Circuitul apei în natură descrie mişcarea apei la suprafaţa pământului, în

atmosferă şi sub pământ. Apa circulă constant dintr-un loc în altul prin
evaporare, condensare, precipitaţii sau colectare.

În cadrul ciclului mare al apei apar o serie de cicluri mai mici, dar deosebit de
importante:

– circuitul biologic reprezintă pătrunderea apei în organismele vegetale și

animale și redarea ei apoi în circuitul natural. Astfel, metabolismul biologic
reclamă, parțiala folosire a apei absorbite, pentru transformări biochimice,
restul apei fiind redat prin transpirație, respirație:

– circuitul apă-om-apă, este caracterizat prin intervenția omului, prin

activitățile societății omenești în circuitul natural. Dacă omul ca individ se
integrează în mod natural în circuitul biologic, acest lucru nu mai este valabil
în cazul metropolelor moderne și a marilor industrii. Apa impurificată poate
influența considerabil și, de obicei, negativ, calitățile apelor naturale.

Din uriașa cantitate de apă existentă în natură și care circulă încontinuu, în

present, folosințelor umane le sunt accesibile numai apele dulci de suprafaţă,
precum și apele subterane, până la o adâncime de circa 800 m. Așa numitele
mări subterane, de exemplu, Sahara, permit, de obicei, numai un consum
foarte redus de apă, deoarece sunt fosile.

Curiozităţi despre circuitul apei în natură:

 Apa este o resursă natural, pe care omul nu are cum să o producă.

 Soarele este o forţă determinantă în circuitul apei în natură.
 Atunci când apa se schimbă dintr-o stare în alta sau trece dintr-un
mediu în altul, fie eliberează energie, fie absoarbe energie.
 Transpiraţia este procesul prin care vaporii de apă din frunzele
plantelor sunt eliberaţi în atmosferă.
 Aproape 70% din suprafaţa Pământului este acoperită cu apă.
  Apa este reciclată continuu, aşadar, e posibil ca apa pe care o bem
astăzi să fie aceeaşi apă, pe care o beau şi dinozaurii, cu milioane de
ani în urmă.

Doar 3% din cantitatea de apă de pe Pământ este apă care poate fi băută.