Bacteriile sunt microorganisme procariote monocelulare, care formează un domeniul Bacteria

(Eubacteria). Anterior, ele erau incluse în regnulMonera alcătuit din două încrengături: Schizophita sau
Bacteriophyta (bacteriile) și Cyanophyta (algele albastre-verzi). Bacteriile sunt cele mai vechi forme de
viață, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente și organisme.

Știința care se ocpă cu studierea bacteriilor se numește bacteriologie, sau microbiologie.

Cuprins

[ascunde]

 1 Morfologie bacteriană

o 1.1 Forma bacteriană

o 1.2 Dimensiuni bacteriene

 2 Gruparea bacteriană

 3 Structura celulei bacteriene

 4 Clasificarea bacteriilor

 5 Fiziologie bacteriană

o 5.1 Metabolism bacterian

o 5.2 Nutriția bacteriilor

o 5.3 Respirația bacteriană

 6 Creșterea și reproducerea bacteriană

o 6.1 Multiplicarea prin diviziune

o 6.2 Multiplicarea prin înmugurire

o 6.3 Multiplicarea prin fragmentare

o 6.4 Multiplicarea prin corpi elementari

 7 Fosile

 8 Ecologia

 9 Bacterii și boli

 10 Tipuri de bacterii

 11 Vezi și

 12 Legături externe

Morfologie bacteriană[modificare]
Forma bacteriană[modificare]
Forma este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, acesta variind în funcție
de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme de observație a bacteriilor sunt:

 formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți: sferică,
ovoidală, lanceolată, reniformă
 formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte
(ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex. Fusiobacterium fusiforme)
 formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de resort, cu
spire neregulate sau regulate
 formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni transversale
Există deasemenea pe lângă aceste forme principale de observație și forme specifice și anume:

 pedunculate
 filamentoase neramificate
 filamentoase pseudoramificate
 filamentoase ramificate
Dimensiuni bacteriene[modificare]
Privite în ansamblul lor, putem observa o foarte largă varietate dimensională, dimensiuni care variază
între cateva zecimi de micron și până la 10-15 microni (0.01 - 0.015 mm) După dimensiunea lor, bacteriile
se împart în:

 mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus

 mijlocii - între 1 μ și 3 μ - salmonele, -coli bacillus
 mari - peste 3 μ - clostrydium

Gruparea bacteriană[modificare]

 gruparea diplo- este întâlnită atat la coci cât și la bacili, în care grupa este formată din două elemente
(ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae);
 grupare strepto- este o formațiune rezultată din gruparea în lanț a cocilor și bacililor (ex.
Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus paracetivorus,
Streptococcus pzogenes – patogen, Streptococcus agalactiae);
 gruparea stafilo- este caracteristică cocilor, în care bacteriile sunt grămezi neregulate sub forma unui
ciorchine de strugure(ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus, Staphylococcus citrinus)
 grupările tetrada- și sarcina caracteristice cocilor, sunt constituite din 4, respectiv 8 bacterii, cu
înmultire într-un singur plan, dar două direcții la tetrade și în două planuri distincte la gruparea
sarcina(ex. tetrada - Gafkia tetragena; ex. - Sarcina lutea, Sarcina flava);
 gruparea în palisadă proprie bacililor, în care aceștia sunt dispuși în paralel

Structura celulei bacteriene[modificare]

Pentru un articol mai detaliat: Structura celulară a bacteriilor

Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejeaza și le ajută să mențină un echilibru

osmotic dintre ele și mediu, membrana citoplasmatică, citoplasma și un nucleoid. Fiecare bacterie are
un cromozom principal, ele mai conținând segmente circulare de ADN, numite plasmide.

Clasificarea bacteriilor[modificare]

Structura unei bacterii

gram pozitive
 Schema unei celule Bacillus subtilis
bacteriene

Thermodesulfo Thermodesulfoba
Thermodesulfobacteria
bacteria cteriales
Deinococcales
Deinococcus-Thermus Deinococci
Thermales
Chrysiogenetes Chrysiogenetes Chrysiogenales
Chloroflexales
Chloroflexi
Chloroflexi Herpetosiphonales
Anaerolineae Anaerolineales
Thermomicrobia Thermomicrobia Thermomicrobiales
Nitrospira Nitrospira Nitrospirales
Deferribacteres Deferribacteres Deferribacterales
Cyanobacteria Cyanobacteria Subsectionen I - V
Chlorobi Chlorobia Chlorobiales
Rhodospirillales
Rickettsiales
Rhodobacterales
Alphaproteobacteria Sphingomonadales
Caulobacterales
Rhizobiales
Parvularculales
Burkholderiales
Hydrogenophilales
Methylophilales
Betaproteobacteria Neisseriales
Nitrosomonadales
Rhodocyclales
Proteobacteria
Procabacteriales
Chromatiales
Acidithiobacillales
Xanthomonadales
Cardiobacteriales
Thiotrichales
Gammaproteobacteri Legionellales
a Methylococcales
Oceanospirillales
Pseudomonadales
Alteromonadales
Vibrionales
Aeromonadales
 Enterobacteriales
Pasteurellales
Desulfurellales
Desulfovibrionales
Desulfobacterales
Desulfarcales
Deltaproteobacteria Desulfuromonales
Syntrophobacterales
Bdellovibrionales
Myxococcales (3
Unterordn.)
Epsilonproteobacteri
Campylobacterales
a
Clostridiales
Thermoanaerobacterial
Clostridia
es
Haloanaerobiales
Mycoplasmatales
Firmicutes Entomoplasmatales
Mollicutes Acholeplasmatales
Anaeroplasmatales
Incertae sedis
Bacillales
Bacilli
Lactobacillales
Acidimicrobiales
Rubrobacterales
Coriobacteriales
Actinobacteria Actinobacteria Sphaerobacterales
Actinomycetales (17
Unterordn.)
Bifidobacterales
Planctomycetes Planctomycetacia Planctomycetales
Chlamydiae Chlamydiae Chlamydiales
Spirochaetes Spirochaetes Spirochaetales
Fibrobacteres Fibrobacteres Fibrobacterales
Acidobacteria Acidobacteria Acidobacteriales
Bacteroidetes Bacteroidales
Bacteroidetes Flavobacteria Flavobacteriales
Sphingobacteria Sphingobacteriales
Fusobacteria Fusobacteria Fusobacteriales
Verrucomicrobia Verrucomicrobiae Verrucomicrobiales
Dictyoglomi Dictyoglomi Dictyoglomales
Gemmatimonadetes Gemmatimonadetes Gemmatimonadales

 Vezi:
 Taxonomie
 Lista bacteriilor

Fiziologie bacteriană[modificare]
Microorganismele, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar
aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până
la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o
adaptabilitate fără precedent.

Metabolism bacterian[modificare]
Metabolismul baterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea
lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și
produși de matabolism. Căile metabolice sunt:

 catabolice (de dezasimilație) - constă în degradarea compușilor nutritivi din mediu și eliberarea
energiei rezultate în celulă (sunt reacții metabolice exoterme)
 anabolice (de asimilație) - constă în reacții de sinteză a componenților celulari (reacții metabolice
endoterme)
 amfibolice (donare) - constă în reacții metabolice cito-centrale, cu funcție de eliberare de energie și
de furnizare de precursori pentru biosinteze
 anaplerotice (auxiliare) - introduc diverși metaboliți în diverse cicluri metabolice esențiale
Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:

 este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor

 este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice și a
produșilor metabolici
 este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30 de minute
 este un metabolism cu o eficiență maximă, cu mecanisme silmilare, sau mai complexe decât cele ale
organismelor superioare
Nutriția bacteriilor[modificare]
Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din mediu,
pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să conțină:

 macrobioelemente - C, O, H, N, S, P, K, Mg, Ca, Fe

 microbioelemente - Zn, Mn, Na, Cl, Mo, Se, Co, Cu, W
Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului

Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru cultivarea lor și prepararea
vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea bacteriilor sunt condiționate de pătrundearea
nutrienților esențiali prin învelișurile celulare și eliminarea unor substanțe uzate rezultate din catabolism.
Nutriția se realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. După sursele de hrană, bacteriile pot fi:

 autotrofe - își asigură nevoile plastice și energetice exclusiv din substanțe anorganice, folosind
dioxidul de carbon ca sursă de carbon, iar ca sursă de azot utilizând sărurile amoniacale, nitriții și
 nitrații. Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind de mare folos agriculturii, prin
contribuția adusă îmbogățirii solului în azot.
 heterotrofe - pe lângă substanțele anorganice au absolută nevoie pentru acoperirea necesitaților de
carbon și azot - de substanțe organice sintetizate de către alte organisme. În această grupă se
încadrează toate bacteriile patogene
 mixotrofe - sunt capabile să folosească ca sursă de carbon fie substanțe organice, fie substanțe
anorganice, în special dioxidul de carbon. Bacteriile de acest tip sunt foarte răspândite în natură dar
nu sunt patogene pentru organismele animale și umane.
Respirația bacteriană[modificare]
Creșterea și reproducerea bacteriană[modificare]
Celulele bacteriene cresc datorită noilor constituenți celulari rezultați din procesele de biosinteză. Această
creștere se oprește la un anumit moment dat când începe diviziunea celulară. La bacterii au fost
identificate mai multe modalitați de multiplicare:

 prin diviziune
 prin înmugurire
 prin fragmentare
 prin corpi elementari
Multiplicarea prin diviziune[modificare]
Se realizează prin divizarea celulei mamă în două celule fiice, cel mai adesea absolut identice. Pregătirea
diviziunii celulare se face prin dublarea tuturor constituenților celulari. Are loc apoi dublarea și separarea
materialului nuclear și apariția unui sept transversal, ce împarte celula mamă în două celule noi care
ulterior se vor separa complet. În condiții favorabile de viață și în prezența unui mediu nutritiv bogat, rata
de multiplicare bacteriana este foarte rapidă (variind în funție de specie de la 10 la 30 de minute).

Multiplicarea prin înmugurire[modificare]

Este caracterizată prin formarea pe corpul celulei mamă a unei protuberanțe din care ulterior se va
dezvolta o singură celulă fiică.

Multiplicarea prin fragmentare[modificare]

Se întalnește la bacteriile cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de material nou
numai la extremitați și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc fragmentare în porțiuni
scurte și egale (Actinomycetes).

Multiplicarea prin corpi elementari[modificare]

Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune.

Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte intens, astfel
la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.

Fosile[modificare]
Ecologia[modificare]
Bacterii și boli[modificare]

 Infecție
 Toxine bacteriene
 Antibiotice
 Rezistența la antibiotice

Tipuri de bacterii[modificare]

 Bacterii patogenice;
 Bacterii benefice.