Vene, Veneciuc,
Venescu.

8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVIC],,t\^
BENIAMIN v. Veniamin
BERNARD, cu corespondentul
feminin Ber77c}rc7cz, este un prenume
rar întâlnit în onomastica româneas-
că. El reproduce un numc de per-
soană, de originc gcrmanică, atestat
chiflr din scc, {il Vn-lea în Franţa, în
formq Bc?/.//)/7c//'c/. În ceea ce priveşte
semnirle.1|i{`, s|)ccialiştii au acceptat
formuk\ {`lcăti`ii.ii numelui din două
cuvjntc: v. germ. Gero „urs", ngem.
băr(in) .1- hard „tirre", „pmtemic",
deci ,,urs putemic". Prenumele creş-
tin Bc/.#c7;'d a cunoscut o largă răs-
pândireînBisericaApuseanădatorită
vieţii şi activităţii monahale speciale
aS/Ber72czrt7,născutînFranţaîntr-un
castel din apropierea oraşului Dijon,
la Fontaine. De mic copil este înzes-
trat cu o sensibilitate religioasă par-
ticulară şi de aceea doreşte să apro-
fimdeze studiile cu caracter teologic.
Curând îmbracă rasa călugărească Şi
fomează un grup de rugăciune şi o
mănăstire într-o zonă numită metafo-
ric CĂz.czrcnJcz//e, în ffanceza moder-
nă C/czj.n;c}a(*, care a devenit cu tim-
pul un centru monahal cu peste 'şapte
sute de călugări. Pe lângă regimul se-
ver de viaţă şi rugăciune impus de Sf.
Bemard, s-a conturat un studiu atent
pentru problemele teoretice ale vieţii
monahale, legate direct de viaţa cul-
tică. A scr.is lucrări de mare devoţiu-
ne către Maica Domnului, predîci şi
multe scrisori de folos în menţinerea
caracterului unitar al Bisericii. A tre-
cut la Domnul în ziua de 20 august
1153, zi de pomenire a Sfântului în
Biserica Occidentală.
În onomastica românească întâlŢ
riirn ţo;rrne cai Bernaldinus, Bernar-
80
/t
c7#§, Berwcrrc7o, ca şi forma gr. 8€
psoe 6(citit Vemârdos), fome ce
în documentele moldoveneşti
din sec. al XV-lea. În Moldova
atestate variante ca: Ber#c7rec7,
nat, Benart, Bernad, Be;rnade,
#c!c7j.e. După 1500 sunt întâlnite
te_fo"Ş,_ca:.Barnat,Bărnat,Bărhat,
Brănad, Brănat, V?rnadea, Bârndde,
Bernart, Bernart, Bârnade, Bârndriu,
Bămaru, Bârlea, Bârlescu, Bârleţ.
Formele modeme astăzi, Ber7zc]rc7,
Bernardin, Bernardina, Bernarde-
/a sunt împrumutate pentru rezonan-
ţa lor occidentală, dar şi sub influen-
ţa Sf. Bemard, patronul spiritual, pr6-
zent în Biserica Romano-catolică. `
BERTA,prenumefeminincepro-
vine dintr-un vechi nume germanic,
Ber/%cz, fomat de la adjectivul 6erĂ/
„strălucitor", „glorios", care a dat şi
o fomă de masculin, Ber/Ăo. Inte-
resant şi demn de semnalat este fap-
tul că acest adjectiv intră în compo-
nenţa mai multor prenume de origine
gemianică, fomate prin compunere:
Berto/d (+ wcz/d „stăpânire"), Ber-
trand (+ rand „scuf'), Albert şi Adal-
bert (+ crc7c7/ „nobil") Gz.fl)ert (+ gz.sz./
„garanţie"), Herbert (+ Ăc}rz. „ama-
tă"), fze/bert (+ %e/g% „inteligenţă"),
Robert (+ hrod „vestii') e+c. Bertina,
Betina, Bertila sunt florme h±pocoris-
tice, frecvente ^m Transilvania, intra-
te prin Biserica evanghelică. Ferz.cz.-
/cz Be7`fcr, luptătoare pentru viaţa în
Hristos, este reţinută în 07eo7#czj'/z.co-
##/ ccr/o/z.c pentru meritele deosebite
avute în procesul de creştinare. Fiica
lui Charlemagne şi soţia ducelui de
Ponthieu, Engilbert, Berta contribuie
:ŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
creştinarea englezilor. A adormit
Domnul la 1 5 mai.
În onomastica românească a avut o
e înrâurire, prin căsătoriile mixte
Transilvania, aşa încât prenume-
intrat în componenţa a numeroa-
e de familie înregistrate astăzi:
Bertagna, Bertalan, Berta",
Bertea, Berteanu, Bertelon, Berte-
luşi,'}v Bertesîu, Pert?şte_anu,. Berinho-
lcm,`Bertholon, Bertia, Bertianu, Ber~
tiescu, Bertini, Bertnari, .Bertok, Ber-
tola, Bertolon, Bertucceli, Bertume,
Bertzi, Berţaru, Berţea, Berţeanu.
BERTHOLD, prenume cu sem-
nificaţia amintită, „stăpânire străluci-
tă", v. Berfcz. Prenuipele este ffecvent
în Biserica Apuseană, datorită faptu-
1ui că un călugăr cu humele BerfĂo/d
a înfiinţat ordinul cczrwe/z./z./or, un or-
din ce îşi trage numele de la Muntele
Ccrrme/ din Palestina. Originar din Li-
moges,Franţa,dupăteminareastudi-
ilor, se înrolează în armata de elibera-
re a Ţării Sfinte de sub ocupaţia turcă
şi, ca mulţumire că a scăpat cu via-
ţă, se retrage în Muntele Camel, un-
de reface o mănăstire aflată în ruină.
Sub directa îndrumare a patriarhului
Antiohiei, a grupat un număr de cru-
ciaţi, cu adevărat iubitori de Hristos,
readucând strălucirea vieţii monaha-
le, distrusă de războaie. A adormit în
Domnul la 29 martie, zi în care este
pomenitînBisericaApuseană.
BESA v. Basarab
BESSA v. Basarab
BETRANI0N v. Vetranion
BIANCA, prenume feminin, mo-
dem, destul de frecvent astăzi, datori-
81
B
tă influenţelor literare; este împrumu-
tat din italiană, unde fomele Bz.c}7!co,
Bz.cz;7cĂz., reproduc adj. Z7z.cr7!co „alb".
Numele de culori sunt specifice mul-
tor popoare, prenume devenite cu
timpul nume de familie, exemplul ro-
rria"esc.. Alba, Albu, Negru, Roşu stc.
Deşi nu au nici o..implicaţie religioa-
să, acest tip de prenume sunt utilizate
destul de ftecvent astăzi. Alegerea lor
este determinată numai de rezonanţă,
de o anume sonoritate străină şi, mai
ales, din mare snobism, înlocuind
fomele cu specific românesc, mult
folositoare. Numele pe care îl avem
are o mare influenţă asupra noastră,
mai ales dacă invocăm numele Sfân-
tului, devenit patronul nostru, prin
Sfânta Taină a Botezului, o consacra-
re a înrudirii cu Sfântul al cărui nume
îl purtăm.
BLANDIANA v. Alexandru
BLANDINA v. Alexandru
BLANDINA v. Sact
BLAGOVEŞTENIE, un prenu-
me ce pare straniu, dar el a fost, în
diverse variante, ^inregistrat de\ ono-
mastica românească. De origine sla-
vonă, E^AroBeH]eiiiie (Blagoveş-
tenie) sau 8%7tc!ves/!'re, are în limba
vorbită o mulţime de forme corup-
te ca: B/czgoi;eşţe „bună veste", for-
mă ce va fi descompusă în cele do-
uă elemente componente, din care
s-a reţinut primul: B/crgcr, atestat atât
în Ardeal, cât şi în Moldova, B/cz-
gu, Blagul, Blăgan, Blăgeni, Blă?oi,
B/c}gĂe; compus cu alt cuvânt slav:
Blagodă, Blagotă, Blagot., dirL pa;rteei
 8 AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIC
a douâ a numelui B/c7goveşze77z.G sunt
reţL"te.. Veştenie, Veştea, Vişte, Viş-
/ecr, yes'Zgcz, 7re§fes'cz/. Ca nume de fa-
milie înregistrat astăzi avem nume-
roa;se va.iŢa;r[+e.. Blag, Blaga, Blagai-
lă, Blagcm, Blagă, Blagoci, Blagoe,
Blagoi, Blagovescenschi, Blagu, Bla-
guţ, Blaha, Blahoianu; Vesa, Ves-
ca, Vescan, Vescă, Vescovici, Vesco-
vini, Vescu, Veşa, Veşca, Veşcă, Veş-
tea, Veşteanu, Veşteman, Veştemean,
Veştemeanu,
B0GDAN, prenume ffecvent în
onomastica românească, datorită pre-
stigiului de care se bucură. El a fost
dobândit prin calitatea unor domni-
tori şi prin semnificaţia teoforică ;
temenului. Vechi nume slav, com-
pus din două elemente lexicale, Borh
(8og) „Dumnezeu" + AAi] (dan) „dat"
„dăruit", deci „cel dăruit de Dumne-
zeu". Ca semnificaţie este identic cu
ebra;ic;ti Jonathan, Natanael, Matei
gr. ®866a)Po€ (The6doros), lat. Deo-
c7cr/#f . Vechimea lui, la români, poate
fi calculată şi după atestarea unui to-
ponim, Bogc7a#eş/z., jud. Vâlcea, ce-
ea ce înseamnă că numele de persoa-
nă era mult mai vechi decât atestările
din 1200, din zona Maramureş.
Însec.alXII-leaşialXIII-leasunt
atestate în Bihor şi Ţara Oltului for-
"eĂ!e.. Bogdan, Bogdanu, Bogdcma.,
câteva fome cu sufixe: Bogc#7!ec7§c7,
BogcJa#e/, dar şi unele prescurtate
prin eliminarea particulei -an, inter-
`pretată probabil c.a sufix: Bogc7c7, Bog-
c7G, Bogc7ecr. Ca nume de familie în-
registrat astăzi: Bogc7cz/, Bogc7cr#,
Bogdanescu, Bogdanos, Bogdanov,
Bogdanovici, Bogdăneam, Bogdă-
82
neci, Bogdănel, Bogdănescu, Bo€
noiu, Bogdea, Boghet, Boghez,
ghian, Boghicmu, Boghici, Boghi
Boghină, Boghi"chi, Boghio,Bo
toi, Boghiţă, Boghiţoi, Bogltiţoiu,
Bo
ghiu, Bogiaris, Bogiu, Bogles,
Bogliş, Bogodai, Bogodoi, Bogoi
BOGORODIŢA,
trem de rar, atestat în onoriasti-
ca românească, în sec. al Xvn-lea
Şi al XVIII-1ea. Are la bază nu:mele
slav BoropoAiiuA (Bogorodiţa), ce-
ea ce în română înseamnă Născă/ocr-
re c7e D#"#ezeaf şi corespunde gr.
®8otoKTi5 (Theot6kes). Apare înre-
gistrat în documente în două fome:
Bogorode, Bogoroda, şi Bogorodă.
Ca nume de familie înregistrat astăzi:
Bogorodea, Bogorodita, Bogorodiţă,
Bogos, Bogosian.
BOGOSLOV, prenume care tra-
duce în slavonă epitetul ®€o^oyoc
(Theol6gos), acordat Sf. Evanghelist
loan şi Sf. Grigorie de Nazianz, re-
ologul sa:m Cuvântătorul de Dumne-
zee4. Prenumele este format din Borb
(Bog) „Dumnezeu" + c^oBo (slovo)
„cuvânt„.
În documentele româneşti din sec.
al XV-lea figurează multe variante ale
a;c;esmi r[ume.. Bogoslov, Bogoslova,
Bog, Bogul, Boga, Bogan, Boganul,
Bogoe, Bogoescu, Bogoiu, Bugoiu,
Bogoş, Boguş, Bugmoi, Boh, Bohan,
BOĂcr#zf/, Bo%gtş. Ca nume de familie
înregistrat astăzi: Bogosz.cr#, Bogosj.~
anţ, Bogoslcwu, Bogoslov, Bogoş, Bo-
goşi, Bogotaniu, Bogovici, Bogozi.
B0JE, un foarte interesant nume
ce poate fi încadrat în rândul prenu-
\t\DICŢI0NARONOMASTICCREŞ"
teoforice, ca gr. Kupios (Kyri-
Es;l:: KDp"KTi (Kyriak6) sau Do7%-
#r şi Domnz.cc}, variantele latine ale
pnfmumelui Bo*€ (Boje), de origi-
n6: slavonă. Prenumele este o fomă
:3.vicnî,ti;i:i3Ţ:,ne::::îEno::LLBeog!
bază, cât şi în derivate: Bo/.e, Bo/.ec7,
Boja; Bojan, Bojcma, Boji, Bojicm,
Bojică, Bojilă, Bojin, Bojinca, Bojda-
riu, Bojoiu, Boju, Bujoiu, Bujcm, Bo-
gescu, Bogea, Bogeiu, deveni.te, prin
pierderea sensului, nume de familie,
Este atestat ca nume de familie, as-
tăzi, în numeroase variante: j}o/.c}, Bo-
jan, Bojana, Bojanopol, Bojă, Bojdă-
neanu, Boje, Bojea. Bojeanu, Bojec,
Bojenescu, Bojeniţă, Bojescu, Bojes-
cul, Boji, Bojian, Bojica, Bojică, Bo-
jici, Bojii, Bojin, Bojinca, Bojincă,
Bojinescu, Bojincivici, Bojita, Bojiţă,
Bojiu, Bojneag, Bojneagu, Bojnicea-
nu, Bojocescu, Bojoi, Bojoiu, Bojoni.
BONAVENTURA, prenume rar
întâlnit în aria răsăriteană, fiind spe-
cific Bisericii Catolice. Bonc}ve72/#rcz
este un nume de origine italiană, al-
cătuit din două cuvinte independente:
Bonus, bona „bnm" + ventura „soa;r-
tă", „întâmplare", deci Bo7ţc}ve72/#rcz
înseamnă „soartă bună, fericită". În
rândul Sfinţilor Bisericii Apusene fi-
gmieazăa Fericitul episcop Bonaven-
f2trcz, un călugăr frariciscan, născut în
ltalia, la Bagnoregio, în 1218. Ca ori-
ce tânăr al acestei generaţii, a făcut
studii teologice la Universitatea din
Paris, `,unde nu a fost mulţumit de mo-
dul de apro ndare al disciplinelor de-
dicate studiulrii biblic. Aici lLa 6unos-
cut pe cel ce se va impune în dome-
8
niul teologic, Toma d'Aquino. Viaţa
monahului Bo#c7ve#f%rc7 este caracte-
rizată prin dragoste, devoţiune maxi-
mă pentru lisus Hristos Şi multă sme-
renie, aşa cum reiese dintr-un ffag-
ment desprins din Jfe7zera7"m me7!fz.s
in Deum (Calea sau drumul spîritu-
lui către Dumnezeu).. ,Nu este sufici.-
entă citirea f ăară participarea inimii;
ri;u ajunge speculaţia fără evlavie; nu
este destulă cercetarea dacă nu este
însufleţită de bucuria de a descoperi,.
nu ajunge contemplarea. rece a lucru-
rilor dacă ri:u ne înflăcărează inima;
nu atiunge priceperea f ăară evlavie;
ştiinţa f ăară dragoste; inteligenţa f ăa-
ră umilinţă; rmncaf ăară har" Wieţile
S/7?/!`/or, vol. 11, p. '37). A adomit în-
tru Domnul la 15 iulie, zi de comemo-
rare în Biserica Apuseană.
Prenumele s-a păstrat în cadrul
onomasticii româneşti ca un derivat
de la prima parte a numelui Bo77-, fi-
ind asimilat cu adv. it. Z)#o72o.. Bon,
Bona, Bonache, Bonachi, Bonar, 8o-
nasiu, Bonatiel, Bonaţiu, Bobărăscu,
Bonca, Boncan, Boncea, Boncescu,
Boncete, Bonchiş, Bonc, Bonci, Bon-
cilă, Boncioagă, Bonciocat, Bonciog,
Boncioi, Bonciu, Bonciulescu, Bon-
ciulică, Boncotă, Boncu, Boncuţ.
B0NIFACIU, prenume care are
la bază un nume de persoană, fomat
în latină, în două variante: Bo72z/c7-
fz.c/s' şi Bo#!/c7c;.c/s, atestate în sec. al
IV-lea în literatura creştină. Numele
provenit din adj. bo#!/cr/%s, la rândul
lui alcătuit din bo7?%s' „bun" +/crf2/m
„destin", „soartă", la fel ca şi în ca-
zul numelui Bo#crve7c/wrcr, înseam-
nă „norocos", „fericit". Deşi foma
8 AURELIA B ĂLAN-MIHAILOVICI
curentă este Bo#z/c7cz.#s, prenume-
1e atestate sunt în fome derivate de
la j}o#z/crţz.#s, o variantă atestată în
sec. al llI-lea. În A4lz.7zez.%/ sau .Sj.#cr-
:x:c!;.#/ celor două Biserici tradiţionale
se află consemnate mai multe nume:
&) Sf t Mc. Bonif iatie, rob pe proprie-
tatea unei aristocrate romane, cu nu-
mele 4g/crz.cr, fiica prefectului Romei.
Bo7zz/cz/z.e face o călătorie în Cilicia
cu scopul de a se întoarce cu oşemin-
te de martiri, dat fiind faptul că se ştia
că acestea au calităţi deosebite de tă-
măduire şi ajutor dat creştinilor. Aici,
tânărul este impresionat de viaţa mo-
nahilor şi de valorile moralei creşti-
ne, de aceea se converteşte pe loc şi
devine un înflăcărat propovăduitor.
Prins de autorităţi şi obligat să adu-
că jertfe zeilor, îşi mărturiseşte cre-
dinţa şi eşBte Supus torturii, iar în cele
din umă decapitat. Piserica Răsări-
teană îl pgmeneşte pe S/ Bo#z/cz/z.e la
19 dec?mbri? împreună cu 4g/crz.cJ;
b) Sf tâniul Bonfflaciu, "artir, origimr
din Anglia, este născut în anul 673 şi
primeşte numele Winfrid. Fiind foar-
te dotat şi sensibil, intră în mănăsti-
re la şapte ani, pentru studiu. Şcoala
monahală o părăseşte la terminarea
studiilor, animat de gândul de propo-
văduire a Ei;c7#gĂe/z.ez.. Locul de acti-
vitate misionară ales a fost mai întâi
în Frisia, apoi în Turingia, colindând
o parte însemnată a Germaniei, dând
dovadă de o mare călduă sufleteas-
că şi de o mare dragoste pentm Hris-
tos. Papa Grigorie al lI-lea îl invită la
Roma, unde îl sfinţeşte ca episcop,
schimbându-i numele din Winffid
în Bonifaciu. Pe drumul de întoarce-
re săvârşeşte o minune, doborând un
84
stejar socotit de populaţia idolatră
loc al zeului. În loc să fie ucis, reuş
te să-i convertească pe toţi şi pe lo
stejarului înalţă prima biserică qin
zonă. Nu după multă vreme înterie-
iazăunaşezământmonahaldepresti-
giu, Fulda, pe malul drept al Rinu|ui,
o abaţie ce va fi un centru de cultu-
ră renumit care va adăposti mulţi mo-
nahi şi multe cărţi ce au circulat între
Fulda şi Monte Cassino. Spre bătrâ-
neţe, pe la 80 de ani, se întoarce în
Frisia, împreună cu alţi călugări, pen-
tru a celebra Ziua Rusaliilor, alături
de catehumeni, adică cei aflaţi în curs
de catehizare pentm Botez. În Bise-
rică a pătruns o ceată de localnici
idolatri, înamaţi cu spade, şi s-au re-
pezit asupra celui ce ţinea în mână
Evcz#g%e/z.cr şi asupra monahilor. Ca-
pul îi este retezat la 5 iunie anul 754,
zi de pomenire a Sfântului în Biserica
Occidentală.
Numele Boniftatie şi Bonifiaciu
sunt purtate de 'monahi şi m`bnahii;
dar le întâlnim atestate şi în rândul
creştinilor laici: BOJ?z/c7/z.e, Bo#z/c7/z.,
Bonif;atii, Bonifiatia, Bonea, Bonaş,
Bonif;aţia, Borif;ac, Bonifiaci, Beta,
Bo77e/crcz.z. din lat. Bo7tj/c}cz.es' „cu faţă
bună", alături de varianta greco-sla-
vă,Vonif;atie.
În onomastica românească este în-
registrat astăzi ca nume de familie:
Boni, Bonica, Bonifiaciu, Bonifiate,
Bonini, Bonis, Boniş, Boniu, Bonjjug,
Bonk, Bonoiu, Bonomy, Bonisceam,
Bont, Bonta, Bonlas, Bor[taş, Bontă,
Borttea, Bontean, Bonteanu, Bonte-
deanu, Boniidean, Bontiuc, Bontosi.
B0NIFATIE v. Bonifaciu
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
B0RIS, prenume relativ frecvent
în onomastica românească, socotit ca
specificşi'detradiţielapopoarelesla-
ve. .Specialiştii îi dau numelui două
explicaţii oarecum antagonice. Cei
care îl consideră de origine slavă, îl
trateazăcapeunvechihipocoristicde
la un nume compus din rădăcina Bop-
(bor-) „luptă'', ca Borz.s/czv (Boph +
C^ABA „slavă"), Bon.mz.r (BOpb + Miip
„1ume", adică „vestit"), iar cei ce-1
consideră de origine turcă îl apropie
de cuvântul mongolic bogorz. „mic",
teorie ce se sprijină pe numele cnea-
zuluibulgarBOJ`!.ssauBogorz.s,celca-
re adoptă creştinismul de rit bizantin
şi îşi ia numele de Mihail. Numele se
răspândeşte după sec. al X-1ea dato-
rită unui martir rus, cu numele Borj.s,
fiul lui Vladimir cel Mare. Vladimir
este primul voievod creştin al ruşi-
lor, cel care şi-a creştinat supuşii spre
sfarşitul sec. al X-1ea. Tată a trei fii,
Boris, Gleb ş:\ Sviatopolk, ceh din ur-
mă, scelerat Şi avid de putere, îşi uci-
de ffaţii spre a deveni unicul stăpân al
pământului. După Tradiţie, pentru că
trupurile celor ucişi mişeleşte în anul
1015 nu au putrezit, Biserica rusă i-a
canonizat pe cei doi fl.aţi la 1021. Po-
menirea celor doi fi.aţi, Bor!.s .şi G/eb,
se face de Biserica rusă la 2 mai. For-
mele vechi atestate în onomastica ro-
mânească au fost: Borc7, Bore, Borec7,
Borcec}, astăzi nume de familie, întă-
rite şi de altele: Borcec}7!, Borcea7t%,
Borcescu, Borchescu, Borcia, Borci-
lă, Borcinschi, Borcoci, Borcos, Bor-
coş, Borcoşi; Boriaru, Boric, Bori-
cean, Boriceanu, Boricescu, Boris-
ciuc, Borisevici, Boriseviciu, Borisof ;
Borisov, Borişeviciu.
85
8
BOTEZ, prenume foarte vechi ce
datează din perioada de creştinare,
;]Î::e::anftuemŢ:iţîT:]?nneţe#;ţtîe:i::î:
limba română, terihenul provine din
latinaprimelorsecole,fiindunderivat
regresiv din verbul Z>ofezcz < 1at. pop.
battizare < La;t. baptizare. De \a ba-
#z.zczre la Z)ofezczre este foarte simplu,
doar un proces fonetic generalizat,
acela al închiderii vocalelor (a > o).
În onomastica românească, pre-
numele este foarte vechi, încă din
Sec. al XII-lea, iar ca atestare este din
sec. al XIII-1ea: Bofez, °Bof!.z/o) ceJ
Bătrân, Botezoaia, Botedz, Botezan,
Botezatu, Botezăşti, Botezoaia, Bo-
fezăfoc!!.e, Bofegz.w7Îe. Ca nume de fa-
milie înregistrate astăzi: Bofez, Bofe-
zdn, Botezst, Botezatu, Botezi.
BRĂDUŢ, creaţie românească,
sub imperiul mitologiei româneşti,
în care bradul este arborele` Î)rincipal,
socotit „pom al.vieţii", ce ia parte la
toate evenimentele speciale, cu ca-
racter sacru, după cum sunt cunoscu-
te din credinţele şi obiceiurile româ-
nilor. Numele de persoană Brc!d es-
te identic cu substantivul brczd, vechi
6lement autohton, traco-dacic. Astăzi
prenumele nu mai este utilizat, iar
fomele cele vechi, atestate, au de-
venit în ^mtregime nume de familie:
Brad; Bradea, Brădel, Brăduţu, Bră-
dişor, Bră4oiu, Brădet, Brăduşcă,
Brec7%Şcă Înregistrări mai noi ale nu-
melor d6 familie: Brc}c7, Brcrgc7crfc777,
Bradaţan, Bradau, Bradea, Bradea-
nu, Bradi, Bradin, Bradisteam, Bra-
diş, Bradl, Brados, Bradoschi, Bra-
doş, Bradu, Bradvarovici, Bradzi,
Brădăţan, Brădescu, Brăescu.
 8 AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
BRÂNDUŞ, BRÂNDUŞA, pre-
nume specific onomasticii româneşti,
create după numele de plante, în spe-
cial de flori, nume folosite spre a se
evita numele calendaristice. Prenume
feminin românesc, provenit din nu-
melefloriicareacoperăpăşunilemon-
ţîrne(Colchicumautumnale).N""e*e
florii este foarte vechi în limba româ-
nă, el părând a fi un cuvânt autohton,
traco-dacic, cel puţin pentru prima
parte a numelui. Numele este simţit
ca un compus din două elemente le-
xicale:Z)rc3#-brc^z^7zcz'„ceeaceînconjoa-
ră" sau „acoperă" + c7zţş'c7 „duh". Ar fi
„ceea ce acoperă cu duh, spirit", adică
„duhul celor ce se află sub glie". Inte-
resant este faptul că de la forma femi-
nină s-a cristalizat un prenume mas-
culin, Brtî72c7c/ş, ca şi multe alte for-
maţii similare. Atât forma feminină,
cât şi cea masculină sunt at`estate în
documentele lui Ştefan cel Mare, vol.
1, 11 (c'f. DOR, p. 217).
Vechimea prenumelui se verifică
în multitudinea numelor de familie
înregistrate astăzi : BrG#czr#, Brâ7?czş,
Brânaşi, Brânceam, Brâncoveam,
Brâncuş, Brâncuşi, Brândasu, Brân-
daşu, Brândea, Brândeu, Brânduses-
cu, Brânduş, Brânduşa, Brânduşcm,
Brânduşă, Brânduşe, Brânduşea,
Brânduşeam, Brâyiduşel, Brându-
şescu, Brânduşi, Brânduşoiu.
BRETANI0N v. Vetranion
BRIGHITE v. Brigita
BRIGITA, prenume feminin, in-
trodus în limba română destul de re-
cent, prin influenţa cinematografiei.
Este un vechi nume celtic, atestat în
irlandeza veche, în forma Brz.gĂz.cJ, ca-
86
re ar avea la bază numele unei zeiţe,
Brz.gcz72/z.c7, zeiţa înţelepcimii la celţi.
Acest nume, din punctul de vedere al
sensului, ar însemna „înalta", „mă-
reaţa". Popularitatea numelui în Fran-
ţa, Scoţia, Irlanda, Gemania şi Sue-
dia se explică prin influenţa S/ Brz.-
gj.c7e, o martiră de origine scoţiană,
născută la Fochart, cca 455, adomită
în anul Domnului 524, la Kildare, în
februarie, ceea ce a făcut ca numele
popular al lunii februarie să fie „1una
sărbătoririi Brigitei". Sfânta este pa-
troana lrlandei, fondatoare a Mănăsti-
rii Kildare. Numele apare şi în varian-
ta 87'z.gĂz.fe. Se pomeneşte în Biserica
Romano~catolică la 1 februarie.
BRIGITTA v. Brigita
BRUNO, nume de origine ita-
liană, cu sensul de „negricios", „în-
tunecat". Este specific credincioşilor
Bisericii Evanghelice şi Catolice. Es-
te foarte răspândit în aria occiden-
tală, datorită martiriului Ferz.cz./#%
Br#77o, născut spre anii 1030, în Co-
1ona (K6ln) şi socotit creştinătorul
sau Apostolul Prusiei, cel care a Pie-
rit împreună cu alţi optsprezece mar-
tiri în anul 1101, la San Stefano de
Bosco, în Calabria. Este întemeie-
torul Mănăstirii Charteuse, în 1084,
mănăstire ce poartă numele munte-
lui pe care este ridicată. Sfântul Bru-
no e pomenit în Biserica din Apus la
15 octombrie.
BUCUR, BUCURA, nume stră-
vechi şi foarte răspândite la români.
Fără îndoială că sunt de origine tra-
co-dacă şi au la bază o întreagă fami-
lie lexicală (G#c#rcz, 6%c#rz.e, b#c#-
D]CŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
8
ro§). 8%c#r are un corespondent şi în canică şi ar avea la bază o rădăcină
albaneză, b#c#rG., cu sensul de „fiu- 6%z cu sensul de „răsfrânt" sau „cres-
mos", o corespondenţă semantică ce tat". A se vedea şi substantivul b#-
spune foarte mult despre semnificaţia ză cu sensul „crestat", „ceea ce are
primară, pe care de altfel o regăsim multe crestături". Că este un cuvânt
în rugăciuni şi acatiste. Este 6#ccjr!.c7 vechi românesc o demonstrează şi fa-
specială, duhovnicească, frumuse- milia de cuvinte derivate ca: fm6#-
ţea negrăită pe care o creează şi o tră- jora, îmbujori, bujorelnic, bujorat,
iesc Sfinţii încă de pe pământ. Ates- z^777b#/.orcr/. Ca prenume este atestat
tările prenumelui şi ale toponimelor încă din sec. al XIV-lea: B#/.or, 8#-
ca Bzfc#reşfz. sunt foarte vechi; ele da-
joru, Bujoreni, Bujorea, Bojor, 8o-
tează din sec. al XIV-1ea. Vechimea /.orcr, Bo/.orcz7Î, ca şi toponimele care
lor este verificată prin mulţimea va- adesea respectă numele proprietaru-
riantelor, devenite toponime: 8%cc/r, lui.. ooLna Bojoranească, Bujorăscu,
Bucuroaia, Bucureasă, Bucure, Bu- Bujoreni, Bujora (1392:), Bujoreşti
cureni, Bucurescu, Albucurei, Bucu- (1465), Bo/.oreşfz.. Ca nume de fami-
raş, Bucurecea, Bucurel, Bucurilă, lie înregistrat astăzi: Bo/.or, B#/.or,
Bucurenciu, Bucuroiu, Bucuruş, Bu- Bujoran, Bujorescu, Bujoriam, Bu-
cu, Bucul, Buculea, Buculei, Bucu- jorică, Buju.
leiu, Buculeaiu, Buculăi, Buculeşti,
Buculean, Buculeţ, Buculuţ, Bucules~
cu, Buclescu, Bucleş, Bucui, Bucui-
lă, Bucuilea, Bucuş, Bucoiu, Bucoe,
Bucuţ, Bucuţă, Bucuriia, f ior"e pr.rr\
care s-a văzut trecerea lui r la 1, pre-
cum şi alte fenomene de ordin fonetic
şi lexical, datorate vechimii temenu-
lui. Fiind perceput ca nume de fami-
1ie, astăzi nu mai este utilizat ca pre-
nume, ci a dezvoltat variante noi, ca
nume de familie: 8%c2j;', 8%c%rcr, Be/-
curaş, Bucureanu, Bucureci, Bucu-
rei, Bucurel, Bucurenci, Bucurenciu,
Bucurestu, Bucuresteanu, Bucureşu,
Bucureşteanu, Bucurică, Bucuroaia,
Bucuroiu.
BUJOR, prenume întâlnit astăzi
Şi ca nume de familie. Asemenea al-
tor prenume româneşti, fomate după
numele de flori, b%/.or este un cuvânt
străvechi, cunoscut în toată aria bal-

CAECILIANUS v. Ciprian
CAIUS, prenume de origine la-
tină, folosit în special în Transilva-
nia, unde a fost introdus mai ales prin
influenţa Şcolii Ardelene. Cc7!.#S este
un nume care a fost cercetat de mai
mulţi lingvişti şi sunt mai multe teorii
privitoare la semnificaţia termenului.
Unii l-au explicat din subst. gcz#c7z.#m
„bucurie", alţii l-au asociat termenu-
lui gczz.#f „coţofană", românescul gcz-
;.e. Ideea poate fi acceptată deoarece
modelul prin care unele nume de pă-
sări sunt extinse la nume de persoa-
nă, prin porecle, este deja cunoscut,
fiind aplicat în multe cazuri. V. j4cvz.-
/j.7m sau 4cĂz./z.#cr. Nu conţi'nutul se-
mantic i-a asigurat circulaţia ca nu-
me, ci faptul că a fost purtat şi de îm-
păraţi, desigur nu toţi merituoşi, cel
puţin în relaţia lor cu creştinii, unii
dintre ei fiind din acest punct de ve-
de;re odioşi.. Caius Caesar Caligula
şii Caius Aurelius Valerius Diocleti-
an#s', cel mai sângeros dintre oprima-
torii creştinilor. Acest nume roman
este atestat în Sz.72cw#re, fiind purtat Şi
de numeroşi martiri: a) S/ n4lc. Cc7z.zts,
unul dintre cei patruzeci de mucenici
din Sevasta, prăznuiţi de Biserica Ră-
săriteană la 9 martie,; b) S/ 4po§/o/
CcH.e4s, unul dintre cei şaptezeci de
Apostoli, originar din Corint, botezat
de Sf. Apostol Pavel în casa pe care
acesta a pus-o la dispoziţia comuni-
tăţii creştine, casă numită „domus ec-
clesia". Numele celui botezat apare
^m Noul Testament şî ^Ţn foiri:rra Gaius
suH Gaie: Mulţumesc lui Dumnezeu
că pe nici unul dintre voi n-am bote-
zat, decât pe Crispus şi Gaius " (1 Co-
rinteni 1,14). Este numit episcop de
Efes şi prăznuit de Biserica Orienta-
lă o dată cu cei şaptezeci de Apostoli
la 4 ianuarie şi la 5 noiembrie; c) S/
Cc#.#S, socotit o rudenie a împăratu-
1ui Diocleţian, este născut şi educat
într-o familie de creştini. Prin calită-
ţile sale ajunge să ocupe scaunul întâ-
iului stătător al Bisericii Romei, între
anii 283 şi 296, şi de numele său es-
te legată organizarea Bisericii în epi-
scopate şi stabilirea fazelor pe care
trebuie să le parcurgă preoţii înainte
de sfinţirea lor ca episcopi. Este săi-
bătorit de Biserica Romano-catolică
la 22 aprilie.
În onomastica românească a fost
asimilat în foma Gcw.#s şi Gcrj.e, ul-
tima fiind mai fi.ecventă.. Gcw.c/, .Gcz-
iul, Gaia, Gaiia, Gaica, Gaicu, Gai-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
culescu, Găiculeşti, Găiceasnu, Găi-
cecr#cz. Varianta literară Ccrz.#, Cczz.c/s
reprezintă foma cultă, răspândită în
epoca modemă. Ca nume de familie
înregistrat astăzi : Gcrj.c], Gc}J.ZJcr#; Gc7!.-
bar, Gaibăra, Gaibu, Gaici, Gcticofi
Gaicu, Gaiculescu, Gaitan, Gaiu,
Gaivoronschi.
CALIAN, prenume fomat din-
tr-o variantă a lui Cc]/o!.cr#, în forma
populară Ccr/J.z.cz72, a cărei temă Ccz/e/!`/
provine din grecescul Kct^o5 (Kal6s)
„bun" şi o găsim în multe alte nu-
me co"p"se.. Calida, Calimah, Ca-
lini, Calist, Calistrat, Calinic, Cali-
opi, Calisa, Calista, Calistena, Calia
etc. Prenumele Cc7/z.c}7€ este atestat în
Sz.;7czxcrr, în `forma Cc}/z.e77, fiind pur-
tat de unul dintre cei nouă martiri din
Perga Pamfiliei, ucişi în timpul pri-
goanei diocleţiene: a) S/ A4c. Cci/z.e#
v. Chindeu; b) S/ Ă4l-z./t5 Cc}/z.Jc}, mar-
tiră din Elada, 'a fost prinsă şi dusă în
Corint împreună cu alţi buni credin-
cioşi, printre care şi S/ Ă4lc. Gc}/z.#z., şi
după ce au fost torturaţi au fost arun-
caţi în mare la 16 aprilie, zi de pome-
nire a lor în Biserica Orientală; c) S/
Miţă Calida v..H3+ricLeei\.
În onomastica românească nu-
mele este atestat chiar din prima ju-
mătate a sec. al XV-lea în cele trei
provincii româneşti, în fomele: Ccr-
lian, Calianu, Caliin, Călian, Căli-
ani, Călianul, Căliean, Călieni. Nw
me de familie înregistrate ca varian-
te a;stiîrzi.. Cale, Calean, Cali, Calian,
Caliani, Calianu, Caliaş.
CALIDA v. Calian
CALINIC, antroponim format
de la adj. gr. Kci^oG (kal6s) „ffumos",
C
„bun" + viKn (nike) „victorie", deci
etimonul prenumelui analizat este
KCMwtKoe (Kamnikos), în lat. Ccr/-
/Z.7?Z.c#SO al Cărui Sens Poate fi „învin-
gătorul", antroponim atestat şi în pe-
rioada precreştină. Intră în onomasti-
cacreştinăodatăcuatestareaprimilor
mar+:iri ^Tn Sinaxar şî Martirologii ş±
este un prenume prezent în onomas-
tica românească veche. Această pre-
zenţă poate fi explicată prin influenţa
pe care a avut-o decodificarea nume-
1ui, dar şi prin influenţa Sfinţilor care
au purtat acest nume: a) S/ Cc}/z.nz.c,
episcopul Râmnicului, riâzisc" La 8"
cureşti, la 7 octombrie 1787, din pă-
rinţi buni creştini, Antonie şi Floarea
(devenită călugăriţă la Mănăstirea-
Pasărea, cu numele Filoteia). Studii-
1e le-a făcut la Bucureşti, 1a una din-
tre şcolile ce ftmcţionau pe lângă bi-
sericji, oa Sf Gheorghe sa;n Colţea.
Sensibilitatea, evlavia, dragostea ma-
re pentm Dumnezeu l-au făcut pe tâ-
nărul Constantin (nume primit la bo-
tez) ca înainte de a împlini 20 de ani
să aleagă Cemica, din apropierea Bu-
cureştiului, spre a-şi închina viaţa lui
Hristos. După un an, în 1808, duhov-
nicul său, Pimen, va cere stareţului
Timotei să-l îmbrace în rasa monaha-
1ă, ceea ce s-a facut la 12 noiembrie
1808, când tânărul Constantin devi-
ne monahul Calinic. După o 1ună. es-
te hirotonit ierodiacon de episcopul
bulgar Sofronie, refiigiat la Mănăs-
tirea Cemica din cauza turcilor. Prin
ascultare, viaţă aspră, nevoinţe nenu-
mărate, post şi rugăciune, prin matu-
ritate duhovnicească se impune şi în
1813 este hirotonit ieromonah, în Bi-
serica Batişte din Bucureşti, de .că-
C AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
tre arhiereul Dionisie Lupu. În anul
1817 face o călătorie la Sfântul Mun-
te, unde va rămâne aproape un an şi
unde se va deprinde cu cele mai se-
vere canoane monahale. La 14 de-
cembriel818, după decesul stareţu-
lui Dorotei, Sf. Calinic este ales sta-
reţul mănăstirii, deşi avea numai 31
de ani. Dintre cei 32 de ani de stăreţie
la Mănăstirea Cemica, este greu să
spicuieşti câteva date spre a arăta ce
fo#ă şi ce spirit de organizare a avut
Sf. Calinic. Cele două coordonate ale
activităţii în cadrul mănăstirii au fost
viaţa duhovnicească şi munca diver-
sificată, fiecare monah punând în ac-
ţiune priceperea sa, aşa încât mănăs-
tirea a devenit repede un centm de
activitate gospodărească şi culturală,
cu ateliere de copiat manuscrise ce
cuprindeau lucrările Sfinţilor Părinţi
sau învăţături şi îndrumări duhov-
niceşti necesare vieţii monahale. 0
altă latură a activităţii deosebite a Sf.
Calinic o fomează buna chivemisire
a donaţiilor, ridicarea de şcoli şi bi-
serici în satele învecinate, ctitorii şi
restaurări pe lângă schiturile mai să-
race şi multe milostenii făcute mire-
nilor, în locul şi timpul în care a fost
nevoie. S-au păstrat până astăzi lăca-
şuri zidite sau reamenajate prin grija
sa. Exemplu este zugrăvirea Biseri-
cii Sf. Nicolae şi construirea biseri-
cii cu hramul Sf. Gheorghe, alături
de o bolniţă a Mănăstirii Cemica,
în ostrovul mănăstirii. În anul 1850,
14-15 septembrie, este numit în scau-
nul episcopal de la Râmnicu Vâlcea.
În această calitate arhierească a des-
chis calea învăţământului religios, de
pregătire a tuturor treptelor necesa-
re bunei desfăşurări a serviciului di-
vin. De numele său se leagă ridicarea
noii catedrale episcopale, pictată de
Gh. Tattarescu, iar în 1859-1864 a ri-
dicat biserica nouă de la schitul Fră-
sinei, în munţii Vâlcei, unde se afla
un schit ce data din sec. al XVII-1ea.
Aici a instituit respectarea tuturor ca-
noanelor existente la Sfântul Mun-
te. Dorinţa arzătoare a episcopului
Calinic era aceea de a readuce g|o-
ria râmnicenilor, manifestată prin ti-
păriturile din sec. al XVII-lea şi al
XVIII-lea, motiv pentru care cu bani
şi eforturi personale va pune pe roa-
te o tipografie în care au apărut cărţi
de slujire şi învăţătură. Cu un an îna-
inte de a se stinge, a donat tipQgrafia
oraşului Vâlcea cu cererea ca, din ve-
niturile ei, să se asigure ftincţionarea
şcolilor din oraş, ajutorarea elevilbr
săraci şi a schitului de la Frăsinei.
Ca părinte duhovnicesc avea o, pute-
re mare de vindecare, prin rugăciune,
a multor boli. Cu sănătatea şubrezită,
se retrage la Mănăstirea Cemica, dar
cât timp este în viaţă nu este eliberat
din postul de episcop al Râmnicului,
în semn de mare apreciere, până după
chemarea sa la Domnul, în anul 1868,
1 1 aprilie. A fost înmomântat în tin-
da Bisericii Sf. Gheorghe, de unde a
fost scos, iar moaştele au fost aşeza-
te în Biserica „Sf. Gheorghe", de la
Cemica, pe care a ctitorit-o, pentru
închinare şi ajutor dat mai ales boll
navilor. Ele au fost scoase odată cu
canonizarea solemnă care s-a făcut în
ziua de 23 octombrie 1955. Prăznui-
rc5ÎL Sf Calinic de la Cernica se fzice
la 1 1 aprilie; b) S/ A4c. Ca/z.7tz.c, mar-
tir, provenit dintr-un „popă idolatru"
DlcŢloNAR oNOMASTlc cREŞTm
ce sluj6a la templu în timpul lui De-
cius. Asistând ca martor la supliciile
aplicate Sfinţilor rz.rs şi le#cĂz.e, care
au scăpat din cele mai grele chinuri
la care au fost supuşi, prin credinţa în
puterea lui lisus Hristos, s-a conver-
tit. Acum el era cel care arăta bucuria
credinţei dobândite, şi pentm mărtu-
risirea noii credinţe a fost decapitat în
ziua de 14 decembrie, zi de pomeni-
re a lui împreună cu rz.rs' şi 4ez/cĂ!.e v.
"rs., c) Sţ Calinic, patriarhul Con-
s/cz77fz.#opo/e//#!., a fost mai întâi pre-
ot schevofilax, adică sacristan (cel ce
are grijă de sfintele vase din altar), în
Biserica Maicii Domnului, 7tJaĂer#e.
A trăit în timpul împăratului lustini-
an, nepotul lui Heraclie, în sec. al VI-
II-1ea, şi a suferit din cauza nelegiui-
rilor făcute de acesta, care în cele din
urmă a fost pedepsit şi alungat la Her-
son sau Cherson, în Creta. Se întoar-
ce cu oaste şi se răzbună pe patriarhul
Calinic, surghiunindu-1 1a Roma, un-
de este zidit de viu. După 40 de zile,
când s~a desfăcut zidul, Sf. Calinic a
fost găsit viu, dar va mai trăi doar 40
de zile. Este înmomântat în Biseri-
ca Sf. Apostoli Petm şi Pavel, din po-
runca papei, la 23 august, zi de po-
menire a Sf. Calinic în Biserica Ori-
entală; d) S/ A4c. Ccz/z.79j.c v. Meletie.
În onomastica românească veche
numele este întâlnit mai ales în me-
diul monahal în forma Ccz/z.77z.c, Că-
/z.nz.c, Cc!/z.#z.cĂz.cr, apoi fome deriva-
te, Galinicu, Calin, Calina, Calinaş,
Calincea, Caliniţa, Calen, Calea,
Ccr/cecz, Cci/ofă, este fl.ecventă foma
Călin, Călină, Călina, Călinuţă, Că-
/z.#oz.a/, multe devenite nume de fami-
lie. Adăugăm şi un alt punct de vede-
C
re în privinţa derivatelor Că/z.77 şi Ca-
/z.7?cz, apropiate de subst. că/z.7?ă „fruct
al arbustului sălbatic", numit` că/z.77
( Vz.Z)c#73#m op#/z/s). Numele sunt exr
plicate prin această descendenţă, o
soluţie puţin prob,abilă, ca şi etimo-
1ogia (v. DEX). Ca nume de fami-
lie atestat astăzi: Ccz/e7!, Ccz/e#cz.#c,
Calenic, Calenici, Caleniuc, Caler-
ghi, Calescu, Calesiu, Calesu, Caleş,
Caleşu, Cali, Calian, Caliani, Calia-
nu, Calicenco, Calin, Calina, Calin-
cea, Calinciuc, Calinescu, Calînic,
Calinis, Calîniuc, Calinotu, Calinov,
Calinovici, Calinovschi, Calintzachi.
CALI0PIE, CALI0PI, pre-
nume cu ambele forme, cea 'femini-
nă face parte din mitologia grecoTro-
mană, Kcr//z.ope fiind una dintre ce-
1e nouă muze, protectoare a baladei
(poezia epică) şi a elocinţei, aminti-
tă de Hesiod. Existau şi coresponden-
ţe masculine, KCMto7tts (Kalli6pis),
KCMio7in (Kalli6pe), în lat. Ccz//z.o-
pz.#s, CczJ/z.op#s, o fomă de mascu-
lin. Prenumele este compus din adj.
i(ci^o€ (kal6s) „frumos", „bun" +
o7tc, o7toc (6ps-6pos) „gură", „orga-
nul vorbirii", cu sensul de „voce",
„glas plăcut". Unii cercetători cred
că a existat şi o fomă adjectivală
KCMt87itc (Kalliepis) „elegant în dic-
ţie". În Sz.7zcr#cm figurează mai mulţi
Sfinţi cu acest nume: a) Sf. Mc. Ccz-
/z.opz.e, martir din timpul împăratului
Maximian. Sfântul s-a născut în Per-
ga Pamfiliei, dintr-o mamă creştină
cu numele reoc/c}. Prins, este intero-
gat şi supus supliciilor, chiar răstigni-
rii în Vinerea Mare, prin cererea lui
şi a maicii sale, răstignire ce s-a făcut
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
cu capul înjos. Mama sa, Teocla,1-a
sprij init în tot timpul marilor suferin-
ţe şi, sfarşită de durere, şi-a dat duhul
în mâinile Domnului în timp ce ţinea
în braţe trupul însângerat al fiului ei,
în ziua de 7 aprilie, 304, zi de pome-
nire a lor în Biserica Orientală; b) S/
A4-;ţă Ccz/z.opz., martiră ce a pătimit
în timpul împăratului Decius. Fiind
prinsă şi mărturisind că este creştină,
a fost silită să părăsească credinţa ei.
Nu a acceptat, în ciuda supliciilor la
care a fost supusă, toate de o atrocita-
te ieşită din comun. A supravieţuit de
fiecare dată, astfel că i s-a hotărât tă-
ierea capului, care a avut loc în s iu-
nie, zi de pomenire a Sfintei în Bise-
rica Orientală.
Foma masculină a prenumelui nu
a fost folosită în onomastica româ-
nească. Cele mai multe atestări su<nt
din perioada influenţei neogreceşti şi
sunt prezente mai ales în foma Ccr-
/z.dpz. şi Ccz/z.dpc7, cea de-a doua e'ste
mai rară, nefiind atestată ca nume de
familie.
CALIST, CALISTA, prenume
vechi, cu o bogată tradiţie. În greacă
foma atestată este KciMtotos (Kâl-
listos), o fomă adjectivală de super-
lativ „prea frumos", „foate bun". Dic-
ţionarele greceşti atestă doi patriarhi
ai Constantinopoluhi:. a) Kcr//z.sţos J
(1350-1354); b) Kcr//z.sJoS J/ (1397);
c) S/ A4c. Ccz/J.s}, ori8inar din Amo-
rea, un dregător care a fost luat rob
de către musulmani, supus la chinui
şi decapitat la 6 martie, zi de pome-
nire a Sfântului în Biserica Orientală;
d) Sf : M-iţă Calista, rrLa;rt:irăa, ca;ie a.
pătimit împreună cu fraţii săi, Evod şi
Erwog%e#. Pomenirea lor în Biserica
Răsăritului se face la 1 septembrie;
e) S/ A4:c. Cc}/z.sţ, episcop al Romei,
numitpapădeBisericaRomano-cato-
lică. După cinci ani,de pontificat; Fe-
ricitul Calist a fost asediat în casa sa
din Trastevere şi aruncat pe fereastră
într-o fântână, în ziua de 14 octom-
brie a anului 222, zi de pomenire a sa
în` Biserica Romano-catolică; f) S/
Mc. Calist v . Vgis.
În onomastica românească pre-
numele este atestat în foma Ccz/j.s-
tu (ritropo\i+), Calistea, Caliştea. În
privinţa vechimii numelui sunt do-
vezi nu numai în Grecia antică, ci şi
în Dacia, unde s-au găsit consemnate
pre""ehe Kallistos ş± Kallista pe tăîL-
bliţele cerate. Aceste form6 au putut
ajunge până la noi în varianta Ccr/z.s/.
Sunt înregistrate câteva nume de fa-
"Irie.. Calische, Calisevici, Calisov,
Calista.
CALISTRAT, prenume frecvent
la greci, prezent în literatura clasică.
Prenumele grecesc KctMtotpcwos
(Kallistratos) e format din două cu-
vinte obişnuite, KG^os, -n (kal6s, -e)
„frimos", „bun" + oTpcwos (strat6s)
„armată" sau (stratiotes) „soldat",
deci „bun so.ldat". Cc7/z.sfrcrf este for-
ma care se impune prin numele Sfin-
ţilor înscrişi în Sz.72c"or: S/ A4c. Ccr-
/z.Sţrcrf, originar din Cartagina, a ajuns
la RQma fiind într-un corp de ama-
tă condus de generalul Persentin, în
timpul împăraţilor Diocleţian şi Ma-
ximian. Aflându-se că nu aduce jertfe
zeilor şi nu cinsteşte idolii, este supus
supliciilor pe care le rabdă cu mare
pace, aş.a încât este legat într-un sac
DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN
şi aruncat în mare. Ieşind teafăr şi J
aceasta, 49 de alţi soldaţi au dec]
că sunt creştini. Sunt închişi toţi
preună cu Ccr/z.s/rcz/, şi condam .
moarte prin decapitare. Biseri(
entală îl pomeneşte la 27 sep`
pe Sf Mc. Calistrat, împrew
49 de Sflnţi.
În onomastica româm
numele este atestat în fo
fr# (monah, egumen, preJ
(v-ata;f, 16]9), Calistrat
itor, 1848-1917), dar
strâtu' stratu,. ,ăeL -ie CNo -`
a;stiîrzjH.` Calische, Calisevici, Calisov,
Calista, Calistrache, Calistrat, Ca-
listrate, Calistru.
CALIVIT, prenume foarte inte-
resant, rar astăzi, fiind atestat doar
în documente. La baza lui se află un
subst. grecesc, tcG^uptTTie (kalybites)
„locuitor al unei colibe", rom. „coli-
baş". Apare în documente fiind ates-
tat cu precizarea îndeletnicirii: Ccr/!.-
vjf, ieromonah, i4/evz./, diacon, 4/evz.f,
baca", Călivă, Colivan şl Coliban,
Co/z.6crş. Interesant este faptul că pre-
numele s-a menţinut ca nume de fa-
rriiti+e.. Caliu, Calivascu, Calivaşcu,
Calivi, Calîvis, Calinciu, Caleya.
® CAMASIE v. Kamas.is
CAMASIS v. Kamasis
• CAMELIAv. Camil
CAMIL, CAMILA, prenume a
cărui fomă feminină este puţin cu-
noscută, fiind concurată de una mult
mai răspândită, Cc7me/!.cr. Ele fac par-
te din aceeaşi familie şi au la bază un
veohî "me 1&tin, Câmillus, Câmilla.
C
Hl``şi, yi.c/or, Zof!.c, Z.won,
'itl.in, Severian, Hristo-
•i)gti"|i în uma vederii
U (lJ3 Sf t Gheorghe ^Tn
1{` cnre era supus).
iio lisus Hristos
101., 0l)oi deca-
tmrc) în .focul
l,it, spre
fllcc în
s-a rabr.`
Camelia, forrria:~~`
:aunfleoâr::trce::::]âşeî;`:ugEh,Tîn_
mentală, adusă din Japonia în sec, (\1
XVIII-1ea, s-a numit ccr/?Îty//.cJ? Răs-
punsul este foarte simplu. Călăt()i.ul
care a avut ideea să ia plant€\ şi s-o
aducă în Euopa se numcti Ă#c///7tg//,
deci numele plantei nu renccl'ă cat.ac-
teristicIle e±. În Martirol()gylul i.oina-
#O-CC7ţo/Z.C este amintit t`n c."igăr cu
numele Ccrm}./, carc n întcmeiat o gru-
pare monahală numită a cc7mz./cz#z./or.
Scopul acestcia era ajutorul, atât de
necesar, ce trebuie acordat bolnavi-
lor şi muribunzilor. Desigur că nume-
1e grupării monahale poate veni de la
numele întemeietorului, dar şi prin in-
fluenţa numelui vechi, folosit în sfera
Sacrului. Fericitul Ccz77Îz./ trece în lu=
mea drepţilor la 1614 şi este pomenit
de Biserica Apuseană la 18 iulie.
În onomastica românească, prenu-
mele Ccrmz./ este destul de rar. Amin-
tim numele scriitorului interbelic,
Camil Petrescu, a cărui operă este ex-

C C
trem de interesantă din punct de ve-
dere intelectual.
CANDID, CANDIDA, prenume
care este folosit mai rar în onomas-
tica modemă. Ambele fomie au la
bază prenumele corespunzătoare din
\&tinăa,, Cândidus Şi Cândida, n"me
atestate în inscripţiile întregului lm-
periu Roman, după prima jumătate
a veacului 1 d.Hr. Desigu că prenu-
mele este dezvoltat din adj. ccr#c7z.cJ#§
„alb imaculat", dar şi „pur", „senin",
„sincer", care mai târziu, prin apropi-
ere de verbul cc77zc7eo, -ere „a fi incan-
descent", „a străluci" are şi sensul de
„luminos", „strălucitor". În onomas-
tica creştină, prin mijlocirea unor Sz.-
#cz#czre, sunt reţinute numele Cc}72c7z.c7
al unor Sfinţi: a) S/ A4:c. Ccz#c7z.cJ, un
martir dintre cei patruzeci care au pie-
rit prin îngheţare în lacul Sevasta, cu
pomenirea lor în Biserica Răsăritea-
nă la 9 martie; b) Cwi;. Cc77?c7z.d (scris
şi Cc777z.c7/, fiul creştinilor reoc7o/ şi
reo/c7#cz, a trăit în timpul împăratului
Theodosie cel Mare, în Capadocia.
Cum a ieşit din prima copilărie, tână-
rul Candid a şi părăsit casa părinteas-
că, unde fi]sese crescut cu multă grijă
şi evlavie, şi a plecat într-un vârf de
munte, unde s-a închis într-o peşteră,
în care petrecea cu rugăciune şi post,
adică o masă pe săptămână, fomată
din verdeţuri crude, nesărate. A tră-
it şaptezeci şi trei de ani şi s-a mutat
la Domnul 1.a 10 iunie, zi de pomeni-
re a Cuviosului în Biserica Orientală;
c) Sf l Mc. Candid v .E"gcn., d) Sf i Mc.
Candid v .MÎNrTi., e) Sf Mc. Candid,
ce` a pătimit împreună cu Evghenie în
Trapezunt la 10 ianuarie.
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
În limba română acest prenume
a fost introdus pe cale cultă sau du-
pă Sz.#ci#czr. Îl regăsim cel mai adesea
ca nume de familie: CG#c7ec7, ates-
tat la 1469 şi chiar un toponim, satul
Cc^z77c7eşfz. - Buzău, 1491 . Alte varian-
te, Cându, Cânda, Cândelea, "u ţost
explicate prin filieră slavă, fără nici o
justificare. Ele s-au menţinut la po-
pulaţia vorbitoare de limbă română,
chiar şi în sudul Dunării. Această teo-
rie este susţinută de mulţimea varian-
ti3hor.. Candidia, Canda, Cându, Cân-
da, Candin, Cânde, Cândescu, Cân-
deşti, Cândea / Condea, Cândiliţă,
Cânduleţ, Căndea, Căndoiu, Cândo-
7ez.j.. Prin contaminare: Ccz7zc7rec}, GŞ7?-
dreş, Chindea, Kende, Chendi.
CANID v. Candid
CAPITON v. Vasilevs
CARINA, prenume modem, de
provenienţă occidentală, intrat în
onomastica românească prin influen-
ţa gemană. Este un nume cu un se-
mantism clar, provenit din adj. 1at.
ccrrcz, cczr#m, cu sensul „iubit, -ă",
„scump, -ă", „drag, -ă", atribute des
întâlnite în limbajul părinţilor. Ce-
ea ce este important pentm alegerea
acestui nume, ca nume de botez, este
faptul că el a fost purtat de o muceni-
ţă a lui Hristos, S/ A4-z./ă Cczrz.7;;, nu-
me a.testst în Martirologiul Roman,
alături de cel al soţului ei, A4e/;sz.p
şi de al fiului lor, Anton, toţi trei fi-
ind torturaţi, au suferit martiriul în
timpul împăratului lulian Apostatul
(361-363), în Ancira (Ankara), în zi-
ua de 7 noiembrie, zi de pomenire a
lor în B iserica Romano-catolică.
DrcŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
CARITAS, prenume feminin din
prima perioadă a răspândirii creşti-
nismului în aria lingvistică latină, în
care nume comune, cu un anume se-
mantism, specific creştinismului, de-
vin nume de persoane ca în întreg
spaţiul creştinismului bizantin, ră-
săritean. Astfel substantivul cczrz.fc}s,
-c7/z.s „afecţiune", „iubire", cu sensul
de „devoţiune", „filantropie", devi-
ne prenume. Acesta este preluat de
onomastica creştină prin consultarea
Martirologiilor sa;H a, Sinaxarelor.
Astfel este atestat numele S/ A4Ţ-z./e
Cczrz.fczs, cea care suportă martiriul în
timpul prigoanei împăratului Adrian,
la 10 august, anul 120, zi în care este
pomenită de Biserica Occidentală.
CARLA v. Carol
CARMEN, prenume feminin ce
are o origine şi dezvoltare foarte in-
teresante pentru istoria creştinismu-
lui. Maica Domnului, Preacurata Fe-
cioară Maria, a fost şi este simţită
de creştinii autentici ca o mare forţă
protectoare. De aceea numele ei este
foarte răspândit pe toate meridianele
lumii. Cc}rme7? este un prenume ca-
re nu poate fi,înţeles în afara cultului
Sfintei Fecioare. Pe muntele Carmel
din Palestina, unde se află şi astăzi
o biserică închinată Sfintei Fecioare
Maria, s-a fomat un ordin monahal,
numit al cc}r772e/zţcz7cz./or sau al cc7r77ee-
/zţz./or, stabiliţi aici în 1156, de unde
sunt alungaţi de musulmani. Vin în
Europa, unde ordinul are unele prin-
cipii de a trăi în sărăcie şi rugăciune
permanentă, sub protecţia Sfintei Fe-
cioare Maria din Camel. Răspândit
mai mult în Spania, unde cultul Mai-
cii Domnului era foarte putemic încă
din sec. al XIV-lea, aşa încât S/dpâ-
na Cerului şi a Pământului era, trNo-
cată şi cu alte nume ca: yz.rge72, Nc/-
estro Sehora, da.r r"ji a,les Maria del
Cczrme/, care prescurtat şi cu schim-
barea consoanei finale va da forma
Ccrrme77. Trebuie reţinut şi faptul că
în zona Palestinei, Muntele Camel
se bucură de o climă blândă şi ume-
dă care favorizează o vegetaţie boga-
tă, fiind acoperit cu flori multicolore
ce sunt prezente pe o suprafaţă întin-
să chiar în tiiripul iemii. În u+sc'ăciu-
nea specifică zonei, aflate sub biciu-
irea soarelui, Muntele Carmel este o
oază, o grădină,` de altfel „cc7rme/ "'în
ebraică înseamnă „grădină". Numele`
se răspând6şte din Spania în Portuga-
1ia şi de aici în toată Europa.
L-a noi prenumele a intrat pe ca-
le cultă, în ultimii 50 de ani, mai ales
sub influenţa personajului literar Cczr-J
me7e din ntivela lui Prosper Merim6e
şi a operei cu acelaşi nume.
CAROL, prenume vechi la noi,
având la bază numele de. origine ger-
mană Kczr/, care la rândul lui repro-
duce un substantiv specific tuturor
limbilor gemanice, Kczr/ „bărbat de-
plin", „om liber", „om din popor".
Numele cunoaşte o mare răspândire
după victoria lui Carol cel Mare, rege
al francilor şi împărat al Occidentu-
1ui, întemeietoml dinastiei carolingi-
ene. Aspectul fomal al numelui Ccz-
ro/ se explică prin foma latină Cc7-
ro/%s', în greacă' KGpo^oc \(Kârolos).
Trebuie subliniat faptul că la' presti-
giul prenumelui a contribuit şi sanc-
tificarea împăratului Cczro/ c€/ A4cz-

C AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
re, socotit unul dintre marii misionari
ai creştinismului, un Mecena al artei
şi culturii creştine. Este sărbătorit de
Biserica Apuseană la 28 ianuarie. Tot
în Biserica Apuseană este prăznuită
S/, Ccfv. Cczro/!.#cr, în ziua de 9 mai.
În onomastica românească este
atestat începând cu sec. al XVI-lea,
sub fome românizate: Căr/ecz, C4r-
/ă, Căr/cz7?, alături de ele apar şi topo-
nime, mai întâi nume de proprietăţi
sti de sa*;e.. Cărleşti, Cârleşti, Cârlo-
mă7?eşf!.. De la forma de masculin a
prenumelui s-a dezvoltat femininul,
Cc7ro/cr, după modelul geman Kczr-
/c}, la care s-a adăugat un derivat, Ccr-
ro/z.7?c}. La nivelul limbajului popular,
întâlnim şi alte derivate româneşti:
Crăiţa, Crăliţa, Craia, Craiu, Cră-
iuţu, Craliu, Chirai, Chirali, "nJ:fie
din ele au devenit nume de famiue, o
parte fiind înregistrate şi astăzi, de la
prenumele Crcz7. prin asimilare: CrG-
escu, Crăete, Crăiescu, Crăilă, Crăi-
neanu, crăinescu, drăiniceam, cră-
iţă, Crăiţoiu, Crăîuţ, Crăiuţu; Carl,
Carlcm, Carlaonţ, Carleciuc, Carles-
cu, Carlet,. Carol, Carolea, Carolen-
ca, Caroli, Carolus, Carolyi.
CAROLA v. Carol
CAROLINA v. Carol
CARP, prenume folosit astăzi
în arii mai restrânse. La originea lui
se află un prenume grecesc, Kop7ioc
(Kârpos) „fluct", nume provenit din
subs. itcip7tos (kârpos) „fiuct", prin
extensie „copil". Prenumele este ates-
tat în Sz.#cwcrr fiind purtat şi de Sfin-
ţi: a) S/ A4c. Cc!rp, episcop de Tiatira,
care a pătimit în Pergam, unde era de
faţă Valeriu, guvematorul Asiei Mi-
ci. Aici a fost adus împreună cu Pcr-
pz./, diaconul său, şi cu sora acestuia,
4gc7Jo77J.ce, din porunca împăratului
Decius. Acesta umărea revigorarea
cultului idolatm spre a stârpi , creş-
tinismul. Cei trei sunt îndemnaţi să
aducă jertfă zeilor, dar hotărârea lor
de a-L mărturisi pe lisus Hristos, sin-
gurul Dumnezeu, este irevocabilă, in-
diferent de sentinţa judecătorilor. Du-
pă ce au fost supuşi supliciilor atroce,
sunt arşi de vii, şi cu aceeaşi moar-
te se sfarşeşte în aceeaşi zi şi slujito-
rul lor, 4gcz/c7c7or v. Agathon; b) S/
j4po§fo/ Cczrp face parte din ceata ce-
lor şaptezeci de Apostoli. Este origi-
nar din Troa (Troada), unul dintre cei
care au ucenicit sub directa îndruma-
re a Sf. Apostol Pavel, cel care îl va
aminti în Epistola scrisă lui Timotei:
Când vei veni, adu~mi fielonul pe ca-
re l-am lăsat în Troada, la Carp, pre-
cm şi cărţile, mai ales pergamentele
(11 Timotei 4, 13). După Tradiţie, S/
4po§fo/ Corp a fost episcop la Bere-
ea, aproape de Tesalonic, în Macedo-
nia. Este prăznuit în Biserica Orienta-
lă la 26 mai şi la 4 ianuarie, când sunt
pomeniţi cei şaptezeci de Apostoli.
În onomastica românească, nu-
mele este atestat în perioada veche în
formele: Cczrpc/ (1660), Cczrpe, Car-
peşti, Crăpeşti, Carpis, Cărpiş, Car-
pz.#cz.- În foma literară, prenumele
Ccrrp s-a păstrat ca nume de fami-
1ie până astăzi: Cc}rp, Ccrrpcz#, Cc7r-
pân, Carpen, Carpenco, Carpenisan,
Carpenisanu, Carpineţ, Carpiniş,
Carpiuc, Carpov, Carpovici, Carpu,
Carpus, Carpusca, Carpusov, Car-
puş, Carpuzoglu.
DICŢIONAR ONOMAST]C CREŞTIN
CARTERIE, nume specific Evu-
1ui Mediu, acordat în mod special ce-
1or ce se ocupau de documente. La
baza numelui stă subst. gr. XqpTgc
(chart6s), lat. charta „hârtie", „docu-
ment ce consemna titlul de propri-
etate". Ele puteau fi documente im-
portante, juridice sau cod de legi, ca
A4lag#a cĂc]r/c7 din anul 1215. Nume-
le intră în onomastica creştină prin
prezenţa lui în Sj.7zczxcrr, unde sunt tre-
cuţi mai mulţi Sfinţi cu acest nume:
a,) Sf Mc. Carterie (soris sti Capte~
rz.e) a pătimit împreună cu Eud6xie,
în cetatea Nicopol6, au primit mar-
tiriul 1a 2 noiembrie, zi de pomenire
a lor în Biserica Orientală; b) S/ A4c.
Cczr/erz.e a Pătimit în Palestina, îri-
preună cu alţi mucenici ai lui Hristos,
Domnin şi Eupsihie, în timpul dom-
niei lui Maximian, în anul 307, sufe-
rind martiriul prin tăierea tuturor mă-
dularelor, în ziua de 5 noiembrie, Zi
de pomenire a lor în Bisericâ Orien-
tîihăa (DA;)., c) Sf t Sf tnţit Mc. Cartarie,
preot în Cezareea Capadociei, a fost
umilit şi maltratat în timpul 1ui Dio-
cle`ţian, primind martiriul în ziua de
s ianuarie, zi de pomenire în Biseri-
ca Orientală (DA). Prenumele a fost
înregistrat în onomastica româneas-
că în mai multe variante: Cc}r/c/, Cc}r-
tul (diaic;), Cartea, Carteul, Cărtuţă,
Cartiu, Cartianu, Cartojan. Ve[r.rîrm
tele apar în cadrul numelui Ccrr/w, nu-
me explicat din lat. gz/c}r/#§ „al pa-
trulea" sau din Carterie, explicat, la
rândul lui, ca provenind din lat. quar-
torius „pătrar" (DOR, p. 28). Credem
că variantele româneşti, apropiate în
mod clar de carte, sunt suficiente ca
argument pentm susţinerea punctului
nostru de vedere.
C
CASANDRA, vechi cognomen
grec, cunoscut din literatura clasică
a Antichităţii. KoioodvspG (Kassân-
dra), fiica lui Prj.czm şi a frec%6G!., cea
care a primit de la Apollo darul pro-
feţiei, dar şi pedeapsa de a nu fi cre-
zută niciodată. După foma numelui
ei, grecii foloseau şi un nume mascu-
lin KGoocwspos (Kassândros), for.
mă în care se recunoaşte cu uşuin-
ţă alcătuirea numelui din două cu-
vinte: KGoo- (kass) „distins", „ales"
+ owspcL-wspos (ândros) „bărbat".
Cczs§d7ţc7ros este numele regelui Ma-
cedoniei (în jurul anilor 358-297
î.Hr.), fiul lui Antipatru.
Ca nume primit la botez, apare în
mod fi.ecvent în onomastica româ-
nească, aşa încât a fost etichetat „nu-
me popular în Moldova şi Muntenia"
(DOR). Astăzi îl explicăm printr-o
influenţă a personajelor literare din
operele de artă. Este atestat şi ca nu-
me de familie : Cc}scr7?, Cc}Sc7#c7rc}, Cc}-
sc[ndroiu, Cascmdru, Cascmgiu.
CASIAN, CASIANA, prenume
ce reproduc numele latinesc Ccrssz.c7-
n%S, Cc}ss'z.c}#c7, atestate ca prenume
^m epoca imperială. Foma feminină,
Cc}sisz.cz7Îc7, apare şi în inscripţiile din
Dacia. După unii cercetători, aceas-
tă fomă ar proveni de la etrusci, fi-
ind un ,nume frecvent în limba etrus-
cilor. Alţii cred că ar fi o formaţie
indo-europeană având la bază o ră-
dăcină neatestată, kc7c7s!.os „splendid"
şi este apropiată de unii exegeţi de
adj. grecesc KSKOLSHsto€ (kekadm6-
nos) „strălucit". Este socotită o fomă
postverbală a vb. ţccwi)HCH (kainy-
mai), în greacă, cu sensul „a fi pu-
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
temic", „splendid". După opinia au-
torilor greci, prenumele Cc}§z.cm din
onomastica creştină se poate expli-
ca prin influenţa Sz.73czxc!re/or. În ce-
ea ce priveşte forma feminină, Cc}sz.c}-
#cr, ea ar veni de la un prenume popu-
lar bizantin, Ţi KGootcMi (Cassiâne),
impus prin numele unei plante, foar-
te cunoscută în toată aria romanizată,
n i(aoo" (câssia), plantă folosită ca
substanţă farmaceutică, dar şi în cos-
metică. Dicţionarele greceşti înregis-
trează o poetesă, KctooLcwTi (Cassi-
ane), monahia, din sec. al IX-lea. Du-
Pă Opinia noastră, ccrs'SZ.C77gcfs, -CZ este
un adj . cu sensul „al |ui Cc7s'Sz.#s' ", nu-
me gentilic roman, răspândit şi cu-
noscut mai ales în magistratură. În
yz.e/z./e Sfl73/z./or figurează mai mulţi
Sfinţi cu acest nume: a) S/ Joc!;4 Cc!-
sz.cz#, supranumit şi Cc}s'z.cr# Romc77t#/,
originar din Schytia Minor. Cel ca-
re i-a scris viaţa a fost Ghenadie din
Marsilia, un fiu duhovnicesc, născut
şi educat în aceeaşi zonă geografică,
cel care a`precizat că era „de neam
scit". S-a născut în jurul anului 360
într-o familie bine aşezată. Două in-
scripţii, găsite şi desciffate de Vasile
Pârvan, amintesc de „hotarele Cassi-
enilor", în satul numit astăzi Casian.
A primit o educaţie aleasă în una din-
tre cetăţile bilingve de pe ţămul Pon-
tului Euxin, probabil Tomis. În anul
380 face o călătorie în Răsărit, înso-
ţit de sora^sa şi de un prieten, Gher-
man, cu care va rămâne într-o mă-
năstire din Bethleem, în apropiere de
peştera în care S-a născut lisus. După
cinci ani, cei doi monahi se hotărăsc
să treacă în pustiul Egiptului, vestit
pentru viaţa monahală organizată şi
unde trăiau mari duhovnici. Aici ră-
mân până în anul 400, când se duc la
Constantinopol, unde era arhiepiscop
Sf. Ioan Gură' de Aur Sau Hrisosto-
mul, cel care l-a hirotonit diacon şi de
la care a aflat multe dintre învăţături-
le duhovniceşti. Nu rămân mult timp
aici, căci, în anul 404, S/ Joc}72 este
arestat şi exilat în Amenia, unde va
Şi muri în anul 407. În anul 405, Sf.
Casian se afla la Roma spre a inter-
veni pe lângă papa lnocenţiu 1 pen-
tru salvarea Sf. Ioan. Nu reuşeşte să
facă nimic Şi va pleca, plin de amă-
răciune, în Galia, în portul Massilia
(Marsilia de astăzi). Aici este hiro-
tonit preot şi va înfiinţa două aşeză-
minte monahale, în anu.1 415, unde
va ` introduce toate canoanele mona-
hismului răsăritean, deprinse în tim-
pul şederii sale în Egipt. Este cunos-
cut ca stareţ al Mănăstirii Sf. Victor,
mănăstire în care se află o icoană cu
chipul său. În aceeaşi mănăstire, în-
tr-un sipet special, sunt expuse capul
şi mâna dreaptă spre închinare. S-a
Stins aici, înjurul anului 435. Cei Lca.
re l-au cunoscut l-au declarat Sfânt şi
este cinstit de timpuriu în sudul Fran-
ţei, având ca zi de pomenire de 23 iu-
lie. Ca teolog, se face cunoscut prin
atitudinea sa împotriva nestorienilor,
^rri r"cra;iea Despre întruparea Dom-
#%/#z.. Amintim lucrările care au avut
m rol important în dezvoltarea vieţii
"o"h;Îi+:.. Despre aşezămintele n;ă-
năstireşti cu viaţă de obşte şi despre
remediile Celor opt păcate principa-
le., Convorbiri cu părinţii, un Sel de
Pateric, în care sunt redate convor-
birile cu părinţii din pustiul Egiptu-
lui. Datorită originii sale daco-roma-
DICŢloNAR ONOMASTIC CREŞTIN
ne, S/ Jocr# Cc}s'z.cr7t, supranumit Ro-
mcr#%/, este revendicat de BOR, fiind
socotit un Sfânt străromân, dar prin
meritele sale el aparţine întregii cul-
turi creştine. Pomenirea sa se face în
Biserica Orientală la 29 februarie (an
bisect) şi 28 (an abisect); b) S/ Mc.
Cc!Sz.#, soldat roman, martir pomenit
la 10 octombrie; c) S/ M-!ţă Ccr§sz.#c}
sau Cc]Sz7ţcr, L-a mărturisit pe Hristos
în cetatea Arghira, în timpul lui luli-
a;n Apostatul, scris şi Parsavatul, şi ă
suferit martiriul împreună cu S/ Ă4e-
/c}sz.p şi [4#ţo7Îz.e în anul 361, ziua de 7
noiembrie, zi de pomenire a Sfintei în
Biserica Orientală; d) S/ M-!ţă Ccr§!.cr-
#c}, soră a episcopului Eutihie din Gor-
tina, a suferit martiriul la 17 august.
În onomastica românească veche,
prenumele este frecvent la monahi
în foma Ccrs!.cz#, G5s!.z.c7#, urmate de
prescurtări: C4Sz{, Cc]j%/, Casz.7Î, Ccr-
siu, Casan. Cosiah, Casiiana, Casia,
Căsăz.z., Căs#/a. Ca nume de fami-
1ie înregistrat astăzi: CcxSz'crde, C4s'j.-
dri, Casica, Casiean, Casihin, Casim,
Casimir, Casineanu, Casiu, Casiuc.
CASINA v. Casian
CASIU v. Casian
CASTOR v. Castorius
CASTORIUS, prenume , vechi,
legat de amintirea personajului mi-
tologic Ccrs'for, -z.§, fiul lui Tyndareus
şi al Ledei, vestit ca îmblânzitQr de
cai. Numele este explicat din ace-
eaşi rădăcină indo-europeană, Kczc7§z.-
os „splendid". În onomastica creştină
prenumele, pătrunde prin yz.e#./e Sfl#-
/j./or, descrise în ceea ce numim Sz.7?c7-'
C
xcrr: a) S/ A4:c. Cc}s/orj.#s a pătimit în
oraşul Simium, azi Mitroviţa, lângă
Belgrad, în Serbia. S/ Cas'/orJ.%s era
un iscusit cioplitor în piatră şi lucra
ca meşter împreună cu alţi patni creş-
ti]hi, Claudius, Nicostratus, Sempro-
7zz.c]7!%s şi Sj.mp/c.cj.c/§. Toţi au fost bo-
tezaţi de episcopul CAz.rz./ al Antiohi-
ei, surghiunit în aceste ţinuturi. Erau
meşteri iscusiţi şi lucrau împreună
cu şase sute de muncitori, dintre care
cei mai mulţi erau idolatri şi erau an-
gajaţi să execute diferite statui şi al-
te lucrări, în mamuă, pentru un pa-
lat al împăratului Diocleţian din ceta-
tea Salonae (astăzi Split), în Bosnia.
Cioplitorii idolatri 1-au înştiinţat pe
împărat că cei cinci meşteri sunt creş-
tini şi au refuzat să lucreze statuia lui
Asclepios, zeul vindecătorilor, adică
al medicilor, instigând asupra lor o
mulţime de necreştini. Fiindu-i teamă
de o răscoală, împăratul a poruncit ca
toţi cinci să fie închişi de vii în sicrie
de plumb şi aruncaţi în râul Sava. Un
creştin cu numele Nicodim a scos pe
ascuns sicriele din apă şi le-a îngro-
pat, după cuviinţă. BOR îl pomeneşte
pe S/ Ă4lc. Ccrsţor, împreună cu cei-
1alţi patru mucenici, la 9 noiembrie;
b) S/ Ă4:c. Cc}sfor, unul dintre marti-
rii care au suferit martiriul, în timpul
domniei lui Diocleţian şi Maximian,
^ţ"pien"Ă c;" Sf Sebastian şi Castul
(originar din Roma) în cetatea Medi-
olamului (Milano), în ziua de 18 de-
cembrie, zi de pomenire `a lor în Bise-
rica Răsăriteană.
În onomastica românească, pre-
numele este înregistrat în câteva va-
ri&ritQ vechi.. Castru, Castriş, Castri~
şoaia, Căstruţ, Castriotul (L]LL).

C DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Cc7S/#/. Astăzi îl găsim înregistrat ca
nume de familie: Cc7sfc7/z.z/, Cc}s'ţe7.,
Castor, Castu, Casu, Căstoiu, Căto-
iu, Castris, Castriş, Castner.
CASTUL v. Castor
CATERINA, v. Ecaterina
CAZIMIR, prenume foarte vechi
în lumea slavă, mai cu seamă în Po-
lonia, dar şi în onomastica slavilor
din sud, sârbi Şi croaţi. În limba ro-
mână este înregistrat târziu, după sec.
al XVIII-lea, ca împrumut. Semantic,
el este explicat printr-un cuvânt com-
pus din Ăozz., un derivat regresiv de la
verbul cozcK? „a porunci", „a predi-
ca" + mz.r „1ume" sau „pace", ceea ce
ar fi „conducător paşnic" sau „făcă-
tor de pace", „predicator". Temenul
Ccrzcz7#.e din limba română face par-
te din aceeaşi familie semantică „pre-
dică". Ca personalitate, cu acest nu-
me este amintit regele Poloniei, Cczzz.-
mz.r cr/ Jy-/ecz (al cărui fiu avea acelaşi
nume), mort la 25 de ani, necăsătorit
şi foarte credincios, a fost ridicat la
cinstea Sfintelor Altare, fiind declarat
patron al Poloniei şi al Lituaniei. Co-
memorarea lui are loc în Biserica Ro-
mano-catolică la 4 martie.
În oriomastica românească, este
înregistrat astăzi ca nume de familie:
Cazi, Cazila, Cazimir, Cazimirov,
Cazimirovici, Cazimirschi.
CECILIA, un cognomen gentilic,
girita romană Cczecz./z.cr, atestată docu-
mentar din sec. al llI-lea î.Hr. Cerce-
tătorii apropie numele de civilizaţia
etruscă, anteromană şi apreciază că
numele etrusce ar fi putut avea for-
AUREL rA BĂLAN-MIHA]Lovlcl
mele Caecina, Caecenninus. în Tos-
cana, s-a păstrat până astăzi hidr€oni-
mul Cecz.72cz, ceea ce pare să confirme
această ipoteză şi să spulbere teoria
prin care numele a fost explicat de
la adj. cczecz/§ „orb". Ca nume genti-
lic este răspândit în tot lmperiul Ro-
man şi devine cognomen, calitate cu
care este atestat într-o inscripţie din
Dacia. Se răspândeşte repede în lu-
mea creştină datorită unei martire ca-
re a purtat acest nume. S/ Cecj./j.cz era
o tânără patriciană din familia Ceci-
liilor, care a fost martirizată în Ro-
ma, în jurul anului 230, sub împăra-
tul Alexandm Sever. Trupul ei a fost
găsit în catacombele Sf. Calist abia în
anul 821, într-o criptă cu numele Ce-
cilia. Se ştie despre S/ Cecz./z.c7 că a
fost deosebit de devotatăo vieţii creşti-
ne,fiindînpermaneiŢţăsubascultarea
arhiepiscopului de Roma, Urban. Îh
noaptea nunţii l-a 6onvins pe soţul ei,
yc}/erz.cr#, vorbindu-i despre credinţa
şi hotărârea ei de a sluji numai lui li-
sus Hristos, să accepte păstrarea cas-
tităţii ei, Acesta accepţă propunerea
Ceciliei şi se botează, convertindu-l
la rândul lui pe fratele său, rz.b#r/z.#
(scris şi rj.b#r/z.e). În timp scurt, cei
doi fi.aţi sunt c6ndamnaţi la moârte
şi decapitaţi la porunda prefectului
Almachius. Ofiţerul, cu numele A4lc7-
#z.", care îi conducea pe cei doi fi.aţi
condamnaţi spre locul de osândă, es-
te putemic impresionat de cuvintele
fiumoase şi de bucuria celor doi osân-
diţi şi set converteşte pe loc, mărturi-
sindu-L pe Hristos. Izvoarele spun că
cei trei` au fost decapitaţi în apropie-
rea Romei în anul 229, iar trupurile
lor au fost descoperite în catacombe-
le Sf. Calist. Pomenirea lor se face în
J3iserica Romano-catolică la 14 apri-
lie. Sf. Cecilia este închisă într-o baie
de aburi, în construcţia palatului, spre
a sfarşi prin asfixiere. După trei zile
este găsită în viaţă şi i se taie capul.
Biserica .Romano-catolică şi cea Ori-
entală o comemorează la 22 noiem-
brie. Sfintele ei moaşte se află la Bise-
rica Sf. Cecilia din Veneţia.
În onomastica românească, riu-
mele Cecilia este foarte răspândit
prin devoţiunea şi' evlavia pe care o
au românii pentru fecioara-martiră
Cecz./i.cr. Ca nume de familie, astăzi
avem câteva variante: CecĂ, CecĂe,
Cechea, Ceciu, Ceck, Ceclan, Cec-
ma, Cecman, Cecon, Ceconnciuc,
Ceconvciuc, Cecunov.
_\
CELESTIN, CELESTINA, pre-
nume înregistrate încă din sec. al
llI-lea d.Hr. Aceste prenume sunt de-
rivate cu suf. -!.##s, -!.7tc] de la numele
propriu Ccre/es/z.s, asimilat de la înce-
put ca atribut al sfinţeniei, fiind simţit
ca un adjectiv de la substantivul ccre-
lus, caelum „cer", dec± .,c;eea oe apar-
ţine cerului", „ceresc", idee redată în
gr. prin oupovos (ouran6s) „cer" şi
Urt7#z.c7 „a cerului", prenume feminin.
În cele două Biserici tradiţiona-
le figurează mai mulţi Sfinţi cu acest
nume: a) S/ Ce/esf!.#, roman de origi-
ne, a umat la scaunul episcopal din
Roma, după adormirea papei Boni-
tatie, septembrie 422. De numele său
este legat Conciliul din Roma, anul
430, în care are loc combaterea ne-
storianismului, urmat de alt conci-
liu sau sinod la Efes, în care au fost
şi reprezentanţi ai Romei. Aminti-
C
rea papei Celestin s-a menţinut, prin
Tradiţie, ca fiind cel mai mare das-
căl al Bisericii, corect şi cri spirit de
sacrificiu pentru adevărul credinţei.
A adomit întm Domnul în anul 432
şi este pomenit de Biserica Orienta-
lă la s aprilie; b) Ferz.cz.ţ%/ Ce/esJz.7? al
V-1ea (1215-1296), ales papă la 5 iu-j
lie 1294, a primit numele de Ce/es'-
/!.7€ în locul numelui de monah Petm
din Morrone. A stat în înaltul scaun
doar cinci luni. Dorinţa sa unică a
fost să-şi trăiască ultimii ani din viaţă
în rugăciune şi meditaţie, retras la un
schit uitat de lume. Nu i-a fost dat să
se întoarcă la schit, ci a fost sechestrat
în palatul de la Fumone, din porunca
papei Bonifaciu al VIII-1ea, spre a nu
veni în contact cu nici un om al Bi-
sericii. Aici, se stinge în totală singu-
rătate la 19 mai 1296, dată comemo-
rativă în Biserica Romano-catolică;
c) S/ A4lc. Ce/esf!.7z, martir care a su-
ferit toate supliciile puse în aplicare
pentm stârpirea creştinilor. S-a să-
vârşit prin străpungerea cu cuie la 25
mai, zi de pomenire a Sfântului în Bi-
serica Orientală.
Înonomasticaromânească,prenu-
mele Ce/esfz.73 şi Ce/es'fz.#cz pătrund
prin Biserica Greco-catolică sau Ca-
tolică, în mod special în Transilva-
nia, de unde se răspândesc şi în alte
zone geografice.
În onomastica românească are câ-
teva variante înregistrate ca nume de
familie, derivate din prenumele de
ba;zăa.. Celibidache, Celic, Celin, Cd-
niac, Celnicu, Celoîu.
CELSIE, prenume înregistrat şi
în foma C%e/sz.e, intrat în limba ro-
 C AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
mână prin filiera latină sau greacă.
Ce/Sz.e provine din forma lat. Ce/Sz.#S
„mai înalt", în gr. KCH^otos (Kailsi-
os), fomă preluată din latină, iar for-
ma' greacă se va impune, deoarece
prenumele există în Sz.7!c}#c7r în vari-
errilai Chelsie.. aL) Sf t Mc. Chelsie, "Îir-
tir ce \a pătimit împreună cu Ncrzc7rz.e
v. Nazarie; b) S/ Ă4lc. CĂe/s'z.e este
cel ce a suferit martiriul împreună cu
r"zŢrriasa,,Vasilisa,oululianEgiptea-
nul sa,u Liveanul, cu Antonie preotiil,
j47ms/cr§!.e şi cei douăzeci de păzitori
ai temniţei în care au fost închişi. Tu-
turor li s-au tăiat capetele în ziua de
21 iunie, zi de pomenire a Sfinţilor în
Biserica Răsăriteană; c) S/ n4lc. C#e/-
sz.e v. Protasie.
În onomastica românească veche,
numele este atestat atât în lumea mo-
nahală, cât şi în cea laică: CĂe/§z.c},
Chelsoiu, Chelsioi, Chelsienii (to-
pomjm), Chelsia, Chelsiia, Chelsiea,
Chilsăe, Chealsia, Chilisia, Chelsâ-
#c}. Ca nume de familie înregistrat as-
tia;zjr. Chelsău, Chelsoi, Chelsoiu.
CENSURIE v. Ipolit
CENSURIN v. Ipolit
CENSURIU v. Ipolit
CENTIRI0N, prenume provenit
din subst. lat. ce#f#rj.o, -o#J.s „condu-
cător ce are în subordine 100 de os-
taşi", „sutaş". În Sz.#cwcw este atestat
prenumele Ce#/z.rz.o72, purtat d6 doi
Sfinţi: a) S/ Â4c. CĂe7!/z.rJ.o#, care a
pătimit împreună cu OcĂec7#, reoc7or,
Amian ş± Iulian v. Ochei\n., b) Sff Mc.
Memnon Chendirion, ceĂ ca;re a, s,"
ferit toate supliciile la care a fost su-
102
pus împreună cu Seve;`, originar din
Pisida Pamfiliei, închişi împreună cu
alţi treizeci şi şapte de creştini mărtu-
risitori, toţi fiind încarceraţi în ceta-
tea Filipopolis. După supliciu, tuturor
li s-au tăiat capetele, iar S/ A4em#o7Î
CĂe#c7z.rj.o7! a fost schingiuit şi arun-
cat în foc în ziua de 20 august, zi de
pomenire a lor în Biserica Orientală.
În onomastica românească veche
sunt atestate prenumele CĂe#/z.rz.o#,
C%e7?c7j.rz.o#. Ca nume de familie înre-
gistrate astăzi: Ce#fecr, Ce#/z.z/, Ce#/#-
rianu, Cenţiu, Cenţu, Chende, Chen-
dea, Chendi, Chendo, Chendrea,
Chendrean, Chendreanu, Chendru.
CENTURI0N v. Centirîon
CEZAR, CEZARA, cu for-
ma feminină, destul de rar întâlnită.
Lingviştii au pus în circulaţie nume-
roase ipoteze cu privire la semnifi-
caţia şi originea prenumelui, teorii
pe care le ignorăm. Am reţinut doar
două dintre cele mai cunoscute. Pri-
ma aparţine istoricului Pliniu cel Bă-
trân, cu referire la naşterea împăratu-
lui prin „tăierea pântecului mamei"
(CC!eLr#rc7, -Cre „tăietură", „tăiere"),
termen consacrat în medicină în for-
ma cezcrrj.c}7Îă. Cea de-a doua ipoteză,
în favoarea căreia ne pronunţăm, es-
te aceea că Caes'crr, cu forma de geni-
tiv Cc7Gsczrz.s', este.un vechi coghomen
gentilic, celebra gintă J#/z.c7, din care
este amintit în 208 î,Hr. Ser/%s J#/z.-
eţs' Cc}z.§crr, pretor. Ca nume ar fi tot
de origine etruscă, din numele comun
cczz.§cm „divinitate". După împăratul
Adrian temenul nu mai rămâne un
prenume, ci primeşte sensul comun
de fmpărc7f. Ciudat este faptul că deşi
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
răspândit la romani, numele nu apa-
re la creştinii din aria occidentală, ci
la cei din Biserica Orientală. Formele
sub care apar înregistraţi în Sz.#czxc7r
Sfinţii cu acest nume sunt influenţa-
te de pronunţia greacă Kcmc"p (Kai-
sar), Kcmc"p8" (Kaisăreia) CĂes'czr,
Chesariu se[n Chesari: 8) Sft Ceza-
rJ.e, medicul, ftatele Sf. Grigorie Teo-
logul, episcop de Nazianz. Sf. Ceza-
rie a studiat în Alexandria şi apoi a
venit la Constantinopol. A fost unul
dintre cei mai vestiţi specialişti ai
veacului său, pentru care s-au lup-
tat marii demnitari, chiar şi împăra-
tul lulian Apostatul, spre a-1 reţine la
curtea imperială. Cu greu reuşeşte să
renunţe la viaţa publică, dar se deci-
de în uma cutre.murului din Niceea,
care l-a impresionat şi l-a detemi-
nat să-şi împartă averea săracilor. A
adomit întru Domnul în anul 369 şi
este pomenit în Biserica Orientală la
9 martie; b) S/ Ă4c. CĂesc}rje diaco-
nul, a trăit şi a pătimit în timpul îm-
păratului Claudiu care şi-a ucis maL
ma pentru credinţa ei în Hristbs şi i-a
supus prigoanei şi morţii pe creştini.
Diaconul Chesarie a venit din Africa,
din satul Teracini, plin de devoţiune
pentru Biserica lui Hristos. Nu putea
suporta templele şi statuile lui Apolo,
aşa încât prin simpla rugăciune le-a
dărâmat. Este prins şi maltratat cum-
plitîmpreunăcupreotullulian.Înce-
le din umă sunt legaţi în saci şi arun-
caţi în mare. Trupurile lor, aduse la
ţăm, sunt luate şi îngropate de creş-
tini. Pomenirea lor se face în Biserica
Răsăriteană la 7 octombrie; c) S/ A4c.
CĂeSc7rz.e a pătimit sub împăratul Di-
ocleţian, împreună cu J47zţo#z.# şi alţi
C
creştini-ostaşi, y!.c/or, Zo/z.c, Z.no72,
Sf Mc. Achindin, Severian, Hristo-
/or, Teo77c7 (creştinaţi în uma vederii
minunilor făcute de S/ G%eorgĂe în
timpul supliciilor la care era supus).
Toţi L-au mărturisit pe lisus Hristos
şi au fost supuşi torturilor, apoi deca-
pitaţi sau ucişi prin aruncare în focul
cel mare, în pemanenţă străjuit, spre
a fi mistuiţi. Pomenirea lor se face în
Biserica Orientală la 20 aprilie; d) S/
Mc. Chesarie v . Dî\ste.
În onomastica românească, for-
mele atestate în perioada veche sunt
venite prin filieră greacă, Kc#.s'drJ.-
os.. Chesar (1586), Chesarie, Chesa-
ru, Chesariu, Chesa, Chisariu, Chi-
sar, Chisăr, Chisăroaia, Chisa, Chi-
sul, Cisar, Chesarion; Isarie, Isariu,
Isar, Isara, Isarescu; Saru, Sarul, Sa-
ră, Saria, Sărescul, Săroiu, Săroaia,
Sarogea, Săriian, Sarlea. Ca. ""e de
familie înregistrat astăzi: C»escz, C%e-
sar, Chesai'u, Chesarir, Chesăraicu,
Chesăvan, Chesca, Cheschin, Che-
sea, Chesei, Chesler, Cheslerean,
Cheslereanu, Chesnoiu, Chesoi, Che-
sotu, Chesu, Cheşa, Cheşoiu, Cheşu,
Chisăr, Chisăraicu, Chisărescu, Chi~
so, Chisoi, Chisovschi.
CHELSIE v. Celsie
CHENDIRI0N v. Centirion
CHENTIRI0N v. Centirion ,
CHENTURI0N v. Centîrion
CHERCHIRA v. Kerkira
CHERVASIE v. Valeriu
CHIAJNA, prenume relativ ffec-
vent în societatea medievală româ-
 C AURELIABALAN-MIHAILOVICI
nească. La baza acestui prenume se
aflăLun temen vechi slav, c#ez Sau
cĂz.7?ez, proprietar al unuia sau a mai
multor sate, având drepturi depline,
chiar şi cele judecătoreşti, asupra ob-
ştii ţărăneşti, termen sinonim cu cel
latin, judex, judec. Pentru soţia sau
fiica acestui stăpân se folosea apela-
tivul Chiajna, ca în cazul despotului,
Despina, Duduca, Domniţa etc. Vari-
antele atestate în limba română sunt:
Cneaghina, Cneajna, Chiajniţa,
Chejna, Chleajna, Chiazna, Chine-
ja sEm Cnectia, Chîneaja, Chineajna
(DOR). Majoritatea prenumelor au
fost folosite iniţial ca apelative pen-
tru domniţele de la curtea voievodală
sau domnească.
CHIDILIAN v. Chintilian
CHINDEAS v. Chindeu
CHINDEU, prenume mai puţin
cunoscut, fiind înregistrat doar de lu-
crările de martirologie. La baza aces-
tor fome cu teminaţii latine se află
foma gr. KwsuTi, iis (Kindye), un to-
ponim`, Cz.73c7z.cz, iar foma Kw8"C,
Gsos (Kindyas-âdos) înseamnă „ori-
ginar din Cindia". Semantic este legat
de adj. Kwsw, -uvos (kindyn-yn6s)
„riscant", „îndrăzneţ". Fomele ad-
jectivale,n gr. Kwscmoc (Kindaios) şi
lat. g#z.72c7e#s sunt explicate ca având
la bază un nume trac. În Sz.#czrcrr sunt
înregistraţi mai mulţi Sqnţi cu acest
"rr+!e.. aL) Sfi Mc. Chindeus, ceA car
re a pătimit în Axiopolis, o cetate în
Scythia Minor lângă localitatea Cer-
navodă, pe malul drept al Dunării.
Aici se afla o legiune militară romană
în care au avut loc mari persecuţii îm-
potriva militarilor creştini, persecuţii
dezlănţuite de Diocleţian şi Liciniu.
În actele martirice alături de C%j.#c7e-
afs' este menţionat c%J.rJ./, prenume-
le fiind înregistrat şi pe o inscripţie,
alături de cel al lui rczşz.%S (Dasie), in-
scripţie descoperită aici în anul 1947j.
S/ C7#.ri./ era foarte cunos6ut în Axio-
polis şi cinstit la fel ca S/ C7#.#c7ecrs,
la 26 aprilie; b) S/ A4lc. C%z.72c7e2/, cel
care a fost martirizat în Perga Pamfi-
1iei,, împreună cu alţi opt buni creştini,
Leontie, Attu, Alexandru, Manisiteu,
Chiriac, Mineu, Calien şi Evclur, t!oţi
primind cununa muceniciei în timpul
împăratului Diocleţian şi a guvema-
torului Flavian. S-au făcut vingvaţi
de răstumarea idolilor din templul ze-
iţei Artemis, cea care la romani se nri-
meşte Diana. După mai multe suplicii
au fost închişi cu fiarele sălbatice, ca-
re nu i-au sfâşiat, ceea ce a făcut mul-
ţimea să strige: „Ă4lcrre esJe D#m#eze-
#/ creşfz.;ţz./or./ " La porunca lui Flavi-
an toţi au fost decapitaţi. Pomenir6a
lor, în Biserica Răsăriteană, se face la
1 `august.
În onomastica românească es-
te reţinut numele în varianta CĂj.#dlă
Sc%z.;ţc7c7, Cc7^77c7ecz, cel din umă nefi-
ind acceptat ca derivat din C7!z.#c7ecH.
Ca nume de familie înregistrat astăzi:
Chinde, Chindea, Chinea, Chineaţă,
Chinta, Chintea, Chintesc:u, Chintilă,
Chintovean, Chinţă, Chinţel, Chinţs-
cu, Chinţoi, Chinţoiu, fiome ce.ţ}ot Â
explicate şi prin prenumele CĂz.#fj./z.cr#.
CHINDEUS v. Chindeu
CHINDILIAN v. Chintilian
CHINTILIAN, prenume prelu-
at din latină. În latină este foarte cu-
DICŢIONAR ONOMASTJC CREŞTIN
C
serica Răsăriteană; c) S/ Ă4:c. Ci;z.#/z.-
noscut, 'fiind un cognomen roman,
/i.cz7€ v. Maxim.
Quiritilianus „al rrii Quintilis ". a.dj+c;-a.
În onomastica românească se cu-
„al 1ui lulie". Avem o fomă adjecti-
nosc următoarele forme: C%77fz./z.cr7?,
vală de la gat!.#fz./J.s > g#z.#f#s, 1una a
Chindilian, Chindtnian, Chintilă,
cincea după vechiul calendar, atunci
Chintea, Chintescu, Chindilă, Chin-
când anul începea cu luna martie. Lu-
dilia. VaLiîaixr+e+e Chintus stl Chintion
na a cincea a devenit apoi a şaptea,
numită /z//j#s, în cinstea lui lulius provin din lat. g#z.7tf2/s;
Caesar.. Prenumele a fost preluat de
CHINTION `v. Chintilian
Onoma6Stica Creştină datorită prezen-
ţei lui în Sz.#cz]fczr: a) S/ A4c. C%z.72fz.- CHINTUS v. Chintilian
lian (scr.rs şi.. Cvintilian, Chindilian,
CHI0NIA v. Hionia
gcf z.#fz./z.c7#/ a pătimit în timpul îm-
păraţilor Diocleţian şi Maximian, în CHIPRIAN v. Ciprian
zona geografică apropiată de cetatea
CHIPRIE v. Ciprian
Dtirostorum (scris şi Dorostor), astăzi
Si\±strzL. Sy: Mc. Chintilian, ^impre"n-a, CHIPRILA v. Ciprian
ch Dczc7c} şi Mc"7.m, îşi duceau viaţa
CHIR, prenume frecvent în ono-
în mod înduhovnicit într-un sat numit
mastica românească din sec. al
Ozovia. Guvematorii primiseră or-
XVII-lea şi al XVIII-lea, fapt dove-
din ca toţi sătenii şi orăşenii să fie ur-
dit prin mulţimea derivatelor deve-
măriţi şi puşi să practice cultul idola-
nite nume de familie. La baza aces-
truj Cei trei sunt denunţaţi, prinşi, le-
tui prenume se află numele de per-
gaţi şi duşi la Durostorum, unde sunt
soană de origine persană Cj;7~#s, în
bătuţi şi închişi, din nou bătuţi crunt
sperându-se că vor renunţa la mărtu- gr. Kupoc (Kyros), vestitul împă-
risirea minunilor lui lisus Hristos. În rat al perşilor. Numele are ca suport
cele din umă sunt duşi în satul 1or, un substantiv comun ic\]poe (kyros)
Ozovia, şi li se taie capul la 13 aprilie. „prestigiu", „autoritate". A pătruns în
Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe S/ onomastica Creştină prin Sz.7?czxc}r, în
Mc. Chintilian, Maxim sti Dada+a L3, care sunt trecuţi mai mulţi martiri cu
dar şi la 28 aprilie (probabil o eroare, aiGest r[""f3.. a.) Sfl Mc. Chir şi loan,
Sftnţiidoctorifărădeargînţi,a:Mtia:ri+
preluată din cauza schimbării calen-
mit în timpul domniei lui Diocleţian.
darului). Aflarea moaştelor acestor
S/ CĂz.r era originar din Alexandria,
Sfinţi în satul Ozovia este prăznuită
iar S/ Jocz# din Edesa, mare dregător
de Biserica Răsăriteană la 2 august
în arinata romană, pe câre o părăseşte
v. Di`dî\., b) Preacuv. părinte Chinti-
07Î (Scris şi g%Z.#/io#), episcopui se- şi se asgciază cu CĂz.r, c7ocţor%/, că-
ci amândoi erau cunoscători ai sufle-
1euciei, o |ocalitate în care Biserica a
tului, dar şi ai trupului omenesc, şti-
fost organizată de Sf. Apostol Pavel.
indu-le multele lor suferinţe. Uniţi în
S/ Criz.#/z.o# cu pace s-a săvârşit la 15
cuget şi simţire, amândoi cutreierau
noiembrie, zi de pomenire a sa în Bi-
105
 C AURELIA BĂLAN-M I I-rAILovlcI
satele şi oraşele învăţând cuvântul
lui Dumnezeu şi vindecând toate bo-
lile. Fiind înconjuraţi de mulţi creş-
tini, au aflat cum a fost întemniţată o
mamă creştină, z4ţcr#c}§z.cz, cu cele trei
ftice ale eî, Teodota, Teoctista şi Eu-
c7oxz.cr. Sfidând pericolul, au mers la
închisoarea cetăţii Alexandriei spre
a le îmbărbăta pe cele aflate în chi-
nuri, prin cuvântul tare al lui Dumne-
zeu. Au fost prinşi, închişi şi supuşi
tuturor supliciilor, apoi decapitaţi
împreună cu cele patru martire, la 3 1
ianuarie, zi de pomenire a lor în Bi-
serica Orientală. Sfintele lor moaşte,
făcătoare de minuni, fiind îngropate,
au fost descoperite de C%z.rj./, patriar-
hul Alexandriei, la 28 iunie şi cu ma-
re cinste păstrate, de aceea în ziua de
28 iunie se face. pomenirea aducerii
sfintelor moaşte ale S/ CĂz.r şz. Jocz#;
U) Cuv. părinte Chir, patriarhul Con-
stantinopolului, s-a, s-&varşit c" pace
la s iunie, zi de pomenire a sa în Bi-
serica Răsăriteană; c) S/ Mc. CĂz.rj.-
o#, unul dintre cei 40 de mucenici din
lacul Sevastiei, prăznuiţi la 9 martie.
Înonomasticaromâneascăprenu-
mele a cunoscut o frecvenţă destul de
mare, aşa cum o dovedesc derivatele,
devenite nume de familie, şi fome-
Le pr.ţ"Îire.. Chirus, Chiru, Chirules-
cu, Chire, Chirea, Chirescu, Chiriţă.
Chiriţescu, Chiriţoiu, Riţoiu, Chiro-
iu, Roiu, Chiraş, Chiruţă, Chireţul,
da,r şi co"puse ca,.. Chiratcu, Chiraf i
tei, Chiraleu, Chiribelea, Cherbelea,
Cherbe, Cherbeţ, Chiribon, Chirf;o-
te, Chir, Chirion, Chirvan, Chirvai,
Chirvasiu, Chirvasia, Chirvăsuţă.
CHIRA, prenumele are cores-
pondentul în gr. Kupo (Kyra) şi ar
106
putea fi un derivat de la Kj;ros, ca va-
riantă feminină având acelaşi înţeles.
Prenumele este prezent în S!.#"crr şi
^m Îo;rmâ Chiranna. tL) Sy: Miţă Chi-
rc7 (scris şi C%j.rc7#cz) era originară din
Bereea, o localitate integrată astăzi în
Tesalonic. Împreună cu sora ei, Mcr-
rc7#c! (scris şi A4orc7#cr/, au primit o
educaţie strălucită, fiind dintr-o fa-
milie nobilă. Cugetând mai adânc la
semnificaţia trăirii în Hristos, au ho-
tărât să se mute într-o colibă, căreia
i-au astupat uşa cu zid şi pietre gre-
le, şi astfel ferecate se rugau, prive-
gheau şi nu vorbeau decât la Cz.7!cj.-
zecz.me (Rusalii). Pe o ferestruică
primeau mâncarea. Hrana era redu-
să, căci mâncau la intervale mari de
timp, treizeci sau patruzeci de zile.
Au făcut un pelerinaj la lerusalim, la
Sfântul Momânt şi în timpul călăto-
riei de douăzeci de zile nu au mân-
cat, nici la ducere, nici la întoarce-
re. Au trăit 42 de ani şi s-au mutat la
Domnul în ziua de 28 februarie, zi de
pomenire a lor în Biserica Orientală;
b)ŢKŢ::,ăaîîi,;r:"r:riţ:iesat:Ţăa.prenu-
mele este prezent atât la bărbaţi, cât
şi +@ fie"dL:. Chira, Chii^iţa, Chiria,
Chiran, Chirana, Chirena, Chireana,
Cherana, Chieruna:, co"pnis.. Chera-
na-Ana, Chira~Chiralina, Chirivana,
Firulina, Chirianca, Chireanca.. A;s-
tăzi, ca nume de familie: C72j.rc7, C%7.-
rac, Chiracheş, Chiracu, Chiracula,
Chiraculea, Chirai, Chiraleu, Chi-
ran, Chirana, Chiranescu, Chiranis,
Chiranoiu, Hiranu, Chiranus, Chiras,
Chiraş, Chiraşcu, Chirată, Chiratcu,
Chiraţa, Chiraţă, Chirazi, Chirazic,
Chiră, Chirăscu, Chirăstău, Chirbă,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Chirbea, Chircă, Chircălan, Chircea,
Chircd; Chircev.
CHIRANA v. Chira
CHIRIA v. Chira
CHIRIAC, prenume cu o ffec-
venţă mare în perioada modemă.
Provenit din numele de persoană gr.,
KDp"i(o€(Kyriâkos),unadjectivfor-
mat de la substantivul Kop"KT\ (Ky-
riak6) „duminică", cu sensul „de du-
minică", „duminical", sinonim cu lat.
Domz.#z.c#s. Este un prenume creş-
tin, cunoscut şi în foma lat. Cyrj.c7-
c#s, atestat în inscripţiile creştine de
la Roma, dar şi în textele mşrtirolo-
gjicb.. a) Sf Cuv. Chiriac de la Biseri-
cc7#ţ., un călugăr moldovean care „s-a
nevoit în munte/ 60 de ani", în apro-
• piere de 'sihăstria de la Bisericani, pe
valea Bistriţei. Intrat de tânăr în si-
hăstria de la Bisericani, , după uceni-
cie, cere pemisiunea stareţului să ur-
ce în munte, unde îşi găseşte o peşte-
ră în 6are va petrece 60 de ani, singur
cu Dumnezeu, în apropierea jivine-
1or muntelui. Veneau la el de sfinte-
le sărbători fraţi spre a-i aduce Sfânta
Împărtăşanie. Peştera este cunoscută
azi cu numele de „peştera lui Chiri-
ac". Despre viaţa lui au scris teologul
ucrainean Zaharia Kopistenski, în
lucrarea sa Pc}/z.#ocJz.c7 (1621-1622),
mitropolitul Moldovei, Dosoftei, în
Viaţa ,,şi petrecerea Sftnţilor, şi mL
tropolitul Moldovei, Veniamin Cos-
taohi, ^in Vieţile Sf inţilor, toţi consem-
nând trecerea lui la Domnul în ziua
de 31 decembrie, zi de, pomenire a
Sf t Chiriac de Bisericani ^Tn Bise;r±cai
Orientală şi la 1 octombrie în BOR v.
C
lostf:, t;) Sţ Cuv. Chiriac de Tazlău,
amintit în acelaşi text, dar şi în izvoa-
rele lui Dosoftei şi ale lui Veniamin
Costachi, fară a da infomiaţii mai bo-
gate. Pomenirea lui se face tot la 3 1
decembrie. S-a născut la începutul
sec. al XVII-1ea într-o familie de cre-
dincioşi din satul Mesteacăn. Copil
fiind, este dus de părinţi la slujbele
de la Mănăstirea Tazlău, unde a prins
dragoste pentm viaţa monahală şi a
intrat în monahism. Curând a fost hi-
rotonit diacon şi apoi preot, devenind
păstor ales de suflete. Dorind o treap-
tă superioară în lupta pentm mântu-
ire, s-a retras în pustia muntelui nu-
mit Măgura Taslăului, într-o peşteră,
unde vieţuia în rugăciune pemanen-
tă. Era foarte căutat pentru învăţătu-
ră, atât de monahi şi preoţi, cât şi de
mireni. Sub presiunea propagandei
luterane şi calvine, ce se infiltrase pu-
temic în Transilvania, C#v. CĂz.rz.c7c a
fost propovăduitorul 1uminat al păs-
trării, cu preţuljertfei de sine, a Orto-
doxiei în tot ţinutul Neamţului. A tre-
cut în Împărăţia cea cerească în anul
1660 şi a fost înmomântat în pridvo-
rul bisericii Mănăstirii Tazlău. Po-
menirea sa în BOR se face la 9 sep-
tembrie („Lumina", 5 iunie 2008, p.
&)., c;) Sf t Chiriac şi Teodul s"ri+ fra;fii,
fiii lui Esper Şi ai Zoz. (Zoe/, robi pe
Q moşie stăpânită de idolatri. Ei au
slujit în timpul împăratului Adrian.
Crescând ca robi, copiii cer părinţilor
lor să se mute de pe moşia stăpânu-
1ui, pentm a se separa de orice legă-
tură cu aceştia. Părinţii le-au explicat
copiilor că ei aparţin cu totul stăpâ-
nilor, aceştia fiind stăpâni şi pe tru-
purile lor. Copiii, viitorii Sfinţi păti-
 C AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI.
mitori, se considerau persoane libere
prin jertfa de sânge adusă de Hristos.
Mamaaînţeleslibertateaprimităprin
jertfa lui lisus, Cel care este Stăpânul
sufletelor şi al trupurilor, şi s-a înfă-
ţişat -înaintea lui Catal, stăpânul lor,
unde au mărturisit credinţa cea nouă,
subliniind că este mai`util să slujeas-
că lui Dumnezeu decât oamenilor.
Fiind mare sărbătoare în casa suvera-
nului, la naşterea fiului său, le-a tri-
mis şi robilor came şi produse jertfi-
te .idolilor. Aceştia nu le-au mâncat,
ci le-au aruncat câinilor. Fiind pârâţi,
au fost chemaţi şi pedepsiţi aspru, iar
copiii au fost spânzuraţi şi supuşi su-
pliciilor, chiar în faţa mamei lor, apoi
aruncaţi toţi trei într-un cuptor încins,
moarte prin care au primit cununa lu~
minii martirice. Pomenirea lor se fa-
ce în Biserica Orientală la 2 mai;
d) Sft Mc. Chiriac, episcop al lerusa-
/z.mzţ/%z., a pătimit în epoca împăratu-
lui lulian Apostatul, în timp ce acesta
se ridicase împotriva perşilor. Ajuns
la lerusalim, împăratul i-a cerut epi-
scopului Chiriac să jertfească zeilor
şi idolilor, ce-i reprezentau. Sfântul
l-a mustrat şi atunci au început bat-
jocura Şi supliciile. Mai întâi i s-a tă-
iat mâna dreaptă, apoi a fost aruncat
într-un vas cu ulei incandescent şi a
fost tăiat cu sabia. Mama sa, 472cr, a
fostatâmatădepărşijupuităcuţepile
de fier, tortură în care şi-a dat duhul.
Sunt pomeniţi de Biserica Răsări-
teană la 28 octombrie; e) S/ A4lc. CĂz.-
rJ.crc v. Chindeu; f) S/ Ă4c. CĂJ.r!.ac v.
Faust; S/ h4c. C#!.rz.c!c v. Firm.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în sec. al XV-lea, fă-
ră a fi avut o frecvenţă mare. Aceasta
a crescut odată cu influenţa grecea§-
că din perioada domniilor fanariote; ,
Este cunoscut apoi ca nume de fa-
rnjtiie.. Chiriac, Chirică, Chiricuţă,
Cfîz.rj.acesccf . Mai veche este foma
feminină, CĂz.rj.c7ccr. Ca nume de fa-
milie, astăzi: C%z.recr, C%J.recrc, C%j.-
reanu, Chireaţă, Chirececmu, Chi-
rescu, Chireşcă, Chirfiot, Chirigiu,
Chiriac, Chiriacescu, Chiriacopol,
Chirial, Chiriazi, Chiriazides, Chiri-
bau, Chiribelea, Chiribici, Chiribu-
că, Chiribuţă, Chiric, Chirica, Chi-
ricea, Chiriceanu, Chiricencu, Chi-
ricescu, Chirici, Chiriciam, Chiricu,
Chiricuţă, Chiriencu, Chirieri.
CHIRIACHI, prenume feminin,
astăzi rar în onomastica românească,
deoarece şi-a pierdut sensul teoforic,
pentru necunoscătorii de limbă grea-
că, şi a fost înlocuit cu echivalentul
său lâtin, 'D#J#z.#z.ccr sau Z)om#;.cc}. La
baza prenumelui CĂz.ri`ocĂj' stă formâ
grecească Kup"icn (Kyriake) „Du-
minică". În sZ.7Ccl]fm Sunt îri`e8istrate
mai multe Sfinte cu acest nume: a) S/
Ă4LzţG C7!j.rz.acĂz., martiră ce a pătimit
sub Nero, fiind decapitată în ziua de
26 februărie, zi de pomenire a Sfin-
tei, împreună cu S/ M-z./G Fofz.7tz., de-
oarece era cea de-a şasea soră a Sfln-
tei Fotin{, samarineanca v. PotinîH,
bh Sf M-iţă Chiriachi, miartifăEL c&ie si
fostdecapitatăîripreunăcuDom7!c]şz.
Do7%7cj.72cr în ziua de 2 noi6mbrie,^ zi de
pomenire a lor în Biserica Răsăritea-
ria., c| Sf t M-iţă Chiriachi, rmrijmă Qe a
primit cununa muceniciei prin ardere
în foc, în ziua de 19 mai, zi de pome-
nire 'a Sfintei în Biserica Orientală.
În onomastica românească sunt
îmegistrate,' pe lângă fomele obiş-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞT"
nuite care se află în calendar, şi alte-
le.." Chiriachiţa, Chiriacuţa, Chiricu-
ţa, Achiţa, Chiţa. _
CHIR|L, prenume ce reprodu-
ceJ un nume de persoană grecesc,
KupiMos \\(Kyrillos), cu sensul „di-
vin", „dumnezeies9" şi este o fomă
adj ectivală, derivată din substantivul
KDptos (Kyrios) „Dumnezeu". Nu-
mele este cunoscut şi în latină, în for-
ma C)/rz.//#s, atestată în epoca creşti-
nă. S-a răspândit mai mult la popoa-
rele slave datorită influenţei pe care
a ;vut-o asupra lor S/ 4posfo/ K);-
rz./ (827-869), împreună cu ftatele
său, n4le/odz.cf, călugări greci, tesalo-
nicieni, care i-au creştinat pe slavi şi
le-au dat alfabetul ce stă la baza scri-
erii chirilice, numită astfel după nu-
mele Apostolului. Fraţii Co#sfc}7?fz.72,
devenit prin monahism CĂ!.r!./, şi Mz.-
%crj./, numit n4:efoc7j.#, s-au născut în
Tesalonic dintr-o familie senatorială.
Bucurându-s6k de o educaţie aleasă,
Constantin a studiat la Constantino-
pol literele şi filosofia, fiind poreclit
încă din tinereţe „filosoftil". Aceste
studii 1-au condus spre aprofimdarea
teologiei şi obţinerea rangului preo-
ţiei. Prima misiune primită din partea
Patriarhiei de Constantinopol a fost
aceea a creştinării cazarilor, un trib
tătar din ţinutul cuprins între Marea
Caspică şi Marea Neagră, trib aflat
mereu în mişcare şi cucerire de te-
ritorii. Puterea lui se diminuează în
sec. al X-lea, după anul 965. S/ CĂj.-
rj./'a reuşit să creştineze o bună par-
te din această populaţie, după care a
primit, împreună cu ffatele său, Ă4e-
/odz.#, misiunea de a-i creştina pe bul-
109
C
gari, înrudiţi cu triburile `turanice, dar
care s-au slavizat sub influenţa slavi-
lor care au cucerit Dacia, Panonia şi
cele două părţi ale Sciţiei. Sub cnea-
zul Borj.s J, devenit prin creştinare
MiĂczj/ (852-889), are loc (cu multe
piedici şi frământări) creştinarea ofi-
cială a bulgarilor (864-865), în ca-
re un rol hotărâtor l-au avut cei doi
Apostoli, C%z.rz./ şi n4e/odz.et. După
Bulgaria a urmat Moravia şi Boemia,
lui Chiril revenindu-i sarcina de a tra-
duce din greacă toate cărţile de cult
şi- de a stabili S/ Iz.f#rg#je în limba
ţărilor pe care le-a creştinat, ceea ce
a stâmit critici din partea Romei care
nu accepta o limbă barbară în oficie-
rea cultului, în afara celor două con-
sacrate, latina şi greaca. Astfel papa
loan VIII (878) a cerut ducelui Mo-
raviei Şi călugărului Metodiu, pe care
l-a numit arhiepiscop al Panoniei, să
nu mai oficieze slujba în limba slavo-
nă. Au ajuhs la Roma, unde, simţin-
du-şi sfârşitul aproape, au şi rămas.
C%z.J'z.J a explicat necesitatea limbii de
cult pentru popoarele proaspăt con-
vertite şi a reuşit să-1 convingă pe no-
ul papă, Adrian, să accepte crearea
episco.patelor independente din cen-
trul Europei. S/ n4efodz.cf, cel care fa-
cuse atât de mult pentru creştini, ca-
re călcau acum pe urmele sfinţeniei
lui, trece la Domnul în anul 885, 1a
6 aprilie. În ceea ce priveşte poporul
român, creştin încă din sec. 1, intro-
ducerea Liturghiei în limba slavonă
(sec. al XIII-lea) a fost o problemă
politică, legată şi de existenţa româ-
nilor din sudul Dunării (ţaratul vla-
ho-bulgar, sub conducerea fraţilor
Petru şi Asan) şi de limba adoptată,
 C AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
din necesităţi diplomatice, în cance-
lariile celor două principate, rămase
alături de Transilvania, o adevărată
insulă de romaritate orientală. Pome-
nirea celor doi Apostoli ai popoarelor
slave se face în Biserica Occidentală
la 14 .februarie şi în cea Răsăriteană la
11 mai. CĂ!.rz./ este un prenume foarte
răspândit în lumea monahală şi a fost
purtat de mai mulţi patriarhi ai Con-
stantinopolului, ai lerusalimului şi ai
A:]exîmdrie;r. EL) Sf t Chiril , pairiarh al
j4 /e*c7#c7rj.ej., originar din Alexandria,
a trăit în timpul împărăţiei lui Teodo-
sie cel Mic, nepot al patriarhului Ale-
xandriei, Teofil, şi umaş al acestu-
ia la scaunul arhieriei Alexandriei în
anul 412. Se ştie că avea o educaţie
aleasă, bun cunoscător al literaturii şi
limbilor greceşti şi latine, iscusit fi-
losof şi mare trăitor al credinţei întru
Hristos. Sla facut remarcat mai ales
în perioada anilor 420-433, în pregă-
tirea şi susţinerea celui de-al llI-lea
Sinod de la Efes (a. 431), când s-a
condamnat erezia lui Nestor, cel care
nu a înţeles taina Întrupării Mântui-
torului ' şi rolul Născătoarei de Dum-
Tiezi5", .,cea care L-a purtat pe Cel
ce pocrrţă /oczţe". Sf. Chiril, împreu-
nă cu cei peste două sute de episcopi
adunaţi la Efes, au statomicit dreap-
ta învăţătură, potrivit căreia ,J'rec]-
curata Fecioară Maria L-a născut pe
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, m Dum-
nezeu adevărat, Care a luat trup de
om din trupul Născătoarei de Dum-
nezeu, cea care_ a primit acest mare
har din partea lui Dumnezeu-Tatăl,
devenind mai sfiâmă decât toţi sftn-
ţii, mai cinstită decât Heruvimii şi
mai mărită decât Seraf imii" . Sţ. C;hi-
110
ril va trece cu pace la Domnul în anul
444 şi, datorită rolului avut în cadrul
Sinodului de la Efes, cărţilor scrise
despre taina Mântuitorului şi a Mai-
cii Sale, despre necesitatea cinstirii
lor în Sfanta Biserică, precum şi da-
torită mulţimii milosteniilor făcute,
a fost socotit printre marii Sfinţi ie-
rarhi şi dascăli ai creştinătăţii. Biseri-
ca Orientală îl pomeneşte la 1 s ianu-
arie, după alte izvoare la 3 1 ianuarie,
iar Biserica Occidentală la 27 iunie;
Tjn Sf Kiril sem Ciril, arhiepiscop suM
patriarh al lerusalimului, origj"Îii
din lerusalim, născut din părinţi creş-
tini şi educat în cunoaşterea tainelor
vieţii creştine. S-a bucurat de o peri-
oadă istorică liniştită, când împăratul
Constantin cel Mare scoate la lumi-
nă Crucea Domnului de pe Golgota
şiridicăBisericas/tz^#/Ww;.Mormc^r^n/
şi Biserica /^#vz.erj.j., în care a slujit ca
preot. În tinereţea sa, Sf. Chiril redac-
tează Cc7feĂeţze/e, ce aveau în vedere
pregătirea pentru primirea Sfântului
Botez. Înjurul anului 350, după ador-
mirea lui Maxim, arhiepiscopul leru-
salimului, este numit în locul său S/
C%z.7`z./. Foarte curând, în anul 351, se
află la stăpânirea împărăţiei Constan-
ţiu şi Valens care împărtăşesc dogma
ariană şi numesc episcopi arieni, în-
depărtându-i pe cei care rămân fideli
dreptei credinţe. Sf. Chiril este sur-
ghiunit mai mult de 16 ani, după care
va reveni în scaun spre sfârşitul vie-
ţii. Ia parte la cel de-al lI-lea Sinod
ţinut la Constantinopol în anul 381 şi
se stinge în anul 386, la 18 martie, zi
de pomenire în Biserica Răsăriteană
şi în cea Apuseană; c) S/ Mc. CĂj-
ril din Axiopolis, oraş situixt ^m Soyt±a
PICŢIONAR ONOMAST[C CREŞTIN
\ C
Minor, În `apropierea Cemavodei de
astăzi. A trăit în timpul persecuţiilor
dezlănţuite de împăratul Diocleţian şi
coregenţii acestuia, continuate de Li-
ciniu. S/ C%z.rz./ este menţionat alături
de Sf. Mc. CĂz.77c7eczs şi rc7sz.%s, scris
şi Dc}s'z.#s, nume atestate în A4lcrr/i.7`o~
/ogz.z., dar şi într-o inscripţie descope-
rită în anul 1947. Suferise martiriul
în Scytia Minor, căci în această zo-
nă staţiona, pentru paza lmperiului, o
legiune romană. Se crede că ar fi fost
ucis în ziua de 26 aprilie, şi pe mor-
mântul lui ar fi fost ridicată o mică
bazilică ale cărei ruine au supraviei
ţuit până âstăzi. Pomenirea sa se fa-
ce în Biserica noastră la 26 aprilie (v.
M. Păcurariu, S/ c7czco-rom., p. 190);
d) S/ A4lc. CĂz.rj./, unul dintre cei 40
de mucenici din Lacul Sevastia, po-
menit la 9 martie în Biserica Orienta-
lă; e) S/ Mc. C7#.rj./ v. Chindeu; f) S/
Mc. Chiril v . MÎ+rc;".
În onomastica românească cele
mai fi-ecvente variante sunt: Cf!!.rz./ă,
Chirilean, Chirileanu, Chiriloae, Ci-
riil, Circa (Ţirca), Ciuril (îx"1131&),
vlah din sudul Dunării: Cj.e/rj./cz, Cz.#rz.-
leşti (toporim) , Cîurla, Ciurlea (Ţur-
lea), Ciurlic, Cure, diure, Ciura, Ţu-
7ic7,. C%roj.%, Ce/rw/ecr, cele mai multe
sunt folosite ca nume de familie, pier-
zând astfel 1egătura cu originea sacră
a rădăcinii. Ca nume de familie înre-
gj+sfta;+ 8istizrzi.. Chiril, Chirila, Chiri-
laş, Chirilă, Chirilean, Chirileanu,
Chirilescu, Chirilici, Chiriliuc, Chiri-
lioae, Chirilioaia, Ch{rilioaie, Chiri-
loi, Chiriloiu, Chirilov, Chirilovici,
Chiriloviciu, Chiriluş , Chiriluţă.
CHIRIN, CHIRINA, prenume
de origină romană, nume de persoa-
nă, g#j.r!.n#s, -j., atribuit lui Romulus,
dupăapoteozarealui.Prenumeleg#J.-
r!.72j.Cfs (Scris şi c%r!.7ZZ.#S) este atestat
în No%/ res/c}me;ţf, în relatarea eveni-
mentelor premergătoare Naşterii lui
Hristos, făcută de Sf. Apostol Luca:
În zilele acelea a ieşit poruncă de la
Cezarul August să se ^mscrie toată lu-
mea.Aceastăînscrieres-afăacutîntâi
pe când Quiripius ocârmuia Siria"
(Luca 2, 1-2). În Sz.#c"cw este atestat
un martir cu acest nume (scris şi gc/!.-
rin, Cvirin saJm CirinD, Sf i Mc. Chirin,
episcopul, a pătimit împreună cu S/
Jpo/z./, episcop al Romei (în titulatura
Romei, papă). Au trăit în timpul îm-
păratului Claudiu, a guvematorului
Ulpie Romul, când era vestit profe-
sorul Ce7zS#rj.7t (scris şi Ce#s#rz.# sau
Ce72S%rz.e/, care în ascuns era creştin.
Aflându-se ceea ce el preda în taină, a
fostchematlainterogatoriuşiaruncat
în închisoare. Aici, cu puterea credin-
ţei lui, a readus la viaţă un muribund.
Această minune a făcut ca mulţi din-
tre temniceri să creadă în Hristos,
faptă gravă pentm care Sf. Censuriu
i s-a tăiat capul. Auzind papa lpolit
de cele întâmplate, a cutezat să-l în-
frinte pe împărat şi să-l acuze de cri-
mă. Ca răspuns, împăratul a decis
aducerea în închisoare a papei, deca-
pitarea tuturor preoţilor şi a diaconi-
lor, în fiunte cu lpolit. Dintre martirii
menţionaţi ca fiind decapitaţi şi arun-
caţi în mare odată cu Sf. Mc. Ipolit
tirri"Sirrr. Sf i Mc. Felîx, Maxim, Er-
culin, Venerie, Stirachin, Mina, Co-
mod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic,
Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru
(scr.Ls şi Chiprie), Tribun, Maxim,
preotul, Arhelau - diaconul, Chirin
C AURELIABALAN-MIHAILOVICI`
- episcopul, Scwain sti Sf : M-iţă Aura
sau fJJ`z.s'z. (în greceşte). Pomenirea lor
se face în Biserica Răsăritului la 30
ianuarie v. Ipolit.
În onomastica românească este
atestat în documentele de limbă ve-
che în şc)rrnele.. Chirina, Chiran, Chi-
rean, Chireana, Chirano, Chiranov,
Chirănuş, Chirănaş, Chercm, Chera-
#o, C7!eră#oz.c/ (v. DOR). Ca nume de
familie înregistrate astăzi: CĂz.r;.77?b#,
Clririmbuţă, Chirimeaca, Chirimeacă ,
Chirindel, Chirineacă, Chirion.
CHIRINIUS v. Chirin
CHIRION v. Chir
CHIRVASIE v. Chervasie
CHRISANT v. Hrisant
CHRISOSTOM v. Ioan
CHRISTINA v. Cristina
CHRISTOFOR v. Cristofor
CIPRIAN, CIPRIANA, prenu-
me cu specific creştin, atestat în la-
tină încă din primele secole ale creşti-
nismului, în foma C}p7`z.cr72e/S, C}pr!.-
c!7?cz, având o frecvenţă foarte mare în
inscripţiile creştine. Cuvântul se pre-
zintă sub foma unui adjectiv fomat
din grecescul Ku7tptog (Cyprios), la-
tinescul gprz.cts „Cipru" + suf. -cz7!/z)
%s „din Cipru", „al Ciprului", formele
fiind folo§ite curent în latină şi greal
că, KD7tptcwoc (Kyprian6s). Fomele
simple CĂzprz.e au la bază grecescul
KD7[pLo5 (Kyprios) „din Cipru", cu
derivate feminine de tipul CĂz.prz./cz.
Numele este preluat ca teofor, dato-
rită martiriului Sfinţilor: a) S/ Czpr!.-
112
` DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
an. s"pru"rit Magul stin Vrătiitorul,
cel care prin harul divin ajunge epi-
scop al Cartaginei. Originar din An-
tiohia, a fost încurajat în studiul ma-
giei şi al misterelor idolatre, pe care
tânărul le-a desăvârşit la Atena (Ele-
usis), în Olimp (Macedonia), la Ar-
gos (în Frigia), la Memfis (Egipt),
dar şi în Chaldeea şi lndii. Folosind
cunoştinţele acumulate în cele mai
renumite centre, încerca să facă pe
placul acelora care îi cereau tot fi;lul
de servicii, chemând în ajutor forţele
întunericului. Într-una din zile a venit
la el un tânăr din Antiohia, Aglaid,
spre a-i cere să-l ajute să cucerească
inima unei tinere foarte frumoase, pe
numele ei Je/s'fz.;?cz. Aceasta era o creş-
tină devotată, care, prin post şi multă
rugăciune, se apăra de toate atacuri-
le. Ciprian se văzu biruit de o putere
superioară, neînţeleasă, „p#/erecz S/
Cruci cu care se alungau demonit" .
Intrigat de nereuşită, Sf. Ciprian în-
cearcă să afle care este misterul. In-
teresat de taina creştinismului, citeşte
mult, se converteşte curând şi îşi arde
cărţile de magie în piaţa publică. Prin
smerenie, umiliţă şi multă credinţă
se face remarcat în cadrul comuni-
tăţii creştine şi este hirotonit în Tai-
na Preoţiei, fiind în scurt timp numit
episcop. În această calitate este prins
din ordinul împăratului Diocl6ţian,
supus supliciilor şi în cele din umă
dus în Nicomidia, unde este decapitat
în 304. S/ Je/s'/z.#cz are aceeaşi sbartă,
fiind adusă din Damasc în acelaşi loc,
pentm a i se tăia capul în anul 304. Sf.
Ciprian este pomenit de Biserica Ră-
săriteană la 2 octombrie, împreună cu
Sf i M-iţă lustina:, t;) Sf t Ciprian, epi-
scop cr/ Cc}rfczg!.#ez., S-a născut în Car-
tagina într-o familie nobilă, necreşti-
nă,` în anul 210. Face studii dintre ce-
le mai strălucite şi este mare profesor
de retorică. În anul 245 îl cunoaşte pe
Ccrecz./z.cz#%s', un preot deosebit care îi
devine prieten. Sub influenţa acestu-
ia îşi schimbă concepţiile şi primeş-
te Botezul. Împarte averea săracilor
şi face studii de teologie. Este hiro-
tonit preot şi în scurt timp, în 248, ^in
uma decesului episcopului Do7!cr},
este numit episcop al Cartaginei. În
anul 257 a fost declanşată o nouă pri-
goană împotriva 'creştinilor sub îm-
păratul Valerian, an în care Sf. Cipri-
an este exilat la Curubis. De aici es-
te adus la Utica, .unde era proconsul
Galerius Maximus, care l-a provocat
direct, punându-1 să aducă jertfe ze-
ilor romani. Refiizul acestuia a atras
co.ndamnarea lui la moarte prin deca-
pitare. Despre martiriul său aflăm din
ActaproconsulariaCypriari,r"Îr*er.\-
al ce cuprinde interogatoriul dinain-
tea execuţiei. Nu putem ignora fap-
tul că Sf. Ciprian a fost un ierarh ca-
re a luptat cu /cuvântul rostit şi scris.
Amintim câteva lucrări de o mare
frumuseţe[ morală şi valoare teologi-
dEa;. De habitu virginum (Des`pre ţinu-
ta ftcioarelor), De catholice Eccle-
siae unitate (Despre unitatea Bise~
ricii Uriversale), De lapsis (Despre
cei căzuţi), Ad Donatus (Către Do-
nczf/ etc. Biserica Ori6ntală îl prăznu-
ieşte la 2 octombrie; c) S/ Mc.\ a.prz.-
an v. Codru+, d) Sfl Mc. Chiprie v.
Chirin; e) S/ M-z./ă C7#.pri./cz a suferit
martiriul prin smulgerea unor fâşii de
piele şi muşchi din tot trupul, cu aju-
torul unor instrumente de tortură spe-
113
C
ciale, operaţie care se, numea `strujire.
Sfânta Şi-a dat dtiul în mâinile Dom-
nului la 4 iulie, zi de pomenire a ei în
Biserica Răsăriteană; f) S/ n4:c. Cz.pr%
v. Ipolit.
În onomastica românească prenu-
mele a intrat cu varianta, de pronun-
ţ]e g[eaicăa, Chiprian, Chipriana, Chi-
prieni (+oporiim) , Prian, Chiprin, Că:
prian, Căpriiam, Căpriiana. Ca. ""e
de familie înregistrate astăzi : CĂj.p7.z.-
ade, Chiprian, Chipriote, Ciprian,
•Cipriani, Cipruţ, Cipu.
CIPRU v. Ciprian
CIVIRIN v. Ipolit
CLARA, prenume feminin, ates-
tat în latină spre sfarşitul sec. 1. Deşi
foma masculină, C/or#s, este ates-
tată în perioada precreştină, prenu-
mele dispare rămânând numai for-
ma pentni feminin. Semnificaţia lui
de adjectiv, în latină, eşte „străluci-
tor", „luminos", „care străluceşte".
S-a păstrat nealterat în toate limbile
romanice, ca adjectiv, dar şi ca pre-
nume. S-a transmis prin devoţiunea
faţă de Fericita C/cm c7j.# ,4ssz.sz., care
a fondat ordinul monahal al „claris-
selor",1a 1212. C/czrz.Sscr, nume frec-
vent în Anglia şi Franţa, s-a format
din adj. c/crr/cr/ + suf. gr. -!.sscr.
În onomastica românească prenu-
mele a pătruns prin Biserica Catoli-
că în Transilvania. Nu trebuie uittăi
tă doamna C/orcz, soţia domnitorului
Nicolae Alexandru Basarab, militan-
tă pentru extinderea Bisericii Cat6|i-
ce. Ca nurhe de familie astăzi: C/cJrd,
Clarian, Claru.
CLAUDIE v. Claudiu'

C C
CLAUDIU, CLAUDIA, pre-
nume fi.ecvent astăzi în onomastica
creştină. Fomele prezentate sunt co-
respondentele româneşti ale vechilor
nume gentilice latine, C/c7#c7z.#s, C/cr-
2/dz.c!. Ele sunt atestate încă din peri-
oada imperială şi erau răspâridite în
tot lmperiul, după cum arată inscrip-
ţiile găsite în provinciile orientale,
chiar şi în Dacia. Paralel cu aceste
fome, sunt atestate şi în uz deriva-
tele de tipul Claudianus, Claudianq,
cu sensul „din familia Claudia". În
căutarea explicaţiei sensului primar,
etimologii au propus o simplă apro-
piere de adj. c/c}#c7#s „şchiop", idee
ridicolă, total nesemnificativă şi deri-
vată din altă rădăcină. Alţii s-au mul-
ţumit numai cu declararea cuvântului
ca preroman, ca nume gentilic sabin.
La baza numelui stă adj . latinesc C/c7-
e/c7!.#s „cel care făcea parte din fami-
lia C/czctdz.cr", fomă devenită nume
de familie, C/cz#dz.cAs, -z.z.. În ceea ce
priveşte semnificaţia cuvântului s-ar
putea apropia de sensul „cetate încer-
cuită de fortificaţii" sau „cetate ase-
diată", de la verbul c/cz#c7o, -ere, c/c}-
#§z., c/c7#s#77L Răspândirea humelui în
onomastica creştină are la bază cărţi-
1e cu vieţile Sfinţilor, Sj.#czxc7re/e, în
care sunt atestaţi Sfinţi şi Sfinte cu
&cestr[""e.. a)i) Sf t Mc. Claudius , mar-
fz.r dz.# Sz.rmz.%77î (Mitroviţa, în apropi-
ere de Belgrad) v. Castorius; b) S/
Mc. C/c7afdz.e, martir din Corint. Aces-
ta a pătimit sub stăpânirea lui Decz.%s,
mărturisindu-L pe Hristos cu mult
curaj înaintea lui Terentius Antipa-
tul, administrator al Eladei, în Corint.
După ce i s-au tăiat mâinile şi pic,ioaL
rele a fost decapitat la 3,1 ianuarie.
AURELIA BÂLAN-M IHAILOVI CI
Pomenirea Sf. Claudie în Biserica
Răsăriteană şi în cea Apuseană se fa-
ce la 31 ianuarie; c) S/ A4c. C/cz#dz.e,
martir care a fost ucis prin tăierea ca-
pului, împreună cu Dz.oc7or, yz.cfor,
Victorin, Papia, Serapion şi Nichif ;or,
la 5 aprilie, zi de pomenire a Sfinţi-
lor amintiţi în Biserica Răsăriteană;
d) S/ A4:z./ă C/crcţc7!.cz, una dintre cele
şz.pte muceriţe, Alexandra, Euf irasia
(scriTs sti Ruf i'asia) , Malrona, Iuliana,
Euf imia şi Theodora v. A:le;xa,ndru.,
e) Sf Mc. Claudiu v . T:pa;tie.
În onomastica creştină româ-
nească prenumele putea să fie cunos-
cut încă din prima perioadă a creşti-
nismului, dar ffecvenţa mare se re-
marcă în perioada în care se face
apel la numele romane, în special în
Transilvania. tFomele înregistrate,
în perioada mai veche, sunt deriva-
te de tlpul Claudie, Claudian, deve-
nit curând nume de familie, alături de
fomia C/cr#c7cr/#. Nume de familie în-
Teg±stra.te ast-aLzji.. Claudato, Clauda-
tos, Claudian, Claudino, Claudius.
CLEMENT, CLEMENTINA,
prenume atestate din primii ani ai
răspândirii creştinismului. Fomele
provin din prenumele latin C/eme#§,
cu foma de genitiv C/e77ee7!/z.s' „in-
dulgent"„iertător"„blând"„milos".
Prinsemnificaţie,vafireţinutdecreş-
tini şi de aceea este răspândit din pri-
mele decenii ale sec. 1. Numele este
preluat de greci sub foma K^nLtgvs,
K^nLLswoG (K16mens, Klem6ntos).
În Şz.#axcm sunt amintiţi Sfinţii: a) S/
A4lc. C/eme73f, episcopul Romei, care
este cel de-al treilea episcop, în ordi-
ne cronologică, şi a.sfârşit prin mar-
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTN
tiriu, asemenea primului episcop, Sf.
Apostol Petru. Nu sunt cunoscute da-
te privitoare la viaţa sa. Puţinele re-
latări apa#in Sf. Irineu care reprodu-
ce în lucrarea sa, Adver§#S ffczereses
(111; 3), scrisoarea Sf. Clement către
Biserica din Corint. Scrz.§oczrec} căfre
cori.7ţfenz. a fost scrisă între anii 93-96
şi este importantă datorită relatărilor
despre relaţiile creştinilor între ei, dar
şi ale acestora cu preoţii. Redăm un
scurt fragment, o rugăciune a Sf. Cle-
m!e"ţ:. ,,Dumnezeule a toată f ;ăptura,
Care singur aduci viaţa şi moartea,
Care cobori îngâmfiarea celor încre-
zuţi şi zădărniceşti uneltirile păgâni-
lor, vino în ajutorul nostru, o, Stăpâ-
ne Sf lânt! Potoleşte f ioamea celul f lă-
mând şi eliberează pe aceia dintre
noi care au atiuns ^m temiţă. Dumne-
zeule bun işi îndurător, uită păcatele
noastre, căderile noastre, m lua în
seamă L greşeiiie siujitoriior şi siuji-
toarelor Tale. Dăruieşte-ne buna ^m-
ţelegere şi pace, nouă şi tuturor lo-
cuitorilor pământului"(G. T{m"ş,
Vieţile Sftnţilor, p.. L85). FLind m&re
făcător de minuni, mai ales în timpul
surghiunului şi al supliciilor sale, Sf.
Clement a fost acuzat de vrăjitorie,
exilat în insulele Cherson (Herson)
şi ulterior condamnat la moarte prin
înec. I s-a legat o ancoră de gât şi a
fost aruncat în mare. După ce s-au re-
tras apele, trupul său a fost găsit ime-
diat şi a fost înmormântat cu cinste.
Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe
S/ A4:c. C/eme7?/, episcopul Romei, 1a
24 noiembrie, iar cea Romano-cato-
lică la 23 noiembrie; b) S/ Ă4c. C/e-
ment, episcopul Ancirei (A{rik:Îm)
v. AgHlhoTL:, oţ) Sf : Apostol Clement,
împremă lucrătoriu cu Sf Pcwel".
Sfânta Tradiţie spune că făcea parte
dintre cei 70 de Apostoli şi ar fi fost
mai întâi episcop de Sardica, iar apoi
episcop al Romei. Deoarece lucrurile
nu sunt clare, noi îl evocăm prin măr-
turia Sf. Apostol Pavel: „ 0 rog m#//
pe Evodia şi mult o rog pe Sintihia să
aibă aceleaşi gânduri întru Domnul,.
te rog de asemenea şi pe tine, adevă-
ratule Sizig, ajută-le şi tu, ca unora
care laolaltă cu mine s-au luptat îm
tru Evanghelie, aşa cum şi Clement şi
ceilalţi împreună lucrători cu mine,
ale căro; nume sunt înscrise în Car-
fec7 yz.e/j.z." (Filipeni 4, 2-3). Biserica
Orientală îl pomeneşte la 10 septem-
brie şi la 4 ianuarie; d) Cc/v. C/eme72/z.-
#c}, martiră din Heracleea Macedoni-
ei, cea care este pomenită în Biserica
Răsăriteană la 14 noiembrie.
În onomastica românească nu-
mele este întâlnit începînd cu sec.
al XVI-1ea în Moldova şi ceva mai
târziu, în Ţara Românească, sec. al
XVII-lea, în fomele: C/z.m, C/z.mcz,
C/z.7%#, C/!.77?e, variante de la care s-au
fomat toponime. De la numele pro-
pr±eta,"]ui, Climescu, Climeşti,. Che-
lemen, Chiliment, Călămeant. Tr[hi3-
resant este faptul că în perioada mo-
demă au fost preferate alte forme,
derivate chiar în latină: C/eme##7?
dir\ Clementinus şL Clementina din
C/e77?e#fz.#c}. În monahism avem for-
"f3rie.. Climent, Climentie, Climinte.
A;+te va,iLzţr[+e.. Cleman, Cleamintioi,
C/em%. Nume de familie înregistrate
sist:Hzi.. Clembeţ, Clemensevici, qle-
ment, Clement{, C:lementici, Clerien-
ţeanu, Cleminte, Clemovici.
CLE0 v. Cleopatra

C C
CLEONIC, prenume preluat din
onomastica veche grecească, fomat
din două elemente lexicale: K^€o +
vLKos (Kle6nikos) „victoria lui C16o".
Îri onomastica creştină a pătruns prin
Sz.7zczxc7r, unde sunt atestaţi martiri
cu acest nume. S/ C/eo#z.c, martir
din oraşul Amasia Pontului Capado-
ciei, care a suferit împreună cu fra-
tele s-uu, Sf Eutropiu şi cu Sft Vasi-
/z.ic, nepot al Sf. Teodor Tiron. Toţi
erau ostaşi în aceeaşi oaste cu Sf. Te-
odor şi, fiind descoperiţi că sunt creş-
tini, au fost prinşi Şi obligaţi de împă-
ratul Maximian să se lepede de cre-
dinţa în Hristos şi să aducă jertfe la
templu. Acuzat de a fi doborât statu-
ia zeiţei Artemis prin rugăciune, este
condamnat la moarte. Se toamă peste
el smoală incandescentă, dar rămâne
nevătămat, ceea ce 1-a uimit pe împă-
rat, apoi îl crucifică, împreună cu.fra-
tele său, sfârşind la 3 martie, iar yc}sz.-
/z.sc trece la Domnul,. prin decapitare,
după ce a mai rămas în închisoare o
vreme. Sunt pomeniţi toţi trei de Bi-
serica Răsăriteană la 3 martie.
Interesant este faptul că'numele
a supravieţuit în onomastica româ-
nească, fiind înregistrat ca nume de
familie : C/eo73!.c.
CLEOPA, prenum\e răspândit
mai mult în lumea monahală. La ba-
za acestuia stă un prenume grecesc,.
Kka)7[otc (Kle6pas), fomă prescur-
tată din K^8o7tcwpos (Kleopâtros),
prenume form;t după modelul ono-
masticii arhaice greceşti, din K^€o
(Kleo) + 7[cwpos (pâtros) „Cleo (mu-
za, gloria) tatălui", iar în foma in-
versă, IbTpo + ic^;Tioc (Patrocleos).
116
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
În onomastica creştină a fost prelu-
at prin filiera No#% resfamenf, pre-
numele fiind purtat de un Apostol`:
„Şi iată că-n aceeaşi zi, doi dintre ei
mergeau la un sat 6are era departe
de lerusalim, ca la şaizeci de stadii,
al cărui nume era Emaus„. Şi a fiost
că în timp ce vorbeau şi se întrebau
între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se,
mergea împreună cu ei... Şi El le-a
zis: Ce sunt cuvintele acestea pe ca~
re le schimbaţi între voi mergând?
Iar ei s-au oprit şi erau trişti. Şi răs-
punzând uml, cu numele Cleopa, I-a
zis: Oare numai Tu singur eşti stră-
in în lerusalim şi nu ştii cele ce s-au
întâmplat în el zilele acestea?" (T.;i+
ca 24, 13-15, 17-18). a) S/ C/eopc}
era unul dintre cei doi călători spre
Emaus, orăşelul din Galileea situat
nu departe de lerusalim, unde se du-
ceau după Răstignirea şi Învierea lui
lisus Hristos, înviere despre care ei
nu aflaseră şi nici nu se aşteptau ca
ea să sejbetreacă. JNumele este fl.ec-
vent în relatările celor patm evan-
ghelişti. După Tradiţie, se ştie că S/
C/eopcJ face parte din cei şaptezeci de
Apostoli şi este pomenit de Biserica
Orientală la 30 octombrie şi 1? 4 ia-
"Nîrrie., t;n Preacuviosul arhimandrit
C/eopcr, unul dintre marii monahi ai
Mănăstirii Sihăstria şi al altor aşeză-
minte monahale din Moldova. Mare-
1e duhovnic s-a implicat în învăţătura
duhovnicească, profimdă şi sistema-
tică, atât de necesară creştinilor, ră-
maşi „orfani" în perioada de restriş-
te a unei jumătăţi de veac de educaţie
atee. Pentm datele biografice şi învă-
ţăturile dogmatice şi liturgice a se vei
dea seria de scrieri a Cuv. ieromonah
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
arhimandrit loanichie Bălan, intitula-
t Ne vorbeşte părintele Cleopa, un
număr de zece cărticele apărute la
Editura Episcopiei Romanului. .
În onomastica românească pre-
numele s-a păstrat nealterat în mo-
nahism. Înregistrările din documen-
te arată unele schimbări ale fomei:
Clapo, Clapa,. Clipa, Clăpâneasa,
G/zPc7. Nume de familie înregistrate
a;stăîrz:r. Clapa, Clapan, Clapon, Clap-
şanţ Clăpuci, Clepa, Clepce, Clep-
cea, Cleps, Clepsi, Clepş, Clepşa.
CLEoi]ATFLA, prenume femi-
nin, răspândit prin celebritatea regi-
nei Egiptului. Este un cognomen no-
bil grecesc, atestat sub domnia lui Fi-
lip 1 al Macedoniei ca nume al soţiei
lui şi este format după varianta de
masculin K/eopdfros. Numele este
alcătuit din două cuvinte de sine stă-
tătoare, k/eos tradus adesea prin „glo-
rie" şi pcz/ros „tată".
JPsZ.#C"C7`rexistă`semn.aiat`nume-
le Cc/v. C/eopcz/rc!, cinstită împreună
c" Sţ Mc. Thr v . VŢir .
În onomastica românească este
cunoscut abia în sec. al XIX-1ea şi s-a
răspândit rie cale cultă. Prescurtat:
Cleo, Cleuţa şî forrna co"pus~a Cleo-
rc, (DOR).
CLEUŢA v. Cleopatra
CLIMENT v. Clement
CODRAT, prenume c.e s-a impus
în onomastica creştină prin prezenţa
sa în Sz.72cz7fc7r. Menţionăm că în Sz.7?c7-
xarul grecesc este ^m florm& Condrat.
La baza numelui stă un prenume gre-
cesc, Kospcwos (Kodrâtos), din lat.
g#crc7rc!fwS „pătrat". Numele este
purtat de tm?i mulţi Sfinţi: \a) S/ A4c.
Coc7rc7Z a trăit în timpul împărăţilor
Deciu şi Valerian, fiind originar din
Corint. Acesta s-a refugiat împreuŢ
nă cu alţi cinci buni creştini\ în munţi,
spre a se ascunde din calea prigohi-
torilor. Au fost prinşi şi duşi la jude-
cată, 'supuşi torturii şi apoi decapitaţi.
Numele celor ce au pătimit împreu-
n3a, cH Sf Mc. Codrat ş5""+. Anecton,
Ciprian, Cr&scent, Dionisie şi Pavel,
fiind ucişi în ziua de \10 martie, z,i în
care sunt pomeniţi de Biserica Orien-
tală; b) S/ 4posfo/ Coc7rc}ţ, episcop
al Atenei. A trăit în Atena în timpul
împăratului Traian, dar a suferit mar-
tiriul în timpul împăratului Adrian.
A fost unul dintre propovăduitorii
Evc77egĂe/!.ez., după învăţătura priniită
de la Apostoli, fiind şi un învăţat în
domeniul arheologiei. , Este hirotonit
ca episcop al Atenei, umându:i lui
Publius, şi el martirizat sub împăratul
Adrian, în 125. Sf` Codrat s-a. bucu-
rat de la început de admiraţia nu nu-
mai a creştinilor, ci şi a ,idolatrilor sau
a ateilor~, datorită spiritului său, a cu-
noştinţelor sale\ de mare întindere, a
pietăţii şi a zelului manifestat în pre-
dicarea EvcrJţgĂG/z.ez.. Cum împăratul
Adrian era foarte interesat de miste-
rele eleusine, venea foarte des la Ate-
na şi, pe măsură ce se iniţi@, era tot
mai cucerit de Eleusis şi ura doctri-
na creştină. Astfel episcopul Codrat
îi cade victimă, căci fără să prevadă
efectul pe care îl va avea asupra îm-
păratului, compune o apologie a r6-
ligiei creştine, pe care i-a prezentat-'o
imediat după ce a fost ales episcop.
Lucrarea de mare valoare teologi-
că, cu argumente deosebit de puter-

C C
nice, a stâmit mânia lui Adrian, ca-
re dispune ca episcopul Codrat să fie
ucis cu pietre şi aruncat în foc, în ju-
rul anului 126.i Prăznuirea sa în Bise-
rica Orientală se face la 21 septem-
brie. De menţionat că numele apare
în unele Sj.#c"ore scris în forma 0%c!-
drat; c) 'Sf Mc. Codraf eţţhe df3ceiri+
tat împreună cu S/ 4cc}cĂz.e (scris şi
4cczcz.%) şi S/ Sfrcz/o#z.c. Pomenirea
lor se face la 4 martie; d) S/ Mc. Co-
c7rcr/ v. Alexandru.
În onomastica -românească prenu-
mele este înregistrat în foarte mul-
te vari:Îir[+e.. Condrat, Condre, Con-
drea, Condra, Condrean, Condriţă,
Condroae, Candrea; Condrea, Cu~
dre, Cudrea, Cudrescul, Cudreşti
(topori"), Cădrea, Contra, Con-
ţrciş, 'Co#c7reczJc#. Ca nume de familie
îmegistrat astăzi: Coc7rczş, Coc7rcr4
Cbdrd, Codrea, Condopol, Condor,
Condorachi, Condorăţeanu, Con-
doroţednu, Condorupis, Condorus,
Condoş, Condovas, Condovici, Con-
drache, Condrachi, Condraschi, Con-
drat, Condratcu, Condratenco, Con-
dratov, Condrea, Condream, Con-
drei, Condret, Condriuc, Condrovici,
Condru, Condruc, Condruş, Con-
d"ţ, Condruţă, Condruţi, Condruz,
Condu, Conduc, Conducosta, Con-
ducostea, Condulescu, Conduleţ,
Condulov, Condurache, Condura-
chi, Conduraru, Condurat, Condura~
tu, Condurăţeanu, Condurescu, Con-
duri, Conduris, Condurăteanu, Con-
duruţă, Conduvaş.
CODRU, un prenume răspândit
în onomastica românească, ce a stâr-
nit o mulţime de teorii etimologice,
118
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
interesante şi contradictorii. Lexi-
conul grecesc atestă numele Kospoc
(C6dros) ca un nume din mitologia
veche ce-1 desemna pe basileus, apă-
rătorul sau salvatorul cetăţii Atena.
Etimologia temenului coc7r#, în lim-
ba română, a fost stabilită în dicţio-
nare ca provenind din latina vulgară
quodrum, quadrum < +st. quadratus.
Este greu să acceptăm evoluţia de la
subst. coc7r# „pădue" 1a prenume.
Relaţia între numele grecesc C6c7ros
şi prenumele românesc ţine de o in-
vestigaţie a culturii arhaice, ce-şi
aşteaptă cercetătorii. În epoca mo-
demă, prin analogie, Coc7r# devenit
sHbst&ntiv, caL pădure, dumbravă, es-
te preluat ca prenume şi nume de fa-
milie. Acestea nu sunt însă argumen-
te suficiente în ceea ce priveşte eti-
mologia prenumelui Coc7r#, Codr#/.
Atestările prenumelui Coc7r#, Coc7r#/
sunt numeroase în onomastica româ-
nească veche şi actuală: Coc7r%, Co-
dre, C.odrea, Codrescu, Codreşti,
Codreanu, Codreana, Codreniţa,
Codrica, Codricel, Codreş, Codrean,
Codrear", Codreţ, Codrin, Codri-
nescu, Codrişan, Codruşan. Nu"e
de familie atestate astăzi: Coc7rciş,
Codre, Codrea, Codrecm, Codreanu,
Codrescu, Codreş, Codreşanu, Co-
dreşi, Codreşin, Codrianu, Codrici,
Codrişan, Codru, Codrun, Codruţ.
COMOD v. Ipolit
CONDRAT v. Codrat
CONON, prenume ce a rămas o
vreme în sfera onomasticii monahale
şi ecleziale, apoi a dispărut. La baza
prenumelui stă, după unii cercetători,
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
numele grecesc Kovcw '(K6non) ca-
re, după opinia noastră, ar putea fi le-
gat de i(cwa)v-ovct€ (kan6n-6nas) „re-
gulă", „nomă". Mai există însă o in-
terpretare. La baza acestui prenume
se află un verb grecesc, i(ovvo) sau
Kovvsa) (conneo) „a cunoaşte", for-
mă folosită pe lângă cea obişnuită,
yva)pl€co (gnorizo) „a cunoaşte", „a
şti". Forma prenumelui Co7ţo7? este
un abstract verbal pe care 1-am tra-
duce prin „cel ce ştie", ,„cunoscăto-
rul". Acest prenume este cunoscut
în onomastica creştină şi a fost folo-
sit de creştini datorită prezenţei lui în
Martirologii.. aDiţ) Sf t Cuv. Conon, ori
ginar din Cilicia, din ffagedă pruncie
a intrat ca monah în sihăstrie, o mă-
năstire în apropierea lordanului, cu
numele Pentucla, unde curând a fost
hirotonit ca preot. Fiind un monah în-
duhovnicit, cu multă evlavie şi sme-
renie, este ales de episcopul Petru al
lerusalimului ca să aibă grijă de bo-
te2"l tuturor celor ce veneau acolo,
copii, bărbaţi şi femei. I-a botezat
pe mulţi, dar fiind mereu ispitit, mai
ales când avea de-a face cu tinere flu-
moase, a dorit să fiJgă în pustie şi să
nu mai boteze. De câte ori îşi punea
în gând să fi]gă de la această slujire,
de fiecare dată era întâmpinat de Sf.
Ioan Botezătorul care nu-i îngăduia
să părăsească locul, rămânând în si-
hăstrie. Sf. Ioan Botezătorul îl îmbăr-
băta spunându-i : ,Jtcrz7cJă, Z7ăzra7ţz{/e,
şi te vei uşura de război!", da;r arii
treceau şi lupta nu era mai uşoară.
Plecând într-una din zile, este întâm-
pinat din nou de Sf. Ioan Botezătorul
care îi ascultă plângerea şi îl pecetlu-
ieşte cu semnul Sf. Cruci, semn prin
care a biruit toată lupta sa interioară.
A adomit cu pace la 19 februarie, zi
de pomenire a S/ C#v. Co77o7? în Bi-
serica Orientală; b) S/ A4c. Co7zon
dj.# J§cre/rcr, originar din satul Bidani,
fiul 1ui Nestor şi al Nadei, este cunos-
cut ca un mare făcător de minuni. A
trăit în vremea predicării Evc]#gĂe/!.ej.
de către Sf. Apostoli. Este descope-
rit de guvematorul lsaurei, Magnus,
care îl va pedepsi pentru mărturisirea
credinţei lui în lisus Hristos, dar mai
ales pentm minunile pe care le săvâr-
şea şi pentru simpatia mulţimilor, a
oamenilor satului care l-au izgonit pe
Magnus, punându-l pe fiigă. Sf. Co-
non este prins şi, după bătăile primi-
te, a mai trăit doar doi ani, apoi şi-a
dat duhul în mâinile Mântuitorului, la
5 martie, zi de pomenire a Sfântului
în Biserica Orientală; c) S/ A4lc. Co-
#o#, supranumit GrăcJz.7ţcrr%/, origi-
nar din Nazaretul Galileii, a trăit în
timpul împăratului Decius. Îşi culti-
va grădina sa din Camenq, în Pamfi-
lia, când a fost convocat de serviciul
public al guvematorului. Contrariat,
el răspunde că este creştin şi va face
numai ceea ce este confom cu prin-
cipiile vieţii creştine. Auzind acestea,
guvematorul porunceşte să i să bată
cuie în picioare şi să fie silit să alerge
în faţa căruţei lui, trasă de cei mai pu-
temici cai. Sfântul cade în genunchi,
vlăguit, şi se roagă lui Dumnezeu,
Care îi ia sufletul. Aceasta s-a întâm-
plat în ziua de 5 martie, zi de pomeni-
re a lui în Biserica Orientală.
În onomastica creştină româ-
nească, prenumele este atestat în lu-
mea monahală, Cono#, şi în cea laioă,
Co7zo7t şi Co7Îo7!ov, devenit toponim.

C
Nume de familie înregistrate astăzi:
Conn, Cormert, Conofi Cononenco,
Cononov, Cononovici, Conopan, Co-
nopărla, Conopărlă, Conovalov, Co-
novaru, Conovici.
CONSTANTIN, CONSTANTI-
NA, un! prenume fQarte ,răspândit,
deşi este atestat târziu în bnomastica
creştină, în sec. al IV-lea, prin nume-
le marelui împărat Co7?s'/c77?fz.7Î, înte-
meietorul capitalei lmperiului Bizan-
tin, Constantinopol sau cea de-a doua
Romă. Provenit dintr-un vechi cog-
"o"en rorrrîlrL, Constans , Constantis ,
este un prenume ce avea forme şi în
inscripţiile din Dacia. Foma mai no-
uă, Co73s/cz#/z.c4s, din Co#sfc7#f + suf.
-z.#§, este un derivat adjectival, care
are la bază un alt adj. co#s/czr3s, co72-
sfci#J!.s cu sensul „ferm", „putemic",
„constant". Prenumele s-a impus în
onomastica creştină prin influenţa pe
care a avut-o împăratul devenit Sfant:
ţL) Sf Constantin cel Mare, Flavius
Valerius Constantinus , cel ca;re a uri-
ficat lmperiul Roman şi a declarat
creştinismul religie de stat. Originar
din Naissus (azi, Niş în Serbia), fiu al
împăratului Constanţiu Clorus şi al
împărătesei Elena, a avut coregenţi la
domnie, în partea occidentală a lm-
periului, la Roma, pe Maximian şi pe
fiul acestuia, Maxenţiu. După moar-
tea tatălui său, Constanţiu, Constan-
tin este numit conducător al întinse-
lor ţinuturi ce cuprindeau Galia, Spa-
nia şi Britania. La Roma, după
moartea lui Maximian a fost numit fi-
ul acestuia, Maxenţiu, care i-a decla-
rat, război lui Constantin. Acesta, deşi
nu era botezat,.avea un deosebit res-
120
DICŢI ONAR ONOMASTIC CRE ŞTIN
AURELIA B ĂLAN-M IHAILOVICI C
dpminicus, dominica, deNeriLăzL zi de majr, t;ţ) Sfi Mc. Constanti:n Vodă şi
pect pentru creştini şi se ruga şi 61
o-dihnă. Zece ani mai târziu, în anul ceipatru ft ai săi.. Constantin, Şte-
Dumnezeului acestora, implorând
ajutorul de care avea nevoie într-uh 324, în urma bătăliei de la Adriano- ftn, Radu, Matei şi sfttnicul lanache.
pol, devine singurul împărat al Ori- Sf. Constantin Vodă s-a născut la 15
război, ce se arăta a fi între forţe ine-
entului şi Occidentului şi este preo- august, în anul 1654, şi a fost instruit
gale; În timpul rugăciunii, ziua, la
cupat de unitatea Bisericii .1ui lisus şi. educat după cerinţele marii boie-
amiază, a văzut pe cer o cruce lumi-
Hristos. D.e numele:=Lsău estş legată rimi a Ţării' Româneşti. Curând a
noasă pe care scria cu stele mici cu-
capitala creştinismului răsăritean, ajuns uff.eru.dit'îh pri'vi'nţa.. art€lor, ar-
vLnte\€...`,|n hoc signo vinces", „în
Constantinopol, nume dat vechiului hitecturii şi filologiei, cunoscând lim-
acest semn vei învinge". După Tradi-
oraş Bizantium de pe malurile Bosfo- bile latină, greacă şi slavonă. S-a că-
ţie, se spune că Însuşi lisus Hristos i
rului, devenit sub Constantin cel Ma- sătorit cu prinţesa Maria. Au avut 1 1
S-a arătat în vis şi l-a sfatuit pe Con-
re capitala lmperiului Roman. Nume- copii, patm băieţi şi şapte fete, după
stantin să pună semnul Sfintei Cruci
1e împăratului tuturor creştinilor este Sfânta Tradiţie a Ortodoxiei româ-
pe steagurile de luptă şi semnul Hris-
legat şi de primul Sinod de la Niceea, neşti. Ajuns domn al Ţării Româ-
monului. Victoria împotriva lui Ma-
din anul 325, la care se va condamna neşti, într-o perioadă frământată a is-
xenţiu, obţinută sub zidurile Romei,
definitiv arianismul. Cu împăratul toriei în Balcani, Constantin Brânco-
la Podul Milvius, în 312, va decide
Constantin cel Mare î"cepe pra,ctic veanu a căutat să aibă relaţii cu toţi
definitiv eliberarea creştinismului de
lmperiul Bizantin, caracterizat prin vecinii şi să evite conflictele. În acest
sub teroarea autocraţiei romane. Ca
reforme sociaie, bazâte pe principiiie climat favorabil a fost un adevărat
mulţumire adusă lui Dumnezeu, prin
religiei creştine: subvenţii pentru Mecena al culturii şi artelor româ-
lisus Hristos, Fericitul împărat Con-
întreţinerea clerului, abolirea pedep- neşti. Titlul de Mecena era recunos-
stantin a promulgat la Milano, în anul
s6lor corporale cumplite (răstignirea, cut chiar în perioada vieţii lui, fiind
3 13 , o 1ege prin care se interzicea pri-
lapidarea, stigmatizarea ş. a.), prote- menţionat într-o prefaţă la o E73cz.c/o-
gonirea creştinilor şi se declara creş-
tinismul religie oficială, alături de ce- jarea minorilor orfani şi a văduvelor pecJz.e; în limba greacă, finanţată de
prin introducerea unei legislaţii care domnitor, E72cz.c/opec7z.e ce a apărut la
lelalte. Actul este cunoscut sub nu-
să-i favorizeze pe cei aflaţi în mari Veneţia în anul 1712. Constantin
mele „Edictul s\au Decretul de la
nevoi. Biserica creştină se întăreşte şi Brâncoveanu a fost un domn luminat
Milan". Cu toate aceste vădite gesturi
cunoaşte o înflorire care va fi desă- şi profimd religios, caracteristici evi-
de bunăvoinţă şi înţelegere a noii cre-
vârşită de împăratul Justinian, cel ca- denţiate prin ctitorirea a numeroase
dinţe, împăratul îşi păstrează titlul de
re va protej a numeroasele biserici cti- locaşuri de cult, biserici şi mănăstiri,
"zire Fireot, Pontiftx Maximus, pe;r+
torite de Constantin şi mama sa, Ele- tipografii în care au văzut lumina ti-
tru raţiunea de a nu-şi atrage duşmă-
na. Acestea sunt construite pe toată parului zeci de cărţi româneşti, crăs-
nia idolatrilor şi pentm a fi în deplină
suprafaţa lmperiului, începând cu le- pândite în toate zonele locuite de ro-
curioaştere a acţiunii lor. După opinia
rusalimul, în care va fi constmită Bi- mâni, chiar dacă aceştia se aflau, po-
multor exegeţi, acesta, alături de tea-
seri+ca, Sftântului Mormânt şi a Î"ie- litic, sub alte stăpâniri, Banatul
ma păcatelor capitale, ar fi motivul
rii, B±ser±ca, Naşterii Domnului din sârbesc şi Transilvania. Amintim
major de amânare a botezului. Fă-
Bethleem, continuând cu Roma, An- doar câteva cărţi tipărite sub finan-
când apropierea între Soarele necu-
tiohia, Nicomidia etc. Biserica creşti- ţarea visteriei domneşti: A4ăr/#rz.sz.rec}
cerit, zeitatea supremă, şi Dumnezeul
nă, Orientală şi Occidentală, îl prăz- Orfoc7oj*ă, o carte a lui Petm Movilă,
creştinilor, în anul 321 Constantin în-
nuieşte pe cel întocmai cu Apostolii, apărută în româneşte la 1691 ;. cele 12
locuieşte Dz.es So/z.§, „Ziua Soarelui",
Constantin, şi pe mama sa, Elena, volume din Mz.7tez.e/e ce cuprind Tipi-
c" Ziua Învierii Domnului, rn"+tizL
prin oficierea Sfintei Liturghii la 21 cul, Paremiile, Sinaxarul, apărute în
Ziua Domnului, Chiriachi s,Î" Dies

C C
L698., Evangheliar greco-român,
1693, sub tipamiţa lui Antim lvirea-
r"l ş± un Liturghier greco-arab, ^irL
1701, precum şi un Cec}s/oi; gre-
co-crrcrz}, cerut de patriarhul Atanasie
Dabas al Antiohiei. Cu cât râvna
domnitorului era mai mare, cu atât
duşmanii săi personali, cât şi cei ai
Ţării Româneşti, au ţesut o intrigă pe
lângă Înalta Poartă care 1-a acuzat de
infidelitate şi l-a adus cu familia şi
averile sale la Constantinopol. În
martie 1714, în Săptămâna Patimilor,
au fost toţi aruncaţi în temuta temniţă
cu şapte tumuri, din care li s-a promis
eliberarea în schimbul trecerii lor la
religia islamică, soluţie de neacceptat
pentru un bun creştin, aşa cum a fost
Constantin Brâncoveanu. La 15 au-
gust, ziua marelui praznic al 4c7or77ez.-
rii Maicii Domnului, cand ur fi ^"p+i-
nit 60 de ani, are loc cea mai cuplită
tragedie a unei familii domnitoare
europene. Redăm nota secretarului
său pentm limbile apusene, Anton
Maria del Chiaro din Florenţa, care
reţinuse ultimul îndemn al tatălui
adresat copiilor săi: „ Cop!.z.z. 7#ez., flfz.
cu curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe
lumea aceasta,. să ne mântuim cel
puţin sufletul, spălându-ne păcatele
în sângele nostru!" (Sf : daco-rom„ p.
139). Mai întâi a fost decapitat sfetni-
cul său, Jcz#czc%e 7Ţăcăresc#, apoi au
fost tăiate capetele fiilor săi, Co7!-
stantin, Ştef ian, Radu sti Matei, ^Ţr+ fîTţzL
părintelui ,lor şi, la sfârşit, a fost luat
cu paloşul capul lui Constantin Brân-
coveanu. Capetele lor au fost purtate
de turci în vârful suliţelor, prin tot
Constantinopolul, iar trupurile le-au
fost aruncate în Bosfor. Nişte creştini
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
le-au pescuit trupurile din mare şi
le-au îngropat în mănăstirea greceas-
că din insula Halki. Doamna Maria,
fiicele, ginerii şi nepoţii au fost în-
chişi într-o cetate din Asia Mică, de
unde au fost eliberaţi după doi ani. În
anul 1720, Maria doamna a reuşit, în
taină, să aducă rămăşiţele pământeşti
ale domnitorului în ţară, pe care le-a
îngropat ^m Biserica S/ G%eorgĂe ce/
No#, una dintre ctitoriile sale din Bu-
cueşti. Biserica noastră îl pomeneşte
pe voievodnl Constantin Brâncovea-
7c#, împreună cu cei patru fii ai săi,
Constantin, Ştefian, Radu ţi Matei,
alături de slujitorul său, sfetnicul Jcz-
#c}cĂe, 1a 16 august; c) S/ A4c. Co#-
stantinv.V7rs.
În onomastica românească nu s-a
răspândit foma latină, ci cea gre-
cească, Ko)voTcmwo€ (Konstânti-
nos), cu fonetismul grupului nt > d,
pe care îl găsim atestat încă din sec.
al XIV-lea, şi chiar cu fome hipo-
coristice de tipul: Cosfe/ (cca 1400),
Coz.e (1492), Coz.ccr (1424), Co77-
sfc7J?dz.72 (1412), Cos/ecz (1389), Cos'-
fz.77ccz (1469); ^m Moldova, în tihpul
lui` Ştefan cel Mare, Cos'ţcrcĂz., Cos'-
te, Costin, Costea, Constantinaţă,
Constantineaţă, Constantinaş, Con-
stantinache, Constantinciu, Consr-
tandinciu; Constandin, Constandi-
na, Constandiniţa, Tandin; Costan,
Costana, Costa, Costă, Costdc, Co-
stacea, Costăcan, Costache, Costă-
chiţă, Stăchiţă, Tăchiţă, Costăchel,
Costăchescu, Costariu, Costaş, Cos-
taşcu, Costaşco, Coste, Costea, Cos-
ti, Costian, Costiescu, Costiul, Cos-
tin, Costici, Costicea, Costilă, Costi-
şel, Costişor, Costiţa, Costuc, Costul,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Costinaş, Costina, Costinca, Costi-
nescu, Costineşti, Costaş; Codin,
Codina, Codinică, Codică, Dică, Di-
c%. Fiind un prenume foarte vechi şi
ffecvent utilizat şi la foma feminină,
Co7Îs'}cr7!c7z.r!c7, derivatele hipocoristi-
ce sunt foarte numeroase, fomate din
cele două părţi ale numelui, detaşate
nemotivat în Co5'/t7 şi partea finală a
numelui, -c7j.#. Astfel avem fome oa:
Costea, Costel, Costică, Tică, Costă~
chel, Costache, Coca, Cocuţa ehR. sti
din partea finală întâlnim fome hi-
pocorlsrîce cai.. Dinu, Dina, Dincă,
Dinca, Dincea, Dinciul, Dincescu,
Dinescu, Dincu, Dincul, Dincules-
cu, Dinculoiu, Diriică, Dinicu, Dini-
ţa, Diniţă, Dinoci, Dinoiu, Dinuţ, Di-
nuţă, Dinulescu, Dimlică, Dinuliu,.
Diţu, Diţa, Dineaţă, Tin, Tina, Tiiti-
ca, Tinică, Tinaşco, Tincă ehc.., Cus-
tandini, Standin, Tandîn, i Tand, (v.
Tanda şi Manda), Costa OrrL compn+
se, Costa-Petre), Cota, Cotcm, Cotă.
nic, Cotela, Cotelin, Cotin, Cotinici,
Cotenciu, Cotean, Cotenescu,. (ft+ie-
ră sîrbă) Cocecr, Co/cz, Co73ecz, Coz.e,
Coica (sec. ail XV-lea), Coia, Colan,.
nume de familie înregistrate astăzi:
Constandin, Constandinescu, Di-
nescu, Constandinidis, Constandis,
Constandoiu, Constandu, Costanin,
Constaninescu, Constahte, Constan-
tin, Constantiniam, Constantinide,
Constantinides, Constantinidi, Con-
stantinidis , Constantiniu, Constanti-
nofi ' Constantihoiu, Constantinov,
Constantinovici.
CONSTANŢA, prenume feminin
frecvent în lumea bizantină, preluat
din latină, unde prenumele Co7z§fc77?-
/!.cz s-a dezvoltat dintr-un substantiv
Comun, CO#S/C}7?/Z.Cr, -Oe „Statomicie",
.,constanţă:'. În Antichitate, respec-
tiv în lmperiul Roman, existau patm
ofaşe cu acest nume.
În onomastica românească numele
este des întâlnit, fiind âpropiat \de
Co#§fcr##7t deoarece este simţit ca un
derivat al acestui prenurie cu valoăr;
teoforică. Fomiele înregistrate sunt:
Constanţa, Co:tanţa, Tanţa, Tdnţi,
Tăhţica, Ţica, Costăncioard, Cos-
/ă#/orz.G/ (fomă de .masculin), Sfcrn#-
ccr. Ca nume de fami'lie, up loc abarte
îl ocupă numele Co73sj4#c7c!, ,Co#s/a#-
dacatos, Constdhdache, Constcm-
dachi, Constandes , Constandeş , Con-
stantzo, Constanţa, Constahţiu, Con-
stănceanu, Constănţeanu.
COPRIE v. Cuprie
CORES, prenume străvechi cu
rin echivalent în ebraică, Core, ates-
tzst c& riurne ^+n Vechiul Testament.
.Fiii lui Hebron sunt: Core, Tapuah,
jzecĂem ş!. Şemc7 " (1 Paralipomena 2,
43); în Sep/#c}gj7!Jcr numele este redat
întocmai. Grecescul Kop€crns (Kor6-
ses) „cap cu chelie" este o fomă care
poate fi apropiată fonetic şi semantic
de ebraicul Core.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat ^m limba veche, în sec.
al XV-1ea şi al XVI-1ea: Cores, logofăt
(158|), CoresJ. diacul 1525 şi ,Coresu.,
diaconul, Corejz., Cores'z`e, Corczsz.c}.,
CORINA,|prenume feminin întâl-
nit în creaţia lui Ovidiu şi interpretat
de specialişti ca fiind o creaţie litera-
ră. Totuşi numele se poate explica de
la atestar6a luii`în foma simplă a pri-

C C
mei părţi Kore, identificată cu Pe7iSe-
/onczînmitologiagreacă.Cuvântulnu
este o creaţie artificială, ci este un nu-
me comun care în gr. KopTi (k6re) ar?
înţelesul de „fată", „fecioară". Corz.-
#cz pare a fi un derivat diminutival de
la
` kore + suf. -z.7mc!românească,
În -onomast`icqL „fetiţă". Corz.=
J
#cr este un prenume frecvent în me-
diul intelectual. Prin analogia fQrmă-
rii numelui cu sufixul -z.7?, se fbloseşte
şi o fomă de masculin, CoJ'z.#, `4upă
Codz.79, fenorien` specific pentru capa-
citatea de adaptare a limbii române lâ
brice 'situaţi.e nou creată, ca în` cazul
foimei hipocoristice Corz.77e/. 'Nume
de familie astăzi: Corz.72, Corz.#c7.\ -
`CORI0LAN-, vşchi nume ro-
man-, cu o explicaţie interesantă. Este
cel de-al treilea nume al unui general
ro"Hn, Cnaeus Marcius+ Coriolams ,
sec. al V-lea î.Hr., cuceritorul cetă-
ţii Corj.o/z.s, la care' s-a adăugat suf.
-cz7?i#, însemnând „cel care apa#ine
cetăţii Coriolis".
În onomastică românească este
un numeJ fi.ecvent în Tr`ansilvania în
sec. ' ar XVIIILle'a şit al XIX|1ea, însă
astăzi este întâlnit'mai rar. Sunt nu-
mer\oase derivate ale numelui, păstra-
te ca nume de' familie: Corzcz., Corz.cj-
că, Coriciu, Coricovac, Coriu, Cori-
van, qorici.
CORNELIE ,v. Corneliu
CORNELIU, CORNELIA
varianta vech6, Cbr#eJz.e, sunt moşt6-
nitoarele vechilor nume ge-ntilice ro-
mane. Ginta CorJee'/z.cr este una dintre
cele mai cunoscute din Roma rustică.
Un'purtător al acestui nume este Ser-
vius Cornelius Maluginensis , a;hestîrf ,
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
la anul 485 î.Hr. În privinţa semnifi-
caţiei numelui, amintim subst. cor-
#%m „com" din care sLau fomat două
nume: Cor7z#/%s „cu coarne" şi Cor~
73e/z.#s „cel care aparţine comului".
Această apartenenţă se explică prin
valoarea simbolică a comului de taur
sau berbec, „comul abundenţei", ini-
ţialexprimatprinbogăţiatumelorde
animale,ceeacedădeaforţaşiputerea
ec\onomică şi politică ă unei familii.
Înonomasticacreştinăprenumelepă-
trunde prin textul Nocf% .re§fcrme7Î/.
În versiunea greacă prenumele are
foma Kopvri^ios (Kom6lios). Osta-
ş"l, ror"a:n Cornelie, sutaşul sziu cen-
/c/rz.o7?#/, din cohorta ltalica, este pre-
zentat astfel: ,Jc}r f73 Cezc!reec} erci c/72
bărbat cu numele Corneliu, sutaş din
coh;rta ce se chema. Italica, cucer-
nic şi temător de Dumnezeu, cu toată
casa lui, care f ăacea multe milostenii
poporului şi-ntotdeauna se ruga lui
Dc/77€72eze# " (Fapte 10,1-2). Primind
harul Duhului Sfant prin intervenţia
Sf. Apoştol Petru care ajunsese în ca-
sa sa, toţi s-au botezat: ,J^# /z.mp ce
Petru încă grăia, cuvintele acestea,
D;hulcelSflântS-apogorâtpestetoţi
cei ce ascultau cuvântul" (Fa;p+e 10,
44). Despre Sf. Comelie se spune că
`L-a mărturisit pe lisus Hristos aseme-
nea Apostolilor şi a ajuns episcop în
Cezareea Palestinei. Biserica Orienr
tală îl pomeiŢeşte la 13 septembrie.
şi Ceea ce este hotărâtor pentm ve-
chimea riumelui în onomastica româ-
nească esteL atestarea încă din sec. al
XVI-lea a fomelor prescurtate, Cor-
nea, Cornilă, Corneală, Corneliu,
Cornel, Cornelia, Neli, Nela, fo:rme
ce sunt astăzi fi.ecvente, primele păs-
124
DICŢIONAR ONOMA STIC CREŞTIN
•trîndu-se ca nume de familie sau to-
porime, cu" eir fi Corneşti, Corneni.
Nume de familie înregistrate astăzi:
Corn, Cornac, Cornaci, Cornaciu,
Cornara, Cornateanu, Cornăcel,
Cornăciu, Cornăşanu, Cornăţeanu,
Cornea, Corneagă, Corneanu, Cor-
neci, Corneciu, Corneev, Cornei,
Cornel, Corneliac, Cornell, Corne-
schi, Cornescu, Cornet, Cornetti,
Corneţeanu, Cornianu, Corrici,
Cornicioiu, Corniciuc, Corrtienco,
Corniencu, Cornif i Cornigeanu, Cor-
nila, Comilă, Cornilescu, Cornileş-
chi, Cornistu, Cornişteanu, Corniţă,
Corniţescu, Corniza, Cornoc, Corno-
iu, Cornosov, Cornovac.
CORNILIE v. Corneliu
CORONAT v. Leuchie
u COSMA, prenume care este puţin
reprezentat în onomastica contempo-
rană. Fomele prezente în latină sunt
provenite din grecescul KooHoic,
KooLL", KooHo€ (K6smas, K6smia,
K6smos), cu sensul împrumutat din
numele comun, i{ooLLoc (k6smos)
„ordine" şi „univers", dar şi „oma-
ment", „podoabă". Frecvenţa nume-
lui s-a impus dintr-o perioadă veche,
prin influenţa pe .care au avut-o mai
mulţi Sfinţi Mucenici cu acest nu-
me: a) S/ Ă4c: . Cosmc}, monah evlavi-
os, care pentm meritele sale duhovni-
ceşti ajunge să fie hirotonit episcop al
Calcedonului, într-o perioadă tulbu-
re a izbucnirii crizei eretice a icono-
clasmului. Din această pricină a avut
mult de suferit din partea împăraţi-
lor iconoclaşti. Surghiunit şi pedepsit
pentm a nu fi înlăturat sfintele icoa-
ne, s-a săvârşit după multe umilinţe
şi suferinţe la 18 aprilie, zi de pome-
nire a Sfântului în Biserica Orienta-
1ă; b) S/ Cos'mcr, episcop de Maiu-
ma, supranumit 4gz.opo/z.fc//, este au-
tor al unor cântări bisericeşti, alături
de fratele său prin adopţiune, S/ Joc}73
Dc}mc}s'cĂz.#. Familia Damaschinilor
era foarte bogată, şi tatăl lor, care era
moştenitorul bunicului, deţinea, ca şi
acesta, flincţii administrative dintre
cele mai înalte la curtea califilor, cei
care în 635 supuseseră Siria şi cuce-
riseră Damascul. Sf. Cosma şi fratele
său au făcut studii teologice, au fost
hirotoniţi ca preoţi şi au ajuns la Con-
stantinopol, de unde au plecat la Mă-
năstirea Sf. Sava, nu departe de leru-
salim. Amândoi s-au aflat în fiuntea
celor ce militau pentru cultul icoane-
lor. S/ Cos77Îcr, episcopul, este pome-
nit de Biserica Răsăriteană la 12 oc-
to"br.re., c) Sf t Mc. Cosma din Roma,
împreună cu ftatele său Dc7mJ.cJ#, sunt
doi mari vindecători care cereau în
schimbul vindecării mărturisirea lui
lisus Hristos. Ei au trăit la Roma în
timpul scurtei stăpâniri a împăratu-
lui Carin, pe când se umărea distru-
gerea 'învăţăturii creştine şi a creşti-
nilor. Sunt învinuiţi că practică vră-
jitoria (m.iracolele vindecărilor) şi că
nimicesc credinţa romanilor prin pro-
povăduirea la închinare şi preamări-
re a „Celui răstignit", fapt pentru care
au fost ucişi cu pietre de însuşi dască-
lul lor întru arta tămăduirii, cel care
a rămas păgân. Se pomenesc la 1 iu-
lie şi sunt supranumiţi c7oc/orz./ărG c7e
arginţi., d) Sf i Mc. Cosma şi Damian,
doctori f ăară de arginţi v. DsimiLîi",
e) S/ A41c. Cosmci v. Antim.

C
Prenume foarte vechi în limba
română, afimaţie argumentată prin
mulţimea fomelor atestate, începînd
cu sec. al XV-1ea, Cos'mczcĂe, O§7#c}-
che, Mache, Cosmai, Cosmaţu, Cos-
man, Cosmac, Cosmacon, Cosmea,
Cosmie, Cosmiţă, Cusmin, Cosmin,
Cosmoiu, Cosrmţă, Cosmulescu, dai
şi toponimul Cos7#z.#, Co$7#e7Îz., Cos-
meş/!.,. ®rin contaminare cu Dc7mz.cr#)
Co§7#cr#c7z.#,. nu am reţinut variantele
cu z.. Cozma, Cozman, Cozmea etc.
Ca nume de familie înregistrate as-
tĂzir. Cosma, Cosmaciuc, Cosman,
Cosmanciuc, Cosmanescu, Cosma-
novici, Cosmatu, Cosmaţchi, Cosmă~
nescu, Cosme, Cosmeanu, Cosmeci,
Cosmei, Cosmelegea, Cosmeniuc,
Cosmescu, Cosmici, Cosmin, Cosmi-
neanu, Cosmiţă, Cosmoiu, Cosmopol,
Cosmovici, Cosmulescu> Cosmulete.
CHRISANT v. Hrisant
COVA v. Iacob
COVU v. Iacob
CRĂCIUN, un nume vechi ro-
mânesc, numele popular al sărbătorii
Naşterii Domnului.
Ceea ce atrage atenţia la acest nu-
me este faptul că a cunoscut o dez-
voltare mai mare în direcţia numelor
de familie, a toponimiei şi a nume-
lor de flori care se deschid în preajma
Crăciunului, note semnificative pen-
tm vechimea lui în limbă. Lingviştii
români şi cei străini s-au străduit şi se
străduiesc şi astăzi să găsească cheia
etimologiei, în afara evenimentului
pe care,îl semnifică această vocabulă.
Ultima teorie, acceptată în mare mă-
sură de specialişti, este cea potrivit
AURELIA BĂLAN-MIHAILOWCI
căreia la originea cuvântului Crăciun
Stă temenul lat. creczzz.o72e „naştere".
Din explicaţiile oferite de Christian
lonescu reţinem una care ne este uti-
1ă în demersul 1ogic al demonstraţiei
pe care încercăm să o facem: ,f#/r-o
cronică din Novgorod din anul 1143
cuvâyitul în discuţie desemna solsti-
ţiul de iarnă, chiar numele unei di-
i;!.73!.ÂĂ/j. cr z.er7zz.z." (MEO, p. 94), idee
la care adăugăm singura precizare cu
privire la sursă, aparţinând lui N.A.
Constîmtimesou, .,personif tcat în f iol-
clor - Moş Crăciun" (DC)R, p. 36).
Sintagma A4:oş Crăcz.#72 constituie
punctul central pe care se axează de-
monstraţia noastră. Cuvântul moş a
fost explicat multă vreme de specia-
lişti ca derivat regresiv de la 77ţoczşă,
făcându-se o trimitere cu confer la al-
banezul mosĂG. „vârstă" (DLR, serie
nouă,1968, DEX,1975). Mai târziu
Grigore Brâncuşi consideră cuvântul
moczşG un „cuvânt autohton" (yoccz-
bularul autohton al limbii române,
1983). A recunoscut că este un „cu-
vânt autohton geto-dac" şi lingvis-
tul Gheorghe Mihăilă (Dz.c/!.o#c}r cr/
Limbii Române vechi, sfarş."l sec.
al X-1ea, începutul sec. al XVI-lea,
1974). Nici unul dintre cei doi nu a
avut în vedere sensul primar al ter-
menului prin care se explică sintagma
A4oŞ CrGcz.zm În acest caz nu avem
de-a face cu sensul „bătrân", atri-
but al vârstei înaintate, ci cu un sens
opus, acela de prim născut, „vlăstar",
„mlădiţă" prin analogie „fiu", sensuri
înregistrate în vgr. Hooxoc (m6shos)
şi Hoo%s" (mosheia), de aici mo-
şz.e „proprietatea primului născut al
unei familii, care este lăsată moşte-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
nire spiţei neamului". În limba româ-
nă veche nu este atestat acest sens de
„vlăstar" sau „fiu", dar există verbul
cr 7%oşz' „a scoate moşul", „a aduce pe
lume moştenitorul". Sensul figurat al
termenului este cel de „întemeietor",
„c&p". Astfie\, ^Tn Vechiul Testament,
moş#/ şi' moafc7 sunt Adam şi Eva, în-'
temeietorii neamului omenesc, sens
^mtî+rit ^.n Biblia de la Bucureşti L688
şi în Lefopz.§e/c// lui Grigore Ureche:
„Am aflat cap şi începătură moşilor
de unde au izvorât în ţara" (DH:R, se-
rie nouă, s.v. 77toş). Anunţarea veni-
rii lui Mesia, ca trimis al Tatălui, este
făcută de profeţii mesianici, cel mai
clar fiind exprimată în lsaia: „0 A47ă-
diţă va ieşi din tulpina lui lesei şi un
Lăstar din rădăcinile lui va da; Şi Se
va odihni peste EI Duhul lui Dum~
nbzeu, duhul înţelepciunii şi al înţe-
legerii, dulml sfiatului şi al tăriei, du-
hul cunoştinţei şi al`bunei credinţe"
(Isaia 11,1-2). Prin acest sens al cu-
vântului 7#oş se clarifică şi sintagma
A4loş Crăcz.##. Cel care Se întrupează
este Întemeietorul creştinătăţii, aşa
cum Adam este cel prin care s-a cre-
at urna:rita:*ea„ ,Hristos este Fiul unui
Tată f ăară început în sensul undi as-
cendent primordial" (D. Stăa,nlloa;e,
Moş Crăciun, „moşul" Naşterii lui
fJrz.s/os, în „Lumea Creştină", 25 de-
cembrie 1992). Dacă sensul lui moş
„începător", „întemeietor" a fost cla-
rificat, cel de-al doilea temen al sin-
tagmei, Crăcz.e/Jţ, este sinonim cu sin-
ta,g"zL Naşterea Domnului, redîţtiîL
în limbajul liturgic cu sintagma gre-
cească ysvTio€a)c tou XptoŢou (Ghe-
n'eseos tou Hristou). În demotică
(limba populară) era folosită o for-
C
mă contrasă, Xptotooygvw (Hristu-
genna). După cum am văzut şi la alte
nume, intrate prin \filieră greacă, din
cauza necunoaşterii de către vorbi-
tori a limbii, s-a produs deteriorarea
formei iniţiale şi s-au creat fome ca
* Christughina, Christuina, Cristu-
in6a, *Christtina, *Crăstina, Crăşti-
na; Crăciuna, Crăciun, ţorrne din ce
în ce mai îndepărtate de construcţia
iniţială. Teologul Dumitru Stăniloae
ui"gîâ:. .,Moş-ul Naşterii lui Hristos
prin care se adewereşte încă o dată
de unde a venit creştinismul şi când,
în vremurile apostolice. Deci din do-
uă cuvinte deosebite d rezultat o no-
ţiuneunitară.NuesteundevauhMorş
Crăciun şi altundewa lisus Hristos"
(id., ib.). Din punct de vedere ling-
vistic, cele două cerinţe ale unei eti-
mologii corecte, evoluţia fonetică şi
cea a conţinutului semantic, se află
în deplină amonie. În plus, romani-
tatea creştină expriină acest minu-
nat eveniment prin menţinerea con-
oeptu+ui prlma,r aLI Naşterii Fiului lui
Dumnezeu.. f:i. Noăl, tl. Natale, sp.
Ncz}z.i;z.c7c7d; noţiune care a fost expri-
mată şi în limba română prin prenu-
mele de origine latină, E7?cz/cr, cu va-
rianteLe Enăscuţ, Enăscuţă v. Enaita.
În noua structură românească a Sin-
tagmei A4loş C7`ăcz.#7?, accentul ca-
de pe moş. Acesta este văzut ca un
continuator al lui Satum (1a romani),
Cronos (la greci), Seb (1a fenicieni),
El (la popoarele semitice), Zalmo-
xis (Zeul-moş) 1a daci. Pericle Papa-
hagi, într-un studiu depre Cră6iun, a
propus o sintagmă latinească, CĂrz.s-
/z./.e/.#7€z.z{7% /„Convorbiri literăre", nr.
XXXVII, pP. 670-672), Pentru a ex-

C DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
plica forma de feminin, Crăcz.2{7Îcz, cu
oL mare fi.ecvenţă în limba populară,
atât de mare, încât s-au creat nume-
roase legende în care apare un persoŢt
naj C/`ăc;.##cz, nume care are şi alte/
for"e, derlva,tQ, Crăciunoae, ,Crăciu-
#eczşcz. Aceasta, potrivit unei legen-
de, este soţia lui Crăciun, păstorul şi
stăpânul staulului, o femeie pricepută
şi inimoasă care L-a moşit pe lisus:
„Soţialuicrăciunioprimeşteîntr-asr
cunş şî` moşeşte Pe ]tsus, faptă Pentru
care Crăciun îi taie mâinile, iar Fe-
cioara[ Maria îi lipeşte mâinile la loc.
M}nunea îl corwerteşte pe Crăciun la
creş/z.#z.s'm " (Romulus Vulcănescu,
A4lz.fo/ogz.e romc^z^#G,1985, p. 330). În
concluzie, etnolQgul Romulus Vulcă-
rLescu remîxrc-a;. „Crăciun este o f iăp-
tură sacră, care simbQlizează prin
excelenţă tipul creator, '„. iar în ,mi-
tologia geto~dacă e posibil să fi f;ost
reprezentat ', printr-un, strămoş , care
simboliza echilibrul elementelor în
stadiul,fiaceriilor,al,începutulu;pro~.
c6suiuviceiornecreateşi-n'edateînvi-
leag. Pe pământ marchează hierofia-
nia timpului sqcru în solstiţiul, de iar-
#ă, a cczp#/#z. cJe cz# " (id., ib., p. 329).
Iată cum şi câtvde simplu se explică
atestarea acestui sens în Cro7zz.ccr dz.7t
Novgorod din anul 1143 . Lipsa docuL
mentelor româneşti trebuie suplini-
tă7 prin refacerea arealului lingvistic
şi această refacere constă în corela-
rea tuturor datelor fiimizate de cul-
tură. _Faptul că temenul Crăcz.ct7e es-
te atestat în foma Krecsc/7? = 1. Na-
talis; 2. „nume dat lunii decembrie"
(Anonimys Caransebesiensis, Dicti-
onariupî valachico~latinumD sti e pHe-
zent ca moştenit, în aromână şi me-
AURELIA BĂLAN-MI HAILOVIcl
gleno-română, indică cu claritate că
este un temen românesc, ce poate fi
încadrat cronologic înainte de sec. al
VI-1ea şi preluat de toate limbile sla-
ve, după creştinarea. lor.
i Ca nume de persoană este înre-
gistrat în anul 1452 ,şi 1500 în Ţara
Românească şi Moldova. Astăzi îl
găsim mai ales ca nume de familie:
Crăciun, Crăciuna, Crăciunaş, Cră-
ciună, Crăciuneariu, Crăciunel, Cră-
ciunescu, Crăciunica, Crăciunică,
Crăciuniţă, Crăciunoiu.
CRESCENT, nume ce vine, în
mod sigur, de la cuvântul latinesc,
Cres'Ce7ţ/Z.CZ, -Cze „creştere" şi a pătruns
în onomastica creştină prin No%/ res-
/czme73J, fiind atestat ca nume purtat
de unul dintr6 cei şaptezeci de Apos-
toli. â) S/ Cresce7!f este unul dintre
Apostoli, care a predicat împreună cu
Sf. Apostol Pavel şi care a fost numit
episcop al Corintului. El este amintit
în Epistola Sf. Pavel adresată lui Ti-
"ohdr. ,J)imas, ^m dragoste cu vea-
cul de-acum, m-a iăsat şi s-a dus la
Tesalonic; Crescent, în Galatia; Tit,
f# Dcz/mc}/z.cz"(II Timotei 4, 10). Sf.
Apostol Crescent este pomenit de Bi-
serica Orientală la 30 iulie şi la 4 ia-
nuarie, împreună cu cei şaptgzeci de
Apostoli; b) S/ A4lc. Cresce7?f este un
martir- din Mira Liciei (scris şi Lichi-
ei), unde s-a născut şi s-a bucurat de
o educaţie aleasă, ca fiu al unei fami-
1ii nobile. El devine un soldat al lui
Hristos, care a pătimit pentm propo-
văduirea, cu mare putere, a credinţei
în lisus Hristos, suferind toate fome-
1e de supliciu şi sfârşind prin spânzu-
rare şi ardere, la 15 aprilie, zi de po-
menire a Sfântului în Biserica Răsări-
teană; c) S/ A4c. Cresce7!/ v. Codrat;
d) SJ: A4c. Cresce#J v. Modest.
CRINA v. Macrina
CRISANT v. Hrisant
CRISANTA v. Hrisant
CRISCENT v. Crescent
CRISOGON v. Hrisogon
CRISOSTOM v. Ioan
CRISTEA. v. Hristea
CRISTELA v. Sabin
CRISTIAN, CRISTIANA, pre-
nume frecvent întâlnit în onomasti-
ca românească contemporană. Este o
fomă ce reproduce un nume de per-
sotm-a, Lutin, Christianus, Christiana,
un adjectiv derivat de la numele lui
Jz.s#§ fJrz.sJos, în foma latină C%rj.s'-
/#s. Cel de-al doilea nume al Mântu-
itorului este derivat de la verbul gre-
cesc xpigw (chriein) „a unge", echi-
valentul termenului ebraic 7wczs'Ă7. Ăcr
„uns", termen care stă la baza supra-
numelui lui lisus Hristos, Mesz.c7. În
greacă, de la verbul Xpi€w (chriein),
dar mai ales de la numele lui j7rj.S/os,
după modelul latin, CĂr!.§f#§-CĂrz.s'fz.,
s-a fomat adj. xpiottcwo€ (christia-
nos), prin adăugarea suf. -cr73os, -czna.
În română, prenumele Cri.s'/;.cr72,
Ch.sţz.c7#c7, ca şi toponimele Cristian
(din jud. Braşov şi Sibiu) sunt dez-
voltate direct din latină, cuvântui fi-
ind atestat din sec. al XI-1ea şi al
XII-lea, în documentele latine-care
se refereau în mod special la cei care
C
practicau cultul creştin după canoa-
nele bizantine sau greceşti. Ca nume
de persoanăa, Cristian, Cristiana surLt
atestate din sec. al XV-1ea, întâlnite
astăzi cu foma hipocoristică Crz.sf}..
Tot fome hipocoristice stau la baza
multor prenume, devenite nume de
familie: Că#S/ecr, Crăs/ecr, Ca^rsfecz,
Crâstea sti Cristea, Cristache, Hris-
tache, Ristache, Hristu, Risfiu; d"
pă unii cercetători aceste variante ar
prorve;ride\a,Cristofior,Hristofior.
CRISTINA, prenume tot atât de
frecvent ca şi cel analizat, Crz.sfz.c77e,
fiind foarte răspândit în onomastica
europeană, atât în Est, cât şi în Vest.
Prenumele Crz.sfz.7ţc! reproduce un nu-
me de persoană latin, fomat para-
\el cu Christianus ş± Christiana, ,pre-
luate din gr. Xptcmowoc, Xptowct
(Christiânos, Christina). După for-
ma feminină s-a dezvoltat un mascu-
lin, C%rz.§/z.73#s, fiind derivate cu sufi-
xele -z.7?cz, -z.7?#s, ataşate la foma la-
tină C7!rz.sţa/§. Sufixul le conferea o
anume specificitate, aceea a unui nu-
me de persoană care a fost botezată
în numele lui Hristos. De aceea pre-
numele sunt atestate în sec. al IV-lea,
după anul 3 13 , după ce a fost publicat
edictul lui Constantin cel Mare. Fiind
foarte apropiate ca fomă de prenu-
mele Crz.s/z.cr# Şi Crz.sfz.cz#c7, derivatele
hipocoristice de la cele două forme se
întrepătrund, fiind sigure doar Cres-
tina, Crestîna, Cristin, Cârstin, Căr~
stina, Cărstăna, Crăstina, Cristinel,
Cristinica, Cristinuca, Cristinuţa. Lti
baza prenumelui J7rz.s/z.7tcz stă foma
grecească amintită, XpLottw (Chris-
tina). Formele modeme sunt cele in-

C C
trate pe filieră latină, C%rz.s'ţz.#c7. În
acest articol menţionăm numele a
două mucenice care figurează în Sz.-
naxar ^Tn ţoirma Hristina.. a)i) Sf t M-iţă
Hrj.sţz.#c7, martiră, ucisă prin decapi-
tuie, odtil-a cu Sf i Dionisie, Petru, An-
drei, Pavel, Veniamin, Paulin sti Tra-
c%ez., 1a 18 mai, zi de pomenire în
Biserica Orientală. După mai multe
suplicii, suportate în timpul lui Dio-
cleţian la Roma, Sf. Hristina este du-
să la Tiro, o insulă în Toscana, unde
este ucisă, prin tăierea capului, apoi
aruncată spre a fi acoperită de ape.
Moaştele ei sunt descoperite şi, fiind
facătoare de minuni, sunt duse la Pa-
\ermo., b) Sfi Miţă Hristina (CristŢ-
na) este fiica stratilatului (general în
armata .împăratului) Urban din Tir,
un oraş din Fenicia (astăzi, Liban). A
trăît în sec. al IV-lea şi, înainte chiar
de a fi botezată, ea se socotea uceni-
ca lui Hristos şi Îi slujea Lui. Aflând
tatăl ei despre această adorare, a în-
chis-o într-un tum cu multe statuete
de aur ce închipuiau zeii, idolii de în-
chinare, pe care S/ jŢrj.sJj.73cr i-a sfă-
râmat şi i-a împărţit săracilor, spre a
cumpăra pe ei hrană. Este pedepsi-
tă cumplit de 1:atăl ei şi apoi dată pe
mâna judecătorilor, care o aruncă în
temniţă. Se spune că a stat în temniţă,
închisă, timp îndelungat, fără mânca-
re, fiind hrănită de îngeri. Rămânând
în viaţă, este aruncată în mare cu un
pietroi legat de gât, de unde revine
la suprafaţă fără vătămare. Aceste
mari minuni aduc la credinţă mii de
persoane şi Sfânta este străpunsă cu
suliţa, trecând la Domnul la 24 iulie,
zi de pomenire a Sfintei în Biserici-
le Răsăriteană şi Apuseană. Martira-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
jul ei este bine-cunoscut în Biserica
universală a lui Hristos încă din sec.
al VI-lea, când este deja reprezentată
în mozaicurile din biserici, aşa cum
o demonstrează mozaicul din Biseri-
ca Sf. Apolinarie din Ravena; /c) S/
A4c. f7rj.s/7.7m, o copilă 6e a suferit
martiriul împreună cu S/ A4le/e/7.e, §u-
pranumit S/rc7/7./c7/%/ (generalul) şi cu
C%z.rz.c7, copila de aceeaşi vârstă ria-
gedă, în ziua de 24 mai, zi de pome-
nire a lor în Biserica Orientală.
În onomastica româneasdă veche
prenumele este înregistrat în fome
cu fionetismH\ grec.. Hrista, Hristi-
na, Hârste, Hărst, Hristea, Hristam,
Hristache.
CRISTODOR v. Hristodor
CRISTODUL v. Hristodul
CRISTODUR v. Hristodul
CRISTOFOR, nume vechi, ates-
tat din primele secole, fiind evidentă
semnificaţia sa teoforică pentm toţi
vorbitorii de limbă greacă şi latină.
Este un prenume extrem de intere-
sant în onomastica românească, fiind
atestat din primele secole, atât în su-
dul, cât şi în nordul Dunării./ La baza
acestui nume se află prenumele gre-
cesc compus, XpioToq)6pos (Christo-
fbros), în alcătuirea căruia sunt două
cuvinte, XptoŢoc, (Hristos) + popos
(f6ros) „purtător", „purtător de Hris-
tos". Ca nume creştin este atestat din
primele secole, fiind primit la botez
de mai mulţi martiri: a) S/ Mc. f7rz.s-
fo/07`, cel care a suferit martiriul în
timpul domniei lui Decius. Era un
creştin putemic, adus ca rob sau pri-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
zonier de război, cu credinţă tare şi
viaţă curată, primite prin învăţătura
creştinădobândităînAntiohia,undea
şi fost botezat. Era făcător de minuni
Şi, prin minunile săvârşite, a adus la
credinţă mulţi ostaşi ai îhpăratului.
Pentru aceasta a fost stipus celor mai
fioroase torturi din care ieşea de fie-
care dată învingător, ceea ce l-a adus
la disperare pe Decius care a hotărât
decapitarea lui la 9 mai, zi de pome-
nire a Sfântului în Biserica Răsăriteai
nă; b) S/ A4:c. Arz.s/o/or a sufehrit mar-
tiriul prin decapitare, împreună cu S/
M-jţă Mai;rc}, în Licia, la 9 noiem-
brie. Este un Sfânt bine-cunoscut şi
venerat în toate Bisericile, el fiind re-
prezentat ca un uriaş ce străbate mă-
rile cu Princul lisus purtat pe umeri,
un simbol al trecerii prin marea vieţii
învolburată de necazuri. Biserica Oc-
cidentală îl pomeneşte la 25 iuhie, zi-
ua transferării sfintelor moaşte. de la
Toledoîntr-ocatedralădin'Frănţa,iar
cea Orientală face pomenirea acestu-
ia la 9 noiembrie, ziua decapitării sa-
1e în Licia; c) S/ A4c. fJrz.s/b/or, ucis
de sabie, împreună cu E#/mz.c} şi co-
piii lor,1a 19 noiembrie, zi de,pome-
nire a lor în Biserica Orientală; d) S/
Mc. Hristofior v . Ce;z;" .
În toponimia românească sunt în-
registrate fome foarte vechi, de sor-
ginte populară, în conformitate cu
transfomările fonetice suferite de
toate cuvintele adaptate la pronun-
ţia latină: CĂres/#s, CrJ.§/#s, Cres'/c/,
Crestina, Crestâna, Cristănel (a;"1
14]6), Cristul, Criste, Cristea, Cris-
tescu, Cristel, Cristache, Cristiian
(în documentele lui Ştefan cel Ma-
re), Cristiu, Criştiu, Cristocea, Cris-
toman, Cărsta, Cărste, Cărtea, Căr-
sticm, Cărstina, Cărstian, Cărstocea,
Cărstone, Cârstu, Crăstea, Crăstina,
Crăstocea, Crustian, Cârstu, Cârsta,
Cârste, Cârstean, Cârstia, Cârstian,
Cârstiana, Cârstilă, Cârstin, Cârsti-
na, Cârstiţa, Cârstoîu, Cârstinoiu,
Cârstocea, Cârstoace, Câ;strii, Câr-
stulicea, Crâstea (freoverLt ^Ln docu-
mentele lui Ştefan cel Mare), Cr4s-
toaia, Crâstocea; de Ta Hristofioros
avem prin filieră fonetică greacă:
Hristof ior, For, Istrof ior, Forăscti, Fo-
răşti, Hristu, Hrista, Hri§tan, Htâste,
Hărst, Hista, Ristea, Ristache, Răs-
/ec!. În limba română este atestat în
numeroase variante din sec. al IV-1ea:
Chrestus, Cristus, Crestu, Cristul,
Crăstiul, Criste, Cristea, Cristescu,
Cristel, Cristănel (a;"1 1476), Cris-
tiu, Criştiu, Cristocea, Cârstu, Câr-
sta, Cârste, Cârstea, Cârstean, Câr-
stici, Cârsticel, Cârstia, Cârstiţa,
C6r§/#!.. Ca nume de familie înregis-
trate în prezent: Crj.S/c}; Cr}.S}cm%e,
Criste, Cristea, Cristean, Cristei,
Cristel, Cristes, Cristescu, Criste-
si, Cristeşi, Cristi, Cristia, Cristia-
cu, Cristiades, Cridstiadis, Cristi-
an, Cristicmovici, Cristica, Cristi-
că, ` Cristiceam, Cristicel, Cristici,
Cristidis, Cristil, Cristina, Cristi-
nescu, Cristinici, Cristinoi, Cristino-
iu, Cristion, Cristiori, Cristiu, Cristo,
Cristoaei, Cristocea, Cristof, Cris-
tof icm, Cristof ic, Cristof ie, Cristof il,
Cristof;ol, Cristofor, Cristof;oream,
Cristof ioridis, Cristof iovici, Cristoi,
Cristoiu, C;istolovean, Cristolovea-
nu, Cristorean, Cristorian, Cristov,
Cristoveanu, Cristovici, Cristu, Cris-
/%z.#ec7. Cel din urmă nume reprezintă

C
o variantă foarte veche a cristalizării
nurnelui Crăcz.e/7? v. Crăciun; fJrz.§-
tofi Hristofior, Hristofiorov, Hristoiu,
Hristu, Hristudorescu,. \Ristea, Rista-
che, Ristescu, Risto, Ristoiu, R}stos~
cu, Ristu.
C,RISTUDOR v. Hristodor
CRONI-D v. Straton
CUADRAT v. Codrat
CUART, prenume roman care se
înscrie în modalitatea de a da nume,
fie după ordinea numerică a venirii
copiilor într-o familie, fi; după nu-
mărul sau numele lunii de naştere, fie
după numărul zilei lunii în care s-ă
născut copilul. Prenumele Cz/czr/ are
la bază numeralul ordinal 1atin, gctc}r-
/#s' „al patrulea". Este un prenume
care a pătruns în onomastica creş-
tină prin Sz.7Îczx:ar, unde este înregis-
trat un Apostol dintre cei şaptezeci,
ce purta acest nume. Ofiginar din Ro-
ma, S/ A4:c. C#c}rf l-a cunbscut pe Sf.
Apostol Pavel, cel care îl va aminti în
Epistola către romani.. „yă îmbrăţi-
şează Gaius, gazda mea şi a toată Bi-
serica. Vă îmbrăţişează Erast şi fira-
fe/e Ci;czr/2fs" flomani 16, 23). A
suferit martiriul pe 10 noiembrie îm-
preună cu Sf. Apostoli O/z.mpz.c7s, jto-
dz.o72, SoszPc!jr« şi Erc}s4 fiind toţi de-
capitaţi chiar în cetatea Romei din
porunca lui Neron. Cei cinci Apostoli
amintiţi în epistola Sf. Apo§tol Pavel
sunt pomeniţi în Biserica Orientală la
10 noiembrie şi 4 ianuarie, odată cu
cei şaptezeci de Apostoli. În S!.#czxcJ-
re numele apare scris şi g#crJ^/. Nume
de familie astăzi: Cctc7fcf.
AURELIA BĂLAN-MI HAILOVICI
CUDI0N v. Hudion
CUPRIE, prenume care reflectă o
realitate legată de naşterea Sfântului
care l-a purtat. Prenumele C#prz.e are
la bază un subst. gr;cesc Ko7[po€ (k6-
pros) ,,ceea ce se aruncă", „gunoi".
S/ Coprz.e a fost născut în Palestina,
în deşerţul Arabiei, pe un maldăi de
gunoi, de o mamă alungată de arabi.
Gunoiul era în apropierea mănăsti-
rii în care era stareţ S/ reoc7osj.e, ce|
DADA, prenume arhaic înregis- an. Fiind denunţaţi că sunt creştini,
care a dat numele mănăstirii. Au luat
trat pe teritoriul ţării noastre. Prima guvematorii provinciei Moesia lnfe-
copilul, care a fost alăptat de o capră
formă, Dc7c7c}, a fost explicată adesea rior, Tavrinius şi Gavinius, au ordo-
ce venea special pentm aceasta din
prin apelativul popular „dadă" (mă- nat aducerea lor în lanţuri la Durosto-
munte. A crescut sub dragostea Sf.
tuşă). Aceste explicaţii superficiale rum şi întemniţarea lor, spre a fi for-
Teodosie şi avea darul de a fi ascul-
sunt datorate ignorării, adesea, a ono- ţaţi să renunţe la credinţă. Au refi]zat
tat de toate fiarele locului. A'fo;t hi-
masticii creştine, a criteriilor care au cu demnitate, arătând că unul singur
rotonit ca preot şi, prin harurile sale,
stat la baza ei şi mai ales a textelor este Dumnezeu, Dumnezeul viilor şi
a fost de mare fblos duhovnicesc mă-
A4czr/z.ro/ogz.z./or, mărturisitoare pen- al morţilor, Iisus Hristos, şi nu ido-
năstirii. A adomit în Domnul la vâr-
tru spaţiul creştin european. Acest 1ii creaţi de om. După bătăi cu vergi-
stade90deani,fiindînştiinţLatd;spre
prenume este atestat în foma Dc}- 1e şi înfometare, au fost decapitaţi în
ceasul morţii sale de către Sf. Teodo-
c7c7s' într-o perioadă foarte veche, fiind satul 1or, Ozovia, la 13 aprilie, zi de
sie. Pomenirea sa se face în Biserica
purtat de martiri. Cei care au studiat pomenire a lor în Biserica Orientală;
Răsăriteană la 24 septembrie.
documentele martirice cred că Dcrc7crs aflarea moaştelor celor trei Sfinţi es-
Prenumele a pătruns şi în onomas-
este un nume dac. Într-adevăr, nume- te prăznuită de Biserică la 2 august;
tica românească în fomele: Cop/z.e,
1e este foarte vechi şi îl putem iden- b) S/ A4îc. Dc7c7c7, originar din Persia,
C#prz.# (1512). Astăzi ca nume de fa-
tifica prin substratul tracic, fiind ase- a ajuns guvemator în timpul domniei
Tnjtiie.. Cuprian, Cuprinsu, Coprean,
mănător cu multe dintre cuvintele din lui Sapor, dregătorie care nu 1-a făcut
Coprinsu.
fondul arhaic al limbii greceşti. La să tăinuiască faptul că este creştin.
CUŞ v. Hus baza acestui prenume este o fomă gr. Auzind regele acest lucru, a trimis pe
8otc, -asoc (das, -dâdos), cu sensul de fiul său, împreună cu un slujitor, să-l
CVADRAT v. Codrat „lemn răşinos", „pin", în lat. fc!ec7cr, umărească şi să îl judece. Fiul rege-
*\at. `rulg. daeda. în Martirologii su" 1ui, Govc7e/cr, pregăteşte un foc într-un
CVARTUS v. Cuart
Sz.#c»czre figurează mai mulţi Sfinţi cuptor, în care să fie aruncat Dada.
CVINTILIAN v. Chintilian c" aicest"""e.. ai) Sf Mc. Dadas (Da- Acesta stinge focul cu puterea rugă-
c7cr/ cJ!.7ţ Ozovz.cr, un sat din apropierea ciunii. Impresionat profimd şi domic
CVIRIU v. Ipolit cetăţii de pe Dunăre, D#ros'for#7%, să îndeplinească şi el miracolul, Go-
astăzi Sz./z.s/rc7, un martir Care a Păti- vdela l-a întrebat pe Sfânt cine l-a în-
mit împreună cu A4cz)f7.7#2/s' şi g#z.7€Jz.- vrednicit cu o asemenea putere. Sf.
lianus (scris sti.. Chintilian, Chindi- Dada i-a răspuns : ,Jvri 7Î2ţ77!czj. c7cecrsfcr
/z.c777) în timpul domniei lui Diocleţi- vei fiace, ci şi împreună cu El vei fi" ,

D DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ceea ce s-a şi întâmplat, căci Govdela
a reuşit să stingă focul în acelaşi mod
şi s-a închinat lui Hristos, cerând să
fie botezat. Auzind de această întâm-
plare, regele a poruncit ca fiul său să
fie adus şi chinuit cumplit, ceea ce a
făcut ca acesta să-şi piardă viaţa vre-
melnică şi să o câştige pe cea Veşnică
întru Hristos. Sf. Dada a fost tăiat în
bucăţi la 29 septembrie, zi de pome-
nire a lui în Biserica Orientală; c) S/
A4lc. Dczc7c} v. Maxim.
În onomastica românească sensul
primar al temenului este întărit prin
toponimele „Piscul Dadelor" (Mus-
cel). Ca nume propriu este amintit
în mai multe izvoare vechi, în foma
Dada sti cm deriNîrf;e, Dadu, Dadişa,
Dadeş, Dateş, Dadilov (un ""e de
sat în Vlaşca). Ca nume de familie în-
registrat astăzi în mai multe variante:
Dada, Dadaci, Dadalan, Dadalau,
Dadalău, Dadami, Dadarlat, Dadcw
latt, Dadash, Dadau, Dadărlat, Da-
de, Daderlat, Dadiciu, Dadiloveanu,
Dadinopol, Dadîrlat, Dadu, Daduea-
nu, Daduianu.
DADAS v. Dada
DAFIN, DAFINA, prenume in-
fluenţate de onomastica grecească,
dar şi latină. La baza prenumelui se
află subst. comun gr. 8GpviiL (dâph-
ne) „laur", ce a intrat în onomastica
mediteraneeană şi s-a iăspândit ca
prenume în greacă, în fomele Dc7-^
pĂ#e. Aşa a fost numită o nimfă, fii-
ca lui Hsvsiou (Peneiou), de care se
îndrăgosteşte Apollo. Ca să scape de
răzbunarea lui, fiindcă îl respinge, ce-
re tatălui ei să o preschimbe în dafin
sau laur, nume pe care îl întâlnim în
AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
greacă şi în forrna AGpvt€ (Dâphnis).
Preluat din greacă, în latină are foma
Dcrp%z.77#s'. În onomastica româneas-
că este atestat ca prenume, Da/#, în
anul 1502 (DOR), dar şi cu varianta
Dc%7Îescc/. Sunt atestate şi fome fe-
minine, ca Dczfi#cz, Dcr%j.#c7 (doamna
lui Dabija-Vodă), după modelul că-
reia se formează o formă masculină,
Dc7%!.#. Este socotit, după atestările
de altădată, Dcr/#ă, Dc7/c7, Dc%cr, „nu-
me popular" (DOR). Sigur că poa-
te fi socotită fomia sau varianta ve-
che, Dc%#, Dc%#cr, dublet arhaic pen-
tru prenumele foarte răspândit astăzi,
Laur, Laura.
DALMAT, prenume care indică
originea, locul în care s-a născut cel
care îl poartă. S/ Dc7/maf este origi-
nar din Dalmaţia, o ţară mică, aşeza-
tă în arhaicul ţinut al //z.rz.c#/%z., zona
muntoasă de pe coasta Mării Adria-
tice. A trăit în vremea împăratului
Teodosie cel Mare, slujind ca ostaş în
amata acestuia, căci coasta dalma-
tă făcea parte din lmperiul Bizantin.
Această zonă a fost creştinată în tim-
pul Sf. Apostol Pavel, aşa cum reiese
dintr-o epistolă trimisă lui Timotei:
„Că Dimas, iubind veacul de acum,
m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic,
Crescent în Galatia, Tit în Dalma-
/z.c!" (11 Timotei 4,10). Pentru a sluji
numai lui Dumnezeu, Sf. Dalmat şi-a
părăsit familia, luând cu el pe unul
din fii, Fcr%s4 şi împreună au plecat la
Mănăstirea Dalmaţilor, unde slujea
un cuvios egumen cu numele JScrc%j.e.
Demn umaş al C#i/. JsczcĂz.e, prin
post şi rugăciune, Sf. Dalmat dobân-
deşte haruri deosebite, în uma cărora
este hirotonit preot şi numit egumen
al mănăstirii de către ,chiar Cuv. Isa-
chie şi de patriarhul Constantinopo-
1ului, S/ ,4/z.c. Sf. Dalmat este invitat
la al llI-1ea Sinod Ecumenic din Efes,
unde a fost făcut arhimandrit şi unde
ţine o cuvântare ascultată cu mare in-
teres de Sfinţii Părinţi şi de împărat.
Trece la Domnul la 3 august, zi de
pomenire a sa şi a fiului său Fc7#s/.
În onomastica românească nu s-au
păstrat fomele iniţiale, c7cr/7#c7/ fiind
un atribut, o caracteristică a locului,
având sensul „din Dalmaţia", „cu pri-
vire la Dalmaţia". Prima parte, c7c7/-,
este prezentă într-o serie de nume de
familie înregistrate astăzi, dar este ris-
cantă asocierea, deoarece nu avem po-
sibilitatea de verificare. Câteva exem-
prie.. Dalaman, Dală, Dalban c5flf3. '
DAMASCHIN, prenume mai rar
întâlnit astăzi, dar frecvent în sec. al
XVII-lea. ,Corespunde prenumelui
gr. AciHCLOKTivoc. (Damask6nos), ca-
re nu este altceva decât un adjectiv
prin care se indică provenienţa, „din
Damasc", cunoscutul, marele şi stră-
vechiul oraş sirian. Unii cercetători
au încercat să afle ce se ascunde sub
numele Dcr7%c}sc, care reflectă, după
cum este firesc, specificul locului din
punct de vedere geografic. Deci for-
mele termenului, atestate şi în ebrai-
că, c7czmmesĂe*, indică sensul „locali-
tate scăldată de ape". Prenumele `este
prezent în onomastica.creştină, fiind
menţionaţi în s/.7?a]cC7r mai muiţi mar-
tiri: a) S/ Mc. Dc7mcrsc%7.7!, originar
din satul Garbovo din apropierea Târ-
novei, care L-a mărturisit pe Hristos
la anul 1770 şi a murit prin sugruma-
D
re într-o zi de 16 ianuarie, zi de po-
menire în Biserica Răsăriteană; b) S/
Nou mucenic Damaschin L-a. rriăîr"+
risit pe lisus Hristos la Constantino-
pol, în anul 1681, şi s-a săvârşit prin
martiriu, la 13 noiembrie, zi de po-
menire în Biserica Răsăriteană; c) S/,
Ioan Damaschin v.loom; .. =\
În onomastica românească pre-
numele Dc7mc7ScĂz.# are fomiele Dcr-
mc}s'c%J.73cr (pentru feminin), A4:c}s'-
chin, Mascan, Schina. Prin iriflHeîn-
ţa exercitată de Sf. Ioan Damaschin,
mulţi preoţi şi cărturari au purtat
îiGest rr"me. Ex. Damaschin Bojincă
(1802-1869), istoric şi Publicist, CU
lucrări de istorie românească şi uni-
versală. Ca nume de familie es.te în-
registrat astăzi: Dcrmcrsccr#, Dc7j%crs-
chin,i Damaschinopol, Damasoti,
Damaşaru, Damaşcan, Damazoff;
Mascaliuc, Mascan, Mascaş.
DAMIAN, DAMIANA, prenu-
me provenit din numele de persoană\
de origine gr. AGriGvoc (Damiânos),
explicat tot printr-o fomă adjecti-
vală, derivată din rădăcina verbului
saHctcD şi 6ciHci€o) (damâo) „a supu-
ne", „a domestici", „a aşeza"; cJo- es-
te o rădăcină indo-euopeană, pre-
zentă în toate limbile arhaice. Lati-
nescul c7ome§/z.c#§ este un derivat de
la cuvântul c7om#s „casă". Dc7mj.c77? ar
însemna „cel care îmblânzeşte", „po-
toleşte". Prenumele nu este pfea răs-
pândit, atestarea lui în onomastica
creştină explicându-s,e prin martiriul
unor creştini deveniţi „Sfinţi prezenţi
`rrL SinaJcar.. &) Sf t Mc. Cosma şi Pa-
mian v. Cosmai., b) Sff Mc. Cosma şi
Dc7mz.c7# sunt doi fraţi, fiii unei mame

D AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
creştine, cu nume teoforic Deoc7o-
ţc! (scris şi reoc7o/c!/. S-au născut în
Arabia şi au părăsit-o, venind în Si-
ria, în oraşul Cyr, unde se aflau mulţi
creştini bolnavi, nevoiţi să părăseas-
că Palestina din cauza persecuţiilor.
În ceea ce priveşte onorariul, aceşti
medici aplicau cuvântul Evc}72g%e/z.-
ei.. ,În dar aţi luai (primit) , ^m dar să
c7cr#'', de aceea au fost supranumiţi
4J7org};reLŞ „fără de arginţi", adică S/
doctori`f iără de arginţi. Prin b"riăîr*a-
tea şi priceperea lor,. c7oc/orz.z./ărc.z' c/e
crrgg.7c/z. Cosma şi Damian aduceau
multe suflete la Hristos, ceea ce a fă-
cut ca guvematorul Lysis să reacţio-
neze şi să-i cheme la tribunal, cerân-
du-le să aducă ofi.ande zeilor cinstiţi
de împărat. Aceştia au reftzat şi au
fost condamnaţi la moarte, maltrataţi
şi în cele din umă decapitaţi. A4crr-
ţz.ro/ogz.e// jlomcz# aminteşte un fapt
petrecut în timpul împăratului Justi-
nian, care, grav bolnav fiind, s-a ru-
gat lui Dumnezeu prin mijlocireă ce-
lor doi Sfinţi tămăduitori şi astfel s-a
vindecat. Drept recunoştinţă, a fortifi-
cat oraşul Cyr, în care se aflau moaş-
tele Sfinţilor, şi a renovat biserica ce
a;Nea,t[ra;mHI Sf i doctori Cosma şi Da-
77ez.c}7? din Constantinopol, constru-
ind şi o altă biserică în cinstea SJÎ7?/z.-
lor doctori fiară de arginţi. MiiEwcorinl
vindecării împăratului a întărit cultul
pentru aceşti Sfinţi, a căror mamă este
menţionată cu numele în Biserica S/
reoc7osz.e din Palestina. Biserica Ori-
entală îi pomeneşte la 1 noiembrie,
iar cea Occidentală, la 26 septembrie;
c) Sţ Mc. Damian v . A:mflm.
În onomastica românească avem o
mulţime de atestări, prenumele deve-
nind, în cele mai multe cazuri, nume
de faimI+ie.. Damian, Damianidis, Da-
mianoJ; Damianov, Damianuc, Dami-
deanu, Damiean, Damienescu, Da-
mienoiu, Damiescu, Damiloiu, Dami-
nescu, Daminuţă, Damirescu, Damoc,
Dămian, Dămieni, Dămiescu, Demi-
an, Dimian, Domian, Dămen. Deme-
nescu, Deminescu, Diminescu.
DAN, DANA, prenume fi.ecven-
te şi în trecut, şi astăzi, făcând parte
din tradiţia onomastică românească.
Ele sunt atestate în număr mare şi în
fomie variate, înainte de 1400: Dcr7?
1385, Dcz7?cz.e// 1389, Dă#7.şor 1392,
repartizate în toate zonele ţării, în Ma-
ramureş şi Moldova; Dc]73, j Dci7ecz.%,
Dcz77c# şi DG7cwcă în documentele lui
Ştefan cel Mare. În ceea ce priveşte
etimologia şi semnificaţia cuvântului,
specialiştii îl declară un împrumut, cu
tehnică de fomiare din numele slave
vecine, soluţie cu care nu putem fi d6
acord din două motive: răspândirea
numelui cu multitudinea lui de vari-
ante înainte de 1400 şi existenţa Tra-
diţiei bisericeşti cu opt secole înainte
de creştinarea slavilor. Deci numele
poate fi un hipocoristic de la numele
biblic Dcz#z.e/, în ebr. Dcr#j.Ăe/, cu sen-
sul „Domnul este judecătorul", sau
constituie un echivalent al ebraicului
Dcz# ,jude" sau pur şi simplu o creaţie
de la numele comun c7c]r, un substan-
tiv regresiv de la c7crre < vb. c7 c7cz, în
concuenţă cu gr. %cw „graţie divină",
„cadou", „ceea ce ai primit în dar".
Pruncii sunt şi au fost simţiţi ca un dar
de la Dumnezeu, ceea ce exprimă cu-
vântul grecesc 77!eoc7oros' şi cel slav
Bogc7c77?. Amintim că, începând cu
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
1387, a existat o dinastie a Dă#eşfz.-
/or. Numele s-au putut dezvolta para-
lel, fără necesitatea împrumutului, ca
în cazul termenilor tehnici, necesari
în a desemna fenomene şi concepte
noi. Unii specialişti tratează cele do-
uă nume, Dcr7? şi Dcz72z.e/, în conţinutul
ac6iuiaşi articoi, aiţii separat, pe crite-
riul etimologiei diferite. Având în ve-
dere răspândirea numelui Dan în Evul
Mediu românesc, înclinăm să credem
că este luat direct din yecĂz.#/ resfcz-
me#/, unde apare explicaţia semnifi-
caţiei dată de noi ca „dar al lui Dum-
"ez!BN" .. .Jtoaba Rahilei a zămislit şi a
născut lui lqcov un fiu. Atunci Rahila
a zis : «Dwnnezeu mi-af ăacut dreptaie,
a auzti glasul meu şi mi-a datfiu». De
aceea i-a pus numele Dan" (FaicereeL
30, 5-6). Este folosit din vechime şi
ca nume de familie: Dcr#, Dcz;Îcr, Dc}-
nacu, Danaila, Danailă, Danalache,
Danalachi, Dană, Dancan, Dancaneţ,
Dcmcasîu, Dancaş, Dancă, Dancău,
Danceanu, Dancescu, Danul, Daneş,
Dqnic, Danel, Dănel, Dăniţă, Danie,
Dania, Danco, Dancu, Danca, Dan-
caneţ, Dancea, Danciu, Dane, Dcmea,
Danec, Daneliuc, Danicel, Dancov,
Danică, Daniş, Danovici, Danov-
schi, Dam, Dăncel, Dăncău, Dăncilă,
Dă;cuş, Dănaie, Dănăiaş, Dănăiat,
Dănăşel, Dăneciu, Dăneţ, Dărică,
Dănicel, Dămţ(ă), Dănescul, Dănea-
sa, Dăneşti, Dănac, Dănae, Dănă-
iaş, Dănăiaţ, Dănaş, Dănel, Dăn.ăşel,
Dănăţoiu, Dănău, Dănăuţă, Dăne-
iu, Dăneciu, Dăneuţă, Dănică, Dăni-
cel, Dănicei, Dănici, Dănişor, Dăni-
ţă, Dăniuş, Dănoiu, Dăneţ, Dăncău,
Dănceu, Dăncioiu, Dăncilă, Dăncilo-
iu, Dăncuş, Dănăricu, Dănărâcu.
D
DANIEL, DANIELA, prenume
ce are la bază numele profetului bi-
blic Dcz#z.e/, un tânăr educat la cur-
tea regelui Nabucodonosor. Lingviş-
tii explică acest nume prin două ele-
mente specifice limbii ebraice: Dc77?
+ -z.Ăe/. Dcr7ţ ar fi o formă verbală cu
sensul de ,judecată", dar şi „îndu-
rare", „dăruire" + z.%e/, o prescurta-
re cu care era desemnat /cr%ve, după
numele Său E/oĂz.77?. Sintagma ar în-
semna „Dumnezeu a dat" sau „Dum-
nezeu S-a îndurat". Fiind un nume te-
oforic, a fost preluat de mulţi creştini
şi îl găsim atestat în Europa înainţe
de sec.t al XII-1ea, în Biserica Occi-
dentală, dar şi în cea Orientală. For-
ma diferă după influenţa suferită în
cele două limbi ale culturii medieva-
\e, Lst. Daniel, ~elis ş± Danielus şi gr.
AGvtTi^ (Daniel, citit Daniil). Adapta-
rea lui la limba română s-a făcut prin
influenţăgreăcă,cupronunţarealuin
(eta) la fel cu cea grecească (ita), adi-
că i rDcr#z.z.//. Foma este atestată în
1369, pronunţare preluată şi de slavi
în textele bisericeşti de limbă slavo-
nă. Prenumele a pătruns de timpuiu
în onomastica creştină prin influ.en-
ţa prorocului Dc}72j.e/ şi a unor Sfinţi
c" a;cest r["me.. a,) Sf Proroc Daniel,
un tânăr iudeu, din neamul lui Dc7vz.c7,
din sec. al VI-lea î.Hr. A fost luat în
robie de către Nabucodonosor, îm-
preună cu alţi tineri din acelaşi ne-
a;rn sLles, Anania, Azaria ş± Misail. Cu
toţii au dat dovadă de înţelepciune,
asimilând toată învăţătura primită în
Babilon, fără să uite credinţa primi-
tă în casele lor, în lerusalim. Ca răs-
plată, au fost numiţi în slujbe înalte
ale împărăţiei caldeene, slujbe în ca-
D AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
re Daniel şi ceilalţi au putut să arate
înţelepciunea şi credinţa lor. Despre
viaţa şi minunile Sf. Proroc Daniel
a:fl-am din Cartea Daniel, a. Vechiului
res/c7me#f, cuprinsă între cărţile Jeze-
cĂz.e/ şi Ozec7. Tot ce a realizat Daniel
la curtea regelui a fost rezultatul cre-
dinţei sale, lăudând în fiecare clipă pe
Du:rrmeze". ,A început Daniel a grăi..
-Săfie numele lui Dumnezeu binecu-
vântat din veac şi până în veac, că a
Lui este înţelepciunea şi puterea. Şi
El 'este Cel care schimbă timpurile şi
Ceasurile, Cel care dă jos de pe tron
pe regi şi Cel care îi pune; El dă înţe-
lepciune celor înţelepţi şi ştiinţă ce-
/or prz.cepc//z." (Daniel 2, 20-21). 0
altă caracterizare a credinţei şi bună-
tăţii lui Daniel este făcută de /ezecĂz.-
e/, care îl pune alături de Noe şi lov:
Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi,
Noe, Dcmiel şi lov, apoi aceştia, prin
dreptatealor,şi-arscăpanumaiviaţa
lor, zice Domnul Dumnezeu" (+ez;e-
chiel 14,14). Într-adevăr, Domnul îl
scapă din groapa cu lei şi' din alte pri-
mejdii, ajungând la adânci bătrâneţe,
căci cu pace s-a mutat la Domnul în
ziua de 17 decembrie, zi de pomeni-
re a Sfântului în Biserica Orientală;
tjh Preacuviosul Daniil Stâlpnicul,
originar din Mesopotamia, din epăr-
hia Samosatelor, fiul 1ui llie şi al
Martei, creştini care 1-au dus la mă-
năstire la vârsta de cinci ani, unde s-a
supus ascultării schimniceşti. Curând
a plecat să ceară Sf. Simeon Stâlpni-
cul binecuvântarea întru nevoinţă, şi
de aici s-a îndreptat spre Tracia, sta-
bilindu-se la Anaplu. Aici a pătimit
stând închis într-un templu rămas de
la slujirea idolilor, apoi s-a suit pe un
stâlp, unde cu multă răbdare a suferit
toate intemperiile naturii: arşiţa verii,
zăpezile şi vânturile iemii, ploile de
toamnă şi de primăvară. Pe măsura
suferinţelor se mărea şi cununa haru-
rilor, Daniil devenind un mare făcă-
tor de minuni, auzite şi de împăraţii
Leon, Zenon şi chiar de Vasilisc ti-
ranul. Trece la Domnul în anul 490,
în ziua de 1 1 decembrie, zi de pome-
nire a Sfantului în Biserica Orienta-
Tăîr, c) Sfi Daniil, sihastrul de la Vo-
ro77e/, cunoscut şi sub numele Dci#!.J./
schimonahul, ce\ care s-a. năziscut ^\n-
tr-o casă de ţărani ce aparţineau de
Episcopia din Rădăuţi. Atras de viaţa
monahicească, intră la mănăstirea din
Rădăuţi, primind în locul numeluî de
botez, Dz.m!.ţrj'e, pe cel de Dcrvjc7. Du-
pă ce se deprinde cu regulile vieţii
monahale, doreşte să se retragă în si-
hăstrie şi alege Schitul S/ 4avre#/!.e,
în apropierea satului Lcr#rt7 (Lavra),
de la numele schitului. Aici, în scurt
timp, a îmbrăcat „schima cea mare",
ultima treaptă a călugăriei, şi a primit
numele de Dc}7!z.z./. De aici a plecat
mai sus, într-un loc şi mai retras, fă-
cându-şi altar de închinăciune şi chi-
lie într-o stâncă. Cuând s-a făcut cu-
noscut prin bunătatea şi ajutorul dat
celor ce aveau nevoie şi se înălţau cu
duhul. Într-o astfel de împrejurare l-a
cunoscut viitorul domn al Moldovei,
Ştefan cel Mare, care a găsit sprijin
şi încurajare la pierderea părintelui
său, Bogdan âl lI-1ea, şi i-a devenit,
curând, fiu duhovnicesc. Viaţa Sfan-
tului Daniil va fi relatată de cronicarii
Grigore Ureche şi lon Neculce. Nu
se ştie anul trecerii la Domnul a celui
ce aL fiost num±t ş± Daniil cel Nou, aşa,
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
cum reiese dintr-un act al 1ui leremia
Vodă Movilă, din decembrie 1599, în
care se întărea dania câtorva sate de
dincolo de Prut, închinate Mănăstirii
Voroneţ, hrisov în care era vorba de
statutul Mănăstirii Voroneţ şi în care
se piedHzîr. „..unde se odihnesc sf in-
telemoaştiiapreacwiosuluişipurtă-
torului de Dumnezeu, părintelui nos-
tru, Daniil cel Nou" (Sfi daco-rom.,
p. 75). 0 altă mărturie, în care este
folosită aceeaşi sintagmă, „Daniil cel
Nou", este o însemnare din 1550, fă-
cută pe un manuscris slavon, dăruit
de un monah cu numele loan Mănăs-
tiriiv oEo"€ţ „unde din f iragedă tine-
reţe şi din copilărie, m-am făgăduit
lui Dumezeu, cu "găciuhile Sft Pă-
rintelui nostru, Daniil cel Nou, şi un-
de am primit mântuitorul şi îngeres-
culi cin" (ud., .Lb.). Sf tântul Daniil Si-
Ăc}§fr#/ apare în lucrarea teologului
ucrainean Zaharia Kopistenski, Pa/z.-
7Îoc7j.cr (1621 -1622) în sintagma ,J)o-
niil, Sf lântul f ăacător de minurii" , de La
Voroneţ, notă preluată şi de mitropo-
litul Dosoftei în yz.crfc} şz. pefrecerec}
Sjî%/or (vol. 11, Iaşi, 1686, f. 152).
Încă din viaţă, puterea de Sfânt a ce-
lui ce a trăit în singurătate, post Şi ru-
găciune a fost simţită şi. conştientiza-
tă de contemporani, dar canonizarea
de către BOR s-a făcut abia la 20 iu-
1ie 1992, când s-a hotărât pomenirea
Sf. Daniil în cadrul Bisericii noastre
la 18 decembrie; d) S/ A4c. Dcr#!.e/ v.
Hariton; e) S/ Dcr7Î!.e/ v. Isaia; D S/
Mc. Daniil din Tasios v. M:2.cedon.,
g) Sff Mc. Daniil v. Pi+mfti.
Vechimea şi popularitatea nu-
melui Dc7#j.z./, în onomastica creştină
românească, se deduce şi din evoluţia
D
sa spre fomele populare ca DĂ#}./ă,
Nz./ă, de unde toponimul Dci#j./eşj!..
Vairiîmhe ca:. Daniil, Daneil, Danie-
liuc, Danielopol, Danil, Dănila, Da-
nilescu, Adăniloaei, Dănil, Dănilă,
Nilă, Dănealescu, Dănăilă, Danailu,
Dcr#c7/e, De7%./ă, cele mai mrilte, prin
vechime şi frecvenţă, au devenit nu-
me de familie, ce au generat alte for-
me, ca cele îmegistrate astăzi: Dc}#z.-
el, Danielache, Danielas, Danieles-
cu, Darielevici, Danieli, Danielian,
Danieliuc, Danielopol, Darielopo-
lu, Danielopulos, Danielcuc, Dari-
il, Daniilescu, Danil, Danila, Danil-
cu, Danilescu, Danilevici, Daniliu,
Daniliuc, Danilopulos, Danilov, Da~
nilova, Danillovici, Daniluc.
DARIE, DARIA, nume persane,
ajunse până la noi prin filieră greacă,
AupgioG (Dăreios), numele fiind adap-
tate la sistemul fonetic grecesc, după
foma persană Dcrrq/crvcr@c/S, mai
târziu Dcz7iqy. Primul nume este com-
pus din două elemente, verbul c7c7ncp;cr-
772z.)/ „a ţine", „a avea" + vc}s#Ă „bun",
„bine", deci Dcrrc});cn;c7%#§ „cel care
posedă binele", „cel care menţine bi-
nele". În greacă se simplifică fomia
pânălaceadeDczr!'os,carevafireţinu-
tă şi în versiunea latină, cu schimbarea
acentului de pe i pe\ a, şi cu desinen-
ţa us, Dcjrj.#s'. Este un prenume preluat
de creştini chiar din primele secole. În
Martirologii se &ffia. "ryehe Sf i Daria,
preoteasă sau vestală a zeiţei Minerva,
devenită martiră la Roma, împreună
cu soţul ei ffrj.sc}#/, care a convertit-o
la creştinism, rugând-o să respecte o
cerinţă, aceea de a convieţui în legă-
mânt de castitate v. Hrisant.
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
Cele două prenume au fost şi con-
tinuă să fie utilizate în onomastica ro-
mânească actuală. Interesante sunt
fome ca: Dcrrz.c} (nume de bărbat),
Dara, Darian ş± Dariia (""e de fle-
meie). Foma lat. Dcrrj.#s este prefe-
rată de ,intelectuali, în timp ce Dc}rz.G,
Dcrrz. sunt forme mult mai răspândi-
te. Dăriescul, Darîu, Dăriciu (1768),
Derioiu, Daria, Darie, Darian sti
Dczr/.cz7e sunt nume de familie care au
dezvoltat alte derivate: DCJre, Dc7r%c},
Dari, Daria, Darian, Dariciuc, Da-
rida. Darie, Dariu, Darjan, Dărjan,
Dărescu, Dăriescu, Dăringă, Dăriu-
ţă, Dăringă, Dărângă.
DASIE, prenume vechi în ono-
mastica românească, specific zonei
locuite de români sau de valahi. La
baza acestui prenume se află un ad-
jectiv trac, identificat prin gr. 8oo\)€
(dasys), c7cisz.e{s, având sensul (des=
pre animale) „cu blană"; (despre oa-
meni) „cu barbă", „bărbos"; (despre
terenuri) „împădurit". Ca prenume
este înregistrat în lat. vulgară Dcr-
sj.#s, Dcrssz.%s', frecvent în inscripţii
(Romcz-772rez.ci.cz, p. 58). S-a păstrat
dialecta din foma primară de adjec-
tiv, în meglenoromână c7c}ş, cu sensul
„mielul păstrat în casă", iar ca pre-
nume este înregistrat în daco-româ-
nă, Dcrş#, Dc7şcr, Dcrşec}, unele fome
fiind acum nume de familie, în care
s > ş.. Daşanu, Daşcă, Daşchievici,
Daşcov, Daşcu, Daşoveanu, Daşu.
În onomastica creştină a pătruns prin
numele ce aparţin mai.multor Sfinţi:
ai) Sf Mc. Dasius (scrţs şî Tasius), os-
taş al cărui act martiric arată, după
opinia unor istorici, că a fost ucis în
140
\
cetatea Axiopolis, în timpul lui Ma-
ximian, la anul 298, iar moaştele i-au
fostaşezatemaitârziulaDurostorum,
astăzi Silistra, la 20 noiembrie; după
alţii, ar fi suferit martiriul în cetatea
Durostorum, în 304, sub Diocleţian.
Originar din Axiopolis, o aşezare în
apropierea Cemavodei de astăzi, era
ostaş în amata romană în timpu| per-
secuţiilor lui Diocleţian. Din actul
său martiric aflăm o mulţime de da-
te despre viaţa organizată a armatei
romane, despre obiceiuri şi sărbători.
Ostaşul Dcrs'!.#s' a căzut la so#i să fie
„regele satumaliilor", sărbătoare în-
chinată lui Sc}fe/r# (Cro72o§ la greci),
în cinstea căruia se organiza o petre-
cere care era pregătită timp de 30 de
zile, perioadă în care cel ce era decla-
rat „rege al satumaliilor", împodo-
bit ca un rege, îşi putea îngădui ori-
ce sacrilegiu, căci la sfârşitul perioa-
dei uma să fie sacrificat, adus jertfa
lui Satum. Dczsj.%S, fiind creştin, nu a
putut nici o clipă să accepte acest .tip
de sacrificiu şi a declarat că singurul
căruia 1 se poate jertfi este lisus Hris-
tos, pentru a obţine prin aceastăjertfă
viaţa veşnică. A fost închis şi judecat
de comandantul militar Bassus care,
uimit de voinţa de fier a Sfântului, a
dat ordin să fie aplicate cele mai săl-
batice suplicii şi apoi să fie decapitat,
ceea ce s-a şi petrecut în anul 304, la
20 noiembrie. Moaştele sale au fost
duse la Durostorum, iar din anul 579
la Ancona, în ltalia, unde se păstrea-
ză până astăzi în Biserica S/ C);r!.c}-
c#s. Pe sarcofag se află o inscripţie
grece&stiii.. ,Aici zace Sf lântul martir
Dasios, adus din Durostor" Usft da-
co-ro7#., p. 40), înţelegându-se Du-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
rostorum; b) S/ Mc. Dc}S{.e, martir din
Damasc, ucis prin decapitare, împre-
unăa cH Chesarie, Savinian, Agripa
şi alţii, pomeniţi de Biserica Răsări-
teană la 1 noiembrie; c) S/ A4lc. Dc}-
sz.e a suferit martiriul împreună cu S/
A4c. A4czroJ?, după multe suplicii fiind
ucişi prin decapitare, la 18 iulie, zi de
prăznuire a lor în Biserica Răsăritea-
nă; d) S/ A4:c. Dczsz.#s v. Chindeu.
În româna veche, numită şi
stră-română, temenul era frecvent.
Astfel s-au păstrat astăzi, nume de fa-
rriiri+e ca:. Dasi, Dasicomis, Dasopu-
lous, Dasoveanu, Dasu, Dasuki, Da-
şanu, Daşcă, Daşchevici.
DASIUS v. Dasie
DAUSAS v. Eliodor
DAVID, cognomen ebraic foarte
vechi, nume purtat de cel de-al doilea
rege al lsraelului, între anii 1012-972
î.Hr., considerat fondatorul unui re-
gat unit şi independent. Credincios şi
plin de iubire şi recunoştinţă pentru
victoriile purtate, DCM.d cântă pute-
rea lui Dumnezeu în Pscr/77cz.z. ce alcă-
triesc Psaltirea. Dawidh, ţorma, ţi"
melui în ebraică, are - după ipotezele
lingviştilor -un dublu înţeles. Primul
înţeles ar fi acela de „drăgălaş", „iu-
bit", cuvântul ar proveni din limba-
jul copiilor, „cel iubit de părinţi". Cel
de-al doilea ar fi de „conducător", de-
oarece se presupune că numele, ar fi
fost, iniţial, un supranume oficial al
împăratului. Cea de-a doua soluţie
pare mai plauzibilă. Fiind un nume
purtat de un împărat curajos şi cre-
dincios, autor al textului Psc}/fz.rez. din
yec%z.#/ resfc7we#f, a fost preluat şi
D
de creştini şi este foarte răspândit în
Europa şi America. Este atestat şi ca
nume de Sfinţi martiri: a) S/ A4:c. Dc7-
vz.c7, ucis prin înfigerea de săgeţi, păti-
mind împreună cu Sf. Mz.#cz şi Jocz# la
12 aprilie, zi de pomenire a lor în Bi-
serica Orientală; b) Precrcctvz.os'zj/ pă-
rinte David, cel din Tesalonic. V.Tîrţa
Sfantului este cu totul deosebită,, fiind
socotită ca a unui înger întrupat. Din
copilărie a părăsit casa, făcându-şi
un culcuş într-o grădină de migdali,
petrecând acolo vara şi iama, fără a
simţi asprimea iemii sau arşiţa verii.
Prin rugăciune şi viaţă curată ajunge
să depăşească neajunsuile firii ome-
neşti şi să-i uimească astfel pe toţi cei
din jur. Se mută la Domnul 1a 26 iu-
nie, zi de pomenire a Sf. David în Bi-
serica Răsăriteană.
Înonomasticaromânească,prenu-
mele Dciw.d este prezent din perioa-
da veche a creştinismului, apărând
sub cele două forme, masculin şi fe-
minin, şi în toponime chiar din tim-
pul lui Ştefan cel Mare: Dc".c7e§c2{/,
Davida ("me de Semeie), Davideşti,
Davidoaia, Davidel, Dăvid, Dăvi-
deri (topori")., Daghid, Daghii, Da~
id, Daidu, Didu, Davel, Dcwiţa, Da-
viţoiu, Davoca, Detu, Deta. CaL rrN"e
de. familie înregistrat astăzi: Dcwz.c7,
Davida, Davideanu, Davidel, Davi-
denco, Dcwidescu, Davidoglu, Davi-
doiu, Davidov, Davidovici, Davidui-
ca, Davidzon, Dcwila, Davis, Davito-
iu, Daviţoiu.
DECEBAL, prenume introdus în
onomastica românească modemă da-
torită virtuţilor ilustrului rege al da-
cilor. Este un nume de origine ge-
 D AURELIA BĂLAN-MI HAILOVICI
to-dacă, despre semnificaţia căruia
nu se pot da prea multe informaţii,
deoarece singura modalitate de a cu-
noaşte această limbă preromană este
studiul şi analiza fomelor geto-dace
®ăstrate în limbă) prin similitudini-
le lor, fomale şi de conţinut, cu for-
me arhaice ale limbilor greacă, latină
populară şi albaneză. Lingviştii apro-
pie numele lui Decebcr/ de cel al lui
Dece#e# şi încearcă o explicaţie prin
radicalul c7ekg ,,a acoperi", „a prote-
ja", cu referire la nuanţa mistică. Es-
te întâlnit în familiile care au un cult
pentru trecutul românesc străbun, iar
prenumele, rar întâlnit, a devenit nu-
me de familie: Decec7, Dececr#, De-
cei, Decenco, Decev, Decianu, Deci-
co, Deciu, Deciulescu.
DELIA, nume roman preluat din
greacă, unde De/j.ci definea numele
unei sărbători aţeniene care avea loc
în amintirea plecării lui Tez`eu în Cre-
ta. Temenul mai era folosit ca un de-
teminant feminin, însemnând „locu-
itoare a insulei AnhQs (Delos)". Se
ştiecăinsulaDeloserasocotităpatria
lui Apollo şi a surorii sale, Artemis.
De altfel, o formă de pl. ATi^tctsTic
(Deliâdes), nume dat lui Beleros, fra-
tele lui Bellerophon, circula în litera-
tura mitologică.
În onomastica românească actua-
lă prenumele s-a răspândit prin influ-
enţa modelelor reprezentate de per-
sonajele literare care au purtat acest
nume.
Este un nume ftecvent, ce datea-
ză de la începtutul sec. al XX-lea, aşa
încât îl găsim atestat ca nume de fa-
rrime.. Delian, Deliandes, Delianis,
142
Delţbal, Delibaş, Delibaşi, Delic,
Delican, Delide, Delianu, Deleanu.
` DEMOCRITv. Secund
DEMOSTENE,prenumedeorigi-
ne greacă, răspândit prin influenţa de-
osebităpecareaavut-oomulpoliticşi
marele orator atenian Dewos'/e#e. Fi-
ind un nume vechi grecesc, este com-
pus din două cuvinte distincte, A"oe
(demos) „popor" + o0gviis (sth6nes)
„fo#ă", „putere", ceea ce s-ar gbsa cu
"foFnaopnoop:Ţs|tT;,;.românească,prenu-
mele s-a impus prin influenţa puter-
nică a literaturii neogreceşti şi a celei
clasice, dar şi prin influenţa greceas-
că directă.
DEODOTA v. Damian
DESIDERIE v. Dezideriu
DESPINA, prenume ce face par-
te dintr-o familie lexicală dezvolta-
tă în limba română cu valori peiora-
tiNe (despot, despotism), djrn o""za
purtării neomeneşti, lipsită de noble-
ţe, a celor care au fost vremelnic stă-
pâni, regi. Iniţial, în greaca veche,
88o7[omc (deJsp6tes) însemna „stăpân
al casei", apoi „stăpân al unui ducat"
şi rege, ,;stăpân al unei ţări". Prin rea-
ua guvemare în care puterile suvera-
nului erau nelimitate, s-a dezvoltat
ideea de tiran. De§pj.#c} este o fomă
ce provine de la c7espo/es' + suf.-z.#o,
un substantiv care o desemna pe soţia
sau fiica „despotului". În greacă exis-
tă foma Aso7iowct (Despoina), fomă
ce a intrat şi în mediobulgară.
În limba română, temenul a fost
folosit ca atribut al politeţii, prece-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
dând prenumele domniţelor, ca de
ex. Despz.73ci A4#z./cz, soţia lui Neagoe
Basarab, prin extensiune „doamnă",
„stăpână". Ca prenume este atestat
din sec. al XVI-1ea, cu variantele:
Despinian, Dăspina, Despa, Despe,
Despecz, Despc}# (nume bărbătesc),
Odespa, Dospina, Dospinu, Dospi-
nescu, Dospinoiu, Doschin, Doschi-
Jtzţ/ (nume de bărbat) etc. Fome în-
registrate astăzi ca nume de familie:
Despa, Despan, Despescu, Despima,
Despinoiu.
DESPOT, prenume ce se va dez-
volta din apelativele folosite în Bi-
zanţ în situajii speciale: a) titlu prin-
ciar acordat membril6r familiei im-
p6riale şi celor înrudiţi prin căsătorie
cu aceasta; b) calificativ acordat pre-
laţilor oriodocşi, redat mai târziu
prin slavonul „vlădică", rom. „stă-
pân`hl". Folosit ca nume în sintag-
ma Despo/-yocJă, de către loan Ba-
silic Eraclide, domn al Moldovei
(1561-1563), se pecetluieşte\ sensul
negativ al termenului, din cauza com-
pqftării sale de parvenit §i de uzupa-
tor al 1ui Alexandru Lăpuşneanu. Ca
prenurie este atestat în forma Dg§po/
stlDispod(i).
Prenumele s-a folosit în perioai
da în care numele nu includea nuanţa
peiorativă, dovadă fiind faptul că' nu
a rămas ca nume de familie decât izo-
la:k. Despoiu, Despot, Despotovici.
DEZIDERIE v. Dezideriu
DEZIDERIU, prenume din lat.
De§z.c7erj.#s, provenit dintr-o fomă
adjectivală, creată de la subst. c7esz.-
c7erz.%m „dorinţă". Astăzi este puţin
D
folosit, dar a cunoscut o mare răspân-
dire în sec. al XVIII-lea, al XIX-lea
şi al XX-1ea. Fiind simţit ca un nu-
me deschizător de şanse, s-a răspân-
dit printre creştini şi ajunge să fie în-
registrat în A4lcrr/!.ro/ogz.g., ca nume ale
unor creştini care, în sec. al IV-lea,
au primit moarte hartirică: a) S/ A4c.
De;z.c/erz.#, episcop al cetăţii Langres
(Franţa), îi întâmpină pe cucerito-
rii vandali cu S/ Evc}#gĂe/z.e în mâ-
nă: Aceştia nu-i acordă bătrânului,
nici celor care erau în jurul lui, nici
o atenţie, aşa încât este executat pe
loc, împreună cu cei care îl însoţeau.
Anul execuţiei a fost 407, în ziua de
23 mai, zi de pomenire a Sfântului în
Biserica Occidentală; b) S/ A4c. De-
zz.c7erz.#, episcop de Viena, torturat
din porunca reginei Brunehilde, fiica
regelui vizigot Athanaglid, căsătorită
în 567 cu regele Austriei, dar care du-
cea o viaţă scandaloasă, de o imora-
litate i?şită din comun, pentm care a
fost criticată, în mod public, de epi-
scopul Dezideriu, ucis apoi de osta-
şii ei. Pomenirea sa se face în Biseri-
ca Romano-catolică tot în ziua de 23
mtii., c) Cuv. Dezideriu (scris ş± Dezi-
c7erz.e/, lector v. Ianuarie.
În onomastica românească, pre-
numele este prezent în Trasilvania,
atestat în sec. al XV-lea, are o mul-
ţime de fome hipocoristice şi a for-
mat chiar toponime de la numele pro-
priTtiaru,+rir. Deja, Dija, Deju, Dejeu,
Dejica, Dejan, Dejenariu, Dijanul
(1453),Df/.cr#ŞitoponimeleDej,De-
jeşti,Dejani,Dejoiu.Ca,pHc5""f3e;s-
te prezent în fomele: Desz.r, Desz.-
r6, Didier, Desimir, Desislau, +a Ff3m.
Dezj.c7erc7/cr. Ca nume de familie sunt
 D AURELIABĂLAN~MIHAILOVIcl
înregistrate astăzi câteva variante:
Dezideraru, Dezideratu, Dezsi, Dez-
s!l, Dezso, Dezsy; Deja, Dejcm, Deje,
Dejearw, Dejescu, Dejeu, Dejiu, Dej-
maru, Deju.
DIA, DIU, prenume masculine
ffecvente în sec. al Xvilea (atestate
în 1464) şi care sunt înregistrate în
Slz.#czx:c}r, deci prezente în onomasti-
ca creştină, fie în foma simplă, fie în
fome compuse. Forma trebuie pusă
în legătură cu cognomenul teofori6,
Dz.oc7oros, de la Aios (Dios) „Dumne-
zeu" + 6opov (doron) „dar", ca şi gre-
cescul DorofĂeoJ. În Sz.#czxcm figu-
rea;zăîLPreacuviosulpărinteDia(scrls
sti.. Die_, Diiuî), făcătorul de m;nuni,
a cărui pomenire se face în Biserica
Răsăriteană la 19 iulie.
În onomastica româneas6'ă for-
meleDj.oc*bros,`Dz.oc7ornuaufostfo-
losite,preferatefiindformelehipoco-
ristice ca Dz.cr care reprezenta prima
parte a numelui Dz.os, devenit D!.#.
Surit înregistrate umătoarele varian-
te: Dz.c} 0.upân şi logofăt), Dz.z.c7, Dz.e,
Diea, Diam, Diiul, Diicul, Diicu, Di~
z.c#/es'c#. Nume de familie înregis-
tra;he aisRlziL:. Dia, Dicu, Dicuci, Di-
c_u, Piculescu, Diculoiu, Dicuţ, Dida,
D_i!ac, Didcde; Diu, Diubel, Diugan,
Piujeu, Diulan, Diulescu, Dh;mia,
Diunea, Diurcă.
DIANA, prenume ce are la bază
numele zeiţei vânătorii, a protectoarei '
animalelor şi crângurilor, un perso- \\`w
naj extrem de important în mitologia
romană, fiind celebrată în numeroase
temple şi, în acest mod, pătrunzând
adânc în conştiinţele oamenilor An-
tichităţii. A supravieţuit multă vre-
144
me, prin practicile păgâne legate de
mitologia populară. Mitologia româ-
nească este fidelă tradiţiei (MEO),
aşa încât Z6#cz ca şi ze#n/ din c7ezf§,
zG#cr/ec de la zcJ^#Ă + suf. -c7/ec sunt
reminiscenţe lingvistice ale cunoaş-
terii tuturor practicilor legate de cul-
tul zeiţei L##j.z., exprimat prin teme-
nul latinesc c7z.a#czţz.cg# „lunatic". ` Şi
în latină, familia lexicală în care intră
temenii c7e#s „zeu", c7z.%§ „ceresc",
„luminos" sau c7z.vc{s „divin", are o
constantă semantică, aceea a lumi-
nii, a zilei însorite, aşa cum se poa-
te vedea în c77.es „zi". Prin părăsirea
cultului păgân, prenumele Dz.c}#c7 ie-
se din uz, dar, prin desacralizarea
care a îhceput în ultimele secole ale
mileniului al lI-lea, prenumele este
reintrodus, cunoscând o mare frec-
venţă. Ar putea fi şi o influenţă creşti-
riăa. prţn Martirologiul Roman, ^m ctire
apare numele Dj.o#cr, purtat de o 'că-
lugăriţă dominicană ce a trăit în sec.
al XIII-lea şi care a fost beatificată de
BisericaRomano-catolică.
În onomastica europeană şi în cea
românească prenumele s-a menţinut
prin influenţau coJârşitoare a mito-
1ogiei, literaturii şi a personalităţilor
celebre cu acest nume, ca nefericita
lady Di (Diana), prinţesa suverană a
Angliei. Este atestat astăzi ca nume
de faLmLme.. Diana, Dianca, Dianici,
Diancof i Diancov , Diancu, Dianu.
DIDIM, prenume arhaic de origi-
ne greco-macedoneană, atestat în sec.
I î.Hr., ca nume al unui mare scrii-
tor ce trăia în Alexandria, AtsuLto€
(Didymos). Prenumele a fost preluat
de onomastica creştină prin Mc7r/z.ro-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
logiu: a,) Sf i Mc. Didim, ceA ctiie a,fiar
timit în Alexandria, în timpul împă-
.raţilor Maximian şi Diocleţian. Prin
pronie cerească, Sfântul a ajuns laju-
decata proconsulului, făcându-se vi-
novat de salvarea unei fecioare creş-
tine, cu numele reoc7orc7, dintr-o fa-
riilie nobilă, aruncată de proconsul
într-o casă de toleranţă, ca pedeap-
să că nu s-a supus şi nu a adus jeft-
fe zeilor. Dz.c7z.7# a intrat îmbrăcat în
haine ostăşeşti şi i-a propus Teodo-
rei travestiul spre a ieşi din locul pri-
mejdios., pentru a respecta făgăduin-
ţa, pe care o făcuse lui lisus Hristos,
de a-şi păstra castitatea Şi de a' sluji
într-o mănăstire. Ajuns în faţa jude-
cătorului, Didim a fost condariinat la
moarte prin tăierea venelor, decapita-
re şi arderea trupului în foc. Auzind
despre această sentinţă, reoc7orcz s-a
întors la locul de osândă, oferindu-şi
viaţa pentru minunea pe care o trăi-
se, fiind decapitată şi 'ea în aceeaşi zi.
Pomenirea Sf. Dz.c7z.777 şi a Sf. M-iţe
reoc7orcz, cei care au pătimit în Ale-
xandria, este făcută de către Biserica
Orientală la 5 aprilie; b) S/ A41c. Dz.-
c7z.772, originar din Laudiceea Siriei, a
mărturisit credinţa sa, împreună cu
Dz.oc7or şi Dz.o77tz.d, mai marelui cetăţii
Laudiceea. Acesta i-a supus multor
suplicii şi cazne, până ce şi-au dat du-
hul în mâinile Domnului, în ziua de
1 1 septembrie, zi de prăznuire a lor în
Biserica Orientală.
Prenumele este atestat în onomas-
tica românească în mai multe vari-
a;"he.. Didin, Didina, Dida, Dide, Di~
dea, Didescu, Didu, Didi, Didică,
Didicescu, Didilă, .Diditică, Didoi,
Dz.c7z./z.cz.#. Ca nume de familie a dez-
D
voltat noi variante: DJ.c7cz, Dz.c7czc, Dz.-
dae, Didar, Didă, Dide, Didea, Di-
deaţă, Didei, Didencenco, Didenco,
Didescu, Didica, Didică, Didilescu,
Didileţ, Didilică, Didiţa, Didiţă, Di-
diţel, Didiţoiu, Didoiu, Didona.
DIDINA v. Didim
DILA v. Dula
DIMA, prenume ce provine di-
rect din onomastica grecească, ATi Lictc
(Demâs) şi A"os (Demos), după
cum o arată şi foma românească,
prin respectarea pronunţiei greceşti.
Foma grecească este socotită un hi-
pocoristic de la Dz.mz./rz.e. Prenumele
s-a impus independent în onomastica
creştină, fiind purtat şi de martiri ai
credinţei în Hristos: a) S/ A4:c. Dz.7%c7
a suferit martiriul în Smima (as`tăzi
lzmir), prin decapitare, în anul 1363,
la 10 aprilie, zi de pomenire a Sfântu-
1ui în Biserica Răsăriteană; b) S/ Mc.
Dz.77m (scris şi Dz`mz.) a pătimit moarte
mucenicească, împreună cu S/ Pro-
/z.o72, prin tăierea capetelor în ziua de
12 aprilie, zi de pomenire a Sfinţilor
în Biserica Orientală.
În onomastica românească pre-
numele este bine reprezentat din pri-
mele documente, în variantele : Dz.773c}
(fiecNc5"[), Demd, Dimu, Dimulescu,
Dimaciul, Diman, Dimcmcea, Duma~
nciu, Manciu, Mcmcea, Manciul, Di-
mcea, Dimachi, Dîmuţ, Dimuţe, Di-
micel,. ®rri corLtam±nare c" Timofte,
fome fi.ecvente în Moldova): Dz.mo/-
te, Dimof tiu, Dimof tache. CtLrr""e de
familie, înregistrat, vastăzi: De7#, De-
ma, Demar, Demciuc, Demco, Deme,
Demea, Demel, Demenciuc, Demen-
 D AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
co, Demende, Demenescu, Demeny;
Dlma, Dtmaca, Dimache, Dimana,
Dimcmcea, Dimancescu, Dimancia,
Dtmcmciaru, Dimanea, Dimancescu,
Dimancia, Dimanciaru, Dimanea, Di-
maş , Dimaşu, Dimăncescu.
DIMITRAN v. Dumitru
DIMITRANA v. Dumitru
' DIMITRIAN v. Atanasie
DIMITRIE v. Dumitru
DI0DOR, DIODORA, nume te-
oforic, preluat din gr. Ato6a)poc @i6-
doros), prenume compus din Ato
@io) + 8opa)5 (doros) „dar", adică
„darul lui Dumnezeu". Fiind simţit cu
aceată încărcătură semantică, va fi nu-
mele de botez al multor martiri amin-
tiiSi ^m S.inaxare.. a).) Sff Mc. Dibdor v.
Didim; b) S/ A4c. Dz.odor v. Claudiu;
c) S/1/ n4c. Dz.oc7or a pătimit împre-
ună cu S/ Jioc7opz.cz# v. Rodopian;
d) Sf t Mc. Diodor preotul aL fost^"3His
în peşteră, împreună cu Mc7rz.cz# c7z.c7co-
7z#/, unde şi-au dat duhul. Au fost gă-
siţila19martie,zidepomenireaSfin-
ţilorînBisericaRăsăriteană.Prenume-
le a fost din ce ^m ce mai puţin folosit
din momentul pierderii sau opacizării
semnificaţiei pentni toţi aceia care nu
erau vorbitori de limbă greacă.
În onomastica românească este
atestat şi în foma Deoc7or, Prenume-
1e s-a păstrat mai ales în mediul mo-
nahal şi ecleziastic. S-ar putea să fie
prezent în hipocoristice ca Dor, Dor#
sau în femininul Dorc}, prenume care
sunt apropiate de ,cuvântul românesc
c7or, din cauza necunoaşterii semni-
ficaţiei primare a fomei Dz.oc7or şi
146
a putemicei semnificaţii teoforice a
acestui nume.
DI0MID,, vechi nume grecesc,
Atom6tie-ouc (Diom6des), un pre-
nume compus din Ato (Digs) „Dum-
nezeu" + LtTi6o€ (m6dos) ,judecată",
„sfat" sau „opinie". Pătrunde în bno-
mastica creştină fiind purtat de mar-
tirii din timpul domniei lui Dioc|eţi-
an: a) S/ Mc. Dz.omz.d v. Didim; b) S/
n4lc. Dz.om!.c7, originar din Tarsul` Ci-
liciei, medic de ,profesie, făcea parte
dintr-o familie nobilă, care i-a dat o
educaţie aleasă, Bun creştin, tămădu-
ia cu ajutorul cuvântului lui Dumne-
zeu sufletele, şi cu leacuri, trupurile.
Îgna#a:âepEg:âne:ign:r:ş;i:ri;%ş:::
sul, ducându-se în Niceea, în Bitinia,
spre a fi de folos şi celor ce locuiau
acolo şi aveau nevo.ie de ajutorul său.
Este pârât împăratului că avea foar-
te mulţi prozeliţi creştini, şi acesta a
trimis solie ca să-l aducă legat. Osta-
şii l-au găsit pe Sf. Diomid trecut în
Împărăţia Domnului şi, spre a dove-
di împăratului acest lucru, i-au tăiat
capul şi i l-au adus. După acest gest,
cei ce`i-au tăiat capul au orbit, iar îm-
păratul a ordonat ca acesta să fie re-
tumat şi aşezat la locul lui, nu detaşat
de trup. Când s-a făcut aceasta, orbii
şi-au recăpătat vederea. Pomenirea
Sf. Diomid se face în Biserica Orien-
tală la 1 6 august; c) S/ Mc. Dz.owz.d
a Pătimit împreună cU s/ JC7Vre#JZ.e,
amândoi fiind legaţi de un plop şi
ucişiprinţintirealorcusăgeţi,înziua
de 28 august, zi de pomenire a Sfinţi-
lor în Biserica Răsăriteană; d) S/ Mc.
Dj.o77cz.c7 v. Evlampiu.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Cele mai multe nume sunt înre-
gistrate în onomastica românească
în foma şi pronunţia grecească: Dz.-
omid, dîrr sti Deomid, Deomed, Do-
m;.c7e, Do7%z.#/e (prin traducerea celei
de-a doua părţi a numelui). Este înre-
gistrat ca nume de familie în varian-
tehi3.. Diomnea, Diomu.
DI0NIS, prenume ce aminteş-
te de zeul Aiowoo5 (Di6nysos), zeul
viţei de vie şi al vinului, identificat la
romani cu Bcrcc%%§. În privinţa sen-
sului acestui nume, însuşi Platon a
fost ispitit să-1 identifice în sintagma
stosou€ tou otvov (diodous tou oi-
non), adică „cel care dă vinul". Fiind
considerat de origine tracă, s-a căutat
o explicaţie în spiritul limbii trace şi
s-apropusoformaţiedinDz.os„hume
al cerului şi al luminii" + 72ys „fiu", în
tracă însemnând „fiul lui Zeus". In-
trat în onomastica europeană pe ca-
le cultă, s-a păstrat în foma Dj.o#z.s'j.e
(de unde şi o fomă de feminin, Dj.-
onisia», Dienis, Dionis. Pre""rn!eLe a
intrat în onomastica creştină purtat fi-
ind de mulţi martiri ai credinţei, ates-
tfflţi ^rrL Sinaxare.. ai) Sf t Mc. Dionisie
Areopcrg!.f#/, mare cărturar, ce făcea
parte din Areopagul din Atena. L-a
ascultat cu atenţie deosebită pe Sf.
Apostol Pavel, în timpul pledoariei
sale în care expunea esenţa mântuirii
prin Învierea lui lisus Hristos. Tema
era dificilă spre a fi înţeleasă de ateni-
eni, aşa încât îl tot întrerupeau pe vor-
bitor, dar unii s-au convins de adevă-
rata lumină şi s-au botezat, Despre
existenţa lui Dionisie aflăm din rela-
tarea scurtă cuprinsă în JVo#/ res'fc7-
ment: ,,Şi auzind ei despre îrwierea
D
morţilor, unii l-au luat în râs, iar al-
ţii au zis.. Despre asta te-om ascul-
ta şi altă dată... Aşa că Pavel a ple-
cat din mijlocul lor. Dar unii bărbaţi
i s-au alăturat şi au crezut, între ca-
re şi Dionisie Areopagitul şi o f;eme-
ie cu numele Damaris şi alţii împreu-
#ă c# ez. " aîapte 17, 32-34). După au-
torii cunoscuţi ai A4lcrrfz.ro/og;.!./or, S/
4o§/o/ Dz.o727.§j.e a fost numit de Sf.
Apostol Pavel episcop în fruntea Bi-
sericii primare, creată în Atena. După
mărturiile multora, printre care şi cea
a lui Sofronie al lerusalimului, Sf. Di-
onisie a fost ars şi este trecut în Mz`#e-
z.e/e greceşti în ziua de 3 octombrie,
zi de pomenire în Biserica Răsăritea-
nă, şi 9 octombrie în riiserica Apu-
seană. Suntem datori să mai facem o
precizare: în ceea ce priveşte opera,
scrierile cu caracter mistic creştin al
căror autor poartă acelaşi nume, Dz.-
o727.Sz.e 4reopc}gz'/#/, sunt scrieri des-
coperite în sec. al V-lea: JercrrĂ!.cr ce-
rească, Teologia mistică, Ierarhia
bisericească, Numele divine. Des,pie
identitatea acestui scriitor nu se ştie
mai nimic, de aceea unii exegeţi cred
cb este vorb& de Sf t Ap. Dionisie Are-
opcrg!.f#/ a cărui operă a fost desco-
perită atât de târziu. Este o problemă
ce rămâne deschisă cercetării filolo-
gice şi istorico-teologice; b) S/ A4c.
Di.o7?z.s'7.e, episcop al Alexandriei, ori-
ginar din Alexandria, dintr-o familie
idolatră, de mare prestanţă socială şi
de o proftmdă cultură elenistică. Fi-
ul se remarcă din copilărie şi tinereţe
prin studii temeinice şi se converteş-
te la creştinism. Este înscris la Şcoala
de cateheţi, fiind un strălucit elev al
lui Origene. Este hirotonit preot şi se
 D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
află în fruntea Şcolii de cateheţi, fiind
ales şi episcop al Alexandriei înjurul
anului 247. În timpul marilor perse-
cuţii dezlănţuite de împăratul Decius,
se reftigiază î,n afara marelui oraş, de
unde îndrumă discret toată activita-
tea comunităţii creştine. După moar-
tea lui Decius revine în Alexandria,
dar împăratul Valerian continuă poli-
tica de exteminare a creştinilor şi Sf.
Dionisie este prins şi exilat în pustiul
Libiei. Se întoarce în Alexandria în
`anul 262 Şi se implică în combaterea
curentelor eretice. Scrierile rămase
reflectă, ^m mare parte, toate proble-
mele cu care ;e confiunta Biserica la
acea vreme, ele fiind adevărate trata-
te, grupate pe teme ca: Despre 72cr/af-
ră,Despreispite,Justificareadreptă-
ţii, Apologia, Despre Făgăduinţe ehQ.
Epistolele, adresate ierarhilor, oglin-
desc grija pentru păstrarea credinţei,
aşa curn a fost primită de la înaintaşi,
astfei încât şf. Atanasie îi numeşte
„das`căl al Bisericii Universale", iar
Sf. V@sile cel Mare îi acordă califi-
cativul de „mare episcop", rămânând
cunoscut cu acest supranume, S/ 0!.-
o#z.sz.e ce/ A4c7re. Se stinge în anul 264
şi este prăznuit de Biserica Orientală
la 3 octombrie şi de cea Occidentală
la 8 .aprilie; c) S/ A4c. Dz.o#z.s'z.e, epi-
scop de Luteţia (Paris), sec. al llI-lea,
despre al cărui martiriu aminteşte
Martirologiul Roman. Aţost deoa-
pitat împreună cu diaconii JZ#s'fz.c#§
şi E/e#/er!.G(S, pe colina din apropie-
rea cetăţii numită astăzi Mo#/773c7r-
/re. Prăznuirea lor se face în Biserica
Apuseană la s aprilie; d) S/ A4lc. Dj.-
o72j.s!.€, episcop de Corint, şi-a desfa-
şurat activitatea în timpul împăratu-
148
\
lui Marc-Aureliu. Ca şi ceilalţi epi-
scopi din această perioadă, a avut de
înfruntat diverse poziţii sectare şi in-
fluenţe ale şcolilor filosofiei păgâne,
toate deplânse în nenumărate epistole
trimise Bisericii din Roma. La înce-
put Bisericile se întrajutorau, milos-
teniile fiind făcute acolo unde era mai
multă nevoie de ele. Datorită faptului
că a suferit mult pentm dreapta cre-
dinţă a Bisericii, a fost numit muce-
nic şi se prăznuieşte în Biserica Ori-
entală la 29 noiembrie; e) S/ A4c.
Dionisie v. Augî+phe., t) Sf Mc. Dioni-
sie v. Codrîif., g) Sf t Mc. Dionisie v.
Faust; h) S/ A4c. Dz.o#z.§z.e v. Ipatîe;
i) S/ A4lc. Dz.o7?z.sz.e v. Cristina; j) S/
Mc` Dionisie v . Socra;*.
În onomastica românească, pre-
numele Dionisie este atestat la în-
ceputul sec. al XV-1ea, în Moldova,
^" ţo;rme ca;. Dionis, Dionisie, Dioni-
sia (momaLhia,), Dionisâia, Dionisiu,
Dioneşti, Diunease,. Donisie, Doni-
să, Donisan, Onisie, Onisia, Onisei,
Oniscu, Nisi, Nisioi, Nisioiul: Du-
năsăe, Dunusia (morLa,hia,)., Dinisu,
Nisa, Nisan, Nisanul, Nisescu, DimîL
sie, Demisie, Denise, Deniscu, De-
niase., Donos, Donosă, Donose, Do-
soe, Onose, Onosei, Onosul, Onosid,
072o§z.cc},. (influenţă maghiară) Dj.e-
nes, Denes, Dieneş, Neşu, Neşucu,
Dieniş, Deiniş, Diiniş, Diniş, Nişul,
Dinişco, Diineţ, Dianiş, Deanis, De-
77z.s', De#j.ş, De7#.şă. Numele de fami-
1ie apropiate de foma primară sunt
puţine astăzi: Dj.o72!.c}n, Dz.o#z.s, Dz.o-
nise, Dionisescu, Dionisiadis, Dioni-
sie, Dionisopol, Dioniţă.
DIONISIE v. Dionis
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
DOCHIA v. Evdochia
DOINA, prenume feminin cu
specific românesc şi foarte răspân-
dit, asemenea prenumelui Roc7j.cc7.
Este format dintr-un substantiv co-
mun c7oz.#ă, specie literară caracte-
ristică pentm poezia popul.ară româ-
nească. De un impresionant lirism,
atât în versiunea ritmată a Jversului
rostit, cât şi în aceea a versului cân-
tat, c7oz.#c} exprimă o gamă variată de
sentimente din care dominant este cel
de seninătăte şi speranţă. Acest cân-
te6 lipit de inima românului, mai ales
în vremuri de restrişte, a fost prelu-
at din respect şi apropiat de sfinţenie,
fiind atribuit ca nume copilului, dacă
acesta era fată. Este răspândit, în ulti-
ma vreme, pe tot cuprinsul ţării şi are
fbme hipocoristice ca: Doz.7zzţcr, Doz.-
nica, Nica, Dăina, Dăinica. Cţi"""e
de familie este atestat în câteva vari-
a:"he.. Doina, Doinaru, Doinea, Doi-
nescu, Doinofi Doinov, Nica.
DOMETIAN, prenume latin,
provenit dintr-o formă de adjectiv, de
+a Domitius + s;uÎ.-(a)nus, Domitia-
7!#s „care aparţine ginţii Do7737.fz.#§ ''.
Sensul prenumelui latin este cel 1egat
de noţiunea de c7om#S „casă". Este
un prenume foarte cunoscut, datorită
faptului că este purtat de unul dintre
cei mai sângeroşi împăraţi romani,
Flavius Domitianus, fiul lui Vespa-
sian, împărat al Romei (81-96). Sub
domnia lui, prigoana împotriva creş-
tinilor a îmbrăcat cele mai cumplite
fome. Prenumele este înregistrat şi
^m Martirologii: ai) Sf Mc. Dometi-
c!#, unul dintre cei 40 de ostaşi arun-
caţi în lacul Sevasta şi care au murit
149
D
îngheţaţi; sunt prăznuiţi de Biserica
Orientală la 9 martie; b) C#v. ptşrj.7Îfe
Doj7Îefz.cz7c, episcopul Miletului (Me-
letinei), în timpul împăratului Mauri-
ciu. Este cunoscut ca un bun organi-
zator, având şi o bogată activitate mi-
sionară şi obştească, ctitor de biserici
şi aşezăminte pentm săraci. Mai este
cunoscut ca făcător de minuni, atât în
timpul vieţii, cât şi după moarte. Tre-
ce la Domnul pe când se afla ^m cetatea
Constantinopolului şi este pomenit de
Biserica Orienta|ă la 10 ianuarie.
În onomastica românească este
atestat mai ales în lumea monahală:
Domentian (ieromorLziki) , Domenţian
(egir"€n), Domeţian, Meţiam, Me-
ţul, Meţulescu, Domiţicm.
DOMETIE, DOMITIA, cogno-
men latin, în foma Domz./z.%s', nume-
le gentilic a două ramui sau ginţi':
Do77tz.f!.%s Ccr/w.7z#s', consul în anul 53
^±.Hr. ş± Domitius Ahenobarbus, ta;f tl
lui Nero. Este atestată şi foma femi-
nină, Do77?z./!.c}. Sensul este cel legat de
rădăcina c7om#S „casă" şi apoi cel al
lui c7o7%[.#w§ „stăpân". După unii spe-
cialişti, în cazul lui Domz.fz.e4s avem o
evoluţie de la vb. c7omJ.fz.o, cu sensul
de „întoarcere acasă", „revenire în pa-
trie". În onomastica creştină a pătruns
prin intemediul martirilor a căror nu-
me sunt atestate în S!.7?czxcrre: a) C#v.
A41c. Dome/z.e, supranumit Persul, de-
oarece era originar din Persia. A tră-
it în timpul Sf. Constantin cel Mare.
După ce îmbrăţişează credinţa creşti-
nă,părăseştePersiaspreaprimiBotel
zul şi a sluji lui Dumnezeu întrŢo mă-
năstire. După ucenicie este făcut dia-
con în Mănăstirea Sf. Serghie' şi Vah,
unde s-a remarcat printr-o viaţă îndu-
 D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
hovnicită şi cu totul aleasă, aşa încât
egumenul mănăstirii a hotărât să-l ri-
dice la treapta preoţiei. P7iec7c-#vz.o-
s'#/ Dome/z.e a preferat să se retragă
în peştera unui munte, unde ducea o
viaţă de mare asprime şi de continuă
rugăciune. Primeşte harul pe măsura
credincioşiei şi a nevoinţelor sale, ca-
lităţi pentm care era căutat de mulţi
credincioşi. Auzind despre aceste da-
ruri şi minuni ale Sf. Dometie, împă-
ratul lulian Apostatul trimite soldaţi
spre a-l ucide. Aceştia îl găsesc pe Sf.
Dometie împreună cu doi ucenici, în
chiar momentul slujirii, la ceasul po-
trivit de rugăciune, şi îi ucid pe toţi
prin lapidare, în ziua de 7 august, zi
de pomenire a Sfâhtului în Biseri-
ca Orientală; b) C2M Dome/j.e (scris
şi Do77®fez.), făcătorul de minuni, a
sihăstrit în hdtarele Mănăstirii Fi-
lotheiri din Sfântul Munte Athos şi
s-a' săvârşit cu pace la 7 august, zi de
pomenire a cuviosului în Biserica Ră-
săriteană; c) S/ A4lc. Domefz.e, cel ce a
fost ucis prin decapitare la 23 martie,
zi de pomenire a Sfântului în Biserica
Răsăfiteană.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în diverse variante:
Domete, Omet, Dometa, Meta, Metu,
Metea, Metulescu, Meteş, Metin, Do-
mit, Domita, Mita, Domid, Domide,
Domşa; Domente, Domenti, Domin-
te, Duminte, Mint, M}nta, Mintea,
Mintescu, Mn{ici, Măntici, Mintoiu,
Mintuţă, Domenţian, Minţică. Varii-
a:rrSelB Domide, Dominte, Domil, Do-
mileascu, Domiloiu, Dominelli s"r[1
frecvente astăzi ca nume de familie.
DOMINIC, prenume mai pu-
ţin folosit în onomastica românească
150
contemporană, face parte din familia
celor ce sunt specifice Bisericii Oc-
cidentale. Nume teoforic, format din
sintagma lat. c7z.es c7omj.#j.c4;s sau c7o-
minicus dies, Duminica „zj"ai DoiJ[![+
nului", a fost atribuit mai întâi celor
ce se năşteau duminica sau celor ca-
re erau puşi de către părinţii lor sub
protecţia Domnului, sensul fiind „cel
care aparţine lui Dun}nezeu". Este
un prenume răspândit în onomastica
creştină apuseană, datorită influenţei
pe ca;ie ti a;:vu:+o Sf t Dominic de Guz-
md# (1170-1221), întemeietorul Or-
dinului călugărilor dominicani. Fiul
guvematorului oraşului Calaruega,
Felix de Guzman şi al loanei d'Aza,
este un copil avut prin rugăciunea pă-
rinţilor la momântul Fericitului Do-
minic Siloss. Fiind un tânăr înzestrat,
după teminarea studiilor obişnui-
te în epocă, latină şi greacă, teolo-
gie şi filosofie, este hirotonit ca pre-
ot şi reţinut în rândul clericilor care
aveau şi misiune didactică. Un lucru
cu totul neobişnuit îl sdoate din me-
diul pentm care se pregătise. Ajunge
la Roma şi cere să fie trimis în zonele
creştine în care Biserica Catolică era
ameninţată de curentele anarhice ca-
re s-au născut imediat după Schismă
(1054). În centrul organizării vieţii
religioase, după un model bine gân-
dit şi demn de urinat, au stat sărăcia,
studiul, bunătatea şi mai ales puterea
exemplului. Astfel a luat fiinţă Orc7!.-
nul Dominicanilor, & c-u"i ^mteme±e-
re a fost aprobată (în anul 1216), pen-
tm înţelegerea corectă a Ei;o#gĂe/z.ez.
sti a, scr.weÂŢLor Sf lnţilor Părinţi. Sf t Do-
77ţz.7?z.c s-a stins la Bologna, în ziua de
6 august 1221 şi a fost ridicat la cin-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
stea Sfintelor Altare în 1234. Come-
morarea Fericitului Dominic se face
în Biserica Catolică la s august.
În onomastica românească, pre-
numele este atestat începând cu sec.
al XIII-lea, mai ales în Transilvania
şiMoldova,undeapătrunsprinBise-
rica Catolică: Dom!.7?c%/, Do773en-
cuş, Domocuş, Dămăcuş, Damacuş',
Domen, Domincuş, Domoncuş, Do-
muncuş, Dămăncuş, Damancuş, Da-
macuş, Domocoş, Domacuş (1436h,
Dămăcuş, Demecuşescul, Demeşco,
Dămăcian.
DOMIŢIAN. v. Dometian
DOMNA v. Domnica
DOMNICA, prenume frecvent în
onomastica românească veche şi con-
temporană. La baza prenumelui stă
forma din latina vulgară Dom#z.cc!, o
formă feminină, legată semantic de
D%m;.#j.că, având aceeaşi provenien-
ţă ca şi Domz.#z.c. Este atestată şi va-
rianta Dom7Îc! şi Dom7?!.#cr, cu sufixul
-z.;?cz, dar cu aceeaşi semnificaţie. Pre-
numele sunt atestate în S7.#cwcrre, un-
de sunt înregistrate mai multe Sfinte
cM a;cest r[ume.. îi) Sf t Miţă Domnina
v. Chiriachi; b) S/ A4-i./ă Dom72cz v.
Chiriachi.
Întâlnim în limba veche urmă-
toa,rele Sor"e.. Domnica, Dumnica,
Domna, Domniţa, Dumniţd Adomni-
cĂz.z.. Sunt atestate astăzi nume de fa-
milie provenite din aceste prenume,
unele fiind legate direct de Dom#%:
Dorymica, Dormiţei, Dumnica.
DOMNU, prenume ieşit din uz,
rămas astăzi în toponimie. La baza
numelui se află forma din latina vul-
gară Do7%#c4s, întâlnit şi în gr. AOLwo€
flE!fl
D
(D6mnos). Sunt atestate în documen-
®e ţo:r'meLe.. Domnu, Domnariul, Dom-
#esc# şi toponimele Dom#eşfz., Dcfm-
72eşfz., fome Ce atestă prezenţa nume-
1ui în onomastica românească veche,
dar şi în cea contemporană, varian-
tele fiind atestate ca nume de fami-
ti]e.. Domnariu, Domnaru, Domnescu,
Domnica, Dormisan, Domrişan,
Domnişean, Domnişor, Domişoru,
Domniţanu, Domniţeanu, Domniţei,
Domniuc, Domnu, Domnulete.
DONAT, prenume provenit
dintr-un cognomen de origine latină,
Po#c}/%s „cel dăruit". Este atestat ca
prenume şi apoi ca nume a doi mari
cărturari ai Evului Mediu timpuriu:
4e/].e# Do#cz/%§, grămătic din sec. al
T:V+ea d.m. şL Claudius Donatus, c;o-
mentator al lui Virgiliu. În onomasti-
ca creştină, prenumele Do7!af%s' este
prezent prin martirii înscrişi în A4cm
tirologii: aD,D Sf t Cuv. părinte Donat,
episcop al Eviriei, cetate în Epirul
vechi, în timpul lui Teodosie cel Ma-
re. Sfântul este cunoscut ca un ma-
re făcător de minuni, care a ucis un
balaur ce otrăvea apa unei fântâni, a
scos demonul din unica fiică a lui Te-
odosie cel Mare, a făcut să înceteze
seceta şi să se pomească ploaia, toa-
te cu ajutorul rugăciunilor, postului şi
privegherilor, al dragostei şi harului
lui Dumnezeu. A adomit în Domnul,
de bătrâneţe, la 30 aprilie, zi de po-
menire a Sf. Donat în Biserica Orien-
tală; b) S/ n4c. Do#cif, episcop al La-
viei (scris şi Leviei), cel care a fost
ucis prin sabie la 4 iulie, zi de pome-
nire a Sfântului în Biserica Orienta-
YĂ:, c) Sfi Mc. Donatis, diaconul dîn
 D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
Cz.bc7/c7e (Cibales), o localitate afla-
tă în apropiere de cetatea Sirmium,
din Panonia de Jos, unde slujea îm-
preună cu preotul Romulus şi diaco-
nul Sz./vc77"s'. Au fost închişi în tim-
pul împăratului Diocleţian. Aceştia,
împreună cu toţi cei ce Îl mărturiseau
pe lisus Hristos, au reftizat, sub ori-
ce ameninţare, să aducă jertfe zeilor,
după ritualul antecreştin, şi au fost
trecuţi prip sabie, la 2.,1 august 304. A
fost debapitat mai întâi diaconul Do-
#crţz4§ rDo77c7//, cel care slujea în Bi-
serica din Singidunum, în sudul Du-
nării, împreună cu ffatele Său 7re##sf.
Diaconul Sz./vc77€%s, preotul jtom#/%s
(Romul), Do#czf#§ diaconul şi fi.atele
său, ye72z/§f, toţi sunt pomeniţi în Bi-
serica Ori6.ntală la 21 august.
Înonomasticaromânească,prenu-
mele este prezent şi astăzi, mai ales
ca nume de familie: Do7Î, Do7?cr, Do-
nabidovici, Donac, Donache, Dona-
din, Donasă, Donat.
DONATA v. Ianuarie
DONATUS v. Donat
DORA v. Teodor
DOFLAŞ v. Teodor
DOREL v. Doru
DORIMEDONT;î prenume mai
puţinfrecventînbnomasticacreştină.
La baza acestui prenume se află un
nume gr. comun, compus sopuH86aw
(dorym6don), e fomat din 6opu (do-
ry) „trunchi de arbore", „lemn de
construcţie", „lance" + H88ov (me-
don), un substantiv postverbal de la
H€8a), H86oHGi (medo, -medomai), cu
152
sensul „a guvema", ,,a domni", (fi-
gurat) „a gândi rău despre cineva",
de unde forma numelui de persoană
M88a)v, ovTos, A4:ecJo73fe „neîncreză-
tor", fomă care a influenţat crearea
celui de-al doilea nume de persoană,
AopoH€8a)w (Dorim6dont). În Sz.#cr-
:rcrr sunt prezenţi trei Sfinţi cu acest
""e.. ai) Sf Mc. Dorimedont, or.rg;+
nar din Frigia, a trăit în timpul în care
la Roma domnea împăratul Probus,
împărat între anii 276-282. Dorime-
dont era creştin şi avea bunul obicei
de a-i cerceta pe toţi fraţii creştini în-
temniţaţi spre a fi supuşi apoi supli-
ciilor şi în cele din umă trimişi la
moarte. În timp ce lumea păgână era
în mare sărbătoare, întm cinstirea ze-
ilor lor, tânărul Dorimedont 1-a cer-
cetat, în taină, în închisoarea în care
zăcea, în câmpul Sinadelor dinTri-
gia, pe Fericitul Trofim. Dar Dioni-
sie, guvematorul Sinadelor, a aflat re-
pede de ^mtâlnirea lui Dorimedont cu
cei din închisoare. A fost prins, an-
chetat şi supus la chinui pentru măr-
turisirea de credinţă. După ce au fost
amândoi desfiguaţi, Fericitul Tro-
fim şi Dorimedont au fost daţi ca hra-
nă fiarelor sălbatice, în arenă. Aces-
tea nu s-au arătat fiirioase şi nu le-au
făcut nici un rău, purtându-se ca ori-
ce animal din jurul casei. Cei doi au
fost acuzaţi de vrăjitorie şi au fost
condamnaţi la moarte prin decapita-
re, ceea ce s-a săvârşit în ziua de 19
septembrie, anul 278, zi de pomenire
a Sfântului Dorz.mec7o7!/, împreună cu
Sf. Trof tm sti Savaiie.,tjh Sf. Mc. Dori-
77Îec7o7?f, un martir din Palestina, ucis
î"prcmrăa cm Sf : Mc. Trof lm şi Trif ion
la 29 septembrie, zi de pomenire a
Sfinţilor în Biserica Răsăriteană.
DI`cŢloNAR oNOMASTlc cREŞTrN
În onomastica românească, nu-
mele este atestat o singură dată în for-
ma Dorz.7#ec7o#f şi de mai multe ori în
forma Dorz., care ar putea proveni şi
de la fomele feminine Dor!.7Îcr, Do-
rj.s. Ca nume de fariilie înregistra-
t6 astăzi, amintim derivatele: Do7ic/e,
Dordea, Dordia, Dordoi, Dore, Do-
rea, Doreata, Doreaţă, Dori, Dori-
am, Dorian, Dorica, Dorila, Dorilă,
Dorin, Dorinel.
DORIN v. Teodor
DORINA v. Teodor
DORIS, prenume feminin, recent
intrat îh onomastica românească, re-
produce pe cale cultă cognomenul la-
tin Do7.z`s, din mitologia greco-roma-
nă. Aa)pts-tsos (Doris-idos) este fiica
lui Okeanos şi a Thetidei, soţia frate-
lui lui Nereus, părinte al celor cinci-
zeci de fiice numite .Nereide.
Prenumele nu a intrat în onomas-
tica creştină, deoarece nu este atestat
în A4lorfz.ro/ogj.z., el nefiind purtat de
nici un martir a lui lisus Hristos. Nu-
mele este întâlnit astăzi destul de rar,
atât în onomastica europeană, cât şi
în cea românească.
DOROTEI, DOROTEIA, pre-
nume de origine greacă, o fomă foar-
te veche, răspândită în varianta mas-
culină Aa)poOsos (Doroth6os), ates-
tat în sec. al llI-lea-al lI-1ea î.Hr. Este
un nume teoforic, compus din Aa)pov
(d6ron) „dar" + ®6o€ (Theos) „Dum-
nezeu", şi este sinonim cu ®8o8opo€
(The6doros), cu inversarea elemen-
telor componente. Forma feminină
Aa)poO€u (Doroth6a) este atestată la
153
D
începutul sec. al IV-1ea. Prenumele
se răspândeşte în lumea creştină prin
martirii care au purtat acest riume şi
sunt atestaţi în Sz.72czxczre: a) S/ Ă4c.
Doro/ez., episcop al Tirului; a trăit în
timpul împăratului Diocleţian, deci în
plină prigoană anticreştină. S-a rîfii-
giat la bidspoli- şi duf)Jă mb`aftâa pri-
gonitoruluis-aîntorslaierafhiaBise-
ricii din Tir, pe care a păstorit-o până
la venirea în fhmtea lmperiuiui a lui
Julian Apostatul, noul prigohitor al
creştinilor. Trebuie menţionată cultu-
ra greacă şi latină a Sf. Dorotei, care
a lăsat numeroase scrieri despre cei
12 Apbstoli, dar şi câteva Polemici
îndreptate îripotriva lui Po-ffirie şi'
Origene. Sub Julian Apostatul a fost
din nou ameninţat, şi de data acea`s-
ta, fiind foarte bătrân, având 107 ani,
se refiigiază în Tracia, daf este prins
şi torturat, suferind pehtm lisus Hris-
tos, aducându-se pe sine ca jertfă în
ziua de 5 iunie, zi de prăznuiie a Sf.
Dorotei în Biserica Orientală; b) S/:
A4:c. Doroţez. (scris şi Doro#e) cel ca-
re a pătimit sub împăratul Diocleţian,
împreună cu S/ Gorgo/€z.e şi alţi în-
alţi ofiţeri creştini, slujitori la curtea
împăratului. Coregentul lui Diocle-
ţian, Galeriu, a pus foc palatului im-
perial din Nicomidia, spre a-i învinui
pe creştini şi a declanşat stâipirea lor.
Toţi au fost închişi şi chinuiţi ®în mod
barbar, iar după ce şi-au dat sufletele,
trupurile lor au fost aruncate în mare.
Pomenirea lor se face în Biserica Ori-
entală la 28 decembrie. Tot în aceas-
tă zi, confom Tradiţiei creştine, ar fi
avut loc incendierea Bisericii creştine
din Nicomidia, unde au pierit 20.000
de creştini; c) S/ Ă4:c. Doro/ez. (scris şi
 D AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
Do7`ofe#) presbiterul, cel care a slujit
în Biserica din Antiohia în timpul îm-
păratului Diocleţian. Părintele Doro-
tei era un mare specialist în ebraică
şi S/ZÎ7?/cr ScrzpJc/7iă. Apreciat de con-
temporani pentm ştiinţa sa, a sfarşit
prin a fi adus în arenă şi dat hrană fia-
relor la 5 noiembrie, zi de pomenire a
sa în Biserica Orientală; d) C#v. pă-
rinte Dorotei, s"pra,"rrit Tebanul,
pentm că era originar din Teba Egip-
tului; a slujit ca pustnic într-un deşert
departe de Alexandria, la o distan-
ţă de aproximativ nouă mile, dar un-
de se ajungea foarte greu. A trecut la
Domnul la finele veacului al VI-lea şi
se pomeneşte în Biserica Orientală la
13 august; e) S/ A4-z./ă Doro/e!.c7 este
cunoscută ca o creştină din Cezareea
Capadociei; a suferit martiriul împre-
ună cu Teofila, sub împăratul Diocle-
ţian, şi este pomenită în Biserica Ori-
entală la 6 februarie.
În onomastica românească for-
mele prenumelui sunt atestate atât în
Ţara Românească, cât şi în Moldo-
va, încă din anul 1440: Dorofej.#, Do-
roteiul, Doroteia, Dorofte, Doroftia,
Orof tic[yia, Dor{f t, Dorof tei, Dorof :ei,
Doroftească, Doloteiu. ALstiriji este
înregistrat ca nume de familie în va-
riantele populare: Doro//e, Doro//ej.,
Dorof tiese, Dorovei.
DOROTEU v. Dorotei
DOROTIE v. Dorotei
DORU v. Teodor
DOSITEI, prenume întâlnit mai
cu seamă în onomastica monaha-
lă; provine din foma gr. Aa)otosos
(Dositheos), cu sensul pe care îl are
Doro/e!. şi reoc7or, „dat de Dumne-
zeu". În Sz.#czx;cyr este atestat un Sfânt
cu numele Dosz.fez., supranumit j4s-
c#/fG/or#/, fiind sub ascultarea unui
călugăr cu numele Doro/ez., în una
din mănăstirile din apropierea lerusa-
limului, în Gaza, în veacul ăl VI-lea.
Prin ascultare a dobândit Împărăţia
cerului, trecând cu seninătate peste
toată apăsarea bolii de care a suferit.
Este caracterizat prin curaj şi fapte
bune şi este pomenit în Biserica Ră-
săriteană la 13 august.
În onomastica românească mo-
nahală este amintit Dos'z.ţ%ez4 arhie-
reul şi Doso/Jez., mitropolitul Moldo-
vei (1624-1693); în cel de-al doilea
caz avem o variantă cu trecerea, după
model slavon, a lui th în ft.
DRAG v. Dragoş
DRAG, DRAGA, prenume vechi
româneşti, provenite dintr-un subst.
şi adj. c7rczg, -ă, cu sensul de „plăcut",
„preţuit", „iubit". La baza familiei de
cuvinte provenită din această temă
(drăguţ, drăgăştos , dragoste, drăgos-
/z. şi f72c7rt5gos'/z. etc.) stă un terrnen slav
APArb. Din punct de vedere istoric,
prenumele este atestat în documen-
te în sec. al XIV-lea, fiind menţionat
proprietarul Drcrg, fiul lui Dragoş, şi
un alt Drc}g, voievod de Maramueş
(1368-1398). Variantele înregistra-
te sunt numeroase, provenite prin de-
rivarea cu sufixe variate, din care re-
dăm câteva, cele mai ffecvente: Dji#-
gu, Dragul, Draga, Drăgul, Drăga,
Drăgă, Drăgulea, Drăgulici, Drăgu-
lescu, Drăguleţ, Drăgulin, Dragai,
Dragauie, Drăgaie, Drăgaia, Dra-
gan, Dragaml, Drăgan, Drăganu,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Drăguşel, Drăguşin, Dragoirtir, Dră-
gumir, Dragoş, Dragoşîn, Dragos-
teu, Dragostin, Drăguşel, Drăguşin.
După cum se poate observa, majori-
tatea lor au devenit nume de familie.
Amintim şi câteva fome feminine:
Draga, Drăgae, Drăgaia, Drăghia,
Drăguţa, Drăghiţa, Draghina şi Dră-
ghina, Drăgana, Drăgulina, Drăgă-
lina, Dragna, Drahna e;hc. Toa:hi3 s"rit
nume vechi, atestate în documentele
rămase de la Ştefan cel Mare.
DRAGOMIR v. Dragoş
DRAGOŞ, vechi nume românesc,
reluat.în ultimele decenii srire a cinsti
trecutul istoric. Prenumele este fomiat
de la tema veche slavă, APAr'b [drag-],
o temă care a devenit un nume atestat
în zona Maramureşului (mare propriT
etar de pământ, v. Drag); de la aces-
ta` s-au format multe nume şi în limbi-
1e slave. 'La noi sunt 'atestate începând
cu anul 1393 şi cuprind o mulţime de
variante, dintre care redăm câteva:
Drag, Dragomir, Drăghici, Dragoe,
Dragotă, Drăgoi, Drăguş sto. M"l-
te nume care sunt atestate înainte de
1500 au devenit astăzi nume de famiT
lie. Drczgoş c;ste un' nume care are, din
punctul de vedere pl preferinţelor mo-
deme, acelaşi statut şi concurează, ca
frecve"ţga, cu Bogdan suu Vlad. Dra-
gowz.r este folosit ca nume de familie.
La baz'a lui se află două cuvinte slavo-
ne APArb „iubit" + iuiip „pace", deci
„iubitor de pace". Diptre derivate cel
mai cunoscut §i frecvent este D7`ago-
J7ez.resce{, nume de familie. Ca nume
de familie înregistrat astăzi, are câte-
va, variari:hB.. Dragos, Dragosin, Dra-
goslav, Dragosloveanu, Dragoste,
155
D
Dragostin, Dragoş, Dragoştn, Dra-
gota, Dragotă, Dragoteam, Drago-
tel, Dragotescu, Dragotiş , Dragotoiu.
DROSIA v. Drosis
DROSIDA, prenume cu totul spe-
cial în onomastica creştină, provenit
din subst. gr. 8pooo€ (dr6sos) „rouă",
în forma compusă Apooioisos (Dro-
sisidos) „de rouă", „din rouă". Este
numele fiicei împăratului Traian, ca-
re era logodnica lui Adriah, viitorul
împărat. În sZ.72CZXczr este atestat mo-
dul cu totul impresionant în care fii-
ca împăratului s-a creştinat. Văzând
zelul cu care cinci călugăriţe ieşeau
noaptea, pe fi]riş, să adune trupuile
martirilor spre a le pregăti pentru în-
mormântare creştinească, Drosida se
hotărăşte să participe şi ea la această
acţiune, impresionantă Şi de mar6 sa-
crificiu. Adrian, cel care ura creştinii,
propune să se organizeze pază seveŢ
ră de zi şi noapte, spre a fi prinşi toţi
cei care făceau această ridicare a tru-
purilor martirilor. Astfel grupul este
prins şi, văzând-o pe Drosida printre
călugăriţe,împăratuls-aînspăimântat
şi le-a ucis pe cele cinci, închizând-o
în palat pe Drosida. Aceasta a reu-
şit în cele din umă să iasă din palat,
străduindu-se şi să-i fie primită jert-
fa. În singurătate, cade în genunchi şi
prin rugăciune putemică rosteşte for-
mula de botez, se unge cu miruri şi se
cufimdă Într-un bazin cu apă; dorind
să devină cre-ştină şi să-şi dea viaţa
pentm lisus Hristos. Pentm credinţa
şi dorinţa ei, Iisus o scuteşte de sufe-
rinţă şi o trece foarte repede în lumea
drepţilor, iar pomenirea ei se face în
Biserica Răsăriteană la 22 martie.
D AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
În onomastica românească este
atestată şi foma Drozz./cz. Ca nume
de familie este atestat în foma: Dro-
sa, Drosino, Drossu, Drost, Drosu,
Drozdea.
DROSIS, prenume care este ates-
tat în mai mu|te variante, legate din
punct de vedere semantic, fiind vari-
ante ale aceleiaşi fome gr. ApoiJooc
(Drobsos). Aceste fome, Drosz.s,
Drosos, Dr#s'os', au pătruns în ono-
mastica creştină prin prezenţa lor în
Sinaxar. Sft M.iţă Drosis (scr.Ts sti
D/ios'i.c}) este o martiră ce s-a săvârşit
prin topire într-un vas cu aur, iar po-
menirea ei se face în Biserica Răsări-
teană la 28 iulie.
Drosos' este foma de masculin,
pe care o găsim atestată în onomas-
tica creştină românească: Dros, Dro-
sul, Drosu, Drosescu, Drostna, Dro-
zz/. Nu e greu de observat că avem
de-a face cu o temă comună cu cea
din numele Dros'z.c7cz.
DROSOS v. Drosis
DRUSOS v. Drosis
DUCA, prenume vechi, la baza
căruia stă substantivul gr. (bizantin)
8ouKct (dotika), lat. c73A)c., ~cJe/cj.§ „con-
ducător", „duce", înlocuit la noi cu
termenul slav i/oz.evocJ, Este preluat
ca prenume prin influenţ? ,istorică a\
împăratului Conştanctin X Ducas. În
Sz.j?c"c}r este atestat un martir, S/ A4lc.
De{ccz, creştin din Mitilene, de mese-
ri`e croitor, care a suferit moarte mar-
tirică la Constantinopol, în anul 1564,
fiind jupuit de piele la 24 aprilie, zi
de pomenire a sa în Biserica Răsări-
teană, sub numele S/ No# A4lc. D#ccr,
croitorul mj,til ene an.
În onomastica românească este
atestat la 1 2 1 0 în foma Dc/ccr, în Ma-
ramureş, şi este întâlnit frecvent în
Moldova, unde este atestat în 1450.
DerŢNa:hf3.. Ducaleţ, Duculeţ, Ducan,
D#ce, Dcfcecz,. nume de. familie as-
tiîrz:r. Duca, Ducan, Ducancea, Duca-
nu, Ducar, Ducariu, Ducaru, Ducas,
Ducă, Duce, Ducea, Duceac, Du-
ceag, Ducica, Ducu, Duculescu, Du-
cuţă, Duducuţă, Duducă.
DUDUCA, prenume vechi în
onomastica românească, ce s-a cre-
at pe teren românes'c în epoca medi-
evală, după modelul Do77ţ7#./c7, De§p+
72cr, C%z.cz/.#cz. În unele izvoare lexico-
grafice (DOR,'DEX) este explicat ca
rih derivat din temenul tc. dudu „co-
coană". În acest caz nu trebuie uitat
faptul că este folosit mai întâi ca un
apelativ, adresat fetelor tinere, păs-
trat şi astăzi în foma c7#c7#că, c7z/c%e,
duducea, duduică, duducuţă. Lai ori-
gine, a fost folosit ca apelativ, adre-
sat fiicelor seniorilor feudali, fiind
un apelativ legat direct de nobleţe,
de aceea a şi intrat în categoria pre-
r["rnehor.. Duducă, Duducea, Dudui-
că. Cu timpul s-a uitat relaţia nobilia-
ră, fiind păstrat, astăzi, ca apelativ de
politeţe pentm domnişoarele din fi
milii. de prestigiu, întâlnit în pagini
ale unor scriitori ca Mihail Sadovea-
nu (cf. D#de#cz Lizuca din povestirea
Dumbrava minunată). Bste zitesta,t ca,
nume de familie în fomele: D#c7%c,
Duduca, Duduiană, Duduică.
DUH, prenume puţin obişnu-
it, provine din slavonul (A8'X) duh,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
„spirit sfânt.', după opinia majori-
tăţii lingviştilor. Aici sunt unele ob-
servaţii de făcut, deoarece temenul
c7#Ă era în limbă cu mult înainte de
venirea slavilor şi mai ales înainte de
creştinarea lor. Termenul este atestat
în Bz.a/z.cz lui Wulfila QJlfilas), Apos-
tolul vizigoţilor şi episcop al Dunăriî
de Jos, în anul 331. Această Bz.b/z.e es-
te cunoscută şi cu numele de Coc7e#
Arge7ţ/e%s, nume dat unui exemplar
copiat la Ravenna în anul 520, păstrat
până astăzi la Universitatea din Up-
psala, Biblioteca Cc7ro/z.7!c} jzec7!.vz`vc7.
D#Ă este un temen cunoscut şi folo-
sit de celţi, având şi sensul concret de
"spiriduş".
Este atestat în onomastica româL
nească îri foma veche, D#Ăcr (1670),
Popa D%Ă# (Creangă). Ca nume de
familie înregistrat astăzi, îl găsim în
văi.Lîrr[hele.. Duhai, Duhaiu, Duhalmu,
Duhan, Duhanes, Duhaniuc, Duha~
nov, Duhăneanu, Duhnea, Duhneac,
Duhoi, Duhoni.
DULA, prenume ce are la bază
subst. gr. 8ou^os (dodlos) „sclav",
„slugă", cu corespondenţă de formă
şi sems ^Ţn trELăa,, Dulus, Dula, Dules`
ÎnSz.7Îczx"esteatestatnumeleS/D#-
/ci (scris şi D!./cz), mucenic al lui Hris-
tos, originar din eparhia Ciliciei. A
fost dus înaintea guvematorului Ma-
xim şi supus la tot felul de chinui, în
trei etape, cea din umă fiind atât de
sălbatică, încât şi-a dat duhul în ziua
de 15 iunie, zi de pomenire a Sfântu-
1ui în Biserica Orientală.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în fomia D#/c!, D#-
/o, D#/ecz,. ca nume de familie: D%/cr,
D
Dulaci, Dulacioiu, Dulan, Dulă, Du-
lăcioiu, Dulu.
DUMINICĂ, prenume românesc
foarte răspândit ^m onomastica veche.
În ultima vreme este cunos,cut ca nu-
me de familie. La baza lui stă subst.
c7%mz.#z.cd „ziua Învierii Domnului",
un substantiv provenit din sintagma
i:::npăog':[Sa:ă°#":.z.';?cî:,g.°:;:#
(Kyriak6).
În onomastica veche este întâlnit în
f io:rrn!erie.. Duminică, Duminecă, Dumi~
nicatu, Dumeni, Dumănescul; cÎL "-
me de familie astăzi: Dc!mz.7?ecc7, D#-
nrinecioiu, Duminic, Duminica, Du-
mînecă, Duminică, Duminicescu.
DUMITRU, DUMITRA, pre-
nume ce fac parte din Seria celor mai
vechi şi fi.ecvente nume româneşti
care au la bază un nume de persoa-
nă de origine gr. AmtTitptos (Deme-
trios), cu forma feminină ATiLlmpw
(Demetria). Din punct de vedere is-
toric, numele Heste foarte vechi la
greci şi îşi are izvorul în cultul zeiţei
AT\mmp, Dewe/rc!. La baza numelui
se află o fomă adjectivală Deme/Gr
+ suf.-z.os, Deme/rz.oS „care aparţine
Demetrei", zeiţa vegetaţiei, a culturii
şi mai ales a fertilităţii pământului. În
mitologia greacă este fii6a lui Cronos
şi cultul ei este apropiat de cel al divi-
nităţii Ceres, 1a romani. Fiind o zeiţă
a pământului, numele ei a fost tradus
prin „pământul-mamă" şi acest lucru
reiese chiar din semnificaţia celor do-
uă elemente componente, şi anume:
ATi- (De)-, cu varianta AG- 4c*-(Da),
(preelenică), gr. rG, rTi (Ga / Ge), cf.
rom. Gcrz.e „pământ" + -mtTip (me-

D D
ter) „mamă". Prenumele Deme/rJ.o§
a fost foarte răspândit în Grecia anti-
că, fiind purtat de mai mulţi regi, dar
popularitatea lui, chiar din primele
veacuri ale creştinismului, se explică
prin numeroşii
-aicest ""e.-aL) martiri
Sy: Mc.care au puriat
Dimitri6 (Du-
mitru), Izvorâtorul de mir, or.Lgji"i
din Tesalonic, fiul guvematorului ce-
tăţii. Acest Sfânt a trăit şi a suferit în
timpul domniei lui Diocleţian şi a lui
Maximian. El a fost botezat şi crescut
de părinţii săi în rânduiala creştină,
în mare taină, spre a evita osânda îm-
păratului. Exemplul părinţilor săi în
toată practicarea vieţii creştine, harul
pe care îl primeşte de la Dumnezeu
fac din Dimitrie un tânăr destoinic şi
de bun renume, După moartea tatălui
său, împăratul îl numeşte direct gu-
vemator al Tesalonicului. În această
calitate i-a ajutat pe mulţi, explicând
tainele credinţei creştine, ceea ce a
făcut ca mulţi să se boteze, fapt care a
ajuns la urechile împăratului. După o
victorie împotriva sciţilor, Maximian
ordonă ca toate marile cetăţi să sărbă-
torească evenimentul prin j ertfe adu-
se zeilor. Împăratul vine la Tesalonic
şi-l întreabă pe Sfânt dacă sunt ade-
vărate cele ce se spun despre el. Sfan-
tul a răspuns cu îndrăzneală, condam-
nând închinarea la idoli. Este imediat
închis şi obligat să rămână acolo, pâ-
nă la terminarea serbărilor care aveau
în program şi luptele în arenă, în ca-
re erau ucişi oameni nevinovaţi, de
obicei creştini. Putemicul Lie era
un vandal solid şi sălbatic, ce-i uci-
dea cu uşurinţă, aruncându-i în suli-
ţe. Un tânăr creştin, Nestor, ce asista
la acest spectacol barbar, s-a hotărât
AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
pe loc să ceară binecuvântarea lui Di-
mitrie, cel întemniţat, ca să-l ucidă pe
barbarul Lie. Sf. Dimitrie 1-a însem-
nat cu semnul Sfintei Cruci pe riunte
spun&rLdui.. ,Du-te şi pe Lie vei birui
şi pe Hristos vei mărturisi!" T"&"d
în arenă, Nestor a strigat: „D#m#eze-
ul lui Dimitrie, ajută-mi!", ş1 ^mda;lĂ
1-a culcat la pământ pe Lie, ucigânl
du-1. Auzind împăratul cu ,pe forţă a
făcut aceasta, a trimis ostaşi în tem-
niţă să-1 străpungă cu su|iţele lor pe
Dimitrie, iar lui Nestor i s-a tăiat ca-
pul. Sf. Dimitrie a fost ucis în tem-
niţă, prin străpungere cu suliţa, la 26
octombrie, anul 303. Moaştele făcă-
toare de minuni ale Sf. Dimitrie se
află în Biserica din Tesalonic, care
are hramul Sfantului, socotit patronul
oraşului. Biserica Orientală îl prăz-
nuieşte.la 26 octombrie; b) S/ D+
mitrie cel Nou din Basarabi, ocroti-
torul Bucureştilor. SfâarLtu\ s-a năas-
cut şi a trăit într-un sat românesc din
sudul Dunării, în veacul al XIII-lea,
mai precis în satul Basarabi de pe apa
Lomului, un afluent al Dunării. Era
în timpul ţaratului vlaho-bulgar, de
sub conducerea fraţilor Petru şi Asan,
având capitala la Tâmovo. Făcea par-
te dintr-o familie modestă, dar cu fri-
ca lui Dumnezeu, creştini împodobiţi
cu toate virtuţile, care dau fiului lor
un bun exemplu. Sf. Dimitrie este an-
gajat de tânăr ca păstor, având grijă
de vitele satului. Blând şi milostiv,
bun la suflet şi grijuliu cu cei săraci
cărora le împărţea din alimentele pri-
mite de la săteni pentru paza vitelor,
Sfântul cunoaşte mila lui Dumnezeu
şi harul Lui, revărsat în dorinţa puter-
nică de a sluji numai Lui, în cea mai
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
adâncă ascultare. După ce s-a călugă-
rit, s-a aşezat într-o stâncă din apropi-
ereă văii Lomului, unde şi-a petrecut
toată viaţa în rugăciune, , post aspru,
izolat nu numai de lume,ii ci şi de cei-
lalţi monahi. Aici s-a şi stins, neşti-
ut de nimeni. Venind odată mare apa
Lomului, i-a luat trupul în adâncul ei,
şi deasupra locului în care se scufim-
dase apărea o lumină Sfântă, ce-i fă-
cea pe săteni să creadă că acoloieste o
comoară. Sfântul se adresează în vis
unei tinere bolnave, pe care o va vin-
deca, cerându-i să fie scos din apă;
trupul a fost găsit întreg şi luminat.
Este ridicat şi aşezat în biserică, spre
a fi de folos celor ce veneau şi se ru-
gau cu credinţă la.racla lui. Un domn
al Ţării Româneşti a ridicat o biserică
nouă în cinstea Sf. Dimitrie cel Nou,
în care au fost puse sfintele moaşte.
Aici au stat până la 1769, când a în-
ceput războiul dintre ruşi şi turci;
moaştele sunt ridicate de un general
rus, Petru Saltîcov, spre a fi duse în
Rusia, ca să nu fie profanate de tur-
ci, Moaştele ajung la Bucureşti, un-
de un negustor bogat, macedoneanul
Hagi Dimitrie, şi mitropolitul Grigo-
rie al lI-lea al Ţării Româneşti, l-au
convins pe general să lase moaştele
pe teritoriul Ţării Româneşti. Astfel
au fost cumpărate şi depuse cu mare
cinste la catedrala mitropolitană din
Bucureşti, unde au rămas până astăzi.
Mâna dreaptă a Sfântului a fost du-
să la Kiev, unde se crede că s-ar afla
şi astăzi. De multe ori, în vremuri de
suferinţă, s-au făcut rugăciuni la sfin-
tele moaşte ale Sf. Dimitrie, care nu a
întârziat să vină în ajutorul bucureş-
tenilor, a poporului drept credincios.
Putem considera că una dintre minu-
nile sale a fost trăită de credincioşii
care au luat parte la privegherea \din
27 octombrie 1989, cu mare mâhnire
Şi revoltă pentm surghiunirea Sfântu-
1ui din dealul Mitropoliei, la Biseri-
ca Sf. Nicolae. Era prima dată în is-
toria privegherilor bucureştene, făcu-
te în cinstea Sfântului, când acesta a
fost depus în afara perimetrului Patri-
arhiei. În mai puţin de două luni de la
neruşinata cutezanţă a avut loc căde-
rea regimului comunist şi a tiranului.
Sărbătorirea Sfântului se face în fie-
care an la 27 octombrie, cu priveghe-
re şi rugăciune, la care iau parte zeci
de mii de credincioşi din toată ţara;
c) Sf t Mc. Dimitrie, diaconul, d;ir\ Sir-
77?z.z/m, azi Mitroviţa, oraş în provin-
cia Panonia inferioră, locuită în sec.
al llI-1ea de traci şi daco-romani. În
A4:czr/z.ro/ogz.z. nu sunt trecute date-
1e biografice, se atestă doar calitatea
de diacon pe lângă episcopul Biseri-
cii din Simium, J7.z.72e#. Dz.wz.Jrz.e este
un Sfânt ucis cu suliţa, la trei zile du-
pă episcopul lrineu, adică la 9 apri-
lie, anul 304. Moaştele Sfântului s-au
dovedit imediat făcătoare de minuni,
fapt ce a atras atenţia prefectului Le-
onţiu al lliricului care, în secolul u'r-
mător, a zidit două biserici în cinstea
Sfântului, una în Tesalonic, în ca-
re i-ar fi aşezat moaştele, la 26 apri-
lie 413, şi alta la Simi.um, loc în ca-
re rămăsese vie facerea de minuni a
sfintelor moaşte şi de aceea cetatea'se
va numi A4lz.Jrovzţcz. Pomenirea S/ Dz.-
mitrie din Sirmium este "eriţioŢLa:tă
în Sz.#czxcm la s aprilie; d) S/ A4:c. Dz`-
m!.frz.e a suferit martiriul la Constanti-
nopol, împreună cu cei nouă, j4/e#z.e,

D
lulian, Marcian, Ioan, Iacov, Fotie,
Petru, Leontie şi Maria Patrichia,
pentru icoana din poarta de aramă a
mănăstirii, rămasă în timpul patri-
arhului Ghemano. Toţi au fost con-
damnaţi de împăratul Leon icono-
clastul. Pomenirea lor se face în Bi-
serica Răsăriteană la 9 august; e) S/
Mc. Dimitrie v . AILe;xe.
Vechimea numelrii D%mz.rr% în
limba română este foarte mare. Pre-
numele este folosit cu mult înainte de
introducerea slujirii în limba slavonă, ,
care a preluat direct pronunţarea gre-
cească, Dz.m!.Jrz.e, ce ar fi putut să fie
prezentăşiînsudulDunării,|avorbi-
torii din Macedonia. Afirmaţia noas-
tră are la bază mulţimea variante-
1or vechi, populare, care amintesc de
sărbătoarea Sf. Dumitru: SamecJrc4,
Sămedru, Simidriu, Sămetru, d"riîL
acelaşi proces, întâlnit în sărbătoa-
reci Sf. Nicolae Usânicoaraă), Sf. Iocm,
Sân-Ioan, SârLlan, Sânzean ehc. UrL
alt argument îl constituie forma D%-
mz.fr#, atestată în Ţara Românească la
1387, iar la 1469 este atestată foma
hipocoristică Dz.mci, foarte răspândi-
tă chiar de atunci, aşa încât a devenit
nume de familie. De altfel în sec. al
XIV-lea sunt amintiţi doi martiri cu
acest nume. Biserica îl pomeneşte pe
C#v. n4wce#j.c Dz.7%cz, ucis de sabie, în
anul 1363, la 10 aprilie. Varianta Dz.-
77!J.frz.e nu este atestată în această for-
mă în limba veche, ci în formele si-
rrii+are c" Dumitru, Dimitru, Dimitra,
Dîmitran, Dimitrana, Dimitrescu,
Dimitriy, Dumetru, Dumetraş, De-
mefr#, De7%efr!.escz/. De la foma ve-
ckif3 Dumitru, Dumitra, Dumitran,
Mitran, Mitrană, Mitrana, Mitana,
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
Dumitraş, Dumitraşco , Duritraşcul,
D#779z.frc}şz.7?, la care se adaugă o mul-
ţime de forme diminutivale sau hi-
pocoristice, atât de numeroase, încât
le amintim doarpe cele mai frecv6n-
te:. M}ţru, Mitrea, Mltra, M}tu, Mitul,
Mita, Mită, Miti, Mitac, Mitacu, Mi-
tache, Tache, Mitachi, iTachi, Mitea,
Mitescu, M}tică, Tică, Ticu, Mtioi,
Mituş, Dumitrache, Dumitraş , Dumi-
trel, Dumitrică, Mitrică, Dumitriţă,
Mitriţă, Dumitruş, Dumitrucu, Tru-
cu, Trucă, Tucă; Sanctus Demetrius :
Sămetru, Sămedreu, Sâmedru, Simie-
driu, Sâmedrea, Sumedru, Sumedrea,
Simedru, Simedriu, Simedrea, Me-
dru, Medra, Medrea; +â a:rom. Mitri,
Mltruş, Mitu, Mltea e;ho.
EBUL v. Evul
ECATERINA, prenume feminin
foarte răspândit în Europa şi în toa-
te provinciile româneşti. Este expli-
cat ca fiind un nume de origine egip-
teană, unde ar exista un cuvânt cu
această fomă cu sensul de „coroa-
nă", sens dedus şi din viaţa Sf. Eca-
terina, aşa cum este descrisă în A4lz.#e-
z.e sau prezentată de unii hagiografi,
autori ai scrierilor numite în lati-
nă, PczSs'z.o77es, „Pătimirile". Nume-
le ar putea fi apropiat şi de o fomă
gr. Ei(aŢti (Ekâte), nume al unei ze-
ităţi ce se confimda cu Artemis. La
această fomă s-a alătuat un al doilea
temen pwTi, -Ti€ „scriere". În greacă
numele este cunoscut în forma AiKG-
tsptw, Etccttspwri (Aikaterina, Eka-
terine). Asocierea celor doi temeni
poate fi explicată şi prin locul apar-
te pe care l-a ocupat Sfânta Ecaterina
în Alexandria, în perioada persecu-
ţiilor lui Diocleţian. Sunt cunoscute
mai multe Sfinte cu acest nume: a) S/
M:iţă Ecaterina s-a năasQut ^mtr-o fia-
milie purtătoare de coroană (fiica re-
gelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei
Sabinella). A făcut studiile la cea mai
renumită Şcoală a filosofilor din Ale-
xandria. Era foarte frumoasă şi foarte
instruită, cunoscând atât filosofia pla-
toniciană, cât şi exegeza creştină, aşa
încât întrecea în cunoştinţe mulţi fi-
1osofi ai vremii. Cunoştea foarte bine
Bj.b/z.c7, în contextul cultural al Ale-
xandriei din sec. al lI-1ea şi al llI-lea
d.Hr., şi de aceea în disputa ei cu filo-
sofii şi cărturarii vestiţi ai Alexandri-
ei, în dezbaterea impusă de Maximin
al lI-1ea, ea îi domina şi pe mulţi i-a
convertit la creştinism. Această in-
fluenţă nu a putut fi tolerată, şi Sfânta
a fost supusă multor şi variate supli-
cii, în uma cărora a ieşit biruitoare.
Unul dintre instrumentele torturii, re-
dat în iconografia bizantină, este roa-
ta. În cele din umă, a fost condam-
nată la moarte prin decapitare. Este
pomenită de ambele Biserici tradiţi-
onale (Orientală şi Occidentală) la 25
"oie"brie., b) Sf t Ecaterina de Siena,
considerată patroană a ltaliei, a trăit
între anii 1347-1380. Sfânta Ecateri-
na a fost al douăzeci şi patrulea co-
pil al unei umile familii de boiangii
din Siena. A dovedit din copilărie o
maturitate deosebită şi a ales cu hotă-
râre a fi întotdeauna numai în slujba
lui Dumnezeu. Familia nu a putut ac-
cepta ideea intrării într-o mănăstire,

E E
dar văzând tenacitatea fiicei lor, s-a
împăcat cu gândul. Intră în Ordinul al
treilea Domz.77z.ccz# şi pentm început
Sf. Ecaterina se apropie de cei mai
umili oameni, care mureau pe străzi
şi care aveau mare nevoie de ajutor
măcar în momentul final al vieţii lor.
Este cunoscută pentm devotamentul
ei şi pentru rugăciunile făcute în pe-
rioada epidemiei de ciumă care bân-
tuia, în 1374, în Siena, Varazze şi alte
oraşe al,e ltaliei. Este cea care va pri-
mi serinele rănilor lui Hristos şi care
va fi trimisă de lisus să mustre mân-
dria celor putemici din ierarhia bise-
ricească. Trece la Domnul în ziua de
29 aprilie 1380 şi este ridicată la cin-
stirea altarelor la 29 aprilie 1461. În
1939 a fost declarată patroana princi-
pală a ltaliei, împreună,cu Sf. Fran-
cisc de Assisi. Se pomeneşte în Bi-
serica Romano-catolică la 29 apri-
r+f3., c) Fericita Ecaterina de Suedia
(1331-1381),fiicabuheicreştineBri-
gita (1303-1373), venită din Suedia
în ltalia, împreună cu Ecaterina, cel
de-al doilea copil din cei opt. Urmând
exemplul mamei sale în credinţă şi
jertfelnicie creştină, dar şi în ctitori-
rea şi îndrumarea unor mănăstiri din
Suedia (Vadstena), Fericita Ecaterina
trăieşte mai mult la Roma, preocupa-
tă de a se ruga şi a veni în ajutor celor
ce aveau nevoie de Dumnezeu. După
intrarea în monahism este aleasă sta-
reţă a Mănăstirii Vadstena. Mama ei,
Brigita, a fost ridicată la cinstirea al-
tarelor în anul 1391. Pomenirea mo-
nahiei Ecaterina în Biserica Roma-
no-catolică se face la 24 martie.
Prima atestare a numelui Ecate-
rina în documentele româneşti din
162
AURELIA BĂLAN-M IHAILOVICI
Muntenia datează din 1495, în forma
Caţcţ/!.#cr, socotită bază pentm varian-
tele Că/ă/!.#c}, Că/ă/z'r!. Vechi sunt şi
vtiriurr+ele Caterina, Catrina, Catri-
nel, Catinca, Tinca, Tincuţa, Cati şi
o formă mai modemă, CĂe/z., scris şi
KJ.fo;, după forma engleză. Ordinea
atestărilor prezintă umătoarele va-
r.rHrihf 3'. Ecaterina, Catarina, Catirina,
Catrina, Icaterina, Caterina, Catri-
nu, Catrinescu, Catrinoiu, Trina, Tri-
nea, Trincă, Trincu, Trincea, Trincoi,
Trâncu, Trâncă, Catrinar, Cătrin,
Cătrina, Rina, Cătrânău, Catrea, Că-
trea, Cătreanu, Cati, Cata, Catea,
Căta, Cătiţa, Catu,i Cătescu, Cătilă,
Cătileşti, . Cătina, Catina, Catinca,
Tinca, Cătincea, Catoiu, Cătuiu, Că-
tuţ, Cătuţu. Cătuţa, Catoca, Catalin,
Catalina, Cătalina, Catelina, Cătă-
lin, Cătălina, Cătălinoiu,. dar şi ""e
de familie de la Ecczţerz.72c7.. Ecc7ferz.-
nescu, Ecateriu, Ecaterotu, Ecation.
ECDICHIE, prenume care nu a
fost preluat de onomastica creştină,
deşi reprezintă numele unuia din cei
patruzeci de mucenici care au murit,
prin îngheţare, în lacul Sevasta (Se-
basta), prăznuiţi de Biserica Orienta-
1ă la 9 martie.
ECLESIA, prenume dispărut din
onomastica creştină târzie. Prenume-
le are la bază foma lat. ecc/es'z.cJ „bi-
serică", „parohie", temen preluat di-
rect din latină şi păstrat în limbile ro-
manice (ff. gg/!.se), 1a noi, popular,
în formele: c/e/.z.e, c/e/.ă, dar şi în for-
ma derivată de la Ec/gsz.cr a numelui
Ecliserescu.
În onomastica creştină medievală
românească este prezent în fomele:
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Clej, Cleja; Clejan, Clejanul, Clijan,
devenite nume de familie, păstrate şi
aistifrzi.. Clej, Cleja, Clejan, Clejam,
Clejeneam.
ECLESIARH, prenume fre'cvent
în onomastica Evului Mediu oriental,
care provine din foma lat. ecc/es!.a şi
cea gr. 8KK^no" „biserică" + Gp%oS
(ărchos) „începător", prin extensie
„sluj itor", „fimcţie eclesială".
În onomastica românească este
atestat în foma Ec/es!.c7J~%%/, ca supra-
Tiume (ex. crorica"1 Dionisie Ecle-
siarhui). A:]+e va;r.Tîrrrhe.. Eclisirescu.
Eclisiarclm, Clesie, Clisu, Cliseru,
G/j.ser# sunt forme ce pot proveni
ca nume de familie din substantivul
ec/esz.czrĂ sau din varianta parczc/z.ser.
Astăzi sunt atestate numele: C/z.s'er%,
Clisu, Clişeru.
EDESIE, prenume frecvent în
onomastica creştină. Foma prenume-
lui este de la numele oraşului E88o-
oG, -ii€ (Edessa-es), oraş în Macedo-
nia, unde se afla o veche reşedinţă re-
gală. Edes'z.e are la bază o formă de
adjectiv, gr. E6€ooGio€, lat. Ed;Ss'cJe-
%s, cu sensul „din Edesa". Prenumele
este purtat de numeroşi martiri: a) S/
Edesie, f["te cu Amf ian (scrLs şi Af ian
sau 4pz.cz#/, sunt originari din Lidia,
o provincie din Asia Mică. Aici L-au
propovăduit pe lisus Hristos, în tim-
pul împăratului Maximian. Sf. Edesie
era un filosof învăţat, care şi-a păstrat
preocupările intelectuale chiar şi după
ceÎlmărturiseştepublicpelisusHris-
tos, în tiinpul persecuţiei lui Galeriu
şi Maximian. Această mărturisire a
provocat o mare tulburare, şi a fost în-
chis şi supus la numeroase torturi pe
care le suportă cu mare curaj . Este eli-
berat şi pleacă în Egipt. Menţionăm
că atât el, cât şi fratele său, Amfian,
au fost ucenicii unui mare teolog, pă-
rinte al învăţăturii creştine, cu nume-
le Pamfil din Cezareea. Ajuns în Ale-
xandria, Sf. Edesie este impresionat
de tratamentul aplicat creşţinilor de
către prefectura oraşului, de dispreţul
şi ocara la care erau supuse tinerele
creştine, batjocorite şi lipsite de liber-
tate. El intervine acuzând bestialita-
tea comportamentală a\ fimcţionarilor.
Este din nou ^mchis, torturat şi, ca pe-
deapsă capitală, este aruncat în mare
la 2 aprilie, zi în care se face pomeni-
rea sa în Biserica Orientală, precum şi
a S/ j477%cz#, fratele său, care primeşte
martiriul în uma celor mai cumplite
suplicii, fiind spânzuat şi apoi arun-
cat şi el în mare; b) S/ A4c. Edesz.e v.
Frumentie.
În onomastica românească numele
s-a păstrat, izolat, ca nume monahal..
EFRAFT, EFRAFTIA, prenume
cândva bine-cunoscut, mai ai.es îh iu-
mea monahală, în foma feriinină
E/rci//z.cz. La baza numelui se află to-
ponimul ebraic Ep%rcrf7!cz, cu sensul
de „podoabă", „rod", vechiul nume al
cetăţii Bethleemului: ,Jc7/ă, crm c7%z!./
de El în Ef irata, L-am af lat în poienile
din dumbrava" Cpsaltire, Psa,]m 13L.,
.,Cel ce avea să Se nască în Efirata,
acesta ftnd un alt nume al Bethlee-
m%% ", notă din versiunea tradusă de
Bartolomeu Valeriu \Anania). BefĂ/e-
em este un toponim care preia semni-
ficaţia primară, cea de „rod", a nume-
lui vechi, EPĂrcz/Ăcz, şi este glosat cu
„casa pâinii".

E E
În onomastica românească avem
o atestare veche în foma J/rcr/J.
EFRAIM v. Efrem
EFRASIE, EFRASIA, prenu-
me ffecvent în onomastica medieva-
1ă orientală, astăzi întâlnit mai ales
în cinul monahal. La baza prenume-
lui stă foma de adj. gr. 8uppcicm,
n, ov, (eufi.asia, adj., e, on) cu sen-
sul „plin de bucurie", „bucuros". În
Sz'7?czxcr7'e întâlnim menţionat numele
S/ E/rc}sz.e, episcop al lanopolisului
sau lanopolei, săvârşit la 17 iulie, zi
de pomenire a cuviosului în Biserica
Răsăriteană.
În onomastica românească întâl-
nim numeroase fome derivate de la
E/7icrs'z.e sau Ez//rosz.#, ambele făcând
parte din aceeaşi familie semanti-
dEEai. Frasie, Frasian, Frăsăian, Fră-
sJ.ccr#, Frăsz.e. Ca nume de familie în
uz, astăzi, amintim: Frăsz.G, Frc-rsz.7Î,
Frăsiha, Frăstnar, Frăsină, Frăsin-
car, Frăsineam, Frăsinel, Frăsine-
sc#, F7'ăsz.72z.#c. De am_intit toponimul
Frăsz.7zez., loc în care avem mănăstirea
ctitorită de Sf. Calinic de la Cemica,
după tipicul Sfântului Munte Athos.
EFREM, prenume masculin foar-
te vechi şi cu o fi.ecvenţă remarcabi-
1ă în onomastica creştină, fiind prelu-
at direct din ebraică. Este prezent în
Vechiul Testament , ^Tr\ ca:rbeEL Facerii,
din care reproducem un verset: „Ce-
luilalt i-a pus numele Efiraim, pen-
tru că şi-a zis - Dumezeu m-a f ăacut
roditor în pământul suf ierinţei mele"
(Facerea41,52).Înacestversetavem
o explicaţie a conţinutului seman-
tic al prenumelui E/rcrz`77ţ, dat Unu-
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
ia din cei doi fii ai lui losif. Nume-
le ar fi un substantiv postverbal de la
verbul pĂcrreĂ „a ffuctifica", „a avea
rod", „a rodi". Numele va pătrunde
în onomastica creştină prin Ă4crr/z.7'o-
/ogJ.z. şi Sz.7eczxcrre, în care Sunt atestaţi
mai mulţi Sfinţi cu acest nume: a) S/
E/re;7e, supranumit Sz.r#/, deoarece
era sirian, originar din cetatea Nisibe,
din Mesopotamia (Irakul de astăzi),
unde a studiat la o şcoală de limbă si-
riacă, şcoală transferată la Edesa, du-
pă cucerirea cetăţii de către perşi. A
trăit sub mai mulţi împăraţi romani.
Avea doar 6 ani când Constantin cel
Mare a semnat Edictul de la Milano.
A fost hirotonit diacon de către 5pi-
scopul lacob din Nisibe, care i-a fost
şi duhovnic. Prin scrierile sale se an-
gajează în luptă cu Apolinarie, dar
Şi cu maniheii şi milenariştii. După
îndelungi pregătiri şi convorbiri du-
hovniceşti, este hirotonit ca preot de
Sf. Vasile cel Mare, care îl aprecia
foarte mult, trecând peste marea sme-
renie, prin care Sf. Efrem se socotea
nepregătit pentru demnitatea preo-
ţiei. Se întoarce la Edesa, unde încă
de la începutul slujirii sale, tânăr fi-
1rLd, Fericitul Ef irem era, un asp" ne-
voitor, un om ce se ruga tot timpul,
iar sensibilitatea şi viaţa sa afectivă
au fost convertite în poezie, scriind
imnui de slavă ale dreptei credinţe,
cântate sau rostite în adunări, acom-
paniate de autor la harpă, aşa încât
Sfântul a fost numit „hapa Duhu-
lui Sfânt". Din activitatea didactică,
creştină, menţionăm cele şaispreze-
ce Pcrre#Gze, adică sfaturi pentru po-
căinţă, multe dintre ele fiind şi astăzi
rostite în biserică. Din mulţimea ru.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
găciunilor Sf. Efrem Sirul, de o mare
adâncime sufletească, a rămas în Bi-
serica Răsăriteană o fhmoasă rugă-
ciune de smerenie şi umilinţă, cunos-
cută sub numele ji#găcz.##ec7 S/c^r7?-
tului Ef i`em Sirul, o r`igiaic;i"e oare
se rosteşte zilnic, mai ales în timpul
Postului Mare: Docrm7te şz. Sţăpcşn#/
vieţii mele, duhul trândăviei, al gri~
jii de multe, al iubirii de stăpânire
şi al grăirii în deşert nu mi~l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului sme-
rit, al răbdării şi al dragostei dăru-
ieşte-l mie, robului Tău. Aşa, Doam-
ne, Impărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşalele mele şi să nu osândesc
pe firatele meu, că binecuvântat eşti
în vecii vecilor:. Amin.l DraLgostea sa
pentru Maica Domnului, „cea mai
strălucitoare decât soarele", a făcut
să răsară din inima Sf. Efrem Sirul
douăzeci de imnuri de laudă, închina-
te Preacuratei Fecioare Maria. Pentru
întreaga sa activitate, pentru scrierile
sale proflnde şi luminoase, papa Be-
nedict al XV-lea l-a declarat, în anul
1920, pe Sf. Efrem Sirul (Sirianul),
învăţător al Bisericii Universal;. Ma-
rele teolog se stinge de bătrâneţe în
anul 378, la 28 ianuarie, zi de pome-
nire a lui în Biserica Orientală, iar în
cea Occidentală la 9 iunie; b) S/ A4c.
Efirem, episcop al Chersonului, des-
pre care s-a scris atât în A4:c}rfz.ro/ogz.-
!./e apusene, cât şi în A4z.#e!.e/e orto-
doxe, a primit cununa martiriului în
apropiere de Cherson sau Herson, în
Creta, într-o zi de 7 martie a anului
304. A fost trimis şi învestit ca epi-
scop al Tomisului de către patriarhul
Ermon al lerusalimului, ^T"preuria c"
alţi episcopi care aveau misiunea de a
binevesti Evc7#gĂe/z.c7. Fiind dată po-
runca severă a împăraţilor Diocleţi-
an şi Maximian ca să se păzească le-
gea romană, să o cinstească toţi şi să
jertfească zeilor romani, cei care nu
s-au supus au fost alungaţi din cetate,
maltrataţi şi decapitaţi. Pomenirea sa
se face la 7 martie în Bisericile Răsă-
riteană şi Apuseană, după cum indică
Martirologiile a:pusene v. VaLsllevs.
Prenumele a fost fi.ecvent folosit
şiînonomasticacreştinăromânească.
Este atestat în documente înainte de
sec. al XVII-lea Şi este un nume răs-
pândit mai ales în partea de nord-est,
în zona Moldovei, mai cu seamă în
lumea monahală. Sunt atestate mai
rr"++e vtirl"rL+e.. Ef iraim, Ef irem, If tem,
Afirem, Frem, Fremul, Efirim, Fri-
mul, Ef irimescu, Ief i.im, If irim, Af irim,
Ofirim, Frim, Frima, Frîmu, Frimoiu,
Framie, fflronie, Afirenie, sub infl:"
enţă ucrainiană. Astăzi sunt atestate
ca nume de familie formele: E/rc}z.7%,
Efrem, Eftemidis, Efiremidu, Efire-
mov, Ef iremovici, Ef trim, Ef irimescu,
Ef:rimov.
EFRIM v. Efrem
EFTIMIE, prenume de origi-
ne grecească, EuOoLLtoc (Euthymi-
os), care s-a dezvoltat dintr-o fomă
mai veche, Ee/fĂymos, atestat în pe-
rioada clasică a limbii greceşti. Par-
ticula Ec/-, care se află la începutul
multor nume greceşti, are sensul de
„bun", „bine" şi este redată în lim-
ba română în trei modui, cu folosi-
rea a trei sunete, datorită pronunţării
în trei moduri în fimcţie de cele trei
influenţe (latină, greacă şi slavonă):
cu # (Eutimie), cu tJ (Evtimie) şi cu

E DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
/ (Eftimie), forma ultimă impunân-
d"-se. Deoi Euthymia, Euthymios es-
te format din Ev „bine", „bun" + Oo-
LLtos (thymios) „sentiment", „voie",
„cinstire". Având această semnifi-
caţie, numele va fi întâlnit frecvent
la creştinii primelor secole, aşa cum
o demonstrează şi numărul martiri-
1or trecuţi în S!.#c"c7r. Îi vom amin-
ti pe cei pomeniţi doar în Sz.nczxc7re
sa;H Mineie.. a),) Sf i Mc. Ef timie, egJi-
men al Sfintei Mănăstiri Vatopedu
din Sfântul Munte Athos, este cunos-
cut pentru curajul de a-i înfrunta pe
împăratul Mihail şi pe patriarhul aso-
ciat împăratului, supranumiţi „latino-
foni" pentru încercarea lor de a rea-
liza unitatea Bisericii prin unirea cu
„1atinii", cu creştinii Bisericii Catoli-
ce, văzută foarte rău de ortodocşi du-
pă evenimentele din 1204, cruciada a
IV-a asupra Constantinopolului. La-
tinitatea era considerată de monahii
şi creştinii din afara clerului drept o
erezie, prin ruperea de Biserica ma-
mă, Ortodoxă. Pentru îndrăzneala sa,
Sf. Mc. Eftimie a fost omorât prin
înecare, iar cei doisprezece călugă-
ri grupaţi în jurul egumenului lor au
fost ucişi prin sugrumare. Pomeni-
rea lor se face în Biserica Orientală
la 4 ianuarie; b) S/ E/Jz.mz.e ce/ Mc7re,
supranume dat pentru râvna sa mo-
nahală şi mai ales pentm lupta îm-
potriva ereticilor nestorieni şi eutihi-
eni care au invadat viaţa creştină din
sec. al V-lea. Este numit S/ E/Jz.mz.e
ce/ A4:c}re şi pentru viaţa de monah si-
hastru, pentru capacitatea sa de a vin-
deca prin rugăciune pe cei veniţi să
se tămăduiască. Prin acest mare dar a
adus la credinţa în lisus Hristos mul-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
te suflete rătăcite, mai ales din rândul
cuceritorilor necreştini. Alegând pus-
tietatea şi viaţa aspră în Ţara Sfântă,
va zidi o lavră pe drumul dintre le-
rusalim şi lerihon, fără să, accepte să
fie stareţ, ci cel mai umil dintre sluji-
tori, retras pentru rugăciune Şi nevo-
inţe, ceea ce îl detemina să schimbe
mereu locul spre a fi cât mai depar-
te şi cât mai izolat de cei ce-l căutau.
Şi-a dat duhul în mâinile Domnului
în ziua de 20 ianuarie, după cum au
spus ucenicii săi, la vârsta de 95 de
ani. Biserica Orientală îl pomeneşte
pe Sff Ef timie cel Mare \a 20 ±anuarie.,
o) Sf t Mc. Ef itimie Mărturisitorul, erii-
scop al Sardelor, cel care i-a combă-
tut pe eretici la cel de-al lI-16a Sinod
de la Niceea. Venind împărat Leon
iconoclastul, îl trimite în exil, ca ur-
mare a pledoariei făcute în susţinerea
cultului icoanelor şi, mai ales, pentru
că a îndrăznit să-i anatemizeze pe toţi
cei care nu se vor închina Domnului
lisus Hristos, închipuit în icoană. Es-
te trimis spre a fi închis într-o peşte-
ră umedă şi întunecoasă din Ohrida,
unde întins pe piatră este bătut cu ve-
ne de bou şi lăsat aproape în agonie.
După opt zile şi-a dat duhul în mâi-
nile Domnului, în ziua de 26 decem-
brie, zi de pomenire în Biserica Ră-
s:ări:+Bainăa., d) Sf t Ef timie cel Nou, c"-
vios din Olimpul Bitiniei, cel ce a
trecut la Domnul în 894, ziua 15 oc-
tombrie, şi s-a învrednicit a se odihni
în apropierea Sf. Mare Mucenic Mo-
chie, pomenindu-se în Biserica Răsă-
riteană la 15 octombrie; e) S/ A4lc. E/-
ţz."z.e, originar din Peloponez, a fost
martirizat prin sabie la Constantino-
pol, în anul 1814, în Duminica Flori-
ilor, iar S/ A4:c. Jg#c}/j.# a primit mar-
tiriul în acelaşi an şi în acelaşi oraş,
prin sugrumare, la s octombrie. Ală-
turi de ei, şi S/ A4c. 4cacĂ!.e, originar
din Tesalonic, a primit martiriul prin
sabie la Constantinopol, în 1815. Po-
menirea celor trei noi mucenici se fa-
ce în Biserica Orientală la 1 mai.
Prima atestare a numelui, în Ţa-
ra Românească, este la 1478, fiind
amintit un egumen al Mănăstirii Sna-
gov, Ev/z.mz.G. Numărul mare de vafi-
ante atestate după 1500 demonstrea-
ză utilizarea acestui prenume şi influ-
enţele de pronunţare neogreceşti sau
şlavone în Moldova. E%mz.e, E/ţe-
ntia, Ef tinca, If itimie, dîir sti Eutimie,
E#/z.7#z.cr. Redăm variantele în ofdinea
schimbării fomelor.. Ey/ĂywJ.e, E#-
tim{e, Etimia, Etheme, -Etiîmi;, Ithi-
mie, Ethimia, Itimii, Ethenca, Ithin-
ca; Eftimie, Eftîmescu, Eftimiu, Efte~
me, Ef temia, Ef tene, Ef tăne, Ef teniia,
Eftenoiu, Eftina, Eftnia, Eftinca, Efi
tincu, Ef tncea, Ef ta, Ef tcma, Ef temie,
Iftemie, Iftemti, Iftîmie, Iftmescu, If
timia, Aftmia, Iftene, Iftenie, Iftine,
Iftiyti, Iftinca, Aiftincei, Aiftinca, If
tincăi; Af temie, Af temia, Af tim, Af ti-
mie, Af timia, Af teni, Af tenie, Af tertia,
Af tene, Aftine, Af tini, Af tinîa, Af tina,
Aptsenie; Estimia, Istene, Isterire,
Istinca; Otimie, Acttmie, Ifticar, Ne-
/fj.7Îţ.cr. Nume de familie înregistrate
asftz:r. Efta, Eftache, Efteme, Eftei,
Ef temi, Eftemie, Ef tenaru, Ef tene, Ef
temie, Ef tenoiu, Ef terina, Ef terne, Ef i
tici, Ef time, Ef timescu, Ef itimia, Ef ti~
rrtie, Ef :tiriu, Eftode, Ef.todi, Eftuh.
EIL v. Eli
ELA, prenume destul de fi.ec-
vent astăzi. Este o fomiă hipocoris-
E
tică pentru prenumele E/e#c}, E/eo-
nora, Elisabeta, ca.re s-a i"pus "ai
întâi în limbajul colocvial şi famili-
al şi apoi a fost certificat prin botez.
Forma E/c7 nu stă numai sub influenţa
unor modele străine. E bine de subli-
niat importanţa covârşitoare pe care o
are prenumele, rostit la Taina Sfantu-
lui Botez, asupra celui care îl primeş-
te. Prenumele E/cz se află şi în ebraică,
unde are sensul de „tărie", „blestem",
dar şi ,jurământ", fiind întâlnit ca nu-
me de persoană în yecĂz.e// resfc}me#/..
„Căpetenia Olibama, căpetenia Ela,
căpetenia Pinon " (Facerea 36, 4L).
ELAD v. Eladie
ELADIE, prenume provenit din-
tr-un substantiv grecesc care indi-
că numele ţării grecilor, EMcts, asos
(Ellas-ados). Foma EMGstos (Elâdi-
os) din care a rezultat prenumele E/c}-
c7z.e este la cazul genitiv, cazul apar-
tenenţei, având sensul de „cel ce es-
te din Elada", „care apa#ine Eladei".
Prenumele este întâlnit în Sz.#ax:c7re,
fiind purtat de mai mulţi Sfinţi: a) S/
Ă4c. E/crc7j.e, uns arhiereu, a slujit cu
multă credinţă şi a adus pe mulţi la
lisus Hristos. Pe măsura credinţei sa-
le a şi pătimit, căci din toate suplicii-
1e ieşea nevătămat şi, prin aceste pu-
teri dumnezeieşti revărsate asupra sa,
aducea şi mai multe suflete în tuma
lui Hristos. Prin îndelunga suferin-
ţă la care a fost supus trece la Dom-
nul în ziua de 27 mai, zi de pomeni-
re în Biserica Răsăriteană; b) S/ A4lc.
E/c7c7z.e, mireanul, a pătimit împreună
cu S/ A4lc. reofl/, diaconul, în Libia,
pentru mărturisirea lui lisus Hristos.
Au fost prinşi şi torturaţi cu cele mai

E DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
cumplite mijloace, folosite în barba-
ria ce caracteriza penitenţele păgână-
tăţii. Au trecut la Domnul în ziua de s
ianuarie, zi de pomenire a lor în Bise-
rica Răsăriteană.
În onomastica românească pre-
numele este atestat în formele: E/c7-
die, Eladia, Eladescu, i]rrrrfst de tiw+e
prenume devenite nume de familie:
Elad, Elddi.
EL.EAZAR, prenume provenit
din ebraică, are o semnificaţie teofo-
rică, rezultată din cele două elemente
componente: E/ (Dumnezeu) + czzcrr
„ajută", „Dumnezeu ajută". a) Prenu-
mele este purtat de cel de-al treilea fiu
al Lui ALa,ron.. „ Copiii lui Amram sunt:
Aaron, Moise, şi Mariam. Fiii lui Aa-
ron sunt: Nadab, Abiud, Eleazar şi
J/crmar ". (1 Paralipomena 6, 3). Elea-
zar este uns preot şi are o mare res-
ponsabilitate, mai ales după moartea
părintelui său, Aaron, când este îndru-
mat direct de Moise: „Să z.ez. pe/rcz/e-
le tău, Aaron, şi pe Eleazar, fiul lui, şi
să-i sui pe muntele Hor înaintea în-
tregii obşti,. Să dezbraci acolo de pe
Aaron hainele. lui şi să îmbraci cu ele
pe Eleazar, fiul lui, şi Aaron să se du-
că şz. s'ă moczrtă czco/o " (Numerii 20,
25-26). Rolul lui Eleazar în fixarea
nomelor ritualului mozaic, precum
şi în parcurgerea spaţiului de ajunge-
re în Ţara Făgăduinţei, este deosebit
şi poate fi reconstituit prin lectura căr-
ţi+or Numerii, Deuteronomul şi losua.
Se pomeneşte de Biserica Răsăritea-
nă la 2 septembrie; b) Cztv. E/eazcrr v.
Macabei; c) S/ A4lc. E/eczzczr, martir
în Constantinopol împreună cu Polie-
uct. Se pomepeşte la 1 august.
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIC I
tîn onomastica românească es-
te atestat în foma feminină, J7;.zcJrc},
dar în general este un nume purtat de
bărbaţi.
ELEFTERIE v. Elevterie
ELENA, unul dintre cele mai răs-
pândite prenume feminine din ono-
mastica românească şi universală,
umând imediat după cel al Mari-
ei. Este un nume străvechi grecesc,
EĂ,8vŢi (Elene), lat. He/e#cr, cunoscut
prin personajul legendar al E/e7zez. c7j.J?
rroz.cr, ceea ce a atras atenţia cercetă-
torilor. Astfel, pentni a-i afla semnifi-
caţia, a fost apropiat de o fomă exis-
tentă în inscripţii, ye/e7?c7, f7e/c77?e
„torţă", „faclie", notă semantică pe
baza căreia i s-a atribuit numelui cali-
tatea de a fi reprezentat, la origine, o
veche divinitate a luminii. Ceea ce se
ştie sigur este faptul că numele gre-
cesc. EĂ"m (Elene) provine dintr-un
nume comun, 8}8VTi, Ţic (elene, -es)
„coş", dar şi „foc", sensul figurat fi-
ind de „natură sacră". Sunt cunoscute
sărbătorile cu numele E^8v8" /E/e-
7?ez.CZ/, Un rituai în Care erau purtate
coşuri cu foc şi mirodenii în cinstea
zeiţei Artemis. Foma Ek" este în
dialectul dorian. La răspândirea nu-
melui în Europa nu a contribuit Elena
din Troia, ci cultul unei mari împără-
t;ese romîme, Flavia lulia Elena Au-
gcts/cr, mama Sf. Constantin cel Mare,
primul împărat creştin. Mama, fiind
creştină, a avut o influenţă covârşi-
toare asupra fiului. Elena a stat în ce-
tatea lerusalimului mai mult timp şi,
după îndelungi rugăciuni şi meditaţii,
a avut revelaţia locurilor sfinte în care
S-a născut şi a suferit lisus (Bethlee-
mul şi Golgota). Tot ea găseşte'Cru-
cea pe care a fost răstignit Domnul,
de aceea este zugrăvită, alături de fiul
ei, înălţând Crucea, semnul biruinţei
prin care se defineşte creştinismul. S/
f773părăfecis'ă E/e#cz este pomenită îm-
preună cu fiul ei, împăratul Co7?§Jc}#-
fz.77 ce/ A4czre, la 21 mai în întreaga Bi-
serică tradiţională, atât în cea Orien-
tală, cât şi în cea Occidentală.
În onomastica românească nu-
mele este atestat din sec. al XV-1ea,
^m forrna, Elena, Ileana, Olenca. Mai
târziu apar multe fbrme hipocoris-
tice.. Leana, Lenica; Leanca, Ilina,
Lina, Ilenuşa, Ilenuţa, Lenuţa, Len-
ţa, Linţa, Ilinca, Leni, Lenuş. Fo;rrn!e
înregistrate cronologic : E/e#cz, Le7zcr,
Lenă, Elina, Eliana, Ileana, Leana,
Ilena., Ileanu, Ileaml, Lean, Ilanea,
Ialena, Ilina, Ilinu, Ilinuţa, Ilinoiu,
Linoiu, Lina; Elenca, Elencu, Len-
ca, Lencă, Lenchiţă, Lencqn, Lean-
ca, Lecmcu, Liancă, Lencuţa, Elin-
că, Ilinca,. Linca, Lincanu, Linca-
riu, Linco, Lincu, Lincuţa, Lincoiu,
Linceşti, Lincea, Linciu, Lincioiu,
Ilincel; Ilena, Ilenuţa, Lenţa, Len-
ţă, Lenţu, Lenţe, Lenţea, Lenţoe, Le-
anţă, Leanţea, Linţa,. s"b irifl"en-
ţă ucrainiană: o/e7cc7, o/z.72c}, o/z.cJJ?c!,
Alena, 0lenca, 0linescu, Alin, Ali-
#cr, cu menţiunea că fomele derivate
cu sufix au devenit nume de familie.
Redăm numai pe cele care s-au dez-
voltat din radicalul primar şi sunt în-
registra,te ast*zi.. Elena, Elencu, Ele-
nescu, Elenic.
` ELEONORA, prenume răspândit
în Europa, socotit de origine arabă.
Este un'nume teoforic care, în con-
E
ţinutul său semantic, tradus printr-o
sintagmă românească, ar putea fi re-
dat prin „El este lumina mea". Foma
primară a numelui este E//z.73or, com-
pus din E/ (ce corespunde în ebraică
lui Elohim) „Dumnezeu", „Cel prea-
înalt" + #or, #orcr. În Euopa nume-
le se răspândeşte târziu, în sec. al XI-
II-lea, şi nu este menţionat în A4:c7rţ!.-
rologii sîm Sinaxare.
În onomastica românească ates-
tările sunt târzii, rar în foma E/eo7to-
rc}, mai frecvente în variantele hipo-
c;or'rstwoe.. Lori, Leonora, Nora, Nori-
cc}, Norj.#c!, care la rândul lor au dat
naştere unor fome masculine, Nor#
stlNorin.
ELEUTERIUS v. Elevterie
ELEVTERIE, vechi prenume
de origine greacă, E^8uOspto€ (Eleu-
th6rios), nume dat în Antichitate lui
Zeus. Semnificaţia cuvântului e/e#-
ţĂeros, ca nume comun, în foma sa
de adjectiv, este de „cel 1iber", .gku-
0€p" (eleuth6ria) „libertate". Sunt
numeroşi martirii care au purtat acest
""e.. a).) Sf Mare Mc. Elefterie s-ai
născut la Roma şi a fost educat de o
mamă creştină, j473fĂz.cz „Floarea" sau
47zfĂ!.meecr, cea care a primit învăţă-
tura creştină de la Sf. Apostol Pavel.
Prin educaţia pe care a primit-o de la
mama sa, dominantă a fost credinţa;
desăvârşind-o prin studii teologice,
ajunge diacon, preot şi apoi episcop
al Iliricului. Având o mare putere de
convingere, prin harul şi dragostea
sa, aduce la credinţa în lisus Hristos
multe suflete. A atras asupră-şi mânia
împăratului Adrian, care l-a supus la
tot felul de mari şi crunte chinuri, din
E AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVIc l
care a ieşit nevătămat, ceea ce a fa-
cut ca mulţi slujitori ai împăratului să
treacă la credinţa creştină. 0 ultimă
poruncă a împăratului, pentm a-1 uci-
de în chinuri pe S/ E/ev/er!.e, a fost
aceea de a fi dat spre sfâşiere fiare-
lor sălbatice, dar şi din această cum-
plită pedeapsă a ieşit nevătămat. Doi
slujitori înarmaţi cu suliţe 1-au stră-
puns mortal. Văzându-1, mama sa,
Anthia (după unii hagiografi, Anthi-
meea), întins la pământ, s-a aplecat
şi şi-a sărutat fiul, motiv pentm care
în clipa aceea a fost decapitată. Sunt
pomeniţi de Biserica Orientală la 15
decembrie. S/ E/evferj.e este pome-
nit şi în Biserica Occidentală la 18
aprilie; b) S/ Ă4c. E/e/ferz.e, \supranu-
mit Persc//, a fost ucis prin decapitare
la 13 aprilie, zi de pomenire a Sfântu-
1ui în Biserica Răsăriteană; c) S/ A4lc.
Elefterie 'ş± Leonid, precum şî Sflriţii
prunci, toţi au fost ucişi prin foc în zi-
ua de s august, zi de pomenire a lor
în Biserica Orientală; d) S/ E/e//erje
din Constantinopol, episcop care a
condus Biserica din Bizanţ în sec. al
lI-1ea şi care este amintit în A4c7r/z.ro-
/ogje// Jlo77tcz# şi prăznuit de Biserica
Apuseană la 20\februarie; e) S/ Ă4:c.
Eleuterius v. Dîomîs±e.
În onomastica românească sunt
atestate fomele vechi: E/y/Ăerz.e,
Eletherie, Elef terie, Elef terescu, Lef i
ter, Leftertu, Lifter, Lifterie. Cerie
mai utilizate nume astăzi sunt: Le/-
ter, Lef terică şi Lef terina, Lîir cîi "n-
me de familie sunt prezente fome-
lJ3.. Elef teratos, Elef tere, Elef terescu,
Elef teriadis , Elef terie, Elef terîu, Ele-
uteriescu, Lef ter, Lef terache, Lef tere,
Lef iterescu, Lefterica, Lefterică, LeJ:
terie, Lefteriu, Lefter.oglu, Lefteru`,
Lefticariu.
ELI, un prenume arhaic de origi-
ne ebraică, înregistrat şi în lexicoa-
n;le creştine. Prenumele E/i cu vari-
ei"ele Eliel, Heli, Ili, este prezer[1 în
Vechiul Testament ca, "u"e al ur.or
israeliţi, nume teoforic cu semnifica-
ţia „Dumnezeul meu este Dumnezeul
cel tare". Este un nume al celor din
seminţia lui Veniamin. ,i«z. ye#z.cz-
min i s-a născut Bela, întâiul său năs-
cvl; al doilea, Aşbel... Elienai, Ţiltai
şj. E/z.e/" (1 Paralipomena 8, 1, 20).
a) în Noul Testament re"pare ca nu-
me al tatălui bătrânului losif, logod-
nicul Sf. Fecioare Maria, în varianta
prescurtaf ăîi, Eli. ,El f iind, dripă cum
se presupunea, ftu al lui losif, care
era fiul lui El{" (L"c;a. 3, Z3)., t;h Sff
Ă4:c. EJz. (scris şi J/z.) v. Gordion; c) S/
A4lc. E/z.cr77, săvârşit în lacul Sevastiei,
cu pomenif6 la 9 martie.
În onomastica românească es-
te dificilă s€pararea fomelor şi deri-
vatelor ce provin din prenumele E/j..
Ele sunt numeroase şi pot avea cele
două surse: He/z., E/z., J/!., dar mai ales
influenţa numelui prorocului J/!.e. Ca
nume de familie menţionăm varian-
tehe.. Eliad, Eliade, Eliahu, Elian,
Elias, Eliat, Elic, Elien, Eliescu, He-
lian, Helici.
ELIAD v. Eli
ELIADE v. Eli
ELIAN v. Eli
ELIAS v. Eli
ELICONIDA, cognomen foar-
te vechi, după toponimul gr. Ehtt(cw,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Helic6n, un munte împădurit şi bo-
gat în izvoare, consacrat lui Apollo şi
muzelor. Prenumele îşi are originea
într-o fomă adjectivală, ffe/z.co7?z.cr-
c7es „al Heliconului". Forma de plu-
ral, ffe/z.co/?;.c}c7es, se folosea pentru a
desemna muzele. Numele este ates-
tat în Sz.7?c"crre, fiind purtat de o ma-
re pătimitoare întru numele şi mărtu-
risirea lui lisus Hristos; S/ M-zţă E/z.-
co#j.c7cr, originară din Tesalonic. Ea
a trăit şi a pătimit în timpul împăra-
tului Gordian, urmat de Filip Arabul.
Dragostea pentru Hristos, Dumneze-
ul adevărat, a deteminat-o pe tânăra
creştină E/!.co7?!.c7cz să plece în Corint,
unde erau cele mai însemriate altare
închinate zeilor şi unde se aduceau
jertfe şi se organizau serbări în cin-
stea lor. E/z.co72j.c7c} are curajul să nu
se supună ordinelor date şi să-L măr-
turisească pe riristos, singurul Dumi
nezeu adevărat. Este prinsă şi adusă
în faţa lui Perenie, conducătorul su-
prem al marii cetăţi, care ordonă să
fie supusă la cele mai cumplite supli-
cii, dar Sfânta rămâne nevătămată. În
timpul marilor chinuri Sfânta a săvâr-
şitnumeroasehinunişimulţitreceau
la noua cr:dinţă. Pentru a pune cabăt
acestei influenţe, este ucisă prin sabie
la 28 mai, zi de pomenire a S/ E/j.co-
#7.dc7 în Biserica Răsăriteană.
ELIEL v. Eli
ELIODOR, prenume vechi gre-
cesc, în fibrma Xg^iosopoc (Helio-
d6ros), qtestat în Grecia antică în sec.
111-11 î.Hr. Este un nume cu valoare
teoforică, compus din fz;tş/j.os' „soare"
+ c}6ro# „dar", deci „darul Soarelui",
„darul Zeului". Această semnificaţie
E
a contribuit la alegerea temenului ca
prenume şi îl găsim atestat ca nume
;:iŢt::;rtlg°r:#:;,.î.nd:er:t§eşîr,ef::şĂi:,:;:
c}6r#S/. Numele au pătruns în Sz.#czxcr-
re direct, din cele două limbi de cir-
culaţie în lmperiul Bizantin, greaca
şi latina. a) S/ E/j.oc/or, episcop, es-
te amintit împreună cu preoţii Dc7#-
sc7s (scris şi Dowcr/ şi A4crr!.ezp (scris
şi A4:c7r7.c7%/, cei care au pătimit în sec.
al IV-lea, anul 362, în timpul dom-
niei lui Sapor. Martiriul celor trei a
avut.loc la 9 aprilie, zi de pomenire a
lor în Biserica Răsăritului. După nă-
vălirea perşilor, mulţi creştini au fost
luaţi robi, obligaţi să părăsească cre-
dinţa lor în Hristos, dar cea mai ma-
re parte dintre ei a preferat moartea
decât să se lepede de lisus Hristos;
t;) Sft Mc. Eliodor (Cliodor) d;irL An-
tiohia Pisidiei, a pătimit cu Nicon şi
sunt pomeniţi la 28 septembrie.
i întâlnit în documentele româ-
neşti, mai rar; prenumele E/i.odor are
şi florrn!erie.. Heliodor, Ilidor, Aleodor,
Aledar.
ELI0N v. Elian
ELISABETA, prenume feminin
frecvent, care este răspândit în Eu-
ropa şi în toată lumea, datorită in-
fluenţei Bz.b/}.ez.. Nume vechi ebraic,
Elisheba sa;" Elizewa aLre o ^incăro*t\+
ră semantică teoforică. Componentul
E/ „Dumnezeu" + s'%ebc7 „şapte" (ci-
fra perfecţiunii şi simbolul plenitudi-
nii), fomează un cuvânt compus cu
;ieu::i9.cEii;,.,;D"uam,ns:znetuateesst,ea,peeă:euc;
Sfinte cu acest nume: a) S/ E/!.s'c}Ge/cr,
soţia lui Zaharia, slujitorul la Tem-
E AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
plu, mama Sf. Ioan Botezătorul. Es-
te cunoscută creştinilor din ftumoasa
pericopă evanghelică, în relatarea Sf.
Apostol Luca, cu privire la vizita fă-
cută de Fecioara Maria verişoarei ei,
E/j§czGeJc}, mama Sf. Ioan Botezăto-
"1. „ Şi în acele zile sculându~se Ma-
ria, s-a dus în grabă în ţinutul mun-
tos, într-o cetate a seminţiei lui luda.
Şi a inftal în casa lui Zaharia şi a sa-
lutat-o pe Elisabeta. Iar când a au-
zit Elisabeta saluiarea Mariei, prun-
cul a săltat în pântecele ei şi Elisabe-
ta s-a umplut de Duh Sftânt, şi cu glas
mare a strigat şi a zis.. -Binecuvân-
tată eşti tu îrtire f iemei şi binecuvântai
este rodul pântecelui tău! Şi de unde
mie aceasta, ca să vină la mine Mai-
ca Domnului meu? Că iaiă, cum veni
la urechile mele glasul salutării tale,
pruncul a săltat de bucurie în pânte-
cele meu. Şif;ericită este aceea care a
crezut că se vor ^mplini cele spuse ei
de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte
sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucu-
rat duhul meu de Dumnezeu, Mâmtui-
torul meu, Că a căutat spre smerenia
roabei Sale. Că iată, de acum mă vor
ferici toate neamurile. Că mi-a f ăacut
mie mărire Cel Puternic şi sfiânt este
#z/me/e L#z. " (Luca 1, 39-49). Întâlni-
rea celor două Sfinte, aflate în starea
de graţie divină a matemităţii lor, s-a
produs pe Muntele Ein Karem, din
apropierea lerusalimului. Întâlnirea a
rămas peste milenii ca o mărturie vie,
redată prin mozaicul central din icoa-
na votivă de deasupra portalului de
intrare în Biserică având hramul ce
consfinţeşte această tainică binecu-
vântare. Prototipul feminin reprezen-
tat de Maica Domnului şi de S/. E/z.-
Sc7be/cz, mama Sf. Ioan Botezătorul, a
influenţat foarte mult viaţa creştine-
1or, mai ales în ceea ce priveşte sfinţe-
nia, încrederea în cele promise lor de
Dumnezeu cel atoţputemic, mai ales
în starea de graţie a matemităţii, sim-
bolul vieţii. Pomenirea S/ E/z.scrbe-
ţcr se face în Biserica Orientală la 24
iunie, ziua de naştere a Sf. Ioan Bo-
tezătorul, iar în Biserica Occidentală
la 5 noiembrie, odată cu Sf. Zaharia,
tatăl Sf. Ioan Botezătorul; b) S/ Ce/v.
E/J.Scrve/cr, monahia, din leraclia Tra-
ciei, a trăit în pustnicie, desculţă, cu
mult post şi ajunare timp de 40 de zi-
le. S-a mutat la Domnul în ziua de 24
aprilie, zi de pomenire a Sfintei în Bi-
serica Răsăriteană.
În onomastica românească pre-
numele a fost atestat masiv în sec. al
XV-lea şi a dezvoltat o mulţime de
fome hipocoristice: E/z.s'c!vefcz, după
pronunţia grecească, Z,7.sc}vefcz, 7refcr,
Vetuţa, Saveta, Elisaf ta, Saf ita (c" co-
respondentul masculin Scr/f#, deve-
nit nume de familie), Să//7.cc7, Să//z./c7,
Eliza, Liza, Lizeta, Lizi, Lizica, Lizu-
cc7, Jz./z. etc. Unii specialişti explică şi
prenumele Jzc!be/c7 ca descendent din
E/z.sc7beJc7, prin filieră spaniolă, în ca-
re Elisabeta deNi:rue Elisabel, Lisabel,
Jscrbe/. Forme îmegistrate în docu-
Trwemhe.. Elisava, Elisaveta, Ilisaveta,
Lisayeta, Savela, Eliza, Liza, Elisa,
Lisa, Veta, Elisavta, Savta, Savia,
Elisaf ta, Saf ta, Elisc[f ;a, Eisyta, Safta,
Saf tia, Săf itica, Săf tiţa, Tiţa, Asaf tei,
Ilisahta, Ilisatha, Satha, Elisaftia. Ca
nume de familie este atestat şi în for-
"erie a;chwahe.. Elis, Elisa, Elisabeta.
ELISAVETA v. Elisabeta
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ELISEI, nume biblic provenit din
ebraică, având o semnificaţie teofori-
că „Dumnezeul meu este mântuitor"
sau „Dumnezeul slavei". Numele îl
găsim atestat în Sz.7Îczicczre, fiind pur-
tat de un mare proroc ce a trăit cu 900
de ani î.Hr. şi care, pe lângă profeţi-
ile făcute, a fost un mare facător de
minuni, după vrednicia moştenită de
la dascălul său, Sf. Ilie. Redăm înce-
putul slujirii lui E/z.sez., făcută în as-
cultarea 'marelui proroc Ilie: „4 p/e-
cat llie de acolo şi a găstt pe Elisei,
fiul lui Şafiat, arând. Acesta avea do-
uăsprezece perechi de boi la pluguri
şi la perechea a douăsprezecea era
el însuşi. Şi llie a trecut pe lângă el
aruncându-i mantia. Atunci a lăsat
Elisei boii şi a alergai după llie, zi-
când: Lasă-mă să merg să sărut pe
tatălşipemamameaşivoivenidubă
/j.7Îe" (111 Regi 19, 19-20). Se pome-
neşte la 14 iunie.
În onomastica românească este
atestat încă din perioada primelor do-
cumente, având forme variate: E/z.s'ez.,
Ilisăi, Elesia, Ilisie, Iliseiu, Ilisău, Ili~
săiu, Ilisăi, Ilisel, Ilisoi, Lis, Lisu, Li-
Se!., j4/z.s!.e, astăzi figurând ca nume de
fami+ie ^Tn foma Elisei, Eliseu, Elise-
vici, Elisie.
ELLINOR v. Eleonora
ELPIDA v. Elpis
ELPIDIE v. Elpis
ELPIDIFOR, nume alcătuit din
două cuvinte greceşti, subst. comun,
e/pz.§, -z.c7os „speranţă" + popa) (for6)
„a purta", deci „purtător de speranţă".
Acest nume este atestat în S!.7zcz)fcrr de-
E
oarece a fost purtat de martiri: a) S/
A4c. E/pz.cJz/or, mucenic al lui Hristos,
care a suferit multe chinuri şi a fost
răpus de sabie la 3 aprilie, zi de po-
menire a Sfântului în Biserica Răsă-
r.r+ea:măa:, Tj) Sf i Mc. Elpidif ior, ceh car
re a pătimit în Persia, împreună cu
Achindin, Pigasie, Af tonie, Anempo-
c7z.sţ v. Achindin.
ELPIDIU v. Elpis
ELPIS, prenume preluat din grea-
Că, 8^7[is, -isoc (elpis-idos) „speran-
ţă". Este purtat atât în Antichitate, cât
şi în perioada creştină, fiind atestat în
Martirologii.. ei) Sţ Mc. Elpidiu, un
Sfânt despre care se ştie că a fost mo-
nah şi a trăit în sec. al IV-1ea, în zona
lerihonului, de unde s-ar fi retras în
patria sa, regiunea Picono din ltalia,
unde a pustnicit şi a lăsat numeroase
ume ale vieţii sale pline de sfinţenie.
Este pomenit de Biserica Occidenta-
1ă la 2 septembrie; b) S/ A4lc. E/pz.c7z.e,
unul dintre episcopii trimişi de pa-
triarhul Ermon al lerusalimului, ală-
turi de Evg%e7#.e şi Agc}foc7or, ca mi-
sionari în Sciţia. La Herson sau Cher-
son, unde predicau despre iubirea lui
lisus Hristos, au fost prinşi de barbari
şi bătuţi cu multă cruzime, aşa încât
şi-au dat duhul în mâinile Domnului
la 7 martie, zi de pomenire a Sfinţi-
lor în Biserica Orientală v. Vasilevs;
o) Sff Mc. Elpidie era, ^m a;r"1 361,
unul dintre sfetnicii de încredere ai
împăratului lulian, supranumit 4po-
s'ţcz/#/. Misiunea sa era aceea de a
scrie legile pe care lulian le schim-
ba şi le introducea în viaţa comuni-
tăţii. Prin atitudinea sa, Sf. Elpidie
a demonstrat calitatea lui de creştin
 E AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
drept şi liber, şi de aceea a fost che-
mat spre a se lepăda de această cre-
dinţă, în mod solemn, în faţa împă-
ratului. Refiizul şi pledoaria pentru
credinţă i-au adus mari suplicii, ală-
turi de alţi creştini, prieteni ai Sfân-
tti+rii. Sf t Elpidie, Eustohie sti Marcel
au fost zdrobiţi şi aruncaţi în foc, cli-
pă în care, dând mulţumire lui Dum-
nezeu, au luat sfârşit şirul pătimirilor
lor. La 15 noiembrie este zi de pome-
ri"e a, Sftnţilor Elpidie, Eustohie sti
A4crrcG/înBisericaRăsăriteană;d)S/
Miîţă_Eo'pnâsE=sat#cL:ărv::aonfieaăsc"re-
numele este atestat în forma veche,
Plpidiia ("orrîHia),), Elpidiie (dJipăa
fonetismul slavon) şi 4/pz.c7c7. Prin
traducerea fomelqr greceşti ale pre-
numelui în latină, şi preluarea sensu-
lui numelui, important pent]u creş-
tini, a luat naştere prenumele româ-
nesc fper`cz#/cz şi cel slav, regăsit în
rTxsta,,Nadejda.
'ELVIRA,prenumecunumeroase
variante în spaniolă, Ge/o);rc7, Ge/o-
vz.rc}, /e/vz.rcz, variante atestate în sec.
al IX-lea, care ar proveni de la un cu-
vânt de bază gemanic, cu sensul de
„vesel", „prietenos", datând din peri-
oada vizigotă.
El a pătruns şi în onomastica ro-
mânească, pe baza împrumutului de
originecultă,prininfluenţapersonaje-
1orliterareşiapersonalităţilorcultura-
16 care au purtat acest prenume, cum a
fostmareaactriţăElviraPopescu.
EMA, prenume mai puţin obiş-
nuit, de origine gemanică, cu foma
de masculin Jmwo, atestat în sec. al
VII-lea. Sunt date o mulţime de so-
174
luţii privind etimologia. O reţinem
pe aceea care îl socoteşte un hipo-
coristic pentru forme ca: Jr7#z.;?gc}rde,
Irmînfiride, Irminfirid stm lmmo, de
altfelsocotitunvechiprenumeteofo-
ric păgân, care a intrat în onomastica
creştină prin cultul unei contese din
sec. al XI-lea, celebrată în Biserica
Romano-catolică sub numele. Em777cr
c7e Sczx:o7?z.c}. Rămânând de tânără vă-
duvă şi fiind foarte bogată, şi-a dăruit
averile săr.acilor şi a trăit în rugăciu-
ne. Este sora lui Meinwerk, episcop
de Paderbon. A trecut la Domnul la
19 aprilie 1040; trupul ei, venerat du-
pă moarte de, creştini, se află în Bise-
rica din Bremen, iar mâna ei dreap-
tă este păstrată la Mănăstirea Liutger
din Werden, în apropiere de Dtissel-
dorf. Sfânta este pomenită de Biseri-
ca Romano-catolică la 19 aprilie.
În epoca modemă, prenumele în
foma Emmc7 cunoaşte o sensibilă
dezvoltare atât în Europa, cât şi peste
ocean, pe baza influenţelor persona-
jelor literare. El a pătruns şi în ono-
mastica românească, alături de hipo-
coristicul Emcz, din E"c773#e/cz.
EMANUEL, EMANUELA, pre-
nume ce cunoaşte o răspândire des-
tul de mare datorită semificaţi-
ei teoforice a numelui şi a prezenţei
lui în Bz.b/z.e. În cartea profetului lsa-
ia este anunţat lisus Hristos şi cu 'nu-
mele simbolic pentm Mesia. /mmc7-
nuel, cu florrna &test&t-a ^in Biblie,
ebraicul Jmmcz#o;./, are în componen-
ţa sa particula teoforică E/ „Dum
nezeu" care„ împreună cu celelalte
elemente ale structurii fomale, dau
sensul „Dumnezeu e cu noi". ,Pem
DICŢ]ONAR ONOMASTIC CREŞTIN
tru aceasta Domnul meu vă va da un
semn.. Iată, Fecioara va lua în pân-
tece şi Va naşte flu şi vor chema nu-
mele lui, Emanuel" (±s&î& 7,14). în
A4crr/z.ro/ogz.j. există Sfinţi atestaţi cu
numele Emc7#c/e/, preluat din 7rccĂz.c//
res/c7me#f, fiind purtat de creştini:
a) S/ Ă4lc. Emcr##e/, martir care a pă-
timit în timpul împăratului Diocleţi-
an. Este sărbătorit în Biserica Occi-
dentală la 26 martie; b) S/ A4c. A4c7-
#«;/, episcop aliircetăţii Adrianopol,
martir care a suferit moarte cumpli-
tă, după cucerirea cetăţii de către bul-
garii necreştinaţi, în anul 814, în tim-
pul împăratului iconoclast Leon Ar-
meanul. Împreună cu S/ A4c. A4lc}7Î#z./
au pierit, fiind chinuiţi în mod sălba-
tio, epîsoopti\ Gheorghe, Petru, Leon,
episcopul Niceii, Gczi;rz./ şi S7.o72z.#,
Joc]7? şi Pcrroc7, preotul, alături de ei şi
alţi creştini de flunte. Toţi au fost de-
capitaţi. În scurt timp li se alătură încă
trei sute şaptezeci şi şapte de creştini
care se pomenesc în Biserica Orienta-
lă la aceeaşi dată, 22 ianuarie. După
această baie de sânge în care au fost
înecaţi creştinii acelui secol crud, pu-
tem socoti oraşul de astăzi, Edime, un
oraş martir, al cărui pământ este îmbi-
bat cu sângele Sfihţilor. .
În onomastica românească pre-
numele Emc772«e/ este atestat din pri-
mele decenii ale sec. al XV-lea şi
dezvoltă o mulţime de fome hipo-
coristice, multe atestate din peri-
oada lui Ştefan cel Mare: Emc}##j./,
Emanoil, Emandache, Emăndache,
Emandi, Manuel, Manea, Mcmciu,
Mâneciu, Manoil, Manoilă, Mănăilă,
Manolescu, Mânăil, Mânăilă, Măni-
ilă; Manole, Mcmol, Mcmola, Mano-
E
lea, Manoleasa, Manolică, Manoliu,
Nole, Nola, Nolică, Manoliţă, Mano-
leţu, Manolache, Lache, Mănălachi;
Man, Mana, Mane, Manea, Manes-
cul, Maneţ, Manevici, Manectică,
Manela, Mănescu, Măneasa, Manac,
Manache, Maneţa, Mcmi, Mănioa-
ia, Maniţă, Maniţiu, Manţiul, Mâniu,
Maniu, Maniul, Manu, Maml, Mcmu-
le, Manula, Manuţ, Mănul, Mănules-
cu, Mănuleţ,, Mănulescu, Mămluşca,
Mamuşca; Mănu, Mănea, Măneci,
Măneciu, Măniiacul, Măneş, Mănic,
Mănica, Mănicea, Mănicel, Măni-
ciu, Mănie, Mănilă, Mănioc, Măniş,
Mănişor, Măniţ, Măniţescu, Mănoe,
Mănoiu, Mănoiul, Mănotă, Mănucu,
Mănucuş, Mănuşca, Mănuşcă., for-
me rezultate din contaminări: A4Z5#z.cf-
gu, Măniugul, Maniga, Măniga, Ma-
nega, Mă"gă, Măneguia, Măniguţ,
Mănicir, Marioniul, Manliu; Man +
s;uflxe: Manco, Mancu, Mănculescu,
Manca, Mancăş, Mancaş, Mancea,
Măncea, Măncele, Mănicioiu, Man-
ciu, Manciul, Mancîulescu, Manea,
Ă4{Zş#ec7, A4:Zşz.77ec7; cele mai multe figu-
rează a;tăzi ca nume de familie.
EMIL, EMILIA, prenume ca-
re îşi au originea într-un vechi nume
gentilic roman, 4e77ez./z.c7 din Roma, o
vestită gintă patriciană. Cu privire la
semnificaţia numelui au fost puse în
circulaţie mai multe teorii. Plauzibilă
ar putea fi aceea care are în vedere re-
ceptarea numelui în foma adjectivai
lă, 4ewz./j.c7#wS, cu semnificaţia „cel
ce aparţine familiei 4e7#z./z.#s ", ,4e-
miliams, f tul lui Aemilius". De aidi,
vtir±u"a, Emilian, lur Aemilius este
un adjectiv cu sensul „cel ce aparţi-
ne gintei j4emz./!.c}". În greacă apare

E E
în foma AiHi^tcwos (Aimiliânos),
cu sensul „duios", „blând". Prenu-
mele intră în onomastica creştină
prîn Martirologii şl Sinaxare ^m oa,-
re sunt trecuţi mai mulţi Sfinţi mar-
tiri cu acest nume: a) S/ A4:c. Emz./z.-
cr# a pătimit împreună cu S/ GĂeo7.-
gĂe ffozevz./e//, un supranume primit
după numele locului în care s-a ne-
voit şi care a devenit astăzi nume al
Mănăstirii Hozeva. Pomenirea lor se
face în Biserica Orientală la s ianua-
rie., b) Sf Mc. Emilian din Durosto-
r#7# /Sz./z.FJrc}/, un Sfânt care a pătimit
în timpul domniei lui lulian, supranu-
mit 4posfczf#/, după părăsirea creşti-
nismului, prin lepădarea de credinţa
creştină şi tedinţa clară de restaura-
re a păgânismului. Reabilitarea pă-
gânismului a început prin numirea
tuturor superiorilor amatei, ca şi a
demnitarilor administraţiei instituţi-
onale superioare, din rândurile idola-
trilor, ce dominau întreaga viaţă ad-
ministrativă şi socială. Tendinţa de-
clarată de refacere a credinţei idolatre
a dus la mari nemulţumiri şi chiar la
acte de nesupunere, ceea ce a provo-
cat noi persecuţii cărora le-au căzut
victimă mulţi creştini. Actul marti-
ric al S/ jwlc. E7nz./z.cJn s-a păstrat scris
în cele două limbi oficiale, practica-
te în imperiu: greacă şi latină. Emi-
lian era militar de carieră, bine edu-
cat, fiind fiul guvematorului Scrb4cz/j.-
c772%s, numit prefect de Dctros/or%m.
Împăratul lulian a semnat un edict
prin care creştinismul era din nou in-
terzis în tot lmperiul Roman. S-au or-
ganizat echipe de umărire a acestui
proces şi a fost trimis la Durostorum
„vicarul Traciei", Capitolin, un ido-
AURELIA BĂLAN-MI HAILO VIcl
latru convins, cel care a organizat o
serbare de cinstire a idolilor, ridicaţi
în cinstea zeilor, serbare la care au
fost invitaţi toţi dregătorii din cetate.
Sf. Emilian a aşteptat cu nerăbdare
acest prilej pentm a-şi demonstra ar-
doarea credinţei în lisus Hristos. Fă-
ră să-1 vadă nimeni, a luat un ciocan,
a sfărâmat idolii şi a răstumat altarele
de jertfă. A fost arestat un ţăran ne-
vinovat, bănuit pentru această faptă
necugetată. Sf. Emilian mărturiseşte
că el este făptaşul, iar faţă de Capito-
1in motivează direct, cu mare curaj şi
frumuseţe, dragostea faţă de lisus ca-
re l-a îndemnat spre această acţiune,
de care nu se căieşte, ci dimpotrivă,
este bucuos că a săvârşit-o. După ce
a fost bătut cumplit, a fost aruncat în
foc spre a fi ars de viu, dar Sfântul a
rămas nevătămat. Pentru această mi-
nune Sf. Emilian mulţumeşte lui lisus
Hristos şi-I cere în ultima sa rugăciu-
rye.. ,Doamne lisuse Hristoase, pri-
meşte suf letul meu! "., ptwceai veşriăa,
a coborât peste el în ziua de 18 iulie,
anulL 362, zi de pomenire a Sfântului
în Biserica Răsăriteană; c) S/ A4lc.
Emz./z.cz73, episcopul Cizecului, supra-
numit A4Z5rf#rz.s'z./or%/, deoarce a fost
un luptător pentru dreapta credinţă şi
cinstirea sfintelor icoane, în timpul
ereziei împăratului Leon Ameanul,
iconoclastul. Acesta l-a supus pe S/
E7%z./7.c7# 1a multe presiuni şi l-a tero-
rizat spre a renunţa la slujirea şi cin-
stirea icoanelor în Biserică. L-a sur-
ghiunit în mare batjocură şi l-a lipsit
de respectul cuvenit unui slujitor al
altarului. A fost supus ironiilor şi ma-
ximei umilinţe, în tot timpul surghiu-
nului. Sf. Emilian a petrecut cu bucu-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
rie duhovnicească perioada petrecută
aici şi a`,,trecut la Domnul, captiv fiind
în acest'\Ţimilitor surghiun, dar având
pacea ini\mii, ştiindu-se fidel lui Hris-
tos şi dre`ptei credinţe. A răposat în
sec. al IX'`Llea, într-o zi de .8 august,
zi. de pomenire a Sfântului în Bise-
rica Orient'ală; d) S/ Ă4c. E77tz./z.cz7? v.
Vevea.r
Înonomasticacreştinăromânească
numele este mult mai vechi decât s-a
crezut. Variantele / primare, de sorgin-
te latină, nu au intrat numai prin Tran-
silvania, aşa cum se mai afirmă şi as-
tăzi de 6ătre mulţi lingvişti care nu au
înţeles complexitatea fenomehului
religios şi cultural românesc. În afa-
ra ţo:rrnei Emelian, Emil, Emilia, es-
te atestată şi foma E7#z./z.c}n, cu vari-
antele hipocoristice: Eme, Emz./es'c#,
Emilian, Emilianov, Milicm, M}lu,
Miluţ, Miluţă, Milia, Milica, Ema,
A4ţ.ccz. Sunt numeroase fome înregis-
trate ca nume de familie astăzi: Emz.,
Emil, Emilescu,. Emilian, i]milianov,
Eminescu, Eminovici.
EMILIAN v. Emil
EMMA v. Ema
ENATA, prenume puţin obi'şnu-
it, provenit dintr-un adj. latin, e7€cr-
/'#s, e72crfcz, cu sensul „născut, -ă", „ie-
şit din ceva", „apărut din mijlocul a
ceva". Verbul latin, cu participiul în
forma adj ectivală, e7?c7fc7, este descen-
dent din verbul e#czscor, #c7§cJ., #cJ/z/s
s%m. Prenumele a fost înregistrat în
A4c7r/z.ro/ogz.?., unde sunt prezente do-
uă Sfinte muceniţe cu acest nume:
ai) Sf M-iţă Enata (Teear), oriLgi"iEa,
din ţinutul Gaza, în Palestina, a pă-
timit alături de S/ M-z./ă yc7/e7zJz.7tc7
din Cezareea, în vremea în care Fir-
milian, consulul roman, 1e-a cerut să
se îndepărteze de credinţa în Învierea
lui lisus Hristos şi să revină la obice-
iul vechi al romanilor, să slujească şi
să aducă jertfă idolilor. Primul refiJz
al S/ E7?czfcz a fost umat de cumpli-
te suplicii, la care a asistat şi Sf. Va-
lentina spre a fi înfricoş.ată. Aceasta
avea o adâncă admiraţie pentru cu-
rajul Enatei. Invitată de judecător să
aducă j ertfe în faţa j ertfelnictilui aflat
în sala de judecată, S/ 7rcz/G7ţ/z.#cz 1-a
răstumat cu piciorul. Reacţia a fost
deosebit de violentă şi, după supliciu,
s-a luat hotăi.âreâ ca aceste două creş-
tine, care nu se` supun poruncilor îm-
părăteşti, să fie aruncate în foc. Ime-
diat a fost adus şi învăţătorul lor, Pcz-
ve/, care a îndurat multe chinuri, din
care a ieşit biruitor, ' iritându-i pe chi-
huitori şi aducând credinţa în sufletul
celor ce priv6au. De aceea s-a hotărât
moartea lui prin tăierea capului. Cei
trei sunt pomeniţi de Biserica Orien-
tală la 10 februarie; b) S/ A4-z./ă E#cz-
fcz, fecioara, este originară din Per-
sia. Ea slujea împreună cu alte pa-
tru fecioare, numite canonice, rec/cz,
Mariamni, Marta şi Maria, ^m+r-o b.i-
sefică sub îndrumarea unui preot bo-
gat, pe numele său Pavel, în vremea
dqmniei lui Sapor. Domnia lui Sapor
s-a caracterizat prin mari nelegiuiri
şi prigoană asupra creştinilor. Aflând
mai marele magilor împăratului des-
pre bogăţia preotului creştin Pavel, a
poruncit ca acesta să fie adus la stă-
pânire împreună cu cele cinci fecioa-
re. Prin şiretlicul întâiului mag, Pavel
este îndemnat să-şi lepede credinţa şi
E AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
să se închine soarelui, pentm a-şi păs-
tra bogăţiile.. Pavel acceptă ucidereâ
fiicelor sale duhovniceşti prin tăie-
rea capului. Îngrozite, acestea îşi dau
seama de pericolul şi de tragedia că-
reia i-a căzut pradă preotul, ce îl slu-
a acum pe diavol, şi nu pe Hristos.
vor dez,vălui acestui trădător moar-
tea care îl va aştepta, chiar înainte de
a părăsi curtea magului. Profeţia lor,
că va mui sugrumat, s-a împlinit. Pa-
vel a fost spânzuat îq noaptea aceea
de oamenii magului. Pomenirea celor
cina;i Sfinte fecioare se face în Bise-
rica Orientală la 9 iunie; c) iy M-z.jă
E7?c2/c} v. Maria.
Prenumele s-a răspândit şi a fost
frecvent în primele secole în on6-
ma,stica creştină laică, răipânând apoi
izolat în cadrul vieţii monahale. Arl
gumentul acestei stări de fapt este bo-
găţia de nume de familie care ar putea
fi apropiate de foma numelui Encrjcz,
E7?czfcf§, cu atât mai mult cu cât\unele
variante au o fomă dublă, cu un as-
pect românesc c|ar, nume primite la
botez ca E#ă§c#f, j73ăjcc/fă, şi iden-
tice din punct de vedere semantic.
În 6nomastica românească au deve-
nit nume' de familie:' E7!ăsc#4 E#ă§-
cuţ,
`che,Enăscuţă, Ena, Enacache,
Enachi, Enachie, Ena-
Enachioaie,
Enacopol, Enacovici, Enacu, Enaga,
Enagă, Enaiche, Enaru, Enas, Ena-
soiu, Enaşel, Enăceam, Enăcescu,
Enăchescu, Enăchioaie, Enăchioiu,
Enăcică, Enăsescu, Enăsoiu, Enăs-
tăsescu, Enăstescu, Enăşcut, Enăşel,
Enăşescu, Enăşoaie, Ehăşoae, Enă-
şoiu, Enăştescu, Enătescu.
ENOH, prenume ce apare în ye-
cĂz.%/ resfczme#f, fiind numele primu-
lui fiu al lui Cain, dar şi al unei cetăţi
:id::|:efiş|aui|P;ăpue,:g:paăboo;:gât;Oc;:
noscut Cain pe fiemeia sa, zămişlind,
acne;:tceutştpeaEnnuomh;tfo:O;uapzătq#:%;:;
ului său, Enoh"t (Fa.cerea 4, 17). Î.n
ebraică E#oĂ are înţelesul. de ;,dăru-
it", dar şi de „sfinţit"„consacrat". \
În onomastica românească este
atestat ^m limba veche, ca nume mo-
nahal,fiindatribuitunuimonahşiunui
diacon, în foma E#oĂ, dar şi /A7Îo%.
S-au dezvoltat nume de familie ca:
Enişor, Enoae, Enoescu,. Enoiu, Enu-
că, Enuca, Enuică, Enus, Enuş, Enuşi,
Enuţa, Enuţă, Enulescu, Enuţescu.
EPICTET, prenume vechi, mai
puţin ffecvent în onomastica creştină.
La baza acestui prenume se află nu-
mele lui Fpz.cfe/#s, originar din jŢz.era-
po/z.s aŢrigia), cunoscut ^m lumea gân-
ditorilor sec. 1. Acest filosof stoic a
trăit la sfarşitul sec. I d.Hr. A fost mai
întâi sclav, apoi, fiind eliberat, a fost
alungat de Domiţian din Roma. Nu-
mele a pătruns şi în onomastica creşti-
nă, prin atestărea lui, ca nume de mar-
tjri,^Ţn Martirologii. a)i) Sf Mc. Epictet,
martir din Scythia Minor, din cetatea
Halmyris v. Astion; b) C%v. Epz.cfef
din Cipru, mare făcător de minuni. Se
pomeneşte la 12 octombrie în Biserica
Orientală.
EPIFANIE, prenume tipic creş-
tin, fiind, prin conţinutul lui semantic,
un nume teoforic. La baza numelui se
află subst. gr. 87[tq)cwTic, (epifănes)
„arătare", „ivire". În greacă E7ţtpcw"
(Epifănia) avea sensul de „ivire", ;,în-
trupare", chiar „Naşterea Domnului",
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
temen înlocuit mai târziu cu sintag-
ma XptoTou rsvw (Hristou Gh6nna)
„Naşterea Domnului". Vocabula Ep+
/cz7ţJ.cz, cu sensul de „Arătarea Domnu-
lui" a fost folosită mai ales cu acest
semantism' mistic şi a devenit nume
de botez, în foma E7[ipcwtos (Epifâ-
nios). Sunt mai mulţi Sfinţi cu acest
rN"e ^Tn Sinaxar.. a,h Sf t Mc. Epîf ianie,
episcop al Constanţei (vechea Sala-
mina) Ciprului, originar din Fenicia,
din ţinutul Eleuthteropolis, născut în
anul 315. Creştinat, cu toată familia
sa, va fi dăruit cu o capacitate ling-
vistică deosebită, dovedită prin cu-
noaşterea tuturor limbilor din Orient,
începând cu ebraica şi teminând cu
limbile clasice, latina şi greaca, tda-
te îi} vederea aprofiindării cuvântului
lui Dumnezeu. Cercetând mănăstiri-
le şi viaţa monahilor, a fost atras de
această fomiă de slujire şi, de tânăr,
s-a integrat în viaţa monahală. A că-
utat asprimea şi frumuseţea vieţii în
sihăstrie, de aceea s-a dus în pustia
Egiptului, unde a rămas câţiva ani şi
a sporit în viaţa duhovnicească. L-a
legat o prietenie strânsă de Sf. Ilari-
on cel Mare, care vieţuise douzeci şi
doi de ani în pustie şi de la care avea
multe de învăţat. S-a întors în Pales-
tina, unde a avut o activitate foarte
bogată, ca preot slujitor al Sfântului
Altar, ca mare îndrumător al tinerilor
în dreapta credinţă şi mai ales ca aju-
tător al săracilor. Este părintele care
s-a ridicat cu tărie împotriva arienilor
şi a teoriilor lui Origene, cunoscute
sub numele de origenism. Are o via-
ţă lungă, 88 de ani, petrecuţi cu mare
dăruire întru statomicirea Legii drep-
te a lui lisus Hristos. Au rămas nume-
E
roase lucrări dintre care amintim do-
uă: A7zcorc7/#s' şi Pc77ţczrj.o77. Prima se
referă la doctrina ortodoxă şi cea de-a
doua la mijloacele de apărare a să-
nătăţii. S-a stins `în anul 403, în ziua
de 12 mai, după 36 de ani petrecuţi
ca episcop. Este pomenit în Biserica
Orientală la 12 mai; b) S/ C%i;. Epz.-
/cr#z.e c7e /c7 7roro7!e/, un truditor şi tră-
itor în post şi rugăciune la Mănăstirea
Voroneţ. Despre viaţa sa şi mihuni-
le săvârşite se ştie foarte puţin. Es-
te enumerat printre alţi Sfinţi cuvioşi
de către Zaharia Kopistenski, un te-
Oi08 Ucrainean, în Cartea Sa, pC)/j.720-
c7z.c!, din anii 1621-1622. Infomaţiile
suntpreluatedemitropolitulDosoftei
în oa;rLea. sa, Viaţa şi petrederea Sfin-
/!./or, apărută la laşi, în 1686, în ca-
re scrie.. „Tocmai şi din rumâni mulţi
sunt carii am şi văzut şi traiul lor, da-
ră nu s-au căutat fiară numai, Daniil
de Voroneţ şi Rafiail de Agapia, căro-
ra le-ai'n sărutat şi sfi(întele) moaştii.
Apucat~am ^m zilele noastre, părinţi
nalţi la bunăfăţi şi podvig şi plecaţi la
smerenie adânc. Părintele Chiriac de
Bisericani, gol şi ticăloşit în munte 60
de ani, Chiriac de Tazlău, Epifianie de
Voroneţ, Partenie de Agapia ". Tex"l
este reprodus şi de mitropolitul Ve-
rLitimin Costaohi, în Vieţile Sf inţilor,
anui 181 1 pe luna decembrie, ziua 31,
zi de pomenire a Sfinţilor enumeraţi
mai sus; c) S/ A4c. Epz/c7nz.e, unul din-
tre cei treizeci şi trei de mucenici care
au primit martiriul în Meletin şi care
sunt pomeniţi de Biserica Răsăriteană
la 7 noiembrie.
Înonomasticaromâneascănumele
nu este prea răspândit, el cunoscând o
fi.ecvenţă mai mare în mediul mona-
E AURELIA B Ă LAN-MIHAILOVICI
trîLl.. Epif ;anie, Ipif ;anie, Chif ;anie, Chi-
f ;an, Chif ăanescu, Chif icmie, Chif ;ană,
Chif iu, Chif iul, Chihul. Cai Tr"me de Sa-
milie avem doar forma Fpz/c}7?.
EPIMAH v. Gordion
EPISTIMl v. Epistimia
EPISTIMIA, prenume grecesc,
provenit dintr-un subst. comun g7[i,-
o"m (epist6me) „cunoaştere", „şti-
inţă". Îl întâlnim în onomastica creş-
tină, ca prenume,` fiind purtat de că-
tre primii creştini martiri atestaţi în
Sinaxare.. Sf i M-iţă Epistimi, scr.\s ş]\
Fpz.Sfz."z.cz, a suferit martiriul împre-
ună cu soţul ei, Gc}/crcJz.o#, în timpul
prigoanei declanşate de împăratul ro-
man Decius. Acesta a emis chiar un
edict de persecuţie a creştinilor. Gcz-
/czc/;.o77 şi Fpz.sfz.7#z. trăiau în cetatea
Emesa din Fenicia, unde au primit
botezul, primul fiind Gcr/czcfz.o7?, ca
fiu al unor păgâni convertiţi la creş-
tinism. Prin căsătorie, Gc7/czc/!.o77 re-
uşeşte să o convertească pe soţia sa,
Epz.s/z.mz.. Curând, ei hotărăsc să vân-
dă tot ce au şi să îmbrace haina mo~
nahală, luând drumul a două mănăs-
tiri care erau nu foart6 departe una
de cealaltă. În anul 250 mănăstirea în
care se afla Gcz/crcfz.o73 a fost invadată
de ostaşii împăratului şi Gc!/c7c/z.o# a
fost dus la judecată spre a fi condam-
nat. Epz.s/z.mz., aflând această nedrep-
tate, se duce spre a mărturisi credinţa
şi a primi cununa mucenicească îm-
preună cu soţul ei. Au fost schingiuiţi
şi apoi decapitaţi. Ziua de 5 noiem-
brie este ziua de pomenire a lor în Bi-
serica Răsăriteană. Numele a rămas
viabil în onomastica grecească, unde
sensul este clar pentm toţi vorbitorii.
EPOLITE v. Ipolit
ERACLIE v. Iraclie
ERAST, prenume care 'm a fost
preluat de onomastica creştină. Es-
te ti+est&t ^m Faptele Apostolilor, filnd
unul dintre cei şaptezeci de Apostoli,
care a fost alături de Sf. Apostol Pavel
^rn Corir[f:. ,Şi trimiţând în Macedonia
pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Ti-
motei şi pe Erast, el a rămas o vreme
z^n 4sz.cz" (Fapte 19, 22). Originaf din
Corint, Erast rămâne acolo şi esţe nu-
mit în slujbă înaltă, de mare chivemi-
sitor al cetăţii: „ yă ;^mbră/z.şeczză /pe
cei din Roma) Gaius, gazda mea şi a
toată Biserica, Vă îmbrăţişează Erast,
vistiernicui cetăţii şi ftatele Cva;tus"
(Romani 16, 23) v. Cuart. A sufe-
rit martiriul la 10 noiembrie, dar este
pomenit şi la 4 ianuarie, împreună cu
ceilalţi şaptezeci de Apostoli.
În onomastica românească este
recunoscută foma iniţială a prenu-
melui în nume de familie ca: Ercr/ă#,
Eramazu, Erascu, Eraşcu.
ERCULIN v. Ipolit
EREMIA v. Ieremia
ERIMIA v. Ieremia
ERM v. Erma
ERMA, prenume vechi ce face
parte din tezaurul cultural al Eladei
clasice. Este un nume de persoană,
moştenit de la Zeul Epms (Em6s)
al grecilorg protectorul comerţului, fi-
ul lui Zeus şi al Maiei, numit şi ze-
ul voiajorilor şi al hoţilor, denumit de
romani A4ercz4r#s, -!.z.. Sunt atestate
DI CŢIONAR ONOMA STI C CREŞTIN
mai multe variante ca ffeJ'mes, fJGr-
me#, fJermcz, dar onomastica creşti-
nă a reţinut mai ales formele în care
consoana de aspiraţie, iniţială, a fost
eliriinată. Prenumele intră şi în for-
marea altor prenume compuse ca:
Ermocrat, Ermoghen, Ermolae, Er-
rytinigheld, Ermiona c5hc. Î:n .Onomas-
/z.co72#/ creşfz.73. sunt trecute mai mul-
te nume de martiri ce apar înregistra-
te în diferite variante: a) Sf. Apostol
Ermcz, scris şi Er77#.s', s-a născut în-
tr-o familie de nobili, la Roma. Lui
i se atribuie o lucrare intitulată Pă§-
/or#/, în care sunt cuprinse trei părţi:
Revelaţi{1e, Preceptele sti Asemănări~
/e. Trebuie remarcat că titlul 1ucrării
sugerează personajul principal, înge-
rul, care i s-a arătat Sfântului în chip
de păstor.' Autorul subliniază faptul
că fiecare om are un păstor, un în-
ger păzitor, dar şi un 'demoh ispititor.
Pentru a fi păziţi trebuie să ne rugăm
neîncetat, căci rugăciunea, miloste-
nia şi faptele bune sunt lucrările care
ne ajută să dobândim mântuiiea. Po-
menirea lui se face în Biserica Răsă-
riteană la s martie; b) S/ Her77?es şi
fJer77!crs, doi Apostoli îripreună slu-
jitori. Sunt ucenici ai Sf. Apostol Pa-
vel. Despre ei aflăm în Epz.sfo/c] că-
tre romcmi: „Îmbrăţişaţi pe Asincrit,
pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova,
pe fJermczs'" (Romani 16, 14). Pre-
numele sunt redate în greceşte astfel:
... EPLiiiv, Hcttpopcw, EPHcw'?, în lat.
„.Hermam, Patrobam, Hermem"
(cu dezinenţe specifice cazului acu-
zativ), cele două fome fiind preluate
şi în traducerile româneşti. După unii
autori, cei doi Sfinţi, Er7#z.7€ şi Ermc7,
sunt pomeniţi în Biserica Orienta-
E
lă la 31 mai; c) S/ A4lc. Ermz./ a fost
supranumit Dz.c}co7€zf/, după slujba pe
care o îndeplinea. A slujit ca diacon
în cetatea Simium, Belgradul de as-
tăzi, în timpul împăratului Licinus.
Aflând împăratul despre activitatea
lui Emil, 1-a invitat să mărturiseas-
că. în faţa lui despre această credinţă.
Susţinând cu toată forţa sa ,noua Le-
ge, a fost bătut crunt cu bice meta-
1ice peste faţă, torturat aruncat în
un temni_
temniţă. A fost îngrijit
cer cu numele SfrczJo7tz.c, un creştin ce
slujea şi se închina lui lisus Hristos
în taină. Compasiunea lui este divul-
gată de un alt soldat care îl denunţă
împăratului. Acesta îl cercetează şi,
aflând adevărul dih gura creştinului
Sţrc}fo7ez.c, îl condamnă şi pe acesta 'la
acelaşi sfârşit, împărtăşit cu Sf. Er-
mil - tortură şi spânzuare de un co-
pac, cu ciopârţirea trupuilor şi apoi
arincarea lor în Dunăre. După trei zi-
1e trupurile lor sunt găsite şi îngropa-
te de creştini, după cuviinţă. Cei doi
Sfinţi sunt pomeniţi în Biserica Ori-
entală la 13 aprilie,® ziua pătimirii lor
pentru lumina lui Hristos; d) S/ Ă4c.
Er772z., cetăţean roman, care s-a născut
şi a pătimit la Roma, împreună cu alţi
creştini, Se7.c}pz.o73 şi Po/z.e73. Aceştia
au fost pârâţi eparhului Romei că nu
respectă zeii şi cinstesc un alt Duri-
nezeu. Fiind chemaţi de către acesta,
cei trei Sfinţi L-au mărturisit pe lisus
Hristos cu mare căldură şi mult curaj.
Au fost închişi şi torturaţi, după ca-
re au fost legaţi de cai şi purtaţi prin
locuri pietroase, până ce s-au sfârşit,
în chinuri, în ziua de 18 august, zi de
pomenire în Biserica Orientală; e) S/
Mc. Ermz./, săvârşit prin sabie, împre-

E DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
ună cu S/ A4c. Focczs', la 18 decem-
brie, zi de pomenire a lor în Biseri-
ca Orientală; f) S/ A4lc. E7.mz.e, ostaş
în amata împăratului Antonin, este
pârât guvematorului Sebastian că nu
respectă zeii şi se închinăunui Dum-
nezeu necunoscut. Pledoaria, făcu-
tă pentru credinţa cea nouă în lisus
Hristos, atrage supunerea la cele mai
cumplite şi sălbatice pedepse, din ca-
re iese nevătămat, iar numărul celor
ce credeau în puterea lui lisus Hristos
a crescut, deşi pe loc li se retezau şi
acestora capetele. După ce a stat trei
zilerăstignitcucapulînjos,S/Ermz.e
a fost decapitat, în ziua de 3 1 mai, zi
de pomenire a lui în Biserica Răsări-
teană; g) S/ A4lc. Ermz.c/ a suferit mar-
tiriul împreună cu S/ Jsczvr# în ziua
de 17 iunie; h) S/ A4lc. Ermez/, preotul
v. Nicandru; i) S/ A4lc. Ermz.s i;. Ipo-
lit; j) S/ Mc. Er77ţe% v. Filolog.
În onomastica creştină româ-
nească, numele sunt atestate în do-
cumentele vechi, în fomia Ermo7o, în
Ţara Românească, la 1483, precum şi
în unele derivate ca: z4rm%/cr!., EJ'me/-
rachi', Erneiu, Ernilă, Ernescu, Her-
7#es'ca/, Hermeşfz., cu alte dezvoltări
actuale în cadrul numelor de familie:
Ermaliuc, Ermenco, Ermeneanu, Er-
mil, Ermilov, Ermis, Ermoiu, Ermo-
lai, Ermoloi, Ermolov, Ermurache,
Ermurachi.
• ERMANv.Erma
ERMEU v. Erma
ERMl v. Erma
ERMIE v. Erma
ERMIE v. Hermes
-AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
ERMIL v. Erma
ERMI0NA, prenume ce provi-
ne dintr-o fomă grecească, EPLLtovTi
(Emi6ne), nume purtat de unica fii-
că a lui Menelaos şi a Elenei, şi Soţia
lui Neoptolem. Prenumele este ates-
tat în Sz.#czxcrr, fiind numele unei Sfin-
te, cunoscută ca una dintre cele patru
fiice ale Apostolului Filip din Ceza-
reea.. Sff Miţă Ermiona, ^Tmpre"ria:
cu sora sa, Ec//z.Ăz.cr, au plecat în Asia,
unde au studiat medicina, dar şi învă-
ţătura creştină de la unul din uceni-
cii Sf. Apostol Pavel, cu numele Pe-
troniu. Cvrand, Sf t Ermiona va, fi cu-
noscută ca medic ce tămăduia bolile
trupeşti şi sufleteşti, chemând nume-
le Domnului lisus Hristos. Se spu-
ne că însuşi împăratul Traian a aflat
de activitatea ei medicală şi a încer-
cat să o abată din drumul ei. Ea a răs-
puns cu mult curaj şi cu o logică per-
fectă, încât împăratul a eliberat-o şi
ea şi-a desfăşurat activitatea, nestin-
gherită, înfiiţând chiar o casă de oas-
peţi, în care se acorda îngrijire tutu-
ror bolnavilor. Fiind foarte cunos-
cută în lumea tămăduitorilor, vestea
ajunge la împăratul Adrian, succeso-
rul lui Traian, care i-a adus la cunoş-
tinţă dezaprobarea sa totală în ceea ce
priveşte noua credinţă. Răspunsurile
demne ale Sf. Emiona şi curajul ei
1-au enervat peste măsură pe îripăra-
tul Adrian, care o supune la tot felul
de suplicii folosite în asemenea îm-
prejurări. Sfânta iese nevătămată din
toate, drept care se hotărăşte să fie
scoasă din cetate şi să i se taie capul.
Este condusă de doi ostaşi, reoc7#/ şi
reo/z.m, care s-au repezit cu obrăzni-
cie asupra ei. Într-o clipă aceştia au
rămas fără putere în mâini. Înspăi-
mântaţi, au căzut la picioarele Sfintei
cerând iertare şi au crezut în Domnul,
fiind îndată botezaţi şi dorind să moa-
ră pentm lisus Hristos, înaintea sfar-
şitului ei. Pomenirea lor se face în Bi-
serica Răsăriteană la 4 septembrie.
Numele nu este atestat în izvoa-
rele româneşti în această fomă, pro-
babil că s-a pierdut sau nu a fost iden-
tificat în variante. Rar apare în foma
Hermiona.
ERMIP v. Ermolae
ERMIS v. Erma
ERMIS v. Hermas
ERMIU v. Erma
ERMOCRAT, prenume com-
pus din Ermo „descendent al lui Her-
mes". Prenumele e alcătuit din cele
două elemente, EPHu (Ema) + i(pci-
to€ (crâtos) „putere". Est6 întâlnit în
onomastica creştină, fiind atestat ca
nume al unui pieot din Nicomidia, S/
A4c. Ermocrczf v. Ermolae.
ERMOGEN, nume vechi g.re-
cesc, EPHoysvTi€ (Emog6nes), 6om-
pus din EPLiTi5 (Em6s) + ygvos (g6-
nos) „neam", „seminţie", deci „se-
minţia lui Emes". Numele este
atestat din primele secole creştine
^m Martirologhion se[" JTrL Sinaxar..
a) SV: Mc. Ermoghen, oel cure a, suse-
rit martiriul împreună cu S/ Â4lc. Mcr-
mc7#/ la 24 ianuarie, zi de pomenire
a lor în Biserica Răsăriteană; b) S/
A4lc. ErmogĂe7ţ, martir care a trecut la
Domnul în urma supliciilor la care a
E
fost supus, printre care şi scoaterea,
pe viu, a tuturor dinţilor. Ziua de 24
iulie este zi de pomenire a lui în Bise-
rica Orientală; c) S/ A4c. ErmogĂeJţ,
supranumit Eparhul (prefectul) v.
Mina; d) S/ A4lc. ErmogĂe# din Ata-
1ia, episcop de Samos, al cărui marti-
riu se pomeneşte la 5 octombrie.
Deşi numele este frecvent citat
^m cadrul slujbelor bisericeşti, fiind
invocat ca nume de tămăduitor, îm-
preunăa, cu cel a,l Sf t Pantelimon şt Er-
mo/cre, nu a fost folosit ca nume de
botez, nefiind prezent în onomastica
creştină laică
ERMOGHEN v. Ermogen
ERMOLAE, prenume prove-nit
tot dintr-un nume grecesc, EPLLo^uoS
(Emolâos), alcătuit prin compunere,
din Epms (Em6s) + ^Goc (1aos) „po-
por", adică „Emes cel din popor".
Numele este cunoscut din timpul lui
Alexandru Macedon, Ermo/c}oS A4c7-
cec7o73 fiind unul dintre fidelii împăra-
tului, cel care l-a umat pe acesta pâ-
nă la moarte.
În S!.72czxw figuează numele unui
mare vindecător, S/ Er77to/cre, care a
fost preot în Nicomidia, îndrumător
întru credinţă şi învăţător, cel care îl
iniţiază în tainele vindecării pe uce-
nicul său, S/ Pc}j?ţe/ez.77!o#. Sf. Emo-
lae s-a retras pentm o vreme din faţa
asupritorilor, stând ascuns, împreună
cu alţi doi preoţi din Nicomidla, E/-
7#z.p şi E;7itocrc7/, şi astfel BUpravie*
ţuieşte celor 20.000 de creştlni arşi
din porunca împăratului Diocleţian,
Unele izvoare indică drept an al n©.
fericitei întâmplări, anul 304, în ziu#
praznicului Naşterii Domnului, În bi*

E AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
serica din Nicomidia, plină de credin-
cioşi, a izbucnit focul. Toate porţile
au fost păzite de către slujitorii împă-
ritului, spre a nu scăpau nici unul din
cei prezenţi acolo. Cei c.are nu erau în
biserică au fost umăriţi şi ucişi la ca-
Letev`i::is::|::ătifi:::,f3ăariîen:â:neŢ::;
trei preoţi au fost descoperiţi repede,
prin mărturisirea sinceră a celor mai
tineri convertiţi. Printre ?i era amintit
şi Sf. Panteleimon. Preoţii sunt ares-
taţi, scoşi în afara cetăţii şi decapi-
taţi în aceeaşi zi, 1a 26 iulie, zi de po-
menire a lor în Biserica Orientală v.
Panteleimon.
Cu toată vechimea §a, prenumele
nu a fost ffecvent în onomastica creş-
tină laică, fiind atestat mai mult în lu-
mea monahală. Îl întâlnim ca nLme
de familie astăzi: Ermo/crz., Ermo/oz.,
Ermoloiu, Ermolov.
ERMU v. Erma
ERNICHl v. Neonila
EROS v. Firm
EROTIIDA, prenume provenit
dintr-un substantiv comun din lim-
ba greacă spa)c-8pams -(6ros-6rotas)
„dragoste" + suf. -j.c7cr „cea care iu-
beşte". Prenumele aparţine patrimo-
niului mitologiei greceşti, Eupo"€
(Eur6tas), râu al Laconiei şi spiritul
acestuia, tatăl copilei Sparto. Nume-
1e, în creaţia amintită mai sus, a in-
trat în onomastica creştină prin jertfa
martirilor. S/ A4-!.;ă Ero#.z.c7cz şi-aa dat
sufletul în mâinile lui Hristos, fiind
arsă de vie, la 6 octombrie, zi de po-
menire în Biserica Orientală.
ERSILIA, prenume destul de rai
întâlnit în onomastica creştină euro-
peană, dar păstrat, prin conştientiza-
rea tradiţiei descendenţei romane, în
Transilvania şi Banat, regiuni în care
prenumele latineşti au fost preferate,
spre a nu fi supuse procesului de ma-
ghiarizare. La baza acestui prenume
se află prenumele feminin lat. fJersz`-
/z.c7, - ae, numele soţiei lui Romulus.
Aspiranta iniţială, h, a căzut, feno-
men generalizat nu atât la prenume,
cât la subst. comune ®renume ca:
Hermiona > Ermiona, Heliade > Eli-
ade, Hyacinthus > Iacint e*c.). PTe-
numele este atestat în onomastica ro-
mânească la începutul sec. al XX-1ea,
ca nume al unei preotese din Banatul
s&ibesc, Ersilia Secoşan.
ESPER v. Zoe
ESPBR v. Chiriac
ESTERA, prenume de prove-
nienţă biblică, din ebr. Esfer „stea".
Este numele unei împărătese despre
viaţa căreia aflăm în una dintre căr-
ţiie 7tec%Z.2t% res'ţc777Îe72/, intituiată
Cc7r/ec} Esferez., cuprinsă între Cc}r-
tea lui Neemia sti Cartea lu} Iov. Car-
tea este alcătuită din zece capitole în
care sunt descrise toate întâipp.lările
de la curtea regelui Artaxerxe, în ca-
re a fost implicată Estera, venită de
la lerusalim, odată cu robii luaţi de
regele Babilonului,. Nabucodonosor.
Un alt nume ebraic al Esţere!. este
ceh de Hadasa „h"o"r.re". ,El (Mar-
doheu) creştea pe Hadasa, adică pe
Estera, fiica unchiului său, deoarece
ea nu avea nici tată, nici mamă. Fa-
ta aceasta era mândră la înf ăaţişare
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
şi firumoasă la chip şi, după moartea
tatălui ei şi a mamei ei, o luase Mar-
doheucafiică"(Estera2,7).Bsteo"-
noscut postul Esterei, descris într-u-
r"1 din versete.. „Mergi, adună pe toţi
iudeii din Suza şi postiţi pentru mine;
să nu mâncaţi şi să nu beţi trei zile,
nici ziua, nici noaptea, şi voi posti şi
eu cu slujnicele mele şi apoi mă voi
duce la rege, deşi acesta este împo-
triva Legii, şi de vafi să pier, voi pie-
rz." (Estera 4, 16).
Prenumele nu a cunoscut o dez-
voltare în onomastica românească,
deşi este atestat în unele documente
vechi ( 1727) în foma 4//j.rc7 (Ej'/j.rcr)
şi păstrat în nume de familie înregis-
t;r"fie ais;ffîrz;r. Estegar, Estela, Ester,
Esierabadeyan, Esztergar.
ESTIRA v. Estera
ETERIE v. Vasilevs
ETIMASIE v. Hariton
EUBUL v. Evul
EUDOXIA v. Chir
EUDOXIE v. Stelian
EUFEMIA v. Eufimia
EUFIMIA, nume întâlnit mai rar
din cauza pierderii înţelesului, a con-
ţinutului semantic. Este un prenume
de origine grecească, EupnH" (Eu-
phemia), cu sensul de „vorbă fru-
moasă", „vorbă bună". Este atestat
mai târziu, iar în textele greceşti es-
te cunoscută şi o fomă de masculin,
EUPŢiLtoc (Edph6mos). Ca şi alte nu-
me compuse din cuvinte obişnuite,
185
E
Ec/pĂe"z.c7 „vorbire frumoasă" are în
structură prefixul su- „bine" + PnH"
„vorbire". Mai târziu, prin răspândi-
rea creştinismului, sensul se schim-
bă, însemnând „laudă adusă lui Duri-
nezeu".` Prin noul conţinut \semantic
numele este ânalizabil şi se răspân-
deşte în lumea creştină. Sunt nume-
roase martirele care au purtat acest
nume, iar astăzi este foarte răspândit
în lumea mohahală: a) S/ A4Ţ-z./G Ecfj#-
mz.ci, originară din Calcedon, a suferit
martiriul în timpul persecuţiilor ce-
lor mari, ordonate de Diocleţian, per-
secuţii aplicate şi de umaşii lui. Sf.
Eufimia se afla în Calcedon, în anul
307, când prefectul cetăţii, Priscus, a
ordonat prezentarea tuturor locuitori-
1or din cetate la templul lui Ares pen-
tm a aduce 6ftande. Mulţi creştini nu
au răspuns acestei chemări şi au fost
prinşi şi aduşi la judecată. Printre ei
se afla şi fecioara bine credincioasă,
Eufimia, care L-a mărturisit cu mare
curaj pe lisus Hristos. A atras mânia
lui Priscus, care a supus-o la cele mai
cumplite Suplicii. Chiar în Calcedon a
fost zidită o.Biserică în cinstea ei şi în
memoria suferinţelor sale. În această
biserică au fost zugrăvite toate aces-
te chinuri şi s-a ţinut cel de-al pa-
tnilea Sinod Eoumenic, în anul 451,
când au fost ^mvinşi, definitiv, ereticii
şi s-a stabilit foma finală a Crez#/#z..
0 mărturisirş a istoricului bisericesc
Evagrie Ponticul despre puterile Sf.
Eufimia, ca mijlocitoare între credin-
cioşi şi Dumnezeu, subliniază modul
în care alergau credincioşii din toate
părţile la Calcedon, fie împăraţi, pa-
triarhi sau simpli credincioşi, spre a
primi darurile obţinute prin puterea

E E
Marii Muceniţe Euflmia. M:o"ŞheAe
Sfintei au fost apoi transferate la Bi-
serica Sfânta Sofia din Constantino-
pol, şi de aici în multe alte sfinte bi-
serici. Pomenirea Sfintei Eufimia din
Calcedon se `face în Biserica Orien-
tală la 11 iulie; b) S/ A4-zţă E%/mz.cr,
martiră ucisă prin decapitare, împre-
uriăa c;" Sf Christof ior, Antim, Talaleu
şi Pcr#%crrz.e la 22 noiembrie, zi de po-
menire a lor în Biserica Răsăriteană;
c) Sft M-iţă Eufimia, oeîL oa;re a, ţost
ucisă împreună cu S/ ffr!.sc}7Îf, a căror
pomenire se face la 4 ianuarie; d) S/
A4lc. E#fl7%!.cr v. Claudia.
• În onomastica românească nu-
mele este atestat la 1492, într-un do-
cument din Ţara Românească. După
1500 este destul de ffecvent, având
numeroase variante, nu numai femi-
nine, ci şi masculine, cu grafie veche:
Eyf irrtiia, Ethimiia, Euf iemia, Evf tmia,
Eof tmia, Ef tmiţa, Ef ie;mi, Ef iemia, If i-
mie, If;emie, Ifienie, Afiemia, Aftmia,
4%z.mr.cz, E%sfe72z.c7 ®rin contaminare),
Fîmia, Himia, Femia, Fima, Fyme,
Fz.77z.e, Fe#z.e. Ca nume de familie în-
registrate astăzi: Eflmz.e, Efl772ov.
EUFRASIA v. Eufrosin
EUFROSIE v. Eufrosin
EUFROSIN, EUFROSINA, nu-
me bine reprezentate în onomastica
românească. Ele s-au păstrat până târ-
ziu, în diferite variante. Acestea pro-
vin din vechi nume greceşti, Euppo-
cn]vn (Euphrosyne), nume purtat de
două împărătese bizantine: Eej/ros'z.-
;7e, fiica împăratului Constantin, sec.
al IX-1ea d.Hr. şi Ec//ros!.#e, soţia îm-
păratului Alexios al llI-lea, sfârşitul
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
sec. al XII-lea, începutul sec. al XI-
II-lea. Numele este compus din pref.
8o- „bun", „frumos" + q)p®v, ppo-
vqot€ (fr6nesis) „inteligenţă"; e2/p-
%ros);7îe însemna „înţeiepciune" şi
apoi„bucurie".ÎnSz.mfcmsuntates-
tate mai multe nume de Sfinţi şi Sfin-
te.. eiD Preacuvioasa Euf i.osina a, tiEar
it în perioada împăratului Teodosie
al lI-lea. S-a născut într-o familie de
buni creştini şi dragostea ei arzătoa-
re pentm viaţa monahală, dusă în pri-
vaţiuni şi rugăciune, viaţă după care
râvnea, a făcut-o să plece din casa pă-
rintească. Se tunde şi se îmbracă în
travesti, spre a putea să vieţuiască în-
tr-un aşezământ monahal de călugări,
în care râvna şi smerenia trebuiau să
o ajute spre a nu se trăda. Numele sub
care s-a prezentat era Smaragd. Ta-
tăl său, Pc}/#zj/z.e, cetăţean de frunte al
cetăţii Alexandria, care i-a dat o edu-
caţie aleasă, nu putea accepta această
dispariţie şi a căutat-o peste tot, fără
să afle ceva despre ;xistenţa ei. Dis-
creţia maximă şi anonimatul în ca-
re a trăit, fară să fie recunoscută de
cineva, timp de 38 de ani, a schim-
bat-o total. În cele din urmă, pe pa-
tul de moarte, a strigat numele tată-
lui ei, care ajunsese să cunoască toate
mănăstirile, căutând-o. După ce află
adevărul din gura fiicei lui, este pu-
temic impresionat şi, drept mulţumi-
re pentru regăsirea fiicei, în aceas-
tă stare de graţie, îşi vinde averile şi
se călugăreşte. A ocupat chilia în ca-
re vieţuise fiica sa. El este cunoscut
apoi cu numele Pafnutie monahul sau
Pafiiutie Egipteanul. Biserica Orien-
tală îi pomeneşte pe C#v. E%/rosz.7?c7
şi pe Pc]/7ţ%Jz.e la 25 septembrie;
DICŢI0NAR ONOMA STIC CREŞTIN
t;h Sff M-iţă Eufirasia este ti+ca, unor
nobili, Antigon şi Eufrasia, mde ale
împăratului Teodosie cel Tânăr, cu
rang la curtea din Constantinopol. La
numai un an îşi pierde tatăl şi pără-
seşte capitala imperială, împreună cu
mama ei, imediat după moartea tată-
lui.SestabilescînEgipt,înapropierea
unei mari mănăstiri din muntele Car-
mel. Evlavioasa mamă, Eufrasia, îşi
închină fetiţa, în vârstă de numai şap-
te ani, Mântuitorului, în mănăstirea în
care s-au rugat multă vreme. Redăm
rugăciunea mamei, rostită cu aceas-
tîa octTzie.. .J)oamne lisuse, primeşte
sub, scutul Tău pruncul acesta. Nu-
mai pe Tine Te caută ea şi Te iubeşte,
numai Ţie se încredinţează't (G. T:i-
muş, Vieţile Sf tnţilor, p. 256). Sţ. E"-
frasia primeşte cele mai grele ascul-
tări, mănâncă o dată pe săptămână, se
nevoieşte cu o asprime autoimpusă,
toate pentm purificarea sufletului şi
dobândirea harului. Părăseşte lumea
aceasta la numai 30 de ani, în anul
Domnului 410.r Pomenirea sa se face
în Biserica Răsăriteană la 20 martie;
c)S/E#/rc7§z.cz,martirăv.Alexandru;
d) C%v. E2//ro§z.7e, supranumit bucăta-
rul, a trăit în sec. al IX-lea, ca mo-
nah simplu, căruia i s-a încredinţat ca
ascultare bucătăria, lucrul cel mai po-
trivit cu simplitatea vieţii lui. Cei mai
mulţi dintre fraţi îl dispreţuiau, dar S/
Ea//rosz.7! suporta cu blândeţe şi răb-
dare ,toate jignirile, căci respecta cu
stricteţe porunca lui Dumnezeu, fiind
smerit şi cu fi.ica de a nu-L supăra. În
uma unui vis pe care îl are unul din
preoţi, cu privire la ceea ce dobândi-
se smeritul monah Euffosin, va face
cunoscută' întregii obşti această virtu-`
te. Bucătarul a preferat să părăsească
mănăstirea pentm alta, necunoscu-
tă, spre. a nu fi lăudat şi astfel să ca-
dă în păcatul mândriei. Se pomeneşte
în Biserica Răsăriteană la 11 septem-
br±e., e| Sft lerarh Eufi'asie, epLsco-
pul lenopolei, care a trecut la Dom-
nul în ziua de 17 iulie, zi de pomenire
a sa în Biserica Orientală; f) S/ Ec/-
/rosz.77, martir, căruia i s-a tumat apă
fiartă pe gât şi a trecut la Domnul în
ziua de 6 martie; g) S/ A4-z./d E#/tz-
s';.cz, originară din Nicomidia, primeş-
te botezul şi din ffagedă tinereţe este
ataşată de ideea slujirii în întregime,
cu toată fiinţa ei, lui lisus Hristos, aşa
încât nu s-a supus ordinelor de a in-
tra în templele păgâne.' A trăit în tim-
pul persecuţiilor lui Maximian, când
nesupunerea se pedepsea cu moartea.
Este bătută în mod barbar şi încredin-
ţată unei persoane brutale, lipsită de
educaţie, crude şi nemiloase, spre a
dispune de viaţa ei. S/ Ec//c7s'z.cr pr`e-
feră moartea. Fiind invulnerabilă la
suplicii, îl face pe acest sălbatic să-i
taie capul cu sabia la 19 ianuarie, Zi
de pomenire a Sfintei în Biserica Ori-
entală; h) S/ A4-zţă E#/rczs'z.cz (scris şi
Rej/rczsz.cr) v. Claudia.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat încă_din timpu11ui
Ştefan cel Mare, în Moldova, în for-
me corespunzătoare numelor purtate
de martire ca Eufi.asia. Cele mai mul-
te sunt influenţate de pronunţia gre-
cească, cu dispariţia lui eu- şi chiar
tL Lrii er.. Eufrosin, Eufi'osina, Efi'o-
sin, Efrus, Ifrosi, Ifrosie, Ifrosti, Ifro.
sin, Ivrosin, Frosin, Frusin, Frăsin,
Frujin, Frujina, Frujinia, Frujana,
Fruja, Eyf irosina, Ef irosina, Frosina,

E E
Frosâna, Frosa, Iftosima, Efirusina,
Frusina, Ifi.ăsina, Frăsima, Frasina,
Frăsinica, Frăsâna, Făşâna, Frăsia-
na, Fârsina, Frăsira, Frosica, Efiru-
sina, Frusica, Frusinica. Me"ţionăa,m
că din punct de vedere etimologic
fomia feminină, Ec//rosz.7ţcr, provine
din subst. gr. Euppocn]vn (Eufiosy-
ne) şi tratăm ambele fome, mascu-
lin şi feminin, sub acelaşi articol, din
economie de spaţiu tipografic. Ca nu-
me de familie este atestată foma de
ba;zĂ:. Euf irostyi, Ef irosi; Frosa, Fro-
sin, Fross, Frost, Frozinschi, Fru~
sina, Frusineam, Frusinoiu, Frusa,
Fruzsa.
EUGEN, EUGENIA, prenume
de origine greacă, cu cele două for-
me înregistrate târziu. Provin din nu-
me preluate prin filieră latină, adj . e#-
ge73ec/s', e#ge73z.24s, cu sensul „de rasă
bună", „de bună calitate". În gr. Eu-
ygvtoG (Evg6nios) Euygv" (Evg6nia)
sunt fome alcătuite cu particula Gc/-
„bun" + ygvo€ (g6nos) „neam", „se-
minţie", cu sensul „de neam bun",
„nobil". În limba greacă contempo-
rană sunt prezente formele suygvTis
(evgenes) „nobil" şi subst. fem. €Dy€-
vg" /evg6neia) „nobleţe", „distinc-
ţie". Popularitatea numelui în Europa
creştină s-a datorat faptului că prenu-
mele a fost purtat de mulţi martiri şi
martire, dintre care reţinem doar nu-
mele trecute în calendarul ortodox
sa,n cstoti+c.. aL) Sy: Cuv. M-iţă Eugenia,
originară din Roma, născută într-o
familie de aristocraţi, este fiica con-
sulului roman, numit îhalt diplomat
în marea metropolă a Alexandriei din
Egipt. Având o educaţie şi o instruc-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
ţie aleasă, tânăra citeşte mult şi face
cunoştinţă şi cu scrierile Sf. Apostol
Pavel, lectură care o impresionează
într-atât, încât se creştinează. Singu-
rul gând care îi guvemează acţiunile
este acela de a deveni monahie şi de
a sluji astfel lui lisus Hristos. Întrucât
aşezămintele monahale erau cele mai
multe pentm monahi, Sfanta şi-a tuns
părul, s-a deghizat în tânăr eunuc şi
a plecat spre mănăstire, însoţită de
doi eunuci cu numele JczcJ.7!f şi Profas'
(scris şi Pro/a//. După ce a stat o peri-
oadă de ndviciat, depune jurământul
de fidelitate sub numele de Ee/ge#z.#.
Novicele Eugeniu se distinge repede'
prin ascultare, nevoinţă şi perspica-
citate. După moartea stareţului, fi.a-
ţii hotărăsc ca „monahul Eugeniu"
să preia conducerea mănăstirii. Is-
pita vine şi în mănăstire printr-o tâ-
nără, ce facea parte din mulţimea6d6
creştini care erau atraşi de cuvinte-
1e şi de faptele egumenului. Aceas-
ta se lasă dominată de sentimente de
dragoste şi, în pasiunea pe care o nu-
trea, îi face avansuri nepotrivite egu-
menului Eugen. Respinsă, aceasta se
răzbună şi înscenează o cale de atac,
făcând o reclamaţie de atentat la pu~
doarea ei. Se fac cercetări şi se des-
coperă adevărul, monahul nefiind alt-
cineva decât fiica prefectului cetăţii.
Aflând tatăl de această mare credinţă
a fiicei lui, se botează şi îşi schimbă
radical comportamentul faţă de creş-
tini. În timpul persecuţiilor împăratu-
1ui Galeriu sunt prinşi, judeca,ţi şi daţi
morţii amândoi. S/ A4l-zţă E%ge72z.c} a
fost aruncată în râu cu o piatră de gât,
dar fiind salvată de îngerii Domnu-
lui, i. s-a tăiat capul la 24 decembrie,
DICŢI0NAR 0NOMASTIC CREŞTN
zi de pomenire în Biserica Răsăritea-
nă, în timp ce Biserica Romano-ca-
tolică o pomeneşte la 7 februarie;
b) S/ A4:c. EvgĂe#z.e din Trapezunt a
trăit în timpul persecuţiilor dşclanşa-
te de Diocleţian şi Maximian, perse-
cuţii puse în aplicare cu sârg de gu-
vematorul Lisius. Cei care nu par-
ticipau la ritualul de la templu erau
umăriţi, prinşi, interogaţi şi, dacă Îl
mărturiseau pe lisus Hristos Cel în-
viat, erau supuşi, fără judecată, la tot
felul de suplicii, spre a se răzgândi.
S/ EvgĂe#z.e, obligat să intre în tem-
plu, a făcut o rugăciune putemică al
cărei final a fost neaşteptat: căderea
statuilor tuturor zeităţilor din interi-
orul templului. Aceasta a însemnat,
pentru toţi creştinii prinşi, sfârşitul
lor, prin cele mai cumplite chinui.
Au pătimit împreună cu el 7rcr/err.c7#,
Ca7Îc7z.d şi ,4cĂz./c7, care au fost bătuţi
cu vergi până la sânge şi aruncaţi în
foc, dar rămânând nevătămaţi au fost
decapitaţi. Pomenirea lor se face în
Biserica Răsăriteană la 21 ianuarie;
c) Sf: Mc. Eugeniu (Evghenieţ) Măr-
f#r;.s'j./or#/, supranume provenit din
faptul că a trăit în timpul împăratului
lulian Apostatul, cel care s-a întors la
cultul idolilor şi care a fost mustrat
de păzitorii credinţei creştine. Aceş-
tia continuau să-L mărturise.ască pe
Hristos, unicul Dumnezeu. Alături de
EvgĂe7tz.e se afla şi A4c7ccrrj.e, amândoi
fiind spânzuraţi cu capul înjos şi afii-
maţi cu fim de bălegar, apoi întinşi
pe grătare roşii, încinse în foc. Din
toate supliciile au scăpat teferi, de
aceea s-a luat hotărâfea să fie trimişi
în surghiun, legaţi în lanţuri. Aici, fac
multe minuni pfin darul ce l-au bb-
ţinut prin rugăciune. Iisus Hristo's îi
dezleagă de pătimire, primindu-i în
Împărăţia Sa la 19 februarie. Biserica
Orientală îi prăznuieşte la 19 februa-
rie; d) S/ A4c. Evg%e7!z.e v. Vasilevs;
e) Sf : Mc. Evghenie v . AL"xe;m#".
În onomastica românească nu-
mele este atestat la începutul sec. al
XVII-lea şi este frecvent şi astăzi, cu
cele două fome, pentru ambele ge-
nuri, intrate pe filieră greacă şi latină.
Trebuie subliniată interferenţa vari-
antelor, în fimcţie de pronunţare (E#-;
Ev-). Cele mai vechi atestări sunt în
fo:rma greceasc~a,.. Evghenia, Evghe-
niţa, Iugheni.a, Iovghina, Avghinia,
Aghenia, Aghiniei, Ghenia, Ghenq,
Ghemţa, Ghinuţa, Ghinoiu, Ghenea,
G%z.#ec!. Formele mai noi sunt sub in-
fluenţa latină, Ec/ge#, Ea/ge#j.%, Ge-
nu, Gemţu, Eugenia, Gena, Genia,
Genica, Genuţa, Geni şi Jeni. De La
Evghertie.. Gftenie, Oghene, C;he-
ne, Ghenea, Ghem, Ghenoiu, Oge-
#e, Ge73#. Ca nume de familie de la
forma de bază, atestate astăzi : E%ge72,
Eugenia, Eugeriu; Evghenie.
EUGRAF, prenume rar folosit,
intrat în onomastica creştină datorită
prezenţ?i lui în S!.77czxc}7'. Este un pre-
nume provenit dintr-un subst. gre-
cesc, compus din pref. Eu- „bun" +
ypcipguc (graftvs) „scrib", „copist",
deci „scrib sau grămătic bun". S/ A4c.
Eugraf(Evgramv."ma.
În onomastica românească a fost
atestat în documente în foma Grc}/e//.
De altfel prenumele este folosit în
această fomă ca nume d6 familie as-
(Kz:H` Graeţ; Graef ;el, Graf i Graf iceri~
rco , Grdf ie, Graf ln, Graf iu..

E E
EULALIE, EULALIA, prenu-
me provenite din numele de persoa-
nă gr. Eu^ci^tos (Eulâlios), compus
din Eu- „bine", „bun"+ ^ci^" (1aliâ)
„vorbire", dar şi „voce" de la ver-
bul ^ci^a) (1al6) „a vorbi". Ec//c7/z.c! în-
seamnă „vorbire frumoasă". Cu acest
termen era definit în Evul Mediu un
gen literar. Ca prenume este mai rar
întâlnit. Sunt menţionate în A4crr/z.ro-
/ogz.%/ jzo77ţcr77 două Sfinte martire nu-
mite Ec//c}/z.c}, iar în S!.77c"c}r este men-
ţionat un ierarh: a) Episcopul Ei;/ci/z.e,
care cu pace s-a săvârşit în 30 august,
zi de pomenire a lui în Biserica Ori-
entală; b) S/ M-zţG Ee{/c7/z.cz, cinstită
în Spania, la Barcelona, este cea ca-
re a suferit martiriul în timpul perse-
cuţiilor lui Diocleţian. Foarte tânără,
aproape o copilă, Sfânta s-a prezentat
în faţa prefectului Dacian şi i-a cerut
să nu mai fie prigoniţi creştinii. Din
compătimire pentm ea, văzând-o atât
de firavă, acesta îi cere să cinsteas-
că zeii împăratului, E#/c7/z.cz a refi]zat
şi atunci a fost spânzurată deasupra
unor torţe aprinse, spre a se mistui,
ca în mijlocul unui rug. Pomenirea
ei se face în Biserica Occidentală la
12 ţeb"arie., c) Sft M-iţă Eulalia, oetL
care a suferit martiriul 1a Merida, în
timpul tetrarhiei îriipăraţilor (Maxi-
mian, Constantin, Diocleţian şi Gale-
riu). Fata este dusă departe de cetatea
Merida, într-un sat îndepărtat, condu-
să fiind chiar de tatăl ei, spre a o fe-
ri de prigoană. Copila dorea cu orice
preţ să se învrednicească de cununa
muceniciei. Pleacă de acolo şi ia dru-
mul spre Merida spre a-şi mărturisi
credinţa. Din cauza oboselii şi a emo-
ţiei nu poate spune decât un cuvânt:
190
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
„Credo". Fără să poată fi întoarsă de
la hotărârea ei, este supusă torturii şi
îşi dă sufletul în mâinile Domnului.
Pomenirea ei, în Biserica Occidenta-
lă, se face la 10 decembrie. Prenume-
le fiind pronunţat Şi Ev/cr/z.e în fone-
tism grecesc, neînţeles pentm cei ca-
re nu mai erau familiarizaţi. cu limba
greacă, folosită o vreme în Biserică,
este apropiat de ev/c}w.e şi de aceea
aparenotatînvariantaJev/czvje.
În onomastica românească veche
este relativ ftecvent, în foma Ev/cr-
/z.e şi în alte variante: `Z,cz/, Z,cz/%, Lo/a,
Lalescu, Laleş, Lalelul, Laloş, Lăluţă.
Astăzi avem nume de famile înregis-
trate ^m va,r±a,ri+ele.. Lal, Lala. Lală,
Lalău, Lalescu, Laleş, Lalu, Laluşi.
EUMENIE, prenume moştenit
din greacă, EUHgvno (Evm6nes), prin
filieră latină, Ec/me#es, nume al cu-
noscutului general al lui Alexandm
cel Mare (Machedon), dar şi al mai
multor regi ai Pergamului. În Sz.#czx"
este atestat numele S/ Ez/me#z.e sau
Evme73z.e, un Sfânt originar din Gre-
cia, din cetatea Raxos. Unii biografi îi
tălmăcesc numele prin sensul de „mi-
1ostiv". A trăit între anii 550-600. S-a
născut într-o familie nobilă, de aceea
este bine educat şi instruit şi a rămas
cu avere multă, pe care a împărţit-o
săracilor, el alegând calea desăvârşi-
rii prin cumpătare şi imiltă rugăciune.
Curând, se face cunoscut prin lumi-
na harului şi este ales episcop al Gor-
tinei. În această calitate a călătorit la
Roma, unde predică mult şi cucereş-
te, prin eldcinţă şi minuni, o mulţi+
me de adepţi, pe care îi aduce la lu-
mina învăţăturii lui lisus Hristos. De
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
aici pleacă în Tebaida Egiptului, un-
de -se abătuse o secetă cumplită. Cu
rugăciunile sale, Sfântul aduce ploa-
ia-` binefăcătoare. Prin minunile sa-
le, săvârşite şi aici, aduce la credinţa
creştină foarte mulţi păgâni şi lasă în
uma sa mulţi monahi înduhovniciţi.
Se stinge în Tebaida, iar moaşte-
1e sale sunt aduse în Grecia, în locul
de baştină. Se pomeneşte în Biserica
Răsăriteană la 18 septembrie.
EUNICHl v. Terentie
EUPRASIA v. Eupraxia
EUPRAXIA, prenume provenit
din greacă, dintr-un substantiv com-
pus pu pref. Eu- „bun" + 7cpu€tc ®râ-
xis) „faptă:', „acţiune", deci semnifi-
caţia numelui este de „faptă bună",
„activitate bună". În Sz'7?cwc7r este
atestat numele unei martire, S/ Ă4Lz./ă
Ec/pJ'czx;z.cz, prăznuită de Biserica Ori-
entală la 25 iulie. În unele izvoare es-
te confimdată cu E%/rczsz.cr ®omenire
la 20 martie).
EUPREPIE v. Cosma
EUPSIHIE, nume grecesc, dez-
voltat în perioada creştină. Conţinu-
tul său semantic defineşte o trăsătu-
ră de caracter. Compus din Eu- „bun"
+ vum (Psyh6) „suflet", caracteriza
inima creştinului, având [ca sinonim
sintagma „om bun". Foma numelui
Ee/ps'z.Ăz.e (Evpsihie) reflectă o varian-
tă adjectivală, însemnînd „cel ce are
suflet bun". În Sz.72czx;c7r este trecut nu-
mele purtat de câţiva Sfinţi mucenici:
ai) Sf i Mc. Eupsihie tiin Ceza;reea, care
a pătimit în timpul lui lulian Aposta-
tul, cel ce s-a lepădat de Hristos, slu-
jind idolilor. Acesta, făcând o vizită
în Antiohia, a trecut prin Cezareea,
capitală a Cappadociei, numită astfel
de împăratul Tiberiu.' A fost surprins
de mulţimea creştinilor şi 'a poruncit
să fie ştearsă de pe faţa pământului
această cetate. Cei mai mulţi creştini
erau din rândul familiilor distinse şi
bogate. Pentru a fi pedepsite, împăra-
tul a dispus să fie mai întâi deposeda-
te de averi, iar fiuntaşii cetăţii să fie
nimiciţi. Cei mai mulţi au pierit la 9
aprilie, odată cu Sf. Eupsihie, căruia i
s-a tăiat capul. Se pomeneşte în Bise-
rica Răsăriteană la 9 aprilie; b) S/ A4lc.
Evps'z.Ăz.e, originar din Cezareea, are o
educaţie aleasă, primită în timpul îm-
păratului Adrian. După moartea tată-
1ui său, citeşte literatura creştină şi se
botează. Îşi vinde averile, iar banii îi
împarte săracilor şi devine propovă-
duitorul Domnului. Este prins de gu-
vematorul cetăţii, închis şi tort\irat. În
timpul supliciului el a văzut un înger
îmbărbătându-1. Rezistenţa sa în aces-
te chinuri îi înfiirie pe asasini şi este
decapit;t. Un nou miracol se petrece;
în loc de sânge, au curs lapte şi apă.
Este pomenit în Biserica Răsăriteană
\a 7 septe"brie., c) Sy: Mc. Eupsihie a
pătimit împreună cu S/ A4c. CcJrferz.e
şi Do7#7€z.7j, în Palestina, prin tăierea
`lor în bucăţi; sunt pomeniţi în Biseri-
c; RăsăriteamăJ? 5 noiembrie.
` Numel6, în fomele E#ps'z.Ăz.e şi
Ei;psj.Ăz.e, nu au fost depistate pâ-
nă acum în onomastica românească;
s-a putut păstra în combinaţii pe care
e greu să le reS&ci.. Pscheidi, Psed6r-
schi, Ps6niţă, Psinachi c5hR.
EUSEBIE v. Eusebiu

E E
EUSEBIU, EUSEBIA, prenume
ce a pătruns în onomastica româ-
nească prin filieră latină. Nume de
persoană grecesc, Euosptoc (Eus6-
bios), cu forma latină E#sedz.e/s', es-
te atestat în perioada târzie, odată cu
apariţia creştinismului. De altfel, con-
ţinutul semantic al acestui prenume
reflectă un concept tipic creştin. La
baza numelui stă foma adjectivală
guosp€€ „evlavios", „blând", „pios",
fomă compusă din su- „bine", „bun"
+ verbul osPoHcw (sebomai) „a res-
pecta", „a stima". Et)ogpio€ poate fi
apropiat de subst. 8uosP€" „pietate".
Prenumele este atestat în Sz.73cmczr,
unde sunt amintiţi mai mulţi Sfinţi:
a) S/ Mc. E#sez)z.e (Evsevie), episcop
de Samosata, în anul 361. A fost un
mare luptător, angajat împotriva ari-
enilor, luând parte la sinoadele în ca-
re erau combătuţi arienii, ca acela din
Antiohia din anul 370. Eroismul său
de luptător este subliniat printr-un
gest apart;. Îmbrăcat în straie de ofi-
ţer, străbate oraşele din Siria, Fenicia
şi Palestina, cu scopul de a hirotoni
preoţi şi episcopi ortodocşi, deoarece
mulţi episcopi ,,din acea parte a lumii
creştine erau arieni. În anul 370 ia
parte la numirea Sf. Vasile cel Mare
arhiepiscop al Caesareii Cappadociei
şi se consultă cu acesta asupra moda-
lităţilor de stăvilire a ereziei. Se ştie
că împăratul Valens era arian şi pro-
mova ideile eretice, iar prin condam-
narea şi exilarea ortodocşilor încerc@
să stârpească cultul creştin adevărat,
cel promovat de Sf. Apostol P'etru şi
Pavel. Sf. Eusebie este exilat în T`ra-
cia, dar după moartea lui Valens re-
vine în Samosata, unde va trece la
AURELIA BĂLAN -M IHAILOVICI
Domnul în anul 380, 22 iunie, zi de
pomenire a Sfântului în Biserica Ră-
săriteană; b) S/ A4:c. Ec/Seb!.c/ (Evse-
vie), senator în timpul lui Diocleţian,
se converteşte la creştinism împreună
cu alţi membri ai senatului, E%/z.Ăz.e,
ycrs şi ycrsz./z.c7, după ce au asistat la
minunile facute de Dumnezeu în tim-
pul schingiuirii episcopului reopep/.
Impresionaţi putemic de modul în
care acesta a răbdat supliciul l.a care
a fost supus, au cerut botezu|. Fiind
nevoiţi să mărturisească credinţa lor
în lisus Hristos, au fost scoşi din se-
nat, li s-au ridicat însemnele distinc-
tive şi au fost 'supuşi, la rândulc |or, |a
torturi cumplite, până şi-au dat duhul
în mâinile Domnului. Biserica Răsă-
riteană face pomenirea lor la 2 ianu-
arie; c) S/ C%i;. E#s'ebz.e, pr`eotul, es-
te un schimnic care a vieţuit numai în
sihăstrii, hrănindu-se cu poame usca-
te şi stând sub cerul liber sau sub un
acoperiş improvizat. Creştinii îl cău-
tau pentru rugăciune, dar Sfântul se
muta de fiecare dată, ca drumul ce-
lor care îl căutau să fie mai anevo-
ios. A trăit 90 de ani în rugăciune şi
aspru ascetism, în totală singurătate.
S-a mutat la Domnul pe 15 februarie,
zi de pomenire a Sfântului în Bise-
rica Răsăriteană; d) S/ Mc. Ec/sez)j.#
(Eusebie) a suferit martiriul prin ar-
dere în mijlocul focului, fiind aruncat
împreună cu un alt creştin, S/ HCJrcz-
/cz77ebz.e, iar pomenirea lor se face în
Biserica Orientală la 31 mai; e) S/
M-z./ă E2jsebz.cz a suferit martiriul îm-
preună cu S/ GĂe/crsz.e, a căror pome-
nire se face în Biserica Răsăriteană la
6 iunie, iar în Biserica Apuseană la
29 octombrie; f) S/ E#se6!.#, episcop
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
de Vercelli, bun prieten cu S/ 4/cr#cr-
§j.e din Alexandria şi cu S/ J/crrz.e din
Poitiers. Originar din Sardinia, Sf.
Eusebiu a venit la Roma pentru desă-
vârşirea educaţiei şi instrucţiei. Aici
descoperă esenţa creştinismului prin
cultivarea interesului ce-l manifesta
pentru scrierile patristice şi va cere să
fie botezat. Şi-a luat numele de Euse-
biu fiindcă a fost botezat de un papă
cu acest nume. Datorită interesului
deosebit faţă de cultul Bisericii din
Roma, va fi numit lector (citeţ), apoi
va fi hirotonit pre`ot, şi în scurt timp,
în 345, episcop al cetăţii Vercelli, în
apropierea Mediolanului (Milano).
Fiind preocupat de soarta bisericilor
ameninţate de arianismul care îl aca-
parase pe împăratul Constans şi chiar
sinodul ce se pregătea, a susţinut cau-
za Bisericii în cadrul acestui sinod ce
s-a ţinut la Milano. În urma acestor
victorii vremelnice ale arienilor, Sf.
Eusebiu este exilat, trimis în lanţuri la
o închisoare din Scitopoli, în Palesti-
na, unde a stat 6 ani, apoi s-a întors la
scaunul episcopal. Este amintit ca au-
tor al unei traduceri din greacă în lati-
năa, un Comentariu la Psalmi, scris de
Eusebiu din Cezareea. Episcopul Eu-
sebiu trece la Domnul în anul 371 şi
este comemorat de Biserica Apusea-
nă la 2 august; g) S/ Mc. E#sebz.# v.
Ipolit; h) S/.. Ă4:c. E%sebi.#, monahul,
v. Harîton.
În onomastica românească pri-
ma atestare a numelui este după for-
ma greacă, Evs'ebz.e, şi apoi cea după
varianta latină, E#s'eb}.#. Se cunosc şi
unele fome hipocoristice ca: Evsez.,
Sebie, Sebiu, Sevia, Sebia, prLmul fi-
ind atestat astăzi ca nume de familie:
Evsei, Sebi, Sebie, Sebiescu.
EUSEVIE v. Eusebiu
EUSTAHIE v. Eustaţiu
EUSTATIE v. Eustaţiu
EUSTAŢIU, prenume care în
limba greacă se folosea şi cu foma
de feminin. Euo"OLoe (Eustâthios),
EuotcLOstct (Eustâtheia), nume de
persoană atestat chiar din sec. I d.Hr.,
având o semnificaţie ce corespunde
unei calităţi rare a caracterului. Es-
te fomat dintr-un subst. postverbal,
8uoto[OTis (eustathes) „fem", „sta-
tomic". În componenţa numelui in-
tră particula su- „bun", „bine" + ver-
bul o"€o), „a sta" (rădăcină indo-eu-
ropeană), cunoscută în toate limbile
europene. Ca semnificaţie, reprodu-
ce latinescul Co#s/cr#j`. În Sz.#a)cczr
sunt atestaţi mai mulţi Sfinţi ai pri-
"eLor vea,c"r±.. a) Sft M-iţă Evstasia
(E#s/c7Sz.cr/ , cea care a pătimit împreu-
nă cu Sf. Tatiana; b) S/ A4lc. E%sfcr/J.e,
arhiepiscopulAntiohiei,^"săuurLst^Tn
anul 324, originar din Pisida Pamfi-
liei. Un an mai târziu, este prezent la
Sinodul de la Niceea, dovedindu-se
un înţelept, cu bună cunoaştere a
tainelor dreptei credinţe, fidel învăţă-
turii Sfinţilor Apostoli, alături de alţi
Sfinţi Părinţi, un aprig luptător împo-
triva arianismului şi a tuturor celor
care îl susţineau pe Arie. După moar-
tea Sf. Constantin cel Mare, fiul aces-
tuia, Constanţiu, va trece de partea
arienilor, dându-le libertatea de a-i
pedepsi Şi prigoni pe drept-mărturisi-
torii lui lisus Hristos, Fiul lui Dumne-
zeu. I se vor aduce tot felul de acuza-
ţii, din cele mai grave, şi va fi scos din
scaun şi surghiunit în Tracia şi lliria.

E DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
S-a stins, în dezonoare şi surghiun, în
oraşul Filipi, la 10 km de Kavalla, în
Macedonia, la 21 februarie. Trupul
său a fost adus în Antiohia, în timpul
domniei lui Zenon. Biserica Răsări-
teană face pomenirea sâ la 21 februa-
rie., c) Sf t Mc. Eustatie (Evstatie), cH-
noscut şi cu numele purtat anterior
creştinării, Placidus sau Placida. Es-
te roman de origine, iar oraşul în care
primeşte martiriul este Roma, în tim-
pul domniei lui Adrian. El va fi ars
de viu, împreună cu soţia, reopz.s/c7
„credincioasă lui Dumnezeu", şi cu
copiii lor, 4gczpz.e şi reopz.sf. Sf. Eus-
tatie a fost aruncat împreună cu fami-
lia în arena în care se aflau animalele
sălbatice înfometate, dar acestea nu
s-au atins de nici unul dintre mem-
brii familiei lui. Văzând aceasta, i s-a
pregătit o altă-moarte şi va fi arun-
cat în interiorul unui bou de aramă
incandescentă, unde a ars rămânând
din el doar scheletul. Se menţionează
că a fost un vestit conducător de oş-
ti sub împăratul Traian şi că s-a creş-
tinat printr-o minune dumnezeias-
că. Legenda spune că, pe când se afla
la vânătoare, alergând după un cerb,
s-a depărtat de camarazi, iar când s-a
apropiat de cerbul superb pe care îl
umărea, a văzut între coamele aces-
tuia Crucea lui Hristos, strălucitoa-
re ca soarele; şi a auzit un glas spu-
nîaj;"dHi.. ,Pentru ce Mă goneşti, Pla-
cida? Eu sunt Hristos. Mergi la unul
din preoţii Mei şi el îţi va arăta calea
pe care s-o urmezi!" (Proloagele,1,
p.100). Astfel s-a botezat toată casa
lui şi toţi au primit nume greceşti. Va
fi osândit împreună cu familia deoa-
rece a refiizat să aducă jertfă zeilor şi
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
idolilor la templu, unde se afla şi îm-
păratul Adrian. Este socotit un mare
Sfânt, deoarece viaţa lui a fost plină
de sacrificii, smerenie şi milostenie,
iar sfârşitul, cutremuător. De aceea o
parte din moaşte, după ce au fost pur-
tate pe la diferite biserici, au ajuns la
Catedrala care îi poartă numele, Sc}z.7?J
E#SJczc%e din Paris. Pomenirea s-a se
face în cele două Biserici tradiţiona-
le la 20 septembrie; d) S/ A4c. Evsfc7-
/z.e dz.72 47tc)/rcz (Ankara de azi), un os-
taş de fhmte ce a fost pârât guvema-
torului că este creştin. Chestionat de
către ;cesta, îşi mărturiseşte 'credin-
ţa în Hristos. Pe loc, este legat şi tâ-
rât cu fimii prin tbată cetatea Ancy-
rei, până la râul Sangar, în car6 a fost
scufiindat, fiind închis de viŢi îptr-un
coşciug. Racla nu s-a scufimdat, ci a
fost împinsă afară din râu, iar Sfântul
a fost găsit. sănătos, cântând Psqlmul
90. Văzând o aşa minune, guvema-
torul s-a sinucis, iar Sfântul, mulţu-
mind lui Dumnezeu, s-a învrednicit a
fi împărtăşit cu Sfintele Taine în chip
miraculos, după care, mulţun}ind în-
gerului salvator, şi-a dat duhul în
mâinile lui Dumnezeu 1; 28 iulie, zi
de pomenire a lui în Biserica Răsări-
teană; e) S/ Ce/v. Ez/sZczfz.e de la Pro-
Z7o/c7, originar dintr~unul din satele de
pe valea Siretului, a trăit la începutul
sec. al XVI-1ea. Aflând despre nevo-
inţa C#i;. J7ţocĂe#fz.e, schimonahul de
la Chinovia Probota, a lăsat toate şi a
plecat, cu inimă smerită, spre a învă-
ţa de la cuvioşia sa toate cele nece-
sare pentru mântuirea unui monah. În
scurt timp, prin ascultare şi nevoin-
ţe, se învredniceşte de dăruri mari, de
care se bucuau toţi cei ce veneau să-i
ceară ajutorul. Atât Cc/i;. E%S/cr/z.e, cât
şi S/ J#ocĂe7?fz.e sunt trecuţi de mi-
tropolitul Dosoftei în 7rJ.e/z./e §JÎ7ţ/j.-
/or. Pomenirea lor se face în Biserica
Română la 3 1 decembrie; f) Ec4s/czJz.e
Romanul sau Romeul, solda,t rorrLan,
creştin care s-a săvârşit prin tăierea
capului cu sabia la 28 septembrie, zi
de pomenire în Biserica Răsăriteană;
g) Sf t Mc. Eustatie v . AL"xe"fl".
În onomastica românească este
prezent în cele mai neobişnuite va-
ria;mhf 3.. Eystatie, Aystatie, Ef lstati, Is-
/c!/z.e, dar şi S/c7/j.e, prin afereza parti-
c"Lei Ev-. Evstaf ie, Eustaf ie, QŢn do-
cumentele cancelariei lui Ştefan cel
MÎJre), Stcf ii, Staf ie, Siaf iescu, Evsta-
hie, Stahii, Stahie, Tahie, Stachii, Sta-
chiea, Stăcescu, Ostahie, Ostahi, Os-
tahe, Ostahei, Ostap, Ostapcu, ®rirL
influenţă ucraineană). Nume de fami-
rie a;st%zi.. Eustaf iewici, Eustasius , Eus-
tatziu, Eustaţiu; Ef ;state, Ef ;statiade.
EUSTOHIA v. Sosipatru
EUSTOHIE v. Urban
EUSTOHIE v. Elpis
EUSTRATIE, prenume mai rar
întâlnit în onomastica actuală, dar
de tradiţie în onomastica greceas-
că, mai bine spus, bizantină, ates-
tat în două fome, Eootpcwtos şi Eu-
otpcttoc (Eustrâtos). Este un nume
compus din Eu- „bun" + otpcma)L
m€ (strati6tes) „soldat", deci „soldat
bun". De la sensul obişnuit, de sol-
dat în apărarea patriei, se naşte sensul
de soldat al lui Hristos, devotat întru
apărarea credinţei creştine. Prenume-
le este atestat în Sz.77c"crre.. a) S/ A4lc.
E
E#§/rcz/z.e (Evstratie), un căpitan care
L-a mărturisit pe Hristos în faţa tutu-
ror căpeteniilor amatei, inclusiv în
faţa lui Agricola, mărturisire pentru
care a fost aruncat într-un cuptor cu
foc mare,1a 13 decembrie v. Marda-
rîe.,b) Sf t Mc. Eustratie din Tars, d!irL
satul Vitiani, fiu al unei familii nobi-
1e de creştini, care i-a asigurat o bu-
nă educaţie şi instrucţie, primind apoi
demnitatea de comite Vitiani, pe care
o părăseşte pentru viaţa monahală. Se
stabileşte ca monah la o sihăstrie din
muntele Olimp, unde se aflau şi ffa-
ţii mamei iui, Grigorie şi vasiiie, moL
nahi cu viaţă înduhovnicită. Se anga-
jează în lupta împotriva iconoclaşti-
1or, în fiuntea cărora se afla împăratul
Leon Ameanul. A fost ales egumen
al mănăstirii, iar prin viaţa sa exem-
plară îi întărea pe tineri, îndemnân-
du-i să fie tari în schimnicie pentru a
se mântui. Redăm acest îndemn: ,j7z.-
ii mei iubiţi, păziţi făgăduinţa sftntei
schime ce aţi primit, ştiind că lucru-
rile de ftţă sumt vremelnice şi deşar-
te, iar cele viitoare sunt veşnice. Deci
sârgui-ţi-vă, fiii mei, ca să vă îrwred-
niciţi părţii celor mântuiţi" (G. Tî-
rmş,Vieţilesftnţilor,p.2;]7).Sestin-
ge la 95 de ani, în ziua de 9 ianuarie,
zi de pomenire în Biserica Răsăritea-
nă; c) S/ A4lc. E#Jţrc7/!.e (Evstratie),
originar din Galata, fiul lui Filotei
şi al Evseviei. Domic de învăţătură,
pleacă împreună cu fi.atele său, re-
§pe§!.e, să studieze în cetatea Nicomi-
dia. Aici, episcopul Antim, preot plin
de har, i-a învăţat esenţa credinţei
în lisus Hristos şi, primind-o cu ma-
re interes şi bucurie, s-au botezat. La
fel şi cel de-al treilea ffate, 47?czfo/z.e,

E AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
s-a creştinat. Eustratie a fost hirotonit
diacon şi a slujit cu mare evlavie şi
sârg. Curând sunt pârâţi pentru râvna
lor, şi vestea ajunge până la împăratul
Maximian, care porunceşte să fie su-
puşi celor mai cumplite suplicii. Fra-
ţii rămân nevătămaţi. Sunt trimişi la
Niceea, la di§poziţia prefectului An-
tonie, care îi supune la alte chinuri,
din care scăpând, sunt decapitaţi. Bi-
serica Răsăriteană îi pomeneşte la 20
noiembrie.
În onomastica românească nu-
mele a fost foarte bine reprezentat,
după cum o arată documentele: Jv-
stratie, Efistrati, Eustraiie, Estrc[tie,
Estratii, Istraţie, Istraţa, Istrăţoiu,
Istrat, Istrati, Istrctie, Istrătescu; pr:m
co"+zirnjmîire.. Stratie, Stratei, Stra-
tul, Strătul, Stratia, Stratiţa, Stratilă,
Stratilescu, Stratin, Stratina, Astrati~
nii, Stretian, Străţiul, Străţilă, Stra~
tiir, Strătimirul, Straţimir, Străţimir,
S/rcz/omz.r. În prezent este atestat ca
nume de familie în variantele: E/s'f7`c}-
tu, Strat, Stratan, Stratene, Stratenie,
Strati, Stratica, Stratigopoulos, Stra-
tila, Stratilat, Stratilă, Stratina, Stra-
tomir, Straton, Stratone, Stratopolos,
Stratos, Stratsianis, Stratu, Stratula,
Stratulat, Stratulativ, Stratulă, Straţ,
Straţi.
EUTALIA v. Evtalia
EUTASIA, prenume de origine
grecească, având ca forină de bază
substantivul 8uO€o" (euthesia) „sta-
re bună", „a fi într-o fomă bună",
prenume compus din Et)- („bun") +
OgotG (th5sis) „poziţie", „postură".
Prenumele s-a păstrat mai ales în do-
meniul ecleziastic, fiind atestat ca nu-
me all unei martire trecută în Sz.#cz}~czr.
Sţ M-iţă Eutasia (ENtîrsiii) oetL ca;re aL
fost,supusă tuturor supliciilor şi căre-
ia i s-a tăiat capul într-o zi de 12 ianu-
arie, zi de pomenire a Sfintei în Bise-
rica Răsăriteană.
Prenumele a fost atestat Şi în lim-
ba română, în foma E//c{sz.a monă-
hia. Este atestat ca nume de familie,
a;stiîrz:i, ^Tr\ forrr[îr. Ef ta, Ef tache ; Tasia,
Taslau, Tasma, Tasnadi, Tasolini,
Tasse, Tassian, Tastaman, Tastea,
Tasu, Tasula.
EUTIHIA v. Eutihie
EUTIHIAN v. Eutihie
EUTIHIE, prenume creştin, mult
folosit în primele decenii ale creşti-
nismului răsăritean. Este un nu-
me grecesc comun, compus din E`u-
„bun" + TuxriG (tyhes) „soartă", „des-
tin", câre în limba greacă modemă
are forma unui adj . 8u"%T\c (eutyhes)
„fericit". Prin adăugarea suf. -cz77 s-a
creat un derivat, E#/i.%z.cz#, cu sen-
sul „care aparţine lui Eutihie". Pre-
numele este atestat în Sj.7!cm'c}r, unde
sunt trecuţi mulţi Sfinţi cu acest nu-
me: a) S/ E#/z.Ăze (Evtihie), patriarh
al Constantinopolului, este originar
din Frigia. Nepot de mare preot, Isi-
hie, a.fost luat de acesta şi dat la în-
văţătura cea de folos 'pentni suflet. A
umat toate treptele şi, plin de evla-
vie şi învăţătură, a fost numit cz.fe/ în
Biserica Adormirii Maicii Domnului
din A'inasia, apoi diacon şi va fi 'hiro-
tonit preot. Ca monah, în scurt timp
este numit arhimandrit la o mănăs-
tire din Amasia. În anul 552, A4:z.#c7,
patriarhul Constantinopolului, tre-
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
ce la Domnul. Eutihie este chemat să
ocupe acest scaun arhieresc. În anul
umiător are loc Sinodul Ecumenic
al V-lea, prezidat de S/ E#/z.Ăz.e, un-
de este condamnată erezia lui Ori-
gene. Adepţii lui Origene uneltesc
şi cuceresc, cu sprijinul împărătesei
Theodora, simpatia împăratului Jus-
tinian, care cedează presiunilor şi-l
scoate pe Eutihie din scaunul patriar-
hal, înlocuindu-l cu loan Scolasticul.
După 12 ani petrecuţi la mănăstirea
din Amasia, Sf. Eutihie a fost reche-
mat la Constantinopol, unde a rămas
patriarh încă patru ani, până în 582,
când a trecut la Domnul. Fiind drept
în apărarea credinţei celei adevărate,
este răsplătit de Dumnezeu cu haru-
rile sale şi, după adomire, moaştele
lui sunt păstrate în Biserica SJ: j4pos'-
toli Andrei, Luca şi Timotei. Pomeni-
rea sa se face în Biserica Răsăriteană
la 6 aprilie; b) S/ A4lc. E%/z.%z.c}# (Evti-
hian), ostaşul din Nicomidia, ars de
vin, ^mpreună cu Stratighie (Straton),
sunt pomeniţi la 19 august în Biserica
Răsăriteană; c) S/ C#v. E#/J.%J.e, dis-
cipol al Sf. Ioan Teologul, originar
din Sevastia, a petrecut mult timp în
închisoare. A fost scos doar pentru a
fi aruncat fiarelor, fiind acuzatvde ne-
legiuire deoarece, cu rugăciunile sa-
le putemice, a surpat statuile idolilor
din templu. Săvârşea numeroase mi-
nuni, fapt pentru care a şi dobândit în-
toarcerea în patria sa, Sevastia, unde
a răposat în Domnul la 24 august, zi
de pomenire în Biserica Răsăriteană;
d) S/ Ă4:c. Ee/jz.Ăz.a# (Evtihian) a fost
pus pe un grătar încis cu foc ce ardea
sub el, şi aşa a trecut la Domnul în zi-
ua de 2 septembrieg zi de pomenire
E
a sa în Biserica Orientală; e) S/ A4:c.
Eutihie v. \aL"aLrîe., î) Sft Mc. Euti-
hie v. Eusehl"., g) Sfi Mc. Eutihie,
unul dintre cei 40 de mucenici din
Sevastia,., Ti) Sff Miţă Eutihia, sor-a ai
Sf. Emiona şi Haritina v. Ermiona.
În onomastica româneăscă prenu-
mele este cunoscut atât în lumea mo-
nahală, cât şi în cea laică: Evo;Ă7.e,
Evtechie, Evstahie, Evstihie, Stihi,
Iestihie, Tihia, Tichie.
EUTIMIE v. Eftimie
EUTROPIE, EUTROPIA, pre-
nume gre.ceşti compuse, care au spe-,
cific creştin în ceea ce priveşte con-
ţinutul lor semantic. Aceste prenume
nu au cunoscut o răspândire semnifi-
cativă, probabil din cauza uitării sem-
nificaţiei, a conţinutului lor semantic,
în cazul nevorbitorilor de limbă grea-
că. Numele este alcătuit din Eu-
„bun" + Tpomi (trop6) „schimbare",
„transfomare", deci „schimbare bu-
nă". În greaca contemporană, 8otpo-
7" (eutropia) Sau G#sJro/cr înseamnă
„bună dispoziţie", „fericire", „întâm-
plare bună". În Sz.#c"crr sunt trecuţi
mai mulţi Sfinţi care au purtat acest
rrN"e.. aDiJ) Sf Mc . Eutropie , fi"he c" Sf
Cleonic v. C\eori.., b) Sff M-iţă Eu-
/ropz.cr, o mare şi curajoasă creştină
care îi vizita ,pe fraţii, prinşi în ur-
ma mărturisirii şi propovăduirii cre-
dinţei în lisus Hristos, creştini aflaţi
în închisori. Guvematorul Apelian,
aflând despre această întrajutorare a
creştinilor, a dat ordin să fie aspru pe-
depsită. Este spânzurată de braţe şi
arsă cu torţe aprinse, suferinţă pe care
o rabdă cu seninătate, întrucât înge-
rul Domnului era lângă ea. SupravieL

E E
ţuind, este supusă la alte torturi şi
sfârşeşte în chinuri cumplite la 30 oc-
tombrie, zi de pomenire a Sfintei în
Biserica Orientală; c) S/ A4T~z./tă E#fro-
pz.cz (Evtropia) v. Leonida; d) S/ A4lc.
E2/Zropz.e, episcop de Saintes în Galia,
ce se pomeneşte la 30 aprilie.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în mediul monahal,
unde este întâlnit şi în foma Ei;c7ro-
pz.cz (monahia).
EUVENTIE v. Iuventin
EUVUL v. Evul
EVA, supranumită „moaşa ome-
nirii", un supranume prezent în limba
română veche şi chiar numele ei, con-
fom Bz.b/z.ez., o arată ca prima femeie,
„moaşa", adică strămoaşa neamului
omenesc. În textul din B!.b/z.e, Cczrfec7
Fcrcerz.z., numele Eva este explicat ca
„mamăacelorvii".Înversiuneagrea-
că a textului, Sepf#czgz.7?fcr, acest nume
este redat prin Zcon (Zo6) „viaţă", iar
în ebr. C%czwcz „viaţă". Cercetătorii
contemporani se îndreaptă spre o no-
uă explicaţie, care ar fi aceea că nu-
mele Eva provine dintr-un temen ar-
mean, %c}wM;cr, sau arabul Ăcz}yc} „şar-
pe", „viperă", în concordanţă cu răul
care a intrat în lume prin ispitirea ei
de către diavolul ce i s-a arătat în chip
de şarpe. S-ar putea ca această simbo-
listică să fie dominantă şi să explice
faptul că nici A4czr/;.ro/ogz.j./e şi nici Sz.-
7ecz)cczre/e nu înregistrează numele Evc7
printre martirele din primele veacuri
şi nici mai târziu. Astăzi are o frec-
venţă mai mare prin influenţa unor
personalităţi feminine care au purtat
cândva acest prenume.
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
Prenumele Evcz îl întâlnim adesea
ca rădăcină în unele prenume deri-
vate cu sufixe sau în combinaţie cu
alte nume ca: Eve/z.72c7 sau Evc}7?/z.c7.
a) Evcz „strămoaşa" apare descrisă în
câteva trăsături ce se desprind din di-
alogul ei cu Dumnezeu, aşa cum re-
Lf}se d!m Vechiul Testament: „Şi a
zis Domnul Dumnezeu către fiemeie
«Cum de-ai făcut una ca asta?» Iar
f;emeia a zis: «Şarpele m-a amăgit,
iar eu am mâncat». Şi a zis Dormul
Dumnezeu către şarpe: «Pentru că
ai f tacut aceasta, blestemat săf ii între
toate dobitoacele şi între toate fiare-
le pământului; pe pântecele tău să te
târăşti şi pământ să mănânci în toa-
te zilele vieţii tale! Duşmănie voi pu-
ne între tine şi fiemeie, între seminţia
ta şi seminţia ei; dceasta îţi va ţinii
ţie capul, iar tu îi vei ţinti ei călcâ-
iul». Iar f;emeii i-a zis: «Îţi voi spo-
ri, înmulţindu-le, durerile şi geamă-
tul; în dureri vei naşte copii; atrasă
veifi către bărbatul tău şi el te va stă-
pc3#z.»" (Facerea 3, 13-16). Îndrep-
tarea Evei, scoaterea ei din blestem
prin sfinţenie sau z^73c7#77e7tezez.re (ce-
ea ce cu un temen grecesc se cheamă
/%eosz.s), a venit prin Fecioara Maria,
Maica Domnului, deci M\aica Vieţii.
Eva, ca a doua persoană creată a lui
Dumnezeu, Eva, „strămoaşa" neamu-
lui omenesc, se pomeneşte în Biseri-
ca Răsăriteană la 12 decembrie; b) S/
M-iţă Evantia (scrLs sti EvanthiaD , or±-
ginară din Helespont, a murit împre-
ună cu Dz.7%z./rz.e, soţul ei, şi cu fiul lor,
Dz.77?7.frz.cr7t, 1a Skepsis, prin înfometa-
re şi însetare, în ziua de 1 1 septem-
brie, zi de pomenire a lor în Biserica
Orientală; c) Ce/v. EiJcr7?ţz.c7, atestată
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
ca monahie în Sz.#c}xczr; se pomeneşte
la 1 septembrie.
În onomastica românească nu-
mele Evcr este atestat chiar în primele
documente: Ei;c}, Evc7#/Ăz.cr, dar es-
te mai frecvent ca nume de familie:
Evuţa, Evuţan, Evuţian, Evi, Evian,
Evoescu.
EVAGRIE, prenume vechi gre-
cesc, preluat de filosofi şi de mo-
nahi. La baza acestuia se află nume-
le gr. E"yopctc (Edag6ras), numele
fiului filosofiilui grec Perz.cr#c7r# din
Corinth (NOEL). Foma lexicală es-
te prezentă şi în lat. într-un vb. ei;cr-
gor, c}rz., cz/z/§ sc/m cu sensul „a se răs-
pândi", fig. „a depăşi limitele". Ca
prenume, în gr. veche E"yopci€ este
compus din cele două elemente, uşor
analizabile: Eu „bun"+ ctyopac „pia-
ţă", „forum". În cazul prenumelui
Evagrie a avut loc o metateză, adică
schimbarea ordinei sunetelor compo-
nente, fiind apropiat de GyptoG (âgri-
os) „sălbatic", „necultivat". Prenu-
mele era cunoscut şi în primele seco-
1e ale creştinismului, aşa încât, prin
viaţa martirilor, a fost consemnat în
Sinaxar. a,) Sft Mc. Evagrie a, prLrit
mucenicia în localitatea Anazarve
(Cilicia), în timpul domniei lui Dio-
cleţian, împreună cu S/ M-z'/G reoc7#-
la, Sf: Mc. Eladie, Boeţiu şi Macarie,
în ziua de 18 ianuarie, zi de pomenire
a lor în Biserica Orientală; b) Amin-
tim un mare teolog şi scriitor biseri-
cesc, cunoscut cu numele Evc]grz.e
Po#/z.ca//, dar şi cu pseudonimul Ei;cz-
grz.e A4lo73czĂ%/. Redăm câteva date bi-
ografice spre a localiza în timp şi spa-
ţiu activitatea deosebită din punct de
vedere monastic şi eclesiastic. C%i;.
Ei;czgrj.e, originar din Pont, a fost uce-
nicul Sf. Vasile cel Mare, cel care 1-a
pus „ceteţ", adică lector, şi al Sf. Gri-
gorie de Nazianz, care 1-a sfinţit întm
diacon. În 379, Sf. Grigorie de Nazi-
anz 1-a adus cu sine la Constantino-
pol, unde a rămas o vreme când s-a
remarcat ca bun predicator, temeinic
instruit întru ale teologiei, care ştia să
pună corect problema în toate con-
troversele dogmatice ale vremii sale.
Ca iubitor al ascezei, a preferat să pă-
răsească Constantinopolul, plecând
la lerusalim şi, după o scurtă şede-
re aici, s-a îndreaptat spre Egipt, un-
de s-a dăruit vieţii pustniceşti, avân-
du-l ca îndrumător pe Sf. Macarie
cel Mare. În acest timp i-a fost ofe-
rit un scaun episcopal în Alexandria,
pe care 1-a reflizat constant. Trece la
Domnul în anul 399. A scris mult în
greacă, dar nu s-au păstrat toate lu-
crările. Cea mai cunoscută şi citată
tncr&re este Cuvânt despre rugăciu-
#e, împărţită în 153 de capete (capi-
tole). Despre viaţa şi opera sa a scris
Dumitru Stăniloae în Fj./occJ/z.cr sfl73-
telor nevoînţe ale desăvârşirii, voh.
1, pp. 49-104 [Ed. Humanitas,1999];
c) Evagrie v. Teodul.
EVANGELICUS v. Astion
EVANGHEL, EVANGHELIA,
prenume care s-au dezvoltat în lumea
creştină. La baza lor stau cele două
nume provenite din greacă: E"yy8-
^os (Evâggelos), cuvânt fomat din
Eu- „bine" + cw8^oc „înger", „tri-
mis", „vestitor", adică „bine vesti-
tor", iar cel de-al doilea, E"yyg^"
(Evagg6lia) „Vestea cea bună".
E AURELIA BĂLAN=MIHAILOVICI
În onomastica românească avem
atestate mai multe variante ale pre-
numelui, care au devenit nume de
ta:rriti]e.. Evanghelos, Evanghelescu,
Evangheli, Evanghelide, Evangheli-
dis, Evcmghelie, Evanghelina, Evayi-
gheliu, Ivcmghele, Varighel, Vanghe-
le, Vanghelie, Ghelea, Gheliescu,
Evcz#gĂe7zz.e. Tot aici trebuie menţio-
nat şi un derivat de la forma feminină
cu s,"Î. -ina, Evanghelina.
EVANGHELINA v. Evanghel
EVANTHIA v. Eva
EVANTIA v. Eva
' EVCARPION v. Trofim
EVDOCHIA, prenume răspândit
în primele secole de creştinism, aşa
cum reiese din atestarea lui în docu-
mente. Este un nume ce provine din
numele de persoană gr. EusoK" (Eu-
d6kia), fomat prin compunere din
Eu- „bun" + 8oKTi (dok6) „încercare",
„verificare", dar şi „bună pricepe-
re", de unde subst. din limba greacă
contemp-orană susoKimots (evdoki-
mesis) „reuşită", „succes". Datorită
semnificaţiei, prenumele s-a răspân-
dit în rândul primilor creştini şi rămâ-
ne, prin martirele înscrise în Sz.7tczxc7r,
ca un nume frecvent în aria creştină a
Răsăritului. Vom reţine cele mai cu-
noscute şi populare nume d.e Sfinte:
a),) Sf t Mc. Evdochia, sa;rm,riea;rrf 3a,
un supranume dat după seminţie, căci
era originară din Heliopolis, Fenicia.
Această femeie era o bogătaşă, închi-
nătoare la idoli, foarte fh]moasă, ca-
litate prin care şi-a strâns averi mul-
te de la bărbaţii cărora le era însoţi-
toare şi dătătoare de plăceri uşoare.
Providenţa a făcut să aibă în preajma
casei ei un pustnic, venit de departe,
cu numele Ghermano, care şi-a făcut
din locuinţă un loc de cântare şi pro-
povăduire a lui Dumnezeu. Evdochia
nu a rămas indiferentă, ci a îndrăznit
:î:gse;`fŢ`acîa:U:;endue;:îraenî::#
a fost chemată la credinţă printr-un
miracol, căci este botezată chiar de
episcopul Teodot. Părăseşte bogăţia
şi îşi închină viaţa lui lisus Hristos,
devenind monahie. În timpul împă-
ratului Aurelian i se duce vestea des-
pre schimbarea ei radicală. Împăratul
porunceşte să fie prinsă, dar puterea
ei de lămurire, semnele minunate pe
care ea le făcea au avut drept uma-
re îmblânzirea relei pomiri a împă-
ratului, care i-a dat pace. Dar, după
moartea lui Aurelian, Diogene, noul
dregător al Heliopolisului, o va trece
prin toate supliciile rezervate creşti-
nilor curajoşi. Uimit şi el de răbda-
rea Sfintei, o pune în libertate, dar nu
pentru multă vreme, căci noul dregă-
tor, Vicentius, porunceşte să i se taie
capul cu sabia. Aşa sfârşeşte Sf. Ev-
dochia la 1 martie, zi în care popo-
rul român o sărbătoreşte şi pe Baba
Dochia, pe care primăvara o obligă
să-şi lepede cojoacele iemii. Dochia,
nume ce reprezintă o variantă de la
Evc,ocĂz.cz, este persoana câ-re fa6e Şi
desface, este simbolul dezgheţului de
primăvarăg din care răsare ghiocelul
şi cu el mărţişorul. Povestea Mă#işo-
rului este strâns legată de mitul Babei
Dochia, de schimbarea firii prin bine-
c"N&m+a;re (v. Enciclopedia Română,
to" 1, 1898)., b) Sff M-iţă Evdochia,
supranumită ro773c77€c7, deoarece era o
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
creştină bine-cunoscută în tot răsări-
tul lmperiului Roman. Este dusă de
perşi în robie, o captivitate în care ea
converteşte foarte multe femei, fapt
care atrage după sine supliciile bar-
bare la care este supusă. Puterea, cu-
rajul şi supravieţuirea în tortură aduc
multe alte convertiri, de aceea sfâr-
şeşteprindecapitarela4august,zide
pomenire a Sfintei în Biserica Răsă-
riteană; c) S/ A4c. Ei;c7oc%z.77?, botezat
după numele mamei sale, Evc7ocĂz.c}.
S/ Evdoc%z.777, originar din Capado-
cia, era fiul unui diplomat, Vasilie,
senator în timpul împăratului icono-
clast Teofil, şi al Evdochiei. Prin stu-
dii, inteligenţă şi devotament este nu-
mit mai mare peste oşti, în Capado-
cia, unde reuşeşte să fie şi trăitor în`
taina hristică, îndeplinind poruncile
evanghelicedatetuturordelisus`Hris-
tos. Deşi tânăr, se îmbolnăveşte grav
şi trece la Domnul la 31 iulie. La ru-
gămintea sa, este înmomântat cu hăi-
nele de ostaş. După deshumare, aces-
tea s-au dovedit făcătoare de minuni,
iar trupul era nesHtricăcios, izvorâtor
de miresme. Moaştele au fost duse la
Constantinopol, iar prăznuirea Sfân-
tului se face în ziua de 31 iulie.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în sec. al XIV-1ea şi
al XV-lea şi s-a dovedit a fi un nu-
me foarte răspândit, de aceea are o
mulţime de variante hipocoristice.,
Evdochia, Ivdochiia, Evdohia, Ivdo-
hia, Dohia, Evda, Eudochia, Eudii,
Edochia, Udochia, Eodochia, Eodo-
ca, Doca, Doichia, Chiia, Dochina,
Dochiţa, Dochiţiana, Dochiana, Do-
china, Chiţa, Chiţcma, Docuţa, Ivdo-
ha, Odochia, Odochie, Odoche, Odo-
201
E
tie, Odochiţa, Ochiţa; Ondochie, Do-
chia, Dochie, Doche, Docia. Docltia
este forma cea mai cunoscută dato-
rită intrării ei în tezaurul credinţelor
populare, un personaj mitologic cu
o mare dezvoltare pe arii extinse de
cultură populară. Sunt deosebit de in-
teresante şi variantele derivate de la
Evdochim: Ivdochim, Dochim, Do-
te, Dotie, Doche, Dochie, Evdochtu,
Odochecm, Dochicm, Dochiîul, Do-
chiu, Chiul, Dochieru, Dochiţă, Chi-
ţă, Chiţan, Chiţăş, Chiţescu, Chiţul,
Chiţulescu, Chiţoiu, Docu, Doca,
Docă, Docati, Docu, Docul, Docan,
Docoiu, Docoe, Doculeţ, Docea, Do-
ciul, Dociulescu.
EVDOCHIM v. Evdochia
EVDROPIA v. Eutropie
EVELINA v. Eva
EVELPIST v. Haritina
EVELUR v. Chindeu
EVGHENIA v. Eugeniu
EVGHENIE v. Eugeniu
EVGRAF v. Eugraf
^ EVILASIE v. Faust
EVILASIU v. Faust
EVLALIE v. Eulalie
EVLAMPIE v. Evlampiu
EVLAMPIU, EVLAMPIA, nu-
me de origine grecească, compus din
Eo- „bun" + ^GLLvis „strălucire", ală-
tui de subst. 8u7icLHmic (evlâmpes)
„1umină strălucitoare", „strălucire".
În greaca modemă, temenul are for-
 E AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
ma ^GH7" (lâmpa), cu semnificaţia
obişnuită de „lampă", „ceea ce dă lu-
mină", iar ^ciH"6ct (1ampâda) „lu-
mânare". Datorită semnificaţiei, pre-
numele a fost primit de creştinii pri-
melor veacuri şi s-a păstrat şi astăzi,
în rândul monahilor şi al monahii-
\or.. Ei) Sff Miţă Evlampia şi tra:he+e
ei, Ev/c7mpz.z/, erau creştini desăvâr-
şiţi şi au trăit în Nicomidia, în timpul
prigoanei lui Maximian. De teama că
vor fi prinşi şi trimişi la moarte, mul-
ţi creştini, mai ales bărbaţii, se ascun-
deau în munţi, în pustiui îndepărtate
de oraşe şi coborau în taină după ce-
le strict necesare. A venit rândul lui
Evlampie să coboare în cetate, după
pâine. El s-a oprit să citească instruc-
ţiunile împărăteşti, expuse pe porţile
cetăţii. Observat de ostaşi că este stră-
in, a fost luat la întrebări. El a spus de
unde vine şi că este creştin. Dus să
jertfească lui Marte, zeul războiului,
Ei;/czmpz.c/ s-a rugat şi acesta a căzut
şi s-a sfărâmat în bucăţi. După aceas-
tă întâmplare este supus unor suplicii
greu de imaginat, pe care tânărul le-a
suportat. Auzind sora sa, Ei;/crmpz.c7,
de această întâmplare, s-a dus să-şi
vadă fi.atele Şi să-1 încurajeze. Măr-
turisindu-şi credinţa şi dorinţa de a
fi alături de fratele ei, au fost amân-
doi supuşi la chinuri şi mai mari, fiind
aruncaţi într-un cazan cu apă cloco-
tită. Marea lor credinţă şi rugăciunea
rostităîntimpulsuferinţeiadatnaşte-
re unui miracol. Văzând că au rămas
nevătămaţi, circa 200 de bărbaţi le-au
împărtăşit credinţa. Îngroziţi de acest
fapt, guvematorul şi împăratul au ce-
rut să li se tăie tuturor capetele, ceea
ce s-a întâmplat în ziua de 10 octom-
202
brie, zi de pomenire a ,lor în Biserica
Răsăriteană; b) S/ A4c. Ev/crmpz.e a su-
ferit moarte mucenicească, fiind de-
capitat împreună cu Sfinţii reoc7oţ şi
Teodota, Diomid, Meltion, Petru, As-
clipiodot sti Golinduh, în zi"a de 3 i:"
lie, zi de pomenire a lor în Biserica
Orientală; c) S/ Mc. Ev/czmpz.e a sufe-
rit martiriul în ziua de 5 martie, fiind
ucis prin tăierea capului cu sabia.. Po-
menirea sa se face în Biserica Orien-
tală la 5 martie.
Înonomastica.româneascăprenu-
mele este ffecvent în cinul monahal.
În limba veche este atestat în foma
71Jcrm6z.e, dar este prezent şi ca nume
de ţîirnlJie.. Elambo, Elamo, Elamov.
EVLOGHIE, prenume de origine
greacă, Eu^oytos (Evl6gios) nume de
persoană care are la bază subst, 8u^o-
y" (evlogia), adică „cuvânt fiumos",
„vorbire frumoasă", „elogiu", dar mai
ales semnificaţia verbului latin be#e-
c7J.c/j.o, adică „binecuvântare". Acest
prenume este ffecvent în A4:czr/z.ro/og!.z.
stL Sinaxare.. ei) Sf t Evloghie, e;riLsco-
pul Edesei, a fost în fiuntea creştini-
lor ce au suferit şi nu s-au supus îm-
păratului Valens, cel care a fost cuce-
rit de doctrina arienilor şi i-a exilat şi
condamnat pe toţi creştinii care s-au
opus ordinelor lui, şi, mai ales, arhie-
reilor arieni, înscăunaţi de el în fiun-
tea Bisericii. S/ EiJ/og%z.e este nevo-
it să părăsească Edesa şi să se retragă
împreună cu Pro/oge#, un alt preot ce
susţinea doctrina ortodoxă, în Egip-
tul de Sus, unde au vieţuit într-o chi-
1ioară, în contemplaţie şi rugăciune.
Fiind căutaţi de cei ce aveau nevo-
ie de întărire în credin`ţă şi suferinţă,
prin rugăciunea şi harul lor, vor aduce
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
multă alinare, iar cei ajutaţi, din mul-
ţimea păgânilor, se vor converti. Du-
pă moartea împăratului Valens, §/
Ei;/ogĂz.e revine în scaunul Edesei, iar
Pro/oge7e a fost hirotonit episcop de
Ca;rres., b) Sf i părinte Evloghie, ai"e-
piscop al Alexandriei, a trăit în timpul
împăratului Heraclios. A participat la
Sinodul de la Calcedon, din anul 451,
şi a prezentat Epz.S/o/c7 or/oc7oxă a pa-
pei Leon, cu laude şi multe clarificări,
aşa încât mare a fost bucuia primi-
rii ei în Sinod. În timpul Sinodului,
Sf. Evloghie are o vedenie în care un
înger ia chipul papei Leon. Pomeni-
rea Sfantului în Biserica Răsăriteană
se face la 13 februarie; c) S/ părz.72fe
Ev/og%z.e, patriarhul Antiohiei, s-a să-
vârşit cu pace la 13 iunie, zi de pome-
nire în Biserica Orientală.
În onomastica românească, prenu-
mele este atestat ^m documentele din
vremea lui Ştefan cel Mare, mai ales
în sfera eclesiastică: Et;/ogĂz.e (diac),
Evloghie (dirscă*I), Evloghi, Loghi, Eu-
loghie, Ivloghie, Evloga, Loga, Logul.
Astăzi avem atestate nume de familie
ca:. Loga, Logan, Loganovici, Loghie,
Loghin, Loghinescu, Loghinov.
EVMENIE v. Eumenie
EVNICHl v. Neonila
EVPLU, nume grecesc, cu sen-
sul care „poartă noroc", care este, de
„bon augure". Prenumele s-a fomat
de` la un substantiv comun, 8u7t^oUC ,
(evplous), compus din su- „bun" +
7t^ou5 ®1ous) „navigaţie", „călăto-
rie", deci „navigaţie fericită". Evp/%s
însemna „cel ce are o călătorie ferici-
tă". În S7.#c"cw sunt prezente numele
mai multor Sfinţi: a) S/ A4c. Evp/%,
E
diaconul, din Catania-Sicilia, este
martirul care a trăit şi a suferit în tim-
pul împăratului Diocleţian, cel care
a poruncit să se ardă toate cărţile de
cult creştin. Dârz în credinţa sa pen-
tru Hristos, Evplu a păstrat o Ei/cz#-
gĂe/z.e pe care o folosea în activitatea
liturgică. A fost denunţat lui Calvisi-
an, mai marele cetăţii, că are cărţi de
rătăcire asupra sa. Este supus celor
mai barbare chinuri, din care a scă-
pat prin puterea rugăciunii. Se spune
că, fiind în temniţă, în uma rugăciu-
nii sale fierbinţi, a izvorât apă. În faţa
acestei puteri, neputincioşii apărători
ai zeilor i-au tăiat capul 1a 1 1 august,
zi de pomenire a Sfântului în Biseri-
ca Răsăriteană; b) S/ A4lc. Evp/ct a su-
ferit martiriul printr-un procedeu bar-
bar, de exteminare a creştinilor, per-
petuat în lndia budistă până în sec. al
XX-lea. Acesta constă în înfăşuarea
victimei în pielea udă a unui animal
mare, cusut Şi lăsat apoi să se usuce
la soare, până când cel aflat în strân-
sură şi-a dat duhul. Sfântul Evplu se
pomeneşte în Biserica Răsăriteană la
30 mai.
Deşi în onomastica românească
nu este atestat, numele a supravieţuit
în lumea monahilor. 0 înregistrare
contemporană apare în varianta Epe-
lu, Eppel.
EVPRAXIA v. Eupraxia
EVPREPIE v. Antim
EVPREPIE v. Cosma
EVPSIHIE v. Eupsihie
EVSEVIE v. Eusebiu
EVSEVONA v. Macabei

E
EVSTAHIE v. Eustaţiu
EVSTATIE v. Eustaţiu
EVSTRATIE v. Eustratie
EVTALIA, prenume de origine
latină, păstrat prin filieră grecească.
Este compus din două elemente lexi-
cale: Ec/- „bun" + subst. lat. /o/ec}-c}e
„vlăstar", deci „vlăstar bun". Prenu-
mele este prezent în Sz.72cz)ccrr cu ce-
le douăa ţo:HrLe, Eutalia şi Evtalia. Sf t
A4T-z./tî Ev/c7/z.c}, originară din Sicilia, a
suferit martiriul, prin tăierea capului
cu sabia, la 2 martie, zi de pomenire
în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească pre-
numele este prezent în documente ce
datează de la 1628, în forria rci/z.z.a,
rcr/ec7. Este menţinut ca nume de fa-
miiie înre8istrat astăzi: rc7/evz.Ci ra/-
f;an, Talhos, Talhoş, Tali, Talicm, Ta-
lianu, Talic, Talis, Talingan, Tall,
Talla, Talle.
EVTASIA v. Eutasia
EVTHYMIE v. Eftimie
EVTIHIAN v. Eutiliie
EVTIHIE v. Eutihie
EVTROPIE v. Eutropie
EVUL, EVULA, prenume gre-
ceşti care au la bază un nume de per-
soană, compus din Eu- „bun" + Pou-
^tc (voulis) „voinţă", deci „bună vre-
re", „bunăvoinţă". Radicalul celui
de-al doilea temen este prezent în
multe cuvinte din greaca modemă,
de exemplu PouftuLtG (votilevma)
„hotărâre", „decizie judecătorească".
ÎnS7.#czxczrsunttrecuţimaimulţiSfin-
ţi cu acest nume: a) Sf. 4posfo/ Ew/,
AURELI A BĂLAN-MIHAILOVIcl
despre a cărui viaţă şi activitate nu
avem date în Sz.7îczx:czr. Biserica Ori-
entală îl pomeneşte la 28 februarie;
b) C#v. Ev%/cr sau E"/g., mama Sf.
Mc. Pantelimon, care s-a săvârşit cu
pace şi pe care Biserica Răsăriteană
o pomeneşte la 30 martie; c) S/ A4:c.
E#bcf/, martir care a pătimit împreu-
nă cu S/ Ă4lc. j4c7rj.cr# v. Adrîan; d) S/
A4lc. Evi;Gf /, cel care a primit martiriul
împreună cu /2//z.cz#, fiind decapitaţi în
ziua de 6 martie, zi de pomenire a lor
în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească, ca şi
în grafia grecească, prenumele a fost
uneori înregistrat cu fome duble ale
consoanelor .v şi b: Ew#/, Efl#/J.,
Evulescu, Vuluţ, Vuluţă, Vuluţi, Vă-
luţă, Eul, Ebul.
EVULl v. Evul
EVVUL v. Evul
EXARH, prenume şi apoi nume
de familie, provenit dintr-un temen
care denumea o ftincţie ecleziastică.
Numele provine din grecescul E€up-
%os (Exârhos) „exarh", adică ar%;.er;.e
care se conferea de către Patriarhia
din Constantinopol şi care era inferi-
oară celei de patriarh, dar superioară
aceleia de mitropolit.
Înonomasticaromâneascănumele
a fost atestat de timpuiu în fomele:
Ecsarhu, Exarhu, Esarcu, pbsm:l
şi astăzi ca nume de familie: EĂ;c7r-
cu, Exarhu, Esarcu, Esarhu, Ezarhu,
Ezariu, Ezaru.
EXUPERIU v. Mavru
EZECHIA v. Iezechia
EZECHIEL v. Iezechiel
FABIA v. Fabian
FABIAN, FABIANA, prenu~
me utilizate mai ales în aria de cul-
tură latină. La baza prenumelui stă
foma lat. Fc7Z7z.c!77%§, cu sensul „ca-
re aparţine lui Fabius" „al lui Fa-
bius". Fcrbz.#s este, la rândul său, un
cognomen foarte cunoscut, purtat de
mari personalităţi culturale ale ve-
chiului lmperiu Roman, lucru vădit
în numele al doilea, A4czxj77?#s. Aces-
ta se asocia cu Fcrb!.%s, al cărui sens
se lega de „bob", de la subst./czbcr-cm
„bob". Sunt înregistrate şi fomele
vechi ale prenumelui, Fc7bz.#s, Fcrbz.c!.
Prenumele intră în onomastica creş-
tină prin istoria martirilor, pătimirile
lor fiind cuprinse în lucrări ca Lege#-
c7cr c}i/recz sau în Pczss'z.o, izvoare con-
sultate de Biserica Romano-catolică:
a`,n Sf Mc, Fabian (scrLs st Favian,
Fc".e), episcop de Roma, numit pa-
pă, victimă a persecuţiilor dezlănţui-
te de împăratul Decius. A fost un bun
organizator al Bisericii şi un aducător
de multe suflete la credinţă, ceea ce a
stâmit mânia împăratului care a po-
runcit să fie supus supliciilor şi apoi
decapitat. Este înmormântat în ca-
tacombele S/ Ccz/z.xf şi este pomenit
205
de Biserica Apuseană la 20 ianuarie;
b) Ferz.cz.fc7 Fc}bz.o/cz, o patriciană ro-
mană, creştină, care 1-a sprijinit pe S/
Sez7c7sf!.cz#, cel ce a pătimit în timpul
împăratului Diocleţian. Povestea ro-
manţată a acestui martiriu este reda-
tă în romanul FoZ)z.o/cr, de Nicholas
Patrick Wiseman. Fc!bz.oJci este un
derivat hipocoristic de la FczZ>z.cz, un
prenume feminin care a cunoscut o
răspândire mare, mai cu seamă în fa-
miliile regale.
În onomastica românească este
cunoscută şi foma Fczbz.e, pătrunsă
prin adaptare la formele greceşti ale
prenumelui Fcibz.wS. Sunt atestate în
Transilvania mai ales formele Fc!bz.-
an, Făbian., c" a;Eerez%ÎL, Bianu. PTe-
numele au devenit astăzi nume de
familie, în formele: Fczbz.cz#, Fcibz.c#,
Fabini, Fabri.
` FABI0LAv. Fabian
FABIUS v. Fabian
FAINI,prenumecenus-arăspân-
dit în onomastica creştină, deşi es-
te atestat în Sz.73czxczr. La baza acestui
prenumefemininstăofomăprescur-
tată, numită de obicei hipocoristică,
provenită dintr-o formă mai veche,

(Ft,inar6-
lui So-
E y3S-
/ri,ar-
ţ6",n-ţ'.:a:::a:
s, Tecusa,Alexan-
]'`Mrasia, Matrona, Iu-
lrlc! î»li.u suferinţă, reoc7oţ,
iii`nii (l(\lntei, în anul 303, ziua
ilL` 1 H iuiil] y:i de pomenire a lor în Bi-
Hi`i |ţAii 1"`qfti.itcană.
lt`^lNIA v. Faini
Ţi`ALINA v. Faini
FANURIE, nume destul de izo-
lat, el se face cunoscut creştinilor prin
strălucirea unui Sfânt, ®cwouptos
(Fanotirios), descoperit, după unii
hagiografi, în jurul anului 1300, dato-
rită unei icoane găsită în insula Rho-
dos. Numele este de origine greceas-
că, Sfântul fiind din insula Rhodos.
Prenumele are la bază un substan-
tiv comun, q)cwos (fan6s) „1ampă",
„lumină", cu o formă diminutivală
q)ctvoLpiov (fanârion) „1ampă mică",
„1uminiţă". Sfântu este necunoscut
până la descoperirea icoanei în sec. al
XIV-lea, într-o biserică veche, ruina-
tă, din Rhodos. Această icoană a fost
refăcută după imnul acatist închinat
Sfântului. Icoana reprezintă un tânăr
ostaş purtând în mâna dreaptă crucea
şi în mâna stângă o 1umânare aprinsă.
După alţii, viaţa Sfântului a fost scri-
să de el însuşi pe o piele de animal,
special prelucrată, pe care a păstrat-o
asupra sa tot timpul. Moaştele sale au
206
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
'^,)\
\''',
fost descoperite într-un vârf de mun-
' oprise, istovit, Fanurie. În zilele ca-
te, greu accesibil, unde strălucea o
lumină în permanenţă. Nişte păstori
au hotărât să ajungă acolo şi să vadă
despre ce este vorba. Peste rămăşiţe
stătea strâns, facut sul, manuscrisul.
Descoperirea aceasta s-ar fi făcut în
jurul anilor 1400. Pe scurt, din auto-
biografia sa aflăm că Fcr#c/rz.e era fiul
cel mai mare al unei familii cu trei-
sprezece băieţi, care trăia într-un
port, unde tatăl era un cunoscut ne-
gustor de animale. Într-una din zile,
când câştigul a fost foarte bun, este
atacat de jeftitori, ucis, iar debitorii
s-au năpustit asupra familiei, cerând
bani de la soţia sa care nu ştia nimic
despre afacerile soţului ei. Mama, ră-
masă văduvă, ducea o viaţă extrem de
modestă şi făcea eforturi ca fiul său,
în vârstă de 12 ani, să nu părăsească
şcoala din pricina lipsuilor. Impre-
sionat de sărăcia şi suferinţa mamei
sale, Fanuie s-a plâns unui coleg de
şcoală. Acesta, rău intenţionat, îl in-
vită pe Fanurie la un local de noapte.
Aici, mama, care era dansatoare, în
fiecare noapte, după ce culca copiii,
se gătea cu cele mai alese haine, păs-
trate într-un loc ascuns, şi, cu lacrimi
şi o veselie silită, dansa în faţa beţivi-
1or, adesea agresivi. Văzând-o, Fanu-
rie a strigat cu disperare: „Mamă!" În
acea clipă femeia a căzut moartă, iar
copilul a plecat, nebun de durere, un-
de a văzut cu ochii. Ajuns pe malul
apei care înconjura cetatea, a văzut o
corabie ce trecea dincolo. A străbătut
apa, poposind pe malul celălalt, un-
de îl aştepta un pustiiic, un Sfânt ce
ftisese trimis de Dumnezeu. Auzind
povestea copilului, îl ia la chilia sa,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
foarte depărtată de locul în care se
re au umat, Fanurie „filosofiil" este
iniţiatîntainelecredinţeicreştine,es-
te botezat şi i se cere să o ierte pe ma-
ma sa, ducându-se mai întâi acasă să
vadă ce face. Întors în cetate, află că
mama sa a murit în clipa când a stri-
gât-o, că fraţii săi au fost împărţiţi pe
la rude, deci nu mai avea pe cine să
întâinească îri fosta casă părintească.
Revenind în pustie, Sf. Fanurie creş-
te în puter6 duhovnicească cu fiecare
zi,prinpost,rugăciuneşimultă,mul-
tă milostenie. Curând, toate minunile
săvârşite de el, prin puterea rugăciu-
nii, vor fi povestite din gură în guă
şi va fi chemat să coboare în cetate,
unde era mare nevoie de ajutorul său.
Împlinind vindeqări miraculoase,
aducelacredinţăomulţimedepăgâni
pe care îi botează, ceea ce nu este pe
placul idolatrilor care s-au şi prezen-
tatlaprefecturăpentrua-1înştiinţape
împărat de cele ce se petrec în cetate.
Săvârşind multe minuni, chiar vinde-
carea şi ridicarea din morţi a unei fii-
ce a împăratului, este acuzat de vră-
jitorie. Este conqamnat la moarte,
prin decapitare, la numai 19 ani, cu
toată împotrivirea majorităţii cetăţe-
nilor care erau creştini. În momentul
executării sentinţei, Sf. Fanurie ros-
teşte o rugăciune pentru iertarea tutu-
ror, dar mai ales pentru iertarea ma-
"eji sa,le.. .Doamne, Dumnezeul nos-
tru, Cel ce ai miluit pe aceştia care
aufăcutplângereşistrigare,făca}ot
cel ce va fiace o turtă cu ulei şi zahăr
sau o plăcintă, şi o va da săracilor,
să fie ascultat în orice durere dreap-
tă va avea. Aceasta zic să fie pertiru
207
F
iertarea păcatelor mamei mele, car?
a m%7'!.f păcă/oc7să ". Atunci s-a auzit
un glas-dirL cer.; .Fie, Fanurie, după
cu;ântul tău, şi tot cel ce te va che-
mapetineînajutorsăfieascul}atde
Mtne şi tu veifi ajutorul celor dim ne-
vo!../ " Fanurie este Sfântul care prote-
jează copiii, văduvele şi marinarii şi
se pomeneşte în Biserica Răsăriteană
la 27 august. Biserica veche a Sf. Fa-
nurie se păstrează şi astăzi în oraşul
vechi, medieval, Rodhos, capitala in-
sulei cu acelaşi nume.
FARNACHIE v. Firm
FAUST, FAUSTA, prenume la-
tin intrat în onomastica creştină din
primele veacuri ale constituirii Bise-
ricii. Fc7#Sfz.7? şi Fcz#s/z.7" reproduc
fomele adjectivale, Fcz#Sţ}.#%s Şi
Fc}wS/z.#c}, după cognomenul roman
Fcz#sf%§, Fc}wsf, cu sensul de „favo-
rabil", „de bun augur". Fc}#sfc/S s-a
păstrat cu varianta Fcr%sf, prezentă în
A4lc}rf}.ro/ogz.z. ca prenume. Este folo-
sit mai rar de creştini, deoarece a fost
preferată forma cu suf. -!.##s, -z.#c7, în
Fcz#sfi.##s, Fc7#s/7'73cz. Martiri cu nu-
mele de Fc}#W Fc}ws}z.7?c} sunt destul
de numeroşi, dar Bisericile Orienta-
1ă şi Occidentală amintesc, doar câţi-
va: a) S/ C#v. Fcr#sf, fiul egumenu-
1ui Dcr/mc}ţ, ostaş în armata împărai
tului Teodosie cel Mare, pe care îl
părăseşte, odată cu slujba de ostaş
împărătesc, şi, împreună cu fiul său,
Fcr#Sf, intră în mănăstirea unui vred-
nic ostaş al 1ui Hristos, JScrcftz.e, egu-
men al mănăstirii dalmaţilor. Fiind
înaintat în vârstă, Cuv. Jsczc%G 1-a hi-
rotonit preot şi lia pus în fruntea mă-
năstirii pe inimosul Dc7/777c7f. Acesta
 F AU RELIA BĂLAN-MIHA ILOVICI
era bine instruit, cunoaştea bine dog-
ma şi s-a opus prin cuvânt ereziei lui
Nestorie, dar şi arienilor. A partici-
pat la Sinodul Ecumenic al llI-'lea,
de la Efes, din 431, care a condam-
nat şi această erezie, pe lângă cea a
lui Arie. A fost ridicat la rangul de ar-
himandrit al mănăstirii pe care a con-
dus-o alături de fiul său, Faust. Sunt
prăznuiţi de Biserica Răsăriteană la 3
august; b) S/ n4Ţ-j/ă Fcr#S/c7 din Cizec
a suferit martiriul în timpul domniei
lui Maximian Daia. Fausta s-a năs-
cut din părinţi creştini evlavioşi şi a
fost crescută cu buna învăţătură a S/
Evcr7egĂe/!.7.. După moartea părinţilor
ei, vinde averea familiei şi banii sunt
daţi săracilor, oprindu-şi strictul ne-
cesar. Prin post, rugăciune şi milos-
tenie reuşeşte să-i aducă la credinţă
pe toţi cei cărora le făcea bine. Îm-
păratul îl trimite pe senatorul Evz./cr-
sz.a/ (Evilasie) spre a o convinge să se
întoarcă la templu şi să aducă jertfe
idolilor; în caz contrar va fi arunca-
tă în mare. S/ Fcz#sfcr reuşea, cu aju-
torul Domnului, să iasă nevătămată
din toate supliciile la care era supu-
să. Văzând aceste minuni, Evilasiu a
crezut în Hristos şi s-a botezat. Îm-
păratul, mâniat că îndrăznesc să-l în-
ffunte, 1-a trimis pe eparhul M"z.m
ca să-i pedepsească prin cazne spe-
ciale pe cei doi, care scăpau nevătă-
maţi, fapt pentru care, Maxim, uluit,
cere să fie botezat. Cu puterea primi-
tă de la lisus Hristos, Sfânta Fausta
îi converteşte, în timpul supliciului
ei, pe cei doi fimcţionari publici, se-
natorul Ew./czSz.c/ şi eparhul M"z.m, ca
apoi toţi trei să fie arşi, ca jertfă adu-
să lui Hristos, în ziua de 6 februarie,
208
zi de pomenire a Sfinţilor în Biseri-
ca Răsăriteană; c) S/ Mc. Fc7#§/, pre-
otul, a suferit martiriul în Alexandria,
alături de alţi creştini, A4lcrcarj.e, A7z-
drei şî Viv mona,hnl, Chiriac, Dioni-
§j.e, 4#c7ro#j.c şi alţii, în timpul îm-
păratului Decius şi al guvematorului
Valeriu, cel care a dat poruhcă să fie
decapitaţi. Pomenireă lor se face în
Biserica Răsăriteană la 6 sept6mbrie;
d) S/ Fa#s/ v. Ianuarie.
În onomastica românească nu-
mele a devenit nume de familie:
Faust, Fausta, Fava, Favatas.
FAUSTIN v. Faust
FAUSTINA v. Faust
FĂURAR, numele popular al lu-
nii februarie, numită (arhaic şi regi-
onal) Fcwore, a fost cândva un pre-
nume pentru cei care s-au născut în
această lună. Sunt înregistrate nume-
1e prescurtate, în forma Fc7#r, păs-
trate până astăzi ca nume de familfe:
Faur, Faureanu, Făureanu.
FELICIAN, FELICIA, nume
frecvente în onomastica românească,
ce reproduc prenumele latineşti Fe/z.-
cia şi Felicius sai" Felicianus, o foT-
mă adjectivală, derivată de la Fe/z.cz.§,
care la rândul ei provine de la un adj.
/e/ri, /e/j.c7.s' „fericit". Numele se răs-
pândeşte prin Sz.#czx:c}r sau A4c}rţj.ro/o-
gz.z., dar şi prin cunoaşterea semnifi-
caţiei lui de către toţi vorbitorii lim-
bilor romanice. Fiind purtat adesea
de martire romane, numele apare şi
în foma lungă, aşa cum o găsim în
cazul numelui Fe/jcz.Jczs sau Fe/z.cJ.-
/c7/e. Foma romană, Fe/z.x, este cea
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
mai răspândită din Antichitate până ii
usăzirii.. ai), Sf i M-iţă Felicitas , rrLÎŢ+roar
nă romană de mare distincţie şi rang
nobil, mamă a şapte copii,,pe care i-a
crescut în frica lui Dumnezeu, iniţiaţi
în tainele sfintei credinţe. Rămânând '
văduvă, îşi creşte copiii cu demnitate
şi face multe milostenii din averea sa.
Comporta`mentul ei îi face pe mulţi
să-i urmeze învăţăturile şi să pără-'
sească idolii. Preoţii idolatri se plâng
împăratului Antonin de neregulile
apărute în cele:mai vestite şi respec-
tate familii din Roma. Astfel Felici-
tas este invitată de prefectul Romei,
Publius, cel care executa ordinele îm-
păratului Antonin, să aducă jertfe ze-
ilor. Marea doamnă, împreună cu cei
şa;pne tii, Ianuarie, Felix, Filip, Sil:
van, Alexandru, Vitalis, Marţian,
toţi îmbărbătaţi de mama lor, au su-
ferit toate supliciile, unele mai cum-
plite decât altele, la care mama a fost
silită să asiste. După ce îşi vede fiii
ucişi, S/ Fe/z.cz./c}S (Felicitate), mama
curajoasă, este lăsată încă patru luni
în suferinţă şi "apoi decapitată; b) S/
M-iţă Felicitas v. Perpc*"2`., c) Sţ
Mc. Felician ş± f}rstele s-a,n, Prim, sur\t
doi martiri dintr-o familie de frunte a
Romei, care au suferit martiriul sub
domnia lui Diocleţian şi Maximian,
după anul 286. Locuind în Roma, cei
doi fraţi mergeau în temniţele în ca-
re erau ferecaţi creştinii şi, adesea, în
arenele în care erau lăsaţi pradă ani-
malelor sălbatice, pentru a le duce
hrană şi a-i îmbărbăta. Sunt prinşi şi
ei şi supuşi supliciilor cumplite din
care scapă nevătămaţi. Acest mira-
col aducea pe mulţi la Hristos, ceea
ce a făcut să se hotărască scoaterea
F
lor din Roma, la Nomento, unde sunt
decapitaţi la 9 iunie, zi de pomeniie
a lor în Biserica Apuseană. Creştinii
au înmormântat trupurile lor lângă
Nomento, dar moaştele acestora sunt
aduse la Roma, prin cererea episco-
pului de Roma, Theodor, în anul 645
şi sunt aşezate în Biserica Sf. Ştefan;
d) S/ Fe/z.x, preot 'dejNola, supranu-
mit Marfa/rj.§z./o7"/, este fiul unui slu-
jitor din armata imperială.` Primeş-
te o educaţie aleasă şi se hotărăşte să.
slujească lui Hristos. După moartea
tatălui său, îşi împarte o mare parte
din avere săracilor. Se dedică cu- t\o-
tul Bisericii şi este hirotonit lector şi
apoi preot de către Sf. Maxim, epi-
scop de Nola. Împăratul Decius a ho-
tărît, printr-o lege foarte dură, să re,-
teze cultul creştin din rădăcini, să, su-
prime libera mişcare a creştinilor. Ca
atare, îi ridica pe toţi spre a-i întemni-
ţa şi tortura. Episcopul Maxim s-a as-
cuns şi Felix a rămas să administreze
biserica în locul său. Este luat în lo-
cul stăpânului său şi .este legat în lan-
ţuri, şi torturat în închisoare. Un înger
al Domnului îl eliberează şi-1 duce la
locul în care Sf. Maxim era mai mult
mort decât viu, spre a-1 salva. Îl ia pe
Sfant din ascunzătoare şi îl duce la
episcopie,' unde îl încredinţează, spre
îngrijire, unei creştine. ` Dar aflân-
du-se că Felix e din nou liber, este ur-
mărit; fiige şi se ascunde într-un butdi
în care rămâne peste şase luni. 'Odâtă
ceprigoana a mai slăbit, părintele Fe-
1ix se întoarce şi este propus ca epi-
scop în locul Sf. Maxim, post refiizat
din smerenie. Calitatea lui cea mai'
pr6gnantă este milostenia, urriată de
smerenie. Trece la Domnul la 14 ia-

i'ic, €`nul 256, iai` pe locul în ca-
i'u !L fost înmormântat s-au zidit cinci
l)isorjci, moaştele fiind păstrate la ca-
tc(lrala din Nola. Minunile săvârşite
de Sf. Felix în timpul vieţii şi după
moarte sunt multe şi s-au scris de că-
tre cei care au fost martori oculari, fi-
ind apoi preluate de cei ce au trăit în
umătoarele două secole. D.espre ele
scriu cei care l-au cinstit în mod de-
osebit, Sf. Paulip de Nola şi Fericitul
Augustin; e) S/ A4:c. Fe/z.x v. Ipolit.
În onomastica românească pre-
numele, în foma feriinină, Fe/z.cz.cz,
şi în cea masculină, Fe/z.#, sunt mai
frecvente în'perioada modemă şi au
rămas până astăzi, dar ele sunt întâl-
nite şi ca nume de familie: Fe/z.c, Fe-
lican, Felecan, Felicescu," Felician,
Felicovi, Felics, Felix.
FELICITAS v. Felician
FELICITATE v. Felician
FELIX v. Felician _
FEVRONIA, pr?nume creştin ca-
re a cunoscut o mare răspândire, fiind
atestat în Moldova încă de la începu-
tul sec. al XVI-lea. Acest prenume
reproduce un nume de persoană gr.
®8Ppa)v" (Fevr6nia), fiica împăratu-
lui Herakleios, numele lunii /eGr#c7-
rz.e, la romani ultima lună a anului,
deoarece anul începea cu luna martie.
Cuvântul are la bază verbul lat. /e-
6r#o ,,a purifica". Ultima lună a anu-
lui era luna de purifica+e, de aceea se
chema februarie, fiind cunoscut chiar
şi un adj. /ez>r#zts' „puificator", un
temen sacru pe care lingviştii îl ex-
plică din sintagma latină dz.es/ebrg#
210
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
f#s „cea mai importantă sărbătoare a
lunii". De la foma de plural/ez)r%
s-anăscutadj./ebrGwj.wsşi/ez)7tz#.eAŞ,
fomă pe care o găsim în toate lim-
bile romanice. Ca prenume este îm-
prumutat din gr., în foma ®8Ppd)v"
(Fe6ro73z.cr), citit şi scris Fevro#z.cz şi,
de aici, prin intemediul Sz.77c"c7r#/cf z.
şi al , A4:c!r/g.ro/ogz.j./or, se răspândeşte
la popoarele creştine. Sunt cunoscu-
te Sfintele: a) S/ A4-z./G Fevro#z.cJ, mo-
nahia, care a slujit în Nisibe, în An-
tiohi? Migdoniei, în timpul lui Dio-
cleţian. Acestă profana şi locaşurile
de cult, inclusiv mănăstirile. Călugă-
riţele au părăsit mănăstirea, dar Fe-
vronia, bolnavă, a rămas pe loc, fiind
îngrijită de cuvioasa 7rrz.e#c7 şi sora
întm Domnul, Sz.#c/z.Jj.ccz. Cuând au
sQsit ostaşii guvematorului Selin şi
au ridicat-o, ducând-o la judecată în
palatul acestuia. Aici, ea L-a mărtu-
risit pe Hristos şi, ca umare a reft-
zului ei de a părăsi această credinţă,
este supusă tuturor atrocităţilor, atât
din partea perşilor, cât şi a.romanilor.
În cele din umă este tăiată în bucăţi,
acestea fiind puse într-un sac şi trimi-
se la mănăstire, unde s-au făcut slujbe
de priveghere şi a fost înmomântată
în ziua de 25 iunie, anul 304, zi de po-
menire a Sfintei în Biserica Răsăritea-
nă; b) C%i/. frevro#z.cz, fiica împăratu-
lui bizantin Herakleios, despre care se
ştie că a dus o viaţă retrasă în rugă-
ciune, dar fără precizarea locului. Se
pomeneşte la 28 octombrie în Biseri-
ca Răsăriteană.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în fomele: Fevro-
nia, Frivonia, Frivonica, Hevrona,
dar şi foma masculină Febro#j.e.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
FILACTON v. Filoctimon
FILADELF, prenume păstrat şi
cunoscut mai ales ca toponim, în for-
ma feminină F!./c7c7e/flc}. La baza pre-
numelui şi a toponimelor stă numele
gr. ®t^o8€^psu€, -8o)c, nume compus
din pt^o5, -ov „iubitor" + G88^po€
(âdelphos) „frate", deci „iubitor de
frate". În Sz.#c"czr sunt trecuţi mai
mulţi Sfinţi 6u acest nume: a) S/ Ă4:c.
Fz./czc7e// a primit martiriul împre.u-
nă cu S/ Mc. Po/j.cczrp v. Policarp;
b) S/ A4c. Fz./c}c7e% originar din Ro-
ma, a primit cununa meceniciei îm-
preună cu S/ A4c. 4/fle, în ziua de 10
mai, zi de pomenire a lor în Biserica
Or.Lf5"mtia:, c) Sf l Mc. Filadef s-a, staiar
vârşit prin legarea"unui pietroi de gât,
fiind în acest fel sugrumat în ziua de
2 septembrie, zi de pomenire a lui în
Biserica Răsăriteană.
FILAGRIE, prenume rar întâl-
nit, dar care a fost destul de ffecvent
în lmperiu, mai ales în prima parte,
dovadă fiind martirii care 1-au purtat.
Prenumele reproduce numele de per-
soană grecesc ®t^ayptos (Filâgrios),
cu sensul „iubitor de ogor", numele
fiind compus din două elemente lexi-
cale, //cşo „a iubi" + dgr!.os „ogor".
Se amintesc două personalităţi cu
aic,est ""e.. a,) Sf Mc. Filagrie (Fi-
/czgr#), episcopul Ciprului v. Marcel;
b) Fz./crgr!.e, medicul, cunoscut prin
meritele sale de mare savant în sec. al
IV-1ea în Epir.
În onomastica românească este
atestat în forma Fz./c7gc7, dar şi în va-
ri&rite corLte"por&ne.. Fil, Filache.
Fili; Grie, Grida, Gridan, Gridea,
Gridean, Grideanu.
211
F
FILAGRU v. Filagrie
FILARET, prenume mai puţin
folosit astăzi şi care în primele seco-
le de atestări documentare la noi nu
este întâlnit. Este un nume înregistrat
în sec. al XVIII-1ea, în mediul eclezi-
astic, sub influenţă neogrecească. În
limba greacă este un cognomen pus
în circulaţie de onomastica creştină.
Este înregistrat în foma ®t^c[pgtoe
(Philar6tos), pentm fem. ®i^ctpsm
(Philar6te), fiind un compus din gr.
pĂz./- „iubitor" + cipsm (ârete) „vir-
tute", „virtuos". Deci, prin conţinu-
tul semantic al numelui, se punea în
valoare principala însuşire a creştini-
1or, virtutea credinţei, cea care adu-
ce după sine iubirea tuturor virtuţi-
lor creştine. În Sz.nc"cw sunt atestate
nume ca: a) C3/v. Fz./czref, supranumit
A4!./oS/i.va//, originar din Paflagonia,
fiul Anei şi al lui Gheorghe. A trăit în
anii 780, în timpul domniei împăra-
tului Constantin şi al împărătesei lri-
na. Era foarte bogat şi avea virtutea
creştină a milosteniei pe care o făcea
în orice condiţii, chiar şi atunci când
rămăsese sărac, turcii jefiiindu-i pro-
prietăţile.Sespunecălapuţinăvreme
după aceea a redevenit bogat, făcând
parte chiar din familia împăratului,
prin căsătoria uneia dintre nepoatele
sale cu Constantin Porfirogenetul. Cu
atât mai mult milostenia pe care o fă-
cea era mai mare, învăţând şi pe alţii,
până în ultima clipă a vieţii sale, dra-
gostea adevărată pentru Hristos. Po-
menirea sa în Biserica Răsăriteană se
face la 1 decembrie; b) C%v. Fz./czref,
ierarh, mitropolit de Moscova (1782-
1867), cu importante realizări pentru

iserica rusă care îl prăznuieşte în zi-
ua de 19 noiembrie; c) C#i;. Fz./czrz.o-
/r.s, nume menţionat ca mitropolit al
Munteniei (a. 1761, în DOR), dar nu
ai.e nimic comun cu arhi5piscopul Fi-
1aret de Râmnic; d) C#i;. FJ./c7reJ c7e
Jtc^z^7%72z.c (1742-1794) parcurge o peu
rioadă marcată de mari frământări, în
care va vieţui o vreme la Mănăstirea
Căldăruşani, muncind la desăvârşirea
scrierilor adresate creştinilor orto-
docşi. Mare cărturar şi traducător din
limba greacă, fiind grec naturalizat în
Ţara Românească, dar bun cunoscă-
tor al limbii române pe care a culti-
vat-o, prin scrieri, în toată Ţara Ro-
mânească. De numele său sunt lega-
te :A4z.#Gz.e/e c7e J3G7#7?z.c, a căror limbă
este un model ce va sta la baza dez-
voltării limbii literare liturgice. Ce-
1e douăsprezece volumeg ce cuprind
Vieţile Sftnţilor, s"" ex+rern de im-
portante pentru acurateţea limbii tra-
ducerilor, dar şi pentiu prefeţele lor,
care reflectă mişcarea de idei, efer-
vescenţa creatoare a epocii, în ceea
ce priveşte, mai cu seamă, limba Bi-
sericii şi a culturii ecleziastice.
În onomastica românească prenu-
mele a fost frecvent în lumea mona-
hală. Fomie feminine cunoscute: Fz.-
nareta, Fânareta., topon!rrn::. Filaret.
FILET v. Amfilohie
FILIC, prenume frecvent în lim-
ba veche, atestat în foma gr. ®t^o€
(Filos) în 1392. La baza prenumelui
se află numele de persoană ©t^LKii
(Filike), provenit din subs. ®ihnitouc
(filekous), un cuvânt format din pt^
(fil) „iubitor" + ctK6uo) (akotio) „a as-
culta", „a auzi", „iubitor de muzică,
212
AURELIA BALAN-MI HAILOVI cl
de sunete plăcute". În Sz.7!czxw sunt
prezente cele două fome ale nume-
lui, română şi greacă: a) S/ A4c°. Fz.-
/z.c, episcop în cetatea Sanuara, în Li-
caonia, Asia Mică. După opt ani de
la preluarea împărăţiei de către Dio-
cleţian, acesta, împreună cu asocia-
tul său, Maximian, au decretat arde-
rea tuturor căftilor creştinilor, ceea
ce detemină o schimbare radicală în
severitatea pedebsirii ;reştinilor. Cei
doi au adus la cunoştinţa preoţilor ne-
cesitatea distrugerii imediate a cărţi-
1or de cult. Marian, sosit în episcopia
lui Filic, i-a cerut episcopului, preotu-
\ui lanuarie, lTii Fortunat ş± Septimiu,
diaconi, să scoată cărţile spre afi arse.
Răspunsul episcopului Fj./7.c: „Scrz.s
este.. «Nu daţi cele sfinte câinilor, nici
aruncaţi mărgăritarele în rât.ul porci-
lor»" (a. Tr"ş, Vieţile Sfihţilor, p.
289). După cumplite suplicii, adău-
gate după fiecare judecată, s-a hotărât
să fie decapitaţi în ziua de 16 aprilie,
zi de pomenire a lor în Biserica Răsă-
riteană; b) S/ A4c. Fz./z.cos, martir care
a suferit martiriul în 30 ianuarie; c) S/
Mc. Filic (Filie), epîscop de Tomis,
a suferit martiriul la 3 ianuarie, zi de
pomenire în Biserica Română.
În onomastica românească prenu-
mele a cunoscut o frecvenţă destul de
mare, dacă ţinem seama de variante-
\? a;hes,nfie.. Fil, Filu, Filea, Fileni, Fi-
lecmca, Filencuţă, Filiiaş, Filul, Fi~
lieşanul, Filca, Filcu, Filcea, Filco,
Filce, Hilce, Hilcea, Hilcescu, Hil-
ceşti, Filicos, Filos. Atestăi± şLctuale..
Filica, Filică, Filicencu, Filiche, Fi-
lichi, Filicioaia.
FILIE v. Filic.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
FILIMON, prenume foarte răs-
pândit la români, atestat din primele
decenii ale sec. al XVI-1ea şi ca nu-
me de familie. În greacă, este ates-
tat încă din perioada clasică, în 'for-
ma ®i^"a]v-®i^mio]vo€ (Phil6-
mon-Philem6nos), cea de-a doua
formă fiind mai clară pentru semni-
ficaţie şi etimologie. Avem un nume
compus din pĂz./- „iubitor" + mo7tos
„singur", deci „iubitor de singurăta-
te". Este atestat în jvo#/ res'fcrme#j,
^m Epistola Sft Apostol Pavel către
F!./J.mo7!, ucehicul Sf, Apostol Pavel.
Mulţi sunt creştinii martiri din pririie-
le veacuri, cu acest nume, cuprinşi în
Sinaxar.. a,) Sf Mc. Filimon a, s"Ser.Tt
martiriul în timpul împăratului Dio-
cleţian, împreună cu 4po/o7Îz.e şi j47`z.-
c}#, în Egipt v. Apolinarie; b) S/ Ă4c.
Fz./z.7%o7c, episcop`ul Gazei, luptător
întru păstrarea credinţei apo`stolice,
s-a săvârşit cu păce la 14 februarie; u
c) S/ Mc. Fz./z.mo7ţ, Apostolul, împre-
ună cu 42flci, 4rĂz.p sunt ucişi cu pie-
tre în timpul împăratului Nero v. Ar-
hîp; d) S/ Ă4:c. F;./z.j7co79 v. Artemîe.
În onomastica românească prenu-
mele are încă o mare vitalitate, fiind
atestat şi astăzi ca Prenume şi num;
de Îumjme.. Filimon, Filion, Hiltimon,
Şil{mon, Silomon, Cilimon, Limonea,
Jz.7no#z`c7; nume de familie, astăzi: Fz.-
limon, Filimonov, -Filimonova, Filio-
nescu, Fi[io;eaflu, Filios.
. FILIP, FILIPIA, prenume frec-
vent în' onomastica românească ve-
che. Deşi sunt atestate abia la,începu-i
tul sec. al XV-lea, ele sunt în realitate
rhult mai vechi. Argumentul îl con-`
stituie nu numai fi.ecvenţa derivăte-
213
F
lor şi amploarea sărbătorii populare,
Filipii stiH Pilipii (cunoscutia, ^Tn me-
diile păstoreşti şi săvârşită de două
ori pe an) toamna şi iama, ci şi ates-
tarea unui martir cu numele Fz./zZ}pos
în Noviodunum, localitate' situată în
apropiereacomuneiNiculiţel,judeţul
Tulcea. Numele pătrunde în onomas-
tica românească direct din greacă,
din forma arhaică ®t^t7t7[os (Philip-
pos), unul dintre numele de persoa-
nă' cele mai răspândite în Grecia an-
tică. Nume de tradiţie în casa regală
a Macedoniei, foarte cunoscut prin
personalitatea putemică a lui Filip al
lI-1ea,t rege al Macedoniei, tatăl 1ui
Alexandru cel Mare (Macedon). Es-
te un nume compus din ®" ®hil)-
„iubitor'? + imo€ (ippos) „cal", deci
sensul este „cel iubitor de cai". EI
se răspândeşte în onomastica creşti-
nă nu numai prin influenţa lite.raturii
antice, ci şi prin 'Maj'/z.7.o/ogz.z.: a) S/
foî]:S:î,e:z:îg,d:nîun]s:;îâ:;s:3sîE3::
cut şi crescut în Betsaida, în Galile-
ea, caută duhul Adevărului. De la în-
ceput citeşte 6u atenţie Scrz.p/«rc7, în
special profeţii şi Cărţile mesianice,
adică cele care Îl anunţau pe Mesia.
Cu harul Duhului Sfânt Îl descoperă
pe Hristos şi doreşte să împărtăşeas-
că ac6astă bucurie şi prietenilor săi,
cum este Natanail. ,J7z./z.p /-cz găsz.ţ
pe Natanael şi i-a zis: L-am aflat pe
Acela despre care au scris Moise în
Lege şi prorocii, pe lisus, ftul lui losîf
cJ!.# Nazczref ''\(Ioan 1, 45). Sf. Apos-
tol Filip este mai tot timpul în jurul
Mântuitorului, punându-I tot felul de
întrebări. Sorţii au căzut ca la Sino-
dul Apostolic din 49-50 (d.Hr.) din
\
/F
Ierusalim el să predice Evc}#gĂe/z.c7 în
cele două Frigii. Tradiţia spune că ar
fi murit răstignit pe cruce, cu capul în
jos, 1a vârsta de 87 de ani, sub porun-
ca împăratului Domiţian. Este înmor:
mântat în oraşul Jerczpo/e, ,în Frigia,
iar moaştele au fost păstrate acolo da-
torită minunilor pe care le făceau. Sf.
Moaşte au fost aduse la Roma+şi aşe-
zate în Biserica Sf. Apostoli, alături
de cele ale Sf. Iacob cel Mic, cu care
este sărbătorit în Biserica Romană la
3 mai, iar în Biserica Orientală la il4
noiembrie; b) S/ A4:c; Fz./!Z7, episcop
al Heracleei, Mitropolia Traciei. Ie-
rarhiceşte este un păstor ales mai în-
tâi diacon, apoi preot neînfi.icat ca-
re dispreţuieşte edictele lui\t Diocleţi-
an, publicate împotriva creştinilor şi
a Bisericii lor. Este închis Şapte luni
şi supus maltratării obişnuite la ro-
mani. În cele din umă i se dă foc.
Arde împreună cu diaconul fJer7%cz,
dar fară să se carbonizeze. Trupui-
1e sunt apoi aruncate în râu, de,un-
de au fost scoase, noaptea, de creş-
tini şi ascunse. După trei zile preotul
SevGr este decapitat, în cetatea Adri-
anopol, astăzi Edime. Pomenirea ce-
lor trei Sfinţi se face la 22 octombri6;
c) Sf: Mc. Filipos (Filip) d:irLiNONio-
dunum, astăzi comuna Niculiţel din
judeţul Tulceav. Attalos; d) S/ A4l-z./ă
Fz./z.pz.cr, mama Sf. Theodor, care s-a
săvârşit prin sabie la 21 aprilie, zi de
pomenire a Sfintei în Biserica`Orien-
tală; e) S/ Fz./jz?, Apostolul, cunoscut
şi cu supranumele Dz.crco7ec//, căci mai
întâi a fost diaoon care a slujit în co-
munitatea primară a creştinilor, îm-
preună cu alţi diaconi tineri din leru-
sa,riirn, Şte;f tn, Prohor, Timon, Nica-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
nor, Parmena sti Nicolae. C;t"e e;r8;m
îndatoririle primare ale diaconilor?
Pe lângă grija pentm săraci, bolnavi,
văduve, aceştia aveau sarcini în Bi-
serică: 1. Ajutau preoţii la Sf. Euha-
ristie; 2. Săvârşeau Taina Sf. Botez,
în absenţa preoţilor; 3. Propovăduiau
cuvântul lui Dumnezeu. Originar din
Cezareea, Sf. Filip a făcut cunoscut
cuvântul lui Dumnezeu în Samaria
şi Gaza, aşa cum reiese din relatarea
Sf. Apostol Luca în jvo%/ re§/cz77ţ€#/:
„Iar ei, mărturisind şi grăind cuvân-
tul Domnului, s~au întors la lerusa-
lim şi în multe sate ale samarinenilor
binevesteau. Şi un.înger al Dormului
a grăit către Filip, zicând.. Ridică-te
şi mergi spre miazăzi, pe calea ca-
re coboară de la lerusalim la Gaza;
aceastaestepustie"(Ftrphe8,25-26).
A revenit în Cezareea natală, unde se
crede că a avut loc sfârşitul vieţii pă-
mântene. Biserica Orientală îl pome-
neşte la 1 1 octombrie şi la 4 ianuarie,
odată Lcu cei şaptezeci de Apostoli;
D Cuv. părinte Filipic, despre cîire "
se ştie de6ât că a fost un mare cuvios
care s-a săvârşit cu pace la 24 ianua-
rie, zi de pomenire ^m Biserica Răsă-
rL+ea;nĂ., g) Sf Apostol Filip rv . Vairto-
lomeu; h) S/ A41c. Fz./zP, v. Felician.
În ceea ce priveşte onomastica ro-
mânească, în cazul de faţă credem că
este bine să amintim sărbătorile ritu-
al-magice care poartă numele FJ./J.-
pz.g. şi care au ca scop diminuarea 's-tri-
căciunilor făcute de 'lupi turmelor de
animale. E1`e au fost apropiate de lu-
percaliile rorhane care aveau loc în.
februarie, şi acest fapt ar explica su
PrapunerTea şi iegarea numeiui s/ Fz.-
/z2J de mulţimea lupilor şi de ocroti-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
rea pe care o asigură Sfântul tuturor
acelora care îi cinstesc numele.. Pre-
numele a fost şi este foarte răspândit
şi datorită veneraţiei aduse acestui
Sfânt, în credinţa potrivit căreia locu-
itorii satelor de la munte se află sub
protecţia sa. Mulţimea variantelor
derivate de la Fz./z.pos atestă vechimea
"me*ui.. Filip, Filipescu, Filipoiu,
Filipea, Filipa, Filipia, Filipaş, Fili-
pan, Lipan, Lipănescul, Filipin, Fili-
pina, Filipşarm, Filişam, Filieşanu;
Hilipos, Hilip, Hilipi, Hilipăscul, Hi-
lipeţ, Hilipiel, Hilina, Şelip, Şilip, Pi-
/zZ>, Pz'/z.pz., radesea ca nume al sărbă-
torri popHla;ie) Pilipcea, Lipa, Ilipes-
cu, Lipoiu, Lipoianu, Lipov, Lipovan,
Z,z.pz.cr, de la Fz./z.pz.ci. Astăzi avem ur-
mătoarele nume de familie: Fz./jp, F!.-
lipaş, Filipescu, Filipi, Filipic, Fili-
pici, Filîpidescu, Filipiuc, Filipoaia,
Filipoaie, Filipoiu, Filipon, Filipov,
Filipova, Filipovici, Filippa, Filîppi,
Filitti Filopi.
FILIPIC v. Filip
FILOFTEIA v. Filothei
FILOCTIMON, prenume de ori-
gine grecească, fomat în demotică
sau limba vorbită ®opulară), ce are la
bază două cuvinte: q)t^os „iubitor" +
KmHct, -cwoe (kt6ma, -atos) „propri-
etate", „moşie", deci „iubitor de mo-
şie". În onomastica românească este
atestat în foma Filacton şi este expli-
cat din gr. q]u^GKm€ ($1âktes) „paz-
nic" (DOR). În Sj.#cmcm este amintit
S/ A4c. F!./oc/z.mo7ţ, unul dintre cei 40
de mucenici ce au pierit în lacul Se-
basta (Sevasta), mucenici pomeniţi
de Biserica Răsăriteană la 9 martie.
215
F
FILOLOG, prenume folosit rar
în onQmastica creştină, deşi este nu-
mele unuia din cei şaptezeci de Apos-
toli. Prenumele are la bază substan-
tivul grecesc pt^o^oyos (fil.61ogos)
compus din pt^o- ®hilo) „iubitor" +
^oyos (1ogos) „vorbire", dar şi „raţiu-
ne". Numele este atestat în No%/ rGs'-
fc7me77/, în salutul şi binecuvântarea
pe care le trimite, în scris, Sf. Apos-
tol Pavel membrilor comunităţii creş-
tine, active, din Roma: ,J^77Obrt5/z.Şc7#
pe Filolog şi pe lulia, pe Nereu şi pe
sora lui, pe olimpan şi pe toţi sftnţii
care sunt împreună cu e{" (FLo"a;rri
16, 15). S/ Fz./o/og este pomenit în
Biserica Răsăriteană împreună cu Sf.
A;postoHi Ermeu, Lin, Gaie şi Patrova
la 5 noiembrie şi la 4 ianuarie.
FILOMELA, prenume feminin,
foarte vechi la greci, fiind atestat în
epoca clasică cu o fi.ecvenţă destul
de pregnantă. Atunci exista şi o for-
mă de masculin, ®t^oLtT\^oG (Philo-
m61os), nume compus din particula
®t^o-Phil(o)- „iubitor" + LL8^o€ (me-
los) „melodie", „cântec", adică „iubi-
tor de cântec", „meloman". Fz./ome7zcr
ar putea fi o fomă coruptă, cu trece-
rea lui 1 la n sau un alt compus, în care
cel de-al doilea termen să fie cuvântul
obişnuit Hgvos (m6nos) „puterea vie-
ţii", „pasiune", „iubitor de viaţă". Tot
ca o fomă coruptă socotim şi varian-
ta Fi./ctme73, cu trecerea lui o la U Prin
închiderea vocalei. Numele a pătruns
în onomastica creştină prin atestarea
în 07!omc!Sţ!.co##/ creştin a două nu-
TrLe de Sfl"e.. a) Sft Miţă Filomena
despre care se crede că a fost educa-
tă în Grecia, unde tatăl ei era guver-
 F AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
// nator. Împăratul Diocleţian a dorit-o
ca soţie, deşi era foarte tânără. Sfân-
ta a declarat deschis motivul rerizu-
1ui ei, care nu era altul decât dragos-
tea fierbinte dăruită total Domnului
lisus Hristos, eliberatorul nostru din
toată patima, Cel ce are viaţa veşni-
că. Refuzul îi va aduce multă suferin-
ţă, numeroase chinuri în urma cărora
se stinge la 10 august, zi de pomenire
a Sfintei în Biserica Orientală. Cul-
tul ei este relativ nou, deoarece mar-
tiriul ei nu a fost înregistrat. Sfinte-
le ei moaşte s-au găsit în catacombele
în care se afla şi S/ Prz.fcz./cz, pe Via
Salaria, adică Drumul Sării, pe malul
stâng al Tibrului, în anul 1802, o.des-
coperire care a deschis calea marilor
minuni, aşa încât numărul pelerini-
lor creştea, cu fiecare zi, spre a se în-
china sfintelor moaşte, vindecătoare
a multe suferinţe. După inscripţia ce
acoperea piatra tombală şi simboluri-
1e aplicate s-a putut identifica aparte-
nenţa moaştelor; b) S/ Mc. Fz./zfme7e,
originar din Licaonia, despre care se
ştie că era comerciant de grâu în Ga-
lata, negoţ pe care îl făcea în timpul
domniei împăratului Aurelian. Aflân-
du-se că este creştin, a fost trimis la
guvematorul Felix al Ancyrei (Anka-
ra), unde, fiind supus chestionarului,
L-a mărturisit cu curaj pe Dumneze-
ul Cel viu, Iisus Hristos. Este tortu-
rat, i se bat cuie în trup şi în membre-
le inferioare, şi este pus apoi să aler-
ge. Cade istovit şi fără viaţă în ziua
de 29 noiembrie, zi de pomenire a S/
A4c. Fz./#7Îee7e în Biserica Orientală;
o) Sfi M-iţă Filomela (scris şi Filoni~
/c}), martiră despre care nu se ştie lo-
cul şi timpul martiriului. Se pome-
DI.CŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
F
neşte în Biserica `Răsăriteană la 11
octombrie; d) S/ A4lc. Fz./omz.# din
ei, fiind ucise cu pietre în ziua de 1 1
octombrie, zi de pomenire a lor în Bi-
serica Orientală îl pomeneşte pe Sf.
Filotei, preotul, la 15 septembrie;
serica Răsăriteană. bJ) Sfi Mc. Filotei (sc;r.rs şi Filotie),
Lugdunum (Lyon) a fost ucis împre-
În onomastica românească nu- unul dintre cei Şapte mucenici, Jpe-
ună cu 47 alţi creştini, bărbaţi şi fe-
mele este atestat începând cu sec. al relrie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob
mei, la 2 iunie, zi de pomenire a lor.
În onomastica românească pre- XV-\ea, ^ŢrL forrrLa, Filon, Firon, Firo- şi Pcrrz.gorz.e, cai.e au fost supuşi ce-
J?;.e. Astăz.i se .păstrează în numg de 1or mai cumplite cazne şi. au primit
numele a intrat pe`cale cu.ltă, în sec. lt
fa:rriti+e.. Filon, Filoneanu, Filonova, moartea pentm Hristos, în Samosa-
al XIX-lea, şi nu a fomat nume de
Filonzi, Filoreanu, Filoş. ta, prin pironirea capetelor, spre a fi
familie.
spânzuraţi în acest fel. Se pomenesc
FILOMENA v. Filomela FILONID v. Filon de Biserica Orientală la 29 ianuarie;
o) Sft Miţă Filoteia (popniltir, Fi-
FILOMIN v. Filomela FILONIDA v. Filon
/o/jez.cz) de la Mănăstirea Curtea de
FILONILA v. Filomela Argeş. Datele biografice ale Sfin-
FILON, prenume înregistrat în
limba veche românească. La baza
tei sunt foarte cunoscute. Amintim
FILOTHEI, FILOTHEIA, pre- doar că s-a născut şi a crescut în sec.
lui se află un nume de persoană gre-
nume preferate de creştini datorită al XIII-1ea în orăşelul Tâmovo, în ca-
cesc ®t^a)v-a)vos (Phil6n, -6nos), nu-
conţinutului lor semantic, fiind recu- sa unui pi.oprietar de pământ, căsăto-
me celebru în Antichitatea greacă. La
noscute ca nume teoforice. La baza rit cu o bună creştină, o româncă din
baza cuvântului stă vb. q>i^a) (filo) „a
lor se află un nume grecesc ®`^o©8os sudul Dunării. Ea şi-a educat copilul
iubi", foma numelui reprezentând un
(Philoth6os), cu forma feminină în spiritul creştin, al cinstei, evlavi-
participiu şi înseamnă „iubit". Sunt ®L^o0gŢi (Filoth6e), şi alt corespon-
ei, milosteniei şi sacrificiului. După
cunoscute două mari personalităţi ale
dent feminin, ®t^o0TicL (Philothea) moartea acesteia, tatăl s-a`recăsăto-
culturii vechi: 1 ) Fz./o79, mare arhitect
sau Filotia din ®t^o08~". Prenumele rit. Pentm practicarea virtuţilor creş-
din Atena, sec. al IV-lea î.Hr.; 2) F;.-
este compus din cele două elemen- tine - milostenia, iubirea şi bunătatea
/o72, cu supranumele 4/eĂ;c7#c7rz.7?c//,
te arhicunoscute, pi^o, phil(o)- „iu- -, fetiţa este adesea pedepsită de ta-
scriitor şi filosof de origine iudaică,
bitor" + 08oc (Theos) „Dumnezeu", tăl ei care într-una din zile îşi iese din
din Alexandria, cel care a trăit între
deci semnificaţia numelui este „iu- fire şi o ucide cu securea. Miracolul
anii 20 î.Hr. şi 50 d.Hr. şi este menţi-
bitor de Dumnezeu", „pios". În ono- nu întârzie să apară, astfel că copila
onat prin comentariile la Bz.b/;.e. Pre-
mastica creştină numele a pătruns moartă este îmbrăcată în lumină stră-
numele a fost preluat de onomastica
prin o#omczs/J.co73#/ creştin în care 1ucitoare şi nu poate fi ridicată de jos
creştină prin o#077ţc7S'/Z.C07C sau sZ.7Zcr-
sunt întâlniţi mulţi martiri cu acest decât după rugăciunile făcute de so-
xar.. zL) Cuv. părinte Filon, ep±scopul
prenume: ,a) C.#v. Fz./ofez., preotul, fi- borul arhieresc, şi numai după ce se
Calpasiei (Cipru), care cu pace.s-a
ui unei creştine cu numeie reofl/cz, pronunţă numele Mănăstirii Curtea
săvârşit în ziua de 24 ianuarie, zi de
născut în Grecia. A primit darul pre- de Argeş şi al ctitorului ei, Radu Ne-
pomenire în Biserica Orientală; b) S/
oţiei şi a slujit cu mare evlavie şi cu gru-Vodă. După unii biografi, moaş-
A4lc. Fz./o7?z.c7, episcop de Curion (Ci-
multă rugăciune şi post, prin care a şi tele Sf. Filoteia au fost aduse în Cur-
pru), torturat şi ucis în timpul 1ui Dio-
dobândit harul facerii de minuni nu- tea de Argeş numai după ocuparea ţa-
cleţian, pe 17 iunie, zi de pomenire în
mai cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fi- ratului româno-bulgar de către turci,
Biserica Orientală; c) S/ A4:-j./ă Fj./o-
ind deosebit de evlavios şi cu mult după anul 1393. Pomenirea S/ A4-!ţe
#z.c7cr (scris şi re/o#j.c7c7), martiră, ori-
har de la Dumnezeu, din sfintele lui Fz./o/ez.cz, făcătoarea de minuni, se fa-
ginară din Tarsul Ciliciei, rudă cu Sf.
moaşte izvorăşte necontenit mir. Bi- ce la 7 decembrie, a doua zi după ziua
Ap. Pavel, a pătimit împreună cu sora

'/
(i6`, ((CO{\rcco mo{iştele
ultQ Sccole în Biseri-
scH din Curtea de Argeş,
Sfântului Marelui lerarh
N IFithio; d) S/ A41c. Fz.Joff.e v. Avit.
l'()i)ulai.itatea numelui în onomas-
Li€« L.omânească reiese şi din mul-
|imea variantelor utilizate: Fz./ofez.,
Filoftei, Filoti, Hilotei, Hilote, Hilo-
ti, Hilotoae, Fiote, Filofteia, Filofitia,
Holoteia, Filofti, Filotei, Filoti, Hilo~
ti, Teia, Tia, Fia. Ca rLume de E&mi-
1ie înregistrat astăzi: Fz./oJczcĂe, F!./o-
te, Filoteam, Filoti, Filotie, Filoteiu,
Filotte, Filotti, Filoţeanu.
FILOTEl v. Filothei
FILOTEEA v. Filoth6i
FILUMEN v. Filomela
FIRM, prenume cu o frecvenţă
redusă, provenit dintr-un toponim.de
origină latină, Fz.r772af77e, nume care se
explică prin adj. /7`m#s „tare", „so-
lid". În latină se folosea şi derivatul
adj.Fz.rmcz73c#„locuitordinFirmum",
„cel care este originar din Fimum".
Prenumele a pătruns în onomastica
creştină prin A4:cJrfj.ro/ogz.J., în care fi-
gurează Sfinţi cu acest nume: a) §/
j\4c. Fz.rm a trăit în timpul persecuţi-
ilor lui Maximian. Este prins, dus la
templu şi obligat să aducă jertfe ido-
lilor, dar el a reftizat cu îndârjire. Es-
te adus în faţa guvematorului Magon
care va hotărî pedeapsa, începând cu
bătaia cu vene de bou pe trupul gol,
umând apoi zdrobirea articulaţiilor
şi în cele din umă decapitarea, la 1
iunie, zi de pomenire a Sfântului în
Biserica Răsăriteană; b) S/ A4c. Fz.r-
218
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
mz.7€ (sci.is şi Fimen), originar din
Anatolia, a fost ostaş, împreună cu
şase fraţi ai săi, Fz.r77e, Ore73Jz.e, Fcw
nachie, Eros, Chir.iac şi Longhin, ^Ţn
armata lui Maximian. În urma unei
victorii, câştigată prin vitejia acestor
ostaşi-creştini, dar şi cu ajutorul lui
Dumnezeu, căruia 1 s-au rugat, au fost
obligaţi de împărat să mulţumeas-
că zeilor în templu, prin aducerea de
jertfe. Ostaşii au refiizat şi au fost tri-
mişi în exil în Amenia, unde au pierit
unul câte unul înfometaţi şi fără adă-
post. Pomenirea lor se face în Biseri-
ca Răsăriteană la 25 iunie; c) S/ Mc.
Fj.rw%./z.cz7!, episcop al Cesareei Cap-
padociei, a pătimit împreună cu Mel-
hion, dascălul, la 28 octombrie, zi de
pomenire în Biserica Orientală.
În onomastica românească pre-
numele este atestat în forma: Fj.r7%#/,
Fermul, Fermă, Fermie, dîrr ş± ^ŢrL vî+
rianta care provine din Fz.rmz.#%s : Fz.r-
min, Fermin, Firmilian < Firm + ili-
c77? „fiul lui Fim".
FIRMILIAN v. Firm
FIRMIN v. Firm
FLAVIAN, FLAVIA, prenume
preluate direct de la romani. Numele
gentilic roman F/c}vj.c4Ş, cu corespon-
dentul său feminin, F/c}vz.cz, este cu-
noscutîncădinperioadavecheşicon-
siderat un derivat adjectival de la/c}-
v#s „blond", F/czw.c4§ „cel blond". În
cercetarea inscripţiilor creştine se ob-
servă frecvenţa celor două nume f7:/cz-
w.#s' şi F/czw.cz, dat fiind numărul mare
al martirilor care au purtat acest nu-
me. Când numele nu a mai fost simţit
caunadjectivs-afomatunaltul,F/cr-
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
w.c}72#s „care aparţine lui Flavius", „al
lui Flavius". În S!.7?c"czr sau în Ă4lcrr/z.-
ro/og!.z. sunt atestaţi: a) Cc/v. F/czw.cr7?,
un schimnic care a ,trăit 60 de ani în-
tr-un vârf de munte, într-o chilie, fa-
ră să vadă pe cineva, să vorbească cu
cineva, în afara Bunului Dumnezeu.
Se hrănea o dată pe săptămână cu le-
gume muiate, puse într-o adâncitură,
pe care putea să le tragă întinzând o
mână, făfă să vadă sau să fie văzut.
Se pomeneşte în Biserica Răsăritea-
nă la 16 februarie; b) S/ F/czvz.cr#, pa-
triarh al Constantinopolului, supra-
numit A4ărf#rj.Sz.ţor2//. Acesta a fost
mai întâi preot şi iconom al Biseri-
cii din Constantinopol, calitate în ca-
re s-a făcut cunoscut ca un om al lui
Dumnezeu şi a fost ales patriarh în
anul 447, în timpul împăratului The-
odosie cel Tânăr. A suferit. din cau-
za intrigilor de la curte, orchestrate
de eunucul Hrisafie, riai marele casei
împăratului. A fost supus batjocurii
sinodului al llI-lea din Efes, numit în
istoria Bisericii „tâlhăresc", din cau-
za violenţelor verbale şi fizice care au
avut loc în timpul desfăşurării. Aici
Sf. Flavian a fost bătut, călcat în pi-
cioare şi `sughiunit la Epipa, unde în
scurt timp a muit din pricina maltra-
tării la'7care a fost supus cu puţin timp
înainte'. Ţinând seama de activitatea
sa Şi de modul în care a plătit cu viaţa
integritatea Bisericii drept- măritoa-
re, doi ani mai târziu, 1a Sinodul de la
Calcedon din 45 1, e§te trecut în rân-
dul Sfinţilor şi seipomeneşte 'la 16 fe-
bruarie; c) S/ A4c. F/czvz.e, unul dintre
cei 40 de mucenici din Sevasta, r)o-
meniţi la 9 martie; d) S/ A4-z./ă F/cr-
vz.cr Domz.fz./cz, aristocrată romană de
219
F
la sfârşitul sec. 1, nepoată a lui Fla-
vius 'Clemente, consul al' Romei, şi
vară\ a împăratului Domiţian, cea care
s-a creştinat prin primirea iînvăţăturii
de la cei doi servitori ai ei, Nere# şi
Achileu v. ALhlle.
În onomastica românească prenu-
mele a'intrat pe cale rcultă, mai ales
în Transilvania, unde. întotdeauna au
fost preferate numele latine,i spre a
sublinia romanitatea românilor. Îl gă-
sim atestat ca nume de familie în for-
rmFlcNicm, Flayie. ,
FLAVIE v. Flavia'n
FLEGON v. Erma
FLEGOND v. Erma
FLOAkEAv.\Flor
FLOR, FLORA, prenume pre-
scurtat de la numele de persoană rb-
man, atestat cu mult înaintea creşti-
nismului, F/or#§ şi F/orcz, nume
legate de zeităţile antecreştine. În mi-
tologia romană, F/orc} era zeiţa flori.-
1or şi a vegetaţiei,' zeiţă glbrificată la
serbările numite F/orc7/!.!., primăvara
între 28 aprilie \şi 1 mai. Prenumele
cunoaşte multe variante, frecvente în
onomastica românească actuală, ca-
re se explică prin pătrunderea lor de
timpuriu în onomastica creştină eu-
ropeană şi în cea românească. Chiar
foma primară a numelui, F/orc}, esL
te atestată într-o culegere de nume de
Sfinţi tipărită la Buzău în 1698. Tre-
buie reţinut faptul c`ă derivarea pe t6-
ren românesc a numelor din' familia
lui F/or, F/orcz s-a făcut foarte' devre-
me, dinmoment ce sistemul de de`ri-
vare cu sufixele vechi, productive -
F AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
in, -ina, în variantele F/or/.n, F/or/-
7!c}, era deja prezent în sec, al XIV-lea
şi al XV-lea. La aceast.a a contribu-
it şi sărbătoarea împăi.ătească, J7g/rcr-
rea triumfială a lui lisus în lerusalim,
numită popular F/orz.J, iar în limba
ro"aneasoă v®ohe, Duminica Stâl-
pGri./or, după ramurile de finic cu ca-
re a fost întâmpinat Mântuitorul. D2/-
minica Floriilor este o sirria,gmă ro-
mânească, de la substantivul /ocrre,
pl. /orj`, folosită pentm a desemna
marea sărbătoare, după modelul latin
medieval, c7;.es'/o7"m. Influenţa creş-
tinismului, în foma latină a prime-
lor veacuri, s-a manifeştat putemic
în Dacia, atât în nordul, cât şi în su-
dul Dunării. tDacă Flori, zeiţa flori-
lor şi a primăverii, avea sărbătoarea
numită F/orc7/z.a, -z.#m cu s6nsul „al,
a Florei", acest nume s-a transmis pe
cale cultă alături de numele vechi ro-
mâneşti moştenite, ca,, F/orcr/z.c7, nu-
me frecvent în ultimele două secole.
După tradiţi?, fetele care se năşteau
în ajunul sau chiar în D#mz.7%.cc7 F/o-
rj.!./or primeau pumele F/ocrrecr sau
Flori;a, Floricica, .La,r b-Eţieţli, Flo-
rin, Florian, Florică ehc;. ^Ţ:n Sinaxar
sunt înregistraţi mai mulţi Sfinţi cu
acest nume: a) C#v. FJor, ,episcopul
de Amisos (Amisului), în Helespont,
fiul lui Flor şi al Eufimiei, a trăit în
timpul` împăraţilor lustin, Tiberiu şi
Mauriciu. Fiind om învăţat, cu multe
studii, este apreciat de contemporani,
aşa încât a fost angajat ca grămătic
`împărătesc, răsplătit cu titlul nobiliar
de patrician. Pierzându-şi familia (so-
ţia şi copiii) într-o epidemie de ciu-
mă, părăseşte lumea, devenind mo-
nah, şi păstoreşte credincioşii mulţi
ani, cu mare dragoste şi înţelep§iu-
ne, fiind ales episcop al Aminsului.
Se pomeneşte în Biserica Răsăritea-
nă la 18, decembrie; b) §/ A4:c. F/or,
cioplitor în piatră, care a pătimit îm-
preună cu fratele său, 4crvr#. Ei erau
originari din provincia romană lliric,
creştini care parcurgeau mai multe
zone, în fimcţie de comenzile pe ca-
re le primeau. Într-un templu au vin-
decat, prin rugăciune, pe fiul bolnav
al slujitorului de la templul respec-
tiv. Auzind despre această minune,
mai mulţi s-au convertit şi templul
s-a transfomat într-o modestă bise-
rică. Guvematorul a aflat despre cele
întâmplate şi i-a expulzat pe cei doi
fraţi spre a fi judecaţi în lliria, unde
au fost condamnaţi la moarte şi îngro-
paţi de vii. Ceilalţi creştini abia bote-
zaţi au fost arşi de vii. Pomenirea lor
se face în Biserica Răsăriteană la 18
august; c) S/ A4c. j]/ore#fz.e, originar
din Tesalonic, creştin angajat în răs-
pândirea Evcz7zgĂe/z.ez. şi defăimarea
zeilor neputincioşi ai elinilor. Prins
de guvematorul cetăţii, este dus laju-
decată, , cerându-i-se să retragă cele
spuse ,şi să rămână în credinţa veche
a elinilor. Mărturisindu-L pe Hristos,
este supus supliciilor şi aruncat în fo-
cul cel mare. Se prăzriuieşte de Bise-
rica Orientală la 13 octombrie; d) S/
A4c. F/orz.cr# a trăit la începutul sec.
al IV-lea şi a`fost martirizat, prin îne-
care în apele râului Anisus, din pro-
vincia romană Noricum (Austria), în
timpul prigoanei dezlănţuite de Dio-
cleţian. Este pomenit în Biserica Oc-
cidentală în ziua de 4 mai.
În onomastica românească avem
foarte multe variante, alături de for-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
"erie Flor, Flota, Florin, Florina,
Florela, Florenţa, Florian, Floria-
#cz, \F/orz.ce/, variante înregistrate
în documente româneşti, fiind foar-
te veckji, Floarea, Florea, Florică,
şi chiar toponime ca F/orez. (1441),
F/oreş/z. (1477). Alte atestări: Lorc},
Florea, Floru, Florescu, Florescul,
Forlea, Florac, Floran, Floranciuc,
Florciuc, Floreciu, Florei, LJrian,
Orian, Florică, Floricoiul, F16rie,
Flurie, Floriul, Lorin, Florincu, Flo-
rinca, Florcescu, Floriţă, Floriţoctia,
Floroiu; Frorea, Frorica, Florica,
Floareş, Vlorin, Hloru. Vtir.rîmfieLe..
Floi^entie, Florente, Florent, Floren-
tină, Florenţă, Florenţi, Florinţ, Flo~
re#f!.7!cz şi F/ore72## provin din nume-
le latinesc F/ore#fz.#s, şi acesta de la
adj. /ore7?s, -#fz.s „în floare", „splen-
did". Nume de familie atestate astăzi:
Floarea, Flora, Florea, Florean,
Floreanu, Florei, Florenţiu, Flores,
Florescu, Floresteanu, Floreştean,
Floreşteam, Florete, Flor.i, Flo.ria,
Florian, Florianu, Florid, Florica,
Florican, Florică, Floricău, Flori-
ceanu, Floricel, Floricescu, Florici,
Floricica, Floricică, Floricoiu, Flo-
ricu, Florin, Florinca, Floristeanu,
Floriş, Florişca, Florişteanu, Flori-
ţa, Floriţă, Floroaia, Floroi, Floro-
ica, Floroiu, Floru, Florutz, Floruţ,
Floruţa, Floruţă.
FLORENTIE v. Flor
FLORENTINA v. Flor
FLORIAN v. Flor
FLORICA v. Flor
FLORHN v. Fhor
221
F
FOCA, prenume care a intrat în
onomastica românească de timpuriu,
în epoca bizantină, deşi avea un omo-
nim, subst. /ocă, articulat, /occz. Ca
nume grecesc a rămas în istorie prin
împăratul bizantin Foca (602-610).
Prenumele are la bază subst. comun
latin /oc#s, cu mai multe sensuri,
dar îriprumutat în greacă cu sensul
de „foc", „lumină". Datorită acestui
conţinut semantic (nuanţă teoforică)
este preluat de onomastica creştină
şi atestat, prin Sfinţii cu acest nume,
^ŢrL Sinaxar sth Martirologii.. a,) Sf : Mc.
Foccz, făcătorul de minuni, care a pri-
mit harul Duhului Sfânt prin care fa-
cea mari minuni şi aducea pe mulţi
la credinţa în Hristos. Pentru aceasta
a fost aruncat în foc, dar, rămânând
nevătămat, este decapitat în timpul
domnici împăratulu Traian (98-117)
şi este pomenit la 22 septembrie;
b) ŞŢ Mc. Focc}, episcop de Sinope,
a suferit martiriul tot în timpul dom-
niei împăratului Traian. Prins şi adus
în faţa guvematorului, Sfântul a măr-
turisit credinţa sa în Hristos şi pute-
rea cea mare a Mântuitorului. Guver-
natorul a început să hulească şi mare
cutremur a fost chiar în clipa aceea,
încât toţi s-au înspăimântat de moar-
te, iar Sfantul i-a ajutat cu puterea ru-
găciunii lui. Făcându-se cunoscute
faptele sale minunate, a fost dus la
împărat,undecumare^mflăcărareL-a
preamărit pe Hristos. Este supus su-
pliciilor cunoscute, aruncat în vamiţă
şi apoi într-o baie clocotită. Şi-a dat
sufletul în mâinile Domnului la 23 iu-
1ie, zi de pomenire în Biserica Orien-
tală. Unii exegeţi dau această dată ca
zi a aducerii moaştelor Sfântului în
F AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
Biserică; c) S/ A4c. Foccz, supranumit
Grădz.7?or#/, originar din Sinope, ce-
tate aflată în partea Pontului Euxin,
astăzi Sinop, în Turcia. Era creştin şi
se ocupa cu agricultura. Era milos-
tiv mai ales cu străinii şi cu cei care
aveau nevoie de ajutor. Bunătatea sa
şi comportamentul de creştin devotat
s-au făcut cunoscute în împrejurimi
şi, confom hotărârilor luate de împă-
ratul Traian, toţi cei care se declarau
creştini şi reftzau supunerea la ritua-
lul vechi erau condamnaţi la moarte
prin hotărârea judecătonilui sau gu-
vematorului. Executorii guvemato-
rului sunt trimişî la casa Sf. Foca spre
a-1 ridica în vederea executării pe-
depsei cu moartea. Sfântul îi primeş-
te ca pe nişte oaspeţi şi le dă adăpos-
tul cuvenit pentm noapte, ca să aibă
timp să-şi sape groapa în care va fi
înmomântat a doua zi, după execu-
tarea sentinţei. Dimineaţa le mărturi-
seşte călăilor săi că el este persoana
căutată şi îi roagă să-şi îndeplinească
cât mai repede misiunea pentm care
au venit. Sfârşitul martiric al Sfântu-
lui, grădinarul din Sinope, a fost cu-
noscut repede în toată lumea creştină,
fiind venerat din Ciclade în Sicilia, în
toată zona Mării Negre şi Antiohia,
iar pe momântul lui s-a zidit o bise-
rică. Este cinstit în cele două Biserici,
în cea Orientală la 21 decembrie şi în
cea Apuseană la 5 martie; d) S/ A4c.
Focczs' v. Erma.
În onomastica românească pre-
numele este atestat în documente
în perioade diferite, în fomele: Fo-
ca, Foccm, Focanul, Focanescu, Fo-
ce, Focda, Focenco, Foctnco, Focu-
leţ, Focuşor, Focşa, Focşan, Focşea,
Focşes'c#/; nume de familie astăzi:
Foca, Focariu, Focaru, Focaş, Fo-
cea, Foche, Focheanu, Fochel, Fo-
chiam, Focică, Fociuc, Focsa, Foc-
sanschi, Focse, Focşeveanu, Focsuc,
Focşa, Focşan, Focşămeanu, Focşe-
neanu, Focşuc, Foculescu.
FOCHE v. Foca
FORTUNAT, prenume mai rar
întâlnit în onomastica românească.
Provine din latină, unde exista ,şi o
sintagmă toponimică Forf##cJ/cre ?.#-
•sa//c}e „Insulele fericite" sau Cc^z^J7epz.z./e
E/z.see în care trăiau cei fericiţi. For-
fcj7?cz/#S este un adj. şi înseamnă „cel
favorizat de soartă", „norocos". For-
ma grecească ®optowcmo€ (Phor-
tounătos) apare în JVo2f/ re§fc7me#/,
^rr\ Epistola Sft Apostol Pavel către
corinteni: ,Mă bucur de venirea lui
Ştefianas, a lui Fortunat şi a lui Aha-
ic, pentru că aceştia au împlinit lipsa
i;oc}sJră" (1 Corinteni 16,17). Aceas-
tă prezenţă a numelui, în perioada
primilor chemaţi la slujire, a făcut
ca numeroşi creştini să se considere
demni de a-1 pu:ta şi a fost primit ca
nume de botez. In Sj.7cc}xczr sunt ates-
taţi mai mulţi Sfinţi Mucenici: a) S/
A4:c. For/%72cz/, preotul v. Filic; b) S/
A4c. Forf##cz/, Apostolul, unul din cei
şaptezeci de Apostoli, menţionaţi de
Sf. Pavel, a fost ucis prin decapitare
împreună cu S/ 4%czz.c, iar S/ Ş/e/c7-
#c}s, prin înfometare şi însetare. Se
pomenesc în Biserica Orientală la 4
ianuarie şi la 15 iunie.
În onomastica românească nume-
1e a fost atestat în 1644, Forf#7zcz/, ră-
zeşul, Fafr/a/77cz/. Ca nume de familie
a;stăîrzi.. Fortin, Fortu, Fortuna, For-
tună, Fortunes , Fortunescu.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
FOTA, nume de origin6 greceas-
că, fomat pe baza subst. q)a)s, -a)tos
(phos,-ot6s)„1umină:".Dupăunii'cer-
cetători numele s-ar explica printr-un
nume popular, dat Bobotezii. Deoa-
rece Botezul Domnului este rrN"i:* ş.i
Epif ;mia sa;" Dumnezeiasca Arătare,
este tradus, semantic, prin „iluriina-
re". De la verbul f}cmtt€co (baptizo)
„a boteza" s-a trecut la po)tt€a) (pho-
tizo) „a lumina", şi de aici numele
popular, " ®a)" (Ph6ta), 1a pl. „Lu-
minile", „Arătare", „Iluminare", dat
sărbătorii (DOR). Sigur că, prin con-
ţinutul semantic nou, dobândit, nume-
le a fost primit de creştini şi este ates-
t&t ^Ln Sinaxar s&u ^rn Martirologii..
EL) Sf Mc. Fota, fr"h Sf Ter.entie sti
Neo73z./cz v. Neonila; b) Ce/v. Fofc}s,
despre care nu avem date, dar este
atestat în mai multe izvoare şi pome-
nit de Biserica Răsăriteană la 6 iunie;
c) Sf Mc. Fotie v. A:LSHe., d) Sf : Mc.
FoZz.e, cel care a suferit martiriul îm-
preună cu unchiul lui, 4J7z.cef (scris şi
Anichit), la 12 august, zi de pomeni-
re a lor în Biserica Răsăriteană; e) S/
A4lc. Fofz.e v. Dumitru; f) C%i;. Fo}z.e,
Mărturisitorul, patriarh al Constanti-
nopolului (820-891 ), mare cărturar Şi
luptător al Ortodoxiei, întemeietor al
şcolii superioare de teologie în Halki.
Se pomeneşte la 6 februarie în Biseri-
ca Orientală.
În onomastica românească nume-
le a fost bine reprezentat, fiind ates-
tat în anul 1152, în foma Fo4 Fofcz,
Fote; Fotin, Foti, Ota, Fote, Fotea,
Otea, Fotescu, Otescu, Fotă, Chirf;o-
tea, Fotache, Fotu; Fotul, Otulescu,
Fotoiu, Otoiu, Fotonu, Otoescul, Fo-
• ti, Fotin,. Otincelescu. Este ^ţr[regjis-
F
trat ca nume de familie astăzi: Fofcz,
Fotache, Fotachi, Fotă, Fote, Fotea,
Fotescu, Foti, Fotiade, Fotiadie, Fo-
tim, Fotin, Fotino.
FOTIDA v. Fotina
FOTIE v. Fbta
FOTIN v. Fotina
FOTINA, prepume care face par-
te, din punct de vedere semantic, din
familia lexicală a grecescului /oS,
-/os „1umină". Forma ,care stă la baza
numelui este gr. ®cotswii (Photein6);
Fotini < Fotin6s este urL adj. cu sen-
sul „luminos, -oasă". Fo/j.#cr şi FOJ+
nz.c} sunt fome adaptate la sistemul
fonetic românesc. Ele sunt atestate
în Sz`77czxc7r ca nume de botez al mai
multor martiri Şi martire: S/ A4-z./.ă
Foţz'7?j., după Tradiţie, este femeia sa-
marineancă, fericită că L-a întâlnit pe
lisus la Sihar, 1a puţul 1ui lacov, întâl-
nire în care a avut loc un dialog din-
tre cele mai tulbuătoare: Decz. cz ve7?z./
la o cetate a Samariei, numită Sihdr,
aproapedeloculpecarelacovl-adat
lui losif; ftul său; Şi era acolo fântâ-
na lui lacov, iar lisus fiind ostenit de
călătorie, S-a aşezat lângă f;ântână.
Era ca la ql şaselea ceas. Atunci a
venit o fiemeie din Samaria să scoată
apă. Iisus Li~a zis.. „Dă-Mi Să beau! "
Că ucenicii Săi se duseseră în dbtate
să cumpere merinde. Femeia samari-
•neancă I-a zis ..,, Cum Tu, care eşti iu-
deu, ceri să bei de la mine, care sunt
femeie samarineancă? Pentru că iu~
deii nu au amestec cu samarînenii".
Iisus i-a răspuns zicând: „Dacă aifi
cunoscut darul lui Dtimnezeu §i cine

F AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
este Cel care îţi zice.. Dă-_M să beau,
tu ai fi cerut de la E|.şi El ţi-ar fi dat
crpă w.e " (Ioan 4, 5-10).. După ce L-a
descoperit pe lisus ca fiind Mesia cel
aşteptat, femeia s-a botezat, a primit
numele de Fo/z.7zz. şi a plecat în' Car-
tagina să propovăduiască Evcr#gĂe/;.cr
împreună cu fiul ei, /osz..' Cel de-al
doilea fiu, Victor, fiul cel mai ma-
re, se distinge în luptă şi este avan-
sat general şi trimis la Roma spre a
declara irăzboi creştinilor, dar a refii-
zat să. facă aceasta şi a avut un ihaie
rol în creştinarea lui Sebastian. Vic-
tor apare şi cu numel.e de Fo/z.7ţ\ sau
Foţz.#os, fapt care indică alegerea nu-
melui de creştin c'a simbol, în ftmcţie
de semnificaţie. S/ Fo/z.7zz. este adusă
la Roma, împreună cu surorile ei care
au urmat-o în propovăduirea Evan-
ghelîe1.. Anatoli, Foto (scris şl Fotos),
Fotida (scr.Ţs sti Fotis)., Paraschevi sti
CĂj.rz.czcĂz'. Se crede, după Tradiţie, că
Sf. Fotini ar fi creştinat-o pe fiica lui
Nero, DOJ7c#z.7ecz, care a primit nume-
le de botez ,47!/#zc7. Toţi au fost ucişi
prin decapitare din porunca lui Nero,
iar pomenirea lor se face `în Biserica
Răsăriteană la 26 februarie.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în documentele păs-
trat,e în limba română, fiind redat prin
Lzf7«z.#z./cz (lumină + suf. -iţa). Ce-
le două nume, I#mz.7#./cz şi Si;e//a#cr,
sunt corespondentele creştine ale S/
A4:c. Fo/z.72cz. Prenumele a fost tradus
din sec. al XVI-lea. Variante: Fo/z.#,
Fotina, Fotinia, Fotinica, Fotoşca.,
sub influenţă 'ucr. fJo/j.#cr.
FOTINl v. Fotina
FOTINIA v. Fotina
FOTINOS v. Fotina
FOTIS v. Fotina
FOT0 v. Fotina
FOTOS v. Fotina
FRANCESCA v. Francisc
FRANCISC, FR.ANCISCA,
prenume răspândit astăzi, împrumu-
tat pe cale cultă, prin Biserica Lati-
nă, deoarece credem că el nu reflectă
vitejia de arme a fi.ancilor, aşa cum
consideră unii speciaiişti, ci nume-
1e celui mai iubit şi respectat Sfânt,
sărbătorit de Biserica Occidenta:
1ă sau Latină, S/ Frc777cz.sc d'4ss'!.s!.
(1182-1226), întemeietorul ordinului
călugăresc franciscan în anul 1209.
În c6ea ce priveşte semnificaţia ter-
menului /rcz7cc „liber", mai târziu va
primi un sens figurat: „sincer", „lo-
ial". În sec. al XIII-1ea şi al XIV-lea
numele se răspândeşte în lumea creş-
tinăprin numeroşi francezi şi italieni
care`se aflau ca demnitari la Constan-
tinopo`1. S/ Fro#cz.sc este primul co-
pil al familiei Pietro şi Pica Bemar-
done, familie înstărită de mari negus-
tori. La naşterea primului său copil,
tatăl se afla în Franţa şi, la întoarcere,
a dorit ca pe lângă numele de botez,
•Ioan, copilul să-l primească şi pe cel
de Frcr7€cesco, care însemna „liber" şi
îi amintea de fi.ancezi. Copilul creşte
şi se impune tinerilor din Assisi prin
exuberanţă şi comportament galant,
scriind versuri şi făcând serenade. Pe
neaşteptate, se încing lupte serioase
între cei din Perugia şi Assisi, lupte
la care participă şi Francisp şi este lu-
at prizonier. Suferinţa în captivitatea
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
de un an, departe de casă, îl slăbeş-
te şi, ajuns acasă, cade la pat, bolnav.
Meditaţia asupra fiinţei umane şi a
responsabilităţii ei, mai ales în starea
de sănătate şi libertate, îl face să rupă
cu trecutul şi să s6 angajeze în sluj-
ba lui lisus Hristos. Doreşte mai întâi
să plece ca să apere Locurile Sfinte,
apoi, prin miracol, se răzgândeşte Şi
se întoarce. Face donaţii spre repara-
rea bisericilor, vinde tot ce i se cuvi-
ne ca moştenire şi o împarte săracilor
şi bolnavilor. Tatăl este constemat de
cele ce se întâmplau şi l-a chemat în
faţa episcopului ca să dea explicaţii.
Acum şi aici are loc ruptura totală de
familie şi de lume, luând hotărârea
de a-L uma pe Hristos. După exem-
plul său se vor asocia şi alţi tineri din
Assisi şi vor foma primul grup care
a îmbrăţişat noua fomă de viaţă în
smerenie, umilinţă şi sărăcie. Scrie
un regulament intitulat Jteg#/c} şz. vz.cz-
/cz/rcz#/or mz.#orz. şi va pleca la Roma
să ceară aprobarea papei lnocenţiu al
llI-lea, care l-a refi]zat şi l-a dat afa-
ră. În urma unei viziuni pe care o are
în vis şi inspirat în Biserica San Gio-
vanni Laterano, papa are remuşcări şi
se hotărăşte să-l primească şi să-i dea
binecuvântarea noului ordin călugă-
resc „Ordinul Fraţilor Minori" sau
„Ordinul 1 franciscan", în 1209. Do-
rinţa sa de a ajunge la Locurile Sfin-
te, de mai multe ori exprimată, es-
te pusă în aplicare abia în anul 1219,
când ajunge în Egipt şi în Ţara Sfân-
tă. Întors în patrie, se retrage în mijlo-
cul pădurii, la un schit unde slujbele
Şi meditaţiile erau pemanente. Obo-
sit şi din ce în ce mai slăbit de regimul
de viaţă aspră pe care o ducea, moare
F
la 3 octombrie 1226. După numai doi
ani, în 1228, papa Grigorie al IX-lea îl
va ridica la cinstea Sfintelor Altare, în
ziua de 4 octombrie. Cea mai fl"noa-
să lucrare literară, închinată Sfântului
Francisc de Assisi, este cartea lui Ni-
kos Kazantzakis, Le pcze/vre c7 '4ssg.se,
tiaid"c,ere Francisc al meu din Assisi,
CU titiui o Pt0%OU^n€ 10U osOU, adică
„Sărăcuţul 1ui Dumnezeu".
În onomastica românească nume-
1e este atestat încă din sec. al XIV-lea,
în fonna Frc^z^7îcc/, cunoscând în sec.
al XV-1ea numeroase derivate şi va-
rLanSe. Frâncea, Frânciuc, Frâncoa-
ie, Frânculea, Frangu, Frangulea,
Freng, Frângotă, Frânghiul, Frân-
gĂz.ş. La baza lor, pot sta şi porecle
sau supranume, datorate originii lor
etnice, franceze sau italiene. Nume-
le s-a păstrat până astăzi ca nume
de familie, în. formele: F7~cr7tc, F7~cr#-
ces, Francesco, Francescu, Fran-
cus, Francisc, Francisco, Franciscu,
Franciuc, Franciug, Francu, Fran-
culeasa, Frâncu, Frânculeasa, Frân-
culescu, Frângu.
FRUMA v. Frumentie
FRUMENTIE, nume provenit
din latină, dintr-un subst. comun,/rct-
77Îe7Îfz/m „grâu", de unde se formează
numele de agent /rzfme#/czrz.a/s „ne-
gustor de grâu", „negustor de cere-
aihe" sti f irumentator, f irumentium .,de
grâu". Prenumele pătrunde în. ono-
mastica creştină prin Sz.7eucz)ccrr şi y;.e-
ţile Sftnţilor. Sf Frumentie (scr.+s şi
Fr%men#cf) este amintit ca mare te-
olog, episcop de Abisinia, evanghe-
1izator al Etiopiei, Apostolul care
i-a creştinat pe etiopieni. Calităţile

F
duhovniceşti ale Sf. Frumentie i-au
adus, din timpul vieţii, supranume ca:
4bz7`a-Scz/cz77ţc7 „Părintele păcii" sau
L%mz.7?ă/or#/. În anul 341, un medic
şi negustor din oraşul Tyr, pe nume
Meropius, i-a luat pe cei doi nepoţi ai
săi, Edesie şi Frumentie, şi au plecat
într-o călătorie spre lndia. S-au oprit
mai întâi într-un port etiopian, unde
au năvălit jeftiitorii care au masacrat
întreBul echipaj. Cei doi ffaţi, Edesie
şi Frumentie, erau în afara razei por-
tului şi au scăpat nevătămaţi de mâ-
na barbarilor. Au fost prinşi şi duşi la
regele barbarilor în Aksuru, Etiopia,
unde l-au întâlnit pe tânărul rege care
i-a simpatizat şi i-a oprit în suita cur-
tenilor săi, numindu-i în fimcţia de
secretar pe Frumentie, şi de pahamic,
pe Edesie. Sprijin al tuturor creştini-
lor negustori şi neobosit propovădu-
itor al Evcz#gĂe/z.ez., Sf. Frumentie a
plecat la Alexandria, unde 1-a întâlnit
pe episcopul Atanasie, pe care îl pune
la curent cu tot ce se întâmpla în Etio-
pia, cerându-i un episcop şi preoţi.
Este reţinut o scurtă perioadă pe lân-
gă Sf. Atanasie, spre a fi iniţiat în teo-
logie şi preoţie, apoi a fost hirotonisit
episcop al Etiopiei şi trimis înapoi la
Aksuru, împreună cu câţiva preoţi. În
noua calitate s-a distins, alături de Sf.
A'tanasie, în lupta lor comună împo-
triva. arienilor, în timpul domniei lui
Constanţiu. Întreaga Biserică îl cin-
steşte, cea Orientală la 30 noiembrie,
iar cea Occidentală la 27 octombrie.
Trebuie menţionat faptul că în sec. al
VII-lea, după căderea Egiptului sub
dominaţia musulmană, s-a creat un
patriarhat de rit copt independent, iar
Biserica etiopiană a rupt legăturile cu
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIC I
Roma şi Constantinopol, dar a păstrat
veneraţia pentru fondatorul ei, c61 ca-
re se numea „Părintele păcii", pe ca-
re îl serbează în ritul copt, 1a Alexan-
dria, în ziua de 18 decembrie.
În onomastica românească sunt
a,`estute florme\e.. Forminte, Formen-
to , Formitescul, Frumendie, Fruman-
di, Frume, Frumeii, Fruma, Fruman,
Fromez.. Astăzi - doar două forme, ca
nume de familie: Fr#m, Fra/mc}.
FRUMENŢIU v. Frumentie
FULVIA, prenume feminin, cu
o formă mult mai rară de masculin,
Fc//w.%, ambele provenite din prenu-
mele latine Fcf'/w.cts, F%/vz.cz, care, la
origine, au fost nişte supranume sau
porecle, provenite din adjectivul /#/-
1,„§ „roşcat„.
În onomastica românească numele
F#/vz.cz este întâlnit începând cu sec. \al
XIX-lea, ca umare a influenţei cultu-
rii latine, preluarea fiind o necesitate
mai ales în Transilvania. Cu timpul,
numele s-a extins, devenind la modă.
GABl v. Gabriel
GABRIEL, GABRIELA, două
prenume deosebit de frecvente în ul-
timele decenii, ca şi Mihail şi Mihae-
la, aceasta datorită conştientizării im-
portanţei pe care o au patronii acestor
rNr"e, Sft Arhangheli Mihail şi Ga-
vrj./ (variante populare ale numelor
care s-au impus în limba română) în
viaţa creştinilor. Gabriel reproduce
un vechi nume ebraic, nume teoforic,
format cu elementul de compunere
-e/ „Dumnezeu" + o rădăcină gcrbc}r
„a fi putemic", ceea ce s-ar reda prin
„Dumnezeu Atotputemic". Arhan-
ghelul Gabriel este vestitorul întru-
pării Cuvântului, el este cel ce aduce
toate bunele vestiri, de aceea s-a spus
tia, ,Arhanghelul Gabriel a servit la
iconomiaîntrupăriitaineiCuvântului
lui Dumnezeu dintru început până în
sf iârşit" (G. T.Ţrmş, Vieţile Sf inţilor).
în Vechiul Testament ^Ll desemnear
ză pe lngerul Domnului, prin care se
anunţă voia lui Dumnezeu, aşa cum i
s-a arătat profetului Daniel: „Şz. cc^z^#c7
eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am
străduit să o înţeleg, iată că atunei a
stat cineva înaîntea mea cu chip de
om. Atunci am cmzit un glas de om
deasupra flwiului Ulai, glas care
striga şi spunea.. «Gavriile, tâlcuieş-
te celui de acolo vedenia!»" (D"rieA
8, 15, 16), ca şi în No#/ rGsfcz77te7ef,
când îngerul Gabriel i se arată slujito-
rului la Templu, Zaharia, spre a ves-
ti naşterea Sf. Ioan Botezătorul: „Şj.
i s-a arătat îngerul Domnului, stând
de-a dreapta altarului tămâierii. Şi
văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi f i.i-
că a căzut peste el. Iar îngerul a zis
către el: «Nu te teme, Zaharia, pen-
tru că rugăciunea ta a fiost asculta-
tă şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naş-
te un fiu şi-l vei numi loan»" (T."oti
1,11-13). Numele arhanghelului este
preluat de creştini din ebr. Gc7bĂrz. 'e/
şi este atestat în inscripţii şi în alte
mărturii martirologice. În onomasti-
ca europeană se răspândeşte prin ce-
le două filiere ale limbilor vorbite în
lmperiul Bizantin, latina şi greaca. În
greacă rctppm^ (Gabri61), pronunţat
Gc}vrz.z./ prin menţinerea grafiei cu Ti
(ita) şi Gc7vrz./, fomă care s-a impus
şi în limba română, fiind întărită de
cea slavonă. Fomia latină GcşGrz.G/,
Gc}brz.e'/z.s se impune în aria apuseană
a Bisericii, care îl sărbătoreşte împre-
ună cu Arhanghelul A4lz.Ăc}z./ şi Rcz/c7e/
la 29 septembrie, în timp ce Biserica

G AURELIABĂLAN-MIHAILOV]Cl
Răsăriteană îi prăznuieşte la s noiem-
brie, iar pe Arhanghelul Gabriel şi la
25 martie şi 13 iulie, sărbătoare a So-
borului Arhanghelului Gavriil. Sunt
numeroşi Sfinţi care au purtat acest
nume: a) S/ C%v. GczGrz.e/, supranumit
Jvz.recz73a// sau /vz.rj./%/, originar din lvir,
care a auzit un glas în timp ce era pe
mare şi a scos din ea lcoana Făcătoare
de minuni a Maicii Domnului, care se
cheamă Porfăr;./cz. Pomenirea Sf. Ga-
briel se face la 13 mai în Biserica Ră-
săriteană; b) S/ A4c. Gczvrz.z./, arhiepi-
scop al Serbiei care L-a mărturisit pe
lisus Hristos şi în Prusa şi a fost deca-
pitat la 13 decembrie 1659, zi de po-
menire ^m Biserica Răsăriteană; c) S/
A4lc. Gcr6rz.e/, episcopul, care a suferit
martiriul împreună cu alţi Sfinţi epi-
scopi şi preoţi v. Emanuel.
În onomastica românească, în do-
cumente, este atestat abia în 1388, ca
prenume al unui egumen al Mănăs-
tirii Cozia, dar numele este mult mai
vechi. Este înregistrat în documentele
lui Ştefan cel Mare, în Moldova, iar
vechimea şi larga circulaţie a nume-
lui este reflectată de numeroasele va-
riante răspândite în toate provinciile
româneşti, cele mai multe devenind
cu timpul nume de familie: Gczvrz./,
Gavrilă, Gavrilaş, Gcwrilean, Ga-
vrilei, Gavrilescu, Gavriliţă, Gavri-
lişoae, Gayrilicior, Gavriliu, Gavri~
loiu, Gavrilugă, Gavrilcea; Gavrd,
Gcwrul, Gavra, Gavrin, Găvrince,
Gayriş, Gavrincea, Gavrina, Gavri-
ţa, Gcwriţă, Gavriţe, Gavruţ, Găvroi,
Găyruş, Gârva, Gabrin, Gavrea, Ga-
vres'c#, Gczbrecz, Gcz-vcz#. Sub influen-
ţă latino-maghiară: Gcz6rz.e/, Gczbor,
Gabru, Gabăr, Gab@r/Gabera, Ga-
bur, Gabură, Gaboran, Gabre, Ga-
brea, Gabrovi, Gabroveni, Gabrian,
Garbul, Gărbul, Gaba, Gabi, Gabu,
Gabia, Găbunea, Găbănea. Pr.Ln ff+i-
eria,bmlgîŢiaEa:.Gaţo,Gaţu,Gaţul,Găţa,
Gc}/ecz, GG/J./ă etc. Astăzi se foloseşte
pentru ambele fome varianta hipo-
coristică Gczbz..
GAIA v. Gaie
GAIAN v. Gaie
GAIANl v. Gaie
GAIE] v. Caius
dAIE2, prenume vechi, foarte rar
folosit în prezent, lăsând locul fomei
culte Cc7z.%s. După unii specialişti este
un prenume provenit din latina veche,
şi folosit în fomele Gcrz.#s', Gdz., Gc5z.cr,
prin influenţa subst. gczz.e. Dar în lati-
nă este atestat prenumele Gcrz.z/s, Gc}z.,
Gcrz.cz, fome care au un derivat cu-
noscut, foma Gc7z.cz7?c/s, cu sensul „al
lui Gaius". Gczz.cr#%s, Gczz.c}#c}, Gcrz.cr73z.
sunt fome adjectivale care au acelaşi
sens „al lui Gcrz.c;s'", „referitor la Gczj.cz,
-c}e". Această fomă este atestată în
onomastica creştină din perioada tim-
purie, în varianta Gczz.c!7?. Fiind un nu-
me vechi, din primele secole, îl vom
găsi atestat în S!.#cz#c7r: a) S/ Â4c. Gc7z.e
(scris şi Gczz.c7), nepotul S/ E#s/oĂz.e,
preotul, a suferit martiriul împreună
cu unchiul său şi cei trei copii ai săi,
Z,o/z.cz, Prov şi Ur6cr7z, fiind decapi-
taţi în ziua de 23 iunie, zi de pomeni-
re a lor în Biserica Răsăriteană v. Ur-
ban; b) S/ A4c. Gc7z.c7#, cel ce a suferit
martiriul prin ardere cu foc, împreu-
nîa cN Gaie, Marcu, Macarie, Neof it sti
Z!.72o7? şi care se pomenesc în Biseri-
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
ca Orientală la 11 august; c) S/ M-z./ă
GCJz.cz#z., martiră care a trăit în timpul
împăratului Diocleţian, fecioară ce a
ales viaţa monahală. Împreună cu ea
a părăsit lumea mondenă a Romei şi
frumoasa JtJPsz.mz.cz, amândouă de ori-
gine aristocrată, aşa încât împăratul
dorea ca RzPsz.77!z.cz să fie la palat. Ca
să se salveze, cele două aristocrate au
fiigit în Amenia, unde au fost prin-
se de soldaţi, şi Rz2?Sz.mz.ez. i s-a apli-
cat cea mai cumplită pedeapsă, fiind
supusă torturii prin scoaterea ochilor
şi tăierea trupului în bucăţi. Împreu-
nă cu ea au fost ucişi şaptezeci de băr-
baţi şi treizeci şi două de femei. Sfar-
şitul monahiei Gcrz.cr77z. a fost tot atât de
cumplit, prin jupuire şi zdrobirea mă-
dularelor cu pietre, apoi i s-a tăiat ca-
pul. Pomenirea lor se face în Biserica
Răsăriteană la\ 30 septembrie v. Rip-
simia; d) S/ 4posţo/ Goz.e v. Filolog;
e) S/ A4C. Gcrz.e, unul dintre cei 40 de
mucenici din lacul Sevastia, pomenit
la 9 martie în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească sunt
atestate mai multe variante: Gczz.2f,
Gaiul, Gaia, Gaiia, Gaiiaca, Gai-
iacu, Gaiculescu, Gaica. ^TiL preze",
sunt atestate ca nume de familie'for-
"ehe.. Gaia, Gaici, Gaicu, Gaicules-
cu, Gaie, Gaina.
GAIU v. Gaie
GAIU v. Caius
GALACTION, prenume prove-
nit din gr. Fci^uKttov (Galâction) de-
rivat de la subst. yG^ci (gâla) „lapte",
de unde şi subst. rct^o[Kt"c (Galarc-
tias) „Calea lactee" sau „Calea lapte-
Jui", cu sensul figurat de „ceea ce este
G
pur", „imaculat", „care aparţine ceru-
lui". Acest sens al variantei cuvântu-
lui a făcut să fie preluat ca nume de
mulţi creştini. În S!7?czxc" este atestat
numele unor mucenici: a) S/ A4c. Gcz-
/czc/z.o72 v. Hpistimia; b) S/ A4c. Gcz-
/czcJz.o# a pătimit împreună cu Pom-
bian, fiind bătuţi şi aruncaţi în mare
la 22 iunie, zi de pomenire. Menţio-
nez şi interesantul punct de vedere al
colegilor mei, greci (NOEL), care au
înregistrat numele ^m foma m^q€Lov
(Galâzion), locuitor al oraşului de pe
Dunăre, Galaţi, scris ca prenume cu
majusculă.
În onomastica românească prenu-
mele este întâlnit mai frecvent în me-
diul eclesiastic şi în cel monahal: Gcz-
laction, Galation, Galaftion, Galafi
ton, Faraf ;on, Galanton.
GALATEIA, prenume femi-
nin puţin obişnuit astăzi, la baza că-
ruia stă numele uneia dintre perso-
najele mitologiei greceşti, rG^cms{ct
(Galateia), fiica lui Nereos, deci una
din Nereide, de care se îndrăgosteş-
te ciclopul Polifem. Fiind un prenu-
me primit de creştini la botez, putem
spune că a intrat în circuitul onomas-
tic creştin, fără însă să fie cunoscută o
Sfântă care a purtat acest nume. Este
preluat pe cale cultă.
GALEA v. Galina
GALIAN v. Galie
GALIC v. Galie
GALIE, prenume mai rar întâlnit
astăzi, semnificaţia lui primară fiind
aceea de „locuitor al Galiei". Nume-
le provine din foma latină Gc}//#S şi

11'11
nl,'Nt`,,N (;til_
l,t",' (`]t,_
"', , lţ,l,llş(,lNCu,
It,Ill,,H II`,Iila,
1'' ,,,,,, 1 t ,,Hlă.şanu,
Iillp { i`Î'Ilt\Li, Tr++ere-
11 WA i im !imli'(\t multe
iii|llp, ili`f lviil\j ilo la foma
|tHIly l i'iilţ+\ €ftilea, Gale-
IP.lMi { i'iilT`iit'(}, Gales, Ga-
thllpi tliiliil.\i'lil, Galeţa, Ga-
Ilii lliilliiMi, €i(ilica, Galice,
g,iiiii, i |ii|i\a|, {;6i|icovschi, Ga-
* 1'„1,,}
f|i\ I iN7\H ( jAI]INI, prenume fe-
wmlii iiii iiii+it i'hHi)findit în onomasti-
i diiiHin`ii!i!\p iiiei în cea româneâs-
ţ 1 « li!i," i)i'ciiumelui se află nume-
i !lw !"i«»in« din mitologia greacă,
i , iĂ i iw i ( ( l«16ne), cu care era denumi-
tn iiim tll]ili'e Nereide, iar în neogrea-
eA Mili,il(u 6ycy/G7?e înseamnă „calm",
„"]lm((\tc". Formei greceşti, Gc7/G-
/iitf Tl i:()i'CSpunde şi o formă de mas-
i )iiliii, (7Tcy/g#os', ambele având la bază
m ii{lj, yot^nvLo€ (gal6nios) „senin",
„Hilm", „1iniştit". De aceea numele
ii r()Lqt preferat de creştinii răsăriteni,
llîn(l atestat încă din sec. al lI-lea şi
AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
i)iii.l«t (lc martiri: S/ A4c. Gc7/z.72z. a su-
J `iţlt' i"i.tiriul împreună cu S/ M-zţă
iillda (Calidu v. Ca\îîm. Prenumele
t)Lqto i.olativ ffecvent în onomastica ru-
H« Şi, sub această influenţă, şi în Mol-
(lova. Forma hipocoristică în limba
i.l`Să este Gc7/ec7.
În onomastica românească avem
două atestări mai vechi, GĂ/z.73cr, Gcr-
/e#z.c7, monahia. În limba română con-
temporană avem unele fome deveni-
te nume de familie, fiind înregistrate
sub variantele: Gc!/z.7?, Go/z.73esc%, Gcz-
lini, Galinistor, Galis, Galisch, Ga-
liş, Gall, Gallea, Gallin.
GASPAR, prenume rar întâlnit în
onomastica românească din toate tim-
purile. Singura zonă în care este ceva
mai ffecvent e Transilvania, datorită
influenţei Bisericii Apusene. La ba-
za numelui stă o formă din latina târ-
zie, Gc7Spc}r#s. Se ştie că este numele
unuia dintre „cei trei crai de la răsă-
rŢf. , rm;g;ii, Gaspar, Melch.ior, Balta-
zc77`. După mai multe ipoteze asupra
acestui nume, lingvistul Christian lo-
nescu (MEO,1975) se opreşte asupra
teoriei care apropie numele de for-
ma iraniană Gd/%cr§pczr, o fomă ca-
re &r proveri din Gundophar, Winda-
/crr77crĂ, foarte aproape de foma din
vechea persană, i4;j.#c7o%wc7r?7?c} „ca-
re are splendoare", cuLreferire la o di-
vinitate. Având în vedere simbolul
prezenţei magilor, care s-au orientat
după steaua călăuzitoare, s-ar expli-
ca această, apropiere. Alţi specialişti
dau foma gr. rcto7"pTi€ (Gâspares)
din foma iraniană gczzbcrr „vistier"
(DOR). Prezent în Transilvania, se re-
marcă ffecvenţa variantelor cu ş, da-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
torită influenţei gemane de pronunţa-
re a grupului sp, deci vom avea: Gc7ş-
pczr, Gqşper, toate întâlnite astăzi ca
nume de familie. Biserica Apuseană
pomeneşte la 28 decembrie pe Ferj.-
citulGaspardeBufialo,rrEsc"f+aŢ`o-
ma, la 6 ianuarie (1786-1837), supra-
numit şi Apostolul deznădăjduiţilor.
Forme vechi atestate în docu-
mentele româneşti: Gczspcrr, Gc}§pGr,
Gasper, qaşpc[r, Găşpăroîu, Gaşpăr,
Gcrşper, Ccr/Z)c}r. Ca nume de familie
este fi.ecvent în limba română con-
temporană, atât în foma GczSpczr, cât
şi Gcrşpczr, dar şi în derivate: Gc}spc!-
ric, Gasparinato, Gasparovici, Gas-
păr, Gaspor.
GAVRIIL v. Gabriel
GEMINIAN v. Gemma
GEMINIAN v. Lucia
GEMMA, prenume pe care îl gă-
sim atestat în calendarul creştin al ce-
1or două Biserici tradiţionale. Prenu-
mele se explică printr-un subst. co-
mun din limba latină, gemmc} „boboc
defloare"„perlă"„piatrăpreţioasă".
Gem!.#z.cz#, aparent din aceeaşi familie
lexicală, din punct de vedere fomal
fiind foarte apropiate, dar din punct
de vedere semantic nu au nimic co-
mun. Cel de-al doilea nume provine
din alt cuvânt, la baza căruia se află
subst. comun latin gemz.7Î#§, la plural
gemini, -orum „ge"erLi". Geminian,
prenumele, a rezultat dintr-un adj.
format cu suf. -c77?, însemnând „cel
care este din gemeni". Cele două for-
me de prenume se află în Si.r2czxczr sau
în ceea ce se numeşte, adesea, 7rz.e/z.-
G
le Sf tnţilor: a.) Fericita Gemma, o Se-
cioară plină de sfinţenie, care a sufe-
rit, cu multă dragoste şi devotament
faţă de lisus Hristos şi Maica Dom-
nului, pentm iertarea păcatelor tutu-
ror acelora pentm care se ruga neîn-
cetat. Cu o experienţă religioasă spe-
cială şi cu o viaţă aparte, a trăit între
1878-1903, în Camigliano, provincia
Lucca, în ltalia. Pomenirea ei se fa-
ce în Biserica Romano-catolică în zi-
ua de 10 aprilie; b) S/ A4c. Ge77ţ!.#z.czn
este fiul Sf. Lucia şi a suferit marti-
riul prin tăierea capului,. în ziua de 17
septembrie, zi de pomenire a Sfantu-
lui în Biserica Orientală. Gemc} sau
Gem777c} este un nume frecvent astăzi,
purtat de creştinele catolice.
GENEROSA v. Ianuarie
GEORGE v. Gheorghe
GERARD, GERARDA, prenu-
me de origine gemanică, ce are la
bază un cuvânt compus din două ele-
mente lexicale vechi: ger „suliţă" +
hard „tare". 0 astfel de armă consti-
tuia principalul instrument folosit la
vânătoare, un atribut care a fost ex-
tins asupra celor ce-1 foloseau. De
aceea sensul figurat care stă la ba-
za numelui este tradus j)rin adjecti-
vul „viteaz", „curajos", sens de care
se ţine seama la alegerea lui ca nu-
rne de botez. în Martirologiul Ro-
man c:ste co"e"oHa:1 Sf Mc. Gerard,
trecut la Domnul, prin supliciu, în
anul 1047. A fost episcop de Morise-
na (veche cetate fortificată din sec. al
VII-1ea până în sec. XI), devastată de
barbari, pe ruinele căreia se află as-
tăzi oraşul Cenad. Aici, în Morisena,
G AURELIA BĂLAN-M I HAILOVIc l
a fost o mare mănăstire cu hramul S/
Proroc loan Botezătorul, zidl#a ^i":
inte de anul 1002. S/ A4c. Gcrczrc7 es-
te prins, în timp ce se îndrepta spre
Alba Regia (astăzi, Szekes Fehervâr,
în Ungaria), „bătut cu pietre şi apoi
străpuns cu' suliţa", undeva pe ma-
lul Dunării (VS 11, p. 148). În calen-
darul Bisericii Romano-catolice Sf.
Mc. Gerard este prăznuit în ziua de
24 septembrie şi 3 octombrie. For-
ma feminină, Gerczrc7cr, este mai pu-
ţin frecventă în comparţie cu numele
masc. Gerard.
GHEDEON, prenume rar întâlnit
astăzi. De origine biblică, din ebraicul
gidhom „tăie;re" , Ghedeon ^LrLsemnea:
ză „tăietor de lemne", figurat „război-
nic". Numele său apare în Cartea /#-
decătorii, tiiri Vechiul Testament, ^ţrL
care sunt descrise faptele sale de vite-
jie,, insuflate de Dumnezeu pentru eli-
berarea lui lsrael de sub ameninţări-
le pemanente ale madianiţilor, o po-
pulaţie idolatră numită după numele
conducătorului lor, A4czdz.cz7z.. „ Şz. că-
utâmd Dorymul spre el, a zis: «Mergi
cu această putere a ta şi izbăveşte pe
lsrael din mâinile madianiţilor. Iată,
Eu te trimit!» Atunci Ghedeon a zis:
«Doamne, cum să`izbăvesc eu pe ls-
rael? Iată, nearyml ,meu este cel mai
sărac din seminţia lui Manase, iar eu
surti cel mai mic în casa tatălui meu».
Doirmul însă i-a zis: «Eu voifi cu tine
şi tu vei bate pe madianiţi, ca pe un
sz.7egafr o774»" (Judecătorii 6,14-16).
Prenumele este prezent în
onomastica românească din perioa-
da veche, în documente din sec. al
XVI-1ea şi al XVII-1ea, mai ales în lu-
mea ecleziastică: GĂecJeon, GĂedz.o7?,
Ghedeoni, Ghedeiu, Ghediul, Ghidi-
on, Ghidionescu, Ghidioanu, Ghide-
on, .Ghidinescu; Ghidu, Ghidul, Ghi-
da, Ghidan,, Ghide, Ghidea, Ghide-
ia, Ghidel, Ghidia, Ghidiu, Ghidoul,
Ghilduşi, Ghidiban, Ghidigol.
GHELASIE, prenume creştin
mai puţin obişnuit, are la bază un
adjectiv grecesc, dar nu este atestat
ca nume propriu în greacă. La baza
acestui prenume se află un verb gre-
cesc yg^uogi® (gelaseio) „a zâmbi",
„a fi vesel", cu adj. y8^ciowos, -wn
(gelâsinos-ine) „zâmbitor", „vesel".
în onomasticonul creştirL SurLt ates-
taţi mai mulţi Sfinţi cu acest nume:
a) S/ A4lc. GĂe/czs'z.e, unul din cei ze-
ce mărturisitori ai lui Hristos în Cre-
ta, ucişi la 23 decembrie, zi de po-
menire a acestora în Biserica Orien-
tală; b) S/ A4îc. GĂe/crsz.e, despre care
nu se ştie decât că a pătimit şi a mu-
rit ucis de sabie la 6 iunie, zi de po-
menire a Sfântului în Biserica Ori-
entală; c) S/ C%v. GĂe/c}sz.e, săvârşit
în 3 1 decembrie, zi de pomenire a sa
în Biserica Răsăriteană; d) S/ 4rĂz.-
episcop Ghelasie de la Râmeţ, o ve-
che mănăstire din judeţul Alba, con-
struită în sec. al XIV-1ea şi distrusă
în anul 1762, din ordinul Mariei Te-
reza, de tunurile generalului austriac
Bukow. A fost reconstruită şi redată
ca aşezământ monahicesc după 1918.
Aici se păstrează vie tradiţia vieţuirii
unui Sfânt cu numele Ghelasie, ales
ca arhiepiscop al românilor din Tran-
silvania. Numele său s-a găsit în pisa-
nia mănăstirii, datând din 2 iulie, anul
1377, scris de zugravul Mihul de la
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Crişul Alb. În mănăstire se află şi o re-
1icvă din sfintele moaşte, un craniu ce
a fost găsit în chip miraculos, adus de
apele mari 'până în Sfântul Altar, un
craniu bine mirositor şi cu darul vin-
decărilor. Mulţi bolnavi din zonă au
fost vindecaţi, de aceea miracolele, în
special cele de vindecare, sunt pentru
cei ce cred în puterea lui Dumnezeu şi
harul Său o dovadă a dragostei şi a mi-
1ei nemărginite pentm oameni, daruri
primite prin Sfinţii Săi. Canonizarea
oficială a Sf. Ghelasie s-a făcut de că-
tre Sfântul Sinod la 20 iunie 1992, iar
canonizarea solemnă a avut loc la Râ-
meţ la 29 iunie. Pomenirea Sfantului
se face în Biserica noastră la 30 iunie;
e) S/ A4:c. G%e/c}sz.e v. Eusebiu.
În onomastica românească nu-
mele pare să fi avut o relativă ffec~
venţă în Evul Mediu timpuriu, căci
sunt numeroase variantele atestate în
Moldova şi Transilvania: GĂe/crs'Ge,
Ghelase, Ghelea, Velase, Ghilasie,
Ghilasă, Ghilea, Ghilafti, Ghelafi,
Lc}s'z.e, Lczseczs'c#. Astăzi este înregis-
trat ca nume de familie în mai multe
va;r.TÎŢrrhe.. Ghelasan, Ghelasie, Ghe-
laşi, Ghelesan, Ghelezan, Ghilezan.
GHE NAD IE , GHENADIA ,
vechi nume româneşti care au fost
relativ frecvente, mai ales în sec. al
XVI-lea şi al XVII-lea, dar care au
dispărutdincauzaştergeriimotivaţiei
semantice. Provine dintr-un nume de
persoană grecesc, rsvwsios (Gen-
nâdios, Gennâdia), cu o semnificaţie
foarte clară, de la ygvvq, -ygvwsoc
g6nna, gennâdos) „naştere". For-
ma r€wcLstos este o fomă popula-
ră, la baza căreia se află două cuvinte:
233
G
ysvvG „naştere" + lat. Dios, de la for-
ma liter.ară lat. Dec!s' „zeu", „Dum-
nezeu", deci este numele popular al
Naşterii Domnului, în traducere lite-
rală, „Naşterea lui Dumnezeu". Es-
te un prenume care a fost folosit mai
ales în lumea ecleziastică, fiind un
nume onorat de patriarhi şi monahi ai
Bisericii Universale, datorită semni-
ficaţiei teoforice clare: a) C%v. GĂe-
7zcrc7z.e, patriarhul Constantinopolului
(458-471),pomenitînBisericaRăsă-
riteană la 25 august; b) C%v. GĂe#c7-
c7j.e, supranumit Sc%oJczrz.oS „Înţelep-
tul", patriarh al Constantinopolului în
1453 şi după cucerirea şi căderea ce-
tăţii sub dominaţia otomană; c) C%v.
G%e#c}c7;.e, supranumit Vatopedul, de
la Mănăstirea Vatoped din Sfântul
Munte, trecut în Sz.7?czxczr ca acela care
s-a învrednicit a vedea minuneâ Mai-
cii Domnului, prin careL a făcut să iz-
voi.ască untdelemn într-un vas de păs-
trare a undelemnului, de multă vreme
gol. Pomenirea sa se face în Biserica
Răsăriteană la 17 noiembrie.
În onomastica românea§că' pre-
numele este atestat în timpul lui Şte-
fan cel Mare, sec. al XV-lea, mai ales
ca nume de ieromonahi şi egumeni,
şi va câştiga teren în sec. al XVI-lea
şL z`l XVT1~\e&.. Ghenadiu, Ghenu,
Ghenea, Ghenescu, Gheneu, Ghe-
neş, Ghiyioiu, Ghenu; Ghenoiu, Ghe-
no-vici, Ghenca, Ghenc'ea, Ghenciul ;
Ghin, Ghine, Ghinea, Ghinescu, Ghi-
mia, Ghiniţa, Ghiniţă, Ghiniu, Ghi-
nu, Ghinoiu, Ghimţ, Ghincu, Ghin-
cul, Ghincea, Ghinciul , ţorme ^Tr\ ca;re
dominant este primul element, ge#7?cz
„rrîrşhere*, (cM sife;refzăîi) Nadia, Nad,
Nadu, Nadeş , Nadiş , Nadeşu; (îrs;Mz:i)

!,,1/,,
icscu, Gheneş,
Gheniş,
oiu, Ghenov,
riF Ghenţu, Ghenţu,
Ghenu, Ghemus, Ghe-
( lliiiiiii|, Ghinea, toa:le t[H"e dB
l ll' „ i l ll '
iJI"ORGHE, GHEORGHI-
Ny\w i}i'eiiume deosebit de frecvente
m uii()mastica românească, ocupând
lunil €tl treilea, după lonE şi Nicolae,
i" i\ceeaşi frecvenţă fiind întâlnite şi
`i\n i.cstul lumii creştine, datorită vie-
|ii şi minunilor săvârşite de S/ Mczre
Mc. GĂeorgĂe, purtătorul de biruinţă.
Prenumele datează dintr-o perioadă
mult mai veche decât cea bizantină,
fiind atestat înainte de Bizanţ, la Pla-
ton. rscopyto€ (Ge6rgios), ca prenu-
me, reproduce un substantiv comun
frecvent în perioada greco-romană,
subst. ysa)pyo5 „agricultor" sau „lu-
crător al pământului". La greci, a fost
şi este pronunţat şi /orgos, prin în-
muierea lui g în preajma lui i sau e,
fomă pe care o avem şi noi, atesta-
tă chiar din primele decenii ale sec.
al XV-lea.
Derivatele hipocoristice sunt atât
de numeroase, încât le reţinem doar
pe cele mai frecvente: GĂeorgĂj.-
ţă, Ghiţă, George, Georgică, Gică,
Georgeta, Geta, Getuţa, Iorgu, Ior-
gczcĂz. etc. Sunt mai mulţi Sfinţi care
au purtat acest nume: a) S/ Mczre Mc. '
GĂeorgĂe, marele martir, iubit şi cin-
stit în mod deosebit de întreaga Bi-
serică creştină. Asemeni Sf. Mihail,
este socotit patronul armatei. Marti-
riul Sfântului a avut loc în Nicomi-
234
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
dia, sub domnia lui Diocleţian. Origi-
nar din Capadocia, este născut într-o
familie de creştini de neam bun şi
foarte bogată. Având domenii întin-
se în Palestina, familia i-a asigurat o
educaţie deosebită, a fost întotdeau-
na deschis învăţăturii, viteaz şi loial
căpeteniilor amatei. Este ales tribun
şi primeşte toate distincţiile, fiind
numit comandant-şef al amatei şi,
în această calitate, a fost invitat per-
sonal de împăratul Diocleţian. Este
chestionat şi va răspunde direct la în-
trebările privitoare la credinţă şi cult,
mărturisind că este ostaşul lui lisus
Hristos. Din acest moment, al dez-
văluirii, încep supliciile mari, urmă-
rindu-se să fie ucis în cele mai cum-
plite torturi, spre a fi exemplu tuturor
ostaşilor. Totul a eşuat, căci Sfantul
era sub harul lui Hristos şi ieşea ne-
vătămat din cele mai cumplite torturi.
Văzând toate acestea, soţia împăratu-
lui Diocleţian, 4/excz#c7rcz, a crezut în
Dumnezeul lui Gheorghe, şi s-a bo-
tezat, mărturisind credinţa ei, în mo-
mentul în care în templu, la rugăciu-
:îaarâs:âgâ::srg.hîeitpoîai::11;i::ncă::t:
nă şi pe ea la moarte, prin decapitare,
odată cu Sf. Gheorghe, la 23 aprilie.
Este ucisă la 21 aprilie v. Alexandru.
Trebuie reţinut faptul că minunile fă-
cute de Sf. Mare Mc. Gheorghe, du-
pă adomire, sunt impresionante şi
au adus la credinţă mii de oameni.
Unul dintre miracole este reprezentat
în iconografia bizantină a Sf. Gheor-
ghe, când ucide cu suliţa un balaur,
fapt care s-ar fi petrecut în Berit, cu
totul extraordinar, ce ar fi făcut să se
convertească 25.000 de suflete; b) §/
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
Cuv. Gheorghe, Mărturisitorul, s"
pranume dat de tenacitatea sa de a
rămâne în dreapta credinţă. Episcop
al Antiohiei Pisidei, în perioada ico-
noclaştilor, a rămas în istoria Bise-
ricii Orientale ca unul dintre cei ca-
re au depus toate eforturile spre a în-
1ătura erezia distrugerii icoanelor. A
scris tuturor episcopilor, cerându-le
o întâlnire la Constantinopol pentm
a opri dezastrul distrugerii icoanelor.
Aici, după Sinod, rămâne izolat, căci
cei mai mulţi dintre participanţi, ce-
dând sub presiunile împăratului Le-
on lsaurul, au fost de acord cu icono-
clasmul. Sf. Gheorghe este surghiu-
nit şi osândit la mare suferinţă, din
pricina căreia se stinge în acest sur-
ghiun, 1a 19 aprilie, zi de pomenire a
Sfântului în Biserica Orientală; c) S/
Cuv. Gheorghe Hozevitul, s,"prtm"
me provenit din numele pustiei Ho-
zeva, din Ţara Sfântă. Sfântul este un
cucemic care a plecat la lerusalim să
se închine la Sfântul Momânt şi la
toate locurile în care a poposit Mân-
tuitorul. Aici, în pustiul de cremene,
departe de lerusalim, este cucerit de
pacea locului şi rămâne ca monah la
Mănăstirea Hozeva, unde a dus o via-
ţă aspră de rugăciune, post şi prive-
ghere, de întrajutorare a celor lipsiţi,
devenind un model de virtute şi sfin-
ţenie pentru fraţii din mănăstire. Se
mută la Domnul în s ianuarie, zi de
pomenire a sa în Biserica Orientală;
d) S/ A4lc. GĂeorgĂe v. Emanuel;
e) Sf : Mc. Gheorghe v .TLmiih.
În onomastica românească numă-
rul variantelor, rezultate din deri-
vare şi compunere, este impresio-
nant de mare: Zorzc} (1400), GĂer-
G
ghina (1415), Gherghiţa (1453), un
toponim, 4cr GĂeorgĂe (1465), J%-
ga, Ganea (14]5), Giurge, Giurcă,
Gz.%rcr, GĂj.z{rc} (1489), toate înregis-
trate în documentele moldovene din
timpul lui Ştefan cel Mare. Evoluţii:
Gheorghe, Gheorghea, Gheorghelaş,
Gheorghi,Gheorghie,Orghie,Gheor-
ghieş, Gheorghian, Ghiorghină,
Ghiorghioiu, Ghiorghion, Ghiorghi-
şor, Ghiorghiu, Gheiorghie, Ghior-
ghina, Ghiorghinoiu, Ghiorghinescu,
Gheorghiţa, Ghiorghiţă, Ghiorghi-
ţan, Ghiţă, Ghiţău, Ghiţa, Ghiţan,
Ghiţea, Ghiţescu, Ghiţeş, Ghiţoi,
Ghiţoiu, Ghiţuică, Ghiţun, Ghiţules-
cu, Ghiţulan,. Gheorgan, Gheorga-
nii, Gane, Ganea, Ghorgoman,
Gheorghică, Ghica, Ghiccm, Ghi-
cul, Ghiculeţ, Ghiculescu,. Gheordie,
Diorde, Diurdea, Diordei, Dorda,
Dorde,. Ghierghie, Ghierghe, Gher-
ghi, Gherghie, Gherghe, Gherghea-
sa, Gherghescul, Gherghei, Ghergăe,
Ghergheş, Ghergheşan, Gherghiş,
Gherghişarm, Gherga, Gherghtu,
Ghergul, Ghergulescu, Gherguş,
Gherghin, Gherghina, Gherghena,
Gherghinica, Gherghinoiu, Gher-
ghinar, Gherghiţă, Gherghiţa, Ghei.~
ghiţoiu ; Gherghentie, Ghirghi, Ghir-
ghie, Ghirgiu; Gorghe, Gorghie,
Gorghe, Gorghea, Gorgea, Gorjea,
Gorgescu, Gorgiulescu, Gorga, Gor-
goae, Gorghi, Gorghieş, Gorghiţă,
Gorguţa, Gorgul, Gorgan, Gorganu,
Gorgon, Orgon, Gărgan, Gorgoni-
e. Gorgoiu, Gorghină, Gorgoceală,
Gorgota, Gorgotescu Gorgos, Gor-
ghias; Horghie, Horghea, Orghie;
Gog, Goga, Gogan, Gogul, Gogan-
cea, Gogănici, Gogea, Gogia, Go-

Ghuii{i, Ghena(1e, GlieiicitJe',Ncii,;
n{ii.c, Ghen{iş, Gliciie,Nc
Glierighea, GhciiicJI, Giliui
Gheni|.ăi, Glicii(!.|`, €;Iicil(L
Ghenovicl, C]licii|, (
Gheniiilc\#eii, (ill{')114
nuş, Ghcniii, (ili.
familic'
_, iorgachi, Iur~
-Iorghiceni,Iurghiceni;
1oi.da, Iordache, (Gheordache), Ior-
gachi, Iordachia, Ieordache, Iordă-
cuţă, Iordăchescu, Iordăchioiii; Iuca,
Iucaş, Iucaşanul, Iucul, Iucuş, Iocu~
şeni, Iucşă, Iucşa; Giorgia, Giorgiu,
Giurgea, Giurgescu, Giurgi, Giurgi-
că, Giurgilă, Giurgeaca, Giurgeală,
Giurgeu, Giurgin, Giurgiţa, Giurgiu,
Giurgiuca, Giuca, Giucă, Giurgiu-
man, Giurgiw, Giurgiov, Girgina,
Giurgiwul, Giurgiwan, Giurgiu-
vean, Giurja, Giurjea, Jurgea, Girgi-
na, Ghiurghiu, Ghiurghiulaţ, Giurg,
Giurcă, Giurgachi;Jurg, Jurga, Jur-
gea, Jurja, Jurj, Jurja, Jurjă, Jurjiu, ynpctois-8a]s (gerâsis, -eos) „cinste",
Jurjoaia, Jurje, Jurjea, Jurjcmescul,
Jurjon, Jurjuman, Jorj, Jorja, Jor-
je, Jorjeni (Giurgeni) ,. (S"b Ţrifl"er+
ţă ucraineană) Je/rt7, Ja/recz, J#re§c%/,
Jurel, Jurca, Jurcă (Giurcă); Jora,
Joran, Joranu, Jorea, Joriţă, Jorca;
Iurg, Iurga, Iurghiu, Iurgachie, Iur-
ghici; Iura, Iuraşcu, Ioraşcu, Uraş-
cu, Iurie, Iurii, Iuriescul, Urie, Uriia,
Uriian, Urianu, Iuriaş, Iure, Iures-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVI CI
Iureş, Iurincu, Iurşa, Iurc, Iur-
Iurcani, Iurco, Iurcu; Iorc,
\,;J;:;;;
\pu,. Iuga, Iugaş, Iugşa,. (s"b irrflw
'\bulgar-a) Gociu, Gociul, Goceşti,
i|ă, Goceanu; Goţa, Goţul, 'Goţe,
t`ală, Goşu, Goşea, Goşotu, Go-
'.,Got, Gota, Gote, Gotea, Goteş,
't.! (din lat. Scz7?c/#s Gz.orgJ.#s/
Q \rs5âsnt#tff,z,Ssâăn%#,Ssâân#
Tângiorgiu,. Giorzu, Giorzul,
''t'.t,, Georza; i Gorza, Sânjorz,
\{\!, Sânjorj, Sânzor, Zorza
` . ,vu}`, Sors, Zorzi, zjis şî Jurge, Zor-
ge, zjis sti Zorj , Zorzilă, Săngheorghii,
Sz.7?gĂGorg%e. Această mare dezvol-
tare a fomelor, pe diferite niveluri
ale istoriei limbii române, sub diferi-
te influenţe, demonstrează vechimea
şi frecvenţa acestui nume la români,
explicată în primul rând prin cultul
deosebit de care se bucură Sf. Gheor-
ghe, Mare Mc., patronul a numeroase
biserici din toată lumea creştină.
GHERASIM, prenume care. a
fost foarte răspândit în toate zone-
le locuite de români, atestat din sec.
al XV-lea. Numele este de origine
grecească, rgpGotHo€ (Gherasimos),
fomat pe baza unui cuvânt obişnuit,
„onoare", epitete legate de senectute,
de forţa şi înţelepciunea celor care au
„îmbătrânit fhimos şi înţelept". For-
ma de la care avem numele este un
adj. cu teminaţia -z'mos, riispootHo€
(Gerasimos) dar şi HipctoLLoc (Ge-
râsmos)„celcareaparţinesenectuţii",
„cel încoronat cu cinste şi onoare".
Prenumele este frecvent în onomas-
tica creştină şi este atestat în primele
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
secole ale creştinismului: a) S/ C1/v.
Gherasim de la lordan , a:ria,, Ewtiiăa, un
monah înduhovnicit, originar din Ly-
cia şi stabilit în Palestina, unde a.zidit
o lavră cu 70 de chilii, în mijlocul că-
reia s-a ridicat o altă mănăstire pentm ,
cenobiţi. Sf. Cuv. Gherasim ducea o
viaţă deosebit de aspră, în mare post
-doar pâine, smochine şi apă -, mul-
tă rugăciune şi tăcere. În timpul Sfân-
tului Post al Paştelui nu se hrănea de-
cât cu Sjî77Ze/e rczz.7?e. Avea puteri de-
osebite asupra tuturor fiinţelor, toate
animalele sălbati66 dându-i asculta-
re. Biserica Orientală face pomenirea
sa la 4 martie; b) C%v. G%e7^c]sz.77? ce/
Nou, s."pKa;"m:if Sihastrul din Pe-
/opo7tez, ale cărui moaşte se află în
Chefalonia. Biserica Orientală îl po-
meneşte la\ 16 august; c) C#i/. GĂe!-
rczsz.7#, supranumit Bz.zcz#fz.#c//, pome-
nit de Biserica Orientală la 7 aprilie;
d) Cuv. Gherasim Vlahul, ritiopo\±t
de Filadelfia, în Asia Mică, este 'pă-
rintele lexicografiei neoelene, care
tipăreşte un dicţionar tezaur în patru
limbi: greacă, la.tină, italiană şi fl.an-
ceză, în anul 1559. Lucrarea a circu-
1at mult în ţara noastră, fiind folosită
de generaţii de scriitori ca Alecu Rus-
so, Vasile Alecsandri şi alţii, dovadă
că s-au păstrat câteva ediţii la Bibli-
oteca Universitară din laşi, ediţii rare
care nu se găsesc în bibliotecile euro-
pene, cu excepţia câte unui exemplar
la Atena şi la Londra; aromân sau
vlah din Creta (Heraclion).
Prenumele este foarte 'vechi în
onomastica românească. În anul
1444, este amintit un egumen de la
Mănăstirea Tismana, numele fiind
atestat în acelaşi timp şi în documen-
G
tele din Moldova. Variantele în care
a circulat numele sunt: GĂ€rcrs'e, cel
mai răspândit, GĂerc}s'ăm, GĂerăs'z.7Î,
Gherasi, Gherasie, Gherăsoiu, Bgi~
rosân, Gherazie, Garasim, (prLn îrrfl.
ucr.) Harasim, Harasima, Harasam,
Gher, Ghera, Gerachi, Gheran, Ghe-
rea, Ghereanu, Gheroiul, Gherăşan-
ca, Gheruşa, Ghercu, Ghercea, Gher:
ciu, Gherachina, Ghervasie. A:idi,^rr+
tâlnim un nume prestigios de vlah din
lraclion, capitala Cretei, cunoscut
sub numele Gherasim Vlahul Q\n gre-
ceşte rl|8po[olHoc B^ctxoe).
Astăzi este ffecvent ca nume de
fa:rriitiie.. Gherasă, Gherase, Ghera-
sie, Gherasim, Gherasimat, Ghera-
simatos , Ghe;asimescu, Gherasimov,
Gherasoiu, Gheraszim, Gherăiescu,
Gherăsănescu, Gherăscu, Gherăso-
iu, Gherăşoiu.
GHERMAN, prenume cu o ve-
chime şi o ffecvenţă destul de mari
în onomastica creştină românească.
Este uşor de recunoscut ca formă şi
conţinut semantic, fiind umaşul la-
tinescului Germc7##s', un adjectiv ca-
re se folosea pe lângă subst. ca/rczfe
şi sorc5, cu sensul de „bun", „născut
din aceiaşi părinţi"; în româneşte sin-
tagma, „frate bun sau drept", figurat,
„veritabil", „autentic". Nume foarte
răspândit în onomâstica creştină, fi-
ind atestat în primele secole ca pre-
nume de martiri: a) S/ GĂermcz#, pc7-
triarhul Constantinopolului, ft"l urii
patrician cu numele Jc4§/z.7?z.cz7!. În-
că din tinereţe, se face cunoscut prin
evlavie şi înţelepciune. Este remar-
cat în rândul clericilor prin calităţi
ce-l fac să fie ales episcop al Cize-

Ghena, Ghenade, Ghcn(i(Ip',"i>
nare, Ghenaş, Ghciie,Hcii, f +F-T:,
Ghenghea, Gheiilcl, €jht =>`
Gheniţă, C}heii().|`, (il
Ghenovici, Glicii|, (
Ghenţule,Seti, (`ilit.,iwp+
nuş, Ghe""l,,
familic`
r-
riczece ani.
~_~.uadă frământată au
rieroase lucrări în care se
r- 3ază necesitatea păstrării
fflrj}fflrriiTHffl
cultului icoanelor, precum şi necesi-
tatea conservării adevăratei credin-
ţe, nealterată de apariţia ereziilor. Se
stinge la 12 mai 733, zi de pomeni-
re a Sfântului în Biserica Răsăritea-
nă; b) S/ A4c. GĂer7#c77Î a trăit în tim-
pul persecuţiilor lui Traian, când un
episcop cu numele 4s'fJ.e a fost spân-
zurat pe cruce, moarte râvnită şi co-
mentată pozitiv de cei doi ostaşi,
G%ermcz7z şi Peregrz.78. Au fost pârâţi
şi chemaţi în faţa superiorilor, unde
au mărturisit credinţa lor şi au fost
aruncaţi împreună cu alţi creştini, Z#
chian, Pombie, Isihie, Papia sti Sator-
#z.7Î, în Marea Adriatică. După 70 de
ani, s-au găsit unele oseminte, îngro-
pate ^m nisip, iar episcopul Alexan-
driei a zidit o biserică în apropierea
locului martiriului, în cinstea aces-
tor Sfinţi Mucenici, prăznuiţi de Bi-
238
AURELIA BĂLAN-MI HAILOVIcl
ăsăriteană la 7 iulie; c) C%v.
7e din Dcrcz.cz Po7?fz.cc-}', despre
ris Sf. Cuv. Ioan Casian în
`,onvorbiri cu Părinţii pus-
n Casian relatează cum s-a
V Cuv. Gheman, amândoi
\şi pregătire. Se împriete-
U şcoala monahală, fiind
'şi şcoală din Sciţia Mi-
'V, apoi au fost împreu-
`yum şi în viaţa căiugă-
'qilor 380 cei doi pri-
'''/,, `\ora lui loan casian;
'\Ţara Sfântă, oprin-
Ltlceput, ia o mănăstire
. L]ethleem. După cinci ani se vor
strămuta în pustiul Egiptului. Viaţa
monahală va fi descrisă pe larg de Sf,
Ioan Casian în cartea sa, alcătuită du-
pă tipicul cărţilor din epocă, în fomă
de dialog. Faptul ;ă Gheman era mai
în vârstă rezultă din natura întrebări-
1or, puse de el, Părinţilor pustiei cu
nume simbolice ca: A4loz.s'e, 4i;rcrcz77?,
Jscic7c, Sere#%S. Lucrarea a fost cerce-
tată de mitropolitul Antonie al Tian-
silvaniei, care a cunoscut prin această
descriere a vieţii Sfinţilor modul lor
de trăire duhovnicească, socotindu-i
primii isihaşti din zona europeană.
Înjurul anilor 400, cei doi monahi au
mers la Constantinopol, unde era epi-
scop Sf. Ioan Gură de Aur, cel care
îi va hirotoni, pe Sf. Gherman, pre-
ot, şi pe loan Casianul, diacon. Au ră-
mas aici până în 404, anul primului
exil al Sf. Ioan Gură de Au. De aici,
au plecat la Roma, spre a cere sprijin
papei lnocenţiu 1 pentm eliberarea
Sfântului. Ştirile despre Sf. Gher-
man încetează din perioada petrecută
la Roma. Sf. Ioan Casian îl prezintă
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ca pe un Sfânt, de aceea BOR a ho-
tărât, în 1992, ca străromânul GĂer-
mc}# să fie trecut, împreună cu ceilalţi
Sfinţi Părinţi ai neamului românesc,
Sf. Cuv. Ioan Casian sth Dionisie Exi-
guul sa;" Smeritul, ^+rL Sincmar. fh se
prăznuiesc la 29 februarie, în anii bi-
secţi, şi pe 28 în ceilalţi; d) S/ C#v.
G%ermc7# (Saint-Germain) episcop
de Paris (cca 496-576), care a reuşit
să întemeieze o mănăstire după mo-
delul oriental, mănăstire pe care a
închinat-o Sfintei Cruci şi Sf. Vicen-
ţiu, martir. Biserica a fost sfinţită în
anul 558, unde a şi fost înmomântat
episcopul. Gherman. Pomenirea Sf.
Gherman se face în Biserica Roma-
no-catolică în ziua de 28 mai; e) S/
A4c. G%ermcz#, episcop de Anxerre,
în Galia, pomenit în Biserica Roma-
noLcatolică la 31 iulie.
În documentele vechi româneşti,
numele apare cu o relativă frecvenţă:
Ghermăn, Ghermănescul, Derman,
Gărmăniasa; Gheorman, Ghiorman,
Gheorma, Ghiorma, '"Ghiurman,
Ghiurma, Iorman, Ghiurmescul,
Ghiurmoiu, Ghirman; Giurm, Gtur-
ma, Giurmoiu şL Chirman. S-&um:en-
ţinut fomele: GĂermcz#, GĂermcz7tă#,
Ghermănescu, Ghermeli, Ghernescu,
Ghernic.
GHERMANOS v. Mara
GHERONTIA v. Gherontie
GHERONTIE, prenume ffec-
vent şi astăzi în lumea monahală. La
baza acestui nume stă adj. grecesc
rspowtoG (Gher6ntios), format de
la subs. ygpo)v (g6ron) „bătrân", dar
şi cu sensul figurat de „înţelept". În
239
G
sZ.nczx;C7r Sunt atestate numeie: a) s/
G%ero7Îfj.e, un martir care a suferit
martiriui împreună CU s/ yc7S'!./!.e Sau
J/c7sz./z.d, fiind decapitaţi la 1 aprilie, zi
de pomenire a lor în Biserica Răsări-
teană; b) C#v. G%ero7?fz.e, monah, în-
temeietor al Schitului Sf. Ana din Sf.
Munte Athos. Se pomeneşte la 26
aprilie în Biserica Răsăriteană. Nu
putem trece cu vederea activitatea
deosebită a arhimandritului GĂero7ţ-
fz.e de la Patriarhia Română din anii
grei ai comunismului. Bun duhovnic,
a rezidit şi sfinţit Mănăstirea Sitaru,
din apropierea Mănăstirii Căldăru-
şani. În cimitirul Mănăstirii Sitaru îşi
doame somnul de veci cel care a fost
stâlpul şi refiigiul multor intelectuali
din Bucureşti.
În onomastica românească pre-
numele este înregistrat în documente
vechi ce datează din perioada lui Şte-
fan cel Mare: GĂero77c7z.e (egumen),
Ghirodie, Gherodie, Ronte, Ronta,
Re;7?/ec}, GĂGro#/z`!cr (monahia). Nu-
me de familie întâlnite astăzi: GĂe-
ro, Gheroae, Gheroaia, Gheroiu,
Gherorghiţoiu,
GHERVASE v. Ghervasie
GHERVASIE, prenume nu prea
frecvent astăzi, dar care a fost utilizat
în secolele trecute. Atestat în Tran-
silvania, sec. al XI-1ea Şi al XIII-1ea,
sub influenţa fomelor latine,. e uşor
de depistat în GĂewcr§!.#, în timp ce
în Ţara Românească şi Moldova, for-
mele obişnuite vor fi GĂewc#e, GĂer-
vc}sâ!.cz, G%ervc7sz.e şi o fomă de femi-
nin, 4wcrsz.c}. În privinţa etimologiei
specialiştii au enunţat mai multe ipo-
teze şi o reţinem pe cea a lingvistului
 G AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
Christian lonescu, în ceea ce priveş-
te etimonul gr. rsppctoto€ (Gervâsi-
os), dar nu şi explicaţia dată. Propu-
nem o fomă de adjectiv, derivat de la
yspouoto€ (gerotisios) „ceea ce apar-
ţine vârstnicilor", cu sensul figurat
„respect", „onoare". În lat. medieva-
lăvfiindredatprinu,fomalatinăva
fi Ger#j'j#f, tălmăcită, după teme-
nui geman, 8er-WCZT ca „iance Puter-
nică" (DOR). În onomastica creştină
a pătruns prin intemediul O#omczF-
/z.co#%%, unde sunt înregistrate nu-
mele a doi martiri: a) S/ Mc. GĂe7~-
vczSz.e şi fratele său, Prozczsz.e, au fost
ucişi prin decapitare. Ei sunt menţio-
naţi chiar de Sf. Ambrozie cel Mare,
ca fiind cei dintâi martiri din Milano.
Martiriullors-arfipetrecutsubîmpă-
ratul Nero. Alături de ei sunt amintiţi
încădoicreştini,jvczzc}rz.edinRomaşi
Ce/Jj.e /C#e/s7.e/, Slujitorul său, Care
au suferit martiriul în aceeaşi perioa-
dă. Biserica Răsăriteană îi pomeneşte
la 14 octombrie; b) Un alt nume, con-
semnat de O#077€c#fz.co#, este cel al
SJIJ C#v. Gervc}LŞz.cAs, patriarhul latin al
Constantinopolului(1211-1219).Am
făcut această menţiune spre a ilustra
frecvenţanumeluiînEwlMediuşiîn
onomastica veche românească: GĂer-
vase, Ghervăsaia, Ghervasăe, Gher-
v^ay,.. Ghe_rvar, Ghervina, Ghirvasă,
GhîŢva, Gervasiu, Gervasia, Gerve;-
Cb:, HF"asia, Ervasia, Arvasia, Arva-
sie, Arv_asii, Cirvasă, Cherva;ie, Ser-
vc}Jz.e. Ca nume de familie se păstrea-
z~ă. în f:ormele.. Ghervaise, dhervan,
G^f iervase, 9hervasia, Ghervasi;,
Ghervasuc, Ghervescu.
GLAFIRA, prenume feminin pu-
ţin cunoscut, care şi astăzi se folo-
240
seşte destul de rar. La baza lui se află
prenumele grecesc, mGpupG (Gla-
phyra), ce avea şi un corespondent
masculin, "Gpupo€ (Glaphyros),
frecvent în Capadocia. G/crpĂyr# re-
produce un adj. y^ctpupog, -a (gla-
Pnhy;z,"s=-â)"edsetleic::':'z:Î:nî:ş:;i;finS;.
C#t/. G/c%rcz, care a trăit în timpul
împăratului Constantin cel Mare, fi-
ind slujitoare la curtea împărăteas-
că. Liciniu, cumnatul lui Constantin,
îi pune gând rău, dorind-o ca femeie.
Aceasta, de comun acord cu împără-
teasa, pomeşte spre Amenia. pOpoL
sind la Amasia, caută un loc de ru-
găciune, deoarece era creştină. Aşa
a ajuns la episcopul locului, ycr§z./e,
căruia îi povesteşte cine este şi unde
se duce. Episcopul îi dezvăluie inten-
ţialuideaconstruiobiserică,proiect
ajutat cu daruri şi bani de Glafira şi
de împărăteasă. Prin corespondenţa
dintre cele două femei, ostaşii lui Li-
ciniu au dezvăluit stăpânului lor pla-
nul de evadare al celor două creşti-
ne. Atât episcopul Vasile, cât şi Gla-
fira sunt prinşi şi duşi spre judecată
la reşedinţa lui Liciniu. Glafira moare
pe drum, iar episcopul Vasile e dus
la interogatoriu, în uma căruia es-
te decapitat, iar trupul îi este aruncat
în mare. Sf. Glafira şi Sf. Vasile, epi-
scopul Amasiei, se pomenesc în Bi-
serica Răsăriteană la 26 aprilie.
În onomastica românească sunt
consemnate trei izvoare în care apare
prenumele G/c%rcz, în unul dintre ele
se precizează G/cz#rcz, monahia.
GLICERIA v. Gliclierie
GLICHERIE, GLICHERIA,
două fome ale numelui, proveni-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
te direct din imnele gr. muKăptoc.
În greacă exista un nume de persoa-
nă, r^ui{€p" (Glik6ria), în perioada
creştină şi muK€pG, fomă specifi-
că perioadei mai vechi. Ambele au
la /bază adj. gr. y^uKspoc, y^utcspG
(glyker6s, glykerâ) „dulce", iar sen-
sul figurat, „ori plăcut", „mieros".
Varianta G/z.cerz.cz a pătruns în limba
română prin influenţa lat. G/ycerz.c7,
cu derivatul G/ycGrz.#m, ambel'e for-
me folosite ca nume de femeie. Pre-
numele a intrat în onomastica creşti-
nă prLn Sinaxar san Onoinasticon, în
care sunt prezenţi martiri şi martire
c" t*oest r["me.. ti) Sf: Mc. Glicherie,
preotul, este cel care a suferit martiJ
riul în timpul împăratului Maxenţiu
din ordinul căruia s-a dat foc biseri-
cii din Nicomidia, unde au fost aduşi,
prin constrângere, 20.000 de oameni,
nu toţi creştini, forţaţi să participe la
o jertfă specială, adusă idolilor, pen-
tru victoria împăratului împotriva
etiopienilor. Strânşi de ostaşi în ceta-
tea Nicdmidiei, ca să participe toţi la
jertfe, creştinii s-au îndreptat spre Bi-
serica creştină, unde se săvârşea Sf.
Liturghie în `cinstea Nc7ŞfGr7.z. Do7#7?c/-
%, în anul 304. Au fost stivuite lem-
ne pe toată suprafaţa ce împrejmuia
Biserica şi s-a aprins focul, iar creş-
tinii de pe străzi au fost trecuţi prin
sabie. S/ A4c. G/z.cĂerz.e, împreună cu
cei 20.000' de creştini care au Pierit
cu \dânsul în foc, se pomenesc în Bi-
serica Răsăriteană la 28 decembrie;
b) Sff M:iţă Glicheria a. tr-ait ^rn ti:m:
pul împăratului Antonin Pius, în ce-
tatea Traianopolis din Tracia. Cu ru-
găciune şi post a dărâmat, în incinta
templului, statuia zeiţei Dia.'Pe loc a
•G
fost lapidată de păgânii 'care au fost
de faţă; dar Sfânta nu a păţit nimic,
iar în sripliciile ce au umat ;'-a făcu.t
cunoscută lucrarea lui Dumnezeu, cu
minuni mari prin care mulţi au conşti-
entizat pute'r6a _divină şi au trecut la
creştinisrii, cu toate c`ă, îndată ce măr-
turiseau, eiau decapitaţi. S/ M-zţă G/z.-
cĂerz.cz sfarşeşte în arena cu fiare săl-
batice, care nu' ab atins-o, căci Dom-
nul a păzit-o, ci i se taie capul şi este
înmomântată în leracle6a, la 13 mai,
zi de pomenire a ei în Biserica Orien-
taria., c) Sf t M-iţă \Glicheria, "a.rtiria, ce
a suferit martiriul împreună cu episco-
pul Alexandru, prin tăierea capului cu
sabia la 22 octombrie, zi de pomenire
a lor în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească numele
a fost înregistrat în mai.multe varian-
te.. Glicherie, Licherie, Licherii,. Lj,-
chiri, Lichirie, Glicuţa, Licer, Licerio ,
L%cĂz.rj.c7, toate formele fiind atestate
în documente. În limba actuală avem
puţine derivate: Lz'ccz, Lz.că, Z,}.cĂe, Lz.~
cher, Licheardopol, Lichi, Lichiardo-
pol, Lichinteanu, Lichinţeam.
GOLINDUH, GOLINDUHIA,
prenume straniu, de origine persană,
greu de definit din punctul de vede-
re al valorii seipantice. Este un nume
Care a intrat în sZ.7tcz]Cczr Ca Prenume
creştin. a) ff Go/z.#c7#%z.cz a trăit în
Persia în timpul regelui Cosfoe şi în
timpul domniei împăratului Mauri-
ciu în Bizanţ. Convertirea ei la creşti-
nism s-a făcut în umia unei chemări
lăuntrice, ce a culminat cu apariţia în
vis a celor două tărâmuri în care po-
poseşte sufletul după moartea tru-
pească. După botez, a primit numele
G AURELIA BĂLAN~MIHAILOVI c l
de A4czrz.cz. Este denunţată de soţul ei
că eşte creştină. Întemniţată, ,este su-
pusă supliciilor timp de 18 ani, în caL
re trece, în mod miracţilos, peste toa-
te \barbariile. Este eliberată în timpul
domniei nepotului regelui Cosroe şi
face o călătorie în Ţara Sfântă, apoi
la Constantinopol şi se stabileşte, pâ-
nă la moarte, într-o mănăstire din Ni-
sibe. Pomenirea ei se ,face în Biserica
Răsăriteană la 13 iulie; b) S/ Mc. Go-
/z.7?c7z/% v. Evlampiu.
În onomastica românească inu
au fost atestate fomie d;rivate de la
acest nume.
GORDIAN v. dordion
GORDIE v. Gordion
GORDI0N, prenume foarte
v;chi, o reminiscenţă a civilizaţiei
arhaice a frigienilor. În latină, îl gă-
sim atestat-în foma Gordz.%s, nume-
1e unui rege al frigienilor. Este pre-
1uat de greci în fomele ropstcwoc
(Gordiah6s), ropsiov (Gordi6n) şi
ropsios (G6rdios). În Sz.77c"cw figu-
rează mai mulţi Sfinţi cu acest pre-
nume, scris `'`şi în foma Gordz.c77?:
a) S/ A4lc. Gorc7j.cr7? a suferit martiriul
în timpul domniei lui Licinius, în ce-
tatea Tomis, metropolă în Sciţia Mi-
nor (Dobrogea), astăzi marele port
Constanţa. A4czcroGg.z/ şi Go7'dz.cz73 erau
originari din Asia Mică, veniţi ca slu-
jitori la curtea imperială a lui Lici-
nius, unde n-au putut ascunde credin-
ţa lor şi, mărturisind adevărul, au fost
îndepărtaţi din armată şi exilaţi la To-
mis. Aici au asistat la interogatoriul
unor creştini, condamnaţi la moarte
prin decapitare. Sunt şi ei condamnaţi
la moarte de guvematorul provinciei
Moesia lnferior şi sfârşesc prin arde-
re în foc. Vechile Sz.7?czxc7re greceşti
ş± Mineiele ^i± po"enesc pe Sft Mc.
Gordian, Macrobiu, Eli, Zotic, Luci~
c7# şi ycz/erz.c77? în ziua de 13 septem-
brie, spre deosebire de A4:czr/z.ro/ogz.eţ/
z.ero7t!.mi.cz7z în care Sf. Gordian es-
te amintit împreună cu Sf. fl4czcroz7!.c/
şi 7rc}/erz.czJe în ziua de 15 septembrie;
b) S/ A4c. Gorc7z.e, mucenic care a pă-
timit în timpul domniei lui Liciniu, în
Cezareea Capadociei. Fiind un creş-
tin desăvârşit, nu suporta blasfemia
şi hula împotriva lui Hristos, de ace-
ea a părăsit cetatea şi a trăit în pustiul
codrilor, rugându-se neîncetat Dom-
nului. Dorind să schimbe câte ceva
în cetate, spre a-L face cunoscut pe
Hristos, a revenit în ea şi ţinea dis-
cursui în pieţele publice, preamărin-
du-L pe Hristos şi cucerind multe su-
flete. Înspăimântat, guvematorul l-a
trimis la moarte. Pomenirea sa se fa-
ce în Biserica Răsăriteană la 3 ianu-
arie; c) S/ A4lc. Gordz.cz7Î din Roma a
pătimit împreună cu Epimah, supra-
numit Romanul, la 9 mai, zi de po-
menire a lor în Biserica Răsăriteană.
Prenumele este atestat în onomas-
tica creştină românească veche, afir-
maţie ce poate fi demonstrată prin
natura şi mulţimea variantelor ce da-
tează din prima perioadă, cu atestări
vecHr. Gorde, Gordaşu, Cordi, Cor-
din, Gordul, Cordul, Gordiţă, Gordi-u
lă, Hordu, Hordou, ţi rr""ehe de ţî*
milie atestate astăzi: Gorc7cz7?, Gorc7czs,
Gordasevici, Gordaş, Gordea, Gordi-
an, Gordjctuc, Gordin, Gordita, Gor~
diţa, Gordiţă, Gordon, Gordun, Gor-
duna, Gordună, Gorduz, Gorduza.
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
GORGONIE, GORGONIA,
prenume provenit din numele de per-
soană grecesc, ropya)v-ovos (Gor-
g6n-6nos), dar şi dintr-o altă fomă
ropyovtu (Gorgonia). Aceasta nu
are la bază Gorgo72e/e din mitolo-
gia greacă, adică cele trei fiice ale lui
Forcys - Sthen6, Euryale şi Medusa
-, reprezentate cu şerpi încolăciţi în
perii capului. Credem că la baza nu-
melui stă un subst. 1atin gorgo7Î!.c},
-cze „coral", „mărgean". În S!.7?ci)fczr
sunt prezenţi mai mulţi Sfinţi cu acest
nume: a) S/ A4lc. Gorgo77z.e, unul din-
tre cei patruzeci de mucenici din la-
cul Sevastia, care se pomenesc de Bi-
serica Răsăriteană la 9 martie; b) S/
Mc. Gorgonie v . Doroteti, c) Sf t Miţă
Gorgo#z.cz, fiica episcopului Gr7.gorje,
zis cel Băfrtî77, şi sora Sf. Grigorie de
Nazianz, supranumit reo/og#/, cea
binecuvântată de Dumnezeu cu o via-
ţă duhovnicească plină de smerenie şi
multă milostenie, care se pomeneşte
în Biserica Răsăriteană la 23 februa-
rie v. Grigorie; d) S/ A4:c. Gorgo#z.e
v. Dorotei.
Ca nume de familie atestate astăzi
avem formele: Gorgcz, Gorgc77?, Gor-
găneanu, Gorgoi, Gorgon, Gorgo~
nea, Gorgonetu, Gorgoneţ, Gorgo~
neţu, Gorgorin, Gorgos, Gorgoş,
Gorgota, Gorgotă, Gorgoteanu, Gor-
govan, Gorgu.
GFLAT v. Graţian
GRATA v. Graţian
GRAŢIAN, GRAŢIANA, pre-
nume frecvente astăzi, mai ales în
fomele Grcz/z.c} şi Grcz/!.e/c}. Au intrat
în uz încă din sec. al XIX-lea, mai
G
ales prin influenţa literaturii şi a ci-
vilizaţiei romane. Cognomenul latin
Gratianus, Gratiana, frecNemt La ro-
mani, este un adj. fomat de la o va-
riantă mai veche, Grcz/%s sau Grc}ţz.#s.
Numele, la rândul lui, reflectă un adj.
comun, grcrfc/s „preferat", „bine ve-
nit". Ca nume de persoană are o sem-
nificaţie nouă, cu sens figurat câştigat
mai ales în perioada răspândirii creş-
tinismului, având ca model grecescul
XGpts qâris) „har". În acest context a
apărut o nouă semnificaţie, „graţia di-
vină". În Sz.#czxcm sunt prezehte două
nume, în foma scurtă, contrasă a nu-
melui: a) C%i;. Grcz/, monah înţelept
ajuns ierarh, episcop de Efes, care cu
pace s-a săvârşit în 5 decembrie, zi
de pomenire în Biserica Răsăriteană;
b) S/ A4l-z./ă Grczfcr a pătimit în Lug-
dunum (Lyon) împreună cu alţi 48 de
martiri, în ziua de 2 iunie, fiind tre-
cuţi în 4cfe// 7ncrr/i.rjc (DA). Prenu-
mele Grc%cr, Grc7/;.e/cz sunt socotite
ca provenind prin influenţă directă
din onomastica italiană, semnificaţia
numelui fiind uşor înţeleasă. Ca nu-
me contemporane de familie amin-
tii:rn::. Graszin, Grati, Gratianu, Graţi-
anu, Gratiozi, Gratiu, Gratz, Gratzi~
ozzi, Graţie.
GRIGENŢIE v. Grighentie
GRIGHENTIE, prenume puţin
cunoscut şi utilizat astăzi. După unii
specialişti acest nume derivă din to-
ponimul j4grz.ge7e/%77? şi s-ar explica
printr-un adj. cu sensul „originar din
Agrigentum". În Sj.#czxcm este prezent
numele S/ Grz.cĂe7efz.e (sau Grigentie)
din Mediolan (Milano), care a fost hi-
rotonit diacon şi a dus o viaţă duhov-
 G AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
nicească deosebită, cu posturi seve-
re şi rriilost`enii. Regele Etiopiei îi ce~
re patriarhului Alexandriei, în timpul
domniei împăratului lustin, să-i tri-
mită un episcop vrednic. Patriarhul se
roagă şi cere să fie luminat de Dumne-
zeu în hotărârea pe care trebuia să o ia.
Isedescoperăastfelcăexistăuntânăr,
abia sosit în Alexandria, Grz.ge7?/z.e,
EstehirotonitepiscopŞitrimisînEtio-
pia,undeesteaşezatcaierarh,episcop
de Safar. Sf. Grigentie face mari miu
nuni, prin care îi aduce pe mulţi pe ca-
lea credinţei. Trece la Domnul în ziua
de 19 decembrie, zi de pomenire a sa
în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească es-
te atestat în lumea monahală în for-
mf3le.. Gherghentie, Gherghintie; şi
ca nume de familie: GĂ7.rgo, GĂ!.rco-
iaş, Ghircoiaşi, Ghirgoiaş.
GRIGORIE, prenume foarte răs-
pândit în onomastica creştină euro-
peană, dar şi în cea românească. La
originea prenumelui se` află un nume
depersoanăgrecesc,rpnyopto€(Greu
g6rios) cu sens figurat „cel care este
atent", „veghetor". În neogreacă fa-
milia lexicală cuprinde şi adverbul
ypîiyopct€ (gr6goras) „iute", „repe-
de". Numele este atestat în latină, în
ţprrna Gregorius dar şi Glegorius,
destul de răspândit în epoca imperia-
1ă. În primele veacui ale creştinis-
mului a fost purtat de mulţi creştini
care au stat în fiimtea Bisericii şi ca-
re, prin predicile şi lucrările lor teolo-
gice, au fimdamentat temeiurile cre-
dinţei drept măritoare a lui lisus Hris-
tos. În sZ.73C"Crr Sunt trecuţi mai muiţi
Sfinţi cu acest nume: a) Grz.gorz.e c7e
244
Nazianz, smpra;"m++ Teologul s&u
Cwântătorul de Dumnezeu, s-8, riîăŢs-
cut în Nazianz, în Capadocia, Asia
Mică, în anul 329, ca fiu al episcopu-
lui Grigorie, supranumit cel Bătrân,
şi al Nonei. A fost legat de cei doi
ffaţi, cu o durată de viaţă mai scurtă,
Gorgonia şi Cesar, medic. A studiat
în Cezareea Palestinei, Alexandria şi
Atena, împreun.ă cu Sf. Vasile cel
Mare, cu care a legat o fiumoasă pri-
etenie, bazată pe afinităţi spirituale
deosebite şi pe dorinţa de a-şi dărui
toată viaţa lor dătătorului de viaţă, Ii-
sus Hristos. Sf. Grigorie a fost hiroto-
nit preot în 361, iar în 371 este hiro-
tonit episcop de Sasima, de către Sf.
Vasile cel Mare, demnitate arhie-
rească pe care o consideră prea mare
pentru el şi de aceea va petrece o vre-
me retras la Nazianz. Fiind înzestrat
cu capacităţi intelectuale deosebite,
se distinge ca învăţat şi creator de po-
eme religioase. Darul elocinţei şi al
aprofimdării studiilor cu caracter teo-
1ogic i-a adus supranumele de reo/o-
g#/. Cuvântul său este rostit cu putere
de convingere în predicile magistrale
din capela 472czsfc7s'z.S „Învierea" din
Constantinopol. Aceste predici sunt
Cunoscute Sub titlul Ca/vcş72Jărz. feo/oL
gz.ce, alături de splendida lucrare C#-
vc^z7z/cJre czpo/ogefz.că. Fiind în tot tim-
pul vieţii sale alături de Sf. Vasile cel
Mare, în lupta împotriva arienilor,
prin cuvântări va slăbi puterea aces-
tor eretici şi va avea de înfruntat mul-
te adversităţi din partea lor, fiind în
cele din umă exilat din Constantino-
pol. Cunoscându-i-se lucrările Şi ide-
ile clare ale dreptei învăţături, este
apreciat şi numit episcop de Constan-
DICŢIONAR ONOMASTJC CREŞTIN
tinopol în noiembrie 380, ierarhie re-
cunoscută oficial 1a Sinodul al lI-1ea
Ecumenic din 3 81. Este contestat din
cauza refiizului de a accepta numirea
sa anterioară (din cetatea Sasima),
ceea ce l-a deteminat să se retragă
din scaun, după ce a ţinut o conferin-
ţă magistrală cu privire la cele două
lumi, temporală şi atemporală, şi
să-şi ceară demisia în iunie 3 81, spu-
nîîj"d. „T;otul este schimbător... pen~
tru ca să îndreptăm iubirea inimii
noastre spre cele neschi:mbătoare".
Se va întoarce la Nazianz, în locul
natal, unde îşi petrece ultimii ani ai
vieţii în rugăciune, studiu şi definiti-
varea lucrărilor începute. A adomit
întru Domnul în anul 390, lăsând în
umă o operă clară, cu precizări dog-
matice, care au fost evidenţiate la Si-
nodul din 451 de la Calcedon. Întrea-
ga Biserică, atât cea Ortodoxă, cât şi
cea Romano-catolică, îl pomenesc pe
Sf. Grigorie de Nazianz în zile foarte
apropiate: 1a 25 ianuarie, singur, Şi la
scurt timp împreună cu Sf. Vasile cel
Mare şi Sf. Ioan Guă de Aur, trei
străluciri ale Ortodoxiei, cunoscute
sub numele rrez. Jerc7r%j., pomeniţi în
Biserica Răsăriteană la 30 ianuarie, şi
la 2 ianuarie în Biserica Apuseană;
t;) Sf Grigorie de Nyssa, episcopul
N)/s'sez., supranumit Nysec}##/, fratele
Sf. Vasile cel Mare, s-a remarcat prin
educaţie şi instruir6 deosebite, fiind
specialist în studii de literatură şi elo-
cinţă. S-a născut în jurul anului 335
în Cezareea Capadociei, într-o fami-
lie de crednicioşi evlavioşi. Fratele
său, Sf. Vasile, şi sora sa, 'Sf. Macri-
na, au avut o înrâurire deosebită asu-
pra fomării sale ca teolog. Face stu-
G
dii clasice şi este ataşat de munca din
învăţământ şi de cea dedicată studiu-
lui. După moartea soţiei sale se călu-
găreşte şi se retrage la o mănăstire
din Pont, unde petrece în rugăciune şi
studiu teologic. La cererea ffatelui
său, Sf. Vasile, episcop al Cesareei,
în 371, primeşte conducerea Bisericii
din Nyssa Capadociei, fiind hirotonit
ca episcop. Problema grea a răspân-
dirii arianismului, a preluării puterii
administrative bisericeşti- de către
aceştia, a dus la o mare tulburare,
produsă de erezia arienilor. Din
această pricină va suferi foarte mult,
va fi scos din episcopat şi alungat din
Nyssa, în anul 376, ca după moartea
împăratului arian, Valens, în 378, să
revină şi, în calitatea sa de bun cu-
noscător al dogmei ortodoxe, al bu-
nei argumentări, să ia parte la Sino-.
dul din 381 de la Constantinopol.
Prin expunerea sa bine organizată fa-
ce dovada unei temeinice cunoaşteri
a filosofiei precreştine şi a studiului
biblic, cunoştinţe pe care le găsim
oglindite în toate lucrările sale cu ca-
racter dogmatic, exegetic sau .apolo-
getic. Acestea sunt impresionante
prin număr şi valoare, în ftmcţie de
tematică. Din simpla prezentare a ti-
tluilor se desprinde caracterul dog-
matic, important în acea perioadă, a
prezehţei celei mai putemice erezii,
cea, a;ria;riăîL.. Despre Sf tânta Treime, ^m
care se respinge categoric ideea că în
Treime ar fi trei dumnezei, ci unul
singu în trei ipostasuri (Ăyposfc7s'i.s).
În ceea ce priveşte thristologia, Sf.
GrigoredeNyssarăspun'demonofizi-
tului Apolinarie, în lucrarea Co7?frt2
% 4po/z.7tczrz.e, în care evidenţiază in-
 G AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
tegritatea naturii umane a lui lisus
Hriştos. Trece la Domnul în anul 394
sau 395, locul şi împrejuările rămâ-
nând necunoscute hagiografilor. Este
preţuit de cele două biserici care îl
numesc, după expresia Sfinţilor Pă-
rinţi ai Sinodului de la 381, „columnă
a dreptei credinţe", având în vedere
pregătirea sa teologică şi filosofică.
Va fi sărbătorit la 10 ianuarie în Bise-
rica Orientală şi la 12 martie în Bise-
rica Occidentală; c) S/ G7.z.gorz.e Dz.c}-
/oga//, papă al Romei, numit de Bise-
rica Romano-catolică G7'Zgorz.e ce/
A4c}re, s-a născut în anul 540, la Ro-
ma, în familia unui senator bogat,
Gorc7z.cz73, care renunţă la această stare
socială şi` la avere, devenind diacon.
- Mama sa, Silvia, a făcut acelaşi lu-
cru, consacrându-se slujirii lui Dum-
nezeu. Sf. Grigorie studiază gramati-
ca, retorica, filosofia, dreptul civil şi
canonic şi la 34 de ani este primul
magistrat al Romei, sub împăratul
Justin al lI-lea. Părăseşte viaţa agitată
a Romei Şi se retrage la Mănăstirea
Sf. Andrei, ctitoria sa, dar este numit
de Biserică reprezentant la Constan-
tinopol. Prin lucrările sale, prin evla-
vi'e şi credinţă se impune şi este ales
episcop al Romei sau papă în anul
590, cu toată împotrivirea sa. Calită-
ţile ieşite din comun ale Sf. Grigorie
erau smerenia şi milostenia; detesta
luxul şi fastul, de aceea îi îndemna pe
tineri la cumpătare şi răbdare, numin-
du-se pe sine ,Şervus servorum Dei ".
Din scrierile sale amintim: Omz./z`z./e
asupra Evangheliei, Viaţa Sf Bene-
dict , Liber regulae pastoralis (Ca;rte8.
păstoririi sufletel.or), rc-7'/77?ăcz.rz.
Cartea lui lcw sti Dialogurile, caiţ;e
dedicată 7r!.e/;.z. Sfl73#/or, care i-a adus
şi supranumele de Dz.c7/og#/. Trebuie
adăugată şi subliniată contribuţia sa
în domeniul muzicii cultice, în care a
stabilit nomele şi a organizat şcolile
de predare a cântului cu amonii pre-
cise pentru fiecare aspect al .desfăşu-
rării cultului, ceea ce s-a numit, mai
târziu, „cântarea sau muzica gregori-
ană". Tot de numele său se leagă şi
Sţ Liturghie a Darurilor mai înainte
sj72#fe. Se .stinge în anul 604 şi este
pomenit de ambele biserici la 12 mar-
ţie., d) Sf Grigorie, episcop al Arme-
niei Mari, supraL"rit Luminătorul,
născut în Amienia Mare, din casa re-
gală a Arsacizilor, în cea de-a doua
jumătate a sec. al llI-lea. Îşi începe
instruirea şi creşterea duhovnicească
în dreapta credinţă, în Cezareea Ca-
padociei, unde ajunge din cauza in-
vaziei persane asupra Armeniei. Aici
a primit botezul din partea aceluia ca-
re a avut o influenţă deosebită asupra
sa, convertindu-l la creştinism, epi-
scopul Fimilian, revărsând asupră-i
toată lumina harului învăţăturii creş-
tine. Se întoarce în ţara sa spre a-şi
converti poporul la credinţa în Hris-
tos. Regele Tiriadates al lI-1ea al Ar-
meniei era un practicant riguros al
cultului idolatric, manifestat în cin-
stirea zeiţei Anahita, protectoarea Ar-
meniei, în timp ce Maximian Daia,
împăratul Orientului, ura creştinis-
mul şi făcea tot ce putea spre a-l dis-
tnige. Sf. Grigorie este aruncat în
temniţă şi maltratat, unde a stat 13
ani, dar supravieţuieşte în mod mi-
raculos şi-l vindecă pe rege de o boa-
/cr lă grea. Eliberat, cu puterea ce-o
avea, a reuşit să-l convingă pe rege
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
de adevărul credinţei propovăduite
de creştini şi acesta se botează împre-
ună cu întreaga curte, exemplul fiind
urmat de armată şi de instituţiile cen-
trale. Se întoarce în Cezareea ca re-
prezentant al Ameniei şi este hiroto-
nit arhiepiscop al Ameniei, ceea ce
echivalează cu patriarhul. Prin aceas-
tă înaltă demnitate, organizează Bi-
serica, şi Amenia devine în esenţă
creştină, primul stat creştin înaintea
victoriei creştinismului ca religie de
stat în lmperiul Roman. Astfel, îşi
formează discipoli şi îl pune ca suc-
cesor în scaunul Patriarhiei pe fiul
său, j4rz.s/czkes, în anul 318, după care
se retrage pentru rugăciune şi singu-
rătate, sfârşind cu pace în anul 332.
Este numit L%77?z.#ăfora// şi declarat
martir, iar sfintele sale moaşte au fost
duse la Constantinopol. Este pomenit
de Biserica Răsăriteană la 30 noiem-
brie., e) Sft Grigorie, arhiepiscop al
Tesalonicului, s"pra;"rnit Palama.
S-a născut în anul 1296, 1a Constanti-
nopol, într-o familie de aristocraţi
evlavioşi. Rămas orfan de tată la vâr-
sta de şapte ani, având fraţi şi surori,
este sprijinit în perioada studiilor de
un apropiat al familiei, în persoana
împăratului Andronic al lI-1ea Paleo-
1ogul (1282-1328). La numai 21 de
ani, după ce mama împreună cu cele
două surori se retrag la o mănăstire
din Constantinopol, el alege viaţa
monahală, alături de fraţii lui, slujind
în Sfantul Munte Athos. Aici este
tuns în monahism şi devine ucenicul
unui bătrân călugăr înduhovnicit cu
mult har, Nicodim, şi va duce o viaţă
aspră de rugăciune, post sever şi de
luptă împotriva ereticilor. După tre-
247
G
cerea la Domnul a cucemicului Nico-
dim, în anul 1321 se mută în lavra Sf.
Atanasie, unde are loc pregătirea eta-
pei pentru Glosia, centrul isihasmu-
lui athonit. Tulburat de desele incur-
siuni şi jafi]ri ale turcilor, întregul
griip va alege, în anul 1326, Tesalo-
nicul, unde Sf. Grigorie, în scurt
timp,vafihirotonitpreot.În1331Sf.
Grigorie revine la Sfantul Munte, în
lavra Sf. Sava, unde va continua să
practice şi să susţină mişcarea isihas-
tă, Rwgăcz.##ecz i.73z.7#!.z., prin scrieri şi
predici. Intră într-o controversă cu
monahul Varlaam de Calabria şi
Achindin, exponenţi ai Bisericii Apu-
sene, pe tema isihasmului şi a teolo-
giei Sfintei Treimi (Filioque-ul). Cu
această ocazie scrie două tratate des-
pre Purcederea Sf. Duh din Tatăl şi
două epistole adresate celor doi ad-
versari. Controversa asupra „Rugă-
ciunii lui lisus", un alt nume al prac-
ticii isihaste, ia amploare şi este solu-
ţionată, după dezbateri atonite, la
Sinoadele de la Constantinopol din
iupie şi august 1341, în care poziţia
lui Varlaam va fi condamnată. Cu
toate aceste victorii doctrinare, are
loc o intervenţie de ordin politic din
partea împărătesei Ana de Savoy, în
anul 1343, şi grupul de susţinători,
împreună cu Sf. Grigorie, sunt întem-
niţaţi, detenţie ce ţine până în 1347,
când patriarhul lsidor îi eliberează în
urma intervenţiei monahilor atoniţi,
Este hirotonit mitropcilit sau arhiepi-
scop al Tesalonicului într-o perioadă
dificilă, de neîncetată concentrare de
gŢaŢetiîrŢiŢ3rŢiîvnaa:#3`5ujeasg,?ri:#:`â:
Ioan Paleologul spre a negocia la
 G AURELIA BĂ LAN-MIHAILOVICI
Constantinopol împăcarea lui cu îm-
păratul loan Cantacuzino. Corabia
este capturată de turci şi timp de un
an pribegeşte, purtat ca ostatec al tur-
cilor, din cetate în cetate, fiind elibe-
rat în 1354. Nu după mult timp, în
1359, la 13 noiembrie, trece la Dom-
nul. Prin minunile săvârşite este ve-
nerat de toţi credincioşii ce-şi pun nă-
dejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Fi-
ind un om blând şi foarte înţelept, a
răbdat toate suferinţele care îi veneau
din partea duşmanilor şi a îndrăznelii
lui Muhammad, servind drept model
de cultuă şi evlavie. La Sinodul din
1368 este canonizat ca Sfânt de către
patriarhul Filotei, unul dintre ucenicii
şi biografii săi. Este pomenit în Bise-
rica Răsăriteană la 14 noiembrie şi în
a doua duminică din Postul Mare;
t) Sf : Grigorie, smpra;rrxirnjr+ Decapoli-
Z#/, deoarece s-a născut în lsaura şi
şi-a desăvârşit studiile şi întreaga
educaţie la lrinopolis, cetate care fă-
cea parte din zona numită a celor 10
cetăţi, Dcc'c7po/eL§. Fiul lui Serghie şi
al Mariei s-a instruit în lrinopolis, dar
nu numai aici. Deoarece era perioada
deosebit de grea a ereziei iconoclas-
te, a alergat în toate centrele mari, că-
utând învăţătura adevărată cu privire
la sfintele icoane. În acest fel, călăto-
reşte în Asia, Bizanţ şi Roma, pretu-
tindenifiindpregătitsărăspundăpro-
vocărilor, nu numai prin cuvinte, ci şi
prin minuni. Se întoarce şi se stabi-
leşte ca eremit în muntele Olimp din
Tesalia, apoi îl găsim din nou la Bi-
zanţ, Tesalonic şi Constantinopol. Se
stinge la 20 noiembrie, anul 840, zi
de pomenire a Sfântului în Biserica
Răsăriteană. Banul Barbu Craioves-
248
cu aduce moaştele Sf. Grigorie Deca-
politul la Mănăstirea Bistriţa din jud.
Vâlcea, loc de pelerinaj pentru toţi
credincioşii care aşteaptă milă şi aju-
tor din partea Sf. Grigorie Decapoli-
tHri, g) Sf t Grigorie al Neocesareei,
făcătorul de minuni, supranumit şi
rc7#mcz/#r82f/, Ca Umare a muiţimii
minunilor săvârşite, mai ales ca tă-
măduitor. De altfel, cuvântul /c}z4mcz-
/#rg vine din limba greacă şi este
compus din alte două cuvinte, Oc"Hct
(thauma) „minune", „miracol" ,+
8pyov (ergon) „1ucrare". Născut în
Cezareea din Pont în anul 213, într-o
familie necreştină, a primit o educa-
ţie deosebită şi a fost instruit foarte
serios, făcând studii de latină împreu-
nă cu fi.atele său, ,4fe7zoc7or, apoi stu-
diază dreptul. În anul 231 se aflau
amândoi (fraţii) 1a studii şi călăto-
resc, oprindu-se în Cezareea Palesti-
nei. Aici îl întâlnesc pe faimosul filo-
sof creştin, Origen, şi devin distinşi
elevi ai lui. Origen era un magistru
care, prin teoriile sale filosofice, i-a
condus spre teologie. De altfel, Ori-
gen 1-a pre"it foarte mult.pe elevul
său şi îl numeşte, într-o scrisoare a
sa,, „domnul său prea sf;ânt şi adevă-
ratulsăufiu"UG:Tir"ş,VieţileSfin-
/z./o7., p. 335). Împreună cu fratele
său, Atenodor, se aflau în ' anii
270-271 în fruntea celor mai instruiţi
bărbaţi din Neocezareea, toţi grupaţi
în vederea luptei de idei pentru păs-
trarea dreptei credinţe, întru învăţătu-
ra Sf. Apostoli. Pentru virtuţile sale
deosebite este ales, fără voia sa, epi-
scop al Cesareii Palestinei. În timpul
persecuţiei împăratului Decius scapă
cu viaţă, autoexilându-se în munţi. Se
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
stinge la 17 noiembrie, probabil în
anul 271, în timpul domniei lui Aue-
lian. Schimbul de idei teologice Şi
nome duhovniceşti aflate, în prima
parte, sub influenţa lui Origen, în lup-
ta comună împotriva idolatrilor, se
regăsesc în lucrările: C%vc}^77f c7e 77?a//-
ţumire către Origen, Simbol de cre-
dinţă ş± trsta,"l Către Teopompt. Este
prăznuitînBisericaRăsăriteanăînzi-
ua de 17 noiembrie; h) Preot Grz.gorG
c7z.7? A4Z5%c}cz.#, nume ce nu poate fi
ignorat în cultura veche românească.
Preot cu o vastă cultură şi interes de-
osebit pentm textele româneşti, un
cărturar ce poate fi aşezat, cronolo-
gic, în perioada 1580-1619. A lăsat
culturii româneşti numeroase scrieri
cu caracter religios, traduse din lati-
nă, greacă sau din slavonă, găsite de
el şi de alţi colaboratori ai săi. Deoa-
rece nu s-au putut identifica susele,
aceste scrieri au rămas sub numele de
Texte măhăcene sa:n Codex Sturza-
##s, studiate mai întâi de B.P. Haş-
deu, în Cefve72/e c7e7? Bă/rcî#z., vol. 11,
şi de mulţi alţi lingvişti, pentm parti-
cularităţile de limbă veche, printre
care şi rotacismul; i) S/ A4lc. Grz.gorJ.e
v. Atanasie.
În onomastica românească prenu-
mele G7~z.gorz.e este destul de fi.ecvent,
mai ales în limba veche, dacă ne ori-
entăm după numărul impresionant al
variantelor şi după vechimea lor în
documente, dar mai ales după numă-
rul fomelor hipocoristice: Grz.gor,
Grigorescu, Grigoriu, Grigora şi Go-
ra, Grigoran, Gorcm, Goraml, Goră-
nescu, Grigore, Gore, Gorea, Gores-
cu, Grigori, Grigoraş, Gori, Grigo-
rie, Gorie, Gregorie, Goraş, Goraşcu,
G
Grigoraşcu, Raşcu, Grigorăşcu, Gri-
gorca, Gorca, Gorcă, Gorcea, Gri-
gorce, Gorce, Gorcia, Gorciu, Gor~
cilă, Gorilă, Grigoriţă, Goriţă, Oriţi,
Grigoruţă, Guruţă, Grigoroiu, Goroi,
Roiu, Goruia, Gr,igole, Gole, Golea,
Gorov, ăorovei, Goroveiu, Griga QrrL
documentele lui Ştefan cel Mare), jzz.-
ga, Rigu, Regea, Grigă, Grăga, Gri-
gul, Grigaciu, Grigaş, Grigoe, Grigu-
ţă, Guţă, Griguş, Grica, Gricea, Gli-
gor, Gligore, Gligorea, Gligoreşti,
Ligore, Gligoria, Gligorie, Gligoran,
Gligoraş , Gligorce, Gligorcea, Gligo~
ruţ, Gligo"ţă, Gligoruţa, Gliga, Gli-
gă, Gligo, Gligul, Liga, Ligan, Gligan,
Gligana, Gligace, Gliguţa, Glighi-
rcz, (prin filieră maghiară) G7zergĂe/z.,
Ghergheleu, Gherghilău, Gherghel,
Gherghelescul, Ghiarghil, Ghirghi-
/7.cecr, ®rin filieră sîrbo-croată/ Ga/r-
gur, Gurgă, Gurgu, Gurguţă, Gur-
goz., G#rgo#gă. Cele mai multe fome
se regăsesc în numele de familie pre-
z:er[ke a;sf f ia;zi.. Grig, Grigor, Grigorian,
Grigoras, Grigorasenco, Grigoraş,
Grigoraşcenco , Grigoraşciuc, Grigo~
raşcu, Grigoraşenco, Grigoraşi, Gri-
gorcea, Grigore, Grigorescu, Grigo-
resu, Grigorete, Grigori, Grigorian,
Grigoriciuc, Grigorie, Grigoriev, Gri-
gorita, Grigoriţă, Grigoriu, Grigori-
us, Grigoroaia, Grigorof; Grigoroiu,
Grigoropol, Grigoroşcuţă, Grigorov,
Grigorovici, Grigoruţ, Grigoruţa,
Grigoruţă.
GUDELA, GUDELIA, prenume
puţin obişnuit în onomastica creş-
tină. La baza acestui prenume se află
tin nume de persoană grecesc, rousTi
(Gude), care are la bază o fomă

G
populară, you6t (gudi) pentm youpt
sau youpci (gdva) „groapă", „adân-
citură". La prenumele masculin s-a
adăugat un sufix corespunzător for-
mei de feminin. Prenumele, în forma
feminină, este atestat în Sj.7ţczx:c}r, fiind
purtat de o martiră care pe mulţi perşi
i-a adus la credinţa în Hristos. Fiind
prinsă de Sapor, regele Persiei, a fost
chinuită în mod barbar, prin scalpare
şi ţintuire, dându-şi sufletul 1a 29 sep-
tembrie, zi de pomenire a Sfl#ţej. Gz/-
c7e/z.c7 în Biserica Răsăriteană.
Ca nume de familie este pi.ezent în
unele variante: Gc/c7c}, G%c7c!c, G#c7cJ-
cu, Gudana, Gudană, Gude, Gudea,
Gudei, Gudi, Gudima, Gudin, Gudi-
na, Gudină.
GURIE, prenume prezent în ono-
mastica creştină, mai cu seamă. în me-
diul monahal. La baza acestui prenu-
me se află un vechi nume ebraic, G#r
sau G#rz.o77, cu sensul de „han", „adă-
post". Este prezent ca nume de per-
soan-a în Vechiul Testament, fiir\d pre-
numele unuia dintre cei şapte Maca-
bei, pomeniţi în Biserica Răsăriteană
la 1 august. Trebuie făcută o rectifica-
re în ceea ce priveşte etimologia, sta-
bilită arbitrar, pomindu-se de la vari-
ante ca: G#7ie (documente Ştefan cel
M:Îiie), Gurea, Gurău, Gureş, Gu~
7ic!7!, explicate prin intemediul subst.
g"rc5 (DOR), de care în mod sigur a
fost legat, prin pierderea semnificaţi-
ei primare a numelui. Prenumele es-
te prezent în Sz.77c"czr, fiind purtat de:
îi)-Sy: Mc. Gurie Mărturisritorul, ori-
ginar din satul Sargochiţia, din apro-
pierea cetăţii Edesa, cel care a trăit în
timpul domniei lui Diocleţian. Fiind
AURELIA B ĂLAN-MIHAILOVICI
creştin, Îl propovăduia pe I.Iristos, ex-
plicând tuturor că jertfele aduse ido-
lilor lipsiţi de viaţă sunt zadamice.
Împreună cu el propovăduia şi Scrmo-
#c], un creştin din Gonad. Amândoi
au fost prinşi şi supuşi la îngrozitoa-
re chinuri, 1ăsaţi în temniţă o vreme
fără apă şi hrană, apoi din nou supuşi
torturii.. S/ A4c. Gefrz.e sfârşeşte prin
decapitare, ca şi S/ A4c. Scrmo77cr, după
ce a fost îndelung torturat. Pomenirea
lor se face, în Biserica Răsăriteană, în
ziua de 15 noiembrie; b) S/ A4c. Gc+
rz.e, ierarh, episcop de Kazan (1630),
pomenit în ziua de 20 iunie (DA), zi
în care este pomenit şi diaconul j4vz.v
din Edesa, ucis în timpul prigonirii lui
Licinius (308-324) v. Avit.
În onomastica românească numele
este prezent, existând câteva atestări
în care se face precizarea că a fost pur-
tat de monahi: G%rj.e, monahul, G#j`z.-
c77Î%/, frafr!.e, egumen la Suceviţa, frct-
recr, ZJ#". Ca nume de familie: G#rz.,
Gurian, Gurcm, Guric, Gurin, Gurin-
cu, Guritanu, Guritencu, Guriţa, Gu-
riţam, Guriţă, Guriţencu, Guriuc,
Huru, Huruban, Hurubaş , Hurubean,
Hurubeanu, Huruzeanu.
H
HADASA v. Estera
HARALAMBIE, prenume destul
de rar în bnomastica românească ac-
tuală. El reproduce întocmai un nume
de persoană grecesc, XotpG^ctH7to€
(Haralâmbos), atestat în primele de-
cenii ale creştinismului. Numele es-
te compus din două cuvinte cu sem-
nificaţie specific creştină, %ctpct (hâra)
„har", „graţie divină''' + ^dLL7toe (ci-
tit: lâmbos) „lumină", „strălucire".
Faptul că acest prenume este ates-
tat târziu în limba română, ^m sec. al
XVII-lea, nu înseamnă că el nu a fost
utilizat cu mult mai devreme. Argu-
mentele de ordin lingvistic sunt vari-
antele atestate cu mult înainte de sec.
al XVII-1ea, în forme diferite, având
o mulţime de derivate, provenite de la
una dintre cele două părţi componen-
te ale numelui. Alegerea numelui s-a
făcut prin puterea semnificaţiei, fiind
simţit ca un nume teoforic, dar mai
ales prin influenţa covârşitoare pe ca-
re o e(re Lrîrrul Sf Mc. Ha;alambie..
tL)Sy:Mc.Haralambie,precita,lcreş+i-
nilor,. cel ce a slujit în timpul domniei
lui Septimiu Sever. Având mult har
în predicile sale, o mare blândeţe şi o
lumină ce-i înfiumuseţa chipul, adu-
251
cea multe ' suflete în casa Domnului.
Este ales episcop în Magn6zia (Efes),
în Asia Mică, unde dregător al cetăţii
era crudul Luchian. Prins în biserică,
a fost dezbrăcat de odăjdii şi jupuit
de viu, iar guvematorul Luchian, vă-
zând răbdarea şi blândeţea Sfântului,
s-a înfiiriat şi a început să-l maltrate-
zeel,personal.Atuncis-aîntâmplato
minune: fiiriosul a rămas fără mâini,
iar Sfântul l-a vind6cat pe loc. Plin de
cruzime, acesta nu şi-a smerit inima
şi nu s-a căit, ci a ordonat decapitarea
imediată a Sfantului, care a avut loc
în ziua de 10. februarie, zi de pome-
nire a Sf. Mc. Haralambie în Biserica
Răsăriteană; b) S/ A4c. ffczrcz/cz7%pz.e,
cel care a fost martirizat împreună
c" Sf: Mc. Pamteleon (scris şi Pcm-
c7o/eo72, Pc}J?fe/o77€o#) din Deuteron,
prin decapitare, la 18 septembrie, zi
de pomenire în Biserica Răsăriteană;
c|Sy:Mc.Haralampiev`E"sehTn.
În onomastida românească avem
derivate atestate în fomele: ZJc7rc7-
lambie, Hardlambia ("oriîikjia), Ha-
ralampie, Haralap, Haramb, Aram-
pie, Alampie, Haralamb, Harea,
Haria, Hariu, Haruţul, Hăra, Hă-
re, Hărea, Hă"ca, Lambul, r Ldm-
ba, Lambi, Lambovici, Lampu, Am-
H AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
p#/. Ca nume de familie astăzi: ffc7-
ralamb, Haralambescu, Haralambi,
Haralambie, Haralampie, Haras,
Harasem, Harasemiuc, Harasenciuc,
Harasim, Harasin.
HARALAMPIE v. Haralambie
HARETA v. Haricleia
HARICLEIA, prenume care a
avut o frecvenţă semnificativă, înce-
pând cu sec. al XIX-lea. La baza lui
se află un nume de persoană grecesc,
XapttckoG, XctpLtc^8" (Charikl6ia),
înregistrat la scriitorii din primele se-
cole după Hristos. Ca în toate fomele
onomasticii greceşti, avem de-a face
cu un nume compus din %ctpt€ (châris)
„har", „graţie" + ichgo€ (kl6os) „ves-
tit", „renumit", deci această sintagmă
ar putea.fi tradusă prin „recunoaşte-
rea" sau ,,triumfiil graţiei, al harului".
Prima parte a numelui, fz:tirz.§, apare
în Sz.7ţczxc7re ca nume de sine stătător,
fiind purtat, de martiri: a) S/ 'A4-z./t5
ffczrz.s a pătimit şi a trecut la Dom-
nul, prin tăierea membrelor şi jupui-
rea trupului, la 28 ianuarie, zi de po-
menire a Sfintei în Biserica Răsări-
teană; b) S/ A4c. Hc7rz.sz.e, cel care a
fost decapitat împreună cu M.c%z/or
şi 4gczpz.e în ziua]de 1 martie, zi de
pomenire a Sfinţilor Mucenici în Bi-
serica Orientală; c) S/ A4T-z.jăj ffczr!.-
sz.cz rzŢcrrz.escr/, originară din Grecia,
a fost adusă în Corint, împreună cu
Gcz/z.7?z. şi Ccz/z.c7cz, ca să asiste la supli-
ciile la care era supus Sf. Mo. Leonid,
cel care,` după tortură, a fost arunoat
în mare. Redăm rugăciunea Sf. M-iţă
Harisia, fiind grăitoare pentm recon-
stituirea atmosferei de prigoană a
creştinilor şi admirabila lor stare de
gra:Se.. „0 milă am alergat, Doamne,
şi oaste m-a alungat, Doamne, şi nu
m-am lepădat de Tine, Doamne,. mân-
tuieşte suf letul meu " (G . """ş, Vieţi-
/e Sfl7%/or, p. 345). Au fost legaţi şi li
s-au atâmat pietre de cap şi de picioa-
re, fiind aruncaţi în mare la 16 aprilie,
zi de pomenire a Sfinţilor în Biserica
Răsăriteană; d) S/ A4c. Hcr7`z.§z.m din
Seleucia a pătimit împreună cu Neofl/,
amândoi eunuci, însoţitori ai S/ Cc{v.
4#f#zcz, toţi trei botezaţi de Sf. episcop
Atanasie, cel care a pătimit împreună
cu ei. Sf. Harisim a mărturisit împăra-
tului Valerian că este creştin şi a fost
supus la cumplite torturi, după care el
şi .Neofit au fost decapitaţi la 22 au-
gust, zi de pomenire a lor în Biserica
Răsăriteană.
Prenumele nu a intrat în onomas-
tica românească prin Biserică, cif pe
calea împrumutului direct din lite-
ratura greacă sau prin contactul di-
rect, în timpul domniilor fanariote fi-
ind atestate fomele prescurtate: fJcz-
risia, Harisim, Hareta.
HARIESA v. Haricleia
HARIS v. Haricleia
HARISIA v. Haricleia
HARISIE v. Haricleia
HARISIM v. Haricleia
\ HARITv. Haritina
HARITA v. Haritina
1
HARITINA, prenume femi-
nin, ffecvent şi astăzi. La baza lui se
află un nume de persoană grecesc,
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Xc[pitwŢi (Charitine), o fomă ad-
jectivală de la subst. xciptc (châris)
„har", „graţie divină", „bucuie".
Sensul prenumelui este „cea dăru-
ită cu har sau graţie divină". S-a lu-
at modelul grecesc, care are la bază
subst. comun %ctptc (hâris) cu foma
de genitiv %GPLtoe (harit6s) „al haru-
1ui", „cu har". De la acelaşi cuvânt s-a
folosit varianta masculină Hczrz.fo7?.
Prenumele a cunoscut o mare frec-
venţă printre numele creştine din pri-
mele veacuri, tocmai datorită acestei
semnificaţii teofore. A fost primit ca
nume de botez de mulţi creştini, de-
veniţi martiri sau mărturisitori ai lui
lisus Hristos.. zL) Sfl Miţă Haritina &
pătimit în timpul împăratului Diocle-
ţian. Deşi a fost o simplă servitoare în
casa lui Claudiu, prin evlavie şi post
a dobândit harul de a-i converti pe cei
cărora li se adresa. Adusă în faţa gu-
vematorului, ea recunoaşte toate acu-
zaţiile ce i se aduc. Este maltratată şi
apoi aruncată în mare, cu o piatră le-
gată de picioare. Supravieţuieşte, dar
este străpunsă de suliţe şi sfârşeşte la
5 octombrie, zi de pomenire a Sfin-
tei în Biserica Orientală; b) S/ M-z.fă
fJcrrz./z.7?cz, martiră ucisă prin decapi-
tare la 4 septembrie, zi de pomeni-
re a Sfintei, împreună cu Emiona, în
Biserica Orientală; c) S/ A4-zţă Hc}rj.-
fcz, fecioara, a fost decapitată la Ro-
ma, împreună cu Sfinţii fJczrz.Jo7?, J#s'ţ,
Iustin, Evelpist, Ierax, Peon şi Vale-
rz.c}7!. Pomenirea lor se face în Biseri-
ca Răsăriteană la 1 iunie v. Iust.
Forma fJc}rz.fcz se explică de la pre-
numele masc. f7czrj./, provenit din va-
rianta grecească lungă, XctpIG-1;ţos
(châris-it6s) „har", „graţie".
253
H
În onomastica românească nu-
mele este atestat în foma f7czrz.fz.7?cz,
Ai.itina ş± Haritini.
HARITINl v. Haritina
HARITON, prenume ce provine
din aceeaşi familie cu ffcirz.rz.7?o, la ba-
=î:6Cnă)Ţ,`;aa:,t,:,::Pasţtî.e%dGî%tî€n-;ţ,?ţn(hă:::
că este atestată foma lungă cu valoa-
re de pi.enume, Xcipii®v. În O#o77eczs-
ticonul cr.eştin sa;n ^irL Sinaxar s;imf
trecuţi mai mulţi Sfinţi cu acest nu-
me: a) C#v. Hczrz./o72 supranumit Măr-
turisitorul a trăit în timpul stăpânirii
lui Aurelian, în cetatea lconia, capita-
la Licaoniei, în Asia Mică, oraş numit
astăzi Konya. Sfântul a fost prins Şi
dus la judecată spre a răspunde epar-
hului la întrebările legate de credin-
ţa sa. Mărturisind puterea lui lisus şi
dorinţa de a sluji în această credinţă,
este torturat, dar supravieţuieşte şi,
după moartea lui Auelian, se retrage
pentru rugăciune în pustia Palestinei.
Este atacat de tâlhari, legat, dar este
apărat de Dumnezeu printr-un mira-
col. Aşa se face că în vasul cu vin al
acestora se strecurase un şarpe care a
otrăvit vinul pe care 1-au băut, fără să
ştie, şi au murit. Ajuns în pustie, Cuv.
Hariton` a făcut din peştera în care a
trăit un schit la care s-au oprit şi alţi
pustnici iubitori de Dumnezeu. Prin
săvârşirea de minuni, C%v. Hczrz./o# a
ajuns la bătrâneţe şi a trecut la Dom-
nul în 28 septembrie, zi de pomeni-
re în Biserica Răsăriteană; b) S/ A4c.
Hariton v . ŢIÎ+ritiim:, c) Sf : Mc. Hari-
ton, supra"rit Mărturisitorul, mo~
nah, pustnic în Palestina şi Sinai, a
fost trecut prin sabie împreună cu alţi
H AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
"o"ihji.. episcopul Tîmotei, Ierotie,
Daniel, Socrat, Camasie, Eusebiu sti
E/z.mczs'z.e, a căror pomenire se face la
28 noiembrie în Biserica Răsăritea-
rjîîa:, d) Sţ Mc. Hariton v . T"st.
În onomastica românească prenu-
mele este atestat în sec. al XVII-lea, ^m
florrn:ele.. Hariton, Ariton, Riton, Are~
tonea, Hiraton, Arif iton, Harintov. A;s-
tăzi este înregistrat şi ca nume de fami-
rie.. Hariton, Haritonov, Haritonovici,
Haritopol, Ariton, Aritonovici.
HARTOLOMEl v. Vartolomei
HÂRS, prenume vechi româ-
nesc, care are la bază supranumele
S/ Jocz7?, patriarhul Constantinopolu-
+rii, z;is Hrisostomul sa;n Gură de aur.
Temenul gr. Xpuon-xpuooG (Chry-
sos) „aur" are şi sensul de „mult fo-
lositor", iar fig. în foma xptote (chri-
sis) cel de „ungere", de unde numele
de persoană Xpbotoe. Prin metateză
s-au creat prenume româneşti de ti-
p"l.. Hârs, Hârsu, Hârsul, Hârsu-
lescu, Hârsa, Hârsova (Preohea;sa,),
Hărsu, Hărsescul, Hărsova Oupâ:ri-
ţa.), Hârşa, Gărşeşti, Hârşova, pmer["
me fem. transferat la două toponime,
j747işovc7 (sat), ffd7işoi;c7 (oraş în Do-
brogea); prin afereză, Şovcr. Ca nume
de fîirrii+ie.. Hârsan, Hârsescu, Hâr-
son, Hârsu, Hârşan, Hârşău, Hârş-
cu, Hârşenie, Hârşeu, Hârşie, Hâr-
şovescu, Hârşu, Hârşulescu, Şova,
Ş vică.
HELCHIA, prenume cu o arie
restrânsă de circulaţie, chiar în lim-
ba veche. La baza lui se află numele
biblic, de origine, ebraică, jŢz.%c7Ă, cu
sensul „Iehova este partea mea". În
tra,d"cerea, Vechiului Testament este
cunoscut şi în varianta f7z./cĂz.cr: ,J;2tz.
Şalum i s-a născut Hilchia, iar lui
Hilchia i s-a născut Azaria" (1 Paiiar
lipomena 6,13).
În onomastica românească es-
te atestat în foma ,4/c%z.cz şi în topo-
nimul ffă/cĂz.c/ (veche proprietate a
unui j7c7/c%!.e/). Este atestat ca nume
de familie în variantele: ffc7/ccr, Hc7/-
chias , Halchini, Halchiopol, Halciaş,
Halctuc, Halciug, Halcos, Halcu.
HELl v. Eli
HERACLES v. Iraclie
HERACLID v. Iraclie
HERACLIE v. Iraclie
HERACLIT v. Iraclie
HERMAS v. Hermes
HERMES, prenume provenit din
Antichitatea greacă. Zeul Hermes,
redat în latină prin Hermes, -cre, este
protectorul elocinţei, al poeţilor şi al
comerţului, şi prin extensie, protec-
torul negustorilor, cel ce corespun-
de zeului italic Merc#rz.c/s, -z.z.. La ba-
za numelui de persoană poate fi aşe-
zat numele comun din greaca veche
XSPHci, -ţoc (Chema, -tos) „piatră ma-
re", „piatră de moară". Numele apare
în onomastica creştină, fiind înregis-
t;ra:i ^Tri Sinaxare: a)L) Sf Mc. He:rmes
(scris şi Ermz.e), care a suferit marti-
riul în Dc7cz.cz Rzpe7?sz.s, în cetatea Bo-
#o7ez.cz, astăzi cetatea yz.c7z.##/#j, în ca-
re mai supravieţuiesc numeroşi vlahi,
zona fiind locuită în primele secole
după Hristos de o populaţie romani-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
zată similară cu cea din nordul Dună-
rii. S/ Ă4c. Hermes pare să fi fost un
ostaş care nu afl cedat sub tortură, pro-
povăduindu-L pe Hristos, fapt pen-
tm care i s-a tăiat capul cu sabia. Es-
te pomenit în Biserica Răsărite.ană la
31 decembrie; b) S/ A4c. fŢermc7 v.
Filip; c) S/ Mc. Her77ces' v. Polien;
d) Sf t Mc. Hermes (sciLs şi Ermie, Er-
mz.s), unul dintre cei 70 de Apostoli,
episcop de Dalmaţia; prăznuit de Bi-
serica Orientală la s martie (DA).
Nume de familie derivate de la
Hermes: He:rmcm, He:rmănec[nu,
Hermeczy, Hermeneanu, Hermeriuc,
He;:rmeziu, Herminecmu, Hermle,
Hermon, He;rnah, He;ne, Hermu.
HERMI0NA v. Ermiona
HIACINT v. Iacint
HIACINTA v. Iacint
HIEL v. Eli
HI0NIA, prenume feminin, de
origină greacă, puţin utilizat. Provi-
ne dintr-un subst. %to)v, %t6vt > pre-
numele Xt6vt (Hi6ni), cu semnifica-
ţia „zăpadă", termen folosit cu sensul
figurat „alt)", „curat" sau „pur", „ino-
cent". În Sz.7?czxczr este atestat numele
Sf : Mc. Hionia v . TrTnî..
HIPOLIT v. Ipolit
HORAŢIU, prenume ffecvent,
mai ales în Transilvania, unde a fost
preluat pe cale cultă spre a demon-
stra romanitatea vlahilor din Transil-
vania. Este un nume gentilic roman,
Horcj/z.%s, -z.z., ce s-a răspândit în toa-
te zonele locuite de români, poate şi
H
sub influenţa cunoscutului poet latin
Quintus Hbratius Flaccus. ^In T:Ta:n-
silvania se foloseşte şi forma scurtă,
Horczf. Ca nume de familie, îl găsim
cu diferite grafii: Horczz.cct, frorcrscz#-
gicm, Horatsch, Horatscheck, Hora-
ţiu, Horaziu.
HORriA v. Horia
HORIA, HORIANA,` două for-
me ale prenumelui care a cunoscut o
foarte mare popularitate, mai ales în
zilele noastre. Este interesantă expli-
caţia etimologică prcpu§ă de Chris-
tian lonescu în MEO, cu privire la
acest prenume specific românesc, ex-
plicaţie pe care o preluăm. Ho7^ec} es-
te un supranume, o poreclă a eroului
din Albac, conducătorul răscoalei po-
pulare din Transilvania, în anul 1784.
Numele adevărat al lui Horea este va-
sile Ursu Nicola, poreclit Horea „pen-
tni că îi plăcea să Ăoreczscă". Verbul cz
Ăo7`z. este derivat de la %oră şi înseam-
nă „a cânta din gură sau fluier", dar şi
`,a striga strigături" în timpul jocului.
Trebuie să explicăm nedumerirea au-
torului cu privire la existenţa unor va-
riante ale numelui, cu mult înainte de
apariţia poreclei Horec7 (1730-1785).
Formele atestate înainte de sec. al
XVIII-1ea sunt: jŢore, j7orecz, Ho-
rie, Horiia, Horul, Horel, Horiţă, ""
me ce apar în documente ca nume de
botez. Explicaţia acestor fome es-
te foarte simplă şi foarte importantă
pentm limba română arhaică, pe ca-
re o situăm între sec. al VI-lea şi al
XII-lea. Aceste prenume au' la bază
subst. Ăorc7 şi sunt fomate din ele-
mentele lexicale arhaice, comune cu
cele din greaca veche; forma greceas-
 AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
H H
meşte#orfe#zz.cz.Legăturadintrefloa-
căcorespunzătoareeste%a)pcLc(h6ras)
re şi numele de persoană există, nu-
„zonă agricolă care asigură hrana ce-
mele florii sau al arbustului fiind dat
tăţii".„sububie",„sat",darşi„ţinut",
de numele unei femei, HorfeJtse, care
„regiune". `La început, numele era un
1-a „ajutat pe botanistul francez, Ph.
deteminant care indica provenien-
Commerson, în 172211733" (MEO)
ţa persoanei, „sătean" în opoziţie cu
să. creeze această varietate ^de plan-
„orăşean". După sec. al XIII-lea, ter-
tă decorativă. Fomele în care circu-
menul Ăorc} este înlocuit cu term?nul
lă ac?st prenume sunt: ZJorfcr7?sc}, Or-
latin ţerrcr, care devine în limba româ-
tams, Ortarisa; Te;nzi, Tenza, Tanţa.
nă „ţară", temen ce se răspândeşte şi
datorită omonimiei primei vocabu- HRISAGON, prenume arhaic
1e cu temenul #oră „dans". Orice ,1?- care nu mai este în Llz. Este un nu-
gătură cu termenul arhaic Ăorcrs care me de persoană de origine greceas-
a generat această evoluţie este ştear- că, combus din două ' elemente lexi-
să, iar temenul apare ca nemotivat\.şi căle, Xpuoo (chriso) „aur" + yovo€
dispare. Limba este logică şi schim`-
(g6nos) „cel născuţ", „descendent",
bările care apar au o motiyaţie pe care deci „cel născut din aur", sau poate fi
numai o experienţă lexicografică în- apropiat de Xpuot€ (chrysis) „unge-
delungată, conjugată cu o cunoaşte-
re", „încoronare", şi ar însemna „cel
re a limbii vechi şi a istoriei culturii
născut din cel uns", „descendenţă
neamului, o vor putea desciffa. ZJo- imperială". În S!.#czxcir şi MaJ'Jz.roJo-
recz este un prenume de tradiţie arha-
gz.}. sunt prezente numele mai multor
ică, întărit de supranumele celui `mai
martiri din Roma: a) S/ n4c. ZŢr!.sc!-
popular şi iubit erou al poporului ro-
go# (scris şi Cfirz.sczgow) a fost dască-
mân. Prenumele este întâlnit şi ca nu-
1ul S/ M-!.;e 473crsfos!.c!, pe car5 a în-
"e de faL"i:ti+e.. Horea, Horeanga, Ho-
văţat-otaineleSfl#fez.Scr!.pf%rz.,darşi
reangă, Horeanu, Horeic, Horeica,
mo.dul de viaţă' creştin. A trăit în tim-
Horeică, Horel, Horelu, Horenciuc,
pul persecuţiilor împăraţilor Diocle-
Horescu, Orăscu, Horezeanu, Hure-
ţian şi Maximian. Toţi creştinii din
zeanu, Horia, Horiah, Horicm,, Oricm,
Roma pe care i-a instruit au fost adu-
Horicecmu, Horichian. naţi spre a fi ucişi, iar S/ Hrz.sc}go# a
HORTENZIA, prenume femi- fost dus în Nicomidia, unde i s-a tă-
iat capul 1a 22 decembrie, zi de po-
nin, frecvenţ în toate z\onele locuite
menire a Sfinţilbr 4#as'jczsz.c! şi ZŢrj-
de români.rornan,
~genti\1c El provine dintr-un
Hortensia, nume
Horters}-
scrgon în Biserica Răsăriteană; b) S/
Mc. fŢrj.sogo73, monah cuvios care a
%S, o formă adjectivală, derivată de la
subst. Ăorf#Ş „grădină". f7orfe#sz.%s primitcununamuceniciei,fiinddeca-
este cel care „se ocupă de grădină?', pitat la 25 noiembrie, zi de pomenire
în Biserica Răsăriteană.
„grădinar". Numele este apropiat şi
În onoma;tic.a românească s-a
de arbustul decorativ, a cărui floare,
în toate nuanţele de roz şi bleu, s.e nuT păstrat doar prima parte a numelui,
256
DJCŢIONARONOMASTICCREŞTIN
care a fomat variante folosjte ca nu-
în Biserica Răsăriteană la 19 martie;
mo de Iîrnjme.. Hrisaf i, Hrisca, H;;-s-
b) S/ A4c. jrr;.Scz#f v. Eufimia; c) S/
cŢa,:?,.Hr.i:c.ă,Hriscu,Hrisico,Hrisii,
Mc.frrz.Scr#faprimitmartiriulîmpre-
Hrisi:_, Hrisovescu, Hristacie, Ii;;;;;-
ună cu Sever şi alţi 39 de martiri în
tea, Hristenco, Hristescu, Hri:tev.
Vizia Traciei, la 20 august. În Sz.#cJ-
HRISANT, HRISANTA, prenu- jrc7r#/grecsuntpomeniţila23august
me folosite astăzi mult mai rar. Proi (DA).
vin din numele greceşti, XpuoG0o€ Lanoi,numelesuntatestateînju-
(Hrysânthos), Xpuocwoi5 (Hrisân- rul anului 1500 şi au fost înregistra-
this), cu corespondentul în latină te cu numeroase fome hipocoristice,
C*o;JCJ#/Ă#S. Toate sunt fomate de ceea ce demonstrează vechimea lor:
launnumecompus,xpooo€(chrysos) H:isa,_Pris,Hrisu,Hriza,Hrizea,-ri;-
„aur" + cwOo€ (ânthos) „floare", deci r::_::_ HŢ:saptie, Hrisandu, Hri;ai;u,
„floare de aur", de unde şi temenul
F_r+i_s?_?_tia'.fiorn?c_&re"potfiâă:ii,-
catenumaiprininfluenţăneogreceas-
românesc crz.zcz#/emă. Prin această
semnificaţie prenumele se impune în că; ele pot fi moştenite din perioada
onomastica creştină încă din primele vecheaprimuluimileniucreştin.Du-
pă cum se ştie, numele proprii sunt
y_3a_:T_i_.ÎŢ.Sin4arşiînriă-rtri;;;ăiăi
sunt trecuţi mai mulţi Sfinţi cu acest mult mai conservatoare, prin tradiţia
nume: a) S/ Mc. ffrz.Sc{#Z, cel care a acordării nou-născutului unui nume
ajuns la Roma, plecând din Orient, purtat de cineva din familie sau din
întocmai ca şi S/ A4rLz./ă Dcrrz.a. Hri- familianaşuluidebotez.Esteunpre-
sant a venit din Alexandria şi Daria nume care a avut o perioadă de po-
din Atena. Hrisant, creştin, a devenit pularitatemultmaimaredecâtastăzi,
soţul Dariei, pe care o. îndeamnă să fiindreluatcafrecvenţăîntimpulinL
trăiascăŞieaîncurăţeniedesăvârşită, fluenţei neogreceşti. În greacă nume-
ledepersoanăXpi)oGvOo€(Chrysan-
pentruaputeaslujişijertfiluiHristos
întreagalorviaţă,aşacumcereEvc}#- thos) este destul de frecvent întâlnit.
Prenumele este atestat în onomas-
gĂe/z.c7. Fiind repede recunoscuţi, da-
torită zelului cu care propovăduiau, tica românească, în documente, înce+
sunt supuşi supliciilor de către admi- pândcusec..alXV-lea,avânddiferite
nistraţiaîmpăratuluiNumerian.După Fou=_3_.;Pri~Saytie:H_risandu,H;;;;;Â,
martiriu,aufostaruncaţiîntr-opeşte- |::|isafiatf;.:aftu'_5ăftoîu'Săjtesc{,-:;f=
tel, Sîf ti.an, Hrisay[f i (ioc"":;;ărie
ră vizitată de mulţi credincioşi, care
cancelariei lui Ştefan cel Mare), j7rz.-
doreau să se roage acolo. Prefectul,
Srafi,ţŢ.rjsaytia,Antha,Hrisaf;'il;;s-o~
ştiind aceasta, a ordonat închiderea
.#c7, j7rz.S (în documentele cancelari-
intrării şi muiţi şiLau găsit moarte@
ei lui Ştefan cel Mare), jrrz.S#, ffrz.~
în peşteră. Moaştele celor doj Sfinţi
s:, Prisin,_ţ|risicu, Hrisava, ririst;a,
au fost înmormântate pe Via Salaria
Cris?nt: Crisanta, Crezantri. C; -;i
şi descoperite în timpul Sf. Constan-
me de familie înregistrat astăzi: j7rz.S-
tin cel Mare. Pomenirea lor se face
cu, Hrisico, Hrisii, Hrisiu, Hrisc[fi.
257

H AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
HRISIA v. Aurora
HRISOGON v. Hrisagon
HRISOSTOM v. Ioan
HRISTACHE v. Cristina
HRISTEA, prenume întâlnit as-
tăzi ca nume de familie. Folosit în
trecut ca prenume, avea la bază o for-
mă grecească, Xptotoq]opo€ (Chris-
t6phoros), fomă `foarte răspândită
în primele decenii ale creştinismu-
1ui. Atât Orientul, cât şi Occidentul
creştin îl consideră, prin semnificaţie,
un nume teoforic. În onomastica gre-
cească este frecvent numele Xptotos
(Christos), cu derivatul Xpto"Kiic
(Christâkes), de unde forma româ-
rLea;săai Hristache sîT" Cristache. Pre-
numele este întărit de baza comună,
amintită mai sus, rădăcina cĂrjsz.s' sau
cĂrz.sos. În Sz.#czxm este atestat S/
A4c. ZJr!.Sfecz, un grădinar care Îl măr-
turiseşte pe lisus Hristos la Constan-
tinopol, în anul 1748, şi este ucis prin
decapitare la 12 februarie, zi de po-
menire a Sfântului în Biserica Orien-
tală. În unele izvoare numele este în-
registrat în foma ffrz.s'/z.c!.
În onomastica românească nume-
le este receptat prin două filiere: cea
Ltitiria, Christos, Christof iorus Şi de-
rivatele vor fi înregistrate la litera C
(Cristian, Cristea, Cristina ehG.) şi
cea greacă, în care se păstrează lite-
ra, H (Hristina, Hristea, Hristodor,
Hrz.s/czcĂe, etc.). Deşi variantele la-
tine sunt mai numeroase, noi redăm
şi foma lor veche, datorită criteriu-
1ui etimologic, utilizat în Biserica Or-
todoxă Română, care respectă întot-
deauna filiera greacă.
_ _
HRISTIA v. Hristea
HRISTIAN v. C+istian
HRISTINA v. Cristina
HRISTODOR, prenume teofo-
ric, provenit dintr-un nume de per-
soană grecesc, fomat din două cu-
vinte: Xptc"o (Christo) „Hristos" +
8opos (d6ros) „dar". Sensul numelui
este cel de „dar al 1ui Hristos".
În cadrul onomasticii româneşti,
numele este atestat în forma popula-
işa Cristodor, Cristodorescu, Istodor,
Istodorescu, Istudoru. CaL rrH"e de Fa-
miliesuntîmegistrateurmătoarelefor-
rrue.. Hristodor, Hristodorescu, Hristu,
Cristo, Cristu, Cristodor, Cristodo-
rescu, Cristodorov, Cristudor.
HRISTODUL, HRISTODULA,
prenume mai puţin obişnuit în ono-
mastica românească contemporană,
dar destul de ffecvent în onomasti-
ca grecească, în care numele a supra-
vieţuit, prin sensul său, prin conţinu-
tul semantic, cu o putemică conotaţie
teoforică. La baza lui se află nume-
le compus Xptotosou^oG (Christo-
dtilos), alcătuit din două elemente
lexicale, Xptotos + 8ott^oc (dodlos)
„rob", având sensul de „slujitor al 1ui
Hristos". Prenumele fiind atestat în-
că din primele veacuri creştine, îl gă-
sim ^Tn Sinaxare şî Martiologii, fiLnd
purtat de numeroşi Sfinţi: a) S/ A4c.
j77'z.sfoc7#/ care L-a mărturisit pe Hris-T
tos la Tesalonic, în anul 1777, în zi-
ua de 27 iulie, mărturisire care i-a
adus moartea prin decapitare. În une-
1e calendare bisericeşti este consem--
rrîil s,"b st"f;ag[n:a Noul Mc. Hristodula.,
_ -:-.`..-'
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
t;) Cuv. părinte Hristodul, ffîiă"ho-
rul de minuni, care a vieţuit în Pat-
mos şi s-a săvârşit la 16 martie, zi de
pomenire a lui în Biserica Orientală;
c) Sf Mc. Hristodul ţi Sft M-iţă Hris-
ţoc7c//cz, fecioara, ce au pătimit pentru
Hristos şi ale căror capete au fost tă-
iate de sabie la 4 decembrie, zi de po-
menire a Sfinţilor în Biserica Orien-
ta,ria., d) Sf t M-iţă Hristodula a, s"fe;r.rt
martiriul, prin decapitare, împreună
c" ffii ei, Urban, Prilidian, Epolonie
şi Sf. episcop de Antiohia, yc7w./cr, în
timpul prigoanei lui Numerian, în zi-
ua de 4 septembrie, zi de pomenire a
lor în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească nume-
1e este înregistrat în lumea eclesias-
tică în foma originară grecească,
Hristodul, c" vEiriTîrrrfierie Hristodol sti
fJr!.§foc7or, dar şi prin filiera latină, în
ţo"ÎL Cristodul.
Ca nume de familie, astăzi sunt
înregistrate variantele: fJrz.s/oc7#/o,
Hristoduli, Cristodulo , Cristodur.
HRISTOFOR v. Cristofor
HRIZA, prenume vechi în ono-
mastica românească, atestat în stu-
dii şi documente, în forme diferite
din sec. al XV-lea. După N.A. Con-
stantinescu, ffrz.zc! ar fi o prescurta-
re de 1& Hrisant su" Hrisostom. For-
mele în care a circulat acest prenu-
me, devenite nume de familie, sunt:
Hriza, Hrize, Hreazea, Rizea, Riza,
Hrizu, Rizu, Rizescu, Rizoiu, Hrizan,
Rizan, Râzan, Hrizica, Hrizicu, ţor-
me care ar avea un corespondent gr.
XpuoLKos (Chrysikos) „aurar". Vari-
anta 4r!.zcr7? a fost folosită cu sensul
apartenenţei, „al lui Rizan". Noi cre-
H
dem că la baza numelui stă un subst.
grecesc, xpuois (chrysis) „ungere",
„încoronare", de la care s-a fomat,
prin sufixare, un adj. cu sensul „cel
uns", „cel consacrat", subiecţii pu-
tând fi preoţi sau regi, prin extensie
„cel care a primit o consacrare într-o
activitate". Ca nume de familie este
şi astăzi răspândit în formele: H7'z.zc/,
Hruza, Rlza, R}zac, R}zan, Rizea, R}-
zescu, Rizia, Rizică, Rizoiu, Rizu.
HUDI0N, prenume rar întâlnit în
onomastica creştină. Este atestat, în
fomia ff#c7z.o73, ca nume al unuia din
cei patruzeci de mucenici din lacul
Sevasta, pomeniţi în Biserica Orienta-
1ă la 9 martie. La baza numelui ar pu-
tea sta subst. comun latin cc4c7o, -o77z.s
„un coif confecţionat din piele de ani-
mal", purtat şi de soldaţii obişnuiţi, în
afara echipamentului de luptă. Supo-
ziţia noastră etimologică este întări-
tă de faptul că prenumele apare scris
şi în foma C#dj.o7ţ. Nume de familie
care păstrează rădăcina: fŢ%c7cz.c, H#-
de, Hudea, Hudec, Hudescu, Hudeş-
teanu, Hudet, Hudeţ, Hudez, Hudic,
Hudici, Hudin, Cudin, Cudinov.
HULDA v. 0lda
HUS, prenume preluat de creştini
d:m Vechiul Testament, din Pentate-
#Ă. La baza acestui prenume se află
numele de persoană, de origine ebra-
ică, ff#s, scris şi C#Ş, nume purtat de
unul dintre fiii lui Ham, cel de-al doi-
1ea fiu al lui Noe: ,Jczr/Î!.j. % Hc7m
au fiost: Cuş, Miţraim, Put şi Cana~
cm. Fiii lui Cuş (Hus) au f;ost: Seba,
Hcwila, Savta, Rama şi Sabteca..."
(Facerea 10, 6-7). Foma grecească

H
din Sepfţ/czgz.77fcz este Xouc (Chods) şi
are semnificaţia „de culoare închisă",
"negru".
În onomastica românească acest
prenume este atestat din sec. al
XV-1ea, având numeroase variante:
Husova, Husul, Husea, Husm, Husa,
La airo"ar[i, Huscovici, Husin, Husia,
rrLu+be t!oporii"e Huseşti, Huş, Hu-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
ŞeşfJ. etc. Nume de familie care pot
fi socotite derivate de la H#s': ffcfs'cr-
nu, Husar, Husarencu, Husari, Hu-
sariu, Husaru, Husărescu, Huscariu,
Husea, Hussar, Hustea, Husti, Hus-
tin, Hustiu, Hustiuc, Husu, Husulei,
Huszar, Huszti, Huşam, Huşanul,
Huşcă, Huşeam, Huşerencu, Huş-
tea, Huştiu.
IACHIE v. Iacint
IACHINT v, Iacint
IACHIU v. Iacint
IACINT, prenume mai rar folosit
în onomastica românească contem-
porană. Provine dintr-un foarte vechi
nume propriu, grecesc, YctKW0oS
(Yakinthos), frecvent în Antichita-
te, deoarece face parte din mitologia
greacă. Este împrumutat de romani în
ţo:rma Hyacinthus , Hyacintha, a;mbe-
1e variante fiind prezente şi în inscrip-
ţiile din epoca creştină. Amintim le-
genda potrivit căreia fr};acz.7t/%cfs, fiul
regelui Spartei, prietenul lui Apollo,
este ucis din eroare de acesta, pe când
arunca discul. Din sângele lui Hya-
cinthus a răsărit floarea numită Ăycz-
cinthus orientalis, cu "rrLele popular
zambilă. Prenumele este răspândit în
Evul Mediu, susţinut de existenţa flo-
rii, dar şi a pietrei semipreţioase %z.cr-
cz.#ţ (zirconiu). În Sz.77cz)fcw este atestat
numele în foma JcrcĂz.7?ţ.. a) S/ A4:c.
/crcĂz.77f (scris şi Jcrcz.73f), Supranumit
C#bz.c#/c7rz.e, era originar din Ceza-
reea Capadociei şi a trăit în vremea
împăratului Traian, făcând parte din
slujitorii curţii imperiale. Răuvoito-
rii l-au urmărit şi 1-au denunţat că nu
participă la cinstirea zeilor romani,
în templu, ci se închină Dumneze-
ului nevăzut ce Se cheamă Hristos.
Judecat şi închis pentm mărturisirea
sa, va fi hrănit în închisoare numai
cu alimente provenite din jertfa adu-
să idolilor. Reftizând să se atingă de
mâncare, a rezistat patruzeci de zile,
după care a trecut la Domnul, în anul
108. Pomenirea sa se face în Biseri-
ca Răsăriteană la 3 iulie; b) S/ Jczcz.73ţ
(1183-1257), monah în ordinul do-
minican, a fost novice sub directa în-
drumare a Sf. Dominic. Numit preot
şi canonic la Catedrala din Varşovia,
a înfiinţat Mănăstirea Sfânta Treime.
Biserica Apuseană îl pomeneşte la
15 august; c) C#v. Jcrcz.#ţ v. Eugenia;
d) S/ Mc. JcrcĂz.e, martir care a păti-
mit şi apoi a fost ucis prin sabie la 17
decembrie, zi de pomenire în Biseri-
ca Răsăriteană; e) S/ Ă4c. Jc}cĂz.7Îj a
pătimit în Amastrida (Paflagonia) în
sec. al IV-1ea, fiind decapitat ^m ziua
de 18 iulie, zi de pomenire în Biseri-
ca Răsăriteană.
În onomastica românească veche,
numele este atestat în foma, prove-
nită din greacă, /crcĂ!.#f (1359-1372,
numele primului mitropolit al Ţării

I
Româneşti). Jc7c%z.w, /c}c%!.e sunt for-
me vechi prescurtate, în timp ce fJz.cr-
cj.#ţ, Hj.crc!.72/c7 sunt variante mai noi,
care au la bază formele latineşti. Ele
sunt împrumuturi cultuale. Ca nu-
me de familie sunt înregistrate umă-
to&rele v&rLairite.. Iachim, Iachimov,
Iacinschi, Iacinte, Iaciu.
IAC0B, prenume foarte vechi şi
răspândit la toate popoarele creştine,
şi nu mai puţin în onomastica româ-
nească, unde o mulţime de derivate
ale sale au devenit nume de familie.
/c7cob este un nume de tradiţie biblică
şi are la origine vechiul nume ebraic
Jaak6b, tiir\ Vechiul Testament, ca:i-
tea Fc}cer!.z., fiul lui lsaac şi al Rebe-
căi, fratele geamăn al lui Esau. „Dc/-
pă aceea a ieşit firatele acestuia, ţi~
nându-se cu mâna de călcâiul lui
lsav (Esau) şi i s-a pus numele la-
cov" (Facerea 25, 26). Dintre multi-
plele etimologii care încearcă să ex-
plice semnificaţia numelui Jczc!kozJ,
cea care pare a se apropia de adevăr
este prgzentă chiar în textul ce-i ca-
racterizează pe cei doi fraţi. Iacob es-
te apropiat de subst. crĂeb „călcâi",
care, în sens metaforic, are o semnifi-
caţiesimbolicăaparte(v.Ahile)şica-
re va fi verificată în desfaşurarea vie-
ţii lui lacob. Forma ebraică yc7 'crgob%
ar avea sensul de „ţiitor de călcâi".
Prin traducerea Bg.b/z.ej. în greacă şi la-
tină, numele Jc}c7kob va fi redat în gr.
ICLita]P /rc!k6v/ sau loLKa]Po€ (Jdkovos)
şi în versiunea latină /c}cob (Vulga-
tiL), da;r Jakobus ^Tn Noul Testament.
Datorită faptului că printre Apos-
tolii şi propovăduitorii Mântuitoru-
lui mulţi s-au numit Jczcob şi au pri-
262
AURELI A B ĂLAN-MIHAILOVI cl
mit cununa martiriului, au fost trecuţi
în A4or/;.ro/ogz.z./e primelor veacuri
şi numele s-a răspândit în toată lu-
mea creştină. Este frecvent în lude-
ea şi în întreaga creştinătate, de aceea
vom reda din Sz.#czifcrre câteva nume
de Sfinţi: a) S/ Pronoc Jocov, fiul lui
lsaac şi al Rebecăi, fratele geamăn al
lui Esau, care călătoreşte în Mesopo-
tamia. Pe drum face un popas, adoar-
me cu o piatră sub cap şi are un vis.
În vis i se arată o scară cu un capăt re-
zemat de pământ, şi cu celălalt reze-
mat de cer. Îngerii Domnului urcau şi
coborau pe ea. 0 lumină străluciţoa-
re, dumnezeiască, Se arătă în vârftil
scării şi un glas dumnezeiesc îi spu-
se.. ,J3u sunt lehova, Dumnezeul lui
Abraham, şi pământul pe care dor-
mi tu ţi-l voi da ţie şi umaşilor tă{"
(Facerea 28,11,12,13). Se crede că
fratele lui Esau a trăit 147 de ani. Es-
te socotit patriarh şi se pomeneşte în
ziua de 24 decembrie, când se face
anamneza genealogiei lui lisus Hris-
tos; b) S/ 4pos'fo/ Jczcob, fiul lui Ze-
vedeuşia,lSalomeii,fra,le+eSftântului
Jocr7? Ei;c}72g%e/z.s'ţ%/, ruda Domnului.
S/ j4p. Jcrcob a fost supranumit „ ce/
Mczre", spre a putea fi deosebit, de
Apostolul cu acelaşi nume, episcop
al lerusalimului, numit „ce/ Ă4z.c",
fie pentru că era mai mic de statură,
fie pentru că era mai tânăr. Originar
din Galileea, se ocupa cu pescuitul,
ca şi tatăl şi fratele său. Toţi au awt
bucuria de a fi chemaţi direct de li-
sus Hristos, pe când se aflau pe lac,
la pescuit. Pentru zelul lor în lucra-
rea rnârL"ito&re, Petru, Iacob şi loan
au fost aleşii lui lisus şi lor li s-a,des-
coperit Hristos în Lumina Sc%z.mbă-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
rii la f iaţă, a. Transf igurării t"p"+ui
Mântuitorului pe Muntele Înalt nu-
mit Tabor. După Înălţarea lui lisus la
ce;"ri, Sf lacob prediăa, Evanghelia
tuturor evreilor aflaţi în afara grani-
ţelor ludeii, ajungând până în Spania.
Întors la lerusalim, sub domnia lui
Agrippa, nepotul lui lrod şi al împă-
ratului Caligula, este denunţat pentru
activitatea lui plină de zel şi decapi-
tat împreună cu denunţătorul său, ca-`
re într-atât a fost de impresionat de
caracterul S/ /crcob, încât s-a conver-
tit declarându-se creştin. Moaştele
S/ /czcob au fost duse de ucenicii săi
în Spania. Legenda spune că în sec.
al IX-lea moaştele Sfântului au ajuns
în mod miraculos în localitatea nu-
mită astăzi, după numele Sfântului,
Santiago de Compostela, unul dintre
cele mai căutate locuri de pelerinaj
ale creştinilor. Biserica Orientală îl
pomeneşte la 30 aprilie, iar cea Apu-
seană la 25 iulie; c) atv. Jcrcob r7cr-
cov/, supranumit Sz.%c}s'fr%/, originar
din Palestina, este pomenit de Bise-
rica Răsăriteană la 28 ianuarie. Prin
viaţa sa este exemplu de iertare şi în-
durare a Domnului faţă de cei care se
pocăiesc cu adevărat. Monah ceno-
bit, cu puteri exorcizante, cade în is-
pită şi săvârşeşte păcate grele. Dez-
nădăjduit, a vrut să părăsească viaţa
monahală, dar a fost întors din gân-
dul lui şi a început o viaţă nouă, pli-
nă de privaţiuni, trăind într-un mor-
mânt. Rugăciunile pentru alungarea
secetei fiindu-i primite, vede mila ne-
măsurată a Mântuitorului pentm cei
care se întorc, cu toată fiinţa lor, spre
slujirea Lui; d) C%i;. /czcob, A4ăr/#r+
§z./or#/, monah la Mănăstirea Studiţi-
I
lor din Constantinopol. Din copilărie,
şi-a petrecut tot timpul în rugăciune
şi post. Ca episcop de Studion, a su-
ferit mult din cauza iconoclaştilor în
timpul 1ui Leon V Ameanul. După
o mulţime de avertismente şi umiliri,
este închis şi se stinge, prin înfometa-
re şi însetare, 1a 24 martie, zi de po-
menire a Sfântului în Biserica Răsă-
r.TheîTriîa:, e) Sf Mc. Iacob Persul, mîTr-
tir din Bet-Sapeta, în Persia. A fost
cunoscut ca o mare personalitate a
timpului, fiind înzestrat cu deosebite
calităţi intelectuale şi morale. Foarte
bogat, s-a bucurat de simpatia rege-
1ui, cămia i-a slujit cu mare credinţă.
Deşi creştin, ca să nu-şi piardă pozi-
ţia socială şi averile, s-a asociat cu re-
gele împotriva creştinilor. Mama şi
soţia sa, creştine, l-au renegat. După
moartea regelui, regretă faptul că şi-a
trădat credinţa şi îi mărturiseşte fiu-
lui regelui, Varanes, că este creştin.
Acesta îl condamnă la moarte prin tă-
iere în bucăţi, începând cu membre-
1e. Se stinge la 27 noiembrie 421, zi
de pomenire a lui în Biserica Răsă-
r.Ţ+i3a;ria:, ţ) Sf Apostol lacov, "da
Do"7?%/#z., socotit unul dintre „stâlpii
Bisericii" primare din lerusalim. Ha-
giografii susţin că era o rudă a Mântu-
itorului prin mama Sa, Fecioara Ma-
ria, dar nu era fiul lui Alfeu sau la-
cov (fiul 1ui Zevedeu şi al Salomeii).
I se spunea „Jc7coZ) ce/ j`4z.c " şi era fi-
ul lui Cleopa şi al Mariei, deci vărul
Domnului. A fost primul episcop al
lerusalimului şi singurul Apostol ce
a avut această fimcţie ierarhică. Su-
pranumit Drep/#/, datorită evlavi-
ei şi a sfinţeniei, primeşte de la naş-
tere darul cunoştinţei şi al smereniei

1''11',1'
'1111 `llj
)111,
!,N(l)ltl
Ămlln 11111 cjllci
R,l,, ,'j il,"m îwă-
l,",,,\L","lilo,.Creş-
|||'|ibii|f`«!iiii i)c care îi
111 ^iiiiiiiiM, `Jiul lui Ana,
l|ii.u li nil ,ţi îl {\cuză pe epz.-
iii i/i i h i i] iL'«l€Ai'ca legii, obli-
u i ufi m i|t`,y,lc.l în faţa poporu-
t .;,hiiiiii liL 'l'onii)lu în ziua serbării
* ,ţiilHi ,Vl(iiiLiil a fost condamnat la
hd,.iiiiin l!:HLc iircat mai întâi pe aco-
iii ii*iil lcnii)lului, de unde Sfântul Î1
mi«i lHii\vcşto pe Hristos cel Răstignit
#i l'iivîiil`. Este împins şi cade de sus,
lnrr( să se zdrobească, dar este bă-
l`it cu pietre, iar în cele din urmă i se
/j(lrobeşte capul cu un ciomag. Îşi dă
sufletul în ziua de Paşti,10 aprilie 62.
Biserica Apuseană îl pomeneşte la 3
mai, iar cea Răsăriteană la 23 octom-
brie. Tot S/ Jc7cov i se atribuie S/a77-
/cz Lz.f#rg%z.e, care a fost refăcută, pe
scurt, de Sf. Vasile cel Mare şi apoi
de către Sf. Ioan Gură de Au. Aceas-
tă Sfântă Liturghie se săvârşeşte şi
astăzi în Biserica Ortodoxă din Gre-
cia o dată pe an, la 23 octombrie, zi
de pomenire a S/ /c7cov; g) S/ A4c.
Jczcob v. Avit; h) S/ A4:c. Jc7cov v. Du-
mitru; i) S/ A4c. Jczcov v. Alexe.
Înonomasticaromânească,nume-
le apare înregistrat doar în perioada
din care avem documente, în 1'389,
în Ţara Românească şi în Moldova,
unde s-au păstrat documentele ră-
^U RELIA BĂLAN-MIHAII.OVIcl
iiiiiLvo dc la curtea lui Ştefan cel Ma-
i'u, Faptul că ele apar înregistrate, în
ljmba veche, ca.variante hipocoristi-
„
ce, demonstrează vechimea lor mult
mai mare. Jcrcov (filieră greacă), Jcr-
covachi, Iacuş, Iacoviţă, Iacă, Iacşa,
Iacovescu, Iacovache, Covu, Cova,
Covan, Covlea, Vuţă, Iacul, Iacovin,
Iacin, Iacoş, Iasco, Iaşca, Iaxa, Iaco-
dz.7? şi numeroase fome, prin fi]ieră
L2ifjiria:. Iacob, Iacobescul, Iacobuţ, Ia-
coban, Coban, Iacobăscul, Iecobăn,
Icoban, Icobici, Cobeş, Cobeţ, Co-
blea, Iacobică, Bică, Bicu, Bican, Bi~
cău, Bicăş, Bica, Buţă, Buţu, Iacub,
Cuba, Cubăe, Cuboaie, Căbulea. A;l-
te nume de familie atestate astăzi: Jcz-
cob, Iacobache, Iacobai, Iacoban,
Iacobanu, Iacobeam, Iacobele, Ia-
cobescu, Iacobet, Iacobeti, Iacobeţ,
Iacobi, Iacobin, Iacobini, Iacobiţă,
Iacoboaia, Iacoboaie.
IAC0BICĂ v. Iacob
IACOV v. Iacob
IANACHE, prenume frecvent în
onomastica greacă medie şi moder-
nă. La baza numelui se află varianta
hwci, -nc (Ianna, -es), un echivalent
grecesc prescurtat al formei latine /c7-
72#czrz.#s, în greacă lcwvoudptos (Ian-
nouarfos). Jc}#c}cĂe este o fomiă hipo-
coristică, apărută de la numele hwG,
-Tig + -dKnc (âkes), sufix diminutival
cu valoare hipocoristică -c7cĂe; Nu-
meleesteffecventînonomasticacreş-
tină grecească; la noi este atestat mai
mult în Lperioada domniilor fanariote,
a influenţei putemice greceşti. Ates-
tat în Sz.73czx:crr#/ Bisericii Ortodoxe
Române, unde este marcat martiriul
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
sf ietnicului lanache, prim t2Ezii!ere;a car
pului, ucis la Constantinopol odată cu
cei patru fii ai domnitorului Constan-
tLn Brancovean:u (Constantin, Ştef ian,
j2crc7#, A4c7/ez) v. Constantin.
|ANUARIE, IANUARIA, pre-
nume, foarte rar întâlnit în onomasti-
ca creştină, purtat în primele veacuri
de câţiva martiri ai Romei. Este un
descendent direct al terinenului latin
Jcz#%czrj.cts, un adj. fomat de la subst.
Jcz#%czrz.e! care apărea în sintagma Kc}-
/e#c7cze Jcz#e/czrz.cze „calendele lui lanu-
arie", ce cuprindeau de obicei prime-
le zece zile ale lunii ianuarie. Numele
lunii are la bază o altă sintagmă, Jc}7?z.
me7?sz.s „Luna lui lanus", o veche di-
vinitate latină, prezentă şi la strămo-
şii noştri şi .reprezentată printr-un cap
de bărbat cu două feţe, una privind
înainte, cealaltă înapoi. În Sj.72czxczr
sunt atestate numele câtorva Sfinţi:
a) S/ A4c. Jcz72c/czr!.e, episcop de Be-
nevento. Născut în Neapole, este ales
diacon, apoi hirotonit preot, numit
episcop de Benevento în timpul celor
mai mari persecuţii ale împăratului
Diocleţian. Guvematorul Campaniei,
zona subordonată episcopului lanua-
rie, era Timotei, care aplica cu rigoa-
re hotărârea împărătească. Creştinii,
atât laicii, cât şi preoţii sau diaconii,
erau întemniţaţi şi supuşi multor su-
plicii, ţinuţi între viaţă şi moart.e, pâ-
nă ajungeau în arenele publice, pra-
dă fiarelor sălbatice. În momentul în
care diaconii Soso72 (scris şi So§z.e),
Festus (sci.is sti Faust), Procul şi De-
sz.c7eri.c/, citeţul, împreună cu doi creş-
tini, Eutihie ş± Acution, colabor&tor.i
apropiaţi ai s/ /CZ##C7rz.e, Şunt ares-
I
taţi, acesta se duce la închisoare spre
a-i binecuvânta şi, astfel, este prins
şi întemniţat. Sunt aruncaţi cu to-
ţii în arenă, spre a fi sfâşiaţi de fiare,
dar acestea nu le fac nici un rău. Vă-
zând puterea lui Dumnezeu, mulţi se
convertesc. Toţi vor fi decapitaţi la
21 aprilie. În Biserica Apuseană es-
te folosită mai ales foma Jcz##czrz.c/,
după modelul latin. S/ZÎ72fa// Jcr73#czrz.#
este patronul or.aşului Neapole, unde
moaştele sale a.u fost aduse încă din
anul 432. Biserica Apuseană îl po-
meneşte la 19 septembrie; b) S/ A4c.
Jc7#%czrj.e, ucis de sabie la 30 august,
zi de pomenire în Biserica Răsări-
teană; c) S/ A4c. Jcr#c/c}r!.e v. Felici-
an; d) S/ j\4c. Jcz73#c7rz.e v. Filic; e) S/
A4-j./ă Jcr7?#c}rz.cz, cea care a pătimit în
Cartagina, împreună cu S/ A4c. fpe-
rcrf, a.ţ!.n, ye/#rz.e şi alţi opt martiri şi
"aLrti+re (Generosa, Westia, Donata ş±
Sec#nc7c7), în anul 180, pomeniţi în zi-
ua de 17 iulie în Biserica Răsăriteană
(DA).În onomastica românească, în
dicţionarele de profil, nu au fost ates-
tate aceste nume. Ca nume de fami-
tiie a;zi.. Iane, Ianeşiu, Iani, Ianescu,
Ianopol, Ianovici, Ianu, Ianuc, Iaml,
Ianuli, Ianus.
IANUARIU v. Ianuarie
IANULl v. Ianuarie
IASON, prenume vechi, ates-
tat în legendele despre argonauţi. Jcz-
so77 (moa]v) era fiul 1ui Aison, regele
Tessaliei, şi al Alkimedei. A condus
expediţia Argonauţilor în Colchi-
da, spre a.aduce Lâna de aur. Acest
prenume intră în onomastica creştină
prin Martirologii.. ai) Sf: Apostol la-
 I AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
s'o77, unul dintre cei şaptezeci, origi-
nar din Tars, era rudă şi ucenic al Sf.
Apostol Pavel. Pe vremea când aces-
ta se afla la Tesalonic, a fost găzduit
în casa lui /crs'o#, ruda sa, faptă pen-
tm care acesta este pedepsit: „J#c7ej.z.,
umplându-se de invidie, şi luând cu
ei pe câţiva oameni de rând, răi, adu-
nând gloată, întărâtau cetatea, şi,
ducându-se la casa lui lason, căutau
să-i scoată af iară, înaintea poporuiui.
Dar negăsindu-i, târau pe lason şi pe
câţiva firaţi la mai marii cetăţii, stri-
gând că cei ce au tulburat toată lu-
mea au venit şi aici" (FaLp+e L7 , S-6).
S/ Jc7so73 a fost trimis ca misionar în
insula Corfii (Cherchira), unde a pre-
dicat şi a zidit biserici împreună cu
S/ CcM Sosjpcr/r#, numit episcop al
Bisericii din lconia. Pentni râvnă Şi
rod bogat; aceştia sunt închişi şi tor-
turaţi, dar prin demnitate şi puterea
rugăciunii reuşesc să câştige de par-
tea lor tot mai mulţi creştini, printre
care şi pe fiica guvematorului insulei,
numită C%ercĂz.rcr, dăruită cu harul
Duhului Sfânt şi puterea de-a face
minuni. A fost ucisă prin spânzura-
re pe lemn şi străpunsă de suliţe. Este
pomenită în Biserica Orientală la 28
aprilie. Multe alte minuni au fost să-
varşlfie ş± di Sft Apostol lason, c"re a
scăpat din toate torturile la care l-au
supus guvematorii nou veniţi ai insu-
lei. Pleacă de aici şi este numit epi-
scop în Tarsul Ciliciei, dându-şi du-
hul în mâinile Domnului, la vremea
cuvenită a bătrâneţii. Pomenirea lui
se face în Biserica Răsăriteană la 28
aprilie şi 4 ianuarie; b) S/ Mc. JczSo#,
fiul lui Claudiu Şi al llariei, a fost ucis
prindecapitare,împreunăcuffrJ.§c}#ţ,
266
în Roma, la 19 martie, zi de pomeni-
re în Biserica Orientală; c) S/ A4lc. /cr-
soJ?, ierarh, episcop de Damasc, ucis
la 12 octombrie, zi de pomenire în
Biserica Orientală.
Prenumele este atestat astăzi ca
nume de familie: Jczs, Jcrso#, Jc7şc!##,
Iaşca, Iaşciur, Iaşcu, Iaşuş.
IERAX v. Iust
IERAX v. Neonila
IEREMIA, prenume rar folosit
astăzi, păstrându-se numai prin tra-
diţia numelor de familie. Are ace-
laşi tratament al numeroaselor pre-
nume, foarte vechi, care au trecut, în
onomastica românească, la catego-
ria numelor de familie. Jeremz.c7 es-
te un nume vechi, biblic, care are la
bază o fomă grecească, luată la rân-
dul ei din ebr. yz.rme}Jcr% sau /r7%e/.c7-
Ăc/,. nume socotit teoforic, recunos-
cut după partea finală a numelui lui
JczĂve, în foma Jcz%#. Sensul nume-
lui a fost redat prin sintagma ,.Jahve
să înalţe". Preluat de cei şaptezeci de
traducători ai yecĂz.#% rcs/crme#J
în versiunea greacă, Sep/#crgj.#/cr,
va primi foma I€psH"g (Ier6mias),
iar în lat. Hj.eremz.crs. În onomastica
creştină pătrunde prin influenţa ma-
relui profet din 7rec%z.eţ/ res/c7me#/ şi
prin prezenţa în A4lcrr/z.ro/ogj.z. a unor
primi martiri ce au purtat acest nume:
a) Pro/e/#/ Jere77#.cr, fiul lui Helchia,
din neam sacerdotal, din seminţia
lui Veniamin, se naşte în jurul anu-
lui 650 î.Hr., în localitatea Anathoth,
aproape de lerusalim. Îşi începe ac-
tivitatea de tânăr, primind, asemenea
lui Moise, mari da"ri de la Dumne-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
zeu. A vestit încă din timpul domni-
ei lui losia, regele ludeii, ce va păti-
mi poporul din cauza mulţimii păca-
telor, şi a continuat să-şi avertizeze
poporul timp de 40 de ani, apucând
să trăiască una din propriile profeţii:
căderea lerusalimului, 587-586 î.Hr.
Îşi povesteşte viaţa şi întâmplările te-
ribile prin care a trecut poporul său,
căzut în robia Babilonului, sub rege-
1e Nabucodonosor, în cele 52 de ca-
pitole ale cărţii intitulate /ere77Îz.c7..
„Sedechia era de 21 de ani când a
început să domnească şi a domnit în
lerusalim 11 ani. Numele mamei sa-
le era Hamutal, fiata lui leremia din
Libna. El a f;ăcut rele în ochii Dom-
nului precum f ăacuse şi loiachim. De
aceea a venit mânia Domnului asu-
pra lerusalimului şi a lui luda până
într-atât încât i-a lepădat de la f;aţa
Sa şi Sedechia afiost datjos de regele
Babilonului" (lereria S2, L-3). Din
rugăciunile sale, din tristeţea izvorâtă
din starea de decădere şi din deplân-
gerea păcatelor neamului, ia naştere
un poem de o mare fiumuseţe pe care
îl găsim în cartea cunoscută în BJ.b/z.e
cu r""ele Plângerile lui leremia, a,l-
cătuită din cinci capitole, ultimul cu-
prinzând o rugăciune prin care cere
mila Ddmnului: ,J^#foczrce-re că/re
noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zi-
lele noastre ca în vremea cea de de~
m#//" (Plângerile lui leremia 5, 21).
Profetu`1 deplânge cădei.ea lerusa-
1imului chiar din capitolul 1, din pri-
mele veirsste.` „0, cum a rămas pus-
tie cetatea cea cu mult popor! Cum
a ajuns ca o văduvă cea mai de firun-
te dintre neamuri,. doamna cetăţi-
/or cz cz/.cj#s bz.r#z.că" (Plângerile lui
I
leremîa 1, \). Profietul leremia es-
te prăznuit în Biserica Răsăriteană la
1 mai. De la numele marelui profet,
prin influenţă slavă, s-a ajuns la nu-
mele popular al sărbătorii, 4rmz.7Îc7e7ţ,
de unde şi sonoritatea fomelor pe ca-
re le ia prenumele în alte variante, ca
Ormindea., t;) Sft Mc. Iererytia v . Ţ:sa-
ia; c) S/ A4lc. /eremz.c7, monah, a cărui
mucenicie s-a petrecut în Mănăstirea
Kantara, în Cipru, unde a pătimit cu
loan, la 19 mai, zi de pomenire a lor
în Biserica Orientală. Atestările nu-
melui în Europa, atât în Apusul, cât şi
în Răsăritul creştin, sunt mai reduse
în raport cu alte nume biblice.
În Ţara Românească, prenume-
1e este atestat în 1393. În Moldo-
va cu aproape 100 de ani mai târziu,
^Ţn ţormele Eremia, Erimie, Iremeiu,
Eremic, Ieremica, Eremin, Ieremi-
ţă, Iremie, Irema, Ierimie, Erimescu,
Erimica, Erimiţul, Irimia, Irimie, Iri-
nie, Irimescu, Irimic, Irimica, Irimi-
ce, Irimiţă, Irimaşul, Erimin, Erimi-
nu, Irmin, Iaremia, Aremia, Arimia,
Arimie, Armin, Armina, fo:rrnzL cea,
mai veche, de unde numele sărbăto-
rii j4rmz.#c7e#. Foma populară a nu-
melui, întâlnită şi astăzi, este varianta
lrimie. CzL n:urne de fam±\±e.. Irimescu,
Irimesu, Irimeş, Irimia, Irimianu, Iri-
miciuc, Irimie, Irimiea, Irimies, Iri-
mieş, Iriminescu, Irimioaia, Irimiţă,
Irimuş , Eremeiu, Eremia, Eremie.
IERON v. Ieronim
IERONIM, prenume rar întâlnit
în onomastica 'românească contem-
porană, astăzi este folosit ca nume
de 'familie. La baza lui stă un nume
de persoană grecesc, Ispa)VUL.oc (Ie-
 I AU RELIA BĂLAN-MI HAILOVIcl
ronymos), cu tradiţie în Grecia anti-
că, fiind atestat la Herodot, Xenofon,
ceva mai târziu la Strabon. Este com-
pus din două cuvinte, IepoG „sfant",
„sacru" + ovoHG (6noma) „nume",
deci „nume sacru". În latină, avem
foma fJz.ero72j;m#s, care a fost pre-
luată de Biserica Occidentală. În S!.-
73czxcJr sunt înregistraţi: a) FeJ'z.cj./#/
Jero7?z.7# cel Care S-a născut în cetatea
Stridon din Dalmaţia, în 331. Făcând
parte dintr-o familie cu mari posibi-
1ităţi materiale, este trimis la Roma,
unde îşi începe educaţia şi instrucţia
prin studiul aprofiindat al gramaticii
celor două limbi de cultură bizanti-
nă, latina şi greaca. A călătorit mult
în acelaşi scop, al învăţării şi lumină-
rii minţii în noua credinţă. Din Galia
pleacă în Orient, punctul central de
iradiere a creştinismului. În drum se
opreşte în Tracia, Pont, Bitinia, Ga-
latia şi Capadocia. Toată grija sa era
însingurarea pentru a-şi dedica tim-
pul rugăciunii, meditaţiei şi învăţătu-
rii, zăbovind în cele două centre, Ro-
ma şi lerusalim. Un interes deosebit
a acordat studiului limbii ebraice, pe
care o considera necesară înţelegerii
textelor. Această pasiune s-a oglin-
dit în revizuirea traducerii Evcr7?g%e-
/z.z./or, făcută după textul grecesc şi în
traducerea şi completarea lucrării lui
E"sebtn, Asupra locurilor sf inte. Di+
torită postului sever, a neliniştii cău-
tărilor, a luptei interioare deosebite şi
a slăbiciunii se stinge la 30 septem-
brie 420, în cetatea Bethleem. A fost
înmomântat în ruinele mănăstirii din
Bethleem, locul în care a petrecut cei
mai mulţi ani, dedicaţi versiunii latine
a Bj.b/z.ez., numită ycf/gczJcr. A ţinut să
268
răspundă tuturor căi.turarilor care ata-
cau creştinismul şi a scris o carte des-
pre oamenii deosebiţi, creştinii foarte
învăţaţi, lucrare intitulată De w.r7.s' z./-
/c/s/rz.b#s. Moaştele sale au fost aduse
la Roma şi depuse în Biserica Santa
Maria Maggiore, în care s-ar afla şi
ieslea în care S-a născut Mântuitorul.
Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Fe-
r!.cj./c// Jero#z.m la 15 iunie, iar cea Ro-
mano-catolică la 30 septembrie; b) S/
A4:c. /e7io7!, plugarul, a trăit în timpul
prigoanei împotriva creştinilor, insti-
tuită de împăraţii Diocleţian şi M?-
ximian. Aflat la muncă, pe câmp, este
căutat de oamenii stăpânirii care îi cer
să-i umeze. Se luptă cu ei folosind
uneltele pe care le avea pentru munca
câmpului. Aceştia pleacă, iar leron se
hotărăşte să se predea. Pleacă la Me-
1itina, unde mărturiseşte că este creş-
tin şi este supus tuturor chinurilor. I
se taie mâna dreaptă şi este aruncat în
închisoare. La puţin timp este decapi-
tat. Biserica Orientală îl pomeneşte la
7 noiembrie.
În onomastica românească, nu
sunt decât două atestări : Jero7?z., jto72z..
Astăzi îl găsim ca nume de familie în
ţor"a leronim.
IEROTEI, prenume vechi, întâl-
nit numai în. mediul monahal. Este
preluat direct din gr. Ispoogoc (Ier6-
theos), temen compus din Ispoe
„sfânt" + 08o5 „Dumnezeu", deci
„Sfântul lui Dumnezeu". În Sz.#cz-
XC7r şi o720mos'zj.C077 sunt atestaţi mai
mulţi Sfinţi, printre care: a) S/ A4:c Je-
ro/ez., episcop al Atenei. După Tra-
diţie, se crede că făcea parte din Are-
opag şi ar fi fost convertit direct de
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
Sf. Apostol Pavel, apoi hirotonit de
Sf. Dionisie Areopagitul. Pomenirea
sa se face în Biserica Răsăriteană la
4 octombrie; b) S/ A4c. Jero/z.e v. Ha-
riton; c) C%v. Jero/e!., cel ce a vieţuit
şi s-a nevoit la Mănăstirea lviru din
Sf. Munte Athos. Se pomeneşte la 13
septembrie.
În onomastica românească es-
te atestat mai mult în mediul mona-
hal, îrL forrna,.. Irotei, Ereteiu, Hirotei,
/ro//z., Jro//ez.cr, monahia; azi ca nume
de fi"miLie.` Erol, Eros, Eross.
IEVLAVIE v. Eulalie, Eulalia
IEZECHIA, nume biblic, dat ce-
lui de-al XIII-1ea împărat al 1ui luda,
cca 720-692 î.Hr., a cărui genealogie
o găsim în Vechiul Testament: Fz.#/
lui este Amasia, al acestuia este Aza-
ria, iar al acestuia este loatam. Fiul
acestuia este Ahaz, al acestuia este
lezechia, iar al acestuia este Manase
(1 Paralipomena 3, 12-13). Numele
lezechia provlne din ebr. Jechezia, &
cărui semnificaţie ar fi „tăria mea este
lehova". Regele JezecĂz.c7 este socotit,
din punct de vedere religios, regele
refomator care a restabilit cultul mo-
zaic, dărâmând toţi idolii şi introdu-
când sărbătorile religioase ce trebu-
iau respectate cu stricteţe. După cu-
răţirea templului din lerusalim a avut
loc şi curăţirea poporului, care se în-
torsese la idolatrie, uitând câte i-au
fost dăruite de Dumnezeu prin Moise.
Readuce în conştiinţa prezentului tre-
cutul glorios al respectării Legii, ceea
ce. însemna o întoarcere la spirituali-
tate, aşa cum a fost ea definită în pro-
verbele şi .sofismele adunate în Cczr-
tea înţelepciunii lui Solomon. Dupăa,
I
îndelungi tratative cu vecinii idolatri,
ascultând mereu vocea profetului
lsaia, JezecĂz.cr a reuşit să domnească
29 de ani, după cum reiese din ver-
setele care rezumă activitatea acestui
rege virtuos, comparat cu David: Je-
zechia a f;ost făcut rege când era de
douăzeci şi cinci de ani şi a domnit
douăzeci şi nouă de ani în lerusalim.
Pe mama lui o chema Abia şi era ft-
ca lui Zaharia. Acestd a f;ăcut lucruri
plăcute înaintea ochilor Dommlui,
după cum f ăacuse şi David, strămoşul
lui... Apoi a poruncit să vină preoţii
şi leviţii; pe aceştia i-a adunat în 1o-
cul deschis dinspre răsărit Şi le-d zis ..
«Ascultaţi~mă, leviţi! Să vă curăţiţi,
acum, înşivă prin jertfie şi să sftnţiţi
templul Domnului Dumnezeului pă-
rinţilor voştri şi să aruncaţi necură-
ţenia din locul sf iânt, af iară» CŢIPuia-
1ipomena 29,1-5). După moartea sa,
este înmormântat cu toată cinstea în
spaţiul de fiunte rezervat regilor, fi-
ind supranumit Drep/#/, pentru că es-
te cel care a înnoit slujirea cea adevă-
rată în templu, după exemplul şi
rânduiala care fuseseră înainte de a fi
uns rege Ahaz, fiul 1ui lotam. Pome-
nirea sa se face în Biserica Răsăritea-
nă la 28 august.
În onomastica românească, pre-
numele a existat mai ales în mediul
monahal, dar este atestat şi ca nume
de familie: Ezechi, Ezechia.
IEZECHIEL, prenume, rămas în
istoriaculturiireligioasefiindcăafost
purtat de un mare proroc al yec%z.z/%
Testament. Cartea lui lezechiel, cH-
prLrrstar ^Ţr[tie Cartea Plângerile lui le-
remia st Cartea lui Daniel, este a,lc;-ar

111 ll'lltl H„!ll
„1!„, Nlmlo
'11 li'l!ncle
1„1110 tc-
€()]npu-
` ,u! /,,/we, în
/d, P(`|.Licuiă aşe-
xitii I{i HIui'Şitul nume-
iiiil i iiiin()I {`1 cărţii sale, Ie-
w | U t./ili[m „//7 C7##/ C7/ !re7.Ze-
\Iiiii it {i.liieea a lunii a patra,
ii|liiiii Îiilre robi, la râul Che-
| \ i iii tlu'\Nehis cerurile şi am vă-
niii \iiiduiili dumnezeieşti.„ A f iost
imiiiil l )oinnului către mine, preo-
l"Si'liiel, ftul lui Buzi, preotul la
ii! { `liubar, în ţara Caldeilor. Aco-
Iii H |.i,Nl peste mîne mâna Domnului"
i |it/t.td|i|el 1,1-3). Aşa cum reiese din
i n i`miilo versete, JezecĂz.e/ a fost pro-
l{)Liil iudeilor din captivitate, în robia
l()i' ei'iintă din Caldeea, de aceea mesa-
[jLil său este înciffat, greu de decriptat,
manieră impusă de dorinţa de a nu fi
înţeles de asupritori. După multe sufe-
rinţe, trece la Domnul la 21 iulie, zi de
pomenire a sa în Biserica Răsăriteană.
În onomastica românească este
atestat în variantele: EzecĂz./z., Ezec%z.-
ez. (monah). Ca nume de familie:
Iezeam, Ezeanu, Ezechi, Ezechil.
IEZECHIIL v. Iezechiel
IEZECHIL v. Iezechiel
IFTODIE v. Metodie
IGNAT, prenume bine reprezen-
tat în limba română veche, astăzi fi-
ind considerat doar nume de familie.
Baza numelui o fomează lat. /g#cz-
fj.z4f, un cognomen care a pus foar-
270
^UR13LIABĂLAN-MIHAILOVIcl
te mt`lto probleme acelora care i-au
studiat etimologia. Se reţine totuşi
o explicaţie care pare a fi verosimi-
1ă şi care apropie foma Jg#crf[.#S de
` una mai veche, numele gentilic ro-
man Eg#c7/!.#S, o fomă prelatină a că-
rei semnificaţie nu se cunoaşte. Din
lat. Eg#o/j.#f s-a fomat un alt nume,
Eg#o/z.cr##s, cu sensul „al lui Egnati-
us". Apropierea lui de foma cu -i- se
explică printr-o etimologie populară,
fiind asociat cu substantivul lat. j.g#7.s
„foc". Aici, tradiţia populară româ-
nească are ceva de spus, căci, în con-
servatorismul ei, se găsesc multe da-
te care pot facilita descifrarea unor
simboluri rituale (Jg#crz#O pe care
istoria cuvântului sau a numelui, lu-
at izolat, nu o poate face. /g#af în-
seamnă pâijolirea porcului cu paie
aprinse, în săptămâna premergătoa-
re Crăciunului. Jg73c7/j.z4s', ca prenume,
a avut o frecvenţă mai mare în epo-
ca greco-romană. A pătruns în grea-
că, în foma lyvcmo€. Numele este
astăzi mai frecvent în mediul ecle-
siastic, Jg#c7/z.e fiind un nume purtat
de mulţi monahi, fapt ce se explică
prin puterea şi influenţa Sfinţilor ca-
re au purtat acest nume: a) S/ Jg#c7-
/z.e, arhiepiscop al Antiohiei, supra-
r""i+ Teof iorul, autiiăaL .Purtătorul de
D#m#ezee/". S-a socotit un ucenic al
Sf. Ioan Evanghelistul, fapt care a fă-
cut din personalitatea sa un model de
virtuţi episcopale pe care le-a pus în
aplicare, în cei 40 de ani de păstorie,
în timpuri foarte grele, precum cel al
persecuţiilor împăratului Domiţian.
Trebuie amintit că în timpul domniei
lui Nerva, creştinii erau liniştiţi, ceea
ce nu s-a întâmplat în timpul lui Tra-
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
ian, cel care, cu mult zel, aduceajert-
fe zeilor. Confom credinţei lui, aceş-
tia l-au ajutat să-i învingă pe daci, în
106. Plin de orgoliu, pomeşte un alt
război, împotriva parţilor, în 107 şi,
ajuns în Antiohia, întăreşte ordine-
1e de respectare a credinţei în zei, or-
din pe care S/ Jgw/j.e îl nesocoteşte.
Chemat de împăratul Traian, poartă
cu acesta un dialog deosebit de cura-
jos, în care se defineşte pe sine ca te-
ofor, temen pe care Traian nu-l în-
ţelege şi îi este explicat astfel: „re-
ofior este acela care poartă în inîmă
pe Jz.sz/s ZJrz.sJos". Traian, plin de mâ-
nie, rosteşte sentinţa de condamnare
a Sfântului la moarte prin sfâşierea
trupului de către fiare. Este condus în
lanţuri spre Roma şi el roagă Biseri-
cile să nu intervină pentru salvarea sa
şi să nu-1 priveze de bucuria de a-şi
da viaţa pentru Hristos, în mod mu-
cenicesc. B iserica Ortodoxă cinsteşte
amintirea S/ Jg#c}fz.e la 20 decembrie,
săptămâna de pregătire a creştinilor
pentru t Naşterea Domnului, de ace-
ea trebuie coroborate toate datele cu
privire la Jg#cr4 ca ritual de purifica-
re. Biserica Occidentală îl pomeneşte
şţ"b r""ehe Sft lgnaţiu de Antiohia,
la 17 octo"bTle., b) Fericitul lgnaţiu
c7e,Lo)/o/cr(1491-1556),născutînŢa-
ra Bascilor, într-o familie nobilă. Es-
te cunoscut prin viaţa sa desăvârşi-
tă şi printr-o cărticică de mare folos
pentm toţi cei ce aveau să-L cunoas-
că pe Hristos. Intitulată Exercz./!.!. §pz.-
rituale pertiru a se învinge pe sine în-
suşi şi a-şi orândui viaţa proprie f tară
a se lăsa determinat de vreo afiecţi-
G/7?e c7ezorc7o7Îc}fă, cartea se adresează
tuturor celor ce doresc să-L cunoască
I
pe lisus Hristos. Lucrările sale au in-
fluenţat în mod pozitiv întreaga via-
ţă spirituală occidentală. Este pome-
nit de Biserica Apuseană la 31 iulie;
c) S/ /g7zcz/!.e, patriarhul Constantin-
opolului, fiul lui Mihail, dregător la
curtea imperială, şi al Procopiei, fiica
împăratului Nicefor, asasinat de bul-
gari. Deşi descindeau dintr-o familie
ilustră, cu drepturi de a primi scau-
nul de domnie, sunt îndepărtaţi şi se
retrag în viaţa monahală. Fratele cel
mare, Teofilact, se va numi Ects!rcr-
fe, Nicetas se va numi Jg#czfz.e, îm-
brăţişând viaţa monahală la 14 ani.
În această nouă condiţie de smere-
nie Şi umilinţă, toate calităţile moşte-
nite prin tradiţie, educaţie şi prin ha-
rul Duhului Sfânt dau roade bogate şi
lgnatie se întăreşte, deşi suferea pro-
fimd, deoarece stareţul mănăstirii era
iconoclast şi violent. Nobleţea spiri-
tului, bunătatea, superioritatea inte-
1ectuală Şi credincioşia îl aduc în sca-
unul arhieresc. Înfiinţează trei mă-
năstiri pe trei insule şi una în oraş,
cu hramul Sf. Mihail. Nedreptăţile şi
toate urzelile făcute de cei de la cur-
tea imperială îl întristează şi ia de fi-
ecare dată atitudine făţişă împotriva
abuzuilor. I se cere să demisioneze,
ceea ce nu face, deşi era somat de pu-
terea imperială şi de clanul cezaru-
lui Barda, care dorea să-1 înlocuias-
că cu Fotie, nepotul patriarhului Ta-
rasie şi rudă apropiată a împăratului.
Înscenările continuă şi este acuzat de
conspirare împotriva statului. În lu-
na august 859 a fost îmbarcat şi con-
dus la Metilene, în insula Lesbos. Fo-
tie s-a instalat în scaunul patriarhal,
motivând înlăturarea lui Jg73c}/z.e pe

I
considerente de vârstă şi a prezentat
instalarea sa ca fiind obligatorie. În-
trucât totul trebuia legalizat, sama-
volnicia a mers mai departe. I s-a ce-
r\rl patriarhului lgnatie st& di+eaistia,
în Biserică actul condamnării sale.
Adus la Constantinopol, a reuşit să
fiigă deghizat în cerşetor şi a fost că-
utat de oamenii împăratului şi de cei
ai lui Fotie, care au primit ordin să-1
ucidă, acolo unde va fi găsit. Papa nu
a rămas indiferent la cele petrecute la
Constantinopol şi a cerut cercetarea
ca,uzel uzmrp-a,rţi patriarhului lgna-
/z.e, despre care avea numai referinţe
foarte bune. Fotie a convocat Sinodul
la Constantinopol în 866, când a ros-
tit o sentinţă de excomunicare a papei,
ceea ce constituie, după unii autori, în-
ceputul schismei ^mtre cele două Bise-
rici. Vasile Macedoneanul, mai întâi
asociat al împăratului şi apoi domn cu
drepturi depline, 1-a exilat pe Fotie în
insula Scepe şi 1-a adus înapoi pe Jg-
#c7/z.e, după 9 ani de exil, aşezându-l în
scaunul patriarhal la 3 noiembrie 867.
S/ Jg#crfz.e a adresat o cerere împă-
ratului şi papei de a convooa un Sinod
general, ceea ce s-a şi întâmplat. Sino-
dul s-a ţinut la Biserica Sf. Sofia din
Constantinopol, şi au fost condamna-
te toate nelegiuirile lui Fotie. Aducând
pacea ^m Biserică, S/ Jg77c7/j.e se stin-
ge la 23 octombrie 878. Moaştele sa-
1e, după ce s-au odihnit în Biserica Sf.
Sofia şi în Biserica Sf. Mina, au fost
depuse în Biserica Sf. Mihail de lângă
Bosfor, gtitorită, pe când era călugăr
în insule, împreună cu fratele şi părin-
ţii; d) C#v. Jg7Îc%ct v. Eftimie.
În onomastica românească, pre-
numele are forme provenite direct
272
AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVI cl
din greacă sau latină, deşi atestările
sunt destul de târzii, dar cu o mulţi-
me de variante înregistrate în sec. al
XVI-lea şi al XVII-lea, ceea ce de-
monstrează o vechime destul de ma-
re: Jg7!cz/ şi Jg"f!.e (documentele can-
celariei lui Ştefan cel Mare), dar şi
der.NiLte de la, Ignat şî Egnatie, Ihnat,
Ienat, Igna, Ignea, Ignul, Ignăţel, 1g-
naţ, Iga, Igul, Nat, Nath, Nate, Natu,
Nata, Ignaţul, Gnaţ, Gnaţie e;hQ. Ca,
nume de familie astăzi: Jg77cz, Jg#cz/,
Ignatieji, Ignatiuc, Ignatiuk, Igna-
toni, Ignatov, Ignatovici, Ignaţiu, 1g-
nă, Ignătescu, Ignăţbiu, Ignea.
IGNATIE v. Ignat
IGNAŢIU v. Ignat
IGOR, prenume rar întâlnit în
onomastica românească, fiind un
împrumut din onomastica slavă. Ce-
ea ce este interesant în istoria aces-
tui nume este originea lui germani-
că, corespunzând unui vechi nume
scandinav, J#gi4;c!rr. Acesta poate fi
pus în legătură cu alte niime teofo-
r.wf3e.. Ingram, Ingfirid, Ingburg, In-
grc}bcz#, toate fiind raportate la ve-
chiul cult al zeului germanic /7?gwi.o.
Prenumele a pătruns destul de tim-
puriu în onomastica slavilor de răsă-
rit,. fiind purtat de cneji, printre ca-
re se numără şi cneazul Novgoro-
dului, Jgor Svec}Zos'/crv ( 1178-1202),
cunoscut mai ales prin intemediul
poemului medieval,
•LGo-Lstoric, Cântec cu caracter
despre ero-
oastea lui
Jgor. Prin cultul naţional s-a impus
şi în onomastica creştină rusă, fiind
fără relevanţă din punctul de vedere
al tradiţiei spirituale.
DICŢIONAR0NOMASTICCREŞTIN
te ziieie vieţii tale. Precum am fi?s_t
IISUS, prenume specific iudeilor,
atestat mai ales în yecĂz.c{/ resţc}77ţe77f,
cu semnificaţia clară de „Dumnezeu
mântuieşte", „Dumnezeu este salva-
rea". Forma iudaică a prenumelui es-
te întâlnită
-;;;, în Ioşua
Iehoşua, mai multe variante:
sti losia. ^T:ri Jo-
ceea
ce priveşte grafia numelui lisus, cu
doi 1, în textele care provin din limba
greacă,decispecificeBisericiiOrien-
tale, ea se explică pomind de la for-
ma gr. ITioous, în care cel de-al doi-
1ea grafem este n (gr. ita), notat prin
i, în titmp ce în latină şi în aria.cores-
punzătoare Bisericii Occidentale es-
te redat prin varianta lat. eta şi e no-
tat cu e, de aceea foma utilizată es-
te lesus. În scrierile de>specialitate se
redau cu un singur 1 numele iudeilor
menţionaţi în yecĂz.%/ resţcrme7!f, spre
afidetaşaţidenumeleMântuitorului,
scris corect Jz.s%s sau Jes#s. Iată câ-
teva date privitoare la cei ce au pur-
tat acest nume în yec%Z.%/ res/Cr77te7Î/..
a) Js# sau Jos#o Nczvr., urmaşul 1ui
Moise la conducerea poporului iudeu
sau lsrael, cel care 1-a însoţit, aseme-
nea unui luptător neînfricat, în Ţa-
ra Canaanului, numită şi Ţara Făgă-
duinţei. Cartea descrierii înraptuiri-
1or lui cuprinde 24 de capitole şi este
aşezată după Pe#ţczfe#Ă, între De#fe-
;onomţ;iCarteaJudecătorilor.DT:mr
nezeu i Se adresează lui losua, îmbăr-
bEa,tarLdxLl.. „După moartea lui ] Moi-
se, robul Domnului, a grăit Domyyl
cu iosua, ftul lui Navi, slujitorul |ui
Moise, şi a zis: «Moise, robul Meu,
a muri;. Scoală dai', şi treci lordanul
tuşitotpoporulacesta,înţqra_p_eca-.
r; o vc;i da fiilor lui lsrael...Nimerri
m se va putea împotrivi ţie, în toa-
273
I
cu Moise, aşa voi fi şi cu tîme; m Mă
voi depărta de tine şi`m te v_3i păr9:
s[.»" (Cartea lui losua 1,1-5). În S!.-
#czxcw, dreptul JoscM Nc!vz. este pome-
nit la 1 septembrie; b) Js#s sau Jos#a
/fosz.cr/, fiul 1ui Amon, amintit de Sf.
Ap. Matei în cadrul genealogiei, adi-
că spiţa neamului, după trup, a Dom-
nului lisus Hristos: ,Jezechjc7 cz 7!ăs-
cut pe Manase; Manase a_ nqsî.u,t` ?e
An;on,. Amon a născut pe losia" (MŢ
tei 1, 10). Pomenirea dreptului losia
se face în duminica din 18 decem-
brie (DA), înainte cu o săptămână de
Naşterea Mântuitorului; c) Joswci, nu-
mele unui mare preot israelit, văzut
de prorocul Zaharia: „Şz. mz.-a c}răfc}J
pe -Iosua, marele preo.t, ste?~^m`ain.-_
tea îngerului Domnului . . :.' (ZtihH^ri^a^
3, 1); d) Js#s, fiul 1ui Sirah (cca 200
de ani î.Hr.), autorul cărţii sapienţia-
1e cunoscută sub titlul f#fe/epcJ.w#ec}
lui lsus, fiul lui Sirah st" Eclesiast}-
c%/, tradusă din ebraică în greacă, în
Egipt, de către nepotul autorului, aşa
cum reiese din Pro/og: ,Pe7iţ7" c!cesf
cuvânt, bunicul meu lsus, care se în-
deletnicisefoartemltcucetapia.LÎ-
gii şi a P;orocilor şi cy a :el.orlalt^e
.că;ţtpărtnteştîşîcareî_ş±fâşttggseîn
ac6ste învăţături o îm.belşugată_age-
rime, s-a simţit îndermat să alcătu-
iască o scriere despre cele privitoare
aînvăţăturăştînţe]epctune„t_B_tg,ta:
ed. Gala Galaction,1939, p. 976, cf.
Aurelia Bălan-Mihailovici, f#/e/ep-
ciunea cea învăţătoai.e a toată virtu-
fecr, Bucureşti, 2005, p. 146).
IISUS HRISTOS, numele întreg
al A4c^z77f2{!.for%/w!., întemeietorul Bise-
/ I
ricii creştine, singura salvatoare a su-
fletului. El este\Fz.z.72/cz 0 QN (definit
prin cele trei litere greceşti în icono-
grafia bizantină) întru care noi fiin-
ţăm. Temenul gr. 072, -c;#/cz (pl.) „fi-
inţă, fiinţe", care stă la baza discipli-
nei numită o#fo/ogz.e, este cel care Îl
defineşte pe Cel ce are viaţă în Sine,
ca, Fiu al lui Dumnezeu, ce S-a,^rrr+m-
pat, devenind persoană istorică, cu
supra,rrximele Fiul Omului sa;n Fiul lui
Dczvz.c7, aşa cum Îl prezintă Sfinţii
A;postoni.. „Cc[rtea neamului lui lisus
Hristos, fiul lui David, ftul lui Avra-
cz7%" (Matei 1,1). După cum arii ară-
tat mai sus, foma Jz.Sc4§ este o adapta-
re a numglui ebraic după traducerea
gr. IŢioouc, FŢpt prezent şi în cel,de-al
doilea nume, provenit din gr.. XpL-
oŢoc. La baza ,lui se află subst. ebr.
Mc}sz.c7Ă„UnsLl",cuvaloaredeapela-
tiv, de la vb. ebr. mczşcr „a unge", cu
sensul „a învesti", „a consacra". Pro-
feţii mesianici ai 7rGCĂz.zf/#z. re§fc7me#/
L-an &nuriţ&t pe Unsul lui Dumnezeu,
folosind chiar aceşt term`'en: ,Po;#%/
va judeca marginile păJnântului şi va
da, putere Unsului Săit şi va îriălţa
cornul Unsului Său"(1 FLegi 2, ;0,
Bz.b/z.cz sinod4lă, ed.1991). În 'versiu-
nea latină, y#/gcz/c7, ultima parte este
foa,rte cla:i-a:. .J)ominus dabit impe-
rium regi Suo et sublimabit cornu
C#.rz.s# S#z." (1 Liber Samuhelis 2,
10). În acest context am reprodus cu-
vintele prorociţei Ana, mama dreptu-
lui Samuel. În versiuneq greacă este
folosit ca nume termenul XptoŢo€
(Christ6s) de la vb. gi. Xpt€a) (chri-
zo) „a unge". Şi în acest caz, grafia
numelui are două variante: cea pro-
prie Bisericii\ Orientale, care respectă
274
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
foma gr. ffrz.s/6§ şi cea specifică Bi-
sericii Occidentale, cu transcrierea
lat. CĂrz.sfzfs, CĂrj.Sf. Foma veche ro-
mânească, populară, CĂrz.s/os, Crz.s'Ţ
/oS, respectă filiera moştenită, adică
latina vulgară. Din datele istorice ale
celor patru Evc77ÎgĂe/z.z., aflăm că per-
soana cu numele Jz.j'#Ţ fJrz.s/os' este,
prin întrupare, din \ neamul regelui
DaN.Ld. ,Pcwel, rob al lui lisus Hris~
tos, chemat de EI Apostol, rânduit
pentru vestirea Evcmgheliei lui Dum-
nezeu, / Pe care afăgăduit-o mai îna-
inte, prin prorocii Săi, în Sftntele
Scripturi, /Despre Fiul Său, Cel năs-
cutdinsămânţaluiDavid,dupătruif'
(Romani 1,1-3). Prin scrierile proro-
cilor mesianici din yec%z.z4/ res'/cz-
ment, ştiim ş± de ce este Fiul lui Dum-
nezeu.. „Şi a zis lsaia.. «Ascultaţi, voi,
cei din casa lui David! Nu vă ajunge
Să-z. o6oSJ./;. [supăraţi] pe oczme#;., c7e
veniţi să-L obosiţi şi pe Dumezeul
meu? Pentru aceasta Domnul meu vă
va da un sery[n: Iată, Fecioara va lua
în pântece şi va naşte Fiu şi vor che-
ma numele Lui Emanuel»" (Ţ:saiaL 7 ,
13-14), adică „Dumnezeu este cu
noi". În Evc773gĂe/z.c!, scrisă de Sf. Ap.
Luca, explicaţia este mai complexă,
prin răspunsul dat de îngenil Gavriil
Fecioarei Maria, care îşi mărturiseşte
feoLOT.La.. „Cum vaf i aceasta dacă Eu
m ştiu de bărbat? Îngerul i-a zis:
«Duhul Sflânt Se va pogorî peste tîne
şii puterea Celui Preaînalt te va um-
bri; pentru aceea şi Sftâniul Care Se
va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu
Se vcz cĂemc7»" (Luca 1, 34-35). Nu
trebuie uitat un alt moment al lucrării
divine, prin harul Duhului Sfânt, lu-
crare ce i-a bucuat pe cei bine cre-
DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
dincioşi, prin taina ei: întâlnirea Fe- care 1 s-a dat numele Jz.s%s, după cum
I
mărturisesc Apostolii: „Şz. cj^72c7 s-crcj
cioarei Maria cu vara sa, Elisabeta, la
reşedinţa de vară a acesteia, Ein Ka- împlinit opt zile, ca să-L taie împre-
rem, întâlnire a cărei valoare mântui- jw, i-au pus numeie iisus, cum a fost
toare o cunoaştem prin descrierea fă- numit de înger, mai ^mainte de a Se
zămisli în pântece" (T."ca, 2,, 2,1). La,
cută de Sf. Ap. Luca: „Şz. cr z.#frcrf f77
casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Eli- patruzeci de zile este purtat de mama
Sa, Fecioara Maria, la templul din le-
sabeta,/ Iar când a auzit Elisabeta
rusalim şi închinat Domnului, tot du-
salutarea Mariei, pruncul a săltat în
pă obiceiul iudaic: „Şz' câ72c7 s-czc/ fm-
pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut
de Duh Sflânt/ Şi cu glas mare a stri- plinit zilele curăţîrii lor, după Legea
lui Moise, L-au-adus pe Prunc la le-
gat şi a zis : «Binecuvântată eşti tu în-
rusalim, ca să-L pună înaintea Dom-
tre f;emei şi bînecuvântat este rodul
nului, / Precum este scris în Legea
pânteceluitău!/Şideundemieaceas~
Domnului, că orice întâi născut de
ta, ca să vină la mine Maica Domnu-
lui meu? Că iată, cum veni la urechi- parte bărbătească să fie închinat
Dow##/#z." (Luca 2, 22-23). Momen-
le mele glasul salutării tale, pruncul
a săltat de bucurie în pântecele meu./ tul este deosebit de important şi din
Şi fiericită este aceea care a crezut că punctul de vedere creştin, deoarece
mult longevivul Simeon, erudit în
se vor împlini cele spuse ei de la
Scr!.er!./e Sfl77Je, condamnat să nu
Domnul»/ Şi a zis Maria.. «Măreşte
moară până nu-L va vedea pe Pmn-
sufletul meu pe Domnul/ Şi s-a bucu~
cul Fecioarei (acesta a schimbat ter-
rat duhul meu de Dumnezeu, Mântui-
mer"l f iecioară cu tânără ^m Cartea
torul meu,/ Că a căutat spre smere-
Proroc%/#z. Jsc}Jc}). Este primul pă-
;tj.c} 7ioczbez. Sc}/e)}" (Luca 1, 40-48).
mânteancareaconştientizatcăÎlţine
Despre naşterea supranaturală a lui
în braţe pe Pruncul lisus, A4lesz.cz cel
lisus Hristos mărturiseşte, în imagini
a;Şheptst:. „Şi iată, era un om în leru-
de o mare frumuseţe spirituală, Sf.
salim, cu numele Simeon; şi omul
Ap. şi Evanghelist loan: „Şz. ce/or ca/z.
acesta era drept şi temător de Dum-
L-au prtmit, care cred în numele Lui,
nezeu, aşteptând mângâierea lui ls-
le-a dat putere ca să se f;acă fii ai lui
rael, şi Duhul Sftânt era asupra lui/ Şi
Dumnezeu,/ Care nu din sânge, nici
lui i se vestise de către Duhul Sflânt
din poftă trupească, nici din poftă
că m va vedea moartea până ce m
bărbătească, ci de la Dumnezeu S-a
vavedeapeHristosulDomnului/...EI
născut. / Şi Cuvântul S~a făcut trup şi
L-a primit în braţele sale şi a binecu-
S-a sălăşluit între noi şi am văzut sla-
vântat pe Dumnezeu şi a zis.. «Acum
va Lui, slavă ca a Unuia-Născut din
slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, du-
Tlatăl, plin de har şi de adevăr CŢ:oa;rL
1,12-14). La opt zile după Naşterea pă cuvântul Tău, în pace,/ Că ochii
mei văzură mântuirea Tla,/ Pe care ai
Sa, pruncul este dus la sinagoga din
Bethleem, spre circumcizie (ebr. Z)rz./ gătit-o înaintea fieţei tuturor popoa-
m;./c}), legământul sau botezul prin relor,/ Lumină spre descoperirea nea-
275