Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară: 3. Domeniul major de intervenţie: 3.3

14
Titlul proiectului: "Împreună pentru integritate, responsabilitate socială şi dezvoltare durabilă"
Cod Contract: POSDRU/93/3.3/S/63280

IAN
Separarea Puterilor în Stat 2012
JURNAL DE CERCETARE ANTICORUPȚIE

Separarea puterilor în stat:

Un model de guvernare conform căruia statul este împărţit în ramuri, fiecare cu puteri şi zone de respon-
sabilitate separate şi independente, astfel încât nici o ramură nu are mai multă putere decât celelalte, şi
care asigură un echilibru instituţional şi democratic prin funcţii de control reciproc. Tradiţional, cele trei
puteri sunt puterea legislativă, puterea executivă, şi puterea judiciară.

Dreptul de Autor (Copyright) apartine Asociaţiei Române pentru Transparenţă. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere neautorizata, publica sau
privata, copiere sau plagiere, constituie incalcare a acestui drept de autor. Este permisa reproducerea acestui material doar in scopul educatiei personale/
formarii profesionale, si numai pentru acele persoane care sunt inscrise in respectivul program de pregatire al Transparency International Romania
(pentru care a fost pregatit acest material). Copierea, distribuirea sau imprumutarea in alte scopuri, sau scopuri comerciale este interzisa. ORICE persoa-
na care incalca aceste prevederi va fi tinuta responsabila pentru toate prejudiciile produse (directe sau indirecte).
VALORI
cod filosofic profund
internalizat care ser-
vește drept ghid pentru
stabilirea obiectivelor,
adoptarea deciziilor,
soluționarea conflicte-
lor si modul de com-
portament
PRINCIPII
enunțarea conduitelor
așteptate pentru onora-
rea fiecărei valori
CULTURĂ DE
ORGANIZAȚIE
ansamblu de valori,
principii, filosofie, prac-
tici și cutume care defi-
nesc o instituție
Separarea puterilor în stat este
un termen politic, apărut în Franţa în
perioade iluminismului, care descrie un
model de guvernare democratic utilizat
de majoritatea statelor democratice din
ziua de azi. Acest principiu a fost formu-
lat de către baronul de Montesquieu în
lucrarea sa “Spiritul legilor”, apărută în
1748. Ulterior, el a fost dezvoltat de că-
tre John Locke.
Astfel, conform acestui princi-
piu, puterea statului de drept trebuie să
fie împărţită în mai multe compartimente
diferite, fiecare cu propriile responsabili-
tăţi şi puteri independente. Cea mai des
utilizată formă de separare a puterilor în
stat este cea tripartită, care împarte pu-
terea în putere legislativă, putere judici-
ară, şi putere executivă, cele trei nea-
vând voie să fie deţinute de aceeaşi
persoană sau instituţie. De obicei, pute-
rile sunt împărţite între Guvern, Parla-
ment, administraţia publică şi judecătorii
independenţi. În acest fel apare un echi-
libru al puterilor, menţinut prin controale
reciproce, menite să îi protejeze pe ce-
tăţeni de eventuale acţiuni despotice din
partea statului.
Bineînţeles, practic, această
separare nu este niciodată absolută,
aşa cum nu există la celălalt capăt al
spectrului nici un stat în care puterile să
fie perfect integrate.
În România, puterea este îm-
părţită între trei “actori” politici. Puterea
executivă este bicefală, regăsindu-se în
doi centri de putere. Primul este preşe-
dintele, care are rolul de a reprezenta
ţara în chestiunile ce ţin de politica ex-
ternă şi este comandantul suprem al
forţelor armate. Al doilea este Guvernul,
care este condus de un prim ministru; în
general, primul ministru este liderul par-
tidului ce deţine majoritatea în Parla-
ment, fiind responsabil cu desemnarea
cabinetului care îl va ajuta la guvernare.
Puterea legislativă se află în mâinile
unui Parlament bicameral, compus din
Senat şi Camera Deputaţilor. Puterea
judiciară este deţinută în principal de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căre-
ia îi sunt subordonate toate curţile de
apel, tribunalele şi judecătoriile din ţară.
Mai există şi o Curte Constituţională,
însărcinată cu păstrarea echilibrului de
putere în interiorul sistemului de guver-
nământ. Aceasta nu face parte din pute-
rea judecătorească, fiind un organism
politico-jurisdicţional numit de preşedin-
te şi de cele două Camere ale Parla-
mentului.
Este interesant de notat că, în
România, principiul separării puterilor în
stat a fost adăugat explicit în Constituţie
doar la revizuirea acesteia în 2003. În
Constituţia din 1991 el era implicit, fără
a se fi considerat necesar să fie şi men-
ţionat.

Surse imagini: FreeDigitalPhotos.net