Unitatiile de relief din Romania

I. CarpATii Orientali

În Carpații Orientali se disting trei grupe majore de munți:

1. Grupa nordică a Carpaților Orientali sau Carpații Maramureșului și Bucovinei

2. Grupa centrală a Carpaților Orientali sau Carpații Moldo-Transilvani
3. Grupa sudică a Carpaților Orientali sau Carpații de Curbură

Grupa nordiCA

Grupa nordică a Carpaților Orientali sau Carpații Maramureșului și Bucovinei s-au format prin încrețirea
scoarței terestre în Orogeneza Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au
continuat să se formeze până în Neogen;

Limite: → N - Granița cu Ucraina;

→ S - Pasul Mestecăniș; Depresiunea Câmpulung - Moldevenesc;

→ E - Podișul Sucevei, Subcarpații Moldovei;

→ V - Depresiunea Colinară a Transilvaniei: Câmpia și Dealurile de Vest.

Altitudinea maximă este în Vârful Pietrosul Rodnei - 2.303 m

Regiunile muntoase sunt dispuse sub forma a trei șiruri paralele pe direcția N - V, S - E care se
diferențiază după modul de formare.

Sectorul vestic cuprinde munți de origine vulcanică, ce conțin roci vulcanice și care s-au
format în Neogen. Acest sector cuprinde Munții Oaș, Gutâi, Țibleș.

În centru se află zona cristalină mezozoică , astfel sectorul central este alcătuit din roci dure.
Acest sector cuprinde Munții Maramureșului, Munții Rodnei (vârful Pietrosul Rodnei – 2303m), Munții
Bârgăului.

Sectorul estic este format din fliș (roci sedimentare cutate, gresii, conglomerate, depozite de
pietrișuri) care se erodează ușor, motiv pentru care altidunile sunt mult mai reduse. Acest sector cuprinde
Obcinele Bucovinene (Obcina Mestecăniș, Obcina Feredău, Obcina Mare); depresiuni: Maramureșului,
Dornelor.

Existența celor trei șiruri paralele diferențiate din punct de vedere genetic determină o mare
varietate de roci: roci magmatice și eruptive în sectorul vestic (bazalte, andezite, tufuri vulcanice), în
centru predomină rocile metamorfice (sisturi cristaline), în sectorul vestic întâlnim roci sedimentare
(gresii, conglomerate, calcare).

Tipuri de relief:

1. Relief glaciar
2. Relief vulcanic
3. Relief fluvial cu văi și terase sculptate de apele curgătoare

Prezintă o fragmentare accentuată deoarece sunt străbătuți de numeroase cursuri de apă și prezintă
numeroase depresiuni, printre care:

1. Depresiunea Oaș;
2. Depresiunea Maramureșului - Tisa - Iza și Vișeu;
3. Depresiunea Dornelor - Bistrița;
4. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc.

Grupa centrala

Grupa centrală a Carpaților Orientali sau Carpații Moldo - Transilvani s-au format prin încrețirea scoarței
terestre în Orogeneza Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se
formeze până în Neogen;

Limite: → N - Depresiunea Câmpulung - Moldevenesc; Pasul Mestecăniș

→ S - Depresiunea Brașov, Valea Oituz

→ E - Carpații Moldovei

→ V - Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Altitudinea maximă este în Vârful Pietrosul din Căliman - 2.100m

Regiunile muntoase ale grupei centrale a Carpaților Orientali sunt dispuse sub forma a trei șiruri
paralele pe direcția N - V, S - E care se diferențiază după modul de formare și rocile din care sunt
alcătuite.

Sectorul vestic cuprinde munți de origine vulcanică, ce conțin roci vulcanice și care s-au
format în Neogen. Acest sector cuprinde Munții Călimani, Gurghiu, Harghita.

În centru se află zona cristalino - mezozoică, care s-a format prin încrețirea scoarței terestre în
timpul orogenezei alpine și este alcătuită din roci dure (sisturi cristaline). Acest sector cuprinde Munții
Bistriței, Munții Ceahlăului, Munții Hășmașul Mare, Munții Giurgeului, Munții Tarcăului.

Sectorul estic este format din fliș (roci sedimentare cutate , gresii, conglomerate, depozite de
pietrișuri) Acest sector cuprinde Munții Stânișoarei, Munții Goșmanu, Munții Berzunți.
Tipuri de relief:

1. Relief vulcanic
2. Relief carstic (structurat pe calcare și conglomerate)
3. Relief fluvial cu văi și terase sculptate de apele curgătoare fiind reprezentat de albii majore
(lungi), sisteme de terasă, versanți (convecși, concavi, abrupți) și sectoare de chei (Cheile
Bistriței, Bicazului) și defilee (defileul Mureșului, defileul Oltului)

Grupa centrală a Carpaților Orientali prezintă o fragmentare accentuată deoarece sunt străbătuți de
numeroase cursuri de apă și prezintă numeroase depresiuni și culoare de vale, printre care:

 Depresiunea Giurgeu pe Mureș;

 Depresiunea Ciucului pe cursul superior al Oltului;
 Depresiunea Comănești pe Trotuș.

Grupa sudica

Grupa sudică a Carpaților Orientali sau Carpații Curburii s-au format prin încrețirea scoarței terestre în
Orogeneza Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze
până în Neogen;

Limite: → N - Valea Oituz; Depresiunea Brașov;

→ S - E - Subcarpații de Curbură;

→ V - Valea Prahovei;

Altitudinea maximă este în Vârful Ciucaș - 1954m

Principalele forme de relief ale grupei sudice a Carpaților Orientali nu mai sunt dispuse sub forma
a trei siruri paralele ca în grupa nordică și centrală, ci munții au o dispunere circulară în jurul depresiunii
Brașovului. și Lipsesc masivele vulcanice predomină zona flișului (roci sedimentare cutate).

Tipuri de relief:

1. Relief carstic și structural – largă dezvoltare în Munții Ciucaș și Munții Bârsei (Postăvaru și
Piatra Mare) care sunt formați din calcare și conglomerate;
2. Relief fluvial cu văi și terase sculptate de apele curgătoare fiind reprezentat de albii majore
(lungi), sisteme de terasă, versanți (convecși, concavi, abrupți) și versanți care sunt mai abrupți în
sectorul montan;
3. In partea centrală a Depresiunii Brașov se găsește relief eolian (dune de nisip cu altitudini mai
mici de 3 metri).

În grupa sudica a Carpațiilor Curburii se întâlnește cea mai mare depresiune din Carpații Românești,
respectiv Depresiunea Brașovului.
 II. Carpatii Occidentali

Carpații Occidentali au 3 grupe mai mari, împărțite la rândul lor în 18 grupe montane distincte.

Cuprins: ■ Munții Banatului

■ Munții Poiana Ruscă

■ Munții Apuseni

Muntii Banatului

Carpații Occidentali - Munții Banatului s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza Alpină
care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în Neogen;

Limite: → N - V- Dealurile de Vest

→ E - Culoarul Timiș- Cerna

→ S - Valea Dunării

Atitudinea maximă este în Vârful Semenic, 1.446m

Munții Banatului s-au format prin încrețirea scoarței terestre și timpul orogenezei Alpine și sunt
alcătuiți predominant din sisturi cristaline (roci metamorfice) și din calcare în Munții Aninei și
Dogneci. Au masivitate redusă, deoarece au altitudini mai mici de 1.500 m sunt fragmentați de numeroase
cursuri de apă (Nera, Caraș, Timiș) și de depresiuni (Almajului, Bozovici, Caraș - Ezeriș);

Tipuri de relief:

 Relief carstic predominant în Munții Aninei reprezentat prin peșteri, văi sub formă de chei și
izbucuri;
 Relief fluvial sculptat de apele curgătoare, reprezentat prin lunci, terase și versanți;

Muntii Poiana Rusca

Carpații Occidentali - Munții Poiana Ruscă s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza
Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în
Neogen;

Limite: → N - Valea Mureșului

→ S - Culoarul Bistrei

→ E - Depresiunea Hațeg

→ V - Dealurile de Vest
Altitudinea maximă este în Vârful Padeș - 1374m

Carpații Occidentali s-au format prin încrețirea scoarței terestre și timpul orogenezei Alpine și
reprezintă un sector montan și suprafață redusă cu aspect de horst(masivul muntos izolat care s-a
individualizat prin conturarea unor linii de farie- rupturi ale scoarței terestre).

Acest masiv e alcătuit predominant din sisturi cristaline, unde apele curgătoare au sculptat văi
adânci.

Caracteristic este relieful fluvial, rezultat în urma apelor curgătoare care au sculptat văi adânci,
despărțite de interfluvii plate la partea superioară ce formează o regiune caracteristică numită Țara
Pădurenilor.

Munții Apuseni

Carpații Occidentali - Munții Apuseni s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza Alpină
care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în Neogen.

Limite: → N - Valea Barcăului

→ S - Valea Mureșului

→ E - Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Podișul Transilvaniei)

→ V - Dealurile și Câmpia de Vest

Altitudinea maximă este în Vârful Bihor - 1.849m

Carpații Occidentali reprezintă un mozaic petrografic deoarece sunt alcătuiți din toate tipurile de
roci:

 Roci metamorfice
 Roci eruptive - vulcanice (bazalte granite, tufuri vulcanice)
 Roci sedimentare (calcare, conglomerate, pietrișuri )

Munții Apuseni sunt lipsiți de masivitate, deoarece au altitudini reduse, sunt fragmentați de
numeroase cursuri de apă, au numeroase depresiuni în sectorul vestic pătrund depresiuni de tip ”golf”
(Depresiunea Zarandului pe Crișul Alb, Depresiunea Beiuș pe Crișul Negru , Depresiunea Vad - Borod pe
Crișul Repede).
Tipuri de relief:

Este caracteristic relieful carstic - dezvoltat pe calcare, specific în sectorul central al Munților
Bihor în zona numită Cetățile Ponorului la suprafață e reprezentat prin lapiezuri, doline, văi seci, văi sub
formă de chei. În interior se întâlnesc numeroiase peșteri și izvoare cu apă tremală.

Relieful vulcanic ocupă suprafețe restrânse dar s-a format în sectoarele în care rocile intruzive
rezultă în urma fenomenelor magmatice ce au ieșit la suprafață în utrma unor eroziuni.

Relieful fluvial sculptat de apele curgătoare, văi înguste și adânci cu sectoare de luncă slab
dezvoltate și terase.

III. CarpATii Meridionali

Carpații Meridionali au 4 grupe muntoase mai mari, subdivizate în 24 de grupe montane.

Grupa Bucegi

Carpații Meridionali - Grupa Bucegi s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza
Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în
Neogen;

Limite: → N - Depresiunea Brașov

→ S - Subcarpații de Curbură

→ E - Valea Prahovei

→ V - Valea Dâmboviței

Altitudinea maximă este în Vârful Omu - 2.505m

Carpații Meridionali se caracterizează prin masivitate, deoarece sunt fragmentați de puține ape
curgătoare, iar depresiunile ocupă suprafețe restrânse, în N - V se află culoarul Depresiunii Rucăr - Bran
ce leagă Depresiunea Brașov de depresiunea Subcarpatică, Câmpul Muscel.

Tipuri de relief:

1. Relief carstic, format pe calcare, reprezentat prin lapiezuri, peșteri și văi sub formă de chei;
2. Relief petrografic și structural pe conglomerate reprezentate prin forme ciudate (Babele, Sfinxul
din Bucegi - în Bucegi);
3. Relief glaciar reprezintat prin văi glaciare, creste ascuțite, acest tip de relief caracterizează
îndeosebi Munții Bucegi care au altitudini mai mari de 2000 m.
4. Relief fluvial sculptat de apele curgătoare reprezentate prin văi adânci care în profil transversal
au formă de V, de versanți abrupți , terase și lunci înguste.
Grupa Fagaras

Carpații Meridionali - Grupa Făgăraș s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza
Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în
Neogen;

Limite: → N - Depresiunea Colinară a Transilvaniei

→ S - Subcarpații Getici

→ E - Valea Dâmboviței

→ V - Valea Oltului

Altitudinea maximă este în Vârful Moldoveanu - 2.544 m. Vârful Negoiu cu altitudine de 2.536
de metri a fost considerat cel mai înalt vărf din România în perioada interbelică.

Carpații Meridionali sunt dispuși sub forma unei creste masive (cu o lungime de aproximativ 70
de km ) pe direcția E-V.

Sectorul N (Făgăraș) este cel mai masiv și înregistrează numeroase vârfuri cu altitudini mai mari
de 2.500 m., pe când sectorul sudic e format din masive izolate distincte (Munții Cozia, Ghițiu, Frunții,
Iezer) care au altitudini mai mici de 2.000 m.

Sunt alcătuiți din sisturi cristaline cu intruziuni granitice ceea ce explică altitudinile mari pe care
aceștia le înregistrează.

Tipuri de relief:

E caracteristic relieful glaciar care caracterizează suprafețe întinse, acesta e reprezentat prin văi
glaciare care în profil transversal (au formă de U), circuri glaciare;

Relieful fluvial sculptat de apele curgătoare, văi înguste și adânci cu sectoare de luncă slab
dezvoltate și terase. Se caracterizează prin masivitate, deoarece are altitudini mari și nu e fragmentată de
depresiuni și culoare de vale cu caracter transversal.

Grupa Parâng

Carpații Meridionali - Grupa Parâng s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza
Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze până în
Neogen;

Limite: → N - Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Podișul Transilvaniei)

→ S - Subcarpații Getici

→ E - Valea Oltului

→ V - Valea Jiului
Altitudinea maximă este în Vârful Parângul Mare - 2.519 m

Ca alcătuire petrografică predomină sisturile cristaline cu intruziuni granitice, care caracterizează

Munții Cândrel, Munții Lotru, Munții Parâng . În Munții Căpățânii și Munții Șureanu, se întâlnesc și roci
calcaroase, ce favorizează existența reliefului carstic.

Carpații Meridionali au altitudini de peste 2.500 m, dar sunt fragmentați radiar de numeroase
cursuri de apă, care separă principalele masive muntoase. La extremități se găsesc și zone depresionare.

În Munții Parâng se întâlnesc următoarele tipuri de relief:

1. Relief glaciar - sectorul central reprezentat prin circuri glaciare și văi glaciare;
2. Relief carstic - văi sub formă de chei, peșteri , prin lapiezuri prin depresiuni sub formă de
doline, prin diaclize (crăpături adânci în stratele de roci specifice în Munții Căpățânii);
3. Relief fluvial - sculptat de apele curgătoare, reprezentat prin lunci înguste sisteme de
terase, care dovedesc evoluția reliefului și versanți cu pante abrupte.

Retezat - Godeanu

Carpații Meridionali - Retezat - Godeanu s-au format prin încrețirea scoarței terestre în
Orogeneza Alpină care s-a desfășurat în Cretacic la sfârșitul Mezozoicului și au continuat să se formeze
până în Neogen;

Limite: → N - Culoarul Bistrei

→ S - Subcarpații Getici; Podișul Mehedinți

→ E - Valea Jiului

→ V - Culoarul Timiș - Cerna

Altitudinea maximă este în Vârful Peleaga - 2.509 m

Tipuri de relief

1. Relief carstic, format pe calcare, reprezentat prin lapiezuri, peșteri și văi sub formă de
chei;
2. Relief petrografic și structural pe conglomerate reprezentate prin forme ciudate (Babele,
Sfinxul - în Bucegi);
3. Relief glaciar reprezintat prin văi glaciare, creste ascuțite, acest tip de relief
caracterizează îndeosebi Munții Bucegi care au altitudini mai mari de 2.000 m.
4. Relief fluvial sculptat de apele curgătoare reprezentate prin văi adânci care în profil
transversal au formă de V, de versanți abrupți, terase și lunci înguste.