Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a V-a
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
PROBA ORALĂ
BILET NR. 1
Se dă textul:
,, — Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie
să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația. Și nu știți dv. bărbații cât timp îi ia unei femei educația
unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!
Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o
odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână:
— Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
— Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin' la mama!
Apoi, cătră mine încet:
— Nu știi ce ștrengar se face... și deștept... Dar vocea de dincolo adaogă:
— Coniță ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina !... Astâmpără-te, că te arzi!
— Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin' la mama!
— Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde!”
(Vizită...de Ion Luca Caragiale)
Cerințe:
I.
II.
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
PROBA ORALĂ
BILET NR. 2
Se dă textul:
,, Într-o buna zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi straini. Băieţii în clasă erau cu monitorii. Domnu, în
gradină, priveghea la descărcatul unui car de fîn. Era foarte gospodaros şi-i plăcea să se facă fiecare
lucru cu rânduială.
Străinii se apropie.
– Bună-ziua !
– Mulțămim dumilorvoastră !
Domnu Trandafir se uita la străini; străinii se uită la domnu Trandafir.
– Mă rog, ce doriţi dumneavoastră ?
– Apoi, uite ce e… dacă eşti bun… Am vrea să vedem şcoala…
– Cum nu, numai să isprăvesc cu fânul ista. Marie ! ia vezi de ceva răcoreală ! dulceţi, cafea ! Ia şedeţi
vă rog, colea, la umbră, în cerdac, oleacă, de mai răsuflaţi…
– Nu, că suntem cam grăbiţi…
– Uite, îndată, cât ai bate din palme…
Şi iată-l că se scutură de fân, trece înainte şi pofteşte pe straini în clasă. (...)Iar unul din ei:
– Mă rog, fii bun şi fă o lecţie… aşa, de curiozitate….”
(Domnu Trandafir– Mihail Sadoveanu)
Cerințe:
I.
c) Extrage din text trei părți de vorbire flexibile și două neflexibile. Precizează-le!
II.
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
SESIUNEA- AUGUST 2015
PROBA ORALĂ
BILET NR. 3
Se dă textul:
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
SESIUNEA- AUGUST 2015
PROBA ORALĂ
BILET NR. 4
Se dă textul:
,, Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă,
bogată de flori și meșteșugită nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul
grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom
mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le
fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi
pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai
mare al împăratului și-i zise:
– Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori și am văzut
roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinei, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat
în copt, dă-mi voie ca nopțile astea să păzesc însumi, și mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne
jefuiește.
– Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit și n-au făcut nici o ispravă. Doresc
prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ținut atâta sumă de bani și de aceea,
iată, mă înduplec și te las ca să pândești, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbutești.”
(Prâslea cel voinic și merele de aur-Basm popular)
Cerințe:
I.
a) Citește corect și fluent textul dat.
b) Prezintă care este dorința împăratului.
c) Formulează ideile principale care se desprind din fragmentul dat.
II.
Prezintă 2-3 trăsături ale basmului prin valorificarea textului dat.
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
SESIUNEA- AUGUST 2015
PROBA ORALĂ
BILET NR. 5
Se dă textul:
,, În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală, cu moș Fotea, cojocarul satului, care ne
aduce, dar de școală nouă, un drăguț de biciușor de curele, împletit frumos, și părintele îi pune nume
„Sfântul Nicolai“, după cum este și hramul bisericii din Humulești... Apoi poftește pe moș Fotea că, dacă
i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa, din când în când, câte unul, și ceva mai grosuț, dacă se
poate... Bădița Vasile a zâmbit atunci, iară noi, școlarii, am rămas cu ochii holbați unii la alții. Și a pus
părintele pravilă și a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul
pe fiecare de tot ce-a învățat peste săptămână; și câte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva,
iar la urma urmelor, de fiecare greșeală să-i ardă școlarului câte un sfânt-Nicolai. Atunci copila
părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit în râs. Păcatul ei, sărmana!
— Ia, poftim de încalecă pe Balan, jupâneasă! zise părintele, de tot posomorât, să facem pocinog
sfântului Nicolai cel din cui.
Și cu toată stăruința lui Moș Fotea și a lui bădița Vasile, Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă
ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămășa de pe dânsa. Noi, când am văzut asta,
am rămas înlemniți. Iar părintele, ba azi, ba mâine, aducând pitaci și colaci din biserică, a împărțit la
fiecare, de ne-a îmblânzit, și treaba mergea strună; băieții schimbau tabla în toate zilele, și sâmbăta
procitanie.”
(Amintiri din copilărie-de Ion Creangă)
Cerințe:
I.
a) Citește corect și fluent textul dat.
b) Prezintă personajele care iau parte la acțiune.
c) Formulează ideile principale care se desprind din fragmentul dat.
II.
Prezintă 2-3 trăsături ale narațiunii prin valorificarea textului dat.
EXAMEN DE CORIGENȚĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
SESIUNEA- AUGUST 2015
PROBA ORALĂ
BILET NR. 6
Se dă textul:
,,Dar trebuiesc să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țancuri. Căprioara
contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze,
pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii.
Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar
în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de supt o cetină, ochii
lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,
sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul luminișului. Lupul, văzând prada
mai mare, uită iedul și se repede la ea..
Prăbușită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Și
numai când acesta, înspăimântat, se topește în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se
tulbură de apa morții.”
Cerințe:
I.
II.