Necesar

Release by MedTorrents.
com
Teste la Biochimie
2012
GLUCIDE
1. Funcţiile glucidelor:
a) [x] energetică
b) [ ] menţin presiunea oncotică
c) [ ] sunt emulgatori
d) [x] constituenţi ai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) [ ] de transport
2. Selectaţi glucidele ce sunt prezente în organismul uman:
a) [ ] amiloza
b) [x] glucoza
c) [x] glicogenul
d) [x] riboza, dezoxiriboza
e) [ ] amilopectina
3. Monozaharidele sunt:
a) [x] compuşi polihidroxicarbonilici

b) [ ] polialcooli
c) [ ] esteri simpli
d) [ ] eteri compuşi
e) [ ] aldehide
4. Referitor la monozaharide sunt adevărate afirmaţiile:
a) [x] se împart în trioze, tetroze, pentoze, hexoze în funcţie de numărul atomilor de carbon
b) [ ] toate monozaharidele posedă unul sau mai mulţi atomi de carbon chirali
c) [x] unele glucide conţin azot, fosfor sau sulf
d) [x] monozaharidele ce conţin atomi de carbon asimetrici se împart în seriile L şi D
e) [ ] monozaharidele seriei D sunt obligatoriu dextrogire, iar cele ale seriei L – levogire
5. Afirmaţii corecte referitor la monozaharide sunt:
a) [ ] se supun hidrolizei
b) [x] sunt compuşi polihidroxicarbonilici
c) [ ] toate monozaharidele formează semiacetali intramoleculari
d) [x] se clasifică în cetoze şi aldoze
e) [ ] toate monozaharidele au doi anomeri – alfa şi beta
6. Monozaharida aparţine seriei D dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) [ ] este dextrogiră
b) [ ] este anomer beta
c) [ ] este anomer alfa
d) [ ] este levogiră
e) [x] configuraţia atomului de carbon asimetric cel mai depărtat de gruparea carbonil este identică cu cea a carbonului
asimetric din D-gliceraldehidă
7. Referitor la monozaharide sunt corecte afirmaţiile:

Release by MedTorrents.com
a) [x] formează semiacetali interni printr-o reacţie de adiţie intramoleculară între o grupare aldehidică sau cetonică şi o
grupare alcool
b) [ ] reacţiile de formare a semiacetalilor interni sunt ireversibile
c) [x] prin reacţia de ciclizare aldohexozele formează cicluri piranozice
d) [ ] prin reacţia de ciclizare cetohexozele formează cicluri piranozice
e) [x] ca urmare a reacţiei de ciclizare apar doi stereoizomeri supranumerari – anomerii alfa şi beta
8. Reacţiile de reducere a monozaharidelor:
a) [ ] D-sorbitolul se formează doar prin reducerea D-glucozei

b) [ ] numai aldozele formează polialcooli prin reducere
c) [x] prin reducerea D-fructozei se obţin D-sorbitol şi D-manitol
d) [x] reducerea monozaharidelor este catalizată de enzime NADH şi NADPH dependente
e) [x] retinopatia diabetică este determinată de acumularea sorbitolului în retină
9. Reacţiile de oxidare a monozaharidelor:
a) [ ] prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obţin acizi uronici

b) [x] prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obţin acizi aldonici
c) [x] oxidarea monozaharidelor în mediu acid conduce la formarea acizilor aldarici
d) [x] gluconatul de calciu se utilizează pentru prevenirea hipocalcemiilor şi a tetaniei
e) [x] acidul glucuronic se utilizează ca agent de conjugare
10. Maltoza:
a) [x] este dizaharidă cu proprietăţi reducătoare

b) [ ] este monozaharidă cu proprietăţi reducătoare
c) [x] se obţine sub acţiunea amilazei pancreatice
d) [x] este compusă din 2 molecule de alfa-glucoză
e) [ ] este unitatea repetitivă a celulozei
11. Lactoza:
a) [ ] este dizaharidă alcătuită din două molecule de alfa-galactoză

b) [x] monozaharidele constituente sunt piranoze
c) [ ] este unitatea repetitivă a glicogenului
d) [ ] nu posedă proprietăţi reducătoare
e) [x] poate fi sintetizată în celulele umane
12. Zaharoza:
a) [ ] este alcătuită din 2 molecule de alfa-glucoză

b) [ ] posedă proprietăţi reducătoare
c) [ ] se obţine prin hidroliza amidonului
d) [ ] ambele monozaharide constituente sunt în formă furanozică
e) [x] este hidrolizată de zaharaza intestinală până la alfa-glucopiranoză şi beta-fructofuranoză
13. Glucoza:
a) [x] există sub forma a 2 anomeri – alfa şi beta

b) [ ] forma glucofuranozică este cea mai stabilă
c) [x] prin oxidarea glucozei la C6 rezultă acidul glucuronic
d) [ ] nu posedă atomi asimetrici de carbon
e) [x] este o aldohexoză cu 4 atomi de carbon chirali
14. Galactoza:
a) [ ] este principalul glucid din sânge

b) [ ] este o cetopiranoză
c) [x] este un epimer al glucozei
d) [ ] în lactoză este prezentă în formă de alfa-anomer
e) [ ] nu posedă proprietăţi reducătoare
15. Fructoza:
a) [ ] prin reducere poate forma numai D-sorbitol

b) [ ] este o cetopiranoză
c) [x] este componentă a zaharozei
d) [ ] este principalul glucid din sânge
e) [ ] este principala componentă a lactozei
16. Dezoxiriboza:
a) [x] este componentă a unor nucleozide

b) [ ] este componentă a RNA
c) [x] există în formă furanozică
d) [ ] nu conţine nici o grupare -OH
e) [ ] este un izomer al ribozei
17. Riboza:
a) [ ] este o cetoză
b) [ ] conţine 5 atomi chirali
c) [ ] este componentă a DNA
d) [x] este componentă a NAD+-lui şi FAD-lui
e) [x] poate fi fosforilată
18. Homoglicanii:
a) [ ] unitatea structurală a celulozei este maltoza

b) [x] celuloza este o polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) [x] amidonul este alcătuit din alfa-glucoză
d) [ ] glicogenul este alcătuit din beta-glucoză
e) [ ] în structura celulozei predomină legăturile α-1,6-glicozidice
19. Selectaţi homoglicanii:
a) [ ] heparina
b) [x] amidonul
c) [ ] manoza
d) [x] celuloza
e) [x] glicogenul
20. Selectaţi heteroglicanii:
a) [ ] amilopectina
b) [x] acidul hialuronic
c) [ ] maltoza
d) [x] keratan sulfaţii
e) [x] heparina
21. Afirmaţii corecte referitor la glucide:
a) [x] lactoza se conţine în laptele mamiferelor

b) [ ] prin hidroliza lactozei se obţin 2 molecule de alfa-galactoză
c) [x] ambele hexoze din lactoză sunt în formă piranozică
d) [ ] zaharoza este principalul glucid din sânge
e) [ ] zaharoza este alcătuită din 2 molecule de alfa-glucoză
22. Afirmaţii corecte referitor la glucide:
a) [ ] glucoza nu poate forma O-, S- sau N-glicozide

b) [x] glucoza intră în componenţa lactozei
c) [ ] beta-glucoza este componentă a amilopectinei
d) [ ] fructoza este componentă a lactozei
e) [x] fructoza din componenţa zaharozei este în formă de beta-furanoză
23. Digestia glucidelor:
a) [x] amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legăturile α-1,4-glicozidice din polizaharide
b) [x] sub acţiunea amilazelor din amidon se obţine maltoză, maltotrioză, α-dextrine
c) [ ] amilaza salivară scindează amidonul până la glucoză
d) [ ] dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) [ ] celuloza este scindată de amilaza pancreatică
24. Intoleranţa la lactoză:
a) [ ] este determinată de deficitul galactokinazei

b) [x] este determinată de deficitul de lactază
c) [x] deficienţa enzimei ce determină intoleranţa la lactoză poate fi moştenită şi dobândită
d) [x] se manifestă prin dureri abdominale, flatulenţă, diaree cronică
e) [ ] se manifestă prin cataractă
25. Absorbţia glucozei:
a) [x] necesită Na+

b) [ ] necesită Ca2+
c) [x] necesită enzima Na+,K+-ATP-aza
d) [ ] implică antiportul glucozei şi al ionilor de sodiu
e) [ ] implică simportul ionilor de sodiu şi de potasiu
26. Glicogenul:
a) [x] se depozitează în muşchii scheletici

b) [ ] se depozitează în ţesutul adipos
c) [x] se depozitează în ficat
d) [x] ficatul utilizează depozitele de glicogen pentru menţinerea glicemiei
e) [ ] rezervele de glicogen pot asigura organismul cu energie timp de 15-20 zile
27. Glicogenoliza:
a) [x] este scindarea glicogenului

b) [ ] este scindarea glucozei
c) [ ] este un proces strict hidrolitic
d) [ ] decurge intens postprandial
e) [x] se activează în situaţii de stres, inaniţie
28. Glicogenoliza (reacţia catalizată de enzima glicogen fosforilaza):
a) [ ] glicogen n glucoze + H2O → glicogen n-1 glucoze + glucoza

b) [x] glicogen n glucoze + H3PO4 → glicogen n-1 glucoze + glucozo-1-fosfat
c) [ ] glicogen n glucoze + H3PO4 → glicogen n-1 glucoze + glucozo-6-fosfat
d) [x] glicogen fosforilaza scindează legăturile alfa-1,4-glicozidice
e) [ ] glicogen fosforilaza scindează legăturile alfa-1,6-glicozidice
29. Glicogen fosforilaza:

a) [x] este enzima reglatoare a glicogenolizei

b) [ ] este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) [x] forma activă este cea fosforilată
d) [ ] scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-1,6-glicozidice din glicogen
e) [ ] este activată de ATP
30. Reglarea hormonală a glicogenolizei:
a) [ ] insulina activează glicogenoliza

b) [x] adrenalina stimulează glicogenoliza
c) [ ] glucagonul inhibă glicogenoliza
d) [ ] insulina conduce la fosforilarea glicogen fosforilazei
e) [x] fosforilarea glicogen fosforilazei are loc sub acţiunea adrenalinei, glucagonului
31. Reacţia chimică: Glucozo-1-fosfat ↔ Glucozo-6-fosfat:
a) [x] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza

b) [ ] este catalizată de enzima glucozo-6-fosfat izomeraza
c) [ ] este o reacţie din glicoliză
d) [ ] este o reacţie din gluconeogeneză
e) [x] este o reacţie din glicogenoliză
32. Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în muşchii scheletici:
a) [ ] G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie

b) [ ] G-6-P se supune scindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6-fosfatazei
c) [ ] glucoza obţinută prin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi utilizată de ţesuturi pentru energie
d) [x] G-6-P se include în glicoliză
e) [x] G-6-P se utilizează ca sursă de energie pentru muşchi
33. Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în ficat:
a) [ ] G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie

b) [x] G-6-P se supune scindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6-fosfatazei
c) [x] glucoza obţinută prin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi utilizată de ţesuturi pentru energie
d) [ ] G-6-P se include în glicoliză în ficat
e) [ ] G-6-P se utilizează ca sursă de energie doar pentru ficat
34. Scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza):
a) [ ] este catalizată de glucozo-6-fosfataza

b) [ ] este catalizată de glicogen fosforilaza
c) [x] este catalizată de enzima de deramificare
d) [x] enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică
e) [x] enzima ce catalizează procesul are activitate 1,6-glicozidazică
35. Selectaţi enzimele glicogenolizei:
a) [ ] glicogen sintaza
b) [x] glicogen fosforilaza
c) [x] fosfoglucomutaza
d) [ ] glucokinaza
e) [x] enzima de deramificare
36. Glicogenogeneza:
a) [ ] este sinteza glucozei

b) [x] este sinteza glicogenului
c) [ ] decurge intens în toate ţesuturile
d) [x] decurge intens postprandial
e) [ ] se activează în situaţii de stres, inaniţie
37. Selectaţi enzimele glicogenogenezei:
a) [x] glicogen sintaza

b) [ ] glicogen fosforilaza
c) [x] fosfoglucomutaza
d) [x] glucokinaza
e) [x] UDP-glucozo-pirofosforilaza
38. Glicogenogeneza (selectaţi reacţiile procesului):
a) [ ] glucoza + ATP → glucozo-1-fosfat + ADP

b) [x] glucoza + ATP → glucozo-6-fosfat + ADP
c) [x] glicozo-6-fosfat → glucozo-1-fosfat
d) [x] glucozo-1-fosfat +UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
e) [ ] glucozo-6-fosfat +UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
39. Glicogenogeneza (reacţia catalizată de enzima glicogen sintaza):
a) [ ] glicogen n glucoze + glucozo-1-fosfat → glicogen n+1 glucoze + H3PO4

b) [ ] glicogen n glucoze + glucozo-6-fosfat → glicogen n+1 glucoze + H3PO4
c) [x] glicogen n glucoze + UDP-glucoza → glicogen n+1 glucoze + UDP
d) [x] glicogen sintaza formează legăturile alfa-1,4-glicozidice
e) [ ] glicogen sintaza formează legăturile alfa-1,6-glicozidice
40. Glicogen sintaza:
a) [x] este enzima reglatoare a glicogenogenezei

b) [x] este reglată prin fosforilare-defosforilare
c) [ ] forma activă este cea fosforilată
d) [ ] formează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-1,6-glicozidice din glicogen
e) [x] necesită prezenţa glicogeninei, proteină cu funcţie de iniţiere a sintezei glicogenului
41. Reglarea hormonală a glicogenogenezei:
a) [x] insulina activează glicogenogeneza

b) [ ] adrenalina stimulează glicogenogeneza
c) [x] glucagonul inhibă glicogenogeneza
d) [x] insulina conduce la defosforilarea glicogen sintazei
e) [ ] defosforilarea glicogen sintazei are loc sub acţiunea adrenalinei, glucagonului
42. Formarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenogeneza):
a) [ ] este catalizată de enzima glicogen sintaza

b) [ ] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza
c) [x] este catalizată de enzima de ramificare
d) [x] enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,4-1,6-transglicozidazică
e) [ ] enzima ce catalizează procesul are activitate 1,6-glicozidazică
43. Glicogenina:
a) [ ] este un fragment de glicogen

b) [x] este o proteină
c) [x] posedă activitate glucozil transferazică
d) [ ] participă la scindarea glicogenului
e) [x] participă la iniţierea sintezei glicogenului
44. Utilizarea glucozo-6-fosfatului (G-6-P) în ficat:
a) [x] sinteza glicogenului

b) [x] calea pentozo-fosfat
c) [x] glicoliza
d) [ ] G-6-P este secretat în sânge
e) [x] G-6-P este scindat hidrolitic de glucozo-6-fosfatază, iar glucoza obţinută este secretată în sânge
45. Glicogenozele:
a) [x] sunt determinate de deficienţe ereditare ale enzimelor implicate în metabolismul glicogenului
b) [x] se caracterizează prin depuneri masive de glicogen în diferite ţesuturi
c) [ ] în toate tipurile de glicogenoze glicogenul se depozitează doar în ficat
d) [ ] în toate tipurile de glicogenoze structura glicogenului este normală
e) [ ] pot fi tratate prin excluderea glucidelor din alimentaţie
46. Boala von Gierke:
a) [x] este o glicogenoză determinată de activitatea redusă a glucozo-6-fosfatazei din ficat, rinichi, intestin
b) [ ] este determinată de activitatea redusă a glucozo-6-fosfatazei din muşchi
c) [x] este prezentă hepatomegalia
d) [x] se manifestă prin hipoglicemii
e) [ ] nu este însoţită de dereglări neurologice
47. Glucokinaza:
a) [x] este prezentă doar în ficat

b) [ ] catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze
c) [x] posedă KM mare pentru glucoză
d) [ ] este inhibată de glicozo-6-fosfat
e) [x] este enzimă iductibilă, activată de insulină
48. Hexokinaza:
a) [ ] este prezentă doar în ficat

b) [x] catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze
c) [x] posedă KM mică pentru glucoză
d) [x] este inhibată de glicozo-6-fosfat
e) [ ] posedă specificitate absolută de substrat
49. Glicoliza:
a) [ ] are loc doar în ficat şi muşchii scheletici

b) [x] are loc în toate ţesuturile
c) [x] reprezintă scindarea glucozei
d) [ ] reprezintă scindarea glicogenului
e) [ ] atât în condiţii aerobe, cât şi anaerobe produşii finali ai glicolizei sunt CO2 şi H2O
50. Glicoliza:
a) [ ] toate reacţiile glicolizei sunt reversibile

b) [x] în condiţii anaerobe produsul final al glicolizei este lactatul
c) [ ] în condiţii anaerobe randamentul energetic al glicolizei este 12 ATP
d) [x] în condiţii aerobe produsele finale ale glicolizei sunt CO2 şi H2O
e) [ ] în condiţii aerobe randamentul energetic al glicolizei este 12 ATP
51. Reacţia: Glucoza + ATP → glucozo-6-fosfat + ADP:

a) [x] este prima reacţie din glicoliză
b) [x] este prima reacţie din glicogenogeneză
c) [ ] în toate ţesuturile este catalizată de enzima hexokinaza
d) [ ] hexokinaza este enzimă din clasa ligazelor
e) [x] în muşchi hexokinaza este inhibată de glucozo-6-fosfat
52. Reacţia: Glucozo-6-fosfat ↔ fructozo-6-fosfat:
a) [x] este o reacţie a glicolizei

b) [x] este o reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza
d) [x] este catalizată de enzima glucozofosfat izomeraza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este enzimă alosterică
53. Reacţia: Fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP:

b) [ ] este o reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfofructomutaza
d) [x] este catalizată de enzima fosfofructokinaza
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
54. Reglarea activităţii fosfofructokinazei:
a) [x] modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-difosfatul

b) [ ] sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) [ ] NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) [x] citratul şi ATP sunt modulatori negativi
e) [ ] 1,3-difosfogliceratul, fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei
55. Reacţia: Fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat:

c) [ ] este catalizată de enzima fructozo-1,6-difosfataza
d) [x] este catalizată de enzima fructozo-1,6-difosfataldolaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o hidrolază
56. Reacţia: Gliceraldehid-3-fosfat ↔ dihidroxiacetonfosfat:

c) [ ] este catalizată de enzima triozofosfat mutaza
d) [x] este catalizată de enzima triozofosfat izomeraza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o transferază
57. Reacţia: Gliceraldehid-3-fosfat + NAD+ + H3PO4 ↔ 1,3-difosfoglicerat + NADH+H+

c) [ ] este catalizată de enzima gliceraldehidfosfat dehidrataza
d) [x] este catalizată de enzima gliceraldehidfosfat dehidrogenaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o liază
58. Reacţia: 1,3-difosfoglicerat + ADP ↔ 3-fosfoglicerat + ATP

c) [x] este catalizată de enzima fosfogliceratkinaza
d) [ ] este catalizată de enzima fosfogliceratmutaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o ligază
59. Reacţia: 1,3-difosfoglicerat + ADP ↔ 3-fosfoglicerat + ATP
a) [ ] este o reacţie de fosforilare oxidativă

b) [x] este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) [x] 1,3-difosfogliceratul este un compus supermacroergic
d) [ ] este o reacţie din calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
60. Reacţia: 3-fosfoglicerat ↔ 2-fosfoglicerat

c) [ ] este catalizată de enzima fosfogliceratkinaza
d) [x] este catalizată de enzima fosfogliceratmutaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este din clasa transferazelor
61. Reacţia: 2-fosfoglicerat ↔ fosfoenolpiruvat + H2O

c) [ ] este catalizată de enzima fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] este catalizată de enzima enolaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o hidrolază
62. Reacţia: fosfoenolpiruvat + ADP → piruvat + ATP
a) [ ] este o reacţie de fosforilare oxidativă

c) [ ] piruvatul este un compus macroergic
d) [ ] este o reacţie din gluconeogeneză
63. Reacţia: fosfoenolpiruvat + ADP → piruvat + ATP

b) [ ] este o reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] este catalizată de enzima piruvatkinaza
64. Reacţia: Piruvat + NADH+H+ ↔ lactat + NAD+
a) [ ] are loc în condiţii aerobe

b) [x] are loc în condiţii anaerobe
c) [x] este catalizată de enzima lactatdehidrogenaza (LDH)
d) [x] LDH este oxido-reductază
e) [ ] este o reacţie din ciclul Krebs
65. Căile de utilizare a piruvatului:
a) [x] în condiţii aerobe se decarboxilează la acetil-CoA

b) [x] în condiţii anaerobe se reduce la lactat
c) [x] se carboxilează la oxaloacetat
d) [ ] se oxidează în lanţul respirator
e) [x] poate fi utilizat în gluconeogeneză
66. Reacţia sumară a glicolizei anaerobe:
a) [ ] glucoza + 2ATP + 2H2O → 2 lactat + 2ADP + 2H3PO4

b) [ ] glucoza + 2ATP + 2H3PO4 → 2 lactat + 2ADP + 2H2O
c) [x] glucoza + 2ADP + 2H3PO4 → 2 lactat + 2ATP + 2H2O
d) [ ] glucoza + 2ADP + 2H3PO4 → 2 piruvat + 2ATP + 2H2O
e) [ ] glucoza + 4ADP + 4H3PO4 → 2 piruvat + 4ATP + 4H2O
67. Produsele finale ale glicolizei anaerobe:
a) [ ] 2 molecule de piruvat
b) [ ] glucoza
c) [x] 2 ATP
d) [x] 2 H2O
e) [x] 2 molecule de lactat
68. Selectaţi enzimele reglatoare ale glicolizei:
a) [ ] piruvatcarboxilaza
b) [ ] fosfoglucoizomeraza
c) [x] hexokinaza
d) [x] fosfofructokinaza
e) [x] piruvatkinaza
69. Glicoliza este activată de:
a) [ ] NADH
b) [ ] ATP
c) [ ] glucozo-6-fosfat
d) [x] fructozo-2,6-difosfat
e) [x] AMP, ADP
70. Glicoliza este inhibată de:
a) [ ] NAD+
b) [x] citrat
c) [x] acizii graşi
d) [ ] glucoză
e) [ ] AMP
71. Activatorii (1) şi inhibitorii (2) alosterici ai fosfofructokinazei:
a) [ ] citrat AMP
b) [x] ADP 1,3-difosfoglicerat
c) [ ] ATP ADP
d) [x] fructozo-2,6-difosfat ATP
e) [x] AMP fosfoenolpiruvat
72. În glicoliză ATP-ul se formează în reacţiile catalizate de enzimele:
a) [ ] hexokinaza
b) [ ] fosfofructokinaza
c) [x] fosfogliceratkinaza
d) [ ] glucokinaza
e) [x] piruvatkinaza
73. Selectaţi reacţiile de fosforilare la nivel de substrat:
a) [ ] glucoza → glucozo-6-fosfat
b) [x] fosfoenolpiruvat → piruvat
c) [ ] fructozo-6-fosfat → fructozo-1,6-difosfat
d) [x] succinil-CoA → succinat
e) [x] 1,3-difosfoglicerat → 3-fosfoglicerat
74. Reglarea glicolizei:
a) [ ] toate enzimele glicolizei sunt enzime alosterice

b) [x] doar enzimele ce catalizează reacţiile ireversibile ale glicolizei sunt reglatoare
c) [ ] sarcina energetică înaltă a celulei activează enzimele reglatoare ale glicolizei
d) [x] citratul, fosfoenolpiruvatul, 1,3-difosfogliceratul sunt inhibitori ai fosfofructokinazei
e) [x] acetil-CoA este inhibitor al piruvatkinazei
75. Reglarea hormonală a glicolizei:
a) [x] glucagonul inhibă fosfofructokinaza prin micşorarea concentraţiei de fructozo-2,6-difosfat

b) [x] insulina activează enzimele reglatoare ale glicolizei
c) [ ] cortizolul induce sinteza enzimelor reglatoare ale glicolizei
d) [ ] somatotropina stimulează glicoliza
e) [ ] adrenalina stimulează glicoliza hepatică
76. Enzimele comune pentru glicoliză şi fermentaţia alcoolică:
a) [x] piruvat kinaza

b) [ ] alcool dehidrogenaza
c) [ ] lactat dehidrogenaza
d) [x] fosfoglicerat kinaza
e) [ ] piruvat decarboxilaza
77. Care enzimă nu participă la scindarea aerobă a glucozei?
a) [ ] piruvat kinaza
b) [ ] glicerolfosfat dehidrogenaza
c) [x] lactat dehidrogenaza
d) [ ] malat dehidrogenaza
e) [ ] piruvat dehidrogenaza
78. Produsele finale ale oxidării complete a unei molecule de glucoză:
a) [x] 38 ATP
b) [x] 44 H2O
c) [x] 6 CO2
d) [ ] 22 H2O
e) [ ] 44 ATP
79. Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei molecule de piruvat:
a) [ ] 3
b) [ ] 2
c) [x] 15
d) [ ] 30
e) [ ] 6
80. Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei molecule de lactat:
a) [ ] 6
b) [x] 18
c) [ ] 15
d) [ ] 36
e) [ ] 3
81. Fermentaţia alcoolică:
a) [x] este transformarea glucozei în etanol

b) [ ] toate reacţiile fermentaţiei alcoolice diferă de reacţiile glicolizei
c) [ ] piruvatul se transformă direct în etanol sub acţiunea alcool dehidrogenazei
d) [x] piruvatul se transformă în acetaldehidă sub acţiunea piruvat decarboxilazei
e) [x] acetaldehida se reduce la etanol sub acţiunea alcool dehidrogenazei
82. Enzime comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei:
a) [ ] hexokinaza
b) [x] fosfoglicerat kinaza
c) [ ] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] fosfoglicerat mutaza
e) [ ] fructozo-1,6-difosfataza
83. Gluconeogeneza:
a) [ ] este sinteza glicogenului din glucoză

b) [x] este sinteza glucozei din surse neglucidice
c) [ ] are loc în toate ţesuturile cu aceeaşi intensitate
d) [x] decurge intens în inaniţie
e) [ ] toate reacţiile gluconeogenezei au loc în sens invers reacţiilor glicolizei
84. Gluconeogeneza:
a) [x ] decurge în sens invers glicolizei cu ocolirea a trei reacţii ireversibile din glicoliză
b) [ ] are loc intens în intervalele postprandiale
c) [x] decurge intens în ficat şi în rinichi
d) [ ] asigură cu glucoză ficatul şi rinichii
e) [x] asigură cu glucoză ţesuturile glucodependente (creierul, eritrocitele)
85. Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză:
a) [x ] glicerolul
b) [ ] acizii graşi
c) [ ] acetoacetatul
d) [x] lactatul
e) [x] oxaloacetatul
86. Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză:
a) [ ] beta-hidroxibutiratul
b) [x] piruvatul
c) [x] aminoacizii glucoformatori
d) [ ] colesterolul
e) [ ] bazele azotate purinice
87. Reacţia: Piruvat + CO2 + ATP + H2O → oxaloacetat + ADP + H3PO4:
a) [x] este o reacţie anaplerotică

b) [ ] este o reacţie din glicoliză
c) [x] este o reacţie din gluconeogeneză
d) [ ] are loc în citozol
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o transferază
88. Piruvat carboxilaza:

a) [ ] este enzimă a glicolizei

b) [x] este enzimă a gluconeogenezei
c) [x] gruparea prostetică a enzimei este biotina
d) [ ] gruparea prostetică a enzimei este tiamin-pirofosfatul
e) [x] este enzimă reglatoare activată de acetil-CoA
89. Reacţia: Oxaloacetat + GTP ↔ fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP:
a) [ ] este o reacţie din glicogenogeneză

d) [x] are loc în citozol
e) [x] raportul ATP/ADP înalt favorizează formarea fosfoenolpiruvatului
90. Fosfoenolpiruvat carboxikinaza:
a) [ ] este enzimă a glicolizei

c) [x] este o enzimă reglatoare
d) [x] glucagonul activează enzima prin fosforilarea ei
e) [ ] raportul ATP/ADP mic activează enzima
91. Gluconeogeneza din lactat necesită prezenţa următoarelor enzime:
a) [x] piruvat carboxilaza

b) [x] fructozo-1,6-difosfataza
c) [ ] piruvat kinaza
d) [x] lactat dehidrogenaza
e) [ ] fosfofructokinaza
92. Reacţia: Fructozo-1,6-difosfat + H2O → fructozo-6-fosfat + H3PO4:
a) [ ] este o reacţie din glicogenoliză

d) [ ] are loc în mitocondrii
e) [x] enzima ce catalizează reacţia este fructozo-1,6-difosfataza
93. Fructozo-1,6-difosfataza:
a) [ ] este enzimă a glicogenolizei

c) [ ] este activată de fructozo-2,6-difosfat
d) [x] glucagonul activează enzima prin fosforilarea ei
e) [ ] raportul ATP/ADP mic activează enzima
94. Reacţia: Glucozo-6-fosfat + H2O → glucoză + H3PO4:
a) [x] este o reacţie din glicogenoliză

d) [ ] are loc în mitocondrii
e) [x] enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfataza
95. Glucozo-6-fosfataza:
a) [x] este enzimă a glicogenolizei

c) [x] este o hidrolază
d) [ ] se activează la o concentraţie înaltă de glucoză
e) [ ] este activată de insulină
96. Pentru sinteza unei molecule de glucoză sunt necesare:
a) [x] 2 molecule de piruvat

b) [x] 4 ATP
c) [x] 2 GTP
d) [ ] 6 H3PO4
e) [ ] 6 ADP
97. Activatori ai gluconeogenezei sunt:
a) [ ] glucoza
b) [ ] AMP
c) [x] ATP
d) [x] acetil-CoA
e) [ ] NAD+
98. Reglarea hormonală a gluconeogenezei:
a) [x] glucagonul activează enzimele reglatoare ale gluconeogenezei prin fosforilarea lor
b) [x] cortizolul induce sinteza enzimelor reglatoare ale gluconeogenezei
c) [ ] insulina activează gluconeogeneza
d) [x] cortizolul stimulează gluconeogeneza prin aport crescut de aminoacizi din muşchi şi glicerol din ţesutul adipos
e) [ ] adrenalina inhibă gluconeogeneza
99. Selectaţi reacţiile necesare pentru includerea glicerolului în gluconeogeneză:
a) [x] glicerol + ATP → glicerol-3-fosfat + ADP

b) [ ] glicerol + H3PO4 → glicerol-3-fosfat
c) [x] glicerol-3-fosfat + NAD+ ↔ dihidroxiaceton-fosfat + NADH+H+
d) [ ] glicerol-3-fosfat + NAD+ ↔ gliceraldehid-3-fosfat + NADH+H+
e) [x] dihidroxiaceton-fosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat
100. Gluconeogeneza din glicerol necesită enzimele:
a) [x] glicerol kinaza

b) [x] glicerolfosfat dehidrogenaza
c) [ ] piruvat carboxilaza
d) [ ] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
e) [x] fructozo-1,6-difosfataza
101. Gluconeogeneza din alanină necesită enzimele:
a) [x] alaninaminotransferaza
b) [x] piruvat carboxilaza
d) [x] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
102. Gluconeogeneza din acid aspartic necesită enzimele:
a) [x] aspartataminotransferaza
b) [ ] piruvat carboxilaza
d) [x] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
103. Calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei:
a) [ ] decurge activ numai în ficat şi eritrocite

b) [ ] decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare
c) [x] în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) [x] în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) [ ] reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
104. Funcţiile căii pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei:
a) [x] sinteza pentozelor

b) [ ] generarea de NADH
c) [x] generarea de NADPH
d) [ ] generarea de FADH2
e) [ ] formarea pirofosfatului
105. Reacţia: Glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+:
a) [ ] este o reacţie din glicoliză

b) [x] este o reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei
c) [x] enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
d) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este lactonaza
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de NADPH
106. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a şuntului pentozo-fosfat:
a) [ ] Glucozo-6-fosfat + NAD+ → 6-fosfogluconolactonă + NADH+H+

b) [x] Glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+
c) [x] 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) [ ] 6-fosfogluconat + NAD+ → ribulozo-5-fosfat + NADH+H+ + CO2
e) [x] 6-fosfogluconat + NADP+ → ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+ + CO2
107. Substanţele iniţiale ale şuntului pentozo-fosfat:
a) [ ] FADH2
b) [x] glucozo-6-fosfat
c) [x] 2 NADP+
d) [ ] ATP
e) [ ] ribozo-5-fosfat
108. Produsele finale ale etapei oxidative a şuntului pentozo-fosfat:
a) [ ] ribulozo-5-fosfat
b) [ ] glucozo-6-fosfat
c) [ ] ATP
d) [ ] NADH
e) [x] 2 NADPH
109. Deficienţa glucozo-6-fosfat dehidrogenazei (G-6-P DH):
a) [x] în eritrocite şuntul pentozo-fosfat este unica cale de generare a NADPH-lui

b) [ ] în eritrocite NADPH-ul se obţine doar în reacţia catalizată de enzima malică
c) [x] deficienţa ereditară a G-6-P DH se manifestă prin hemoliză
d) [x] hemoliza din deficienţa ereditară a G-6-P DH este cauzată de acumularea H2O2
e) [x] deficienţa ereditară a G-6-P DH este frecventă la persoanele din regiunile infectate de malarie
110. Etapa neoxidativă a şuntului pentozo-fosfat:

a) [ ] reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
b) [x] reacţiile sunt catalizate de transcetolaze şi transaldolaze
c) [x] conversia pentozelor în hexoze se amplifică când necesitatea de NADPH este mai înaltă decât necesitatea de
pentoze
d) [x] conversia hexozelor în pentoze se amplifică când necesitatea de pentoze este mai înaltă decât necesitatea de
NADPH
e) [ ] coenzima transcetolazei este piridoxalfosfatul
111. NADPH:
a) [ ] generează ATP în lanţul respirator

b) [x] contribuie la menţinerea gradului normal de oxidare a Fe2+ în hemoglobină
c) [ ] participă la oxidarea acizilor graşi
d) [x] este donor de H în sinteza aminoacizilor dispensabili
e) [x] participă la generarea speciilor reactive ale O2 în granulocite
112. Metabolismul fructozei în ficat (selectaţi reacţiile):
a) [ ] fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP

b) [x] fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) [ ] fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) [ ] fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) [x] fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
113. Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozei în ficat:
a) [ ] hexokinaza
b) [x] fructokinaza
c) [ ] fructozo-1,6-difosfat aldolaza
d) [x] fructozo-1-fosfat aldolaza
e) [x] triozokinaza
114. Metabolismul fructozei în muşchii scheletici (selectaţi reacţiile):
a) [x] fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP

b) [ ] fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) [x] fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) [x ] fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) [ ] fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
115. Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozei în muşchii scheletici:
a) [x] hexokinaza
b) [ ] fructokinaza
c) [x] fructozo-1,6-difosfat aldolaza
d) [ ] fructozo-1-fosfat aldolaza
e) [ ] triozokinaza
116. Fructozuria esenţială:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei

b) [x] este cauzată de deficitul ereditar al fructokinazei
c) [x] are loc acumulare de fructoză
d) [ ] are loc acumulare de fructoză şi fructozo-1-fosfat
e) [ ] se manifestă clinic prin retard mintal
117. Intoleranţa la fructoză:
a) [x] este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfataldolazei

b) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfataldolazei
c) [x] se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) [x] conduce la insuficienţă hepatică, ciroză
e) [x] se manifestă clinic prin crize hipoglicemice
118. Metabolismul galactozei (selectaţi reacţiile):
a) [x] galactoza + ATP → galactozo-1-fosfat + ADP

b) [ ] galactoza + ATP → galactozo-6-fosfat + ADP
c) [x] galactozo-1-fosfat + UDP-glucoza ↔ UDP-galactoza + glucozo-1-fosfat
d) [ ] galactozo-1-fosfat + UTP ↔ UDP-galactoza + H4P2O7
e) [x] UDP-galactoza ↔UDP-glucoza
119. UDP-glucoza poate fi utilizată:
a) [x] în glicogenogeneză
b) [x] pentru sinteza glicolipidelor
c) [ ] pentru sinteza glicerofosfolipidelor
d) [x] pentru sinteza UDP-glucuronatului
e) [x] la sinteza glicoproteinelor
120. Enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:
a) [x] galactokinaza
b) [ ] hexokinaza
c) [ ] UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) [x] UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) [x] UDP-glucozo-4-epimeraza
121. Galactozemia:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei

b) [x] este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
c) [ ] are loc acumulare de galactoză şi galactozo-1-fosfat
d) [x] se manifestă prin cataractă determinată de acumularea galactitolului în cristalin
e) [ ] se manifestă clinic prin retard mintal
122. Intoleranţa la galactoză:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei

b) [x] este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei
c) [ ] se acumulează doar galactoză
d) [x] se manifestă clinic prin retard mintal
e) [x] se manifestă clinic prin cataractă
123. UDP-glucuronatul:
a) [x] este donator de glucuronil la sinteza glicozaminoglicanilor

b) [x] participă la conjugarea substanţelor toxice endo- şi exogene
c) [ ] este donator de glucuronil la sinteza cerebrozidelor
d) [ ] participă la sinteza lactozei
e) [x] deficienţele ereditare ale glucuronil transferazelor conduc la perturbarea proceselor de dezintoxicare
124. Sinteza acidului glucuronic (selectaţi reacţiile):
a) [ ] glucozo-6-fosfat + UTP → UDP-glucoza + H4P2O7

b) [x] glucozo-1-fosfat + UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
c) [ ] glucoza + UTP → UDP-glucoza + H3PO4
d) [x] UDP-glucoza + 2NAD+ + H2O ↔ UDP-glucuronat + 2NADH + 3H+
e) [ ] UDP-glucoza + 2NAD+ + O2 ↔ UDP-glucuronat + 2NADH + 3H+
125. Sinteza lactozei:
a) [x] UDP-galactoza + glucoza → lactoza + UDP

b) [x] reacţia este catalizată de lactozosintaza
c) [ ] lactozosintaza este prezentă în toate ţesuturile
d) [x] lactozosintaza este alcătuită din subunitatea catalitică (galactotransferaza) şi subunitatea reglatoare (lactalbumină)
e) [x] prolactina induce sinteza lactalbuminei
126. În intervalele interprandiale glicemia este menţinută prin:
a) [x] glicogenoliza hepatică

b) [ ] glicogenoliza musculară
c) [ ] gluconeogeneza din aminoacizi cetoformatori
d) [x] gluconeogeneza din acid lactic
e) [x] creşterea raportului glucagon/insulină
127. Hiperglicemia poate fi condiţionată de:
a) [x] stres
b) [x] activarea glicogenolizei
c) [ ] activarea glicolizei
d) [ ] diminuarea gluconeogenezei
e) [ ] hiperinsulinism
128. Hiperglicemia poate fi condiţionată de:
a) [ ] excitarea sistemului nervos parasimpatic

b) [ ] amplificarea glicogenogenezei
c) [ ] adenoamele ţesutului insular al pancreasului
d) [ ] maladia Addison
e) [x] hipercorticism
129. Hipoglicemia poate fi cauzată de:
a) [ ] stimularea sistemului nervos simpatic

b) [ ] activarea glicogenolizei
c) [x] amplificarea glicolizei
d) [x] hiperinsulinism
e) [ ] activarea gluconeogenezei
130. Afecţiunile însoţite de hiperglicemie:
a) [x] diabetul zaharat

b) [x] tumorile cortexului suprarenal
c) [ ] hiperparatiroidia
d) [ ] hipotiroidia
e) [ ] diabetul insipid
131. Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat:
a) [x] activarea glucokinazei

b) [ ] activarea glicogen fosforilazei
c) [x] inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei
d) [ ] activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
e) [ ] inhibarea glicogen sintazei
132. Insulina stimulează:

a) [x] transportul glucozei în ţesuturi

b) [ ] conversia glicerolului în glucoză
c) [ ] glicogenoliza
d) [x] sinteza lipidelor în ficat
e) [ ] gluconeogeneza
133. Insulina provoacă:
a) [ ] diminuarea glicolizei
b) [ ] activarea glicogen fosforilazei
c) [ ] eliberarea acizilor graşi din ţesutul adipos
d) [ ] conversia aminoacizilor în glucoză
e) [x] induce sinteza transportatorilor de glucoză (GLUT)
134. Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic:
a) [x] activarea acetil-CoA carboxilazei

b) [x] activarea lipoproteidlipazei
c) [x] inhibarea triglicerid lipazei
d) [ ] inhibarea conversiei glucozei în glicerol
e) [ ] inhibarea sintezei acizilor graşi
135. Efectele insulinei:
a) [x] favorizează utilizarea glucozei în şuntul pentozo-fosfat

b) [x] măreşte cantitatea de NADPH
c) [x] stimulează transportul aminoacizilor în ţesuturi
d) [ ] inhibă sinteza proteinelor
e) [ ] stimulează catabolismul proteinelor
136. Reglarea hormonală a glicemiei:
a) [x] glucagonul amplifică glicogenoliza

b) [ ] catecolaminele inhibă glicogenoliza
c) [x] cortizolul facilitează gluconeogeneza
d) [ ] somatotropina inhibă gluconeogeneza
e) [ ] cortizolul activează absorbţia glucozei
137. Reglarea secreţiei de insulină:
a) [x] hiperglicemia stimulează secreţia de insulină

b) [ ] aminoacizii inhibă secreţia de insulină
c) [x ] adrenalina inhibă secreţia de insulină
d) [ ] fructoza, manoza inhibă secreţia de insulină
e) [ ] somatostatina amplifică secreţia de insulină
138. Sinteza insulinei:
a) [x] insulina se sintetizează în formă de preproinsulină inactivă

b) [ ] conversia preproinsulinei în insulină are loc prin fosforilare
c) [x] conversia preproinsulinei în insulină are loc prin proteoliza limitată
d) [x] secreţia insulinei şi a peptidei C este Ca2+-dependentă
e) [x] insulina şi peptida C se secretă în cantităţi echimolare
139. Efectele alcoolului etilic asupra metabolismului:
a) [x] măreşte sinteza trigliceridelor şi a VLDL în ficat

b) [x] în cantităţi mici stimulează sinteza de HDL
c) [ ] provoacă hiperglicemie
d) [x] diminuează oxidarea acizilor graşi, favorizând infiltraţia grasă a ficatului
e) [ ] micşorează cantitatea de NADH
140. 2,3-difosfogliceratul:
a) [x] se obţine în reacţia de izomerizare a 1,3-difosfogliceratului

b) [ ] se obţine în reacţia de fosforilare a 3-fosfogliceratului
c) [ ] sinteza 2,3-difosfogliceratului este catalizată de fosfoglicerat kinaza
d) [x] sinteza 2,3-difosfogliceratului este catalizată de difosfoglicerat mutaza
e) [ ] 2,3-difosfogliceratul se formează în toate ţesuturile
141. Şuntul 2,3-difosfogliceratului (selectaţi reacţiile):
a) [x] 1,3-difosfoglicerat → 2,3-difosfoglicerat

b) [ ] 3-fosfoglicerat + ATP → 2,3-difosfoglicerat + ADP
c) [x] 2,3-difosfoglicerat + H2O → 3-fosfoglicerat + H3PO4
d) [ ] 2,3-difosfoglicerat + ADP → 3-fosfoglicerat + ATP
e) [ ] 2,3-difosfoglicerat + H2O→ 2-fosfoglicerat + H3PO4
HORMONI
1. Hormonii sunt:
a) [x] substanţe biologice active
b) [x] secretaţi direct în sânge şi limfă
c) [x] sintetizaţi de glandele endocrine
d) [ ] catalizatori biologici
e) [ ] receptori cu activitate reglatoare
2. Activitate biologică posedă:

a) [x] hormonul liber
b) [ ] prohormonul
c) [ ] preprohormonul
d) [ ] hormonul legat cu proteina de transport
e) ) [ ] nivelul total al hormonului
3. Proprietăţile generale ale hormonilor:

a) [x] activitate biologică înaltă
b) [ ] universală
c) [x] acţiune la distanţă
d) [] catalitică
e) [x ] specificitate înaltă
4. Hormonii au acţiune fundamentală asupra:

a) [x] morfogenezei (creşterea şi maturizarea organismului)
b) [x] dezvoltării sexuale
c) [x] funcţiei reproductive
d) [x] dezvoltării sistemului nervos
e) [ ] funcţiilor mecano- şi electroizolatorie
5. Clasificarea hormonilor:
a) [x] proteinopeptide
b) [ ] derivaţi ai fosfolipidelor
c) [x] steroizi
d) [x] derivaţi ai aminoacizilor
e) [ ] derivaţi ai nucleotidelor
6. Este corectă afirmaţia:

a) [ ] toţi hormonii sunt proteine simple
b) [ ] hormonii nu pot fi derivaţi ai colesterolului
c) [ ] toţi hormonii sunt proteine conjugate
d) [ ] hormonii hipotalamusului sunt de natură steroidă
e) [x] catecolaminele sunt derivaţi ai aminoacizilor
7. Nivelul sanguin al hormonului este reglat prin:

a) [x] retroinhibiţie negativă
b) [x] retroinhibare metabolit-hormonală
c) [] toţi prin retroinhibiţie pozitivă
d) [x] secreţia moleculelor reglatoare
e) [] modificare covalentă
8. Specificitatea acţiunii hormonilor e determinată de existenţa a:

a) [x] receptorilor specifici
b) [] proteinelor specifice de transport al hormonilor
c) [ ] mediatorilor specifici pentru fiecare hormon individual
d) [ ] lipoproteidelor sîngelui
e) [] colesterolului sanguin
9. Transformarea hormonilor în forma activă se efectuiază prin:

a) [x] proteoliză limitată
b) [ ] fosforilare-defosforilare
c) [ ] intermediul proteinkinazelor
d) [ ] efecte alosterice
e) [x] modificări conformaţionale
10. Receptorii hormonali sunt:

a) [] cromoproteine
b) [x] proteine multidomeniale
c) [x ] glicoproteine
d) [ ] metaloproteine
e) [ ] lipoproteine
11. Proprietăţile receptorilor hormonali:

a) [x] posedă afinitate înaltă faţă de hormon
b) [] interacţiunea hormon-receptor este realizată prin legături covalente
c) [x] denotă efectul de saturaţie
d) [ ] sunt localizati numai în membrană
e) [ ] sunt localizati numai în nucleu
12. Mecanismul de acţiune al hormonilor:

a) [x] poate fi membrano -intracelular
b) [x] poate fi citozolic-nuclear
c) [ ] mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic hormonilor hidrofili
d) [ ] mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic pentru hormonii peptidici
e) [ ] mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic catecolaminelor
13. Mecanismul membrano-intracelular:

a) [x] hormonul serveşte drept mesager primar
b) [ ] hormonul serveşte drept mesager secundar
c) [ ] e caracteristic pentru toţi hormonii
d) [x]e caracteristic pentru hormonii proteino-peptidici
e) [ ] e caracteristic pentru hormonii steroizi
14. Mecanismul membrano-intracelular:

a) [ ] receptorii sunt situaţi în nucleu
b) [] hormonii pătrund în celulă
c) [x ] implică formarea complexului hormon-receptor membranar
d) [ ] este unicul mecanism characteristic hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor
e) [ x] la transmiterea mesajului hormonal participă mesagerii secunzi
15. Proteinele "G":

a) [x] sunt trimeri, ce constau din subunităţile alfa, beta, gama (αβγ)
b) [] sunt amplasate pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice
c) [] posedă un domeniu ce se leagă de receptor şi mesagerul secund
d) [ ] partea activă este dimerul beta, gama (βγ)
e) [ ] forma activă este GDP- alfa (GDP-α) complexul
16. Proteinele Gs şi Gi:

a) [ ] subunitatea α este identică structural şi funcţional de la o proteină la alta;
b) [x] ambele sunt cuplate cu adenilatciclaza
c) [ ] sunt cuplate cu citidilatciclaza
d) [x] Gs are acţiune stimulatoare asupra adenilatciclazei
e) [] Gi reduce activitatea adenilatciclazei mărind concentraţia mesagerului secund
17. Proteinele "Gq":

a) [x] proteina Gq este cuplată cu fosfolipaza "C"
b) [x] generează diacilglicerolul şi inozitoltrifosfat
c) [ ] în stare activă se află sub formă de trimeri (, , )
d) [ ] generează GMPc
e) [ ] proteina Gq este cuplată cu adenilatciclaza
18. Mesagerii secunzi hormonali sunt:

a) [x ] AMP-ciclic
b) [] GTP
c) [ x] Ca2+
d) [ ] CMPc
e) [x ] inozitoltrifosfatul
19. Mecanismul membrano-intracelular de acţiune a hormonilor mediat de AMPc:

a) [ ] este specific numai insulinei
b) [ ] guanilatciclaza catalizează formarea mesagerului secund AMPc
c) [ ] complexul hormon-receptor activează adenilatciclaza prin intermediul proteinei Gi
d) [] rolul de mesager îl poate îndeplini nucleotidul poliadenilic
e) [x ] secundar se activează proteinkinaza A
20.Adenilatciclaza:
a) [ ] este o hidrolază
b) [x] se referă la liaze
c) [x] catalizează formarea AMPc din ATP
d) [ ] catalizează formarea AMPc din ADP şi H3PO4
e) [ ] se referă la ligaze
21. Adenilatciclaza:
a) [ ] este prezentă în celulele tuturor speciilor
b) [x] catalizează reacţia:ATP→ AMPc +PPi
c) [ ] catalizează reacţia: GTP → GMPc+PPi
d) [x] este situată în membrana plasmatică orientată spre citozol
e) [ ] este situată în membrana internă a mitocondriilor
22. Nucleotidele ciclice (AMPc, GMPc):

a) [x] servesc ca intermediari secundari în realizarea efectului hormonal
b) [x] se formează din ATP şi GTP sub influenţa ciclazelor corespunzătoare
c) [ ] se formează din ATP şi GTP sub influenţa fosfodiesterazelor
d) [x] se scindează sub influenţa fosfodiesterazelor corespunzătoare
e) [] AMPc îşi realizează efectul prin proteinkinaza C
23. AMPc este:
a) [ ] mediator primar
b) [x] mediator secundar
c) [ ] produs intermediar în metabolismul energetic
d) [ ] predecesor în procesele de biosinteză
e) [] nucleozid.
24. Fosfodiesteraza:
a)[x ] este enzima care scindează AMPc
a) [] reglează concentraţia de ADP
b) [ ] activitatea ei nu este dependentă de Ca2+
c) [x] activitatea ei este inhibată de viagră
d) [x] inhibiţia ei provoacă acumularea de AMPc şi GMPC
25. AMPc şi proteinkinazele:

a) [x] AMPc este mediatorul intracelular a multor semnale hormonale
b) [ ] la eucariote controlează direct exprimarea unor gene
c) [x] proteinkinaza A neactivă prezintă un tetramer (C2R2 - 2subunităţi catalitice şi 2reglatorii)
d) [ ] proteinkinaza A neactivă prezintă un dimer (C1R1 - subunităţi catalitice şi reglatorii)
e) [ ] enzima este activă la asocierea tuturor subunităţilor
26. Proteinkinaza:
a) [x] proteinkinazale active fosforilează proteinele-enzime
b) [ ] toate enzimele fosforilate sunt active
c) [x] AMPC este efector alosteric pentru proteinkinaze
d) [ ] se află în nucleul celulei
e) [] toate enzimele defosforilate sunt active
27. NO-reglator metabolic:

a) [x] acţionează asupra tuturor celulelor
b) [x] se sintetizează din L-arginină prin intermediul NO sintazei
c) [ ] reacţia nu necesită cofactori
d) [ ] concentraţii majore de NO nu provoacă apoptoza
e) [x] protejează vasele sanguine şi reglează expresia genelor la diferite nivele
28. După realizarea efectului hormonal are loc:

a) [x] adenilatciclaza devine inactivă
b) [x] formarea de AMPc încetează;
c) [x] AMPc legat cu subunităţile reglatoare ale proteinkinazei (PK) se eliberează şi este degradat
d) [ ] pe măsura eliberării receptorilor de hormoni AMPc părăseşte celula
e) [x] subunităţile R şi C ale PK se unesc şi PK trece în stare inactivă
29. Fosfodiesteraza:
a) [x] scindează AMPc cu formare de 5'-AMP
b) [ ] este o liază
c) [ ] este activată de cofeină, teofilină
d) [x] pentru activarea ei este necesar Ca2+
e) [ ] pentru activarea ei nu sunt necesari cationii (Ca2+, Mg2+, K+, Na+)
30. Sistemul intracelular de semnalizare al calciului:

a) [x] este dependent de calmodulină (CM)
b) [x] legînd Ca2+, calmodulina trece în stare activă
c) [ ] legînd Ca2+, calmodulina trece în stare inactivă
d) [] CM conţine 2 locusuri de fixare a Ca2+
e) [ ] sursă de Ca2+ sunt numai mitocondriile şi microzomii
31. Complexul Ca++ -calmodulină reglează:

a) [x] contracţiile muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celulelele nemusculare
b) [x] activarea unor proteinkinaze
c) [ ] concentraţia de Ca2+ citozolic nu e dependentă de inozitoltrifosfat
d) [ ] nu activează pompa de calciu
e) [] nu interferează cu alte sisteme mesageriale
32. Referitor la calmodulină (CM):

a) [ ] e o proteină fixatoare de Fe şi Mg
b) [x] CM conţine 4 locusuri de fixare al Ca2+
c) [x] la toate speciile de animale are aceeaşi secvenţă aminoacidică
d) [ ] posedă 8 locusuri de fixare a Ca++
e) [x] în creier este fixată de o proteină, conducînd la inhibiţia fosfodiesterazei
33. Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat (IP3) :
a) [x] este caracteristic hormonilor, receptorul cărora este cuplat cu proteina Gq
b) [] DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinozitol
c) [x] DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinozitol 4,5difosfat
d) [x ] este caracteristic pentru hormonii hidrosolubili
e) [ ] este caracteristic pentru hormonii liposolubili
34. Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de

diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat:
a) [x] inozitoltrifosfatul (IP3) măreşte concentraţia intracelulară de Ca++
b) [x] diacilglicerolul activează proteinkinaza C
c) []Ca++ se eliberează numai din reticulul endoplasmatic
d) [ ] se formează complexul Ca3(PO4)2
e) [ ] Ca++ nu pătrunde din exterior
35. Fosfolipaza „C" :

a) [x] prezintă sistem efector din componenţa sistemului ce generează mesageri secundari
b) [ ] acţionează asupra fosfolipidelor membranare, generînd diacilglicerol şi cholină
c) [x] este activată de proteina Gq
d) [ ] este activată de proteina Gi
e) [x] este o proteină fixatoare de Ca2+
36. Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor:

a) [] este caracteristic tuturor hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor
b) [x ] este caracteristic tuturor hormonilor steroizi
c) [] receptorii acestor hormoni sunt amplasaţi pe suprafaţa externă a membranei celulare
d) [x ] complexul hormon receptor reglează procesul transcrierii genelor şi biosinteza proteinelor secundar
e) [] hormonii cu asemenea mecanism de acţiune sunt hidrofili şi traversează membranele biologice
37. Hormonii hipotalamusului:

a) [ ] sunt de natură steroidă
b) [x] prezintă peptide scurte (3-44 resturi aminoacidice)
c) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
d) [x] sintetizează şi secretă 2 tipuri de hormoni: liberine şi statine
e) [x] reglează secreţia hormonilor adenohipofizari
38.Hormonii hipotalamusului:
a) [] sunt cinci statine:somatostatina, prolactostatina, tireostatina, corticostatina şi gonadostatina
b) [x] se găsesc sub controlul neurotransmiţătorilor
c) [x ] rolul de neurotransmiţători îl pot îndeplini: catecolaminele, acetilcholina, acidul gama aminobutiric, histamina,
indolaminele
d) [] sunt doar două liberine: somatoliberina şi prolactoliberina
e) [] sunt doar patru liberine: somatoliberina, prolactoliberina, corticoliberina şi tireoliberina.
39. Liberinele sunt:

a) [x] tireoliberina
b) [ ] vasopresina
c) [ ] oxitocina
d) [x] gonadoliberinele
e) [ ] tireotropina.
40. Statinele sunt:

a) [x] somatostatina
b) [x] melanostatina
c) [x] prolactostatina
d) [ ] corticostatină
e) [ ] tireostatină
41. Hormonii adenohipofizari:

a) [x] sunt proteino-peptidici
b) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
c) [ ] sunt steroizi
d) [] sunt devizaţi în cinci subclase
e) [x ] reglează funcţiile altor glande endocrine.
42. Hormonii adenohipofizari sunt:

a) [ ] corticoliberina
b) [x] somatotropina
c) [x] corticotropina
d) [x] tireotropina
e) [ ] tireoliberina.
43. Hormonii adenohipofizari:

a) [x] reglează funcţiile glandelor endocrine periferice
b) [x] toţi sunt hormoni tropi
c) [ ] se împart în 2 grupe
d) [] toţi sunt peptide derivate din proopiomelanocortină
e) [ ] reglează metabolismul hidrosalin
44. Hormonii - derivaţi ai proopiomelanocortinei (POMC) sunt:

a) [x] corticotropina
b) [ ] prolactina
c) [] somatotropina
d) [] tireotropina
e) [ ] TSH şi FSH.
45. Adrenocorticotropina (ACTH, corticotropina):

a) [ ] stimulează sinteza şi secreţia numai a mineralocorticosteroizilor
b) [] reglează sinteza adrenalinei
c) [ ] nu posedă acţiune melanostimulantă
d) [ ] este o proteină conjugată - glicoproteidă
e) [x] este o polipeptidă simplă unicatenară.
46. Adrenocorticotropina (ACTH, corticotropina):

a) [x] stimulează secreţia gluco-, mineralocorticoizilor, steroizilor androgeni
b) [ ] amplifică numai secreţia glucocorticoizilor
c) [x] secreţia de ACTH prezintă un ritm diurn
d) [x] activează transformarea colesterolului în pregnenolonă
e) [x] creşterea plasmatică a cortizolului inhibă secreţia ACTH-ului.
47. Hormonii somatomamotropi sunt:

a) [x] somatotropina
b) [ ] tireotropina
c) [ ] mamofizina
d) [x] prolactina
e) [x] lactogenul placentar.
48. Somatotropina (hormonul de creştere) prezintă:

a) [x] un lanţ polipeptidic (191 resturi aminoacidice)
b) [ ] o glicoproteină
c) [ ] o lipoproteină
d) [] un derivat al aminoacizilor
e) [] un hormon steroid.
49. Somatotropina, efectele:

a) [x] sunt mediate de somatomedine
b) [] are acţiune catabolică
c) [ ] inhibă procesele anabolice
d) [x ] controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi a ţesuturilor moi
e) [ ] sunt similare cu cele ale insulinei.
50. Somatotropina:
a) [x] stimulează sinteza proteinelor în ţesuturi
b) [ ] inhibă transcrierea şi translaţia
c) [ ] induce bilanţ azotat negativ
d) [x] scade utilizarea periferică a glucozei, inhibă glicoliza
e) [ ] inhibă gluconeogeneza.
51. Somatotropina:
a) [x] provoacă hiperglicemie şi cetonemie
b) [ ] inhibă lipoliza
c) [ ] scade conţinutul acizilor graşi în plasmă
d) [] măreşte utilizarea periferică a glucozei
e) [x] stimulează beta-oxidarea acizilor graşi în ţesuturile periferice.
52. Somatotropina:
a) [x] stimulează retenţia ionilor de Ca2+, Mg2+, fosfat
b) [] este secretată de lobul posterior al hipofizei
c) [x] secreţia sa este inhibată de somatostatină
d) [ ] insuficienţa hormonului în perioada de creştere conduce la dezvoltarea acromegaliei
e) [ x] este hormon diabetogen
53. Prolactina:
a) [] este o glicoproteină
b) [ ] este un polipeptid
c) [ ] se sintetizează numai în glandele mamare
d) [x] se sintetizează în adenohipofiză
e) [x] controlează iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
54. Prolactina:
a) [x] este o proteină simplă cu legăturile disulfidice
b) [ ] este o proteină conjugată
c) [x] stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi lactaţia
d) [x] efortul fizic, stresul, somnul stimulează secreţia şi eliberarea prolactinei
e) [ ] acţionează asupra glandelor sexuale
55. Hormonii hipofizari glicoproteici sunt:

a) [x] tireotropina
b) [ ] corticotropina
c) [x] hormonul luteinizant
d) [x] hormonul foliculostimulant
e) [ ] prolactina
56. Tireotropina (TSH) este:

a) [ ] un dizaharid
b) [x] o glicoproteină cu structură dimerică
c) [ ] o lipoproteină
d) [] un derivat al aminoacizilor
e) [] un steroid.
57. Tireotropina (TSH):

a) [x] efectele sunt mediate de AMP-c
b) [] inhibă sinteza şi secreţia triiodtironinei şi tetraiodtironinei
c) [] reglarea eliberării lui are loc printr-un mecanism feedback pozitiv
d) [ ] inhibă lipoliza
e) [ ] somatostatina activează eliberarea de TSH.
58. Gonadotropinele:
a) [x] controlează funcţiile glandelor sexuale
b) [ ] includ hormonul luteinizant (LH); hormonul foliculostimulant (FSH) şi prolactina
c) [x] FSH promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni şi pregătirea lor pentru ovulaţie
d) [] FSH inhibă spermatogeneza
e) [ ] FSH inhibă sinteza proteinei transportatoare de testosteron.
59. Hormonul luteinizant (LH):

a) [x] promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă
b) [] promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni
c) [] la bărbaţi stimulează producţia de corticosteron de către celulele interstiţiale
d) [ ] la bărbaţi induce producţia de progesteronă
e) [x ] la bărbaţi stimulează producţia de testosteron de către celulele interstiţiale

-lipotropina:
a) [x] se formează din proopiomelanocortină împreună cu ACTH
b) [] face parte din grupul hormonilor somatomamotropi
c) [ x] din ea se formează β-endorfinele
d) [x] endorfinele atenuează durerea, reglează emoţiile, influienţează memoria
e) [ ] este sursă de encefaline
61. Hormonii neurohipofizari:

a. [x] sunt reprezentaţi de vasopresină şi oxitocină
b. [] sunt reprezentaţi de malanotropină
c. [x] prezintă nonapeptide
d. [] se produc în lobul posterior al hipofizei
e. [x] împreună cu neurofizina specifică sunt depozitaţi în terminaţiunile nervoase din neurohipofiză.
62. Vasopresina şi oxitocina:

a. [] vasopresina se sintetizează în nucleul paraventricular
b. [ ] oxitocina are sediul de sinteză în nucleul supraoptic
c. [x] ambii sunt sintetizaţi sub forma unor precursori
d. [ ] vasopresina diferă de oxitocină prin 3 resturi aminoacidice
e. [] oxitocina se mai numeşte hormonul antidiuretic
63. Vasopresina:
a. [] reglează presiunea osmotică şi oncotică
b. [x] menţine osmolaritatea şi volumul lichidului extracelular
c. [ ] inhibă reabsorbţia apei
d. [x] ţesutul ţintă este rinichiul- epiteliul tubilor contorţi distali şi colectori
e. [x] mecanismul de acţiune este membrană-intracelular
64. Vasopresina:
a. [ ] în prezenţa ei diureza este sporită
b. [x] favorizează creşterea numărului de canale pentru reabsorbţia apei în tubii contorţi distali şi colectori
c. [x] în insuficienţa ei se dezvoltă diabetul insipid
d. [ ] exercită acţiune vasodilatatoare
e. [x] exercită acţiune vasopresoare
65. Oxitocina:
a. [ ] este un octapeptid
b. [x] exercită acţiune contractilă asupra uterului în travaliu
c. [x] contribuie la contracţia celulelor mioepiteliale în glanda mamară şi la ejecţia laptelui
d. [ ] se mai numeşte hormon antidiuretic
e. [ ] inhibă sinteza proteinelor în celulele glandulare mamare
66. Hormonii tiroidieni:

a. [x] sunt derivaţi ai tirozinei
b. [] sursa de sinteză este triptofanul
c. [ ] prezintă derivaţi ioduraţi ai histidinei
d. [] prezintă derivaţi ioduraţi ai treoninei
e. [ ] sunt proteinopeptide
67. Iodtironinele:
a. [x] activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina (T4 ) liberi
b. [ ] activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina legaţi de proteine
c. [x] moleculele deiodurate nu posedă activitate
d. [ ] mai activ este T4
e. [x] mai activ este T3
68. Sinteza hormonilor glandei tiroide include următoarele etape:

a. [x] biosinteza tireoglobulinei
b. [x] captarea iodului
c. [x] organificarea iodului
d. [ ] condensarea iodului, aminoacizilor, unor glucide şi lipide
e. [] transportul tiroxinei şi tireoglobulinei
69. Tireoglobulina prezintă:

a. [x] o proteină glicozilată
b. [ ] o proteină simplă
c. [ ] peste 100 de resturi de serină
d. [x] peste 100 de resturi de tirozină
e. [ ] o cromoproteină
70. Tireoglobulina:
a. [x] este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine aproximativ 100 resturi tirozil
b. [x] se sintetizează în celulele tiroidiene
c. [] este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine 100 resturi de treonină
d. [ ] este secretată în coloid pînă la glicozilare
e. [x ] este secretată în coloid după glicozilare
71. Asigurarea cu iod:

a. [ ] se realizează din rezervele tisulare
b. [x] iodul pătrunde în organism odată cu alimentele şi apă potabilă
c. [x] din plasmă ionii de iod sunt captaţi de tiroidă printr-un proces activ dependent de ATP (pompa de iod)
d. [ ] mecanismul principal de captare al iodului este difuzia
e. [ ] ionii de iod pătrund în celulă prin mecanismul antiport cu Na+
72. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – oxidarea iodului:

a. [x] are loc pe suprafaţa apicală a celulelor tiroidiene
b. [ ] H2O2 se formează intracelular sub acţiunea catalazei
c. [x] H2O2 se formează intracelular sub acţiunea unei peroxidaze NADPH -dependente
d. [ ] H2O2 se formează sub acţiunea oxidazei FMN-dependente
e. [x ] iodul oxidat este utilizat la iodurarea resturilor de tirozină din tireoglobulină
73. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – iodurarea resturilor de tirozină :
a. [x] iodul aderă la inelul fenolic al resturilor de tirozină cu ajutorul enzimelor peroxidazice
b. [ ] peroxidaza catalizează iodurarea resturilor de tirozină în lipsa H2O 2
c. [] iodurarea decurge pînă la sinteza tireoglobulinei
d. [] prin iodurare se formează monoiodtironină şi diiodtironină
e. [x] prin iodurare se formează monoiodtirozină şi diiodtirozină
74. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – eliberarea T3 şi T4 din tireoglobulină:
a. [x] suprafaţa apicală a celulelor inglobează picături de coloid şi prin endocitoză picăturile sunt internalizate
b. [x] are loc fuziunea picăturilor de coloid cu lizozomii şi hidroliza tireoglobulinei
c. [ ] sunt secretaţi în sînge T3, T4, monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozina ( DIT)
d. [x] se secretă în sînge în principal T4 şi mai puţin T3
e. [ ] T3 şi T4 sunt eliberaţi în cantităţi egale
75. Transportul hormonilor tiroidieni este realizat de:

a. [x] globulina fixatoare de tiroxină (TBG)
b. [x] prealbumina fixatoare de tiroxină (TBPA)
c. [x] albumine
d. [ ] fibrinogen
e. [ ] hemoglobină
76. Metabolismul hormonilor tiroidieni:
1. [ ] primar- se supun transaminării

2. b) [x] primar - se supun deioduгării
3. c) [ ] se rupe nucleul imidazolic
4. d) [x] prin monodeiodurare T4 formează T3 şi revers T3
5. e) [ x] T ½ pentru T4 este de 6-7 zile şi de 1-2 zile pentru T3
77. Reglarea sintezei şi secreţiei hormonilor tiroidieni:
a. [x] se află sub controlul feed-back negativ la care participă tireoliberina, tireotropina şi iodtironinele circulante
b. [x] nivelul scăzut de T3 stimulează sinteza tireotropinei
c. [ ] sinteza şi secreţia iodtironinelor sunt controlate de către corticotropină şi somatostatină
d. [] nivelul plasmatic crescut al T3 stimulează sinteza şi secreţia de tireotropină şi tireoliberină
e. [x ] tiroida posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină
78. Mecanismul de acţiune al T3 şi T4:

a) [x] traversează liber membrana celulară
b) [ ] interacţionează cu receptorii membranari
c) [] micşorează concentraţia de AMPc
d) [x] hormonul preluat de receptori citozolici cu afinitate joasă este fixat pe receptorul nuclear
e) [x ] în nucleu activează transcrierea unor gene specifice
79. Efectele metabolice ale T3 şi T4:

a) [x] stimulează producerea ATP-ului
b) [ ] nu posedă acţiune calorigenă
c) [ ] scad viteza metabolismului bazal
d) [x] diminuează rezervele energetice (glucide, lipide)
e) [x] intensifică catabolismul proteinelor (bilanţ azotat negativ)
80. Efectele metabolice ale T3 şi T4:

a)[x] rol esenţial în dezvoltarea fetală şi postnatală îndeosebi asupra sistemului nervos şi scheletic
b)[x] reglează metabolismul oxidativ prin sporirea sintezei de Na+/K+-ATP-ază
c)[x] stimulează fosforilarea oxidativă în mitocondrii şi utilizarea de O2
d)[ ] în concentraţii fiziologice posedă efect decuplant puternic
e)[ ] inhibă transcrierea genelor, ce inhibă şi sinteza enzimelor respectiv
81. Hiperfuncţia glandei tiroide se manifestă prin:

a)[ ] micşorarea oxidării glucidelor şi lipidelor
b)[x] intensificarea metabolismului bazal
c)[x ] creşterea temperaturii corpului
d)[x] bilanţ azotat negativ
e)[ ] mărirea nivelului de TSH
82. Hipofuncţia glandei tiroide se manifestă prin:

a)[x] cretinism
b)[x] la maturi se dezvoltă mixedemul
c)[x] scăderea metabolismului general, temperaturii corpului
d)[ ] amplificarea oxidarei glucidelor şi lipidelor
e)[] micşorarea nivelului de TSH
83. Hipofuncţia glandei tiroide se manifestă prin:

f) [x] în cretinism se constată o dereglare psihică profundă
g) [] în cretinism corpul se dezvoltă proporţional
h) [] micşorarea nivelelor de T3, T4 şi TSH
i) [x] micşorarea nivelelor de T3, T4 şi creşterea nivelului de TSH
j) [] tahicardie, exoftalm
84. Homeostazia extracelulară a calciului este asigurată de:

a) [x] hormonul paratiroid (parathormonul)
b) [x] calcitonină
c) [ ] vitaminele K şi E
d) [x] 1,25-dihidroxi-colecalciferolul (D3)
e) [] tireotropină
85. Parathormonul:
a) [ ] este produs de tiroidă
b) [x] este un polipeptid (84 aminoacizi)
c) [x] se sintetizează sub formă de preprohormon
d) [ ] se sintetizează în formă activă
e) [x] creşterea calciemiei accelerează degradarea parathormonului
86. Parathormonul:
a) [x] degradarea hormonului are loc în special în ficat
b) [ ] are acţiune hipocalcemiantă
c) [x] mecanismul de acţiune este mediat de AMPc
d) [ ] iniţial se sintetizează sub formă de prohormon
e) [x]se activează prin proteoliză parţială
87. Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutului osos:

a) [x] reglează diferenţierea osteoblastelor
b) [] creşte capacitatea osului de a fixa Ca2+
c) [ ] hiperproducţia determină creşterea cantităţii colagenului şi a proteoglicanilor
d) [x] la hiperfuncţie în celule creşte izocitratul, lactatul; în sînge - fosfataza alcalină
e) [x] eliberarea în fluxul extracelular a ionilor de Ca2+
88. Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutului renal:

a) [x] creşte reabsorbţia calciului şi inhibă reabsorbţia ionilor de fosfat
b) [x] inhibă reabsorbţia tubulară a potasiului, carbonatului şi fosfaţilor
c) [ ] creşte reabsorbţia tubulară a fosfaţilor
d) [] inhibă 1-alfa-hidroxilaza renală
e) [] inhibă sinteza 1,25(OH)2D3
89. Efectele hormonului paratiroid la nivelul intestinului:

a) [x] promovează absorbţia Ca2+ din intestin printr-un mecanism indirect
b) []promovează absorbţia Ca2+ din intestin printr-un mecanism direct
c) [x ] sporeşte absorbţia fosfaţilor
d) [] la acest nivel se sintetizează 1,25-(OH)2D3
e) [x]1,25-(OH)2D3 mediază absorbţia intestinală a calciului şi fosfaţilor.
90. Trăsăturile metabolice ale hipoparatiroidismului:

a) [x] hipocalciemie şi hiperfosfatemie
b) [ ] hipercalciemie şi hiperfosfatemie
c) [x] depolarizarea membranelor şi hiperexcitabilitatea celulelor musculare şi nervoase
d) [] mobilizarea calciului şi fosfatului din oase
e) [ ] osteoporoză.
91. Trăsăturile metabolice ale hiperparatiroidismului:

a) [] hipocalciemie şi hiperfosfatemie
b) [ ] hipercalciemie şi hiperfosfatemie
c) [x] hipercalciemie şi hipofosfatemie
d) [x] excreţia sporită a calciului cu urina
e) [ x] osteoporoză.
92. Calcitonina este:
a) [x] produsă de celulele C adiacente celulelor foliculare ale tiroidei

b) [ ] produsă de paratiroide
c) [] hormon steroid format din 32 de aminoacizi
d) [ ] un derivat al tirozinei
e) [x] este un polipeptid
93. Reglarea secreţiei de calcitonină:

a) [x] sinteza şi secreţia ei depind de concentraţia plasmatică a calciului ionizat
b) [x ] în concentraţia fiziologică a calciului secreţia calcitoninei este constantă
c) [x] secreţia ei depinde indirect de aportul alimentar de calciu, gastrină şi glucagon
d) [ ] sinteza şi secreţia ei depind de nivelul lui T3 şi T4
e) [] cantitatea ei suferă variaţii diurne, dependente de ciclul veghe-somn
94. Efectele metabolice ale calcitoninei:

a)[] inhibă translocarea fosfaţilor din lumenul extracelular în fluidul periostal şi în celulele osoase
b)[] sporeşte reabsorbţia calciului şi fosfaţilor în celule
c)[] provoacă hipercalciemie şi hiperfosfatemie
d)[x ] sporeşte depozitarea de Ca2+ şi fosfat în oase
e)[x] se opune creşterii calciului şi fosfatului în plasmă
94. 1,25 dihidroxi-colecalciferol (calcitriol):
a) [x] este derivatul activ al vit.D3 (colecalciferol)

b) [] se produce în intestin din vitamina D alimentară
c) [x] vit. D3 în ficat este hidroxilată în poziţia 25 cu formarea de 25-hidroxi-D3
d) [x] 25-hidroxi-D3 în rinichi sub influienţa 1-α-hidroxilazei se mai supune unei hidroxilări şi se transformă în 1,25-dihidro
D3
e) [ ] este un hormon hidrosolubil
95. 1,25-dihidroxi-D3 (calcitriol): controlul sintezei şi acţiunea fiziologică:
a) [x] 1,25-dihidroxi-D3 inhibă propria sa formare prin feedback

b) [x] parathormonul stimulează activitatea 1-α-hidroxilazei şi sinteza calcitriolului
c) [ ] calcitonina stimulează sinteza de calcitriol
d) [ ] 1,25 (OH)2D3 sporeşte depunerea de Ca2+ şi fosfat în oase
e) [x] ţesutul ţintă pentru 1,25(OH)2-D3 este intestinul, unde promovează absorbţia calciului şi a fosfatului.
96. Hormonii pancreatici:
a) [ ] celulele insulare alfa produc şi secretă insulina

b) [ ] celulele insulare beta produc şi secretă glucagon
c) [x] celulele insulare D produc şi secretă somatostatina
d) [x] insulina şi glucagonul sunt principalii reglatori ai homeostaziei glicemice
e) [x] polipeptidul pancreatic este sintetizat de celulele F şi reglează diverse funcţii ale tractului digestiv .
97. Insulina:
a) [x] este produsă de celulele beta ale pancreasului

b) [] are acţiune hiperglicemiantă
c) [ ] este hormon de natură steroidă
d) [x] conţine 2 lanţuri polipeptidice: A - 21 resturi de aminoacizi şi B - 30 resturi de aminoacizi
e) [ ] lanţurile A şi B sunt legate între ele prin 3 punţi disulfurice.
98. Insulina:
a) [] se sintetizează direct în stare activă

b) [] se sintetizează sub formă de proinsulină
c) [x] se sintetizează sub formă de precursor inactiv preproinsulină
d) [x ] din proinsulină se formează insulina şi peptidul C
e) [ ] fiecare lanţ separat - A şi B posedă activitate.
99. Insulina -reglarea secreţiei:
a) [x] glicemia - factorul reglator principal al secreţiei ei

b) [x] fructoza, manoza stimulează secreţia de insulină
c) [ ] somatostatina stimulează secreţia de insulină
d) [ ] serotonina inhibă secreţia de insulină
e) [ ] adrenalina stimulează secreţia de insulină.
100. Insulina - metabolism:
a) [] timpul de înjumătăţire este de 30-50 minute

b) [x] în principal este inactivată în ficat
c) [x ] timpul de înjumătăţire al ei este de 3-5 minute
d) [] în principal insulina este inactivată în intestin
e) [ ] este inactivată în pancreas.
101. Insulina - mecanismul de acţiune:

a) [] este citozolic nuclear
b) [x] este o formă particulară a mecanismului membrano-intracelular
c) [x] receptorul insulinei reprezintă un complex heterotetrameric α2β2
d) [] subunitatea beta este extracelulară şi leagă insulina
e) [x ] subunitatea beta posedă activitate enzimatica de tip tirozinkinazică
102. Insulina:
a) [x] favorizează depozitarea excesului caloric sub formă de lipide, glicogen, proteine
b) [ ] sporeşte degradarea lipidelor, glicogenului, proteinelor
c) [x] exercită acţiuni mitogene: influenţează creşterea fetală, diferenţierea celulară, procesele de regenerare
d) [x] ţesuturile ţintă pentru insulină sunt: ţesutul adipos, muscular şi hepatic
e) [ ] activează glicogen sintaza prin fosforilare.
103. Efectele insulinei (metabolismul glucidic):

a) [] activarea glicogenfosforilazei
b) [x] majorarea activităţii glicogensintazei
c) [] activarea gluconeogenezei
d) [ ] activarea glicogenolizei
e) [x] induce sinteza de glucokinază în hepatocite
104. Insulina amplifică:

a) [x] transportul glucozei în ţesuturi
b) [] conversia glicerolului la glucoză
c) [] conversia aminoacizilor la glucoză în muşchi
d) [x ] utilizarea glucozei în ciclul pentozofosfaţilor
e) [x] viteza sintezei transportorului de glucoză (GLUT)
105. Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic:

a) [ ] diminuiază toate căile de utilizare a glucozei în muşchi, ficat, ţesut adipos
b) [x] suprimă gluconeogeneza
c) [ ] favorizează glicogenoliza
d) [x] favorizează sinteza de glicogen
e) [ ] inhibă enzimele glicolizei
106. Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic:

a) [ ] accelerează lipoliza
b) [x] inhibă trigliceridlipaza din ţesutul adipos
c) [x] activează lipoproteinlipaza
d) [ ] activează trigliceridlipaza din ţesutul adipos
e) [ ] măreşte sinteza corpilor cetonici
107. Efectele insulinei asupra metabolismului proteic:

a) [x] facilitează transportul aminoacizilor în muşchi
b) [x] stimulează biosinteza proteinelor
c) [x] influenţează sinteza unor proteine specifice la nivelul transcrierei genelor (glucokinaza, fosfoenolpiruvat carboxikinaz
d) [] inhibă biosinteza proteinelor
e) [ ] stimulează degradarea proteinelor.
108. Diabetul zaharat se caracterizează prin:

a) [x] hiperglicemie şi glucozurie
b) [x] hipercetonemie şi cetonurie
c) [ ] hipoglicemie, uremie
d) [x ] polifagie, polidipsie, poliurie
e) [ ] oligurie.
109. Glucagonul:
a) [ ] se sintetizează în celulele insulare beta

b) [x] se sintetizează în celulele insulare alfa
c) [x] este un polipeptid (29 resturi de aminoacizi)
d) [ ] este un derivat al triptofanului
e) [ ] este un compus de natură steroidă.
110. Glucagonul:
a) [x] este sintetizat sub forma unui precursor de pre-pro-glucagon
b) [ ] se sintetizează direct în formă activă
c) [x] se transformă în hormon activ prin proteoliză limitată
d) [ ] prin proteoliză limitată nu se transformă în hormon activ
e) [ ] acţiunile majore reglatorii se manifestă numai la nivelul ficatului
111. Glucagonul – reglarea secreţiei:
a) [x] somatostatina inhibă secreţia lui

b) [] hiperglicemia favorizează secreţia lui
c) [] hipoglicemia inhibă secreţia lui
d) [x ] agoniştii beta adrenergici stimulează secreţia lui
e) [ ] insulina activează secreţia lui.
112. Glucagonul - acţiuni:
a) [x] amplifică concentraţia de AMPc

b) [ ] activează lipogeneza
c) [ ] inhibă lipoliza
d) [ ] scade conţinutul acizilor graşi în sînge
e) [ ] efectul este mediat de Ca2+.
113. Glucagonul – acţiuni:

a) [x] efectele celulare sunt mediate de AMPc şi de proteinkinaza A
b) [x] activează lipoliza
c) [x] activează gluconeogeneza
d) [ ] inhibă activitatea enzimelor cheie a gluconeogenezei
e) [ ] activează enzimele glicolizei.
114. Hormonii gastrointestinali:
a) [x] toţi sunt polipeptide

b) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
c) [ ] sunt de natură steroidă
d) [x] secretina stimulează secreţia de apă şi bicarbonaţi
e) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsină
115. Hormonii gastrointestinali:
a) [x] GIP (gastric inhibitory polypeptide) este produs de mucoasa gastrică

b) [x ] GIP inhibă activitatea şi secreţia gastrică
c) [ ] GIP inhibă eliberarea de insulină de către celulele pancreatice
d) [] colecistokininele inhibă secreţia pancreatică şi contracţia vezicii biliare
e) [x] colecistokinina stimulează secreţia pancreatică şi contracţia vezicii biliare.
116. Somatostatina:
a) [x] se sintetizează în hipotalamus, pancreas (celule D), tractul gastrointestinal, creier
b) [ ] se sintetizează în formă activă
c) [] activează secreţia de glucagon şi insulină
d) [x] inhibă secreţia de glucagon şi de insulină
e) [ ] activează secreţia unor hormoni gastrointestinali ca: secretina, colecistokinina.
117. Catecolaminele sunt:
a) [x] dopamina, noradrenalina, adrenalina

b) [x] derivaţi ai tirozinei
c) [ ] derivaţi ai treoninei
d) [ ] hormoni ai cortexului suprarenal
e) [] hormoni proteinopeptidici
118. Catecolaminele- biosinteză:
k) [x] se sintetizează din tirozină

b) [ ] metilarea noradrenalinei necesită CH3-tetrahidrofolat
c) [x] metilarea noradrenalinei necesită S-adenozilmetionină
d) [ ] tirozină → noradrenalină→ dopamină→ adrenalină
e)[] la sinteză nu participă vitamina C
119. Depozitarea, secreţia şi catabolismul catecolaminelor:

a) [x] adrenalina şi noradrenalina sunt depozitate împreună cu ATP-Mg2+, Ca2+ şi cromogranină

b) [] eliberarea hormonilor nu este dependentă de influxul ionilor de Ca2+
c) [ ] timpul de înjumătăţire a hormonilor este lung (10-30 min)
d) [x ] sunt catabolizate sub acţiunea catecol-O-metil transferazei şi monoamin oxidazei
e) [x] catabolitul comun este acidul vanilmandelic care este secretat cu urina
120. Catecolaminele (mecanisme de acţiune):
a) [x] în ţesuturi există receptori membranari adrenergici α, β cu subclasele lor

b) [ ] diferiţi receptori sunt cuplaţi cu aceleaşi sisteme mesageriale secunde
c) [] receptorii α1 şi α 2 sunt cuplaţi cu adenilatciclaza prin intermediul proteinei "Gs" şi determină creşterea de AMPc
d) [x] receptorii α2 sunt cuplaţi cu proteina "Gi", determină scăderea AMPc
e) [x] receptorii α1 determină creşterea intracelulară de Ca2+.
121. Catecolaminele (mecanisme de acţiune):

a) [ ] catecolaminele interacţionează cu receptorii citoplasmatici
b) [ ] catecolaminele interacţionează cu receptorii nucleari
c) [x] actitvarea receptorilor beta2 provoacă relaxarea muşchilor netezi din vase
d) [x] activarea receptorilor alfa 2 stimulează contracţia muşchilor striaţi
e) [ ] blocarea receptorilor beta1 favorizează creşterea vitezei şi forţei de contracţie a miocardului.
122. Catecolaminele - efecte :
a) [x] constricţia vaselor periferice

b) [ ] micşorarea presiunei arteriale
c) [x] hiperglicemia şi glucozuria
d) [x] excitarea sistemului nervos central
e) [ ] inhibă gluconeogeneza
123. Catecolaminele realizează:
a) [ ] constricţia vaselor coronariene

b) [x] dilatarea vaselor coronariene
c) [x] relaxarea musculaturii netede a bronhilor
d) [x] stimularea lipolizei în ţesutul adipos
e) [ ] inhibarea triacilglicerol lipazei.
124. Feocromocitomul:
a) [ ] este dereglarea funcţiei cortexului suprarenalelor
b) [x] creşte producerea şi concentraţia plasmatică a adrenalinei şi noradrenalinei
c) [x] apare hiperglicemie
d) [] apare hipoglicemie
e) [ x] clinic se manifestă prin hipertensiune arterială.
125. Cortexul suprarenalelor:

a) [x] zona glomerulară produce mineralocorticoizi
b) [ ] zona fasciculată produce mineralocorticoizi şi androgeni
c) [ ] zona reticulată produce mineralocorticoizi
d) [x] zona fasciculata produce glucocorticoizi
e) [x] zona reticulată produce androgeni şi glucocorticoizi
126. Corticosteroizii conţin (particularităţi de structură):

a) [x] inelul ciclopentanperhidrofenantrenic
b) [ ] 20 aminoacizi
c) [x] legătură dublă între C4 şi C5
d) [ ] gruparea carboxil în poziţia C3
e) [x] cetogrupa în poziţia C3.
127. Corticosteroizii - biosinteză:
a) [x] precursorul general este colesterolul
b) [x] colesterolul este obţinut din beta-lipoproteinele plasmei sau sintetizat de novo
c) [ ] ca precursori sunt fosfolipidele şi sfingomielina
d) [x] etapa comună este transformarea colesterolului în pregnenelonă (enzima hidroxilaza, conţine citocromul P450)
e) [ ] după biosinteză sunt depozitaţi în celule.
128. Corticosteroizii - transport:

a) [ ] în sînge circulă preponderent în stare liberă
b) [x] în sînge circulă fixaţi de proteine
c) [x ] cortizolul este transportat de transcortină (70%) şi de serumalbumină (15%)
d) [ ] cortizolul este transportat doar în stare liberă
e) [x ] aldosteronul şi androgenii sunt transportaţi de serumalbumină.
129. Metabolizarea corticoizilor:

a) [ ] T1/2 pentru cortizol este 15-20 ore
b) [x] T1/2 pentru cortizol este 1,5-2 ore
c) [x] calea majoră de catabolizare (în ficat) este hidrogenarea dublei legături de la C4 şi a grupării cetonice de la C3
d) [x] produşii rezultaţi se conjugă cu formele active ale acidului glucuronic şi sulfuric apoi sunt excretaţi cu urina (17-
cetosteroizi)
e) [ ] la conjugare se transformă în compuşi liposolubili.
130. 17-cetosteroizi:
a) [x] sunt produşi de degradare a corticosteroizilor şi androgenilor eliminaţi cu urina
b) [x ] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi eliminaţi prezintă produsele catabolismului androgenilor
c) [ ] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi eliminaţi prezintă produsele catabolismului glucocorticoizilor
d) [x] majorarea excreţiei acestor cataboliţi se constată în tumori ale testiculilor şi a cortexului suprarenal (cca 600/mg/24 or
e) [] excreţii crescute însoţesc tireotoxicoza, hipofuncţia adenohipofizei, boala Addison.
131. Glucocorticoizii – reglarea sintezei şi secreţiei:

a) [x]în stări de stres, sistemul nervos central mediază secreţia corticoliberinei şi ACTH-ului
b) [ ] reglarea se bazează pe efectele alosterice
c) [x] ACTH-ul stimulează formarea pregnenalonului
d) [x ] nivelul plasmatic suferă o variaţie diurnă (ritm circadian)
e) [] depind de cantitatea potasiului plasmatic.
132. Glucocorticoizii – acţiuni:

a) [x] acţionează prin mecanismul citozolic -nuclear
b) [ ] stimulează activitatea fosfolipazei "C" cu formare de diacilgliceroli
c) []stimulează activitatea adenilatciclazei cu formare de AMPc
d) [ x] utilizează receptori intracelulari care acţionează la nivelul genomului uman
e) [] utilizează receptorii membranari care acţionează la nivelul genomului uman .
133. Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului proteic:

a) [x] stimulează biosinteza ARNm şi a proteinelor în ficat şi rinichi
b) [ ] accelerează transportul aminoacizilor în celulele ţesutului muscular şi limfoid
c) [x] inhibă biosinteza ARNm şi a proteinelor în muşchi
d) [ ] accelerează biosinteza proteinelor în muşchi
e) [x] inhibă biosinteza ARNm şi a proteinelor în ţesutul limfoid.
134. Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului glucidic:

a) [] activează glicogensintaza în ficat
b) [x ] stimulează gluconeogeneza din aminoacizi în ficat şi rinichi
c) [] accelerează transportul glucozei în muşchi, ţesut adipos şi limfoid
d) [x ] diminuă utilizarea glucozei în muşchi şi ţesutul adipos
e) [] creşte producerea glicogenului în muşci.
135. Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului lipidic:

a) [] inhibă lipoliza în ţesutul adipos al membrelor
b) [ x] în organele centrale (faţă, trunchi) favorizează depunerea de lipide
c) [x] provoacă mobilizarea grăsimilor de la extremităţi
d) [ ] cetogeneza este inhibată complet
e) [] scade cantitatea acizilor graşi liberi în sînge
136. Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului ţesutului osos:

a) [] stimulează biosinteza ARNm
b) [ ] accelerează biosinteza proteinelor
c) [x] inhibă biosinteza proteinelor
d) [x ] sporesc eliminarea Ca şi a fosfaţilor din oase în sînge
e) [x] produc osteoporoză
137. Glucocorticoizii - efecte:

a) [x antiinflamator
b) [ x] în concentraţii mari inhibă formarea de anticorpi
c) [x] facilitează acţiunea catecolaminelor, glucagonului (efect permisiv)
d) [ ] hipoglicemiant
e) [] activează sinteza şi secreţia prostaglandinelor.
138. Hormonii mineralocorticoizi:

a) [x] sunt C21 steroizi
b) [ ] la om 11-dezoxicorticosteronul este de 30-50 ori mai activ ca aldosteronul
c) [x] se sintetizează din colesterol
d) [ ] se sintetizează din fenilalanină şi tirozină
e) [] mecanismul de acţiune e membrano-intracelular.
139. Reglarea sintezei şi secreţiei aldosteronului depinde de:

a) [x]sistemul renină-angiotensină
b) [ ] cantitatea ionilor de calciu plasmatic
c) [x] ACTH
d) [x ] cantitatea ionilor de potasiu şi sodiu plasmatic
e) []cantitatea ionului de magneziu plasmatic.
140. Reglarea sintezei şi secreţiei aldosteronului prin sistemul "renină-angiotensină":

a) [ ] renina (R) este o enzimă proteolitică produsă de hepatocite
b) [x] renina este eliberată în sînge sub influenţa diferitor factori (presiunea sîngelui, hipoxia renală, concentraţia de
Na+, Cl- în plasmă etc.)
c) [x] renina scindează un decapeptid din angiotensinogen generînd angiotensina I
d) [x] enzima de conversie transformă angiotensina I în angiotensină II (octapeptid)
e) [ ] angiotensina II este vasodilatator.
141. Angiotensina II:

a) [x] măreşte presiunea sângelui
b) [x] stimulează secreţia de aldosteron
c) [ ] inhibă secreţia de aldosteron
d) [ ] se formează direct din angiotensinogen
e) [ ] nu se supune degradării sub acţiunea angiotensinasei.
142. Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor:
a) [x] organul ţintă este rinichiul

b) [x] reglează homeostazia hidrică şi electrolitică
c) [] reglează concentraţia ionilor de calciu şi fosfor
d) [ ] reglează sinteza parathormonului
e) [ ] reglează glicemia.
143. Mineralocorticoizii la nivelul rinichilor favorizează:

a) [x] reabsorbţia Na+, Cl- şi a apei
b) [ ] eliminarea de Na+, Cl- şi apă
c) [x] eliminarea de K+, H+, NH4+
d) [ ] reabsorbţia de K+, H+, NH4+
e) [x] reabsorbţia de Na+ prin mecanismul activ Na+/K+-ATP-aza.
144. Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor:

a) [ ] majorează concentraţia de K+ în sînge şi reduce concentraţia de Na+, Cl-
b) [x] măresc reabsorbţia de Na+, Cl- şi HCO3- în tubii distali renali
c) [x] accelerează schimbul de sodiu extracelular cu potasiu intracelular
d) [] scade reabsorbţia apei
e) [ ] creşte eliminarea sodiului.
145. Excesul de glucocorticoizi provoacă:

a) [ ] sindromul Conn
b) [x] sindromul Cushing
c) [] boala Addison
d) [] sindromul Turner
e) [ ] sindromul Marfan.
146. Sindromul Cushing se caracterizează prin:

a) [] hiposecreţia, în special a glucocorticoizilor
b) [ x] obezitate centripetă
c) [x] apariţia hipertoniei, osteoporozei
d) [x] piele subţire cu vergeturi violacee, hirsutism, amenoree
e) [ ] dezvoltarea diabetului steroid cu hipoglicemie.
147. Deficitul de corticosteroizi provoacă:

a) [ ] sindromul Conn
b) [] sindromul Cushing
c) [x] boala Addison
148. Hipersecreţia de aldostereon se întîlneşte în:

a) [x ] sindromul Conn
b) [x] sindromul Cushing
c) [] boala Addison
149. Hiposecreţia corticosteroizilor se caracterizează prin:

a) [] obezitate
b) [ ] creşterea conţinutului de Na+, Cl-, apă şi scaderea K+ în sânge
c) [x] scaderea conţinutului de Na+, Cl- şi creşterea K+ în sânge
d) [] hiperglicemie, glucozurie
e) [x] hiperpigmentarea tegumentelor
150. Hiperaldosteronismul (sindromulConn) se caracterizează prin:

a) [x] nivel scăzut de K+ în sânge
b) [x] creşterea concentraţiei de Na in sânge
c) [ ] hiposecreţia corticotropinei
d) [ ] edeme şi hipotensiune
e) [x] mărirea excitabilităţii miocardului.
151. Utilizarea practică a corticosteroizilor:

a) [x] în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită nespecifică)
b) [x] ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronţic, bolile alergice)
c) [x] ca imunodepresanţi în transplantarea organelor şi ţesururilor
d) [x] folosirea îndelungată poate provoca atrofia cortexului suprarenalelor
e) [ ] folosirea îndelungată nu provoacă atrofia cortexului suprarenalelor
152. Hormonii sexuali :
a) [ ] se sintetizează numai în glandele sexuale
b) [x] sunt de natură steroidă
c) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
d) [x] în reglarea secreţiei participă gonadotropinele
e) [ ] utilizează receptorii membranari
153. Hormonii sexuali sunt :

a) [ ] folitropina
b) [x] testosteronul
c) [ ] hormonul luteinizant
d) [x] estradiolul
e) [x ] progesterona
154. Sinteza hormonilor sexuali:

a) [ ] se sintetizează numai în glandele sexuale
b) [x] se sintetizează din colesterolul
c) [ ] în prima fază a ciclului ovarian se sintetizează în special progesterona
d) [x] în prima fază a ciclului ovarian se sintetizează în special estrogenii
e) [ ] în faza a doua a a ciclului ovarian se sintetizează în special estrogenii.
155. Regalarea sintezei şi secreţiei hormonilor sexuali:

a) [ ] lutropina reglează la bărbaţi sinteza glucocorticoizilor
b) [x] folitropina influenţează spermatogeneza
c) [x] folitropina induce dezvoltarea foliculilor ovarieni
d) [ ] lutropina contribuie la dezvoltarea musculaturii scheletului
e) [ ] progesterona induce secreţia lutropinei şi folitropinei şi inhibă secreţia prolactinei
156. Androgenii:
a) [x] reprezentatul cardinal este testosteronul
b) [ ] principalul androgen este androsteronul
c) [ ] se depozitează în celule după sinteză
d) [ ] sunt transportaţi în sânge în stare liberă
e) [x] sunt transportaţi de o globulină sanguină specifică
157. Androgenii:
a) [x] sunt C19 steroizi
b) [x ] se sintetizează în celulele interstiţiale Leydig din testicule
c) [ ] hormonul luteinizant micşorează secreţia testosteronului
d) [ ] circulă în plasmă în formă liberă (98%)
e) [] fracţiunea legată de proteine este biologic activă
158. Catabolismul androgenilor:

a) [x] are loc primordial în ficat
b) [ ] are loc numai în rinichi
c) [x] se conjugă cu formele active ale acidului glucuronic şi sulfuric şi se elimină cu urina
d) [ ] la bărbaţi 2/3 din 17-cetosteroizi sunt de natură testiculară
e) [ x] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi sunt de natură testiculară
159. Androgenii – efecte metabolice:

a) [x] activează replicarea şi transcrierea în ţesuturile ţintă, stimulînd sinteza proteinelor
b) [ ] inhibă sinteza proteinelor în ţesuturile ţintă şi induc bilanţ azotat negativ
c) [ x] majorează sinteza proteinelor în ficat şi rinichi
d) [x] stimulează mineralizarea ţesutului osos
e) [] provoacă hiperglicemie
160. Androgenii – efecte fiziologice:

a) [x] asigură spermatogeneza
b) [ ] nu determină particularităţile sexuale secundare
c) [x ]contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare şi a comportamentului la bărbaţi
d) [x] rol anabolizant în dezvoltarea scheletului şi a muşchilor
e) [] inhibă spermatogeneza
161. Hormonii ovarieni (estrogenii şi progesterona):
a) [ ] se produc numai în ovare

b) [x] în cantităţi reduse se sintetizează în testiculi, adrenale, ficat, piele
c) [x] în timpul gestaţiei se produc şi în unitatea feto-placentară
d) [x ] estrogenii circulă în plasmă legaţi de proteine transportatoare specifice
e) [x] progesterona este intermediarul comun în biosinteza hormonilor steroizi
162. Hormonii estrogeni - catabolism:
a) [x] se petrece în ficat

b) [] se petrece doar în rinichi
c) [] se petrece în intestin
d) [ x] principalul catabolit este estriolul
e) [ x] estriolul se conjugă cu forma activă a acidului glucuronic sau sulfuric şi se elimină prin bilă şi urină
163. Efectele metabolice ale estrogenilor:

a) [x] induc sinteza ARNm şi producerea proteinelor specifice în celulele organelor ţintă (organele sferei genitale,
glandelor mamare, cartilajului laringelui, cartilajului epifizar al oaselor tubulare etc.)
b) [ ] sunt inductori ai enzimelor gluconeogenezei
c) [ ] stimulează acumularea lipidelor în ficat şi ţesutul adipos
d) [ ] inhibă eliminarea biliară a colesterolului
e) [x] stimulează sinteza colagenului şi depozitarea calciului şi fosfaţilor în epifizele oaselor
164. Efectele fiziologice ale estrogenilor:

a) [x] dezvoltarea organelor genitale feminine
b) [x] dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine
c) [ ] inhibarea modificărilor ploriferative ale endometriului
d) [ ] inhibarea contracţiilor uterului în faza foliculară a ciclului ovarian
e) [x] asigură desfăşurarea sarcinii, a procesului de naştere şi lactaţia
LIPIDE
1. Lipidele sunt:
a) [ ] substanţe organice solubile în apă
b) [ ] substanţe neorganice solubile în apă
c) [x]substanţe organice solubile în solvenţi organici
d) [] omogene după structură
e) [x] substanţe organice insolubile în apă
2. Funcţiile lipidelor:
a) [ x] energetică
b) [ x] izolatoare
c) [ ] catalitică
d) [x] structurală
e) [ ] contractilă
3. Clasificarea structurală a lipidelor:

a) [] protoplasmatice
b) [] de rezervă
c) [x] saponifiabile
d) [] neutre
e) [ x] nesaponifiabile
4. După rolul biologic lipidele se clasifică în:

a) [x] structurale
b) [x] de rezervă
c) [] saponifiabile
d) [] neutre
e) [ ] nesaponifiabile
5. După proprietăţile fizico-chimice lipidele se clasifică în:

a) [x] amfifile
b) [] esenţiale
c) [] saponifiabile
d) [x] neutre
e) [ ] nesaponifiabile
6. În celulele şi ţesuturile omului predomină următorii acizi graşi:

a) [ ] caprinic
b) [ ] caproic
c) [x ] oleic
d) [x] palmitic
e) [x] stearic
7. Pentru organismul uman sunt esenţiali următorii acizi graşi:

a) [ ] lignoсeric
b) [ ] oleic
c) [ ] palmitoleic
d) [x] linolenic
e) [x] linoleic
8. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică temperatură de topire?
a) [ ] stearic (С18)
b) [x] arahidonic (С20:4)
c) [] nervonic (С24:1)
d) [ ] palmitic (С16)
e) [] oleic (С18:1)
9. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică temperatură de topire?
a) [ ] lignoceric(C24)
b) [ ] miristic (C14)
c) [x] butiric (C4)
d) [] caprilic (C8)
e) [ ] lauric (C12)
10. Acilglicerolii:
a) [] sunt constituenţi ai membranelor biologice
b) [x ] sunt esterii glicerolului şi ai acizilor graşi
c) [x ] reprezintă o formă de stocare a energiei
d) [ ] sunt mai grei decât apa şi se dezolvă în ea
e) [ ] sunt derivaţi ai acidului fosfatidic
11. Glicerofosfolipidele:
a) [] sunt insolubile în solvenţi organici
b) [ ] sunt esterii glicerolului şi ai acizilor grşi
c) [x ] sunt derivaţi ai acidului fosfatidic
d) [ ] reprezintă o formă de stocare a energiei
e) [x] sunt componentele membranelor biologice
12. Lecitinele şi cefalinele:

a) [x] sunt derivaţi ai acidului fosfatidic
b) [x] sunt lipide structurale
c) [ ] sunt derivaţi ai sfingozinei
d) [] sunt grasimi neutre
e) [x] fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele cu generarea acidului fosfatidic
13. Fosfatidilcholina:
a) [ ] se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare
b) [ ] capătul polar posedă sarcină negativă
c) [ ] se mai numesc şi cefaline
d) [ x] sunt componente principale ale surfactantului pulmonar
e) [x] rezultă prin metilarea cefalinelor
14. Fosfatidiletanolamina:
a) [ ] reprezintă o formă de depozitare a energiei
b) [ ] conţine sfingozina
c) [ ] conţine ceramida
d) [ ] se mai numeşte şi lecitină
e) [x] se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare
15. 446) Fosfatidilcholina şi fosfatidiletanolamina:

a) [ ] sunt reprezentanţi ai ceridelor
b) [x] sunt componenţii principali ai membranelor celulare
c) [ ] prezintă o rezervă de energie
d) [x] sunt derivaţi ai acidului fosfatidic
e) [ ] se deosebesc după sarcina electrică
16. Care din compuşii de mai jos au caracter acid?

a) [ ] lecitinele
b) [ ] cefalinele
c) [x] fosfatidilserina
d) [ ] trigliceridele
e) [ ] cerebrozidele
17. Fosfolipazele:
a) [ ] fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele până la acid fosfatidic şi acid gras
b) [ ] fosfolipaza A1 hidrolizează fosfolipidele cu generarea lizolecitinelor
c) [x] fosfolipazele D şi C scindează fosfatidiletanolamina în diacilglicerol, acid fosforic şi etanolamină
d) [x] ] fosfolipaza A2 hidrolizează fosfolipidele cu generarea de lizofosfatidă şi acid gras
e) [] sub acţiunea fosfolipazei D se eliberează 2 resturi de acizi graşi
18. Cardiolipina:
a) [ ] prezintă un lipid ce conţine azot
b) [x] conţine 2 resturi de fosfatidil legate prin glicerol
c) [x] este componentă a membranei interne mitocondriale
d) [] conţine colină
e) [ ] este un lipid de rezervă
19. Sfingomielinele conţin:

a) [ ] sfingozină, acid gras, glucoză, acid fosforic
b) [ ] etanolamină, acid gras, ceramidă, acid fosforic
c) [ ] polialcool ciclic, ceramida
d) [x] ceramidă, acid fosforic, colină
e) [ ] acid fosfatidic, cholină, glicerol
20. Sfingozina:
a) [ ] este un aminoalcool dihidroxilic saturat
b) [x ] e component al sfingomielinei
c) [ x] este constituent al glicolipidelor
d) [] este baza structurală a glicerofosfolipidelor
e) [ ] nu intră în structura ceramidei
21. Cerebrozidele:
a) [x] se află în cantităţi mari în substanţa albă a creierului
b) [] nu conţine sfingozină
c) [x] rezultă din unirea ceramidei cu beta-galactoza sau beta-glucoza
d) [] conţin oligozaharide
e) [ x] din ele se formează sulfatidele
22. Gangliozidele:
a) [ ] conţin câteva resturi de glicerol
b) [x] conţin acid N-acetilneuraminic (NANA)
c) [ ] oligozaharidul este prezentat numai de glucoza
d) [ ] conţin şi resturi sulfat legate de galactoză
e) [ ] se conţin pe suprafaţa internă a membranelor
23. Gangliozidul conţine in structura sa:

a) [ ] acid N-acetilneuraminic (NANA), hexoze, acid fosforic, ceramidă
b) [ ] acid sialic, etanolamină, acid gras
c) [ ] glicerol, acid fosfatidic, NANA
d) [x] NANA, oligozaharid, sfingozină, acid gras
e) [ ] fosforilserină, NANA, sulfat, hexoze
24. Glicolipidele:
a) [x] reprezintă ceramida legată de mono- sau oligozaharide
b) [x ] gangliozidele conţin unul sau mai multe resturi de acid sialic
c) [ ] gangliozidele sunt glicerofosfolipide
d) [ ] gangliozidele conţin acid fosfatidic
e) [] gangliozidele conţin cardiolipină, acid N-acetilneuraminic
25. Care din compuşii de mai jos conţin fosfor:

a) [x] cardiolipina
b) [ ] sulfatidele
c) [ ] gangliozidele
d) [ ] cerebrozidele
e) [ ] ceramida
26. Colesterolul:
a) [x] este derivat al ciclopentanperhidrofenantrenului
b) [x ] posedă o grupă hidroxil în ciclul A la C3
c) [ x] posedă o legătură dublă în ciclul B la C5
d) [ ] posedă o legătură dublă în ciclul A la C3
e) [ ] catena laterală se finisează cu gruparea carboxil
27. Acizii biliari:

a) [x] sunt derivaţi ai colesterolului
b) [ ] constau din 28 atomi de carbon
c) [ ] se conjugă în ficat cu bilirubina
d) [x] sunt compuşi polari
e) [x] participă la emulsionarea grasimilor
28. Metabolismul acizilor biliari:

a) [x ] se sintetizează în ficat din colesterol
b) [] se conjugă cu acidul glucuronic şi ionul sulfat în formele lor active
c) [x] se conjugă cu taurina în raţia alimentară bogată în proteine
d) [x] se conjugă cu glicina în raţia alimentară bogată în glucide
e) [ ] acizii biliari se excretă în bilă numai în formă liberă
29. Componentele lipidice ale membranelor celulare sunt:

a) [ ] glicolipidele, triacilglicerolii, esterii colesterolului
b) [ ] prostaglandinele, acizii graşi liberi, ceridele
c) [x] fosfogliceridele, sfingomielinele, gangliozidele, cerebrozidele şi colesterolul
d) [ ] glicolipidele, fosfolipidele, esterii colesterolului
e) [ ] ceridele, sulfatidele, acizii graşi liberi
30. Funcţiile membranelor biologice(1) şi componenta structurală, responsabilă de această funcţie (2):
a) [] receptoare de fosfolipide
b) [x] metabolică de proteine
c) [] permeabilitatea de triacilgliceroli
d) [x] compartimentalizarea de lipidele protoplasmatice
e) [ ] generarea mesagerilor secunzi de gangliozide
31. Caracteristicile principale ale membranei:

a) [] simetria
b) [x ] fluiditatea
c) [x ] asimetria
d) [ ] imobilitatea componentelor
e) [ ] monostratul lipidic
32. Membranele biologice sunt stabilizate de:

a) [x] interacţiuni hidrofobe
b) [x] forţele Van-der-Waals
c) [x] legături de hidrogen
d) [ ] legături peptidice
e) [ ] legături disulfidice
33. Proteinele membranelor biologice:

a) [x] pot fi superficiale, semiintegrale sau integrale
b) [x ] formează legături atât cu lipidele, cât şi cu glucidele membranare
c) [] posedă numai capacitate de mişcare laterală
d) [ x] îndeplinesc funcţiile de transport transmembranar, recepţie, comunicare intercelulară, antigenică
e) [] sunt precursori ai mesagerilor secunzi hormonali:AMPc; GMPc, Ca 2+
34. Glucidele membranelor biologice sunt:

a) [x] prezentate masiv pe suprafeţele ce nu contactează cu citoplasma
b) [x ] fixate covalent de lipide sau proteine
c) [] aranjate izolat fără a forma catene oligo- sau polizaharidice
d) [ ] responsabile de permeabilitatea membranei
e) [x] responsabile de identificarea intercelulară
35. Lipidele sunt componente indispensabile ale raţiei alimentare, deoarece:

a) [x] asigură aprovizionarea cu acizi graşi nesaturaţi esenţiali
b) [ x] asigură absorbţia vitaminelor liposolubile
c) [ ] servesc ca sursă de substanţe proteice
d) [ ] participă la sinteza nucleotidelor
e) [ ] sunt sursă de intermediari pentru sinteza bilirubinei
36. Digestia lipidelor alimentare la adulţi:

a) [] are loc în stomac
b) [ x] are loc în duoden
c) [ ] enzimele lipolitice sunt de origine biliară
d) [ ] bila şi sucul pancreatic conţin fosfaţi ce neutralizează HCl al sucului gastric
e) [x ] se digeră doar lipidele emulsionate
37. Scindarea completă a triacilgliceridelor în tractul gastro-intestinal necesită:

a) [x] lipazele pancreatică şi intestinală
b) [ ] lipoproteinlipaza
c) [ ] fosfolipazele A2, B, C, D
d) [ ] lipaza gastrică
e) [ ] colesterolesteraza
38. Acţiunea enzimelor lipolitice din tractul gastro-intestinal:

a) [x] fosfolipazele (A1, A2, C, D) scindează fosfogliceridele
b) [ ] colesterolesteraza scindează colesterolul liber
c) [ ] ceramidaza scindează sfingozina
d) [ ] lipaza gastrică este activă la adulţi
e) [ ] lipaza pancreatică scindează restul acil din poziţia beta a trigliceridelor .
39. Activarea fosfolipazelor în tractul gastro-intestinal are loc prin:
a) [ ] fosforilare
b) [ ] defosforilare
c) [ ] conjugarea cu activatorul
d) [ ] interactiunea cu coenzima
e) [x] proteoliza limitata sub actiunea tripsinei
40. Hidroliza lipidelor alimentare duce la formarea:

a) [x] monogliceridelor
b) [x] acidului fosforic
c) [ ] numai a acizilor graşi cu catenă mică
d) [ ] numai a acizilor graşi cu catenă lungă
e) [ ] bazelor azotate
41. Sub ce formă se absorb componentele lipidice în tractul gastro-intestinal:

a) [ x] acizii graşi cu catenă scurtă şi glicerolul – prin difuzie simulă
b) [ ] acizii graşi cu catenă lungă şi 2-monogliceridele – prin transport activ
c) [x] acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul – prin difuzie micelară
d) [ ] acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul – prin difuzie facilitată
e) [ ] acidul fosfatidic – prin transport pasiv
42. Referitor la micelele lipidice şi difuzia micelară sunt corecte afirmatiile:

a) [ ] se absorb numai în duoden
b) [x] conţin acizi graşi cu catenă lungă, monogliceride şi colesterol
c) [x] se absorb în spatiile intervilozitare la nivelul jejunului
d) [ ] conţin glicerol, acizi graşi cu catenă mică
e) [ ] sunt secretate în sistemul capilar al enterocitelor
43. Formele în care se absorb produsele digestiei lipidelor:

a) [ ] glicerolul - fosforilat
b) [ ] acizii graşi cu catenă mică - în formă activă
c) [x] acizii graşi cu catenă mare - prin difuzie micelară
d) [x] acidul fosforic - în formă de săruri de Na+ sau K+
e) [x] monogliceridele - prin difuzie micelară
44. Soarta produselor digestiei lipidelor absorbite în intestin:

a) [ ] sunt eliminate în sînge în sistemul venei porta
b) [ ] sunt eliminate în sînge la nivelul venelor hemoroidale
c) [x] se includ în resinteza lipidelor complexe în enterocite
d) [] se includ în resinteza lipidelor complexe în intestinul gros
e) [x] lipidele resintetizate interacţionează cu apoproteinele şi formează chilomicronii
45. Chilomicronii:
a) [] se sintetizează în ficat
b) [] se secretă din intestin direct în sînge
c) [ ] apoproteina de bază este apoB100
d) [ ] lipidul predominant este colesterolul
e) [x ] trasportă trigliceridele exogene
46. Catabolismul chilomicronilor:

a) [x ] resturile chilomicronice se supun hidrolizei in hepatocite
b) [ ] lipoproteinlipaza este activată de apoB
c) [ x] sunt hidrolizaţi de lipoproteinlipaza
d) [ x] lipoproteinlipaza este activată de insulina
e) [] sunt hidrolizaţi de trigliceridlipaza hormon sensibilă
47. Hiperchilomicronemia primară (hiperlipoproteinemie tip I) se caracterizează prin:

a) [ ] valori majore de alfa-lipiproteine (HDL)
b) [x] cantităţi mari şi persistente de triacilgliceroli
c) [ ] ateroscleroză pronunţată
d) [x] risc înalt pentru pancreatite
e) [x] depuneri masive de trigliceride in ţesuturi
48. VLDL:
a) [ ] apoproteina principală este apoB48
b) [ ] reprezintă substrat pentru trigliceridlipaza hormon-sensibilă
c) [x] sunt sintetizate în ficat
d) [x] transportă trigliceridele sintetizate în ficat din excesul de glucide
e) [ ] au rol antiaterogen
49. Catabolismul VLDL:

a) [x ] sunt degradate de lipoproteinlipază
b) [ ] prin pierderea de colesterol se transformă în LDL
c) [] insulina inhibă catabolismul VLDL
d) [x] se transformă în plasmă în LDL prin acumulare de colesterol
e) [] sunt degradate de lecitincolesterolacil transferază
50. LDL :
a) [x ] contin apoB100
b) [ x] procentul colesterolului atinge cota de 45%
c) [ ] se formează în plasmă din chilomicroni
d) [] se sintetizează în ficat
e) [x] transportă colesterolul spre tesuturi
51. Catabolismul LDL :

a) [] se catabolizează numai în enterocite
b) [ x] are loc prin intermediul receptorilor B,E
c) [x ] colesterolul furnizat celulelorde LDL inhibă sinteza endogenă de colesterol
d) [] colesterolul furnizat celulelor de LDL activează sinteza receptorilor B,E
e) [ ] activează enzima beta-hidroxi beta-metilglutaril-CoA reductaza
52. Hipercolesterolemia primară (hiperlipoproteidemia tipul II) se caracterizează prin:

a) [ ] niveluri majore de HDL circulant
b) [x] conţinut crescut de LDL plasmatic
c) [x] activarea beta-hidroxi-beta-metil-glutaril-CoA reductazei
d) [ ] risc înalt pentru pancreatite
e) [x] ateroscleroză pronunţată.
53. HDL:
a) [x ] sunt sintetizate ăi secretate de hepatocite şi enterocite
b) [x ] lecitincolesterolacil transferaza transformă HDL discoidale in mature
c) [] transportă colesterolul spre tesuturile extrahepatice
d) [] sunt lipoproteine proaterogene
e) [ ] subiecţii cu HDL majorat prezintă un risc aterogen înalt
54. Lipoproteinlipaza:
a) [ ] este o enzimă intracelulară
b) [ ] este activată de apoproteina B100
c) [ ] substratul ei este colesterolul esterificat
d) [x] apoproteina CII este activatorul enzimei
e) [ ] lipseşte în ţesutul adipos
55. LCAT (lecitincolesterolacil transferaza):

a) [] scindează trigliceridele
b) [x] este asociată cu HDL
c) [ ] în reacţia catalizată de LCAT se formează lizolecitină şi colesterol liber
d) [x] favorizează formarea HDL
e) [x] insuficienţa LCAT micsorează conţinutul esterilor de colesterol în HDL
56. Activarea acizilor graşi (AG) (beta-oxidarea acizilor graşi):

a) [ ] carnitina + ATP + AG → acilcarnitina + ADP
b) [ ] AG + ATP + biotina → acil-AMP + biotin-P
c) [x] AG + ATP + HS-CoA → acil-CoA + AMP + PP
d) [] AG + ATP + HSCOA + H2O → acil-AMP + HSCoA + AMP +2P
e) [ ] coenzima Q + ATP + AG → acil-CoQ +AMP + 2P
57. Activarea acizilor graşi (AG) (beta-oxidarea acizilor graşi):

a) [ x] este prima etapă a oxidării AG în ţesuturi
b) [ ] se petrece în mitocondrii
c) [ ] reacţia este catalizată de acetil-CoA carboxilază
d) [x] reacţia este catalizată de acil-CoA sintetaza
e) [] activarea este o reacţie reversibila
58. Transportul acizilor graşi (AG) din citoplasmă în mitocondrii în procesul beta-oxidării:
a) [ ] necesită energie
b) [x] în proces participă carnitin-acil-transferazele I şi II
c) [x] sistemul-navetă transportă numai AG activaţi
d) [ ] AG pot fi transportaţi numai în stare liberă
e) [x] AG sunt transportaţi în formă de acil-carnitină
59. Structura (CH)3N+-CH2 -CHOH-CH2 -COO- corespunde:

a) [ ] ornitinei
b) [ ] putrescinei
c) [ ] sfingozinei
d) [] colinei
e) [x] carnitinei
60. Beta-oxidarea acizilor graşi (AG):

a) [x] se desfasoară în matricea mitocondriilor
b) [ ] se oxidează AG liberi
c) [ ] se desfasoară in citozol
d) [x] constă în scindarea completă a acil-CoA până la acetil-CoA
e) [ ] acetil-CoA este produsul final de oxidare a acizilor graşi
61. Spirala Lynen (beta-oxidarea) implică desfasurarea unei succesiuni de 4 reacţii. Ordinea lor corectă
este:
a) [ ] hidratare, oxidare, dehidratare, clivare
b) [ ] oxidare, dehidratare, reducere, clivare
c) [ ] aditie, oxidare, reducere, hidratare
d) [x] dehidrogenare, hidratare, dehidrogenare, clivare
e) [ ] dehidrogenare, hidratare, reducere, clivare
62. Transformarea acil-CoA (prima reacţie a beta-oxidarii acizilor graşi):

a) [ ] are loc decarboxilarea substratului
b) [ ] are loc hidratarea substratului
c) [] este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza NAD+-dependentă
d) [x ] este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza FAD-dependentă
e) [ ] are loc dehidratarea substratului
63. Produşii dehidrogenării acil-CoA ( primei reactii a beta-oxidării acizilor graşi) sunt:
a) [ ] acil-CoA + NADH + H+
b) [x] enoil-CoA + FADH2
c) [ ] cetoacil-CoA + FADH2
d) [ ] hidroxiacil-CoA + NADPH + H+
e) [ ] enoil-CoA + NADH + H+
64. A doua reacţie a beta-oxidării acizilor graşi:

a) [ ] este o dehidratare
b) [ ] este o dehidrogenare
c) [x ] este catalizată de enzima enoil-CoA hidrataza
d) [] este catalizată de enzima acil-CoA hidrataza
e) [ x] produsul reacţiei este beta-hidroxiacil-CoA
65. Produsul reacţiei a doua a beta-oxidării acizilor graşi:

a)[ ] enoil-CoA + H2O
b) [ ] beta-hidroxiacil-CoA + NADH + H+
c) [x] beta-hidroxiacil-CoA
d) [ ] acil-CoA + NADH + H+
e) [ ] cetoacil-CoA
66. A treia reacţie a beta-oxidării acizilor graşi este:

a) [ ] hidratarea beta-cetoacil-CoA
b) [ ] dehidratarea beta-hidroxiacil-CoA
c) [ ] reducerea beta-cetoacil-CoA
d) [ ] decarboxilarea acil-CoA
e) [x] dehidrogenarea beta-hidroxiacil-CoA
67. Produşii reacţiei a 3-a a beta-oxidării şi enzima ce catalizează această reacţie:

a) [ ] beta-hidroxiacil-CoA + NADH betahidroxiacil-CoA dehidrogenaza
b) [ ] trans-enoil-CoA + H2O transacilaza
c) [x] beta-cetoacil-CoA + NADH + H+ hidroxiacil-CoA dehidrogenaza
d) [ ] beta-oxoacil-CoA + FADH2, hidroxiacil-CoA dehidrogenaza
e) [ ] tioacil-CoA + NADH + H+ tioesteraza
68. Selectaţi a 4-a reacţie a beta-oxidării şi enzima ce catalizează această reacţie:

a) [ ] hidroliza cetoacil-CoA cetoacil hidrolaza
b) [ ] hidratarea cetoacil-CoA cetoacil hidrataza
c) [ ] dehidratara cetoacil-CoA cetoacil dehidrataza
d) [x] scindarea cetoacil-CoA tiolaza
e) [ ] oxidarea cetoacil-CoA cetoacil oxidaza
69. În rezultatul unei spire de beta-oxidare, acizii graşi suferă urmatoarele modificări:
a) [ x] se oxidează
b) [] se reduc
c) [ ] se scurtează cu 4 atomi de carbon
d) [x] se scurtează cu 2 atomi de carbon
e) [x] se formează o moleculă de acetil-CoA
70. Câte spire parcurge (1), câte molecule de acetil-CoA (2) şi câte molecule de ATP (3) se formează la
oxidarea completă a acidului palmitic (C16):
a) [ ] 6 8 131
b) [] 6 7 114
c) [x] 7 8 130
d) [ ] 5 6 121
e) [ ] 8 9 143
71. Utilizarea acetil-CoA:

a) [x] se oxidează în ciclul Krebs
b) [ ] se utilizează pentru sinteza aminoacizilor
c) [x] se utilizează pentru sinteza acizior graşi
d) [ ] se include in gluconeogeneză
e) [x] se utilezează in cetogeneză
72. Beta-oxidarea acizilor graşi în peroxizomi:

a) [ ] generează mai multe molecule de ATP
b) [x] este amplificată in diabet
c) [x] este caracteristică pentru acizii graşi cu catenă lungă
d) [x] enzima ce catalizează prima reacţie este oxidaza
e) [ ] aspirina inhibă beta-oxidarea peroxizomala
73. Oxidarea acizilor graşi polinesaturaţi necesită:

a) [x] prezenţa cis-Δ3-trans-Δ2-enoil-CoA-izomerazei
b) [ ] o moleculă de HSCoA suplimentara
c) [x] prezenţa trans-Δ2-cis-Δ4-dienoil-CoA-reductazei
d) epimerazei ce modifică configuraţia grupei OH
e) [ ] o moleculă de NAD+ suplimentară
f) [ ] randamentul energetic este acelaşi ca şi la oxidarea acizilor graşi saturaţi
74. Oxidarea acizilor graşi cu numar impar de atomi de carbon:

a) [x] în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţine o molecuă de propionil-CoA şi una de acetil-CoA
b) [x] oxidarea completă a propionil-CoA necesită vitaminele H şi B12
c) [ ] propionil-CoA se include direct în ciclul Krebs
d) [x] oxidarea completă a propionil-CoA necesită CO2, ATP, Mg2+
e) [ x] propionil-CoA se include în ciclul Krebs în formă de succinil-CoA
75. Corpii cetonici sunt urmatorii compuşi:

a) [ ] acetona, acidul acetic, acidul beta-hidroxibutiric
b) [ ] acidul acetoacetic, acidul valerianic, acidul lactic
c) [ ] acidul beta-hidroxibutiric, acidul piruvic, acidul malic
d) [x] acetona, acidul acetoacetic, acidul beta-hidroxibutiric
e) [ ] acidul beta-aminobutiric, acidul fumaric, acidul acetic
76. Referitor la compusul CH3-CO-CH2-COOH sunt corecte afirmaţiile:

a) [x ] este un corp cetonic
b) [x] formula prezintă acidul acetoacetic
c) [ ] se utilizează in ficat
d) [ ] se sintetizează în ţesuturile extrahepatice
e) [ ] concentraţia sangvină a compusului este micşorată în diabetul zaharat
77. Beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA poate fi utilizat pentru:

a) [x] sinteza corpilor cetonici
b) [ ] sinteza aminoacizilor
c) [ ] beta-oxidare
d) [x] sinteza colesterolului
e) [ ] sinteza glucozei
78. Utilizarea corpilor cetonici în ţesuturi

a) [ ] sunt utilizaţi doar de ficat
b) [x] sunt utilizaţi efectiv de miocard, muşchii scheletici ca sursă de energie
c) [x] necesită prezenţa oxaloacetatului
d) [ ] pot fi convertiţi in piruvat, apoi in glucoza
e) [x] acumularea lor conduce la cetoacidoza
79. Beta-hidroxi-beta-metil-glutaril-CoA:
a) [x] se sintetizează din 3 molecule de acetil-CoA
b) [x] sub acţiunea liazei din acest compus se obţine acetoacetatul
c) [ ] se sintetizează din acetoacetat
d) [ ] hidroximetilglutaril-CoA-reductaza conduce la formarea lui
e) [x] este intermediar în sinteza colesterolului
80. Afirmaţii corecte referitor la corpii cetonici:

a) [x] în inaniţie prelungită creierul utilizează corpi cetonici
b) [ ] nivelul corpilor cetonici se măreşte în fenilcetonurie
c) [ ] concentraţia corpilor cetonici este scazută în diabetul zaharat insulino-dependent
d) [x] în inaniţie corpii cetonici sunt combustibil excelent pentru miocard
e) [ ] concentraţia corpilor cetonici este scazută în boala Hartnup
81. Cetonemia:
a) [x] poate apărea în inaniţie
b) [ ] poate fi generată de o dietă săracă in lipide
c) [ ] este determinată de o raţie bogată în glucide
d) [x] este cauzată de sinteza sporită a corpilor cetonici în ficat
e) [ ] este determinată de utilizarea intensă a corpilor cetonici în ţesuturi
82. Referitor la acetoacetat sunt corecte afirmaţiile:

a) [x] spontan prin decarboxilare generează acetona
b) [x] poate fi redus la beta-hidroxibutirat
c) [ ] se sintetizează din malonil-CoA
d) [ ] sinteza lui are loc in citozol
e) [ ] se utilizează ca substrat energetic în ficat
83. Deosebirile dintre oxidarea şi biosinteza acizilor graşi:

a) [ ] sinteza acizilor graşi are loc în mitocondrii, iar oxidarea – în citozol
b) [x] la sinteza acizilor graşi intermediarii sunt legaţi de ACP, iar la oxidare – cu HSCoA
c) [x] la oxidare se utilizează NAD+ şi FAD, la sinteză – NADPH
d) [ ] enzimele beta-oxidării sunt asociate în complex polienzimatic, iar enzimele sintezei – nu
e) [x] la sinteză participă restul malonil, iar la beta-oxidare – nu
84. Biosinteza acizilor graşi:

a) [ ] are loc in mitocondrii
b) [x] enzimele sintezei sunt organizate în complexe polienzimatice
c) [ ] enzimele nu sunt predispuse la asociere
d) [x] în reacţiile de oxido-reducere participă NADPH
e) [ ] ca donator de H se utilizează NADH
85. Biosinteza acizilor graşi:

a) [x] intermediarii sintezei sunt legaţi la gruparea SH a ACP
b) [x] enzimele formează complexul acid gras-sintaza
c) [x] donator activ de unităţi carbonice este restul malonil
d) [ ] ca donator de unităţi carbonice serveste acetil-CoA
e) [ ] sinteza se petrece exclusiv în absenţa CO2
86. Indicaţi compusul iniţial în sinteza acizilor graşi (1) şi forma sa de transport din mitocondrie în citozol
(2):
a) [ ] butiril-CoA citrat
b) [ ] hidroxibutirat carnitină
c) [ ] acidul fumaric oxaloacetat
d) [ ] acetil-CoA aspartat
e) [x] acetil-CoA citrat
87. Transportul acetil-CoA din mitocondrie în citozol (biosinteza acizilor graşi):

a) [ ] transportul este activ
b) [x] este realizat de sistemul-navetă al citratului
c) [ ] pentru transport se utilizează GTP
d) [x] este însoţit de generarea NADPH necesar pentru biosinteza acizilor graşi
e) [ ] la transport participă enzima acetil-CoA carboxilaza
88. Enzimele implicate în transportul acetil-CoA din mitocondrie în citozol (biosinteza acizilor graşi):
a) [ ] piruvat dehidrogenaza
b) [x] citratliaza
c) [x] enzima malica
d) [ ] succinat dehidrogenaza
e) [ ] fumaraza
89. Biosinteza malonil-CoA (sinteza acizilor graşi):

a) [x] este o reacţie de carboxilare a CH3-CO-SCoA
b) [ ] ca coenzimă acetil-CoA carboxilaza utilizează vitamina B6
c) [x] carboxilarea necesită ATP şi biotină
d) [x] în coenzimă vitamina H se fixează de gruparea NH2 a lizinei
e) [ ] sinteza necesită 2 molecule de ATP
90. Sintaza acizilor graşi:

a) [ ] este um complex enzimatic cu organizare funcţională
b) [x] catalizează reacţiile sintezei acizilor graşi, cu excepţia formării malonil-CoA
c) [x] conţine proteina purtătoare de acil (ACP)
d) [ ] reprezintă um tetramer enzimatic
e) [ ] conţine două grupări -OH la care se leagă intermediarii biosintezei
91. Activatorul (1) şi inhibitorul (2) acetil-CoA carboxilazei (enzima reglatoare a sintezei acizilor graşi):
a) [ ] ATP ADP
b) [ ] AMP ATP
c) [ ] malonat AMP
d) [ ] acetoacetat citrat
e) [x] citrat palmitoil-CoA
92. Pentru sinteza malonil-CoA se utilizează CO2 marcat cu C14. Malonil-CoA este utilizat în sinteza
acidului palmitic. Care din atomii de C ai acidului palmitic vor fi marcaţi?
a) [ ] toţi atomii impari
b) [ ] numai carbonul carboxilic
c) [ ] toţi atomii pari
d) [ ] numai carbonul metilic terminal
e) [x] nici unul dintre atomii de carbon
93. Care dintre atomii de carbon ai acidului palmitic ar fi C14, dacă pentru sinteza lui sa utilizat acetil-CoA
marcat cu C14 la gruparea metil:
a) [ ] numai carbonul carboxilic
b) [ ] numai carbonul metilic terminal
c) [ ] toti atomii de carbon impari
d) [x] toti atomii de carbon pari
e) [ ] nici unul dintre atomii de carbon
94. Donator de echivalenţi reducători în sinteza acizilor graşi serveste NADPH generat în:
a) [ ] ciclul acizilor tricarboxilici
b) [ ] glicoliză
c) [x] reacţia catalizată de enzima malică
d) [ ] oxidarea acidului glucuronic
e) [x] calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei
95. Biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi:

a) [x] începe cu legarea acetilului şi a malonilului la ACP
b) [ ] ambii radicali se leagă la gruparea –SH a cisteinei
c) [ ] în reacţiile de transfer al resturilor acetil şi malonil se utilizează ATP
d) [x] reacţiile sunt catalizate de aciltransacilaza şi maloniltransacilaza
e) [] reacţiile sunt catalizate de acetil-CoA sintază
96. Reacţia de sinteză a beta-cetoacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi):

a) [x] este reacţia de condesare a acetilului cu malonilul
b) [ ] este reacţia-cheie reglatoare a biosintezei acizilor graşi
c) [ ] este însoţită de consumul unei molecule de CO2
d) [x] este catalizată de enzima beta-cetoacil-ACP sintaza
e) [ ] este catalizată de enzima tiolaza
97. Reacţia de reducere a beta-cetoacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi):

a) [x] ca donator de hidrogeni se utilizează NADPH
b) [ ] beta-cetoacil-ACP este transformat în enoil-ACP
c) [x] beta-cetoacil-ACP este redus la beta-hidroxiacil-ACP
d) [ ] beta-cetoacil-ACP este transformat în acil-ACP
e) [ ] ca donator de hidrogeni se utilizează NADH
98. Enzima (1) şi produsul reacţiei (2) de transformare a beta-hidroxiacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a
acizilor graşi):
a) [ ] beta-hidroxiacil-ACP hidrataza butiril-ACP
b) [ ] beta-hidroxiacil-ACP dehidrogenaza crotonil-ACP
c) [ ] beta-hidroxiacil-ACP reductaza hidroxibutiril-ACP
d) [x] beta-hidroxiacil-ACP dehidrataza trans-enoil-ACP
e) [ ] beta-hidroxiacil-ACP dehidrataza cis-enoil-ACP
99. Enzima (1) şi produşii transformării (2) enoil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi):
a) [ ] enoil-ACP hidrataza butiril-ACP + FAD
b) [ ] enoil-ACP hidrolaza acetoacetil-ACP + FADH2
c) [ ] enoil-ACP reductaza hidroxibutiril-ACP + NADP+
d) [ ] enoil-ACP dehidrataza cetoacil-ACP + NADPH
e) [x] enoil-ACP reductaza acil-ACP + NADP+
100. Prima spiră de sinteză a acizilor graşi saturaţi cu număr par de atomi de carbon:
a) [ ] foloseşte 2 molecule de malonil-ACP
b) [x] utilizează 2 molecule de NADPH
c) [x] finalizează cu formarea butiril-ACP
d) [ ] finalizează cu formarea unui compus alcătuit din 5 atomi de carbon
e) [x] forţa motrice a procesului este eliminarea CO2
101. Sinteza unei molecule de acid palmitic necesită:

a) [ ] 8 acetil-CoA + 7ATP + malonil-CoA
b) [ ] 7acetil-CoA + 7ATP + 7CO2 + 7H+
c) [ ] 8acetil-CoA + 7 NADPH + 7H+ + 7CO2
d) [ ] 8acetil-CoA + 14 NADPH + 7H+
e) [x] acetil-ACP + 14 NADPH + 14H+ + 7malonil-ACP
102. Elongarea acizilor graşi (sinteza acizilor graşi cu catenă mai mare de C16):
a) [ ] are loc prin scurtarea acizilor graşi de origine alimentară
b) [ ] nu este posibilă în organismul uman
c) [x] are loc in reticulul endoplasmatic
d) [x] sursa unităţilor dicarbonice este malonil-CoA
e) [x] unităţile dicarbonice se ataşază la capatul carboxilic al acidului gras
103. Sinteza acizilor graşi monoenici:

a) [ ] nu este posibilă în organismul uman
b) [ ] are loc prin saturarea acizilor graşi polienici
c) [x] se realizează prin desaturarea acizilor graşi saturaţi
d) [ ] reacţia este catalizată de reductază şi necesită NADH
e) [x] reacţia este catalizată de monooxigenaza microzomală şi necesită NADPH şi O2
104. Acizii graşi polienici:

a) [ ] acidul linoleic şi linolenic se sintetizează în organismul uman prin desaturarea acidului oleic
b) [ ] legăturile duble se întroduc între atomul C9 şi capătul metilic terminal
c) [x] acidul arahidonic se obţine prin desaturarea, elongarea şi desaturarea succesivă a acidului linoleic
d) [ ] toţi acizii graşi polienici se sintetizează în organismul uman
e) [x] în cantităţi mari îi primim cu uleiurile vegetale
105. Biosinteza triacilglicerolilor:

a) [ ] are loc exclusiv în ţesutul adipos
b) [ ] se intensifică în inaniţie
c) [ ] se amplifică în diabetul zaharat tipul I
d) [x] este activată de insulină
e) [x] depozitarea trigliceridelor în ţesutul adipos este nelimitată
106. Biosinteza triacilglicerolilor:

a) [ ] se produce din glicerol şi acizi graşi liberi
b) [x] substraturile necesită să fie activate la glicerol-3-fosfat şi acil-CoA
c) [ ] în sintă se utilizează acizii graşi liberi şi glicerol-3-fosfat
d) [ ] constă în ataşarea concomitentă a resturilor acil la grupările –OH ale glicerolului
e) [x] acidul fosfatidic este intermediar în sinteza trigliceridelor
107. Glicerol-3-fosfatul se formează:

a) [ ] prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol fosforilaza
b) [x] prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol kinaza
c) [x] prin reducerea dihidroxiaceton-fosfatului
d) [ ] prin reducerea gliceraldehid-3-fosfatului
e) [ ] în ţesutul adipos – se obţine exclusiv prin fosforilarea glicerolului
108. În procesul de biosinteză a tracilglicerolilor acidul fosfatidic:

a) [ ] se acilează sub acţiunea transacilazei şi se transformă în triglicerid
b) [ ] se fosforilează sub acţiunea kinazei şi se transformă în lecitină
c) [x] se hidrolizează sub acţiunea fosfatazei şi se transformă în diglicerid
d) [ ] se esterifică sub acţiunea esterazei şi se transformă in diacilglicerol
e) [ ] pierde acidul gras din poziţia II şi se transformă în lizolecitina
109. Intermediarul comun in sinteza trigliceridelor şi a fosfatidelor:

a) [ ] monoglicerid
b) [ ] UDP-diglicerid
c) [x] acidul fosfatidic
d) [ ] CDP-diglicerid
e) [ ] acidul fosforic
110. Direcţionarea acidului fosfatidic spre sinteza trigliceridelor sau a fosfatidelor este determinată de:
a) [ ] aportul alimentar de trigliceride şi fosfolipide
b) [x] prezenţa substanţelor lipotrope
c) [x] starea funcţională a ficatului
d) [ ] prezenţa acidului fosforic
e) [ ] prezenţa glicerolului
111. Substanţele lipotrope:

a) [ ] glicerolul, acizii graşi saturaţi
b) [x ] colina, metionina, inozitolul
c) [x] vitaminele B6, B12, acidul folic
d) [ ] vitaminele liposolubile
e) [ ] favorizează sinteza trigliceridelor în ţesutul adipos şi în ficat
112. Nucleotidele cu rol specific în sinteza lipidelor sunt:

a) [ ] adenilice
b) [ ] timidilice
c) [x] citidilice
d) [ ] guanidilice
e) [x] uridilice
113. 567) Sursa de grupare metil pentru sinteza de novo a fosfatidilcolinei:

a) [ ] serina
b) [ ] cisteina
c) [x] S-adenozilmetionina
d) [ ] S-adenozilhomocisteina
e) [ ] tetrahidrofolatul
114. 567) Sinteza fosfogliceridelor:

a) [x] se poate realiza de novo din acid fosfatidic şi serină
b) [x] se poate realiza din produse gata (calea de rezervă)
c) [ ] ca activator al intermediarilor sintezei de novo serveşte ATP-ul
d) [ ] ca activator al intermediarilor căii de rezervă serveşte GTP-ul
e) [x] ca activator al intermediarilor ambelor căi serveşte CTP-ul
115. Sinteza de novo a fosfogliceridelor:

a) [ ] serina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilserină
b) [ ] iniţial serina se activează, formând CDP-serină
c) [ ] ulterior CDP-serina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilserină
d) [x] iniţial acidul fosfatidic se activează, formând CDP-diglicerid
e) [x] ulterior CDP-digliceridul interacţionează cu serina, formând fosfatidilserină
116. Sinteza fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină (sinteza de novo a fosfogliceridelor):

a) [ ] fosfatidiletanolamina se obţine prin transmetilarea fosfatidilserinei
b) [ ] fosfatidiletanolamina se obţine prin carboxilarea fosfatidilserinei
c) [x] fosfatidiletanolamina se obţine prin decarboxilarea fosfatidilserinei
d) [x] ca cofactor serveşte vitamina B6
e) [ ]ca cofactor serveşte biotina
117. Sinteza fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină (sinteza de novo a fosfogliceridelor):

a) [x] fosfatidilcolina se obţine prin transmetilarea fosfatidiletanolaminei
b) [ ] fosfatidilcolina se obţine prin carboxilarea fosfatidiletanolaminei
c) [ ] fosfatidilcolina se obţine prin decarboxilarea fosfatidiletanolaminei
d) [ ] ca cofactor serveşte vitamina B6
e) [x] în reacţie participă S-adenozilmetionina
118. Sinteza fosfatidilcolinei din produse gata (calea de rezervă):

a) [ ] colina interacţionează direct cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilcolina
b) [x] iniţial colina se activează, formând CDP-colină
c) [ ] ulterior CDP-colina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilcolină
d) [x] ulterior CDP-colina interacţionează cu digliceridul, formând fosfatidilcolină
e) [ ] ulterior CDP-colina interacţionează cu trigliceridul, formând fosfatidilcolină
119. Sinteza fosfatidiletanolaminei din produse gata (calea de rezervă):

a) [ ] etanolamina interacţionează direct cu acidul fosfatidic, formând fosfatidiletanolamină
b) [x] iniţial etanolamina se activează, formând CDP-etanolamină
c) [ ] ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidiletanolamină
d) [ ] ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu trigliceridul, formând fosfatidiletanolamină
e) [x] ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu digliceridul, formând fosfatidiletanolamină
120. Fosfatidilinozitolii:
a) [ ] sunt precursorii vitaminelor liposolubile
b) [x] sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitolfosfaţi şi diacilgliceroli
c) [ ] sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitolfosfaţi şi triacilgliceroli
d) [ ] inozitolul este un compus azotat şi poate fi fosforilat
e) [x] inozitolul este un polialcool ciclic şi poate fi fosforilat
121. Precursorii sfingozinei sunt:

a) [ ] fosforilcholina
b) [ ] asparagina
c) [x] serina
d) [ ] stearoil-CoA
e) [x] palmitoil-CoA
122. Sfingozina:
a) [ ] este componentă a triacilglicerolilor
b) [ ] este componentă a fosfogliceridelor
c) [x] este componentă a glicolipidelor
d) [x] este componentă a sfingomielinelor
e) [x] induce apoptoza
123. La sinteza sfingomielinei participa:

a) [x] ceramida
b) [ ] enzima ceramidaza
c) [ ] UTP-colina
d) [ ] acidul fosfatidic
e) [x] CDP-cholina
124. La sinteza cerebrozidlor participă:

a) [ ] acidul fosfatidic
b) [x] ceramida
c) [ ] acizii sialici
d) [ ] CDP-glucoza
e) [x] UDP-galactoza
125. Sulfatidele:
a) [ ] se referă la sfingomieline
b) [ ] se referă la gangliozide
c) [x] se referă la cerebrozide
d) [x] ca sursă de sulfat serveste PAPS (fosfoadenozilfosfosulfatul)
e) [ ] ca sursă de sulfat serveşte sulfatul de kaliu
126. Catabolismul gangliozidelor:

a) [x] degradarea lor este catalizată de enzime lizosomale hidrolitice
b) [ ] la hidroliza gangliozidelor se obţine acid fosfatidic
c) [ ] la scindarea gangliozidelor participă fosfolipazele A2 şi C
d) [x] în urma scindării gangliozidelor se obţin acizi sialici
e) [ ] scindarea lor are loc cu consum de energie
127. Afecţiunea TAY SACHS:

a) [ ] este o glicogenoză
b) [x] este gangliozidoza GM2
c) [x] este cauzată de deficienţa enzimei lizozomale hexozaminidaza
d) [ ] are loc acumularea sfingomielinei în creier
e) [ ] se acumulează glicogen în rinichi
128. Maladia NIEMANN-PICK:

a) [x] este cauzată de defectul genetic al enzimei sfingomielinaza
b) [ ] este cauzată de defectul genetic al enzimei glicogen fosforilaza
c) [ ] are loc acumulare de glicogen în ţesuturi
d) [x] se manifestă clinic prin retard mental;
e) [ ] se manifestă prin hipoglicemie
129. În sinteza gangliozidelor participă:

a) [ ] CDP-glucoza
b) [x] cerebrozida
c) [x] CMP-NANA
d) [ ] CDP-glucoza
e) [ ] acidul fosfatidic
130. Biosinteza colesterolului:

a) [ ] are loc numai în ficat
b) [x] necesită NADPH
c) [x] substrat serveşte acetil-CoA
d) [ ] substraturi servesc succinil-CoA şi glicina
e) [ ] viteza sintezei nu depinde de aportul alimentar de colesterol
131. Reacţia limitanta în sinteza colesterolului este:

a) [ ] generarea acetoacetil-CoA
b) [ ] formarea beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA (HMG-CoA)
c) [ ] ciclizarea scualenului
d) [ ] formarea 5-pirofosfomevalonatului
e) [x] sinteza acidului mevalonic din HMG-CoA
132. Reglarea biosintezei colesterolului:
a) [ ] enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA-sintaza
b) [x] enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA-reductaza
c) [ ] enzima reglatoare este activată de colesterol şi de acidul mevalonic
d) [x] insulina activează enzima reglatoare prin defosforilarea ei
e) [ ] insulina activează enzima reglatoare prin fosforilarea ei
133. Metabolismul LDL (lipoproteine cu densitate joasă):

a) [ ] LDL sunt translocate în celulă, unde interacţionează cu LDL-receptorii citozolici
b) [x] LDL interacţionează cu receptorii membranari
c) [x] complexul LDL-receptor este translocat în celule prin endocitoză
d) [ ] colesterolul furnizat celulelor de LDL nu influenţează sinteza endogenă de colesterol
e) [x] deficitul ereditar de LDL-receptori cauzează hipercolesterolemia familială
134. Cauzele majorarii concentraţiei colesterolului în sânge:

a) [x] activitatea scăzută a lecitincolesterolacil transferazei
b) [ ] hipo- sau a-beta-lipoproteinemia familială
c) [ ] activitate înaltă a lipoproteinlipazei
d) [x] valori scăzute de HDL
e) [ ] sinteza sprită a acizilor biliari
135. Ateroscleroza:
a) [ ] este cauzată de creştera concentraţiei HDL-colesterolului
b) [x] are loc acumulare de colesterol în macrofage
c) [ ] chilomicronii sunt lipoproteine proaterogene
d) [ ] LDL sunt lipoproteine antiaterogene
e) [x] LDL oxidate favorizează ateroscleroza
136. Obezitatea:
a) [ ] se caracterizează prin acumulare excesivă de fosfolipide în ţesutul adipos
b) [ ] este cauzată de hiperinsulinism
c) [x] activitatea enzimei trigliceridlipaza este scăzută
d) [x] predispune la boli cardiovasculare, diabet zaharat tipul II
e) [ ] este prezentă în hipertiroidie
137. Hiperlipidemia alcoolică:

a) [ ] este cauzată de consumul excesiv de lipide
b) [x] are loc acumulare de NADH
c) [ ] are loc activarea beta-oxidării acizilor graşi
d) [x] se amplifică biosinteza trigliceridelor în ficat
e) [ ] este însoţită de amplificarea sintezei acizilor biliari
138. Mecanismele biochimice ale dislipidemiei diabetice:

a) [x] diminuarea activitatii lipoproteinlipazei
b) [ ] activarea lecitincolesterolacil transferazei
c) [x] amplificarea sintezei VLDL
d) [ ] creşterea concentraţiei HDL
e) [x] glicozilarea lipoproteinelor
139. Dupa o alimentaţie abundendă în glucide are loc:

a) [ ] sinteza intensă de colesterol în ficat
b) [x] accelerarea sintezei de acizi graşi în ficat
c) [ ] activarea lipolizei
d) [ ] eliberarea acizilor graşi din fosfolipide
e) [x] intensificarea sintezei trigliceridelor şi VLDL în ficat
140. Degenerescenţa grasă a ficatului ("ficatul gras"):

a) [ ] este rezultatul acumulării fosfolipidelor în hepatocite
b) [x] are loc acumulare de grăsimi neutre în ficat
c) [ ] apare în surplusul de cholină in raţia alimentară
d) [x] este cauzată de insuficienţa metioninei, vitaminelor B12, B6
e) [ ] este cauzată de intensificarea sintezei apolipoproteinelor
141. În inaniţie are loc:

a) [ ] accelerarea lipogenezei
b) [x] cetogeneză intensă
c) [x] amplificarea lipolizei în ţesutul adipos
d) [ ] activarea biosintezei acizilor graşi
e) [ ] accelerarea sintezei fosfolipidelor
142. Lipogeneza este stimulată de:

a) [ ] concentratia înaltă de AMPc
b) [ ] nivel crescut de catecolamine
c) [x] flux abundent de glucoza in ficat
d) [x] permeabilitate crescută a membranelor pentru glucoză
e) [ ] concentraţia scăzută de insulină în sânge
143. Precursorul eicosanoizilor:

a) [ ] acidul arahic
b) [x] acidul arahidonic
c) [ ] acidul linolenic
d) [ ] acidul fosfatidic
e) [ ] acidul behenic
144. Eicosanoizii:
a) [x] sunt substanţe cu acţiune autocrină şi paracrină
b) [ ] sunt substante de natura proteica
c) [x] derivă de la acidul prostanoic - C20
d) [ ] sunt secretate de glandele endocrine
e) [ ] sunt derivaţi ai steranulii
145. La eicosanoizi se referă:

a) [x] tromboxanii
b) [ ] endotelinele
c) [ ] endorfinele
d) [x] prostaciclinele
e) [x] leucotrienele
146. Biosinteza eicosanoizilor:

a) [ ] acidul arahidonic este eliberat sub acţiunea fosfolipazei C din trigliceridele membranare
b) [x] acidul arahidonic este eliberat sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfolipidele membranare
c) [ ] are loc numai în celulele sistemului nervos
d) [x] în diferite celule se sintetizează diferite tipuri de prostaglandine
e) [ ] după sinteză prostaglandinele se depozitează în celule
147. Ciclooxigenaza:
a) [x] posedă activitate dioxigenazică şi peroxidazică
b) [ ] are activitate hidrolazică
c) [ ] participă la sinteza leucotrienelor
d) [x] participă la sinteza prostaciclinelor şi a tromboxanilor
e) [x] este o hemoproteină
148. Biosinteza eicosanoizilor:

a) [ ] din endoperoxizii prostaglandinici se obţin leucotrienele
b) [x] sinteza prostaciclinelor predomină în endoteliul vascular, inimă
c) [ ] aspirina activează cicloxigenaza
d) [x] aspirina diminuează sinteza prostaglandinelor
e) [x] profilul enzimatic al celulei determină tipul prostaglandinei sintetizate
149. Lipoxigenaza:
a) [ ] este prezentă în toate ţesuturile
b) [ ] participă la scindarea trigliceridelor din ţesutul adipos
c) [x] participă la sinteza leucotrienelor
d) [ ] participă la sinteza prostaglandinelor clasice, prostaciclinelor şi a tromboxanilor
e) [ ] este o hidrolază
150. Reglarea biosintezei eicosanoizilor:

a) [ ] corticosteroizii activează sinteza prostaglandinelor
b) [x] corticosteroizii inhibă fosfolipaza A2, diminuând biosinteza prostaglandinelor
c) [ ] aspirina activează sinteza leucotrienelor
d) [x] aspirina inhibă cicloxigenaza
e) [ ] aspirina inhibă lipoxigenaza
151. Eicosanoizii (mecanismul de acţiune):

a) [ ] acţionează extracelular
b) [x] modifică concentratia nucleotidelor ciclice
c) [x] moduleaza nivelul intracelular de Ca2+
d) [ ] modifică concentratia ionilor de Mg2+
e) [x] influenţează transcrierea genelor şi sinteza proteinelor
152. Eicisanoizii (efectele biologice):

a) [x] leucotrienele sunt implicate în procesele inflamatoare şi alergice
b) [ ] prostaciclinele reglează masa musculară
c) [x] agregarea plachetară depinde de echilibrul leucotriene/tromboxani
d) [ ] tromboxanii sunt utilizaţi ca agenţi antiulcerogeni
e) [x] participă la reglarea funcţiei de reproducere
153. Anionul superoxid:

a) [x] se obţine prin reducerea incompletă a oxigenului
b) [x] reprezintă o specie reactivă a oxigenului
c) [ ] protejază lipidele, proteinele, acizii nucleici de oxidare
d) [x] se transformă în H2O2 sub acţiunea superoxid dismutazei
e) [ ] H2O2 se obţine numai sub acţiunea superoxid dismutazei din anionul superoxid
154. Glutation peroxidaza:

a) [ ] participă la formarea H2O2
b) [x] participă la scindarea H2O2
c) [ ] catalizează reacţia de sinteză a glutationului
d) [x] catalizeaza reactia H2O2 + 2G-SH → 2H2O + G-S-S-G
e) [x] functionează în ansamblu cu glutation reductaza
155. Vitaminele liposolubile:

a) [ ] includ acidul ascorbic, biotina, acidul folic, acidul pantotenic
b) [x] includ vitaminele A,E, K şi D
c) [ ] nu se depozitează în organismul uman
d) [ ] se acumulează în ţesutul muscular
e) [x] sunt derivaţi izoprenici
156. Vitamina A:
a) [ ] include α-, β-, γ- şi δ-tocoferolii
b) [x] include retinolul, retinalul şi acidul retinoic
c) [ ] retinolul întră în componenţa rodopsinei
d) [x] are acţiune antioxidantă
e) [ ] se depozitează în ţesutul muscular
157. Vitamina E:
a) [x] include α-, β-, γ- şi δ-tocoferolii
b) [ ] include retinolul, retinalul şi acidul retinoic
c) [x] favorizează fertilitatea
d) [x] este cel mai potent antioxidant neenzimatic natural
e) [ ] se depozitează în cantităţi mari în ţesutul osos
158. Vitamina K:
a) [ ] vicasolul este forma vegetală a vitaminei K
b) [x] tratamentul cu antibiotice provoacă hipovitaminoza K
c) [x] posedă acţiune antihemoragică
d) [ ] posedă acţiune anticoagulantă
e) [x] este coenzimă a carboxilazei acidului glutamic din componenţa factorilor coagulării II, VII, IX şi X
159. Vitamina D:
a) [ ] nu se sintetizează în organismul uman
b) [x] poate fi atât de origine animală, cât şi de origine vegetală
c) [ ] este derivat al glicerolului
d) [x] se poate depozita în organismul omului (ficat)
e) [ ] colecalciferolul este de origine vegetală
160. Metabolismul vitaminei D:

a) [x] se sintetizează în piele sub acţiunea razelor ultraviolete
b) [ ] forma activă a vitaminei D este colecalciferolul
c) [x] forma activă este calcitriolul
d) [ ] calcitriolul se sintetizează în piele prin hidroxilarea colesterolului
e) [ ] formarea calcitriolului este inhibată de hormonii tiroidieni
161. Calcitriolul:
a) [ ] este vitamina D de origine vegetală
b) [x] se sintetizează prin două hidroxilări consecutive în ficat şi în rinichi din colecalciferol
c) [x] contribuie la reglarea calcemiei şi a fosfatemiei
d) [ ] inhibă biosinteza proteinei ce asigură absorbţia Ca2+ din intestin
e) [ ] acţionează prin AMPc
Metabolismul proteinelor
1. Funcţiile biologice ale proteinelor:
a) [ ] coenzimatică
b) [x] catalitică
c) [x] plastică
d) [x] de transport
e) [x] imunologică
2. Funcţiile biologice ale proteinelor:
a) [x ] antigenică
b) [ ] genetică
c) [x] contractilă
d) [x] energetică
e) [x] reglatoare
3. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii esenţiali:
a) [ ] alanină
b) [x] triptofan
c) [ ] acid glutamic
d) [x] fenilalanină
e) [ ] serină
4. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii esenţiali:
a) [ ] asparagină
b) [ ] cisteină
c) [x] metionină
d) [x] treonină
e) [ ] prolină
5. Selectaţi aminoacizii semidispensabili:
a) [ ] asparagina
b) [x ] histidina
c) [ ] glicina
d) [x] arginina
e) [ ] fenilalanina
6. Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:
CH2 - CH - COOH
NH2
NH
a) [ ] este histidina
b) [x] este aminoacid heterociclic
c) [ ] este aminoacid dispensabil
d) [ ] conţine ciclul imidazol
e) [x] dă reacţia xantoproteică pozitivă

HOOC-CH2-CH2-CH-COOH
|
NH2
a) [ ] este asparagina
b) [ ] este glutamina
c) [ ] este aminoacid esential
d) [x] dă reacţia ninhidrinică pozitivă
e) [ ] este aminoacid bazic

HOOC-CH2-CH2-CH-COOH
|
NH2
a) [ ] este încărcat pozitiv

b) [ ] dă reacţia Fol pozitivă
c) [ ] dă reacţia xantoproteică pozitivă
d) [x] posedă proprietăţi acide
e) [x ] este precursorul acidului gama-aminobutiric
9. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [ ] activează tripsinogenul
b) [ ] activează chimotripsinogenul
c) [x] сreează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
d) [ ] creează рН optimal pentru acţiunea carboxipeptidazelor
e) [x] denaturează parţial proteinele alimentare
10. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [x] posedă acţiune antimicrobiană

b) [ ] este emulgator puternic
c) [x] accelerează absorbţia fierului
d) [ ] inhibă secreţia secretinei
e) [ ] stimulează formarea lactatului în stomac
11. Reglarea secreţiei sucului pancreatic şi intestinal:
a) [ ] secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac în bicarbonaţi

b) [x] secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac în enzime
c) [ ] pancreozimina este sintetizată în celulele stomacului
d) [ ] pancreozimina reglează secreţia sucului gastric
e) [x ] pancreozimina stimulează secreţia sucului pancreatic bogat în enzime
12. Proprietăţile pepsinei:
a) [x] pepsina este secretată sub formă de pepsinogen de celulele principale ale mucoasei stomacale
b) [ ] pepsina este secretată de celulele parietale ale mucoasei stomacului
c) [ ] activarea pepsinei are loc prin fosforilare
d) [x] activarea pepsinogenului constă în scindarea de la capătul N-terminal a unei peptide (41 de aminoacizi)
e) [ ] activarea pepsinei are loc în celulele mucoasei stomacale
13. Proprietăţile pepsinei:
a) [ ] activarea pepsinogenului are loc sub acţiunea bicarbonaţilor

b) [x] activarea pepsinogenului constă în proteoliza limitată
c) [ ] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 3,0-4,0
d) [x] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 1,5-2,5
e) [ ] este o enzimă lipolitică
14. Pepsina:
a) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp
b) [ ] acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
c) [ ] scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
d) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
e) [x] este o endopeptidază
15. Tripsina:
a) [x] este secretată sub formă de tripsinogen inactiv

b) [ ] este o aminopeptidază
c) [ ] este o carboxipeptidază
d) [x] activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi a tripsinei
e) [ ] activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea HCl
16. Tripsina:
a) [x] Ca++ exercită efect activator asupra tripsinei

b) [ ] este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale
c) [ ] este secretată de celulele mucoasei intestinale
d) [x] transformarea tripsinogenului în tripsină constă în proteoliza limitată
e) [ ] activarea tripsinei are loc în pancreas
17. Tripsina:
a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă Lys şi Arg prin gruparea -NH2
b) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă Lys si Arg prin gruparea -COOH
c) [x ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 7,2-7,8
d) [ ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,5
e) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
18. Enterokinaza:
a) [ ] este o enzimă care scindează proteinele alimentare

b) [x ] scindează de la capătul N-terminal al tripsinogenului o hexapeptidă acidă
c) [x] e secretată de mucoasa intestinală sub formă de kinazogen inactiv
d) [ ] activarea enterokinazei are loc sub acţiunea bicarbonaţilor
e) [x] activarea enterokinazei are loc sub acţiunea tripsinei
19. Chimotripsina:
a) [ ] este secretată de mucoasa intestinală în formă de chimotripsinogen inactiv

b) [ ] este secretată de pancreasul exocrin în formă activă
c) [x] este o endopeptidază
d) [ ] activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e) [x] activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi a chimotripsinei prin proteoliza limitată
20. Chimotripsina:
a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă Phe, Tyr, Trp prin gruparea -NH2
b) [ ] este sintetizată de celulele principale ale stomacului în formă activă
c) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
d) [x] centrul activ al chimotripsinei conţine -OH al Ser şi inelul imidazolic al His
e) [ ] pH-ul optimal de acţiune este 1,5 – 2,5
21. Carboxipeptidazele:
a) [x] sunt secretate sub formă de zimogeni de pancreasul exocrin

b) [ ] sunt secretate de celulele mucoasei intestinale
c) [x] carboxipeptidaza A conţine Zn++ şi scindează de la capătul C-terminal aminoaczii aromatici
d) [x] carboxipeptidaza A posedă şi acţiune esterazică ce se amplifică la substituirea Zn++ cu Ca++
e) [ ] carboxipeptidaza B scindează Phe, Tyr şi Trp de la capătul C-terminal
22. Aminopeptidazele:
a) [ ] sunt endopeptidaze
b) [ ] posedă specificitate absolută de substrat
c) [ ] sunt secretate de pancreasul exocrin
d) [x] funcţionează preponderent intracelular
e) [x] sunt activate de Mg++ şi Mn++
23. Funcţiile proteazelor:
a) [x] de protecţie (coagularea sângelui, liza celulelor)

b) [x] generarea substanţelor biologic active (hormonilor, agenţilor vasoactivi)
c) [x] activarea enzimelor proteolitice digestive
d) [ ] sinteza zimogenilor
e) [ ] sinteza aminelor biogene
24. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a) [ ] AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă

b) [ ] transportul AA este activ primar şi necesită ATP
c) [ x] transportul AA este activ secundar şi necesită ATP
d) [x] la transportul AA participă Na+ ,K+ -АТP-aza
e) [ ] la transportul AA participă ATP-sintaza
a) [ ] ouabaina stimulează transportul AA

b) [x] la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c) [ ] la transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
d) [x] peptidele si proteinele nehidrolizate se pot absorbi prin endocitoză
e) [x] în celule peptidele şi proteinele nehidrolizate pot fi scindate de proteazele lizozomale
a) [ ] are loc in stomac si în intestinul gros

b) [x] are loc in intestinul subţire
c) [x] este dependentă de concentraţia Na+
d) [ ] este dependentă de concentraţia Ca+ +
e) [x] exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural
27. Ciclul gama-glutamilic:
a) [ ] este un mecanism de transport al glucozei prin membranele celulare

b) [ ] decurge fără utilizare de energie
c) [x] enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
d) [ ] cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) [x] cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)
28. Ciclul gama-glutamilic:
a) [x] reprezintă un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare

b) [ ] ATP-ul este utilizat direct la transportul aminoacizilor
c) [x] nemijlocit la transportul aminoacizilor e utilizată energia de hidroliză a legăturilor –CO–NH– din glutation
d) [x] funcţionarea ciclului necesită resinteza glutationului
e) [ ] constă din 6 reacţii în care se utilizează 6 molecule de ATP
29. Putrefacţia aminoacizilor în intestin:
a) [x] este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor microflorei intestinale

b) [ ] are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi pancreatice
c) [x] conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât şi a celor netoxice
d) [ ] alcoolii, aminele, acizi graşi si cetoacizii sunt produse toxice
e) [ ] crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse netoxice
30. Produsele putrefacţiei aminoacizilor în intestin:
a) [ ] scatolul şi indolul se formează din histidină

b) [x] putrescina este produsul de decarboxilare a ornitinei
c) [ ] cadaverina este produsul de decarboxilare a ornitinei
d) [ ] crezolul şi fenolul se formează din triptofan
e) [ ] metilmercaptanul şi acidul sulfhidric se obţin din serină
31. Neutralizarea produselor de putrefacţie a aminoacizilor:
a) [ ] are loc în intestinul gros prin conjugarea cu acidul sulfuric şi acidul glucuronic
b) [x] forma activă a acidului sulfuric este fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
c) [ ] forma activă a acidului glucuronic este CDP-glucuronatul
d) [x] la conjugare participă enzimele hepatice UDP-glucuroniltransferaza şi arilsulfotransferaza
e) [x] conjugarea este precedată de oxidarea substanţelor toxice
32. Produsele de putrefacţie a aminoacizilor:
a) [ ] scatolul si indolul sunt produse de putrefacţie a tirozinei

b) [ ] indicanul este produsul de putrefacţie a triptofanului
c) [x] indicanul este indoxilsulfatul de potasiu
d) [x] cantitatea de indican in urină indică starea funcţională a ficatului
e) [x] cantitatea de indican in urină indică gradul de putrefacţie in intestin
33. Compusul chimic:

C - NH - CH2 - COOH
a) [ ] reprezintă acidul benzoic

b) [x] reprezintă acidul hipuric
c) [ ] se formează în intestin in procesul de putrefacţie
d) [x] se formează în ficat în rezultatul conjugării benzoil-CoA cu glicina
e) [x] este o probă de examinare a funcţiei de dezintoxicare a ficatului
34. Reglarea digestiei proteinelor în stomac:
a) [x] histamina stimulează secreţia de HCl şi mai puţin secreţia de pepsinogen

b) [ ] histamina stimulează secreţia de pepsinogen şi mai puţin secreţia de HCl
c) [ ] gastrina stimulează numai secreţia de HCl
d) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsinogen
e) [x] gastrina acţionează prin AMP ciclic
35. Utilizarea aminoacizilor (AA) în ţesuturi:
a) [x] sinteza proteinelor, inclusiv şi a enzimelor

b) [ ] toţi AA pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
c) [ ] surplusul de AA nu poate fi transformat în lipide
d) [x] toţi AA pot fi oxidaţi până la CO2 şi H2 O
e) [ ] scindarea AA nu generează energie
36. Căile generale de degradare a aminoacizilor:

a) [x] dezaminarea
b) [ ] transsulfurarea
c) [x] transaminarea
d) [x] decarboxilarea
e) [ ] transamidinarea
37. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:
a) [x] reductivă
b) [x] intramoleculară
c) [x] hidrolitică
d) [x] oxidativă
e) [ ] omega-dezaminare
38. Dezaminarea (DA) aminoacizilor:
a) [ ] DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii

b) [x] DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului
c) [ ] toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
d) [ ] în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
e) [ ] DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
39. Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor (AA):
a) [x ] are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D aminoacizilor

b) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este FAD
c) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este NAD+
d) [ ] oxidazele L-AA posedă o activitate înaltă la pH-ul fiziologic
e) [ ] dezaminarea oxidativă directă este principala cale de dezaminare a tuturor L-AA
40. Dezaminarea directa a aminoacizilor:

a) [x ] este o cale minoră, caracteristică anumitor aminoacizi

b) [x] Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – serindehidrataza)
c) [ ] Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
d) [x ] His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidin amonioliaza)
e) [ ] histidaza este o enzimă cardiospecifică
41. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
a) [ ] are loc sub acţiunea enzimei glutamat oxidaza

b) [ x] are loc sub acţiunea enzimei glutamat dehidrogenaza
c) [ ] este un proces ireversibil
d) [ x] coenzimele sunt NAD+ şi NADP+
e) [ ] coenzimele sunt FAD şi FMN
42. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
a) [x] este un proces reversibil

b) [x] în dezaminare se utilizează NAD+, iar în reaminare – NADPH
c) [ ] în dezaminare se utilizează NADP+, iar în reaminare – NADH
d) [ ] reaminarea este o etapă a catabolismului aminoacizilor
e) [ ] dezaminarea glutamatului este o etapă în sinteza aminoacizilor dispensabili
43. Glutamat dehidrogenaza:
a) [ ] este o enzimă din clasa hidrolazelor

b) [x] este enzimă alosterică
c) [ ] în calitate de coenzime utilizează FAD şi FMN
d) [x] ATP şi GTP sunt inhibitori alosterici ai enzimei
e) [ ] activitatea glutamat dehidrogenazei nu se reglează
44. Transaminarea aminoacizilor (TA):
a) [x] reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid

b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aminoacizilor
c) [ ] este un proces ireversibil
d) [ ] Glu, Asp şi Ala nu se supun TA
e) [ ] numai Glu, Asp şi Ala se supun TA
45. Transaminazele aminoacizilor:
a) [ ] sunt enzime din clasa izomerazelor

b) [x] reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile
c) [ ] toate transaminazele posedă specificitate absolută pentru substrat
d) [ ] specificitatea transaminazelor este determinată de coenzimă
e) [x] partea prostetică a transaminazelor este piridoxalfosfatul
46. Mecanismul reacţiei de transaminare (TA) a aminoacizilor:
a) [x ] TA are loc prin formarea unor compuşi intermediari (baze Schiff)

b) [ ] în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a piridoxalfosfatului (PALP) în piridoxaminfosfat (PAMP)
c) [ ] în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a piridoxaminfosfatului în piridoxalfosfat
d) [x ] alfa-aminoacid + PALP ↔ alfa-cetoacid + PAMP
e) [ ] alfa-aminoacid + PAMP ↔ alfa-cetoacid + PALP
47. Transaminazele aminoacizilor:
a) [ ] sunt enzime excretorii hepatice

b) [ ] în condiţii normale posedă activitate înaltă în sânge
c) [ x] în hepatite creşte preponderent activitatea serică a alaninaminotransferazei (ALT)
d) [ x] în infarctul miocardic creşte considerabil activitatea serică a aspartataminotransferazei (AST)
e) [ ] ALT şi AST nu sunt enzime organospecifice
48. COOH-CH2-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH ↔

COOH-CH2-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CH NH2-COOH
a) [ ] este reacţia de transaminare a alaninei

b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aspartatului
c) [ ] e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)
d) [x] e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează piruvat şi glutamat
49. CH3-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH ↔

CH3-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CHNH2-COOH
a) [x] este reacţia de transaminare a alaninei

b) [ ] este reacţia de dezaminare directă a aspartatului
c) [x] e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)
d) [ ] e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează oxaloacetat şi glutamat
50. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor (transdezaminarea):
a) [ ] este un proces ireversibil

b) [ ] este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
c) [x] în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
d) [x] în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
e) [ ] la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
51. Transreaminarea aminoacizilor:
a) [ ] este un proces ireversibil

b) [ ] este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor
c) [x] în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
d) [x] în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un alfa-cetoacid
e) [ ] la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
52. Transdezaminarea alaninei:
a) [ ] este dezaminarea directă a alaninei

b) [ ] este procesul de biosinteză a alaninei din piruvat şi NH3
c) [x] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transdezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
53. Transdezaminarea alaninei. Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Ala + H2O → piruvat + NH3 + H2O alanindehidrataza

b) [x] Ala + alfa-cetoglutarat → piruvat + Glu alaninaminotransferaza
c) [ ] Gln + H2O → Glu + NH3 glutaminaza
d) [x] Glu + NAD + H2O → alfa-cetoglutarat + NADH+H + NH3 glutamatdehidrogenaza
+ +
e) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
54. Biosinteza alaninei (transreaminarea):
a) [ ] este aminarea directă a piruvatului

b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu formarea glutamatului
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transreaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
55. Biosinteza alaninei (transreaminarea). Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4 glutaminsintetaza

b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 → Glu + NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu + NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza
d) [ ] piruvat + NH3 + H2O → Ala + H2O alaninhidrataza
e) [x] piruvat + Glu → Ala + alfa-cetoglutarat alaninaminotransferaza
56. Transdezaminarea aspartatului:
a) [ ] este dezaminarea directă a aspartatului

b) [ ] este procesul de biosinteză a aspartatului din oxaloacetat şi NH3
c) [ ] include dezaminarea asparaginei
d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi glutamatdehidrogenaza
e) [x ] participă coenzimele piridoxalfosfat şi NAD+
57. Transdezaminarea aspartatului. Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Asp + H2O → oxaloacetat + NH3 + H2O aspartatdehidrataza

b) [x] Asp + alfa-cetoglutarat → oxaloacetat + Glu aspartataminotransferaza
c) [ ] Asn + H2O → Asp + NH3 asparaginaza
d) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
e) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
58. Biosinteza aspartatului (transreaminarea):
a) [ ] este aminarea directă a oxaloacetatului

b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu formarea glutamatului
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi glutamatdehidrogenaza
e) [ ] participă coenzimele tiaminpirofosfat şi NAD+
59. Biosinteza aspartatului (transreaminarea). Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4 glutaminsintetaza

b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 → Glu + NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu + NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza
d) [ ] oxaloacetat + NH3 + H2O → Asp + H2O aspartatsintaza
e) [x] oxaloacetat + Glu → Asp + alfa-cetoglutarat aspartataminotransferaza (AST)
60. Alaninaminotransferaza (ALT):
a) [ ] catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi piruvat

b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi alfa-cetoglutarat
c) [x] activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi cronice, hepatopatiile toxice
d) [ ] are valoare diagnostică înaltă în infarctul miocardic
e) [ ] în afecţiunile hepatice activitatea serică a ALT scade
61. Aspartataminotransferaza (AST):
a) [ ] catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi oxaloacetat

b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi alfa-cetoglutarat
c) [x] activitatea serică a AST creşte semnificativ în formele grave ale afecţiunilor hepatice
d) [x] în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge valori maximale în 24-48 ore
e) [ ] în infarctul miocardic şi afecţiunile hepatice activitatea serică a AST scade
62. Decarboxilarea aminoacizilor:

a) [x] este reacţia de înlăturare a grupării –COOH din aminoacizi în formă de CO2
b) [ ] este un proces reversibil
c) [x] in organismele vii au fost descoperite 4 tipuri de decarboxilare
d) [ ] toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor de decarboxilare
e) [x] în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele biogene
63. Decarboxilazele aminoacizilor (AA):
a) [ ] toate decarboxilazele AA poseda specificitate absolută de substrat

b) [ ] specificitatea decarboxilazelor AA depinde de coenzimă
c) [x] coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul (derivatul vitaminei B6)
d) [ ] coenzima decarboxilazelor AA este tiaminpirofosfatul (derivatul vitaminei B1)
e) [ ] se disting de decarboxilazele cetoacizilor doar prin natura coenzimei
64. Reacţia chimică:
HC C CH2 CH COOH HC C CH2 CH2 + CO2

N NH N NH
NH2 NH2
a) [x] e alfa-decarboxilare
b) [ ] e omega-decarboxilare
c) [x] este reacţia de formare a histaminei
d) [ ] este reacţia de formare a serotoninei
e) [ ] produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare
HC C CH2 CH COOH HC C CH2 CH2 + CO2

N NH N NH
NH2 NH2
a) [ ] este reacţia de sinteză a triptaminei

b) [ ] este o reacţie de decarboxilare a alfa-cetoacizilior
c) [ ] produsul reacţiei inhibă secreţia de HCl în stomac
d) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasodilatatoare
e) [x] produsul reacţiei este mediator în reacţiile alergice şi inflamatorii
HO C CH2 CH COOH HO C CH2 CH2 + CO2
NH NH2 NH NH2
a) [ ] este reacţia de formare a histaminei

b) [x] este reacţia de formare a serotoninei
c) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului
d) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei
e) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare
HO C CH2 CH COOH HO C CH2 CH2 + CO2
NH NH2 NH NH2
a) [ ] este reacţia de formare a histaminei

b) [ ] produsul reacţiei poseda acţiune vasodilatatoare
c) [ ] produsul reacţiei contribuie la secreţia de HCl în stomac
d) [x] produsul reacţiei participă la reglarea temperaturii, tensiunii arteriale, respiraţiei
e) [x] produsul reacţiei este mediator în SNC
HO CH2 CH COOH HO CH2 CH2 + CO2

HO NH2 HO NH2
a) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei

b) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului
c) [x] este reacţia de formare a dopaminei
d) [ ] este reacţia de formare a tiraminei
e) [x] produsul reacţiei este precursorul noradrenalinei şi al adrenalinei
HO CH2 CH COOH HO CH2 CH2 + CO2

HO NH2 HO NH2
a) [x] este reacţia de decarboxilare a 3,4-dioxifenilalaninei (DOPA)

b) [x] DOPA este precursorul melaninelor
c) [x] este catalizată de decarboxilaza aminoacizilor aromatici
d) [x] inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor aromatici (alfa-metildopa) contribuie la scăderea tensiunii arteriale
e) [ ] alfa-metildopa măreşte tensiunea arterială
R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2
a) [ ] este reacţia de formare a aminelor biogene

b) [x] este reacţia de neutralizare a aminelor biogene
c) [x] este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)
d) [ ] cofactorul MAO este piridoxalfosfatul
e) [x] cofactorul MAO este FAD-ul
NH2 NH2
| |
HOOC - CH- (CH2)2 - COOH → CH2 - (CH2)2 - COOH + CO2
a) [ ] este catalizată de enzima glutamatcarboxilaza

b) [ ] este catalizată de enzima glutamatdehidrogenaza
c) [x] produsul reacţiei este acidul gama-aminobutiric (GABA)
d) [ ] produsul reacţiei este mediator activator în SNC
e) [x] produsul reacţiei este utilizat în tratamentul epilepsiei
72. Vitaminele necesare pentru activitatea mono- şi diaminoxidazelor:

a) [ ] tiamina
b) [ ] niacina
c) [x] riboflavina
d) [ ] acidul ascorbic
e) [x] vitamina B6
73. Precursorul catecolaminelor:
a) [ ] glutamatul
b) [x] tirozina
c) [ ] triptofanul
d) [ ] histidina
e) [ ] glutamina
74. Precursorul histaminei:
a) [ ] triptofanul
b) [x] histidina
c) [ ] tirozina
d) [ ] fenilalanina
e) [ ] aspartatul
75. Serotonina se sintetizează din:
a) [ ] histidină
b) [ ] glutamat
c) [ ] tirozină
d) [ ] fenilalanină
e) [x] triptofan
76. Produsele finale ale scindării proteinelor simple:
a) [x] CO2
b) [x] NH3
c) [ ] CO
d) [x] H2O
e) [ ] acidul uric
77. Amoniacul se obţine în următoarele procese:
a) [ ] ciclul Krebs
b) [ ] beta-oxidarea acizilor graşi
c) [x] dezaminarea aminoacizilor
d) [ ] glicoliză
e) [x] degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice
78. Amoniacul se obţine în următoarele procese:
a) [ ] transaminarea aminoacizilor
b) [x] neutralizarea aminelor biogene
c) [x] putrefacţia aminoacizilor în intestin
d) [ ] gluconeogeneză
e) [ ] oxidarea corpilor cetonici
Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4
a) [x] este o reacţie de dezintoxicare temporară a amoniacului

b) [ ] are loc doar în ficat şi în rinichi
c) [x] este catalizată de glutaminsintetaza
d) [ ] Gln este unica formă de transport al NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi
e) [ ] Gln este forma finală de dezintoxicare a amoniacului
80. Ciclul glucoză-alanină:
a) [x] este un mecanism de transport al NH3 din muşchi spre ficat

b) [x] este un mecanism de transport al piruvatului din muşchi spre ficat
c) [ ] în muşchi are loc reacţia: NH3 + piruvat → Ala + H2O
d) [ ] în ficat are loc reacţia: Ala + H2O → piruvat + NH3
e) [x] implică transreaminarea şi transdezaminarea alaninei
81. Enzimele şi coenzimele ciclului glucoză-alanină:
a) [x] alaninaminotransferaza (ALAT)

b) [x] glutamatdehidrogenaza
c) [ ] aspartataminotransferaza (ASAT)
d) [ ] tiaminpirofosfat
e) [ ] FAD
82. Ureogeneza:
a) [x] are loc exclusiv în ficat

b) [ ] are loc în rinichi
c) [ ] este sinteza acidului uric
d) [x] decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii
e) [x] este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
83. Ureogeneza:
a) [ ] este mecanismul de neutralizare temporară a NH3

b) [x] necesită consum de energie
c) [ ] are loc în toate ţesuturile
d) [ ] ureea este compus toxic
e) [x] ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina
84. Enzimele ciclului ureogenetic:
a) [ ] glutaminaza
b) [x] carbamoilfosfatsintetaza I
c) [x] ornitincarbamoiltransferaza
d) [ ] glutaminsintetaza
e) [ ] glutamatdehidrogenaza
85. Enzimele ciclului ureogenetic:
a) [ ] asparaginaza
b) [ ] asparaginsintetaza
c) [x] argininosuccinatsintetaza
d) [x] argininosuccinatliaza
e) [x] arginaza
86. Aminoacizii-intermediari ai ciclului ureogenetic:
a) [x] arginina
b) [ ] alanina
c) [x] ornitina
d) [x] citrulina
e) [ ] lizina
87. Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza unei molecule de uree?
a) [ ] 1
b) [ ] 2
c) [x] 3
d) [ ] 4
e) [ ] 5
88. Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200 molecule de uree?
a) [ ] 200
b) [ ] 400
c) [ ] 600
d) [x] 800
e) [ ] 1000
89. Câte molecule de CO2 sunt necesare pentru sinteza a 100 molecule de uree?
a) [x] 100
b) [ ] 200
c) [ ] 300
d) [ ] 400
e) [ ] 500
90. Ciclul ureogenetic (prima reacţie):
a) [x ] debutează cu formarea carbamoilfosfatului

b) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamatul
c) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic
91. Sinteza carbamoilfosfatului (prima reacţie în sinteza ureei):
a) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O → carbamoilfosfat + ADP + H3PO4

b) [x] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + 2ADP + H3PO4
c) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I (mitocondrială)
d) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II (citoplasmatică)
e) [x] carbamoilfosfatsintetaza I este activată de N-acetilglutamat
92. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:
a) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + 2ATP→ citrulină + 2ADP + 2H3PO4

b) [x] carbamoilfosfat + ornitină → citrulină + H3PO4
c) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + ATP→ citrulină + ADP + H3PO4
d) [ ] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat + ADP + H3PO4
e) [x] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat + AMP + H4P2O7
93. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:
a) [x ] argininosuccinat → arginină + fumarat

b) [ ] argininosuccinat + H2O → arginină + fumarat
c) [ ] argininosuccinat + ATP → arginină + fumarat + AMP + H4P2O7
d) [ ] arginină → H2N-CO-NH2 + ornitină
e) [x] arginină + H2O → H2N-CO-NH2 + ornitină
94. Eliminarea renală a amoniacului:

a) [x] este cuplată cu menţinerea echilibrului acido-bazic

b) [ ] este cuplată cu menţinerea echilibrului fluido-coagulant
c) [x] în rinichi glutaminaza catalizează reacţia: Gln + H2O →Glu + NH3
d) [ ] glutaminaza nu este prezentă în rinichi
e) [x] NH3 + H+ + Cl- → NH4Cl este reacţia de formare a sărurilor de amoniu în rinichi
95. Care aminoacizi dispensabili se pot sintetiza din intermediarii ciclului Krebs cu participarea transaminazelor?
a) [ ] serina
b) [x] acidul aspartic
c) [ ] tirozina
d) [x] acidul glutamic
e) [ ] glicina
96. Selectaţi compuşii care prin dezaminare pot genera amoniac:
a) [ ] alfa-cetoglutaratul
b) [x] guanina, adenina
c) [x] glutamina
d) [ ] piruvatul
e) [ ] oxaloacetatul
97. NH3 este utilizat:
a) [ ] la sinteza aminoacizilor esenţiali

b) [ ] la sinteza corpilor cetonici
c) [x] în aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
d) [x] la sinteza glutaminei şi a asparaginei
e) [x] la formarea sărurilor de amoniu
98. NH3 este utilizat la sinteza:
a) [x] ureei
b) [ ] acidului uric
c) [ ] acetonei
d) [ ] beta-hidroxibutiratului
e) [ ] acetoacetatului
99. Selectaţi aminoacizii care transportă NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi:
a) [x] glutamina
b) [ ] glicina
c) [x] alanina
d) [ ] arginina
e) [x] asparagina
100. Sursele nemijlocite de azot pentru sinteza ureei sunt:
a) [ ] glutamatul
b) [x] aspartatul
c) [ ] glutamina
d) [ ] alanina
e) [x] NH4+
101. Glutamatdehidrogenaza face parte din:
a) [ ] hidrolaze
b) [ ] ligaze
c) [x] oxidoreductaze
d) [ ] liaze
e) [ ] izomeraze
102. Produsele finale de dezintoxicare a NH3:
a) [ ] glutamina
b) [ ] asparagina
c) [x] ureea
d) [x] sărurile de amoniu
e) [ ] acidul uric
103. Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs:
a) [ ] ciclul Krebs furnizează NADH şi FADH2 necesar pentru sinteza ureei

b) [x] ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
c) [x] intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
d) [ ] fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
e) [ ] intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul
104. Azotul neproteic sangvin include:
a) [ ] proteidele
b) [x] ureea
c) [ ] hemoglobina
d) [x] aminoacizii
e) [x] peptidele
105. Azotul neproteic sangvin include:
a) [ ] glucoza
b) [x] creatina, creatinina
c) [x] acidul uric
d) [x] indicanul
e) [ ] corpii cetonici
106. Câte molecule de ATP se generează la oxidarea aerobă a unei molecule de alanină până la CO2, H2O şi NH3?
a) [ ] 6
b) [ ] 15
c) [x] 18
d) [ ] 38
e) [ ] 36
107. Glicina:
a) [ ] este aminoacid esenţial

b) [x] se transformă în serină
c) [ ] este un aminoacid cetogen
d) [ ] transformarea glicinei în serină este o reacţie ireversibilă
e) [x] la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-СН2-THF (tetrahidrofolat)
108. Glicina participă la sinteza:
a) [x] nucleotidelor purinice

b) [ ] glutaminei
c) [x] creatinei
d) [x] hemului
e) [ ] nucleotidelor pirimidinice
109. Glicina participă la:
a) [x] sinteza serinei

b) [ ] sinteza indicanului
c) [ ] sinteza metioninei
d) [x] conjugarea acizilor biliari
e) [x] serveşte ca sursă de grupări cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
110. Glutationul:
a) [x] este o tripeptidă

b) [ ] este o enzimă conjugată
c) [x] participă la transportul aminoacizilor prin membrane
d) [ ] participă la transportul glucozei prin membrane
e) [x] este alcătuit din glutamat, cisteină şi glicină
111. Glutationul:
a) [ ] e coenzima glutamatdehidrogenazei
b) [x] e coenzima gama-glutamiltransferazei
c) [ ] e coenzima catalazei
d) [x] e coenzima glutationperoxidazei
e) [x] glutationul inactivează unele proteine (insulina)
112. Serina (Ser):
a) [ ] este aminoacid indispensabil

b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [x] se sintetizează din 3-fosfoglicerat
d) [x] se poate forma din glicină
e) [ ] participă la sinteza metioninei
113. Serina (Ser):
a) [x] participă la sinteza glicerofosfolipidelor

b) [x] serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
c) [ ] participă la sinteza hemului
d) [ ] participă la sinteza nucleotidelor purinice şi pirimidinice
e) [x] întră în componenţa centrelor active ale serinproteinazelor
114. Cisteina (Cys):
a) [ ] e un aminoacid esenţial
b) [x] două molecule de Cys legate prin legătura disulfidică formează cistina
c) [ ] Cys este sursă de sulf pentru sinteza metioninei
d) [ ] Cys participă la sinteza serinei
e) [x] Cys se sintetizează din metionină şi serină
115. Cisteina (Cys):
a) [x] gruparea –SH a Cys se conţine în centrele active ale unor enzime
b) [ ] este un aminoacid cetoformator
c) [x] din Cys se sintetizează taurina, utilizată pentru conjugarea acizilor biliari
d) [ ] Cys degradează până la oxaloacetat şi NH3
e) [x] Cys se scindează până la H2S, SO32-, SCN-, NH3, piruvat
116. Metionina:
a) [ ] este aminoacid dispensabil
b) [ ] se sintetizează din cisteină şi treonină
c) [x] este aminoacid indispensabil
d) [x] este donator de sulf pentru sinteza cisteinei
e) [ ] este aminoacid cetoformator
117. Metionina (Met):
a) [ ] metionina liberă este donator de grupări -CH3 în reacţii de transmetilare

b) [x] din Met se sintetizează S-adenozilmetionină (SAM)
c) [ ] sinteza SAM nu necesită energie
d) [x ] SAM este donator de grupări -CH3 în reacţii de transmetilare
e) [x] în rezultatul transmetilării SAM se transformă în S-adenozilhomocisteină (SAHC)
118. S-adenozilmetionina (SAM):
a) [ ] este produsul de catabolism al metioninei

b) [x] este forma activă a metioninei
c) [x] serveşte ca donator de grupări -CH3
d) [ ] serveşte ca donator de adenozil
e) [ ] serveşte ca donator de metionină
119. S-adenozilmetionina (SAM) serveşte ca donator de grupare metil la sinteza:
a) [ ] noradrenalinei
b) [x] adrenalinei
c) [x] creatinei
d) [ ] fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină
e) [x] fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină
120. Homocisteina:
a) [ ] se obţine prin demetilarea metioninei

b) [x] se obţine la hidroliza S-adenozilhomocisteinei (SAHC)
c) [x] este utilizată pentru resinteza metioninei
d) [x] este utilizată pentru sinteza cisteinei
e) [ ] este aminoacid proteinogen
121. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr):
a) [ ] ambii aminoacizi sunt dispensabili

b) [ ] ambii aminoacizi sunt indispensabili
c) [x ] Tyr se sintetizează din Phe prin hidroxilare
d) [x] sunt aminoacizi micşti – gluco- şi cetoformatori
e) [ ] Phe este aminoacid glucoformator, iar Tyr – cetoformator
122. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr) sunt precursorii:
a) [x] catecolaminelor
b) [ ] serotoninei
c) [ ] histaminei
d) [x] triiodtironinei (T3) şi tiroxinei (T4)
e) [x] melaninei
123. Sinteza tirozinei (Tyr) din fenilalanină (Phe):
a) [x] este catalizată de enzima fenilalaninhidroxilaza

b) [ ] fenilalaninhidroxilaza este hidrolază
c) [x] fenilalaninhidroxilaza este oxidoreductază
d) [x ] în calitate de cofactor enzima utilizează tetrahidrobiopterina
e) [ ] deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei cauzează alcaptonuria
124. Bolile ereditare cauzate de defectele enzimelor implicate în metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei:
a) [x] alcaptonuria
b) [ ] boala Hartnup
c) [ ] boala urinei cu miros de arţar
d) [x] albinismul
e) [x] fenilcetonuria
125. Fenilcetonuria:
a) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei

b) [ ] manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei de tirozină
c) [ ] manifestările clinice sunt determinate de micşorarea concentraţiei de fenilalanină
d) [x] manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei fenilpiruvatului, fenillactatului, fenilacetatului
e) [x] se manifestă clinic prin retard mental
126. Alcaptonuria:
a) [ ] este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei

b) [ ] se acumulează fenilpiruvat, fenillactat, fenilacetat
c) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a homogentizatdioxigenazei
d) [x] urina se înnegreşte în contact cu aerul datorită prezenţei acidului homogentizinic
e) [x] conduce la artroze
127. Albinismul:
a) [ ] este cauzat de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei

b) [x] este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei
c) [x] persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru cancerul de piele
d) [ ] persoanele cu albinism sunt protejate de razele ultraviolete
e) [ ] este însoţit de retard mental
128. Triptofanul (Trp):
a) [ ] este aminoacid dispensabil

b) [x] este precursorul serotoninei
c) [ ] este precursorul dopaminei
d) [x] din Trp se sintetizează nicotinamida
e) [ ] este aminoacid strict glucoformator
129. Histidina (His):
a) [x] pentru om este aminoacid semidispensabil

c) [ ] se supune dezaminării oxidative
d) [x] se supune dezaminării intramoleculare
e) [ ] prin decarboxilarea His se obţine serotonină
130. Acidul glutamic (Glu):

b) [x] prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul gama-aminobutiric (GABA)
c) [x] prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-carboxiglutamic
d) [ ] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă biotina
e) [x] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina K
131. Acidul glutamic (Glu):
a) [ ] este aminoacid cetoformator

b) [x] se supune dezaminării oxidative directe
c) [x] din Glu se sintetizează glutamina
d) [ ] se supune dezaminării intramoleculare
e) [x] se obţine din prolină, arginină, histidină
132. Acidul glutamic:
a) [x] este parte componentă a glutationului

b) [ ] este parte componentă a acidului pantotenic
c) [x] este parte componentă a acidului folic
d) [ ] la dezaminare se transformă în oxaloacetat
e) [ ] la dezaminare se transformă în piruvat
133. Biosinteza glutaminei (Gln):
a) [ ] Gln se sintetizează din asparagină

b) [x] Gln se sintetizează din acid glutamic
c) [ ] este catalizată de glutaminaza
d) [x] este catalizată de glutaminsintetaza
e) [ ] reacţia nu necesită energie
134. Acidul aspartic (Asp):

c) [ ] se supune dezaminării oxidative directe
d) [x] se supune transdezaminării
e) [ ] la dezaminare se transformă în alfa-cetoglutarat
135. Biosinteza asparaginei (Asn):
a) [x] Asn se sintetizează din acid aspartic

b) [ ] este catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
c) [x] este catalizată de asparaginsintetaza
d) [ ] reacţia nu necesită energie
e) [ ] Asn se sintetizează din glutamină
136. Acidul aspartic (Asp) participă la sinteza:
a) [ ] carbamoilfosfatului
b) [x] nucleotidelor pirimidinice
c) [ ] glutationului
d) [x] ureei
e) [ ] corpilor cetonici
137. Acidul aspartic (Asp) participă la:
a) [x] sistema-navetă malat-aspartat

b) [ ] ciclul glucoză-alanină
c) [x] sinteza nucleotidelor purinice
d) [ ] sinteza hemului
e) [x] sinteza glucozei
138. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Leu este aminoacid exclusiv cetoformator

b) [ ] Lys, Tyr, Phe, Trp sunt aminoacizi exclusiv cetoformatori
c) [x] Ala, Gly, Ser, Glu, Gln, Asp, Asn sunt aminoacizi glucoformatori
d) [ ] Val, Leu, Ile sunt aminoacizi cetoformatori
e) [ ] His, Arg, Pro sunt aminoacizi cetoformatori
139. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat

b) [ ] Tyr şi Phe intră în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat
c) [x] Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul Krebs prin succinil-CoA
d) [ ] Glu şi Gln intră în ciclul Krebs prin oxalilacetat
e) [ ] Asp şi Asn intră în ciclul Krebs prin fumarat
140. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele:
a) [ ] topoizomerazele
b) [ ] acil-CoA-sintetaza
c) [x] transaminazele
d) [x] glutamatdehidrogenaza
e) [ ] acil-CoA-dehidrogenaza
141. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele:
a) [x] mutazele, carboxilazele

b) [ ] hexokinazele
c) [x] metiltransferazele
d) [x] decarboxilazele
e) [ ] helicazele
142. La catabolismul aminoacizilor participă vitaminele:
a) [x] B1, B2, B6

b) [x] acidul nicotinic
c) [x] H
d) [ ] A, E
e) [ ] D
143. Vitamina (1), cofactorul (2) şi reacţia chimică (3) catalizată de acest cofactor:
a) [ ] vitamina B1 tiaminpirofosfat alfa-decarboxilarea aminoacizilor

b) [x] vitamina B6 piridoxalfosfat alfa-decarboxilarea aminoacizilor
c) [ ] vitamina B6 piridoxalfosfat carboxilarea aminoacizilor
d) [x] acid folic tetrahidrofolat sinteza glicinei din serină
e) [ ] acid folic tetrahidrobiopterină sinteza glicinei din serină
144. Acidul folic:
a) [ ] este aminoacid
b) [x] este vitamină
c) [ ] este coenzimă
d) [x] constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi acid glutamic
e) [ ] constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi glicină
145. Acidul tetrahidrofolic (THF):
a) [ ] este vitamină
b) [x] este cofactor
c) [ ] participă la carboxilarea aminoacizilor
d) [ ] participă la decarboxilarea aminoacizilor
e) [x] participă la transferul grupărilor cu un atom de carbon
a) [x] participă la metabolismul serinei (Ser) şi al glicinei (Gly)

b) [x Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O
c) [ ] Gly + THF ↔ Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
d) [ ] Ser + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
e) [x] Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
a) [x ] participă la metabolismul metioninei

b) [x] homocisteină + N5-metil-THF → Met + THF
c) [ ] Met + N5-metil-THF → homocisteină + THF
d) [x ] reacţia este catalizată de o metiltransferază
e) [ ] coenzima metiltransferazei este vitamina B6
148. Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi acceptor de grupări:
a) [ ] acil
b) [x] metil
c) [ ] amino
d) [x ] metilen
e) [ ] carboxil
149. Biotina participă la:
a) [ ] carboxilarea glutamatului
b) [x] carboxilarea piruvatului, acetil-CoA, propionil-CoA
c) [ ] alfa-decarboxilarea aminoacizilor
d) [ ] decarboxilarea oxidativă a alfa-cetoacizilor
e) [ ] decarboxilarea glutamatului
150. Conexiunea metabolismului proteic şi glucidic:
a) [x] majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori

b) [ ] aminoacizii care se transformă în intermediari ai cuclului Krebs nu pot fi transformaţi în glucoză
c) [x] aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera glucoză
d) [ ] glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza aminoacizilor
e) [x] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză
151. Conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic:
a) [ ] acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză

b) [x] glicerolul se transformă în glucoză
c) [ ] surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi graşi
d) [x] glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat
e) [x] calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează NADPH pentru sinteza acizilor graşi
152. Conexiunea metabolismului proteic şi lipidic:
a) [ ] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi graşi

b) [x] surplusul de proteine poate fi convertit în acizi graşi
c) [x] aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
d) [ ] aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
e) [x] aminoacizii ce se transformă în intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi pentru sinteza lipidelor
153. Carenţa proteică:
a) [x] este rezultatul inaniţiei totale sau parţiale

b) [x] este rezultatul alimentaţiei proteice unilaterale (proteine de origine vegetală)
c) [ ] este însoţită de bilanţ azotat pozitiv
d) [x] este însoţită de bilanţ azotat negativ
e) [ ] bilanţul azotat nu este dereglat
154. Carenţa proteică se caracterizează prin:
a) [x] hipoproteinemie
b) [ ] mărirea presiunii osmotice
c) [x] edeme
d) [x] atrofie musculară
e) [ ] bilanţ azotat pozitiv
155. Digestia nucleoproteinelor:
a) [ ] componenta proteică se scindează exclusiv în stomac

b) [ ] acizii nucleici se scindează în stomac
c) [x] acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
d) [x] scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-zelor pancreatice
e) [ ] scindarea acizilor nucleici are loc preponderent fosforilitic
156. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:
a) [x] ribozo-5-fosfat
b) [x] glutamina
c) [ ] acidul glutamic
d) [ ] asparagina
e) [x] acidul aspartic
157. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:
a) [x] glicina
b) [ ] alanina
c) [x] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) [x] CO2
e) [ ] serina
158. Sinteza fosforibozil-pirofosfatului (PRPP) – prima reacţie în sinteza nucleotidelor purinice:
a) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + ADP

b) [x] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP
c) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP + H4P2O7
d) [x] reacţia este catalizată de enzima PRPP-sintetaza
e) [x ] PRPP-sintetaza este enzimă alosterică şi este inhibată de ATP şi GTP
159. Sinteza fosforibozilaminei din fosforibozil-pirofosfat (PRPP) – a doua reacţie din sinteza nucleotidelor purinice:
a) [ ] PRPP + Glu → fosforibozilamină + alfa-cetoglutarat + H4P2O7

b) [ ] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu + AMP + H4P2O7
c) [x] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu + H4P2O7
d) [x] reacţia este catalizată de enzima amidofosforiboziltransferaza
e) [x ]amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică şi este inhibată de AMP şi GMP
160. Inozinmonofosfatul (IMP):
a) [ ] este intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice

b) [x] este intermediar în sinteza nucleotidelor purinice
c) [x] este precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui
d) [ ] este precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui
e) [ ] este produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui
161. Sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):
a) [x] are loc prin două reacţii succesive

b) [ ] sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina
c) [x] sursă de grupare amino pentru AMP este acidul aspartic
d) [ ] necesită consum de energie sub formă de ATP
e) [x] procesul este activat de GTP
162. Sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):
a) [x] are loc prin două reacţii succesive

b) [x] sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
c) [ ] sursă de grupare amino pentru GMP este acidul aspartic
d) [ ] necesită consum de energie sub formă de GTP
e) [x] procesul este activat de ATP
163. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:
a) [x] fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este enzimă alosterică

b) [x] amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică
c) [ ] AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) [ ] ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) [x] nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare
164. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:
a) [ ] GMP activează sinteza proprie

b) [ ] AMP activează sinteza proprie
c) [x] AMP inhibă sinteza proprie şi sinteza inozinmonofosfatului (IMP)
d) [x] GMP inhibă sinteza proprie şi sinteza IMP-lui
e) [x] ATP este utilizat la sinteza GMP-lui, iar GTP este utilizat la sinteza AMP-lui
165. Reutilizarea bazelor purinice:
a) [x] calea majoră este condensarea bazei purinice cu fosforibozil-pirofosfatul (PRPP)

b) [x] PRPP + adenină → AMP + H4P2O7, enzima adenin-fosforibozil-transferaza (APRT)
c) [x] PRPP + guanină → GMP + H4P2O7, enzima hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza (HGPRT)
d) [ ] activitatea înaltă a HGPRT poate cauza guta
e) [ ] HGPRT posedă specificitate absolută de substrat
166. Sursele atomilor inelului pirimidinic:
a) [ ] glicina
b) [x] acidul aspartic
c) [ ] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) [x] CO2
e) [ ] asparagina
167. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea carbamoilfosfatului):
a) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o moleculă de ATP

b) [ ] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul
c) [x] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic
168. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea carbamoilfosfatului):
a) [x ] HCO3- + Gln + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + Glu + 2ADP + H3PO4

b) [ ] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + 2ADP + H3PO4
c) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O → carbamoilfosfat + ADP + H3PO4
d) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II (citoplasmatică)
e) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I (mitocondrială)
169. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
a) [ ] carbamoilfosfat + Asp + ATP → N-carbamoilaspartat + ADP + H3PO4

b) [x] carbamoilfosfat + Asp → N-carbamoilaspartat + H3PO4
c) [ ] N-carbamoilaspartat + H2O → acid dihidroorotic
d) [x] N-carbamoilaspartat → acid dihidroorotic + H2O
e) [x] acid dihidroorotic + NAD+ → acid orotic + NADH+H+
170. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
a) [ ] acid orotic + ribozo-5-fosfat → orotidinmonofosfat (OMP)

b) [x] acid orotic + fosforibozil-pirofosfat (PRPP) → orotidinmonofosfat (OMP) + H4P2O7
c) [ ] OMP + CO2 → UMP
d) [x] OMP → UMP + CO2
e) [ ] OMP → CMP + CO2
171. Biosinteza nucleotidelor citidilice:
a) [x] CTP se sintetizează din UTP

b) [ ] CMP se sintetizează din UMP
c) [ ] sursă de grupare amino pentru citozină este amoniacul liber
d) [x] sursă de grupare amino pentru citozină este Gln
e) [x] sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui până la ADP şi H3PO4
172. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor:
a) [x] dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor

b) [ ] iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză, care ulterior interacţionează cu baza azotată corespunzătoare
c) [x] reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină
d) [x] tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări -SH
e) [ ] la reducerea tioredoxinei participă FADH2
173. Biosinteza nucleotidelor timidilice:
a) [ ] precursorul nucleotidelor timidilice este UMP

b) [x] precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
c) [ ] donator de grupare –CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM)
d) [x] donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) [x] fluoruracilul inhiba ireversibil timidilatsintaza
174. Biosinteza nucleozid-difosfaţilor (NDP) şi nucleozid-trifosfaţilor (NTP) din nucleozid-monofosfaţi (NMP):
a) [x] NMP + ATP → NDP + ADP

b) [ ] NMP + ATP → NTP + AMP
c) [x] NDP + ATP → NTP + ADP
d) [x] ADP + H3PO4 → ATP + H2O
e) [ ] AMP + H4P2O7 → ATP + H2O
175. Produsul final al catabolismului nucleotidelor purinice:

a) [ ] inozina
b) [ ] hipoxantina
c) [ ] xantina
d) [x] acidul uric
e) [ ] ureea
176. Produşii catabolismului uracilului şi al citozinei:
a) [x] СО2
b) [x] NH3
c) [ ] alfa-alanina
d) [ ] acidul beta-aminoizobutiric
e) [x] beta-alanina
177. Produşii catabolismului timinei:
a) [x] СО2
b) [x] NH3
c) [ ] alfa-alanina
d) [x] acidul beta-aminoizobutiric
e) [ ] beta-alanina
178. Catabolismul nucleotidelor purinice (biosinteza acidului uric):
a) [x] hipoxantina se formează din adenină

b) [ ] hipoxantina se formează din guanină
c) [ ] xantina se oxidează la hipoxantină
d) [x] hipoxantina şi xantina se oxidează la acid uric sub acţiunea xantinoxidazei
e) [x] acidul uric este un compus greu solubil în apă
179. Guta:
a) [ ] principala modificare biochimică în gută este uremia

b) [x] principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia
c) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei
d) [x] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor purinice
e) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul nucleotidelor purinice
180. Selectaţi defectele ereditare care cauzează guta:
a) [x ] insuficienţa hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferazei (HGPRT)

b) [x] deficienţa glucozo-6-fosfatazei
c) [ ] activitate înaltă a arginazei
d) [x] activitate înaltă a fosforibozilpirofosfat (PRPP)-sintetazei
e) [ ] activitate înaltă a xantinoxidazei
181. Manifestările clinice ale gutei:
a) [x ] artrită gutoasă
b) [ ] xantoame cutanate
c) [x] tofi gutoşi
d) [x] nefrolitiază
e) [ ] litiază biliară
182. Alopurinolul:
a) [ ] este analog structural al acidului uric

b) [x] este analog structural al hipoxantinei
c) [x] este inhibitor competitiv al xantinoxidazei
d) [ ] este inhibitor alosteric al xantinoxidazei
e) [x] în tratamentul cu alopurinol xantina şi hipoxantina sunt excretate drept produşi finali ai purinelor
183. La cromoproteine se referă:
a) [ ] nucleoproteinele
b) [ ] metaloproteinele
c) [x] flavoproteinele
d) [x] hemoproteinele
e) [ ] fosfoproteinele
184. Hemoproteinele:
a) [ ] sunt proteine simple

b) [ ] toate hemoproteinele conţin protoporfirina IX şi Fe2+
c) [x] la hemoproteine se referă hemoglobina şi mioglobina
d) [x] la hemoproteine se referă catalaza, citocromii, peroxidazele
e) [ ] mioglobina este o proteină oligomeră
185. Hemoglobina (Hb):
a) [ ] este o proteină tetrameră unită cu un hem

b) [x] hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+
c) [x] HbA (adultă majoră) este alcătuită din 2 lanţuri polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri
d) [ ] fierul din hem, în procesul activităţii normale a Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
e) [x] hemul se leagă prin intermediul Fe2+ la resturile de histidină din componenţa lanţurilor alfa şi beta
186. Hemoglobina (Hb) participă la:
a) [ x] transportul sangvin al O2
b) [x] transportul sangvin al CO2
c) [ ] reglarea echilibrului fluido-coagulant
d) [ ] transportul sangvin al fierului
e) [x] reglarea echilibrului acido-bazic
187. Biosinteza hemului (selectaţi substanţele necesare):
a) [ ] glutamina
b) [x] glicina
c) [x] succinil-CoA
d) [x] Fe2+
e) [ ] acidul aspartic
188. Biosinteza hemului (prima reacţie):
a) [x] Gly + succinil-CoA → acid delta-aminolevulinic + HS-CoA + CO2

b) [ ] Gly + succinil-CoA + ATP → acid delta-aminolevulinic + HS-CoA + CO2 + ADP + H3PO4
c) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat sintaza
d) [ ] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat decarboxilaza
e) [x] enzima este reglată prin inducţie-represie de hem
189. Biosinteza hemului (a doua reacţie):
a) [ ] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic +ATP → porfobilinogen + ADP + H3PO4 + H2O

b) [x] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic → porfobilinogen + 2 H2O
c) [ ] reacţia este catalizată de porfobilinogen sintetaza
d) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat dehidrataza
e) [ ] coenzima este piridoxalfosfatul
190. Biosinteza hemului (transformarea protoporfirinei IX în hem):

a) [ ] protoporfirina IX + Fe3+ → hem + 2H+

b) [x] protoporfirina IX + Fe2+ → hem + 2H+
c) [x] reacţia este catalizată de enzima fierochelataza
d) [ ] enzima este activată alosteric de hem
e) [x] deficienţa enzimei conduce la protoporfirie primară
191. Porfiriile:
a) [ ] porfiriile primare sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în catabolismul hemului

b) [x] porfiriile primare sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în biosinteza hemului
c) [ ] se mai numesc ictere
d) [x] mai frecvente sunt porfiriile hepatice şi eritropoietice
e) [ ] porfiriile sunt exclusiv cutanate
192. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [ ] începe în eritrocitele intacte

b) [ ] are loc exclusiv în sânge
c) [ ] are loc în toate ţesuturile
d) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
e) [x] zilnic se degradează ≈ 6g de Hb
193. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [x] succesiunea corectă a transformărilor este: Hb → verdoglobină → biliverdină → bilirubină

b) [ ] succesiunea corectă a transformărilor este: Hb → biliverdină → verdoglobină → bilirubină
c) [x] reacţiile au loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
d) [ ] reacţiile au loc în hepatocite
e) [ ] reacţiile au loc în sânge
194. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea Hb în biliverdină):
a) [ ] iniţial are loc detaşarea globinei de la hem

b) [ ] ulterior are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea biliverdinei
c) [x] iniţial are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea verdoglobinei
e) [x] ulterior de la verdoglobină se detaşează globina şi Fe3+ cu obţinerea biliverdinei
d) [ ] Hb se transformă direct în biliverdină
195. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea biliverdinei în bilirubină):
a) [ ] are loc în hepatocite

b) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
c) [ ] biliverdină + NAD+ → bilirubină + NADH+H+
e) [x] biliverdină + NADPH+H+ → bilirubină + NADP+
d) [ ] reacţia este catalizată de biliverdin dehidrogenaza
196. Bilirubina indirectă:
a) [x] este o substanţă puţin solubilă în apă

b) [ ] circulă în plasmă în stare liberă
c) [x] este transportată de albumine
e) [x] complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină liberă
d) [ ] complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină conjugată
197. Bilirubina indirectă:
a) [x] este captată din sânge prin intermediul receptorilor specifici ai hepatocitelor
b) [x] este transportată în microzomi de ligandine
c) [ ] în microzomi se supune fosforilării pentru a preveni reîntoarcerea în sânge
e) [x] în microzomi se supune conjugării cu acidul glucuronic
d) [ ] agent de conjugare este UDP-glucoza
198. Conjugarea bilirubinei:
a) [x] agent de conjugare este UDP-glucuronatul

b) [x] enzima ce catalizează conjugarea este UDP-glucuronil-transferaza
c) [ ] în rezultatul conjugării bilirubina devine mai puţin solubilă
e) [ ] complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină liberă (indirectă)
d) [x] complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină conjugată (directă)
199. Etapele intestinale ale metabolismului bilirubinei:
a) [x] au loc în ileonul terminal şi în intestinul gros sub acţiunea enzimelor bacteriilor intestinale
b) [x] enzima beta-glucuronidaza scindează resturile de acid glucuronic de la bilirubină
c) [ ] succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină → stercobilinogen → urobilinogen
e) [x] succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină → mezobilirubină → urobilinogen → stercobilinogen
d) [ ] pigmenţii biliari din intestin nu se reabsorb în sânge
200. Excreţia renală a pigmenţilor biliari:
a) [ ] urina persoanelor sănătoase nu conţine pigmenţi biliari

b) [ ] stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin vena porta
c) [x] stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin venele hemoroidale
e) [x] o parte din urobilinogenul reabsorbit din intestin în sânge trece în urină
d) [x] bilirubina conjugată poate trece în urină
201. Bilirubina serică:
a) [x] constituie 8,5 – 20,5 μmol/L

b) [x] creşterea concentraţiei bilirubinei serice se manifestă prin ictere
c) [ ] în condiţii fiziologice în ser predomină bilirubina conjugată
e) [ ] în condiţii fiziologice în ser este prezentă exclusiv bilirubina liberă
d) [x] determinarea fracţiilor bilirubinei permite diagnosticul diferenţial al icterelor
202. Cauzele icterelor:
a) [x] creşterea vitezei de formare a bilirubinei

b) [ ] diminuarea degradării hemoproteinelor
c) [x] scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
e) [x] scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
d) [ ] mărirea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
203. Cauzele icterelor:
a) [x] perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în bilă

b) [ ] mărirea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
c) [ ] diminuarea sintezei hemoglobinei
d) [x] tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
e) [ ] diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului reticulo-endotelial
204. Icterul neonatal:
a) [x] este determinat de o hemoliză intensă

b) [x] este determinat de o „imaturitate” a ficatului de a prelua, conjuga şi excreta bilirubina
c) [ ] creşte preponderent concentraţia bilirubinei conjugate
d) [x] bilirubina neconjugată trece bariera hemato-encefalică şi provoacă encefalopatie toxică
e) [ ] în icterul neonatal fenobarbitalul nu influenţează metabolizarea bilirubinei
205. Icterul prehepatic:
a) [ ] este determinat de diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat

b) [x] este determinat de hemoliza acută şi hemoliza cronică
c) [ ] în ser se măreşte preponderent concentraţia bilirubinei conjugate
d) [ ] conjugarea bilirubinei în ficat este dereglată
e) [x] în ser creşte preponderent cantitatea bilirubinei libere
206. Icterul hepatic premicrozomial:
a) [x] este specific sindromului Gilbert şi sindromului Crigler-Najjar I şi II

b) [x] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de deficienţa UDP-glucuronil-transferazei specifice pentru conjugarea
bilirubinei
c) [ ] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de o hemoliză intensă
d) [ ] în sindromul Crigler-Najjar I fenobarbitalul ameliorează metabolizarea bilirubinei
e) [x] sindromul Gilbert este cauzat de deficienţa captării bilirubinei de către ficat
207. Icterul hepatic premicrozomial (modificările pigmenţilor biliari):
a) [x] bilirubina totală – cantitatea crescută

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută
c) [ ] bilirubina conjugată – cantitatea crescută
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea mărită
e) [ ] pigmenţi biliari în urină – cantitatea mărită
208. Icterul hepatic microzomial este determinat de:
a) [ ] hemolize masive
b) [x] hepatite virale
c) [x] ciroze hepatice
d) [ ] afecţiuni biliare
e) [x] hepatopatii alcoolice
209. Icterul hepatic microzomial (modificările pigmenţilor biliari):
a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea mărită
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea mărită
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea crescută
e) [x ] în urină apare bilirubina conjugată
210. Icterul hepatic postmicrozomial:
a) [ ] este determinat de hemoliză

b) [ ] este cauzat de dereglarea conjugării bilirubinei în microzomi
c) [x] este cauzat de stază biliară intrahepatică
d) [x] este caracteristic sindromului Dubin-Johnson şi sindromului Rotor
e) [x] sindromul Dubin-Johnson este cauzat de deficienţa secreţiei bilirubinei conjugate din hepatocite în capilarele biliare
211. Icterul hepatic postmicrozomial (modificările pigmenţilor biliari):
a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitate mărită
e) [x] în urină apare bilirubina conjugată
212. Icterul posthepatic este cauzat de:

a) [ ] hemoliză
b) [ ] dereglarea conjugării bilirubinei în microzomi
c) [ ] stază biliară intrahepatică
d) [x] blocarea parţială sau totală a canalelor biliare
e) [ ] diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
213. Icterul posthepatic (modificările pigmenţilor biliari):
a) [ ] bilirubina totală – cantitatea scăzută

b) [ ] bilirubina liberă – cantitatea crescută
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută
d) [x] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea scăzută
e) [x] în cazul obstrucţiei complete – lipsa urobilinogenului şi stercobilinogenului în urină
214. Transportul sangvin al oxigenului (O2):
a) [ ] O2 se transportă preponderent în formă dizolvată

b) [x] O2 se transportă preponderent în formă de oxihemoglobină
c) [ ] metxemoglobina este principala formă de transport al O2
d) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului
e) [ ] O2 se leagă la subunităţile proteice ale hemoglobinei
215. Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2) :
a) [ ] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2)

b) [x] mărirea pH-ului
c) [ ] creşterea temperaturii
d) [x] micşorarea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
e) [ ] micşorarea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului
216. Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2) :
a) [x] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2)

b) [x] micşorarea pH-ului
c) [ ] micşorarea temperaturii
d) [x] mărirea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
e) [ ] creşterea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului
217. Oxihemoglobina:
a) [ ] conţine o moleculă de oxigen (O2)

b) [ ] O2 se leagă la Fe3+ al hemului
c) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului
d) [ ] O2 se leagă la partea proteică a hemoglobinei
e) [ ] O2 se leagă la inelul tetrapirolic al hemului
218. Formele de transport sangvin al dioxidului de carbon (CO2):
a) [x] dizolvat în plasmă

b) [x] carbhemoglobina
c) [ ] carboxihemoglobina
d) [ ] methemoglobina
e) [x] NaHCO3, KHCO3
219. Carbhemoglobina:
a) [ ] este hemoglobina legată cu CO

b) [x] este hemoglobina legată cu CO2
c) [ ] ligandul se leagă la Fe2+ al hemului
d) [x] ligandul se leagă la partea proteică a hemoglobinei
e) [ ] ligandul se leagă la inelul tetrapirolic al hemului
220. Formele patologice ale hemoglobinei sunt:
a) [ ] oxihemoglobina
b) [ ] carbhemoglobina
c) [x] carboxihemoglobina
d) [x] methemoglobina
e) [ ] deoxihemoglobina
221. Formele patologice ale hemoglobinei:
a) [x] carboxihemoglobina conţine monooxidul de carbon (CO)

b) [ ] CO posedă afinitate mai scăzută faţă de hemoglobină, comparativ cu oxigenul
c) [x] CO se leagă la Fe2+ din hem
d) [x] methemoglobina conţine Fe3+
e) [ ] methemoglobina posedă afinitate înaltă faţă de oxigen
222. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc la nivelul plămânilor):
a) [x] HHb + O2 → HHbO2

b) [ ] KHb + O2 → KHbO2
c) [x] HHbO2 + KHCO3 → KHbO2 + H2CO3
d) [ ] KHbO2 + H2CO3 → HHbO2 + KHCO3
e) [x] H2CO3 → CO2 + H2O
223. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc la nivelul ţesuturilor):
a) [ ] HHbO2 → HHb + O2
b) [x] KHbO2 → KHb + O2
c) [x] CO2 + H2O → H2CO3
d) [x] KHb + H2CO3 → HHb + KHCO3
e) [ ] HHb + KHCO3 → KHb + H2CO3
224. Hipoxiile:
a) [x] reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în ţesuturi

b) [ ] reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în sânge
c) [x] pot fi cauzate de micşorarea presiunii parţiale a oxigenului în aerul inspirat
d) [x] pot fi secundare anemiilor
e) [x] pot fi cauzate de patologii obstructive pulmonare
225. Anemia falciformă (HbS):
a) [x] este cauzată de substituţia Glu din poziţia 6 a lanţului beta al hemoglobinei (Hb) cu Val
b) [ ] HbS posedă solubilitate mai înaltă, comparativ cu HbA
c) [x] HbS dezoxigenată precipită uşor, formând fibre rigide ce deformează eritrocitul
d) [ ] anemia falciformă este cauzată de diminuarea sintezei Hb
e) [x] persoanele heterozigote sunt rezistente la malarie
METABOLISM
1. Metabolismul:
a) [ ] este un sistem necoordonat de transformări ale substanţelor şi energiei

b) [x] este un sistem coordonat de transformări enzimatice ale substanţelor şi energiei
c) [x] aprovizionează celulele cu energie chimică
d) [x] constă din două faze – catabolism şi anabolism
e) [ ] nu necesită energie
2. Funcţiile metabolismului constau în:
a) [x] producerea energiei chimice

b) [x] asamblarea biopolimerilor (proteinelor, polizaharidelor, lipidelor, acizilor nucleici)
c) [x] transformarea substanţelor nutritive in precursori ai macromoleculelor celulare
d) [x] sinteza şi degradarea moleculelor specializate (hormoni, amine biogene etc.)
e) [ ] nici una din funcţiile enumerate nu sunt corecte
3. Referitor la metabolism sunt corecte afirmaţiile:
a) [x] anabolismul reprezintă sinteza substanţelor compuse din cele simple

b) [ ] anabolismul este însoţit de degajare de energie
c) [ ] energia obţinută în anabolism este utilizată în catabolism
d) [ ] catabolismul necesită energie
e) [x ] catabolismul constituie faza degradării substanţelor compuse în simple
4. Căile metabolice:
a) [x] pot fi liniare, ciclice, ramificate

b) [ ] toate constau doar din reacţii ireversibile
c) [x] pot conţine atât reacţii reversibile, cât şi reacţii ireversibile
d) [ ] toate reacţiile unei căi metabolice sunt catalizate de o singură enzimă
e) [x] fiecare reacţie a unei căi metabolice este catalizată de o enzimă distinctă
5. Catabolismul:
a) [x] reprezintă scindarea substanţelor compuse la substanţe simple

b) [ ] necesită energie
c) [x] are loc atât extracelular, cât şi intracelular
d) [ ] nu necesită enzime
e) [ ] nu este supus reglării
6. Anabolismul:
a) [x] reprezintă sinteza substanţelor compuse din cele simple

b) [x] necesită energie
c) [x] decurge preponderent în mitocondrii şi lizozomi
d) [ ] nu necesită enzime
e) [ ] nu este supus reglării
7. Căile catabolice şi anabolice:
a) [ ] coincid ca direcţie
b) [x] posedă reacţii şi enzime comune
c) [ ] sunt identice
d) [x] ca regulă, sunt localizate în diferite compartimente celulare
e) [x] ciclul Krebs este faza amfibolică a metabolismului
8. Reglarea metabolismului:
a) [x] căile catabolice şi anabolice au reacţii comune

b) [ ] viteza proceselor metabolice este reglată de enzimele ce catalizează reacţii comune ale anabolismului şi
catabolismului
c) [ ] procesele metabolice se reglează la nivelul reacţiilor reversibile
d) [x] ca regulă, inhibitorii proceselor catabolice sunt activatori ai proceselor anabolice
e) [ ] hormonii nu participă la reglarea proceselor metabolice
9. Bioenergetica:
a) [x] organismele vii sunt sisteme termodinamice deschise

b) [ ] energia liberă (∆G) este energia care nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
c) [x] entropia (∆S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic
d) [ ] energia legată (T∆S) este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
e) [x] ∆E = ∆G + T∆S
10. Energia liberă (∆G):
a) [x] este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului la temperatură şi presiune constantă
b) [x] condiţiile standard sunt: t =250C, concentraţia substraturilor – 1 mol, pH =7,0, presiunea 760 tori
c) [ ] dacă ∆G > 0 – reacţia este exergonică
d) [ ] dacă ∆G < 0 – reacţia este endergonică
e) [x] dacă ∆G > 0 – produsele reacţiei au o energie liberă mai mare decât substanţele iniţiale
11. ATP-ul:
a) [ ] este unica nucleotidă macroergică

b) [ ] este o nucleotidă pirimidinică
c) [ ] este sursă de energie
d) [x] are două legături macroergice
e) [x] este intermediar energetic (transportă energia de la procesele exergonice la cele endergonice)
12. Variantele de hidroliză a ATP-lui:
a) [x] ATP + H2O → ADP + H3PO4; -7,3 kcal/mol

b) [ ] ATP + H2O → ADP + H3PO4; -14,6 kcal/mol
c) [x] ATP + H2O → AMP + H4P2O7; -7,3 kcal/mol
d) [ ] ATP + H2O → AMP + H4P2O7; -14,6 kcal/mol
e) [x] H4P2O7 + H2O → 2 H3PO4; -7,3 kcal/mol
13. Energia ce se formează la hidroliza ATP-lui este determinată de:
a) [x] repulsia electrostatică

b) [x] gradul mic de stabilitate a ATP-lui
c) [x] prezenţa ionilor de Mg2+
d) [ ] prezenţa apei
e) [ ] scindarea legăturilor glicozidice
14. ATP-ul:
a) [ ] conţine trei legături macroergice

b) [ ] nu poate fi donator de grupări fosfat
c) [x] poate fi donator de grupări pirofosfat
d) [x] energia eliberată în procesele catabolice este utilizată pentru sinteza ATP-lui
e) [x] energia eliberată la hidroliza ATP-lui este utilizată în reacţiile endergonice
15. Starea energetică a celulei:
a) [x] se caracterizează prin sarcina energetică:([ATP] +1/2 [ADP]) : ([ATP] +[ADP] + [AMP])
b) [x] se caracterizează prin potenţialul de fosfolirare [ATP] : ([ADP] x [P])
c) [ ] în condiţii normale sarcina energetică a celulei este 500-900
d) [ ] sarcina energetică înaltă stimulează procesele catabolice
e) [ ] sarcina energetică joasă stimulează procesele anabolice
16. La hidroliza căror compuşi se eliberează mai multă energie decât la hidroliza unei legături macroergice din
ATP:
a) [x] creatin fosfat

b) [ ] glucozo-6-fosfat
c) [ ] AMP
d) [ ] GMP
e) [x] fosfoenolpiruvat
17. La hidroliza căror compuşi se eliberează mai multă energie decât la hidroliza unei legături macroergice din
ATP:
a) [x] 1,3-difosfoglicerat
b) [ ] acetil-CoA
c) [ ] glucozo-6-fosfat
d) [ ] UDP-glucoza
e) [ ] fructozo-6-fosfat
18. Viteza proceselor metabolice:
a) [ ] nu este dependentă de raportul NADPH/NADP+

b) [ ] nu este influenţată de modulatorii alosterici
c) [x] este dependentă de raportul NADH/NAD+
d) [x] este influenţată de hormoni
e) [x] depinde de conţinutul de ATP
19. Care din compuşii enumeraţi nu sunt macroergici:
a) [x] glicerol-3-fosfat
b) [ ] ATP
c) [ ] creatinfosfat
d) [x] glucozo-6-fosfat
e) [ ] GTP
20. Care din compuşii enumeraţi sunt macroenergci:
a) [ ] glucozo-1-fosfat
b) [x] pirofosfat
c) [x] fosfoenolpiruvat
d) [x] acetil-CoA
e) [ ] UDP-galactoza
21. Complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH):
a) [ ] este localizat în citozol

b) [x] include enzimele: E1 – piruvat dehidrogenaza, E2 – dihidrolipoil acetiltransferaza, E3 – dihidrolipoil
dehidrogenaza
c) [x] coenzimele sunt tiaminpirofosfatul, acidul lipoic, FAD, NAD+, HS-CoA
d) [ ] coenzimele enumerate sunt derivaţi ai vitaminelor: H, B6, B12, acidul folic
e) [ ] catalizează carboxilarea piruvatului cu formarea oxaloacetatului
22. Complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH):
a) [x] catalizează reacţia de decarboxilare oxidativă a piruvatului

b) [ ] decarboxilarea piruvatului este un proces reversibil
c) [x] activează în mitocondrii
d) [x] conţine 5 coenzime
e) [ ] toate coenzimele sunt legate covalent cu enzimele
23. Rolul complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [ ] decarboxilarea oxidativă a CH3COOH

b) [ ] decarboxilarea oxidativă a CH3COCH2COOH
c) [x] dehidrogenarea şi decarboxilarea CH3COCOOH
d) [ ] formarea NADPH pentru sintezele reductive
e) [x] formarea NADH pentru lanţul respirator
24. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (prima etapă):
a) [ ] în prima etapă are loc formarea NADH

b) [x] în prima etapă are loc decarboxilarea piruvatului
c) [x] reacţia este catalizată de piruvat dehidrogenaza (E1)
d) [ ] grupare prostetică a E1 este FAD-ul
e) [x] gruparea prostetică a piruvat dehidrogenazei este derivatul vitaminei B1
25. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (etapele II şi III):
a) [ ] de pe tiaminpirofosfat restul acetil este transferat direct pe HS-CoA

b) [x] de pe tiaminpirofosfat restul acetil este transferat pe acidul lipoic, care este grupare prostetică a E2
c) [x] de pe E2 restul acetil este transferat pe HS-CoA
d) [x] în rezultatul acestor etape se obţine acetil-CoA
e) [ ] în urma acestor etape se eliberează E2 (acidul lipoic este în formă oxidată)
26. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (etapele finale – IV şi V):
a) [x] în etapele finale ale procesului are loc reoxidarea acidului lipoic din componenţa E2
b) [ ] la reoxidarea acidului lipoic acceptor direct de hidrogen este NAD+
c) [x] reacţia e catalizată de E3 (dihidrolipoil dehidrogenaza)
d) [x] grupă prostetică a enzimei este FAD-ul
e) [x] produsul etapelor finale este NADH
27. Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [ ] toate enzimele complexului sunt reglate doar alosteric

b) [x] inhibitor alosteric al E2 este acetil-CoA
c) [x] inhibitor alosteric al E3 este NADH
d) [ ] GTP este activator alosreric al E1
e) [ ] AMP este inhibitor alosreric al E1
28. Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH):
a) [x] GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH

b) [ ] sarcina energetică mare activează enzimele complexului PDH
c) [ ] sarcina energetică mică inhibă enzimele complexului PDH
d) [ ] toate enzimele complexului PDH se supun doar reglării prin sarcină energetică
e) [ ] toate enzimele complexului PDH se reglează prin fosforilare-defosforilare
29. Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH):
a) [x] E1 a complexului PDH este reglată prin fosforilare-defosforilare

b) [x] fosforilarea PDH (E1) conduce la inhibarea ei
c) [x] fosforilarea E1 este stimulată de raportul înalt ATP/ADP, NADH/NAD+
d) [ ] fosforilarea E1 este catalizată de fosfataza piruvat dehidrogenazei
e) [ ] modificarea covalentă este unicul mod de reglare a enzimelor complexului PDH
30. Reacţia sumară a decarboxilării oxidative a piruvatului:
a) [ ] piruvat + NAD+ + HS-CoA → acil-CoA + CO2 + NADH+H+

b) [ ] piruvat + FAD + HS-CoA → acetil-CoA + CO2 + FADH2
c) [x] piruvat + NAD+ + HS-CoA → acetil-CoA + CO2 + NADH+H+
d) [ ] piruvat + E1-TPP + HS-CoA → acetil-CoA + E1-TPP + CO2
e) [ ] piruvat + biotina + HS-CoA → acetil-CoA + biotina-CO2
31. Selectaţi vitaminele – componente ale coenzimelor complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [x] tiamina
b) [ ] biotina
c) [x] vitamina PP
d) [ ] vitamina B6
e) [ ] vitamina B12
32. Selectaţi vitaminele – componente ale coenzimelor complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [ ] acidul folic
b) [x] acidul pantotenic
c) [x] acidul lipoic
e) [x] riboflavina
33. Selectaţi coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [ ] piridoxal fosfat
b) [x] tiamin pirofosfat
d) [ ] acidul tetrahidrofolic
e) [x] NAD+
34. Selectaţi coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza:
a) [ ] biotina
b) [x] HS-CoA
c) [ ] acidul ascorbic
d) [ ] CoQ
e) [x]FAD
35. Ciclul Krebs:
a) [x] este calea finală comună a oxidării compuşilor organici

b) [x] furnizează substanţe intermediare pentru anabolism
c) [x] în ciclul Krebs acetil-CoA se oxidează până la 2 molecule de CO2
d) [ ] funcţionează în condiţii anaerobe
e) [ ] în reacţiile ciclului Krebs participă nemijlocit O2
36. Ciclul Krebs:
a) [x] furnizează echivalenţi reducători pentru lanţul respirator

b) [ ] decurge în citozol
c) [x] funcţionează în condiţii aerobe
d) [ ] în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxidează până la 2 molecule de CO2
e) [ ] toate enzimele ciclului Krebs se supun reglării
37. Reacţia: Acetil-CoA + oxaloacetat + H2O → citrat + HS-CoA
a) [x] este prima reacţie din ciclul Krebs

b) [x] este o reacţie utilizată la transportul acetil-CoA din mitocondrie în citozol
c) [ ] este catalizata de citrat liaza
d) [x] reprezintă o condensare aldolică urmată de hidroliză
e) [ ] reacţia necesită ATP pentru energie
38. Citrat sintaza:
a) [x] catalizează prima reacţie a ciclului Krebs

b) [ ] este din clasa ligazelor
c) [x] este enzimă alosterică
d) [ ] este activată de citrat, succinil-CoA, ATP, NADH
e) [x] este inhibată de acizii graşi
39. Reacţia: Citrat ↔ izocitrat:
a) [ ] este o reacţie a ciclului Krebs

b) [x] cis-aconitatul este intermediar al reacţiei
c) [x] izomerizarea se realizează prin dehidratare, succedată de hidratare
d) [x] este catalizată de enzima aconitaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este din clasa izomerazelor
40. Reacţia: Izocitrat + NAD+ ↔ alfa-cetoglutarat + CO2 + NADH+H+
a) [x] este o reacţie de oxido-reducere

b) [x] este catalizată de izoenzima izocitrat dehidrogenaza
c) [ ] izocitrat dehidrogenaza mitocondrială poate utiliza ca coenzimă şi NADP+
d) [ ] izocitrat dehidrogenaza citoplasmatică utilizează ca coenzimă doar NAD+
e) [x] izocitrat dehidrogenaza mitocondrială este activată de ADP şi inhibată de NADH
41. Reacţia: alfa-cetoglutarat + NAD+ + HS-CoA → succinil-CoA + CO2 + NADH+H+
a) [x] este o reacţie de oxido-reducere

b) [x] este catalizată de complexul enzimatic alfa-cetoglutarat dehidrogenaza
c) [ ] reacţia nu se supune reglării
d) [ ] se petrece în citozol
e) [x] succinil-CoA este un compus macroergic
42. Complexul enzimatic alfa-cetoglutarat dehidrogenaza:
a) [x] este activat de Ca2+

b) [ ] este activat de ATP
c) [x] este inhibat de NADH, succinil-CoA
d) [x] în calitate de coenzime utilizează derivaţii vitaminelor: B1, B2, PP, HS-CoA, acidul lipoic
e) [ ] în calitate de coenzime utilizează derivaţii vitaminelor: biotina, B6, B12, acidul folic
43. Reacţia: Succinil-CoA + GDP + H3PO4 ↔ succinat + GTP + HS-CoA:
a) [x] este o reacţie a ciclului Krebs

c) [ ] este o reacţie de fosforilare oxidativă
d) [x] este catalizată de enzima succinil-CoA sintetaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este din clasa liazelor
44. Reacţia: Succinat + FAD ↔ fumarat + FADH2:
a) [ ] decurge în citozol
b) [x] este catalizată de enzima succinat dehidrogenaza
c) [ ] enzima ce catalizează reacţia este o enzimă alosterică
d) [x] malonatul este inhibitor competitiv al enzimei
e) [ ] enzima este inhibată de AMP
45. Succinat dehidrogenaza:
a) [ ] este o enzimă reglatoare a ciclului Krebs

b) [ ] este o enzimă NAD+-dependentă
c) [ ] este inhibată de NADH
d) [x] este inhibată de malonat
e) [ ] este inhibată de fumarat
46. Reacţia: Fumarat + H2O ↔ L-malat:

a) [ ] este o reacţie de hidroliză

b) [x] este catalizată de enzima fumaraza
c) [ ] fumaraza poate utiliza ca substrat şi maleatul
d) [x] fumaraza este o enzimă stereospecifică
e) [ ] malatul este inhibitor alosteric al enzimei
47. Reacţia: Malat + NAD+ ↔ oxaloacetat + NADH+H+:
a) [ ] este catalizată de enzima malat reductaza

b) [x] este o reacţie utilizată în sistema-navetă malat-aspartat
c) [x] este o reacţie din ciclul Krebs
d) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este reglatoare
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de citrat
48. Selectaţi enzimele reglatoare ale ciclului Krebs:
a) [x] citrat sintaza

b) [ ] aconitaza
c) [x] izocitrat dehidrogenaza
d) [x] complexul enzimatic alfa-cetoglutarat dehidrogenaza
e) [ ] malat dehidrogenaza
49. Selectaţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs:
a) [ ] izocitrat → alfa-cetoglutarat
b) [ ] alfa-cetoglutarat → succinil-CoA
c) [x] succinil-CoA → succinat
d) [ ] succinat → fumarat
e) [ ] fumarat → malat
50. Reglarea ciclului Krebs:
a) [x] viteza ciclului este diminuată de concentraţia înaltă a ATP-lui

b) [x] complexul alfa-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA
c) [ ] sarcina energetică mică inhibă activitatea ciclului
d) [ ] ADP-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza
e) [x] NADH inhibă izocitrat dehidrogenaza şi complexul alfa-cetoglutarat dehidrogenaza
51. Selectaţi vitaminele necesare pentru activitatea normală a enzimelor ciclului Krebs:
a) [x] tiamina
b) [ ] biotina
c) [x] vitamina PP
d) [ ] vitamina B6
e) [ ] vitamina B12
52. Selectaţi vitaminele necesare pentru activitatea normală a enzimelor ciclului Krebs:
a) [ ] acidul folic
b) [x] acidul pantotenic
e) [x] riboflavina
53. Selectaţi coenzimele necesare pentru funcţionarea normală a enzimelor ciclului Krebs:
a) [ ] piridoxal fosfat
b) [x] tiamin pirofosfat
d) [ ] acidul tetrahidrofolic
e) [x] NAD+
54. Selectaţi coenzimele necesare pentru funcţionarea normală a enzimelor ciclului Krebs:
a) [ ] biotina
b) [x] HS-CoA
c) [ ] acidul ascorbic
d) [ ] CoQ
e) [x]FAD
55. Reacţiile anaplerotice:
a) [x] completează rezervele intermediarilor ciclului Krebs

b) [ ] asigură cu acetil-CoA ciclul Krebs
c) [ ] micşorează cantitatea intermediarilor ciclului Krebs
d) [ ] sunt reacţii generatoare de ATP
e) [ ] sunt reacţii generatoare de NADH
56. Reacţia: Piruvat + CO2 + ATP → oxaloacetat + ADP + H3PO4:
a) [x] este o reacţie anaplerotică

c) [x] este catalizată de piruvat carboxilaza
d) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o liază
e) [x] enzima are ca grupare prostetică biotina
57. Reacţia: Fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP ↔ oxaloacetat + GTP:
a) [ ] este o reacţie din glicoliză

b) [x] este o reacţie anaplerotică
c) [x] este catalizată de enzima fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [ ] este catalizată de enzima piruvat kinaza
e) [x] este o reacţie reglatoare din gluconeogeneză
58. Selectaţi reacţiile anaplerotice:
a) [ ] acetil-CoA + oxaloacetat + H2O → citrat + HSCoA

b) [x] glutamat + H2O + NAD+ ↔ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3
c) [ ] aspartat + alfa-cetoglutarat ↔ oxaloacetat + glutamat
d) [x] fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP → oxaloacetat + GTP
e) [x] piruvat + CO2 + ATP → oxaloacetat + ADP + H3PO4
59. Oxidarea biologică:
a) [x] reprezintă totalitatea proceselor de oxido-reducere ce decurg în organismele vii

b) [x] începe prin dehidrogenarea substraturilor bogate în energie
c) [ ] are loc prin transferul H direct pe O2 cu formarea apei
d) [x] enzime sunt dehidrogenazele NAD+- şi FAD-dependente
e) [ ] enzime sunt oxidazele FAD- şi FMN-dependente
60. NAD+:
a) [ ] acceptor de H+ şi ē în NAD+ este adenina

b) [x] acceptor de H+ şi ē în NAD+ este nicotinamida
c) [x] adiţionează 1H+ şi 2ē (ionul hidrid)
d) [x] un H+ al substratului se transferă pe NAD+, altul trece în solvent
e) [ ] adiţionează 2H+ şi 2ē
61. FAD:
a) [ ] acceptor de H+ şi ē în NAD+ este adenina

b) [x] acceptor de H+ şi ē în NAD+ este riboflavina
c) [ ] adiţionează 1H+ şi 2ē (ionul hidrid)
d) [ ] un H+ al substratului se transferă pe NAD+, altul trece în solvent
e) [x] adiţionează 2H+ şi 2ē
62. Selectaţi dehidrogenazele (DH) NAD+-dependente:
a) [ ] succinat DH
b) [x] glutamat DH
c) [x] izocitrat DH
d) [x] alcool DH
e) [ ] acil-CoA-DH
63. Selectaţi dehidrogenazele (DH) NAD+-dependente:
a) [x] lactat DH
b) [x] malat-DH
c) [ ] acil-CoA DH
d) [x] beta-hidroxibutirat DH
e) [ ] succinat DH
64. Selectaţi dehidrogenazele (DH) FAD-dependente:
a) [x] succinat DH
b) [ ] glutamat DH
c) [ ] gliceraldehid-3-fosfat DH
d) [x] glicerol-3-fosfat DH
e) [ ] acil-CoA-DH
65. Lanţul respirator (LR):
a) [ ] este localizat în membrana externă mitocondrială

b) [ ] este un proces reversibil
c) [x] este alcătuit din enzime şi sisteme de oxido-reducere
d) [x] transferă H+ şi ē de pe coenzimele reduse pe O2
e) [ ] produsul final al LR este H2O2
66. Transferul echivalenţilor reducători în lanţul respirator (LR):
a) [ ] toate sistemele de oxido-reducere ale LR transferă şi H+ şi ē

b) [ ] toate sistemele de oxido-reducere ale LR transferă doar ē
c) [ ] toate sistemele de oxido-reducere ale LR transferă doar H+
d) [x] unele sisteme de oxido-reducere ale LR transferă şi H+ şi ē, altele doar ē
e) [ ] unele sisteme de oxido-reducere ale LR transferă şi H+ şi ē, altele doar H+
67. Sistemele de oxido-reducere ale lanţului respirator:
a) [ ] NADH/NAD+ transferă 2H+ şi 2ē

b) [x] FMNH2/FMN transferă 2H+ şi 2ē
c) [ ] CoQH2/CoQ transferă 1H+ şi 2ē
d) [x] citocromii transferă doar elecroni
e) [x] un citocrom transferă doar un electron
68. Potenţialul de oxido-reducere (Eo) al sistemelor-redox din lanţul respirator:
a) [x] este o forţă motrice ce determină capacitatea sistemului-redox de a adiţiona şi a ceda ē

b) [ ] cu cât valoarea Eo este mai electronegativă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului-redox de a
adiţiona ē
c) [ ] cu cât valoarea Eo este mai electropozitivă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului-redox de a
ceda ē
d) [ ] în lanţul respirator sistemele-redox sunt aranjate în ordinea descreşterii Eo
e) [x] în lanţul respirator sistemele-redox sunt aranjate în ordinea creşterii Eo
69. Potenţialul de oxido-reducere (Eo) al sistemelor-redox din lanţul respirator:
a) [ ] sistemele-redox cu Eo negativ uşor adiţionează electroni

b) [ ] sistemele-redox cu Eo pozitiv uşor cedează electroni
c) [x] transferul electronilor în lanţul respirator este însoţit de eliberare de energie liberă (∆G)
d) [ ] ∆E = -nF∆G, unde n – numărul ē, F – constanta Faraday
e) [x] ∆G = -nF∆E, unde n – numărul ē, F – constanta Faraday
70. Utilizarea energiei libere (∆G) din lanţul respirator:
a) [ ] toată ∆G este utilizată pentru sinteza ATP-lui

b) [x] aproximativ 40% ∆G este utilizată pentru sinteza ATP-lui
c) [x] aproximativ 60% ∆G este utilizată pentru termogeneză
d) [x] decuplanţii lanţului respirator măresc termogeneza
e) [ ] inhibitorii lanţului respirator măresc termogeneza
71. Fosforilarea oxidativă:
a) [x] reprezintă sinteza ATP-lui din ADP şi H3PO4 cuplată la lanţul respirator (LR)
b) [ ] reprezintă sinteza ATP-lui din AMP şi H4P2O7 cuplată la LR
c) [x] în LR sunt trei puncte de fosforilare
d) [x] pentru sinteza unei molecule de ATP diferenţa de potenţial trebuie să fie ≥ 0,224V
e) [ ] toată energia eliberată la transferul electronilor în LR este utilizată pentru sinteza ATP-lui
72. Complexul I al lanţului respirator (NADH-CoQ reductaza):
a) [x] îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi ē de la dehidrogenazele NAD+-dependente

b) [ ] îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi ē de la dehidrogenazele FAD-dependente
c) [x] conţine FMN
d) [x] conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
e) [ ] conţine FAD
73. Complexul II al lanţului respirator (succinat-CoQ reductaza):
a) [ ] transferă H+ şi ē în lanţul respirator doar de pe succinat

b) [x] conţine flavoproteine specializate pentru introducerea H+ şi ē în lanţul respirator şi de pe alte
substraturi (acil-CoA, glicerol-3-fosfat)
c) [ ] conţine NAD+
d) [ ] conţine citocromii a şi a3
e) [x] conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
74. Complexul III al lanţului respirator (CoQH2-citocrom c reductaza):
a) [x] colectează H+ şi ē de la complexul I (NADH-CoQ reductaza)

b) [x] colectează H+ şi ē de la complexul II (succinat-CoQ reductaza)
c) [x] conţine citocromii b şi c1
d) [ ] conţine citocromii a şi a3
e) [x] conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
75. Complexul IV al lanţului respirator (citocromoxidaza):
a) [x] transferă 4ē de la citocromii c la oxigenul molecular cu formarea a 2O2-

b) [x] O2- interacţionează cu protonii, formând apa
c) [ ] conţine citocromii b şi c1
d) [x] conţine citocromii a şi a3
e) [x] conţine ioni de cupru
76. Citocromii:
a) [x] reprezintă hemoproteine

b) [ ] participă la transferul H+ şi ē în lanţul respirator
c) [x] funcţionarea citocromilor implică transformarea: Fe2+ ↔ Fe3+
d) [ ] transferă H+ şi ē pe ubichinonă
e) [ ] un citocrom poate transfera 2 ē
77. Mecanismul fosforilării oxidative:
a) [ ] în rezultatul transferului de ē în lanţul respirator (LR) se formează un compus intermediar macroergic

b) [ ] ē servesc modulatori alosterici pozitivi pentru ATP-sintază
c) [x] transferul de ē în LR generează gradient de protoni între suprafeţele membranei interne mitocondriale
d) [x] suprafaţa internă a membranei interne mitocondriale se încarcă negativ, iar suprafaţa externă - pozitiv
e) [ ] membrana internă mitocondrială este permeabilă pentru protoni
78. Mecanismul fosforilării oxidative:
a) [x] transferul de ē în LR este însoţit de transport de ē din matricea mitocondrială în spaţiul intermembranar
b) [x] H+ revin în mitocondrii prin factorul factorul F0 al ATP-sintazei
c) [ ] H+ trec liber prin membrana internă mitocondrială
d) [x] fluxul de H+ este forţa motrice ce determină sinteza ATP-lui
e) [ ] sinteza ATP-lui nu depinde de gradientul de protoni
79. ATP-sintaza:
a) [x] este localizată în membrana internă mitocondrială

b) [x] este alcătuită din factorii F0 şi F1
c) [ ] factorul F0 este localizat în matricea mitocondrială
d) [ ] factorul F1 este localizat în spaţiul intermembranar
e) [x] factorul F1 reprezintă subunitatea catalitică a enzimei
80. ATP-sintaza:
a) [ ] este enzimă responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat

b) [x] este enzimă responsabilă de fosforilarea oxidativă
c) [x] este inhibată de oligomicină
d) [x] inhibarea ATP-sintazei micşorează atât sinteza ATP-lui, cât şi transferul de electroni prin lanţul respirator
e) [ ] inhibarea ATP-sintazei nu influenţează transferul de electroni prin lanţul respirator
81. Inhibiţia lanţului respirator (LR):
a) [x] complexul I al LR este inhibat de rotenonă

b) [x] complexul III al LR este inhibat de antimicina A
c) [x] citocromoxidaza este inhibată de cianuri, CO
d) [ ] inhibiţia LR nu influenţează sinteza ATP-lui
e) [ ] transferul de electroni în LR este inhibat de acizii graşi
82. Agenţii decuplanţi:
a) [ ] inhibă ATP-sintaza
b) [ ] inhibă complexele lanţului respirator
c) [x] înlătură gradientul de protoni dintre spaţiul intermembranar şi matricea mitocondrială
d) [x] sunt substanţe liposolubile
e) [ ] măresc permeabilitatea membranei interne mitocondriale pentru ē
83. Agenţii decuplanţi:

a) [ ] favorizează sinteza ATP-lui
b) [x] măresc termogeneza
c) [ ] inhibă transferul ē în lanţul respirator
d) [ ] activează hidroliza ATP-lui
e) [ ] transportă H+ din matricea mitocondrială în spaţiul intermembranar
84. Selectaţi agenţii decuplanţi:
a) [ ] rotenona
b) [ ] oligomicina
c) [x] 2,4-dinitrofenolul
d) [ ] monooxidul de carbon
e) [x] acizii graşi
85. Selectaţi inhibitorii lanţului respirator:
a) [x] rotenona
b) [ ] oligomicina
c) [ ] 2,4-dinitrofenolul
d) [x] monooxidul de carbon
e) [ ] acizii graşi
86. Selectaţi inhibitorii lanţului respirator:
a) [ ] dioxidul de carbon
b) [x] antimicina A
c) [ ] tiroxina
d) [x] cianurile
e) [ ] 2,4-dinitrofenolul
87. Selectaţi inhibitorii ATP-sintazei:
a) [ ] monooxidul de carbon
b) [x] oligomicina
c) [ ] tiroxina
d) [ ] cianurile
e) [ ] 2,4-dinitrofenolul
88. Câtul de fosforilare (P/O):
a) [x] reprezintă raportul dintre numărul de molecule de ATP formate şi numărul de atomi de oxigen utilizaţi în
lanţul respirator
b) [ ] pentru oxidarea glicerol-3-fosfatului P/O este 3/1
c) [x] pentru oxidarea succinatului P/O este 2/1
d) [ ] pentru oxidarea piruvatului P/O este 2/1
e) [ ] pentru oxidarea acidului ascorbic P/O este 2/1.
89. Produsele finale ale lanţului respirator:
a) [ ] H2O2
b) [x] H2O
c) [x] 2 molecule de ATP (la transferul a 2ē şi 2H+ prin intermediul complexului succinat-CoQ reductaza)
d) [x] 3 molecule de ATP (la transferul a 2ē şi 2H+ prin intermediul complexului NADH-CoQ reductaza)
e) [ ] 3 molecule de ATP (la transferul a 2ē şi 2H+ prin intermediul complexului CoQH2-citocrom c
reductaza)
90. Decuplarea fosforilării oxidative:
a) [x] este un proces adaptiv la frig

b) [x] este un proces fiziologic la nou-născuţi, la animalele în hibernare
c) [ ] este prezentă în hipotiroidie
d) [ ] predomină în ţesutul adipos alb
e) [ ] se caracterizează prin sinteza sporită de ATP
91. Ţesutul adipos brun:
a) [ ] este ţesut specializat în sinteza ATP-lui

b) [x] este ţesut specializat în termogeneză
c) [x] este prezent la animalele în hibernare, la nou-născuţi
d) [ ] conţine puţine mitocondrii
e) [x] mitocondriile din ţesutul adipos brun conţin termogenina (proteine decuplante)
92. Selectaţi procesele ce au loc în membrana internă mitocondrială:
a) [ ] decarboxilarea oxidativă a piruvatului

b) [ ] beta-oxidarea acizilor graşi
c) [x] lanţul respirator
d) [ ] glicoliza anaerobă
e) [ ] biosinteza ADN-lui mitocondrial
93. Selectaţi procesele ce au loc în matricea mitocondrială:
a) [x] decarboxilarea oxidativă a piruvatului

b) [x] beta-oxidarea acizilor graşi
c) [ ] lanţul respirator
d) [ ] glicoliza anaerobă
e) [x] biosinteza ADN-lui mitocondrial
94. Sistema-navetă glicerol-fosfat:
a) [ ] este un mecanism de transfer al H+ şi ē de la NADH din mitocondrie în citozol

b) [x] în citozol are loc reacţia: dihidroxiaceton-fosfat + NADH+H+ ↔ glicerol-3-fosfat + NAD+
c) [x] glicerol-3-fosfatul străbate membrana internă mitocondrială
d) [ ] în matricea mitocondrială are loc reacţia: glicerol-3-fosfat + NAD+ ↔ dihidroxiaceton-fosfat + NADH+H+
e) [x] în matricea mitocondrială are loc reacţia: glicerol-3-fosfat + FAD ↔ dihidroxiaceton-fosfat + FADH2
95. Sistema-navetă malat-aspartat (selectaţi reacţia ce are loc în citozol):
a) [x] oxaloacetat + NADH+H+ ↔ malat + NAD+

b) [ ] oxaloacetat + NADPH+H+ ↔ malat + NADP+
c) [ ] oxaloacetat + FADH2 ↔ malat + FADH2
d) [ ] malat + FAD ↔ oxaloacetat + FADH2
e) [ ] malat + NAD+ ↔ oxaloacetat + NADH+H+
96. Sistema-navetă malat-aspartat (selectaţi reacţia ce are loc în matricea mitocondrială):
a) [ ] oxaloacetat + NADH+H+ ↔ malat + NAD+

b) [ ] oxaloacetat + FADH2 ↔ malat + FADH2
c) [x] malat + NAD+ ↔ oxaloacetat + NADH+H+
d) [ ] malat + FAD ↔ oxaloacetat + FADH2
e) [ ] malat + NADP+ ↔ oxaloacetat + NADPH+H+
97. Transportul echivalenţilor reducători prin membrana internă mitocondrială:
a) [ ] membrana internă mitocondrială este permeabilă pentru NAD+ şi NADH

b) [x] H+ şi ē de la NADH sunt transportaţi prin membrana internă mitocondrială de sistema-navetă glicerol-
fosfat
c) [x] H+ şi ē de la NADH sunt transportaţi prin membrana internă mitocondrială de sistema-navetă malat-
aspartat
d) [ ] H+ şi ē de la NADH sunt transportaţi prin membrana internă mitocondrială de către citrat
e) [ ] H+ şi ē de la NADH sunt transportaţi prin membrana internă mitocondrială de către carnitină
98. Oxidarea microzomială:
a) [ ] are loc în mitocondrie

b) [x] are loc în reticulul endoplasmatic
c) [x] constă în hidroxilarea unor compuşi chimici
d) [x] este catalizată de monooxigenaze
e) [ ] are rol de sinteza a ATP-lui
99. Oxidarea microzomială:
a) [x] reacţia sumară a procesului este: AH + BH2 + O2 → AOH + B + H2O

b) [ ] reacţia sumară a procesului este: AH2 + O2 → A + H2O2
c) [x] lanţul microzomial de oxidare conţine NADPH, citocromul P450 ,flavoproteine
d) [x] este utilizată pentru inactivarea xenobioticelor
e) [x] este utilizată pentru biosinteza hormonilor steroidici
100. Citocromul P450:
a) [x] poate reacţiona atât cu O2, cât şi cu CO

b) [x] catalizează reacţii de hidroxilare a diferitor substraturi
c) [x] utilizează în calitate de echivalenţi reducători NADH sau NADPH
d) [ ] este component al lanţului respirator
e) [ ] posedă specificitate absolută de substrat
101. Selectaţi reacţia catalizată de catalază:
a) [ ] H2O2 + RH2 → 2H2O + R

b) [x] 2H2O2 → 2H2O + O2
c) [ ] 2O-2 + 2H+ → H2O2 + O2
d) [ ] O2 + 4H+ + 4ē → 2H2O
e) [ ] O2 + 2H+ + 4ē → 2H2O
102. Selectaţi reacţia catalizată de superoxid dismutaza:
a) [ ] H2O2 + RH2 → 2H2O + R

b) [ ] 2H2O2 → 2H2O + O2
c) [x] 2O-2 + 2H+ → H2O2 + O2
d) [ ] O2 + 4H+ + 4ē → 2H2O
e) [ ] O2 + 2H+ + 4ē → 2H2O
Proteine, enzime
Intrebarea nr. 1: Intrebarea1Colectia: MG2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
punctare: A1Grad de dificultate: mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L.Lisii
Care este unitatea structurală a proteinelor simple şi prin ce legături se unesc aceste elemente structurale?
a) [ ] mononucleotidele -beta-glicozidică;
b) [ ] glucoză - esterică;
c) [x] aminoacizii - peptidică;
d) [ ] acizii graşi - eterică ;
e) [ ] glicerolul - disulfidică.
Intrebarea nr. 2: Intrebarea2Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
Grupările libere COOH (carboxil) se pot intîlni în:
a) [x] proteine conjugate;
b) [ ] triacilgliceroli;
c) [ ] glucoză;
d) [x] aminoacizi;
e) [ ] baze azotate. .
Grupările libere NH2 (amino) se pot întîlni în:
a) [x] proteine simple;
b) [ ]glucoză liberă;
c) [ ] trigliceride;
d) [x] aminoacizi;
e) [ ]uracil.
Intrebarea nr.4: Intrebarea4Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
punctare: A1Grad de dificultate: mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Care compuşi conţin fosforul?
a) [ ] proteinele simple;
b) [ ] grăsimile neutre;
c) [ ] glucoza liberă;
d) [] glicogenul;
e) [X]ADN-ul.
Care compuşi conţin azotul ?
a) [X ] proteinele simple;
b) [ ] grăsimile neutre;
c) [ ] glucoza liberă;
d) [x] ADN-ul;
e) [x] mARN-ul.
Ce grupări funcţionale se pot întîlni în proteinele simple?
a) [ ]- CH = O;
b) [X]-NH2;
c) [ ] –CH=CH2;
d) [x] –COOH;
e) [x] - NH - C(NH2) =NH.
Intrebarea nr. 7 Intrebarea7Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
punctare: A1Grad de dificultate: scazutPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Ce grupări funcţionale conferă proteinelor proprietăţi acide?
a) [ ] guanidinică;
b) [ ] imidazolică;
c) [X] carboxilică;
d) [ ] amino;
e) [ ]metilică.
Ce grupări funcţionale conferă proteinelor proprietăţi bazice?
a) [ ] fosfуrica;
b) [ ] carboxнlica;
c) [ ] tiolică;
d) [ ]metilică;
e) [x] guanidinică.
În componenţa căror compuşi se întîlneşte gruparea SH?
a) [ x] proteine simple;
b) [ ] triacilgliceroli;
c) [] amidon;
d) [ x] aminoacizi ;
e) [ ] baze azotate.
În componenţa căror compuşi se întîlneşte gruparea OH?
a) [x ]proteine simple;
b) [ ]trigliceride;
c) [] adenina;
d) [ ]cisteină;
e) [ ]valina.
Selectaţi polimerii biologici :
a) [ ] nucleozide;
b) [] aminoacizi;
c) [ X] glicogen;
d) [X ] ADN;
e) [X ] colagenul.
Intrebarea nr. 12: Intrebarea 12Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod
de punctare: A3Grad de dificultate: scazutPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?
a) [ X] hidroxiaminoacizii ;
b) [x] aminoacizii homociclici;
c) [ ] beta-aminoacizi;
d) [ ]aminoacizii diaminodicarboxilici;
e) [ ] seria D a aminoacizilor.
Intrebarea nr. 13: Intrebarea13Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod
Unităţile constituente ale aminoacizilor întîlnite în lanţul polipeptidic:
a) [ ] purina;
b) [ ] tiofen;
c) [x] imidazol;
d) [ ] pirimidină;
e) [ ] scatol .

Selectaţi aminoacizii hidrofobi nepolari:
a) [ ] Ser;
b) [x] Val;
c) [x] Ile;
d) [x] Trp;
e) [ ]Glu.

Selectaţi aminoacizii hidrofili polari:
a) [X ] Ser;
b) [] Val;
c) [] Ile;
d) [] Trp;
e) [ ]Leu.

Selectaţi aminoacizii bazici:
a) [ ]Ala;
b) [] Ser;
c) [] Tyr;
d) []Gln;
e) [ X]Lys.

Selectaţi aminoacizii acizi:
a) [ ]Ala;
b) [] Asn;
c) [X] Asp;
d) []Gln;
e) [ ]His.
Care afirmaţii sunt corecte referitor la histidină?
a) [ ] este un iminoacid;
b) [] este un tioaminoacid;
c) [] este un aminoacid hidrofob nepolar;
d) [] poseda proprietati acide;
e) [X ] La pH 7,0 se deplaseaza spre catod.

Afirmaţiile corecte in legatură cu serina sunt:
a) [x] este un hidroxiaminoacid;
b) [ ]are punctul izoelectric in zona de pH bazic;
c) [x] intra in categoria aminoacizilor "neesentiali"
d) [ ]intra in categoria aminoacizilor "esentiali";
e) [ ] intr-o solutie cu pH=4 migreaza spre anod.
Referitor la arginină- care afirmaţii sunt corecte:
a) [ ] la pH 3 are sarcină negativă;
b) [x] are PH-uI izoelectric in mediul bazic;
c) [ ] în forma hidroxilată intră in structura colagenului;
d) [ ] este un aminoacid acid;
e) [x] are în structură un rest de guanidină.

Referitor la triptofan, care afirmatii sunt corecte?
a) [ X] este un aminoacid heterociclic;
b) [] este un aminoacid homocicilic;
c) [X ] contine heterociclul indol;
d) [] contine heterociclul imidazol;
e) [ ] este un aminoacid neesenţial.
Care afirmări sunt corecte referitor la lizină?
a) [ ] este un aminoacid acid;
b) [ ] este aminoacid "neesential";
c) [x] prin prelucrare posttraducere poate forma hidroxilizina;
d) [ ] într-o solutie cu pH=8 are 2 sarcini negative;
e) [ ] pHi este în mediul slab acid.
Care afirmări sunt corecte referitor la tirozină :
a) [ ] conţine heterociclul indolil;
b) [] este un aminoacid esenţial;
c) [X ] este aminoacid hidrofil nepolar;
d) [ ] are pH-izoelectric in zona de pH-bazic;
e) [ ] este un derivat al acidului butanoic.

Care afirmaţii sunt corecte referitor la metionină :
a) [x] este un derivat al acidului butanoic;
b) [ ] în structura sa sulful este slab fixat;
c) [ ] la pH-izoelectric aminoacidul migrează spre catod;
d) [ ] în solutie cu pH mai mic decat pHi, el migreaza spre anod;
e) [ ] este un aminoacid neesenţial.
Referitor la glutamină, care afirmaţii sunt corecte:
a) [] la pH =8 are sarcina pozitivă;
b) [x ] este amida acidului glutamic;
c) [x] într-o solutie cu pH =4 migrează spre catod;
d) [ ] participă la detoxifierea NH3 în ţesuturi;
e) [ ] este un iminoacid alifatic.
Care amestec de aminoacizi are sarcina pozitivă majoră
intr-o solutie cu pH=6?
a) [ ] Glu, Asp, Ser;
b) [ ] Glu, Pro, Tyr;
c) [ ] Pro, Val, Gln;
d) [x] Lys, Arg, Ala;
e) [ ] Cys, Met, Tyr.

pH-izoelectric al tetrapeptidei Glu - Asp - Cys - Ser se afla in zona pH-lui :
a) [ ] 9,0 - 10;
b) [ ] 7 – 9,0;
c) [ ] 8 - 10;
d) [x] 4,0 - 4,5;
e) [ ] 6,0 - 7,0.
Care combinaţie de aminoacizi are sarcină negativă majoră într-o soluţie cu pH=8?
a) [x] Glu, Asp, Ser;
b) [ ] Gln, Pro, Tyr ;
c) [ ] Pro, Val, Gly;
d) [ ] Lys, Arg, His;
e) [ ] Cys, Met, Trp.
pH izoelectric al tetrapeptidei Arg - Lys - His - Ala se afla in zona pH -lui:
a) [ ] 3.6 - 4.0;
b) [ ] 4.0 - 4.5;
c) [ ] 5.0 - 7.0;
d) [ ] 2,0 – 3,0;
e) [x] 7.7 - 8.8.
Proteina contine in % urmatorii AA: Arg - 10, Lys - 26, Val - 13, Pro - 35, Ala - 8, Gly - 8. La pH fiziologic
proteina:
a) [x] migrează spre catod;
b) [ ] migrează spre anod;
c) [x] are sarcină netă pozitivă;
d) [ ] are sarcină netă negativă;
e) [ ] nu posedă sarcină electrică.
Care tetrapeptid la pH-fiziologic va migra spre anod?
a) [ ] Gly - Arg - Lys - Pro;
b) [ ] Val - Leu - Ile - Met;
c) [ ] Pro-Asn-Gln-Thr;
d) [ ] Phe - Cys - Arg - His;
e) [x] Tyr - Cys - Glu - Asp.
În legătură cu treonina sunt corecte afirmaţiile :
a) [ ] este un aninoacid aromatic;
b) [ ] este un aminoacid diaminomonocarboxilic;
c) [x] este un aminoacid esenţial;
d) [x] formează legături de hidrogen cu H2O;
e) [ ] în soluţie cu pH=4 migrează spre anod.
Întrebarea nr. 33: Intrebarea33Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de

punctare: A1Grad de dificultate: scăzutPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Aminoacizii arginina şi lizina au următoarele caracteristice comune:
a) [ ] au in structură un rest guanidinic;
b) [x] au un pH - izoelectric mai mare decit 8;
c) [] ambii sunt aminoacizi semiesenţiali;
d) [ ] sunt derivati ai acidului caproic;
e) [ ] ambii participă în ciclul ornitinic.

Referitor la aspartat, care afirmaţii sunt corecte:
a) [] este un aminoacid cu proprietăţi neutre;
b) [ ] la pH - fiziologic are sarcina neta pozitiva;
c) [X ] este un aminoacid neesenţial;
d) [x ] participă la sinteza bazelor azotate purinice;
e) [ ] este un aminoacid aromatic
Intrebarea nr. 35: Intrebarea35 Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod

de punctare: A3Grad de dificultate: mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Sarcina netă a proteinei depinde de:
a) [x] componenţa aminoacidică;
b) [x] PH-ul solutiei;
c) [ ] gruparile alfa-COOH si alfa-NH2 ale lanţului polipeptidic;
d) [] temperatura soluţiei;
e) [ ] radicalii hidrofobi.
Afirmaţii corecte referitor la salifiere:
a) [ ] este hidratarea moleculei proteice
b) [x] este dehidratarea moleculei proteice ;
c) [ ] este un proces ireversibil;
d) [ ] este trecerea micromoleculelor prin membrana semipermiabilă,
e) [ ] se distruge structura terţiară a proteinei.
Care afirmaţii referitor la molecula proteică denaturată sunt corecte:
a) [ ] se distruge structura primara,
b) [ ] creste activitatea biologica;
c) [x] se distruge structura tertiara, cuaternară;
d) [] se distrug legăturile peptidice;
e) [] nu se modifică starea nativă
Referitor la alfa-alanină si beta-alanină sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] sunt aminoacizi proteinogeni;
b) [ ] sunt componentele ale coenzimei A;
c) [x] la decarboxilare formează un compus unic;
d) [ ]în structura proteinelor se găseşte alfa-alanină;
e) [ x] sunt derivaţi ai acidului propionic.
Pentru identificarea aminoacidului N - terminal peptidic sunt utilizaţi:
a) [ ] hidrazina;
b) [x] fluordinitrobenzenul;
c) [x] dansilclorida;
d) [x] fenilizotiocianatul;
e) [ ] tripsina, pepsina.
Pentru identificarea aminoacidului C - terminal peptidic sunt utilizaţi:
a) [ ] ureia;
b) [x] carboxipeptidazele A şi B;
c) [ ] fenilizotiocianatul;
d) [ ] dansilclorida;
e) [x] hidrazina.
În calitate de soluţii coloidale, proteinele posedă:
a) [ ] putere de difuzie sporită;
b) [x] viscozitate mărită;
c) [x] difuzie redusă;
d) [x ] proprietăţi optice;
e) [ ] viscozitate redusă.

Stabilitatea proteinei în soluţie e determinată de:
a) [x] membrana apoasă (MA), ce apare la hidratarea grupelor funcţionale hidrofile;
b) [x] sarcina electrică, dependentă de pH-ul mediului;
c) [ ] sarcina electrică, dependentă de radicalii hidrofobi ai aminoacizilor;
d) [ ] MA - rezultatul adsorbtiei simple a apei;
e) [ ] NH si OH poseda capacitate maximă de a fixa H2O.
Condiţiile de sedimentare ale proteinelor sunt:
a) [x] afectarea membranei apoase (MA);
b) [x] neutralizarea sarcinei electrice (SE);
c) [ ] readucerea proteinei bazice la pHi prin adaus de acid;
d) [ ] readucerea proteinei acide la pHi prin adaus de baza;
e) [ ] afectarea MA prin înlăturarea apei imobilizate.
Afirmaţiile corecte referitor la funcţiile proteinelor simple sunt:
a) [] prezintă sursa de energie preferenţială;
b) [ ] alfa globulinele îndeplinesc funcţia de apărare;
c) [ x] sunt biocatalizatori;
d) [x ] determină presiunea oncotică a plasmei sanguine;
e) [] participă la transportul O2 şi CO2.
Referitor la structura primară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile:
a) [x ] prezintă o secvenţă de aminoacizi uniţi prin legături peptidice;
b) [ x]este determinată genetic;
c) [] legăturile peptidice sunt legături chimice slabe, necovalente;
d) [] e distrusă la denaturare;
e) [] este afectată prin salifiere.
Intrebarea nr.46 : Intrebarea46Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
Afirmaţiile corecte în legatură cu structura primară a proteinelor:
a) [ ] fiecare aminoacid se poate încorpora în lanţ numai o singură dată;
b) [ ] este consolidată de legaturile disulfidice;
c) [x] este o insusire structurală a tuturor proteinelor;
d) [x] se distruge prin hidroliza acidă sau enzimatică;
e) [] în ea nu găsim formele hidroxilate ale aminoacizilor.

Referitor la legatura peptidică sunt corecte afirmaţiile:
a) [x] fiecare grupare peptidică poate forma 2 legături de hidrogen;
b) [ ] legatura peptidica nu exista sub 2 forme de rezonanţa;
c) [x] faţă de legatura C-N atomii de oxigen si hidrogen se află in poziţia trans;
d) [ ] legatura peptidică poate fi inumai în forma –enol;
e) [x] atomi grupei peptidice se află în acelaşi plan.

Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte?
a) [] lantul polipeptidic (LP) conţine mai mulţi aminoacizi N- si C-terminali;
b) [ x] toţi radicalii AA sunt echivalenţi;
c) [ ] la formarea LP acidul glutamic participă cu ambele grupe carboxil;
d) [x ] porţiunile -CH-R se rotesc liber in spatiui;
e) [ ] legatura peptidică este specifică structurii secundare.

Structura secundară a proteinei prezintă:
a) [x] arangamentul intr-o structură ordonată;
b) [] e stabilită de interacţiuni hidrofobe şi ionice;
c) [x ]este alfa helixul şi beta structură;
d) [ ] nu este stabilizată de legături de hidrogen;
e) [ ] este stabilizată de legăturile peptidice.
În legătură cu structura secundară sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] apare graţie formării leg. ionice între lanţurile polipeptidice adiacente;
b) [ ] posedă periodicitate maximă şi minimă;
c) [x] prezinta atît alfa-helix cît si beta-structură;
d) [ x] apare graţiei formării legăturilor de hidrogen în limitele unui singur lanţ cît şi între lanţurile adiacente;
e) [ ] participă şi legăturile disulfidice dintre radicalii de Met.
Referitor la alfa - elice sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] predomină în moleculele proteinelor fibrilare;
b) [x] ] posedă simetrie elicoidală;
c) [] radicalii aminoacizilor participă la formarea alfa-elicei;
d) [x]legăturile de hidrogen se formează între grupările - CO şi - NH – de pe aceeaşi catenă polipeptidică;
e) [] legăturile de hidrogen se formează între grupările - CO şi - NH – de pe catene polipeptidice diferite.

Pentru structura secundară (beta-structură) este caracteristic:
a) [x] lanţurile polipeptidice (LP) sunt legate prin leg. de hidrogen interlanţ;
b) [] lanţurile polipeptidice (LP) sunt legate prin leg. de hidrogen intralanţ;;
c) [x ] posedă formă pliată
d) [] lanţurile polipeptidice adiacente nu pot fi antiparalele;
e) [x] lanţurile polipeptidice adiacente pot fi paralele şi antiparalele.

Care aminoacizi destabilizează alfa-elicea:
a) [x] Prolina;
b) [x] Glicina;
c) [x] Acidul glutamic;
d) [x] Serina ;
e) [ ] Triptofanul.
Afirmaţiile corecte referitoare la structura terţiară a proteinelor:
a) [x] este aranjamentul tridimensional al lanţului polipeptidic;
b) [ ] e stabilizată numai de legături covalente;
c) [x] este determinată de secvenţa AA, forma şi polaritatea radicalilor;
d) [ ] apare graţie interacţiunii sterice a AA situaţi în apropiere;
e) [ ] nu se distruge la denaturare;

Structura terţiară a proteinelor:
a) [x] apare graţie interacţiunii. sterice a AA amplasati liniar departe unul de altul
b) [x] este stabilizată si de legături necovalente, slabe;
c) [ ] nu determină activitatea biologică a proteinelor;
d) [ ] include în sine numai segmente în conformaţie beta;
e) [x] se realizează şi prin legături hidrofobe.
Structura terţiară a proteinelor:
a) [ ] este o însusire structurală a hemoglobinei;
b) [x] formarea ei posedă un grad înalt de cooperare;
c) [x] se caracterizează printr-un anumit grad de flexibilitate;
d) [x ] include atît segmente alfa, cît şi beta;
e) [ ] e posibilă interacţiunea între radicalii AA: Asp - Gly.
Referitor la structura terţiară, care sunt afirmaţiile corecte:
a) [x] la baza funcţiei stau modificările conformaţionale;
b) [x] domeniile se includ in structura respectivă;
c) [x] domeniile determină funcţii speciale în proteină;
d) [ x] e posibilă interacţiunea între radicalii AA- Cys-Cys;
e) []e posibilă interacţiunea între radicalii AA-Ser - Ser.

Structura cuaternară a proteinelor:
a) [x] este organizarea subunităţilor într-o moleculă proteică unică funcţională;
b) [x] se formează prin legături necovalente dintre suprafetele de contact ale domeniior;
c) [ ] posedă rigiditate şi este stabilă;
d) [ ] se realizează prin legături covalente;
e) [ ] nu se distruge prin denaturare.

Structura cuaternară a proteinelor:
a) [x ] asamblarea moleculei finale decurge prin faza de formare a intermediarilor;
b) [ x] e favorizată de interacţiuni hidrofobe dintre radicalii AA;
c) [ x] funcţionarea proteinelor e corelată cu deplasarea domeniior;
d) [x ] e o însuşire structurală a hemoglobinei;
e) []e o însuşire structurală a mioglobinei .
Selectaţi oligomerii:
a) [x] Hb;
b) [ ] mioglobina;
c) [x ] LDH (lactatdehidrogenaza);
d) [x] imunoglobulinele;
e) [x] creatinkinaza.
Referitor la hemoglobină (Hb) sunt corecte afirmaţiile:
a) [x] este tetramer format din 2 tipuri de subunităţi;
b) [] prezintă tetramer format din 4 lanţuri de tip alfa;;
c) [x] ]fiecare subunitate conţine gruparea prostetică "hem";
d) [] protomerii sunt asociaţi prin legături glicozidice;
e) [ ] protomerii constituenţi sunt fixaţi prin forţe covalente.
Intrebarea nr. 62: Intrebarea 62Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod

Colagenul: particularităţile compoziţiei:
a) [x] conţine circa 1/3 glicină ;

b) [ ] practic în el lipseşte alanina;
c) [ x] conţine lizină, 5-hidroxilizină şi alizină;
d) [ ] nu conţine acid gama carboxiglutamic;
e) [ ] nu conţine prolină şi hidroxiprolină.

Colagenul::
a) [ x] este o proteină fixatoare de Ca ;
b) [] este o proteină globulară intracelulară;
c) [ x] e o proteină fibrilară extracelulară;
d) [ ] e solubil în apă ;
e) [ ] unitatea structurală este procolagenul.

Structura colagenului:
a) []structura primară reprezintă o catenă polipeptidică liniară;
b) [x ] structura primară reprezintă o catenă polipeptidică frîntă, datorită conţinutului de prolină şi
hidroxiprolină;
c) [ ] structura secundară este alfa spirală elicoidală;
d) [ x] structura secundară este alfa spirală colagenică;
e) []alfa spirală colagenică este răsucită spre dreapta.

Colagenul. Particularităţile conformaţiei:
a) [ ]tropocolagenul are o configuraţie globulară ;
b) [x ]unitatela structurală a colagenului este tropocolagenul;
c) [x ] tropocolagenul este stabilizat de legăturile de hidrogen dintre grupele peptidice ale catenelor vecine;
d) [ ]tropocolagenul este format din 2 catene polipeptidice;
e) []tropocolagenul este stabilizat de legăturile fosfodiesterice.

Enzimele, afirmaţii corecte:
a) [x] sunt catalizatori biologici;
b) [ ] prezinta catalizatori anorganici;
c) [ ] se pot forma numai in celulele vii;
d) [x] există si în formă neactivă în organism;
e) [ ] Catalizează numai reacţiile de sinteză.
Proprietăţile generale comune ale enzimelor şi catalizatorilor anorganici:
a) [x] nu modifică direcţia reacţiei;
b) [x] nu modifică echilibrul reacţiei ;
c) [ ] catalizează reacţiile în condiţii blînde;
d) [ ] activitatrea lor se reglează;
e) [x] nu se consumă în decursul reactiei.

Enzimele se deosebesc de catalizatorii anorganici prin faptul că:
a) [ ] intervin în reacţii posibile din punct de vedere termodinamic;

b) [x] posedă specificitate;
c) [ ] au viteza catalitică mult mai mică;
d) [x] catalizează reacţiile în condiţii blînde;
e) [ ] majorează energia de activare a procesului chimic.

Natura chimică a enzimelor:
a) [ ]prezintă numai proteine simple;
b) [ ] sunt glicolipide;
c) [x] prezintă compuşi macromoleculari;
d) [ ] sunt numai nucleoproteide.
e) [ ] sunt heteropolizaharide.

Referitor la natura chimică a enzimelor:
a) [x] constituenţii fundamentali sunt aminoacizii;
b) [ ] sunt compusi termostabili;
c) [x] în apă formează soluţii coloidale;
d) [ ] sunt compusi micromoleculari;
e) [x] prezintă substanţe termolabile.

Enzimele coniugate:
a) [] posedă specificitate, determinată de cofactor;
b) [x ] posedă specificitate, determinată de apoenzimă;
c) [ ] cofactorul e componenta termolabilă;
d) [x ] efectul enzimatic e dependent de ambele componente;
e) [ ] cofactorul e componenta proteică a enzimei.
Referitor la cofactor, sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] drept coenzimă frecvent sunt utilizaţi anionii metalici;
b) [ ] în calitate de coenzimă apar lipidele;
c) [ ] grupa prostetică prezintă cofactor slab legat de apoenzimă;
d) [ ] coenzima prezintă cofactor strîns legat in enzima;
e) [x] cofactorii sunt partea neproteică a enzimei.

În legatură cu cofactorii sunt corecte afirmaţiile:
a) [x ] stabilizează conformaţia activă a enzimelor;
b) [x ] nemijlocit îndeplinesc funcţie catalitică;
c) [] determină specificitatea de acţiune;
d) [x ] îndeplinesc funcţia de legatură între substrat si enzimă;
e) [ ] cofactorii sunt componenţi ai enzimelor simple.

Organizarea enzimelor in celulă:
a) [x ] sunt organizate în complexe multienzimatice;
b) [x ] pot fi fixate de structuri supramoleculare;
c) [x ] pot conţine mai multe subunităţi;
d) [ ]pot avea numai o singură localizzare;
e) [] sunt libere şi nu pot fi ataşate la diverse structuri.
Centru activ al enzimelor reprezintă:
a) [ ] linie frintă în molecula enzimei;

b) [ ] un plan in moleculă;
c) [x] structură compusă unicală tridimensională;
d) [ ] un punct din structura terţiara;
e) [ ] locul unde se fixează modulatorii.
Întrebarea nr. 76: Intrebarea76Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de
Centru activ al enzimelor:
a) [x ] se formează la interacţiunea enzimei cu substratul;
b) [] grupele funcţionale aparţin aminoacizilor amplasaţi succesiv în lanţul polipeptidic:
c) [ ] în centrul activ se fixează activatorul sau inhibitorul;
d) [ ] centrul activ se formează numai pe baza structurii cuaternare;
e) [ ] centrul activ se formează numai pe baza structurii terţiare.
La formarea centrului activ al enzimelor participă grupele funcţionale:
a) [ x] OH – Ser;
b) [x] COOH- Glu;
c) [ ] COOH - Asn;
d) [ ] COOH - Gln;
e) [x] NH2 – Lys.
Indicaţi afirmările corecte referitor la substrat (S) :
a) [ x] e substanţa asupra careia acţionează enzima;
b) [] toate enzimele fixează numai un singur substrat;
c) [x ] unele enzime interacţionează cu cîteva substrate;
d) [ ] este legat de centru activ prin legături covalente;
e) [ ] este inhibitor sau activator al enzimei.

Centrul alosteric:
a) [x] este separat spaţial de centrul activ;
b) [ ] este locul fixării substratului;
c) [ ] este caracteristic tuturor enzimelor;
d) [ ] este locul fixării numai a activatorilor;
e) [ x] este locul în care se fixează activatorii şi inhibitorii .

Enzimele alosterice:
a) [ ] modulatorii se leaga covalent in centrele alosterice;
b) [ ] cinetica reacţiilor alosterice e asemănătoare cu a enzimelor obişnuite;
c) [ ] efectorii fixîndu - se nu modifica conformatia moleculei enzimei;
d) [ ] modulatorii se leagă covalent în centrul activ al enzimei;
e) [x] modulatorii modifică conformaţia moleculei enzimei.

Referitor la mecanismul de acţiune al enzimelor sunt corecte afirmările:
a) [x] scade energia de activare a reacţiei respective;

b) [x ] are loc formarea complexului enzima - substrat [ES];
c) [] complexul ES e o structura rigidă, stabilă;
d) [ x] complexul ES e o structură instabilă;
e) [x] formarea complexului ES este prima etapă a mecanismului de acţiune.

Mecanismul de acţiune al enzimelor, afirmaţiile corecte:
a) [ ] în complexul ES - substratul nu se modifică;

b) [x] în complexul ES - substratul se deformează;
c) [ x] în centrul activ al enzimi are loc cataliza covalentă;
d) [x ] în centrul activ al enzimei are loc cataliza acido-bazică;
e) [] la interacţiunea substratului şi enzimei se modifică atît structura enzimei cît şi a substratului.

Mecanismele activării enzimatice sunt:
a) [x] proteoliză parţială;

b) [x] modificarea covalentă;
c) [ ] autoasamblarea secundară;
d) [ x] activarea alosterică;
e) [ ] activarea prin exces de substrat.

Proprietăţile generale ale enzimelor:
a) [ ] posedă numai specificitate strict absolută;
b) [x] termolabilitatea;
c) [ ] posedă numai specificitate strict relativă;
d) [x] posedă specificitate;
e) [ ] activitatea nu e dependentă de pH mediului.

Specificitatea enzimatica (afirmatiile corecte ):
a) [ ] e dependenta de coenzima;
b) [ ] depinde de partea proteică si de coenzimă;
c) [x] poate fi absolută de substrat- catalizează transformarea unui singur substrat;
d) [x] poate fi relativă de grup - unui grup de S cu acelaşi tip de legatură;
e) [x] poate fi stereochimică – catalizează transformările unui stereoizomer al substratului.

Termolabilitatea (T) enzimatică:
a) [x] T determină afinitatea E fata de S, de modulatori;
b) [ ] e dependentă de coenzimă;
c) [x ] temperatura optimă pentru majoritatea enzimelor e cuprinsă între 20-400 C;
d) [ ] la temperatura mai mult de 50 C activitatea E creşte;
e) [ ] la temperatura scăzută, mai mici de 10 C, activitatea nu se modifică.

Influenţa pH-ului asupra activităţii enzimelor:
a) [ x] fiecare enzimă are pH-ul său optim;
b) [ ] pH-ul optim pentru pepsină este 7-8;
c) [] pH-ul nu modifică activitatea catalitică a enzimei;
d) [] pH-ul optim al tripsinei este 1-2;
e) [ ] pH-ul optim al arginazei este 7.
Anhidraza carbonică prezintă specificitate:
a) [ ] relativă de substrat;
b) [ ] relativă de grup;
c) [ ] stereochimică ;
d) [x] absolută de substrat;
e) [] absolută de grup.
Care enzime posedă stereospecificitate?
a) [x] Fumaraza;
b) [ ] Ureaza ;
c) [] citratsintaza;
d) [ ] Carbanhidraza;
e) [] alcooldehidrogenaza.
Activarea enzimelor e posibilă prin:
a) [x] mărirea concentraţiei substratului;
b) [x] surplus de coenzime;
c) [ ] denaturare;
d) [x] proteoliză limitată;
e) [x] modulatori alosterici.
Inhibiţia specifică enzimatică e posibilă prin:
a) [ ] denaturare;
b) [ ] salifiere;
c) [x ] exces de substrat;
d) [x] modulatori alosterici;
e) [ ] fierbere.
Inhibitia competitivă:
a) [x] reprezintă o inhibiţie reversibilă;
b) [ ] reprezintă o inhibiţie ireversibilă;
c) [x] inhibitorul se aseamană dupa structură cu S;
d) [ ] e posibilă simultan fixarea substratului şi a inhibitorului;
e) [] inhibitorul se leagă cu centrul alosteric.

Inhibiţia competitivă:
a) [ ] e posibil simultan fixarea S si a inhibitorului;
b) [ ] cu enzima se leagă compusul a carui concentraţia e mai mică;
c) [x ] inhibiţia se inlatură prin exces de substrat;
d) [] inhibitorul este scindat fermentativ;
e) [ ] inhibitorul concurează cu S pentru fixarea in centrul alosteric.

Referitor la inhibitorii competitivi sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] se leagă de enzima la nivelul centrului alosteric;
b) [] legătura inhibitorului cu enzima este de tip covalent ;
c) [ x] legătura inhibitorului cu enzima este de tip necovalent;
d) [ ] inhibitorul micsoreaza viteza maximală;
e) [x ] inhibitorul creşte Km, deci scade afinitatea enzimei pentru substrat.

Inhibiţia enzimatică necompetitivă:
a) [ ] inhibitorul se fixează în centrul activ catalitic;

b) [ ]inhibitorul influenţează asupra legăturii S cu E;
c) [ ] inhibiţia se inlatură prin exces de substrat;
d) [x] se formează un complex triplu: ESI;
e) [ ] se formează un complex dublu: EI.
96)Intrebarea nr.96: Intrebarea105Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura

proteinelorMod de punctare: A1Grad de dificultate: scazutPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Inhibitia necompetitivă:
a) [ ] inhibitorul se aseamănă după structură cu substratul;
b) [ ] se inlatură prin exces de substrat;
c) [ ] între inhibitor şi substrat se realizează o competiţie pentru a se lega de enzimă;
d) [ ]V max scade dar creşte Km;
e) [x] V max scade dar nu se modifică Km;

Inhibiţia alosterică:
a) [x] apare la enzimele oligomere;
b) [] inhibitorul se uneşte cu centrul activ şi schimbă conformaţia enzimei;
c) [ ] interactiunea protomerilor nu modifică conformaţia enzimei;
d) [ ] enzimele respective preponderent au structură terţiară;
e) [ ] stă la baza efectului substanţelor medicamentoase.
Intrebarea nr. 98: Intrebarea98 Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod
Referitor la succinatdehidrogenază (SDH) si reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] face parte din clasa transferazelor;
b) [ ] acidul malic provoacă o inhibiţie ireversibilă;
c) [ ] în inhibiţie se modifică structura primară a S;
d) [ ] inhibiţia nu depinde de concentraţia acidului malic;
e) [x] SDH catalizează reacţia: Succinat + FAD →Fumarat + FADH2.
99)Intrebarea nr. 99: Intrebarea108Colectia: SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura

proteinelorMod de punctare: A3Grad de dificultate: mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Referitor la pepsină şi reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] nu face parte din clasa hidrolazelor;
b) [ ] face parte din clasa liazelor;
c) [x] apare la proteoliza limitată (PL) a pepsinogenului;
d) [ ] proteoliza limitată e un proces reversibil;
e) [x] în urma PL se formează centrul activ al enzimei.

Referitor la amilază şi reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile:
a) [x] face parte din clasa hidrolazelor;
b) [ ] face parte din clasa liazelor;
c) [x] NaCl este activator şi nu modifică structura primară a substratului;
d) [ ] NaCl provoaca denaturarea enzimei ;
e) [x] amilaza scindează amidonul.
Efectul sulfanilamidelor asupra enzimelor:
a) [x] provoacă o inhibiţie competitivă;
b) [x] majorează Km şi nu modifică V max;
c) [ ] inhibă ireversibil enzima bacteriană ;
d) [ ] modifică structura primară a enzimei;
e) [x] nu acţionează asupra enzimelor umane .
Afirmaţiile corecte în legatură cu Km a enzimelor:
a) [ x] se exprima in unităţi de concentraţii de S;
b) [ x] reflectă afinitatea enzimi faţă de substrat;
c) [ ] Km de o valoare mare semnifică o afinitate mare pentru S;
d) [] este crescută în prezenţa unui inhibitor necompetitiv ;
e) [x ] este egală cu concentraţia [S] pentru care viteza reacţiei este jumătate din viteza maximă.
Katalul prezintă:
a) [ ] cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 µmol de S in 1 min la 250 C;
b) [ ]cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mmol de S in 1 min la 250 C;
c) [x]cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mol de S in 1 sec la 250 C;
d) [ ] numarul mol de S ce se transformă in 1 min cu ajutorul 1 mol de enzimă;
e) [ ] cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 µkmol de S in 1 min la 250 C raportată la 1 mg
proteină.
Activitatea specifică este:
a) [ ] Cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 µmol de S in 1 min la 250 C;
b) []Cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mmol de S in 1 min la 250 C ;
c) [ ] Cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mol de S in 1sec la 250 C ;
d) [ ] Numarul mol de S ce se transformă in 1 min cu ajutorul 1 mol de E;
e) [x ] Cantitatea de E necesară pentru transformarea 1µmol de S în 1 min la 250 C raportată la 1mg
proteină.

Unitatea internaţională este:
a) [ x] cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 µmol de S în 1 min la 250 C;
b) [] cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mmol de S în 1 min la 250 C ;
c) [] cantitatea de E necesară pentru transformarea 1 mol de S în 1 sec la 250 C ;
d) [ ] numarul mol de S ce se transformă în 1 min cu ajutorul 1 molecule de E;
e) [ ] cantitatea de E necesară să transf. 1 µmol de S în 1 min la 250 C raportată la 1 mg proteină.

proteinelorMod de punctare: A3Grad de dificultate: mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Izoenzimele:
a) [ ] sunt preponderent protomeri;
b) [x] sunt,de regulă, oligomeri;
c) [x] catalizează una si aceeaşi reacţie;
d) [ ] catalizează diferite reacţii;
e) [x] au rolul de reglatori în metabolism.
Viteza de reacţie este dependentă de:
a) [x] concentraţia enzimei;
b) [ ] este independentă de concentraţia enzimei;
c) [ ] nu se constată o dependenţă de concentraţia S ;
d) [x] Vmax are o curba cu aspect de hiperbolă;
e) [x] e dependentă de valoarea temperaturii.
Care afirmaţii sunt corecte referitor la izoenzimele LDH?
a) [x] sunt tetrameri de două tipuri M si H;
b) [ ] sunt dimeri de două tipuri M si H;
c) [ ] reacţia catalizată este ireversibilă;
d) [ ] lanţurile M si H sunt sintetizate de aceleaşi gene ;
e) [ ] se află în ţesuturi în 2 forme.

Referitor la izoenzimele LDH:
a) [x] LDH se găseşte în ţesuturi în 5 forme;
b) [x] concentraţia serică a LDH5 se modifică în afecţiunile hepatice;
c) [ ] LDH2 este produsa, preponderent, in ficat;
d) [x] concentraţia serică a LDH1 creşte după infarctul miocardic;
e) [ ] după infarctul miocardic în ser creşte LDH5.

Creatinfosfokinaza (CPK) :
a) [ ] este compusă din lanţuri M si H, prezentînd 3 izoenzime;
b) [ ] este compusă din lanturi M si B, prezentînd 5 izoenzime;
c) [x] este un dimer alcătuit din asocierea de lanţuri M si B;
d) [x] cresterea concentratiei serice MB confirmă infarctul miocardic;
e) [ ] creşterea concentraţiei serice BB confirmă infarctul miocardic;

SP2011rom.col(3).colCapitol: Aminoacizi, Structura proteinelorMod de punctare: A3Grad de dificultate:
mediuPunctajul: 10Timp pe intrebare: 0 secAutor: L. Lisii
Vitamina B1:
a) [ x] coenzima sa de bază este tiaminpirofosfatul;
b) [ ] coenzima sa de bază este flavinmononucleotidul;
c) [ x] coenzima sa participă la decarboxilarea oxidativă a alfa cetoacizilor;
d) []coenzima sa participă la decarboxilarea aminoacizilor;
e) [ ] este cunoscută şi sub nume de riboflavină.
Vitamina B2:
a) [x] FMN este esterul monofosforic al vitaminei B2;
b) [ ] FAD este esterul difosforic al B2;
c) [ ] FAD este dinucleozidul B2;
d) [ ] FMN şi FAD sunt coenzime din clasa liazelor;
e) [x ] FMN şi FAD sunt coenzime din clasa oxidoreductazelor.

Coenzimele vitaminei B2:
a) [x] FAD este coenzima pentru dehidrogenarea acil-CoA;
b) [ ] FMN este coenzima alcooldehidrogenazei;
c) [ ] la inelul izoaloxazinic se adiţionează numai electronii;
d) [ ] la inelul izoaloxazinic se adiţionează numai protonii;
e) [ ] FAD şi FMN catalizează reacţiile de carboxilare.

Referitor la coenzimele FAD si FMN sunt corecte afirmaţiile:
a) [ ] în structura lor este prezentă nicotinamida;
b) [ ] vitamina din structura lor este B6;
c) [ ] vitamina din structura lor este B1;
d) [ ] sunt coenzime pentru reacţia: R-CH2-COH-CH2-COSCoA -> R-CH-CO-CH2-COSCoA ;
e) [x] FAD participă la dehidrogenarea succinatului.

Coenzima NAD+ :
a) [ x] ia parte în transferul unui hidrid - ion;
b) [] legătura sa cu componenţii proteici este covalentă;
c) [ x] legatura sa cu componenţii proteici este slabă, necovalentă;
d) [ ] enzimele cu coenzima NAD+ participa în anabolism;
e) [ ] în componenţa ei intră vitamina B3.

Coenzima NADP :
a) [x] enzimele NADP dependentă participă în reacţiile de oxidoreducere;
b) [ ] contin un rest fosfat fixat la 2' OH al acidului nicotinic;
c) [ ] este o formă redusă a coenzimei;
d) [ ] se leagă covalent la toate apoenzimele;
e) [x] componentul activ e amida acidului nicotinic.

Vitamina B6 si coenzimele sale:
a) [x ] vitamina B6 există în 3 forme: piridoxina, piridoxamina, piridoxalul;

b) [ ] sunt coenzime ale oxidoreductazelor;
c) [x ] sunt coenzime în reacţiile de decarboxilare a aminoacizilor;
d) [] ca coenzime ale transaminazelor sunt piridoxamina şi piridoxalul;
e) [x] sunt coenzime în reacţiile de transaminare a aminoacizilor.

Acid pantotenic si coenzima A:
a) [x ] conlucrează la transferul grupei acil datorită grupului reactiv SH;

b) [x] participă la activarea acizilor graşi,
c) [x] CoA participă în decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
d) [ ] CoA este componentă a oxidoreductazelor;
e) [ ] este coenzima pentru transformarea: acid piruvic acid lactic.

Vitamina H (biotina):
a) [ ] serveşte ca coenzimă a enzimelor in reacţiile de decarboxilare;
b) [x] este gruparea prostetică a acetil-CoA-carboxilazei;
c) [ ] participă la transformarea piruvatului în lactat;
d) [ x] participă la transformarea piruvatului în oxaloacetat;
e) [ ] participă în reacţiile de transaminare.

Vitamina B12:
a) [x] conţine în structura sa ionul de Co;
b) [ ] conţine in structura sa ionul de Cu+;
c) [x] participă la transformarea metilmalonil CoA în succinil CoA;
d) [ ] participă la transformarea succinil Co A în succinat;
e) [ ] participă la transformarea prolinei în hidroxiprolina;

Acidul folic:
a) [ x] contine: nucleul pteridinic,acid p-aminobenzoic si Glu;

b) [x ] ca coenzimă serveşte forma sa redusă: acidul tetrahidrofolic (FH4);
c) [x] transferă fragmentele monocarbonice în diverse reacţii enzimatice;
d) [ ] se sintetizează în organismul uman;
e) [ ] Ser + FH4 N5N10-metilenFH4 + Glu.

Acidul ascorbic:
a) [x] participă la reactii de hidroxilare a prolinei în hidroxiprolină;
b) [ ] este precursorul CoA;
c) [ ] este necesară la transformarea noradrenalinei in adrenalina;
d) [] e parte la decarboxilarea oxidativa a piruvatului;
e) [x] este necesară la transformarea dopaminei în noradrenalina.

Care coenzime conţin sulf ?
a) [ ] NAD+;
b) [x] TPP;
c) [] FAD;
d) [ ] Piridoxalfosfatul;
e) [x] Acidul pantotenic (CoA).

Care vitamine trec în coenzime prin fosforilare:
a) [x] Vitamina B1;
b) [x] Vitamina B2;
c) [ ] Acidul folic;
d) [x] Vitamina B6;
e) [] Vitamina K.

Microelementele ca cofactori:
a) [x] posedă funcţie catalitică la o anumită reacţie chimică;
b) [x] modifică conformaţia enzimei;
c) [] nu poate avea rol de acceptori de electroni;
d) [x] poate stabiliza structura enzimei;
e) [ ] modifică structura primară a enzimei.

Asamblarea proteinelor:
a) [ x] se mai numeşte folding;
b) [x] stabilitate proteinei creşte cu apropierea de starea nativă;
c) [x] rezultanta finală a foldingului este conformerul nativ;
d) [] stabilitate proteinei scade cu apropierea de starea nativă;
e) [] se mai numeşte denaturare.

Ciaperoninele:
a) [x] favorizează asamblarea corectă a proteinelor;
b) [ ] favorizează transportul membranar;
c) [ x] formează spaţiul protector pentru asamblarea proteinei;
d) [x] procesul decurge prin utilizarea majoră de ATP;
e) [ ] participă în coagularea sîngelui.

Peptidele active (endotelinele):
a) [x] endotelinele sunt factori vazoactivi efectivi;
b) [] se sintetizează în forme active;
c) [ ] endotelinele (ET-1, 2, 3) sunt codificate de aceeaşi genă;
d) [x] efectul lor e mediat de receptori specifici, G-proteine;
e) [] sunt rezultatul degradării glicogenului.

Sinteza endotelinelor:
a) [x] se sintetizează sub formă de precursor;
b) [x] apar ca rezultat al proteolizei limitate;
c) [ ] apar ca rezultat al autostructurării cuaternare;
d) [ ] se sintetizează direct în formă activă;
e) [ ] sinteza are loc în nucleu.

Clasificarea enzimelor:
a) [x] se clasifica în şase clase;

b) [x] clasa indică tipul de reacţie chimică;
c) [ ] clasa indică gruparea sau legătura chimică a substratului;
d) [ ] fiecare enzimă posedă un cod alcătuit din 3 cifre;
e) [ ] cifra a doua a codului indică numărul de ordine a enzimei în clasa respectivă.

Oxidoreductazele:
a) [] catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale;

b) [x] catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor;
c) [x ] dehidrogenazele se referă la oxidoreductaze;
d) [ ] catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor optici;
e) [ ] catalizează reacţii cu utilizarea ATP-ului.

La oxidoreductaze se referă:
a) [] hidratazele;
b) [x] hidroxilazele;
c) [x ] reductazele;
d) [ ] hidrolazele;
e) [ ] kinazele.
Transferazele:
a) [x] catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale;
b) [] catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor;
c) [ ] fumaraza se referă la transferaze;
e) [ ] catalizează reacţii cu utilizarea ATP-ului.

La transferaze se referă:
a) [] hidratazele;
b) [x] transaminazele;
c) [ ] dehidrogenazele;
d) [ ] carboxilazele;
e) [ x] kinazele.
Hidrolazele:
a) [x] catalizează reacţii de scindare a legăture covalente cu adiţionarea apei;
c) [ x] fosfatazele se referă la hidrolaze;
e) [ ] reacţiile catalizate de hidrolaze sunt reversibile.

La hidrolaze se referă:
a) [] hidratazele;
b) [] hidroxilazele;
d) [x ] esterazele;
e) [ x] nucleazele.

Liazele:
a) [] catalizează reacţii de formare a legăturilor covalente cu utilizarea ATP-ului;
c) [x ] fumaraza se referă la liaze;
e) [ x] decarboxilazele se referă la liaze.

La liaze se referă:
a) [x] hidratazele;
b) [x] aldolazele;
d) [ ] epimerazele;
e) [] mutazele
Izomerazele:
a) [] catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale;
c) [ ] peptidazele se referă la izomeraze;
d) [x ] catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor;
e) [ x] reacţiile catalizate de izomeraze sunt reversibile.

La izomeraze se referă:
a) [] hidratazele;
b) [] transaminazele;
d) [x ] epimerazele;
e) [ x] mutazele.
Ligazele:
a) [x] catalizează reacţii de formare a legăturilor covalente cu utilizarea ATP-ului;
b) []catalizează reacţii de scindare a legăturilor covalente;
c) [x ] glutaminsintetaza se referă la ligaze;
d) [ ] ATP-ul serveşte ca donor de grupare fosfat pentru substrat;
e) [ ] reacţiile catalizate de ligaze sunt reversibile.

La ligaze se referă:
a) [] alcooldehidrogenaza;
b) [] aldolaza;
c) [x ] piruvatcarboxilaza;
d) [ ] epimeraza;
e) [] glucokinaza.
SANGE
1. Funcţiile sângelui:
a) [x] de transport
b) [x] homeostatică
c) [ ] energetică
d) [x] termoreglatoare
e) [ ] anabolica
2. Funcţiile sângelui:
a) [x] protectoare
b) [x] reglatoare
c) [ ] catabolică
d) [ ] energetică
e) [x ] excretoare
3. Principalele componente organice ale sângelui:

a) [x] glucoza
b) [x] colesterolul
c) [ ] sodiul
d) [ ] potasiul
e) [ ] fierul
4. Principalele componente organice ale sângelui:
a) [ ] calciul
b) [x] proteinele
c) [ ] apa
d) [ ] magneziul
e) [x] ureea
5. Elementele figurate ale sângelui:
a) [ ] chilomicronii
b) [x] leucocitele
c) [x] eritrocitele
d) [ ] micelele
e) [ ] lipoproteinele
6. Elementele figurate ale sângelui:
a) [ ] globulinele
b) [x] trombocitele
c) [x] bazofilele
d) [x] limfocitele
e) [ ] corpii cetonici
7. Azotul rezidual include azotul din:
a) [x] uree
b) [ ] fibrinogen
c) [ ] corpi cetonici
d) [x] acid uric
e) [x] amoniac
8. Azotul rezidual include azotul din:
a) [x] creatină
b) [ ] albumine
c) [x] creatinină
d) [x] aminoacizi
e) [ ] globuline
9. Azotemia apare în:
a) [x] micşorarea eliminării renale a produselor azotate

b) [ ] aport scăzut de proteine în alimentaţie
c) [x] catabolismul intens al proteinelor tisulare
d) [ ] catabolismul intens al lipidelor de rezervă
e) [ ] sinteză excesivă de glicogen
10. Substanţele organice neazotate ale sângelui:
a) [x] colesterolul
b) [x] trigliceridele
c) [ ] ureea
d) [ ] bilirubina
e) [ ] acidul uric
11. Substanţele organice neazotate ale sângelui:
a) [x] glucoza
b) [x] acidul lactic
c) [ ] creatina
d) [ ] creatinina
e) [ ] indicanul
12. Componenţa electrolitică a sângelui:
a) [ ] principalul ion al lichidului extracelular este K+

b) [x] principalul ion al lichidului extracelular este Na+
c) [x] hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme
d) [ ] hipernatriemia conduce la dehidratarea organismului
e) [x] hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă
a) [x] hipernatriemia este prezentă în hiperaldosteronism

b) [x] hiponatriemia este însoţită de dehidratarea organismului
c) [ ] în hiponatriemie survine hiperhidratarea organismului
d) [ ] hipernatriemia este prezentă în hipoparatiroidie
e) [ ] nivelul plasmatic de Na+ este reglat de hormonii tiroidieni
a) [x] cationul de bază din eritrocite este K+

b) [ ] cationul de bază din eritrocite este Na+
c) [ ] hiperkaliemia este însoţită de reţinerea apei în organism
d) [x] hiperkaliemia se dezvoltă în insuficienţa renală acută
e) [x] hiperkaliemia se dezvoltă în hipofuncţia cortexului suprarenal
15. Hipokaliemia:
a) [ ] se dezvoltă în hiperfuncţia cortexului suprarenal

b) [x] se dezvoltă în hiperaldosteronism
c) [ ] se dezvoltă în hipoparatiroidie
d) [x] este însoţită de dereglări ale funcţiei cardiace
e) [ ] conduce la osteoporoză
16. Calciul plasmatic:
a) [ ] se conţine preponderent în eritrocite

b) [x] se conţine preponderent în plasmă
c) [x] Ca++ ionizat constituie 50% din cantitatea totală
d) [x] Ca++ legat cu proteinele plasmatice constituie 40% din cantitatea totală
e) [ ] este prezent în plasmă doar în formă liberă
17. Modificările concentraţiei calciului plasmatic:
a) [x] hipocalcemia este prezentă în rahitism

b) [ ] hipocalcemia este determinată de hiperparatiroidism
c) [x] hipercalcemia apare în adenomul paratiroidelor
d) [ ] hipercalcemia este însoţită de tetanie
e) [ ] hipocalcemia este însoţită de retenţie de apă
18. Fierul:
a) [ ] se conţine preponderent în plasmă

b) [x] este un component preponderent al eritrocitelor
c) [x] se absoarbe în intestin sub formă de Fe++
d) [ ] este absorbit în intestin sub formă de Fe+++
e) [x] în enterocite Fe+++ se conjugă cu apoferitina
19. Fierul:
a) [ ] în enterocite Fe+++ se conjugă cu feritina

b) [x] în enterocite se formează feritina
c) [ ] apoferitina este forma de transport plasmatic al fierului
d) [x] transferina transportă Fe+++
e) [ ] transferina transportă Fe++
20. Proteinele plasmatice:
a) [x] menţin presiunea oncotică

b) [x] transportă hormoni, metale, vitamine
c) [x] participă în coagularea sângelui
d) [ ] în normă sunt în concentraţie de 20-30 g/L
e) [ ] nu participă la menţinerea pH-lui
21. Rolul proteinelor plasmei sangvine:
a) [x] participă la menţinerea pH-lui fiziologic (7,35-7,4)

b) [ ] nu participă la menţinerea echilibrului hidro-salin
c) [ ] participă la fagocitoză
d) [x] reprezintă o rezervă de aminoacizi
e) [ ] transportă oxigenul
22. Albuminele plasmatice:
a) [ ] sunt proteine bazice

b) [ ] sunt proteine conjugate
c) [ ] sunt hidrofobe
d) [ ] sunt liposolubile
e) [x] constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor
a) [ ] constituie 20-30% din conţinutul total al proteinelor

b) [x] sunt proteine acide
c) [ ] sunt proteine conjugate
d) [x] menţin presiunea oncotică
e) [ ] sunt proteine cu structură cuaternară
a) [x] transportă acizi graşi

b) [ ] formează lipoproteine
c) [x] transportă bilirubina
d) [ ] transportă glucoza
e) [x] se sintetizează în ficat (circa 20 g/zi)

a) [ ] se sintetizează în ţesutul muscular
b) [x] conţin mulţi aminoacizi dicarboxilici
c) [x] leagă şi reţin în sânge cationii
d) [ ] leagă şi reţin în sânge anionii
e) [x] participă la menţinerea presiunii coloid-osmotice a sângelui
26. Globulinele plasmatice:
a) [ ] toate sunt proteine simple

b) [x] reprezintă o clasă eterogenă de proteine
c) [x] la electroforeză se separă în fracţiile: alfa1, alfa2, beta şi gama
d) [ ] îndeplinesc doar funcţie de transport
e) [ ] îndeplinesc doar funcţie de menţinere a presiunii oncotice
27. Din grupa alfa1-globulinelor fac parte:
a) [x] antitripsina
b) [x] fetoproteina
c) [ ] haptoglobina
d) [ ] ceruloplasmina
e) [ ] transferina
28. Din grupa alfa2-globulinelor fac parte:
a) [ ] antitripsina
b) [x] haptoglobina
c) [x] ceruloplasmina
d) [ ] transferina
e) [x] macroglobulina
29. Din grupa beta-globulinelor fac parte:
a) [ ] antitripsina
b) [ ] haptoglobina
c) [ ] ceruloplasmina
d) [x] transferina
e) [ ] macroglobulina
30. Din grupa gama-globulinelor fac parte:
a) [ ] antitripsina
b) [ ] haptoglobina
c) [ ] ceruloplasmina
d) [x] imunoglobulinele
e) [ ] macroglobulina
31. Hiperproteinemia:
a) [ ] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare

b) [x] reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice
c) [ ] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [ ] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [x] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
32. Hipoproteinemia:
a) [x] reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor plasmatice

b) [ ] este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin
c) [x] este caracteristică pentru ciroza hepatică
d) [x ] este caracteristică pentru glomerulonefrite
e) [ ] poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)
33. La menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui participă:
a) [x] sistemele-tampon plasmatice şi eritrocitare

b) [x] sistemul respirator
c) [ ] sistemul coagulant
d) [ ] sistemul fibrinolitic
e) [x] sistemul renal
34. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează doar în plasmă:
a) [ ] bicarbonat
b) [ ] fosfat
c) [x] proteic
d) [ ] hemoglobinic
e) [ ] toate sistemele-tampon enumerate
35. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează doar în eritrocite:
a) [ ] bicarbonat
b) [ ] fosfat
c) [ ] proteic
d) [x] hemoglobinic
36. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează atât în plasmă, cât şi în eritrocite:
a) [x] bicarbonat
b) [x] fosfat
c) [ ] proteic
d) [ ] hemoglobinic
37. Capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice este determinată de:
a) [x] aminoacizii acizi

b) [x] aminoacizii bazici
c) [ ] serină şi treonină
d) [ ] prolină şi hidroxiprolină
e) [ ] metionină şi cisteină
38. Capacitatea de tamponare a hemoglobinei este determinată de:
a) [ ] fenilalanină şi tirozină
b) [x] histidină
c) [ ] serină şi treonină
d) [ ] prolină şi hidroxiprolină
e) [ ] metionină şi cisteină
39. Raportul componentelor sistemelor-tampon la pH-ul fiziologic (7,4):
a) [ ] [H2CO3] / [HCO3-] = 1/4

b) [x] [H2PO4-] / [HPO4--] = 1/4
c) [ ] [H2PO4-] / [HPO4--] = 1/1
d) [x] [H2CO3] / [HCO3-] = 1/20
e) [ ] [H2PO4-] / [HPO4--] = 1/20
40. Mecanismul de acţiune a sistemelor-tampon bicarbonat şi fosfat:

a) [ ] H+ se leagă cu [CO2] formând [HCO3-]

b) [x] H+ se leagă cu [HCO3-] formând H2CO3 care disociază slab
c) [x] H+ se leagă cu [HPO4--] formând [H2PO4-]
d) [x] OH- se leagă cu [H2PO4-] formând [HPO4--]
e) [x] H+ se leagă cu [HCO3-] formând [CO2] şi [H2O]
41. Acidoza metabolică este cauzată de:
a) [x] cetonemie
b) [ ] voma intensă
c) [x] hipoxie
d) [ ] hipercolesterolemie
e) [ ] hiperventilaţie pulmonară
42. Acidoza metabolică este prezentă în:
a) [ ] diabetul insipid
b) [ ] diabetul steroid
c) [x] diabetul zaharat
d) [x] inaniţie
e) [ ] obezitate
43. Acidoza respiratorie este cauzată de:
a) [ ] hiperventilaţie pulmonară
b) [x] hipoventilaţie pulmonară
c) [ ] vomă intensă
d) [ ] cetonemie
e) [ ] supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
44. Acidoza respiratorie este prezentă în:
a) [x] astm bronşic

b) [x] atelectază pulmonară
c) [ ] diabet zaharat
d) [x] emfizem pulmonar
e) [ ] inaniţie
45. Alcaloza metabolică este cauzată de:
a) [ ] cetonemie
b) [ ] hipoxie
c) [x] supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
d) [x] vomă intensă
e) [ ] hiperventilaţie pulmonară
46. Alcaloza respiratorie este cauzată de:
a) [x] hiperventilaţie pulmonară

b) [ ] hipoventilaţie pulmonară
c) [ ] vomă intensă
d) [ ] cetonemie
e) [ ] supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice
47. Selectaţi factorul plasmatic al coagulării sângelui care iniţiază calea intrinsecă:
a) [x] factorul XII - Hageman

b) [ ] factorul VIII - globulina antihemofilică A
c) [ ] factorul X - Prower-Stuart
d) [ ] factorul V - proaccelerina
e) [ ] factorul XIII – stabilizator de fibrină
48. Selectaţi factorul coagulării sângelui care iniţiază calea extrinsecă:
a) [ ] factorul VIII – globulina antihemofilică A

b) [ ] factorul I - fibrinogenul
c) [x] factorul III - tromboplastina tisulară
d) [ ] ionii de Ca++
e) [ ] factorul X - Prower-Stuart
49. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
a) [x] factorul VIII – globulina antihemofilică A

b) [ ] factorul X - Prower-Stuart
c) [x] factorul XI - Rozenthal
d) [ ] factorul V - proaccelerina
e) [x] factorul IX - globulina antihemofilică B
50. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
a) [x] factorul VII – proconvertina

b) [ ] factorul I - fibrinogenul
c) [x] factorul III - tromboplastina tisulară
d) [ ] ionii de Ca++
e) [ ] factorul X - Prower-Stuart
51. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă:
a) [ ] factorul VIII – globulina antihemofilică A

b) [x] factorul X - Prower-Stuart
c) [ ] factorul XI - Rozenthal
d) [x] factorul V - proaccelerina
e) [ ] factorul IX - globulina antihemofilică B
a) [ ] factorul VII – proconvertina

b) [x] factorul I - fibrinogenul
c) [ ] factorul III - tromboplastina tisulară
d) [x] ionii de Ca++
e) [ ] factorul XII – Hageman
a) [ ] factorul VII – proconvertina

b) [x] factorul II - protrombina
c) [x ] factorul XIII – stabilizator de fibrină
d) [ ] factorul XII - Hageman
e) [ ] factorul IX - globulina antihemofilică B
54. Rolul vitaminei K în coagularea sângelui:
a) [ ] participă la sinteza fibrinogenului

b) [x] participă la sinteza protrombinei
c) [ ] participă la activarea fibrinogenului
d) [ ] este necesară pentru decarboxilarea acidului glutamic (Glu)
e) [x] este necesară pentru carboxilarea Glu cu formarea gama-carboxiglutamatului
55. Protrombina:
a) [ ] este factor anticoagulant

b) [x] este factor al coagulării
c) [ ] este sintetizată în sânge
d) [x] sub acţiunea protrombinazei (Xa, Va, Ca2+, f.3) se activează în trombină
e) [ ] nu necesită vitamina K pentru sinteza sa
56. Trombina:
a) [ ] este sintetizată în formă activă

b) [x] este sintetizată în formă de protrombină neactivă
c) [x] transformă fibrinogenul în fibrină
d) [ ] transformă fibrina-monomer în fibrină-polimer
e) [ ] stabilizează fibrina
57. Fibrinogenul:
a) [x] fibrinogenul este sintetizat în ficat

b) [x] constă din 6 lanţuri polipeptidice (2 alfa, 2 beta, 2 gama)
c) [ ] se activează în ficat
d) [x] este transformat în fibrină de către trombină
e) [ ] necesită vitamina K pentru sinteza sa
58. Transformarea fibrinogenului în fibrină:
a) [x] are loc în sânge

b) [ ] are loc sub acţiunea protrombinei
c) [ ] constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
d) [x] constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B
e) [ ] este un proces reversibil
59. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):
a) [ ] are loc sub acţiunea trombinei

b) [x] necesită prezenţa factorului XIII
c) [x] necesită prezenţa trombosteninei
d) [x] necesită prezenţa ATP-lui
e) [ ] necesită prezenţa vitaminei K
60. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici):
a) [ ] haptoglobinele
b) [x] serotonina
c) [x] catecolaminele
d) [ ] acidul epsilon-aminocapronic
e) [x] fosfolipidele plachetare
61. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici):
a) [ ] albuminele plasmatice
b) [x] ATP-ul
c) [ ] imunoglobulinele
d) [x] calicreinele
e) [ ] lipoproteinele plasmatice
62. La coagularea sângelui participă:

a) [ ] factori eritrocitari
b) [x] factori plachetari
c) [ ] factori leucocitari
d) [x] factori plasmatici
e) [x] factori tisulari
63. Selectaţi factorii trombocitari ai coagulării:
a) [ ] globulina antihemofilică A
b) [x] trombostenina
c) [x] fosfolipidele plachetare
d) [ ] globulina antihemofilică B
e) [ ] heparina
64. Selectaţi substanţele anticoagulante:
a) [x] antitrombinele (I, II, III, IV, V, VI)

b) [ ] acidul N-acetilneuraminic
c) [x] heparina
d) [ ] vitamina K
e) [x] proteina C
65. Selectaţi substanţele anticoagulante:
a) [x] derivaţii cumarinei

b) [ ] acidul epsilon-aminocapronic
c) [x] oxalatul
d) [x] citratul
e) [ ] protrombina
66. Heparina:
a) [x] este glicozaminoglican

b) [ ] este proteină
c) [x] este anticoagulant direct
d) [ ] este anticoagulant indirect
e) [ ] este factor fibrinolitic
67. Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic:
a) [ ] heparina
b) [x] plasminogenul
c) [ ] transferina
d) [ ] ceruloplasmina
e) [x] streptokinaza
68. Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic:
a) [ ] accelerina
b) [ ] acidul epsilon-aminocapronic
c) [x] urokinaza
d) [ ] antiplasmina
e) [x] activatorul tisular al plasminogenului
69. Transformarea plasminogenului în plasmină are loc sub acţiunea:
a) [ ] trombinei
b) [x] urokinazei
c) [x] streptokinazei
d) [ ] heparinei
e) [ ] accelerinei
70. Fibrinolizina:
a) [ ] împiedică formarea trombilor

b) [x] dizolvă trombii deja formaţi
c) [x] hidrolizează moleculele de fibrină din componenţa trombilor
d) [ ] inactivează trombina
e) [ ] inhibă sinteza fibrinogenului
71. Clasificarea funcţională a enzimelor plasmatice:
a) [x] secretorii
b) [x] excreto-secretorii
c) [ ] anabolice
d) [x] indicatorii (celulare)
e) [ ] catabolice
72. Selectaţi enzimele secretorii ale ficatului:
a) [ ] alaninaminotransferaza (ALT)
b) [ ] aspartataminotransferaza (AST)
c) [x] factorii coagulării sângelui
d) [x] lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT)
e) [x] ceruloplasmina
73. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:
a) [ ] amilaza
b) [x] histidaza
c) [x] alaninaminotransferaza (ALAT)
d) [ ] lactat dehidrogenaza 1(LDH1)
e) [ ] creatinfosfokinaza (CPK)
74. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:
a) [ ] aldolaza A (fructozo-1,6-difosfat aldolaza)

b) [x] aldolaza B (fructozo--fosfat aldolaza)
c) [ ] tripsina
d) [x] sorbitol dehidrogenaza
e) [x] LDH4, LDH5.
75. Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice:
a) [x] aspartataminotransferaza (ASAT)

b) [ ] glicinamidino transferaza
c) [ ] aldolaza B
d) [x] LDH1, LDH2
e) [ ] LDH5, LDH4
76. Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice:
a) [x] creatinfosfokinaza MB
b) [ ] creatinfosfokinaza MM
c) [ ] fosfataza alcalină
d) [ ] fosfataza acidă
e) [ ] sorbitol dehidrogenaza
77. Selectaţi enzimele organospecifice ale rinichilor:
a) [x] glicinamidino transferaza

c) [ ] alaninaminotransferaza (ALAT)
d) [x] glutaminaza
e) [ ] glutamat dehidrogenaza
78. Selectaţi enzimele organospecifice ale creierului:
a) [x] creatinfosfokinaza BB
c) [ ] creatinfosfokinaza MB
d) [x] monoaminoxidaza (MAO)
e) [ ] ornitincarbamoil transferaza
79. Selectaţi enzimele organospecifice ale muşchilor scheletici:
a) [ ] malat dehidrogenaza
b) [ ] leucinaminopeptidaza
c) [x] creatinfosfokinaza MM
d) [ ] izocitratdehidrogenaza
e) [ ] arginaza
80. Selectaţi enzimele organospecifice ale ţesutului osos:
a) [x] fosfataza alcalină termolabilă

b) [ ] hexokinaza
c) [ ] glucokinaza
d) [x] fosfataza acidă tartratrezistentă
e) [ ] -cetoglutaratdehidrogenaza
81. Kininele sângelui:
a) [ ] sunt hormoni secretaţi de glandele endocrine

b) [x] sunt hormoni locali
c) [ ] se sintetizează şi se secretă în formă activă
d) [x] se sintetizează şi se secretă în formă de kinazogeni neactivi
e) [x] reglează circulaţia sanguină locală şi generală, permeabilitatea vasculară
82. Kininele sângelui:
a) [ ] sunt vasopresina, oxitocina

b) [x] sunt bradikinina, kalidina, metionil-lizil-bradikinina
c) [x] provoacă dilatarea vaselor periferice
d) [ ] provoacă constricţia vaselor periferice
e) [x] micşorează tensiunea arterială
83. Funcţiile ficatului sunt:
a) [x] de depozitare a excesului glucidic

b) [ ] de depozitare a excesului lipidic
c) [x] excretoare
d) [x] de dezintoxicare
e) [ ] de transport
84. Ficatul şi metabolismul glucidelor:

a) [x] ficatul asigură nivelul constant al glucozei în sânge
b) [ ] glicogenoliza hepatică se intensifică în perioadele postprandiale
c) [x] glicogenoliza hepatică se intensifică în inaniţie
d) [ ] glicogenogeneza se intensifică în inaniţie
e) [ ] gluconeogeneza se activează în perioadele postprandiale
85. Ficatul şi metabolismul glucidelor:
a) [x] în ficat excesul de glucide este transformat în lipide

b) [ ] în ficat excesul de acizi graşi este transformat în glucide
c) [x] activitatea ciclului pentozofosfat în ficat este înaltă
d) [x] în ficat glucoza se obţine în rezultatul glicogenolizei şi gluconeogenezei
e) [ ] în ficat glucoza se obţine doar în rezultatul gluconeogenezei
86. Rolul ficatului în metabolismul lipidic (selectaţi procesele care au loc în ficat):
a) [x] sinteza VLDL (pre- lipoproteinelor)

b) [ ] formarea LDL ( -lipoproteinelor)
c) [x] sinteza corpilor cetonici
d) [ ] utilizarea corpilor cetonici
e) [x] sinteza glicerofosfolipidelor
87. Ficatul şi metabolismul proteinelor:
a) [x] ficatul reprezintă sediul de sinteză a ureei

b) [ ] sinteza proteinelor în ficat este redusă
c) [x] ficatul este sediul de sinteză a fibrinogenului, protrombinei
d) [ ] ficatul nu este sursă de enzime plasmatice
e) [ ] în ficat are loc transformarea excesului de acizi graşi în proteine

Necesar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Necesar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Release by MedTorrents.

2. Selectaţi glucidele ce sunt prezente în organismul uman:

a) [x] compuşi polihidroxicarbonilici

4. Referitor la monozaharide sunt adevărate afirmaţiile:

5. Afirmaţii corecte referitor la monozaharide sunt:

6. Monozaharida aparţine seriei D dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

7. Referitor la monozaharide sunt corecte afirmaţiile:

8. Reacţiile de reducere a monozaharidelor:

a) [ ] D-sorbitolul se formează doar prin reducerea D-glucozei

9. Reacţiile de oxidare a monozaharidelor:

a) [ ] prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obţin acizi uronici

a) [x] este dizaharidă cu proprietăţi reducătoare

a) [ ] este dizaharidă alcătuită din două molecule de alfa-galactoză

a) [ ] este alcătuită din 2 molecule de alfa-glucoză

a) [x] există sub forma a 2 anomeri – alfa şi beta

a) [ ] este principalul glucid din sânge

a) [ ] prin reducere poate forma numai D-sorbitol

a) [x] este componentă a unor nucleozide

a) [ ] unitatea structurală a celulozei este maltoza

19. Selectaţi homoglicanii:

20. Selectaţi heteroglicanii:

21. Afirmaţii corecte referitor la glucide:

a) [x] lactoza se conţine în laptele mamiferelor

22. Afirmaţii corecte referitor la glucide:

a) [ ] glucoza nu poate forma O-, S- sau N-glicozide

23. Digestia glucidelor:

24. Intoleranţa la lactoză:

a) [ ] este determinată de deficitul galactokinazei

25. Absorbţia glucozei:

a) [x] necesită Na+

a) [x] se depozitează în muşchii scheletici

a) [x] este scindarea glicogenului

28. Glicogenoliza (reacţia catalizată de enzima glicogen fosforilaza):

a) [ ] glicogen n glucoze + H2O → glicogen n-1 glucoze + glucoza

29. Glicogen fosforilaza:

a) [x] este enzima reglatoare a glicogenolizei

30. Reglarea hormonală a glicogenolizei:

a) [ ] insulina activează glicogenoliza

31. Reacţia chimică: Glucozo-1-fosfat ↔ Glucozo-6-fosfat:

a) [x] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza

32. Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în muşchii scheletici:

a) [ ] G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie

33. Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în ficat:

a) [ ] G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie

34. Scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza):

a) [ ] este catalizată de glucozo-6-fosfataza

35. Selectaţi enzimele glicogenolizei:

a) [ ] este sinteza glucozei

37. Selectaţi enzimele glicogenogenezei:

a) [x] glicogen sintaza

38. Glicogenogeneza (selectaţi reacţiile procesului):

a) [ ] glucoza + ATP → glucozo-1-fosfat + ADP

39. Glicogenogeneza (reacţia catalizată de enzima glicogen sintaza):

a) [ ] glicogen n glucoze + glucozo-1-fosfat → glicogen n+1 glucoze + H3PO4

40. Glicogen sintaza:

a) [x] este enzima reglatoare a glicogenogenezei

41. Reglarea hormonală a glicogenogenezei:

a) [x] insulina activează glicogenogeneza

42. Formarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenogeneza):

a) [ ] este catalizată de enzima glicogen sintaza

a) [ ] este un fragment de glicogen

44. Utilizarea glucozo-6-fosfatului (G-6-P) în ficat:

a) [x] sinteza glicogenului