Ultimele două versuri din opera ,,Primele iubiri”, de Nicolae Labiș, sugerează faptul că eul liric se

simte copleșit de dragostea pe care o simte față de persoana iubită, dragoste ce o exprimă prin
intermediul cântecului sfânt cu care se identifică pe deplin. Mai mult, eul liric își pierde identitatea
atunci când ,,mărturisește” faptul că ,,eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”. Cu toate că eul liric
maărturisește pierderea identității, acesta nu este un fapt negative, ci, dimpotrivă, denotă faptul că eul
liric este ,,scufundat” pe deplin în dulceața iubirii.