Drept civil

Uzanțele izvor de drept civl. Art1 aln 6 dein codul civil, și

maisut denumite și obicei. Oiciei sau cutuma e o preactică
îndelungată înrădăcinată și continua pe carcei care o aplică
o consideră obligatorie. Uzurile profesionale care reglează
raporturile deintre profesionișit. Precum și aceștea
clienților în exercitarea profesiei. În primul rănd acestea u
trebuie să contravină ordini publice. În al doilea rănd
trebuie ca legea să trimită în mod express la uzanță sau la
obicei. Ex. Art 603 din codul civil- dreptul de propietate
obligă la respectare sarcinilor de protecție a mediului și
asigurarea precum si la respectarea celorlalte sarcini care
potrivit legi sau obiceiului revin propetarului. Art 1349
aln,1 cod civil. În ceea ce priveste proba obiceiului aceasta
trebuie făcută de partea care este interesată. Acesta trebuie
sa facă dovată de partea existenței și conținului. Potrivit
dispozițior art1 aln 5 se institute în ceea ce privește
uzanțele publicate în culegeri emise de către autoritățile
din domeniu. Ex. Uzanțele portuare.

Principiile generale ale dreptului care prezintă izvor de

drep numai în situația ăn care nu exzistă uzanțe și dispoziți
legale. În ceeac ce priveste morala sau bunele moravuri.
Acestea nu reprezintă izvor distict de drept dar în măsura
în care legea face trimitere la ea atuncea este încorporată în
actul normativ constutiv. Practica judiciară ca regulă nu
constitue izvor de drept civil. Excepții. Deciziile curți
constituționale care sunt general obligatori și îs produc
efecte pentru viitor. Art 147 alt 4. A doua excepție se referă
la hotărârile judecătoreși pronunțate în condițiile în
554/2004 a conteciosului administrative hotărât prin care
se anulează un act administrative normative. De ex- o
hotărâre de govern poate să aibă un carecter individual sau
normativ. În al treilea rând jurisprudența curți de justiți a
EU precum și curți EU a dreptului omilui.

Clasificarea normelor de drept civil.

1. în funcșiei de carateru conduitei prescrise. Norme
dispositive și norme imperative. ND sunt acele norme
de la care păețile să deroge, de la ele prin acordul lor
de voință. NI sunt opusul celor dispositive. ND se
subclasivă-norme permissive și norme supletive. NP
permit ca subiectele de drept permit ca părțile să aibă
o anumită conduit. Art 1780 alt Cod civil- chiria poate
consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau
prestați. NS sunt acele norme care stabilesc o conduit
care este obligatorie pentru părți numai în cazul în
care acestea nu stabilesc prin acordul lor o anumită
conduit. De ex- art1670 cod civil, în lipsă de stipulație
sumele plătite în temeiul de vânzare reprezintă
avansul din prețul convenit. NIM- norme onerative
care impugn părților să aibă o anumităconduită. De
ex- art 1011 aln 11 cod civil, donația se încheie prin
scris authentic sub sancțiunea unități absolute. Norme
imperative prohivitive, acele norme care interzic
părților o anumită conduit. De ex-art 1569 cod civil
potrivit care nu pot face procesul unei sesiuni
creanțele sunt declarete netransmitive prin lege.
2. In fincția de natura interesului ocrotit. Norme private
ocrotesc un interes privat iar cele publice ocrotesc un
interes public. Nu toate normele de ordine private
sunt dispositive după cum nu toate normele de ordine
publică sunt imperative. În consecință normele pot fi
 de o ordine private, adică părțile nu pot deroga de la
ele în momentul actului juridic,, dar ulterior legea
permite derogarea dar pot fi și norme de ordine
publică atunci când derogare nuneste admisă de lege
atunci după încheierea actului juridic.
3. În functie de întinderea câmpului de aplicare
distingem între norme de rept civil generale care se
aplică în toate cazurile și norme de drept civil special
care se aplică numai în cazurile expres prevăzute de
lege. În ceea ce priveste se aplică principiul legea
norma specială derogă de la norma generală (
specialia generalibus deroga ) ( generalia specialus
nederog ). În consecință dacă noma generală nu
derogă de la norma generala ulterioare nu derogă de
la norma anterioară înseamă că nu a fost modificată
sau aprgată, pe cale de consecință o normă specială nu
poate fi agrogată decăt express și direct printr-o
normă generală. În acest sens art 12 CV legile care
derogă de la o dispoziție generală se aplică numai
limitative. Pe cale de excepție potrivit art 1168 CV în
cazul contractelor neregementate se aplică
prevederile care reglementează contractual, iar dacă
nu sunt îndulastroale se aplică regulile speciale
privitoare la care se aseamănă cel mai mult.

Aplicarea legi civile

1. aplicarea legi civile in timp, spațiu, personae.
Aplicarea legi civile în timp se aplică în intervalul de
timp ea este în vigoare. În caz de sucesiune a legilor
civile există două principe- principiul aplicări immediate
a legi civile noi. de la acest principiu există
ultraactivități/ supraviețuiri legi noi. este acea lege
 juridică , legea juridical se aplică după intrarea ei în
vigoare, iar nu și situațiilor anterioare. În art 15 aln 2 din
constituție- legea dispune numai pentru viitor cu
excepția legi penale sau contravenționale. Al doile
principiu –al aplicări legi civile noi- este acea lege care
îndată ce a fost aplicată este aplicată tutulor situațiilor
după intrarea ei în vigoare excluzănd legii vechi.
Excepție denumită ultra… desi a intra legea civila nouă
situațiilor ivite după intrarea în viguare se aplică legea
veche. Se aplică nu numai în cazul în care legea nouă
prevede acest lucru, ci și în cazul normelor sufletive. În
ce privește principiul aplicări logi noi trabuie să facem
dinstictie între 2 fapte. Facta preverita- faptele
constitutive modificatoare sau extintive realizate în
întegime înainte de intrarea în viguare a legi oi căt si
efectele produse de aceste situați înainte de acest
moment, cu privire la ele se aplică legea veche.
Facta pendenția acele situați în curs de situați de
formare sau sintgere la data de intrare. Acestora li se
aplică legea nouă, leguitorul putând opta pentru
supraviețitare legi vechi.

28 octombrie

Facta future adică situațiile care se vor naște după

intrarea legi noi. acestora li se va aplica legea nouă
opteaza pentru legea veche.
Aplicarea legi civile în spațiu. Un aspect intern și un aspect
internațional. Legea civilă adoptată de autoritățiile central
se aplică pe întreg teritoriul țări în afară de cazul de care se
prelegă altfel ART 7 ANL 1. Excepți- legea 315/2004
privind dezvoltarea regional a româniei. Potrivit art7 anl 2
actele normative care sunt adoptate de autoritățile se
aplică numai în raza lor normative. În ceea ce privește
aspectul se referă la raporturile civile cu elemente
extraneitate legea fiind determinate de normele
conflictuare ale dreptului internațional privat.
Aplicarea legi civile asupra persoanelor. Destivatari legi
civile sunt personae fizice și juridice. Este guvernată de
principiul lrgalități. dein punct de vedere sunt 3 categori de
…
1 norme care se aplică atât și persoanelor juridice și fizice
ex. Art 1357 CD care reglementează răspunderea civilă
delictuală
2 norme civile care se aplică numai persoanelor fizice ex.
Ordonanța de govern 41/2003 privind schimbarea pe calea
administrative a persoanelor fizice.
3 norme civile care se alică numai pers juridice art200 CD
care reglementează înregistrarea persoanelor juridice.

Interpretarea normelor de drept civil.

Deff. Înțelegem operațiunea de stabilire a conținutului și
sensului de drept civil. Care e scopul interpretri. Este de a
stabili care este sfera situaților de fapte concrete la care
norma juridical se refeă. Necesitatea interpretări rezultă
1. de multe ori norma juridical este depășită de dinamica
vieți sociale. Astefel încâte situațile înmomentul
adoptări normei să fie depășite prin apariția unei
situați de fapt.
2. Normele juridice utilizează utilizări generale în
redactarea textelor. Ex în ateria puneri de prescripție
se folosește sintacma ( motive temeice ).
3. Termini folosiți de leguitor la adoptarea normelo
juridice nu au în tot deauna înțelesul din vorbirea
obișnuită.
Clasificarea interpretări.
a. interpretarea în funcție de persoana sau organul de la
care vine. – interpretarea oficială ( care provine de la
organul a edictat ce a emis legea )
b. interpretare juriscțională este cea care provine de la
un organ de jurisdicți care poate fi un organ de
judecată sau alt organ.
c. Interpretarea doctinară care este făcută de specialiști
în drept în cardrul dreptului precum și avocați în
pleduaria lor. Spre deosebire de interpretare officială
și interpretarea juridiscțională care este oblicatorie,
indoctrinarea nu este obligatorie dar se poate impune
prin forța argumentelor.
Distingem între interpretare literară, int extensive și int
restrictive.
- int literare există o concordanță deplină între
formulare textului legal interpretate și situațiile
practice care se încadrează în ipoteza acestuia.
- Int ectensivă formularea textului este mai restrânsă
decât intenția reală a leguitorului aplicarea lui este
extinsă și la alte situați la cere este expusă. Ex. Art
1198/2011 reglementează materială de preconstuirea
unui… adăugînduse șo imposibilitatea morală a
scrisului.
Interpretatarea extensive nu este admisă în cauza
normelor în care conține excepți sau prezunți sau care
resting su care prevăd sancțiuni civile.
Interpretarea restrictive, este formularea prea largă
pentru înțelegere. Art 1182 din vechiul CD care se refera
la data certă prin înfățișarea scrisului sub semnătură
privată la o autoritate private.
În funcție de procedeele care se utilizează
1. interpretarea gramaticală în care se folosește analiza
morfologică și sintactică ținânduse cont de înțelesul
termenilor utilizați.
2. interpretarea sistematică care pesupune cercetarea
dinte norma juridical de interpretat și celelalte norme
juridice din actul normative respective precum și
legătura cu alte acte normative. De ex. Art 39 anl 1
spune că minorul dobândește prin căsătorie
capacitate deplină de exrecițiu. Art 272 anl 2 CD
pentru motive temeice, minorul care a înplinit 16 ani
se poate căsători.
3. Interpretarea istorico-teologică care presupune
scopul urmărite de leguitor în urmărirea adoptari legi.
4. Interpetarea logică cae pesupune utilizarea logi
formale în interpretarea unei logici juridice. 1.
Excepția este de srictă interpretare. O aplicare a
acestei reguli este raportul dintre norma special de
cea generală. 2. Unde legea nu distinge nici noi nu
putem distinge. Ex. Domiciliul minorului care nu are
capacitate totală este la părintele său sau la părintele
care stă cu acesta tot timpul. 3. Norma juridical
trebuie interpretată în sensul de a produce efecte
juridice și nu în sensul de a nu produce efecte juridice.
Art 1179 anl CD în cazul înscrisurilor bilaterale.
Argumente de interpretare logică.
1. argumentul Peracontrario ( terțului exclus ) argument
potrivit care atunci cănd se afirmă ceva se neagă
contrariul. Ex. Art 11 CD nu se poate deroga prin
convencți de la legile de bune moravuri.
 2. Aforțione ( cu atăt mai mult ) se ajunge la extindera
aplicări unei norme juridice la situație care este
reglementată express deoarece rașiunile care au fost
avute în vedere de leguită în evitare normei se
regăsesc mai mult în cazul dat.
3. Analogiei care se bazează pe aleceleaș rațiuni trebuie
aplicate noțiuni. Există astefel analogia legi care se
apelează la alte norme de drept civil și analogie
dreptului atunci când se aplelază la dreătul civil
general.
Observație. Normele care restrăng exercițiu normele
special și cele privind sancțiunile nu pot fi aplicate prin
analogie.

Au fost 3 proceduri civile la romani.

1 procedura legis acțiunilor ( actiuni legale ) prevedea
orcări acțiuni, a orcărei valorificări de drepturi
subiective pe lege. Prin această preocedură, drepturile se
puteau valorifica prin 5 procede: - sacramentru (
acțiunea legi ),- cererea de judecată,- reclamația.
Prevedea și 2 acțiuni de executare. – manugs injection (
punerea în mîini ), valuare de zălog.
Caracterele trăsăturilor legi acțiuni. Careacter judiciar,
părțile erau obligate să se prezinte în fața magistate și să
rosteasă formulel solemne. 2 aveau character legal. Părțile
foloseau termini din legea prin care se întemeia legea
sancțiuni corespunzătoare. 3 aveau character formalist:
magistratul ca și părțile pronunțau formulel și termini cu
mare strictețe. termini erau formulați de către preoți, iar
abaterea de la formula antrena pierderea subiectului în
cauză. Erau obligarori rostirea termenilor solemni în limba
inițială chiaar dacă ea devenisă arhaică.
Desfășurarea procesului.

1 baza in separate juru: se desfășur în fața magistraturi. Nu

se admitea organizarea instanței în lipsa unei părți; ticatrea
trebuia făcută de reclamant. Procede de citare:
-chemarea în instanță= in just vocation: citarea se făcea
prin civinntele solemne in just te voco( te chem în fața
justiției). Citarea nu se făcea la domililiu. Refuzul pârâtului
de a veni în instanță, determină aducere lui forță. Dacă
pârâtul se ascundea, se aplica măsuri de constângere
asupra bunurilor acestuia.
-o altă procedură de citare esra procedura de convenție
stabiliau data prezentări la magistrate.
-reclamația esra folosită drept metodă de trimitere în
judecată pentru pelegrini.

Activitatea părților în fața magistratului.

În termini solemni reclamatul își rostea pretențiile față de

care pârâtul avea 3 alternative: să marturisească,
recunoașterea lui era asimilată cu condamatul, pârâtul se
angajează sa contribuie la process, dar nega pretențiile
reclamantului, pârâtul nu se apăra cum trebuie,
nerespectând formele legi sancțiunilor și atunci era
asimilat cu cel condamnat.

11 nombrie 2016.

1 dreptul civil trebuie excirtata

2 în al doilea eând dreptul trebuie exercitat în limitele
externe de ordin material sau juridic, precum și în limitele
sale externe. Dreptul civil trebuie exercitat potrivit
scopului pentru care el este ocrotit de lege. Respective nu
în scopul de a păgubi prin exercitarea excesivă și
rezonabilă.
3 drepturile trebuie să fie excirtate cu bună credință. În
cazul în care dreptul civil este exrcitat cu încălcarea
limitelor sale extreme ne aflăm în prezența abozului de
drept. Art-15 CV. Abuzul de drept are 2 elemente care
constă în încălcare cu rea credință și un element obiectiv
care constă în limitele interne ale dreptului civil.
Obligația civilă. Este îndatoria subiectului pasiv de a avea o
a numită conduit corespunzătoare dreptului subiectiv
corelativ care poate consta în a da, face sau nu face ceva și
care în caz de nevoie poate fi inpusă prin forța legivă a
statului.
Clasificarea obligaților civile.
1 obligați de a da, face, a nu face. ( obligațile de a da sunt- se
constitue sau se formează ceva, obligațiile de a feace- sunt
ob care se referă la exzecuta o lucrare sau de a presta un
serviciu, ex- obligația vînzătorului de a preda
cumpărătorului obiectul vândut, obligația de a nu face-
îndatoria de a se abține de la o acțiune )
2 obligați positive care implică o acțiune ( de a da, de a
face); obligați negative ( de a nu face ) punerea în
îmtârziere a debitorului.
3 obligați de rezultat și mijloace. ( ob de rezultat este
îndatoria îndebitorului de a obține un lucru; ob de mizloare
sau diligență, prudență care constau în îndatoria
debitorului de a depune toate eforturile pentru a obține un
anumit rezultat fără a se face acel obligat. Ex obligațiile
avocatului, medicului.) în cazul obligaților de diligență,
revene creditorului sarcina de a dovedi nevivovăția
debitorului la plată.
1 Obligață civile, scriptae in rem ( sunt strâns legate de un
lucru astfel încât creditorul își poate realiza drreptul său
numai dacă titularul actual real asupra lucrului va fi obigat
să-I respecte acest drept dși nu a participat formarea
raportului obligaționa art1811 CV)
2 Obligați civile protaem rem
obligațile aparțin numai debitorului de care s-au născut,
obigațile civile sunt opozabile numai în părți.
De a îndeplini anumite prestați, de ex îndatoria
deținătorului agricol de a cultiva art 74 legea 18/1991
Codul funciar.
Clasificarea civile perfecte ( care se bucură integral de
ancțiunea juridical respective de concursul coincitive a
statului) și imperfect ( sau natural, sunt care nu pot fi duse
la îndepliniri pe cauza executarea silită, îndeplitită de bună
voie nu sunt repetițiuni –art 1342, aln12 CV- ).
Obiectul raportului civil. Conduit părților; acțiunea sau
inacțiunea și obligat subiectul pasiv. 535 CC sunt bunuri,
lucruri corporale și incorporale care constituie obiectul
patrimonial. Patrimonial reprezintă drepturi și obligați
care aparțin unei personae fizice sau juridice. Relația între
bun și patrimoniu este o relație de la patrie la antre.
Clasificarea bunurilor bunuri mobile ( prin natural or, prin
anticipație care sunt bunuri immobile prin natura lor dar
sunt bunuri mobile în consideraarea lor în viitor- recoltele
prinse în rădăcini- bunul mobil prin determinarea legi-
drepturile reale asupra bunurilor și toate drepturile de
creanțe ), și bunuri imibile ( bunuri immobile prin natural
or- nu pot fi mișcate dintr-un loc în altul-, bunuri immobile
prin destinație- sunt mobile prin natural or dar având în
vedere destinația lor aleasă de destinatar, sunt puse ca un
bun mobil bunuri immobile prin determinarea legi-
drepturile reale imobiliare precum și acțiunile înjustiție
privitoare la acestea-). Există prezumția de mandate tacid
reciproc numai ce privește lucrurile mobile ale soților.
Din punctual circulației juridice distingem între
-bunul care sunt scoase din circuitul civil care nu pot face
obiectul juridic translativ. Ex- bunurile care nu pot forma
obiectul dreptului de propietate-aerul-
-bunuri care sunt în circuitul civil care pot forma obiectul
unei act juridic.
După cum pot fi sau nu în exzecutare destingem între
bunuri fungime și nefungimibile.
-bunuri consumtibile( la prima folosire își consumă
substanța), și bunuri neconsumtive( la prima folosire nu își
pierde substanța)
-în fincție de pupă cum sunt producătoare de fructe-
frugifere și nefrugifere. Fructele pot fi de 3 feluri-naturale,
artificiale, civile-.
Bunuri corporale, și bunuri incorporale, abstracte.
Bunuri divizibile, indivizibile
Bunuri principale, bunuri accesori

25 nov 2016

în funcție de inportanța lor, de administrare și dispoziție.

Se măreste preîntâmpinarea pierderi ( înscrierea unei
ipoteci, întreruperea unei prescrciți, somația). Actele de
administrare este Acela care se realizează o punere în
valoare normal a unui bun sau a unui patrimoniu (
închierea unui bun ).
Există situați în care acelaș situați civil, raportat la bun cu (
udsinguli ) reprezintă un act de dispoziție, iar raportat la
patrimoniu.
Actele de dispoziție au drept ca ieșirea unui drept din
atrimoniu sau grevarea unui bun cu o sarcină reală.
Capacitatea cerută de lege pentru a face un act de
conservare sau administrare, consumare. În funcție de
formare destingem un trend, acte juridice consensuale,
solemne, reale.
JC sunt acelea care se încheie prin simpla maniferstare de
voință a părților fără să fie o formă specială. În această
materie există principiuc consensualismului.
JS sunt cela care încheie valabi. Această formă este cerut ca
advalibilitate sau adsolemitate. În lipsa formei cerute de
lege actul juridic civil este afectat de nuditate. ( contractual
de donație pentru care legea cere forma autentică ). Forma
solemna este cea mai autentică, ceea ce privește
testamentul.
JR sunt pentru a cărăr încheiere valabilă este nevoie de
remiterea materială a bunului (contractul de împrumut,
contractual de stocare )
În funcție de conținutul lor facem diferență de patrimonial
ți nepatrimonial.
În funcție de momentele care își produc efectele între vii
Acte juridice mortiscauza la data decesului părți sau
părților.
În raport de rolul voințelor părților în stabilire distingem
între … care pările decid la conținut
Acte juridice condiție al căror conținut este predeterminat
de norme de la care părțile nu pot deroga. Categorie
intermedială în date juridice. Reprezentate în contractile de
adeziune, în care conținutul este impus de către una din
părțile contractate. În funcție de legătură respective de acte
juridice pure și simple, neafectate de modalități și acte
juridice afectate de modalități. anumite acte juridice sunt
incompatibile cu modalitățile ( actul de opțiune
succesorală) acte care pot fi sau nu afectate, acte juridice
care sunt inseparabile de modalități ( contractual de
împrumut, contractual de întreținere )
În funcție de raportul dintre ele. ( contractual de
fidelisiune) acte juridice abstacte acăror valabilitate nu
inplică acuze ( titlurile de valoare ).
Raport de modalitate de încheieri destingem între acte
juridice personale ( eg: testamentul, căsătoria ) și acte
juridice care pot fi încheiate prin reprezntate.
După cum sunt sau reglementate destingem între acte
juridice numite( care au o denumire stabilită de lege și o
reglementate proprie ), acte juridice nenumite ( care nu au
astfel de reglementare ).
În funcție de modul de executare se desting dinte cele cu
executare dintr-o data( cele care presupun o singură
prestație) cu executare succesivă ( cu prestați eșalonate în
timp ).
Condițiile actului juridic civil. Acele conponente care
trebuie să intre în structura actului juridic. Distingem între
aspectul de fond sau intstiseci. Sunt capacitatea,
coînsănțământul, cauza, iar condițiile de formă sunt de
formă.
După criteriul obligativăți, condiți care trebuie îndeplinite
obigatoriu și condiți neesențiale pot lipsi fără afecta.
Condiția de formă adprovaționem și ceea ce luptă. În
funcție sancțiunea care intervine în cadrul nerespectări se
sancționează cu duritatea și condiți de eficacitate a căror
nerespectare se sancționează cu alte sancțiuni. Care privesc
toate actele juridice, și condiți special care privesc anumite
faptă juridical.