Concursul Național

Universul Cunoașterii prin Lectură

Galaţi, 2016
BALADA MUREȘULUI

(scrisă de elevii lotului judeţului Mureş, participant la etapa naţională – Galaţi, 2016)

De pe frumoase plaiuri mureşene Chiar de ne-am născut la ţară

Şi din vestite sate ardelene, Şi şansa noastră este clară!
Cunoştinţe-am dobândit,, Cu cât mai mult noi vom citi,
La Galaţi, noi am venit! În viaţă vom reuşi.

Cu toţii ne-am pregătit Aşa precum odinioară,

Multe cărţi noi am citit, Poeţi şi prozatori născuţi la ţară
La concurs ne prezentăm Prin opere ce au realizat,
Pe podium ca să urcăm. O moştenire scumpă ne-au lăsat.

E o plăcere să citeşti, Tezaurul lor îl cinstim

Cultura ţi-o-mbogăţesti Şi cu nesaţ noi îl citim.
Şi de-atâta lecturat Să devenim cu toţii mai bogaţi,
Ai limbajul elevat. Mai buni, mai culţi, mai educaţi.

O carte în plus citită Noi vrem să îi luăm model în viaţă

Reprezint-o reuşită, Să ascultăm de-a lor povaţă!
Vei si sigur mai bogat Pe drumul vieţii multe să-nvăţăm,
Cu ce ai acumulat. Măcar un pic cu ei să semănăm.

Cartea-i o minunăţie, Aici cu toţii ne vom strădui

Ea dăinuie-n veşnicie Şi vrem să legăm şi prietenii.
Universul şi-l deschide Oraşul ne va saluta
Şi norocul îţi surâde. Parfumul teilor nu-l vom uita.

1
INCURSIUNE ÎN UNIVERSUL CUNOAȘTERII
PRIN LECTURĂ

Gheorghe Şincai – erou al culturii române mureșene

Gheorghe Şincai s-a născut în anul 1754 la data de 28 februarie în localitatea Râciu de
Câmpie în comitatul Turda, județul Mureș în casa bunicului dinspre mamă.
El şi-a petrecut primii ani ai copilăriei la poalele Munţilor Făgăraş, la Şinca Veche.
Între anii 1761-1766 familia marelui cărturar se mută din Şinca Veche la Râciul de Câmpie pe
când acesta avea doar 7-8 ani, din cauză că moşia părinţilor a fost înglobată în proprietatea
Regimentului de graniţă, iar casa acestora a fost transformată în şcoală.
În timpul stabilirii familiei în Şamsud, Gheorghe Şincai avea între 7 şi 12 ani.
Gheorghe Şincai şi-a petrecut vacanţele la Nuşfalău, la unchiul său, Mihai Grecu, fratele
mamei, acesta fiind administratorul unei moşii a lui Wolgang Baney.

Gheorghe Șincai

2
Primele şcoli la care a studiat marele cărturar Gh. Şincai sunt: Şcoala unită din Şamşud şi şcoala
dinSăbed, județul Mureș.
După ,,bruma de școală de la Săbed şi Şamşud”, elevul Gh. Şincai este încris la Colegiul
Reformat din Oşorhei (azi Tîrgu-Mureş). Acest colegiu a fost înființat de către regenta Isabella în
anul 1557.În anul 1768, pe când acesta avea 14 ani,
elevul Gh. Şincai este înscris la seminarul iezuit Sf.
Iosif din Cluj.
Pleacă la Bistriţa, unde, pe lângă studiile de retorică şi
cele de latină, de poetică şi de declamaţie, adaugă şi
studiul limbii germane.
Gheorghe Şincai merge la Blajîn 1773, în calitate de
profesor de poetică şi retorică la gimnaziul înfiinţat în
anul 1754 de episcopul Petru Pavel Aron, fiind singurul gimnaziu al românilor din întreaga
Transilvanie.

Școlile din străinătate

Gheorghe Şincai pleacă la Roma, la Colegiul de

Propaganda Fide, împreună cu Petru Maior şi Ioachim
Pop, după încheierea anului şcolar 1773-1774.Aici
realizează primul volum de documente referitoare la
istoria poporului român.
El şi-a susţinut doctoratul pe
Roma
data de 28 februarie 1779 la
disciplinele filosofie şi teologie.
În anul 1779, Gh. Şincai îşi continuă perfecţionarea
didactică la Viena la colegiul ,,Sf. Ana”.
Întors la Blaj, în mănăstirea Sfintei Treimi, predă singur celor aproximativ 150 de copii de școală
normală. Această sarcină era de mare răspundere și deosebit de grea, cu atât mai mult cu cât,
neexistând niciun manual ajutător, el a trebuit să și-l conceapă. Abia intrat pe porțiile școlii

3
 blăjene, Șincai a început să se preocupe de redactarea manualelor didactice și s-a hotărât să se
dedice învățământului.
A deschis peste 300 de școli, ridicându-le numărul total la 376, cu mult peste prevederile
oficiale, şia pus la temelia învăţământului românesc din Transilvania cam 15 ani de viaţă şi
trudă.Mergea din sat în sat, pe jos ori cu căruța, căuta casă potrivită pentru școală și stătea
de vorbă cu sătenii, îndemnându-și să-și dea copiii la carte. În orașele și târgurile mai mari
urma să se deschidă câte o școală principală, cu trei-patru învățători, unde se preda scris - cititul
și socotitul.
Faptul că Şincai revine la Târgu-Mureş în anii directoratului este
dovedit şide întâlnirile, deja amintite, cu profesorul Kovásnai, în

Viena cadrul intim al BiblioteciiTeleki, şi care trebuie să fi avut loc

înainte de anul 1792 – anul morţiiprofesorului.
În ceea ce priveşte cea de-a treia etapă, a anilor
premergători instruiriitinerilor conţi Wass, prezenţa lui Şincai la
Târgu-Mureş sau trecerea sa prinlocalitate sunt dovedite foarte
clar de documentele studiate încă
din anul 1924 deprofesorul Traian
Popa, documente care se aflau în
arhiva oraşului Târgu-Mureşşi cea a judeţului Mureş-Turda.

ŞCOALA ARDELEANĂ

Preocupările învăţaţilor ardeleni

privind unitatea limbii române
literare poartă amprenta trăsăturilor specifice realităţilor sociale
şi politice din Transilvania. Ele sunt în strânsă legătură cu
străduinţele românilor de a se afirma pe plan politic şi cultural,
cu aspiraţiile lor la unirea tuturor românilor într-un stat naţional.
În Transilvania, conştiinţa unităţii naţionale cunoaşte consacrarea definitivă prin Supplex
Libellus Valachorum.

Supplex Libellus Valachorumformulat în numele naţiunii române şi înaintat împăratului

Biblioteca Teleki Tg. Mureș

4
Leopold al II-lea în luna martie 1791, e o operă colectivă a lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai,
Petru Maior, Ignatie Darabant-episcop, Ioan Para, Iosif Meheşi de la Cancelariaaulică
transilvană, Ioan Molnar-Piuariu medic oculist şi alţii.

Cu ocazia comemorării a 150 ani de la moartea lui Şincai, pe frontispiciul şcolii din comuna
Râciu, judeţul Mureş,a fost amplasată o placă comemorativă.
Cu prilejul împlinirii a 250 ani de la nașterea lui Gh. Şincai, pe frontispiciul şcolii a fost
dezvelită o nouă placă, ce confirmă locul şi data naşterii
marelui om de cultură.

ACTIVITATEA LUI GHEORGHE ŞINCAI

Gheorghe Şincai a depus o muncă asiduă de

luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice, a
fost numit director general al școlilor românești unite
din întreaga Transilvanie;în scopuri didactice, a tradus
și a elaborat manualele
fundamentale: Abecedarul,Gramatica, Aritmetica și Cate
hismul, adaptând sau creând terminologia necesară
înțelegerii acestora de către elevi.
Șincai este autorul unor importante lucrări de istorie, gramatică, știință popularizată, al
unei elegii latine, toate aceste opere fiind pătrunse până în cele mai intime fibre ale lor de ideile,
aspirațiile și țelurile mișcării naționale, într-un cuvânt de o activă conștiință socială.
Gheorghe Şincai dorea ca Hronicasă fie o carte incitantă, o armă de luptă în mâna neamului, un
atestat al gloriei lui, al măreţiei lui trecute:„Hronica / este fătul meu în care voi fi glorificat după
moarte; dacă nu mi-a fost ruşine a-l face, pentru ce să-mi fie ruşine a-l purta.”
Opera lui Gheorghe Șincai este vastă și are un profund caracter național, fiind educativă și
instructivă.
Chiar dacă ne-am limita doar la locul naşterii sale şi ar fi suficient să-lconsiderăm pe Gheorghe
Şincai nu numai un mare român, ci unul dintre cei mai de seamă cărturari mureşenişi unul
dintre corifeii Şcolii Ardelene. Îl putem deci „revendica”, deşi, dacă ar fi să luămîn considerare
activitatea sa la Blaj, probabil că la fel de îndreptăţit ar fi şi Bustul Gh. Șincai Tg. Mureș

vechiulcentru al culturii româneşti să-l socotească printre ai săi.

5
Din fericire însă, contactul lui Şincai cu locurile natale, cu Mureşul şi împrejurimile sale nu se
limitează doar la anii copilăriei. Dimpotrivă, există mai multe momente în care el revine în
aceste locuri, adus fie de dorinţa de a-şi vizita familia şi casa părintească – despre care Serafim
Duicu spune că a fost transformată în şcoală şi a funcţionat până la sfârşitul secolului al XIX-lea
– fie adus de obligaţii profesionale, fie pentru a-şi căuta liniştea în clipele grele ale vieţii sale
mult prea încercate.
Proiectul său de gramatică latino-română, va vedea lumina tiparului la1783, an în care apare
şi un Abecedar bilingv – român şi german şi unCatehism. Sunt materiale elementare necesare
nu pentru elevi, ci mai curândpentru uniformizarea învăţării prin instruirea ca dascăli a foştilor
dieci.Activitatea sa mai mult decât bogată va aduce la lumină şi alte cărţi şimanuale:
Îndreptarecătre aritmetică,…Istoria naturei sau a firei,Povăţuire către economia de câmp,…
sau o reeditare (în 1806) a lucrării saleElementa linguae daco romanae sive valachicae.
Zelul său apostolic pe tărâmul învăţământului şi, de ce să nu recunoaştem,spiritul inovator însuşit
în şcolile Romei precum şi aerul iluminist, adeseorianticlerical promovat de împăratul de la
Viena, (Iosif al II-lea), au creatdiscrepanţe faţă de gândirea tradiţională susţinută de episcopul
Ioan Bob şi, înconsecinţă, conflicte.Fiind numit episcop Ioan Bob, cei trei corifei, Samuil Micu,
Petru Maior şiGheorghe Şincai, şi împreună cu ei Gherman Peterlachi au cerut să părăsească
cinul călugăresc.
Ieşirea din călugărie a lui Şincai, deşi a fost aprobată, a creat uimirea la Propaganda Fide la
Roma, unde acesta promisese că va fi un bun propovăduitor al catolicismului. În noua postură,
Şincai va primi un teren la marginea grădinii episcopiei unde-şi va construi o casă şi va cultiva
grădina din jur spre propriile nevoi.

Șincai în lumea cărții

După doi ani destudiu la Târgu-Mureş, în Colegiul fondat în 1557, cu o bibliotecă bogată şi
bine gestionată, care acumulase carte din toate domeniile şi după alţi doi ani de învăţătură în
limba germană şi retorică, la Bistriţa, este călugărit la mănăstirea Blajului şi predă, pentru şcoala
românească de acolo, cursul de retorică şi poetică. Evident că şi biblioteca din Blaj i-a folosit lui
Gheorghe Şincai ca profesor şi viitor istoric.Elegia este un veritabil document al mentalităţii
cărturarului luminist, al relaţiilor sale cu cartea, biblioteca şi lumea intelectuală. Lectura şi
studiul erau pentru el o sursă de bucurie

6
şi de plăceri, descoperite întîi la Cluj „în şcolile lui învăţate” unde „începui să mă-nvăţ cu
dulceaţa lui Febus”. La Bistriţa - „cu arta lui Ciceronemi plăcu să cultiv mai departe a mea
minte”, scrie eruditul, pentru a urma cinci ani de studii apoi, la Roma, căreia îi aduce mulţumire
„Căci bibliotecile ei mi-au fost totdeauna deschise. / Din o mulţime de cărţi mi-am luat
însemnări fărănumăr”.
Prin lucrarea Elementa linguae daco-romanae sive
valachicae se urmărea un dublu scop: dovedirea
originii latine a limbii române şi, deci, vechimea
poporului român pe aceste locuri şi folosirea ei în
opera de culturalizare a unui număr cât mai mare de
români.
Atât ediţia I, din 1780, cât şi a II-a, din 1805,
conţin câte o prefaţă, ambele scrise de Gheorghe
Şincai; urmează apoi gramatica propriu-zisă, cu
următoarele părţi: Despre ortografie, Despre
etimologie (morfologie), Despre sintaxă. La acestea se
adaugă unAppendix, care cuprinde capitolul: Despre formarea
cuvintelor daco-române din cele latineşti (în ediţia a II-a, acest
capitol este încadrat în prima parte a lucrării, Despre
ortografie, iar ca anexă - Despre prozodie), urmatde un
Vocabulariu românesc şi latinesc şi de Forme de vorbit despre
lucrurile cele ce mai adeseori vin în cuvântare.
Din cele spuse, reiese că Şincai considera limba română de origine latină,dar că recunoştea (cu
părere de rău) că limba română a fost influenţată de altelimbi, mai ales de limba slavă şi că a
ajuns să fie scrisă cu chirilice. Dorinţa luiGheorghe Şincai a fost ca în scris să se folosească din
nou alfabetul latin, fără acere eliminarea din limbă a elementelor străine şi înlocuirea lor cu
elementelatineşti.
Gheorghe Şincai are şi el preocupări pentru limba literară. În
prefaţa la Catehismul cel mare (Blaj, 1783), el mărturiseşte Lic. Tehn. Gh. Șincai Tg. Mureș

efortul pe care l-a depuspentru alegerea de termeni adecvaţi în vederea exprimării unui anumit
conţinut:
,,În carea muncă a mea m-am sârguit cât am putut ca de la cuvintele şi vorbelecele tocma
româneşti nici cum se nu me abat şi depărtez, ci se le aleg, după cumpre unele locuri mai bine

7
vorbesc româneşte decât pre altele; precum am şi făcut,nu pentru altă
ceva, fără numai ca prin normă, prin carea după înalta voe achesaro -
crăescului maiestat trăbue se se îndrepte toţi oamenii, se se îndrepte şi
sese sporească şi limba noastră, precum şi a altor neamuri.”

Aspecte ale receptării personalităţii şi a operei lui

Gheorghe Şincai
Istoric şi filolog, om al şcolii şi popularizator de cunoştinţe ştiinţifice,cărturar iluminist
multilateral, Gheorghe Şincai (1754-1816) a fost opersonalitate proeminentă a Şcolii Ardelene,
un deschizător de drumuri înştiinţa şi cultura românească, cu o contribuţie remarcabilă la
fundamentareaideologiei naţionale româneşti moderne.Gh.Şincai s-a remarcat mai întâi prin
activitatea sa pe tărâmul învăţământului, ca director şi ctitor a peste 300 deşcoli, autor şi
traducător de manuale, între primele din literatura didacticăromânească.
„Luceafărul rătăcitor” al Şcolii Ardelene, s-a bucurat încă din timpulvieţii sale, atât de
zbuciumate, de elogiul unor spirite luminate şi distinşicărturari, chiar şi din partea unor persoane
cu funcţii oficiale, care ne-au lăsatmărturii elocvente ale aprecierii dăruirii sale pentru luminarea
poporului.
Activitatea sa la catedră şi dorinţa vie de a se perfecţiona intelectual, seîntrepătrund cum era şi
firesc. Dascăl de poetică şi retorică la Blaj, Şincai utilizamanualele folosite şi în centrele şcolare
mari, cum ar fi Clujul, şi anume Artaoratoriei a lui Masenius, Arta versificaţiei a lui Bellini sau
făcea aplicaţii petextele marilor clasici Ovidiu, Virgiliu, Horaţiu, Cicero sau Juvenal.
Şincai intră în călugărie şi din 1774 va pleca alături de Petru Maior şiIoachim Pop la Roma, la
studii.În Cetatea eternă, Şincai va fi impresionat de bogăţia materialuluidocumentar; pasionat şi
dornic de a cunoaşte şi valorifica istoria deveniriipoporului român îşi orientează studiile spre
istorie şi pasionat de studiile sale,reuşeşte să scoată în cei cinci ani 15 tomuri de date legate de
istoria poporului roman.
În ultimul an al şederii la Roma, primeşte treptele preoţiei
(1775) şi obţine două titluri de doctor. În drum spre casă,
se opreşte la Viena unde constată o vie preocupare şi o
activitate intelectuală românească.
Anul 1780 constituie anul reîntoarcerii sale la Blaj,
încărcat de planuri de activitate ştiinţifică, de lămurire a

8
problemelor legate de originea, de limba şi gramatica românească.Cărturari de frunte (Bariţ,
Cipariu, Kogălniceanu…) au insistat ca valorileştiinţifice şi
documentare rămase după marii înaintaşi ai Şcolii Ardelene
să fiestudiate şi publicate. Kogălniceanu spunea despre
Hronica lui Şincai „nu stau laîndoială de a zice că cât
Hronica aceasta nu va fi publicată, românii nu voravea
istorie” (Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Şincai, p.
237).
Gheorghe Şincai, la care ne întoarcem cu gândul, s-a
dovedit un neînţeleschiar de către ai săi; el va peregrina pe
la foşti elevi şi popasul mai îndelungat îlva face la nişte
străini omenoşi (fiii contelui Vass) la moşia de la Sinea
înSlovacia, unde îl va surprinde trecerea spre popasul
definitiv – moartea, caresurvine în 2 noiembrie 1816.Slujbaş al visului său, Gheorghe Şincai
s-a comportat asemeni înaintaşilorsăi, care şi-au onorat misiunea cu demnitate şi, dacă a
fost nevoie, s-au sacrificatpentru ea. Pentru toate acestea el va rămâne pentru totdeauna un model
demn de urmat.
La Școala Gimnazială ,,Gheorghe Șincai” din Râciu, județul Mureș, în fiecare an se
sărbătorescZilele școlii, prin diferite acțivități care promovează personalitatea și operele marelui
cărturar Gheorghe Șincai.A devenit deja o tradiție, Concursul interșcolar județean de istorie cu
tema „Viața,activitatea și opera lui Gheorghe Șincai”.

Conştiinţa propriei condiţii nobiliare a fost împodobită cu un ultim semn de distincţie, cel
mai înalt; după nobilitatea obârşiei, după aceea aperformanţei, după aceea a responsabilităţii,
apoi a misiunii în ipostaza ei ideală,de vis, Gheorghe Şincai a construit, în mitografia modernă a
spiritului românesc,nobilitatea sacrificiului de sine. În această ipostază s-a văzut pe sine şi a
fostvăzut de cei care l-au înţeles cu adevărat, în substanţialitatea şi soliditateamaturităţii depline,
în ultimii ani ai vieţii rătăcind pe drumurile Ardealului, prin şcoli şi prin poiene, laumbra câte
unui arbore sau a câte unui dâmb protector, ca o prefigurare a figurii legendare ce avea să fie.

Bibliografie:

 Traian Popa, Un capitol sbuciumat din viaţa lui Gheorghe Şincai, Târgu-Mureş,
Tipografia Ardealul, 1924
9
 Nicolae Albu, Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la
1800, Blaj, Tipografia Lumina, 1944
 Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Şincai, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1983
 Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul XVIII. Epoca lui Clain, Şincai şi
Maior, Iaşi, 1927
 Gh. Şincai, Cronica românilor (ediţie îngrijită de F. Fugariu), vol. II, Editura Minerva,
Bucureşti, 1978
 D. Prodan, Gheorghe Şincai (cuvânt comemorativ ţinut la Academie, la comemorarea a
150 de ani de la moarte), în Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1991

10