5 exemple uimitoare de inginerie din Grecia

Antică
Grecii antici sunt renumiți astăzi pentru gândirea lor avansată. Cu toții am auzit de Aristotel și
Socrate, iar scrierile vechilor eleni au influențat gândirea modernă în toate felurile posibile –
de la modul în care facem azi literatură, la felul în care înțelegem astronomia, de exemplu.

Erau cu secole înainte vremii lor în domeniile matematicii și al politicii. Dar poate că cele mai
mari realizări aparțin sferei mecanicii.

Grecii au inventat mașini de război precum catapultele, care au evoluat din arbalete și au fost
precursoarele artileriei moderne. Imagine: Warfare History Network

De la primele computere, la primul turn cu ceas, grecii antici au construit niște mașini
uimitoare, dintre care unele nu aveau să mai apară pe fața Pământului decât peste încă o mie
de ani. Unele erau practice, în timp ce altele erau pur și simplu distractive sau ajutau la
demonstrațiile științifice.

Așadar, să descoperim cinci dintre cele mai impresionante exemple de inginerie mecanică din
Grecia Antică.

1. Mecanismul de la Antikythera
Mecanismul de la Antikythera este un computer analog care a fost descoperit pe o epavă
grecească antică în 1901. Construit cândva între anii 205 și 60 î.e.n., avea rolul de a măsura
mișcările celeste.

Avea un cadran ca un ceas, cu șapte indicatoare care urmăreau mișcările planetelor și ale
Lunii și avea, de asemenea, mecanisme care să urmărească fazele selenare, calendarul și
eclipsele lunare și solare.
Profesorul Derek de Solla Price, omul care și-a petrecut aproape un deceniu încercând (și
reușind) să reconstituie mecanismul de la Antikythera pe baza fragmentelor descoperite în
mare. Foto: derekdesolaprice.org/Wikimedia

Tot ceea ce știam despre ingineria greacă a fost dat peste cap în 2006, când s-a descoperit
rolul sistemului său extrem de precis de roți zimțate. Mecanismul a demonstrat că grecii antici
erau capabili de un nivel de inginerie de precizie pe care nimeni nu îl credea posibil.

Și poate că nu era nici cea mai recentă versiune – scriitorul roman Cicero spune că Arhimede
a construit un dispozitiv similar în secolul III î.e.n. Din nefericire, s-au recuperat numai
fragmente din dispozitiv, așa că trăsăturile-cheie ale sale încă nu sunt înțelese.

De exemplu, nu cunoaștem felul în care dispozitivul acționa indicatoarele planetare,

mecanism care trebuie să fi fost foarte complex, ținând cont de felul în care variază traseul
stelelor pe cer.

2. Kleroterion
Versiunea antică greacă a democrației poate părea primitivă pentru noi, însă grecii foloseau
un dispozitiv foarte ingenios ca să se asigure că juriile erau întotdeauna compuse din oameni
care nu puteau fi mituiți sau influențați altfel: o mașinărie care asigura un proces de selecție
aleatoriu.
Un „kleroterion”. Foto: filmleaks.org

Un „kleroterion” era un fel de mașinărie care era compusă din câteva coșuri, un vinci, o gaură
și 500 de crestături mici. Când un juriu era adunat pentru proces, fiecare jurat aducea cu el o
formă de identificare – o bucată mică de bronz sau lemn, numită „pinakion”, pe care era trecut
numele său.

Apoi, toate acestea erau inserate în crestături. Un oficial introducea câteva bile prin coșurile
de deasupra dispozitivului – unele negre, altele albe. Apoi acționa vinciul, cauzând ieșirea
unei bile.

Dacă bila era neagră, șirul de „pinakia” era îndepărtat și jurații respectivi nu trebuiau să
judece în acea zi. Dacă mingea era albă, jurații erau eligibili și trebuiau să-și facă datoria.

Oficialul trăgea de vinci pentru fiecare șir de pinakia, până când toți jurații fuseseră acceptați
sau respinși. Nu exista nicio cale de a prezice care bilă avea să iasă și pe ce rând avea să iasă.

Astfel, grecii se asigurau că nimeni nu putea ști înainte de proces cine anume făcea parte din
juriu, prevenind în acest mod influențarea deciziilor juraților.

3. Aeolipile, primul motor cu aburi

O reconstituire (stânga) a anticului motor cu aburi. Foto: va3ngc/Wikimedia

„Aeolipile” era, din câte știm, primul motor cu aburi al lumii – inventat în secolul I, cu
aproximativ un mileniu și jumătate înainte de a deveni un mijloc obișnuit de a genera
electricitate. A fost inventat de Heron din Alexandria.

Totuși, nu era tocmai un motor în sensul în care îl înțelegem azi. Mai degrabă, Heron îl
folosea ca pe un dispozitiv simplu de a demonstra unele dintre principiile pneumaticii, drept
ajutor pentru lecții sau pentru a atrage atenția vizitatorilor curioși.

Motorul în sine era o sferă goală montată pe două tuburi pe care le putea roti. Tuburile
transportau aburii dintr-un cazan fierbinte aflat sub mașinărie.

Pe măsură ce aburul umplea sfera, scăpa prin alt tub (uneori două), care ieșea din sferă.
Tuburile erau îndreptate în laterale, astfel încât forța aburului care ieșea făcea ca sfera să se
rotească.

4. Macaraua și „gheara lui Arhimede”

„Gheara lui Arhimede”, spaima militarilor romani. Foto: Wikimedia

Grecii au inventat macaraua în jurul anului 500 î.e.n., un sistem simplu de ridicare mulțumită
căruia înălțarea unor clădiri înalte și rezistente devenea mult mai practică. Mai târziu,
tehnologia a fost îmbunătățită de romani, care au răspândit-o în majoritatea Europei.

Grecii puteau construi macarale avansate, așa cum o dovedește „gheara lui Arhimede”.
Gheara lui Arhimede a fost o mașinărie construită în Siracuza, înainte ca romanii să asedieze
orașul, în 214 î.e.n.

Potrivit relatărilor antice, gheara era un fel de macara care putea să împingă sau să ridice
vasele din mare, răsturnându-le și scufundându-le. Era montată în apropiere de zidul orașului,
ceea ce prevenea apropierea de oraș a vaselor romane.

Potrivit lui Plutarh, gheara i-a îngrozit pe romanii asediatori, care au început să simtă că se
luptau cu zeii și mulți soldați erau îngroziți atunci când vedeau structuri de lemn deasupra
zidurilor, temându-se că era vorba despre încă una dintre invențiile lui Arhimede.

Au renunțat la orice idee de a cuceri orașul pe mare, resemnându-se cu un asediu terestru

îndelungat.
 5. Turnul Vânturilor

Turnul Vânturilor din Atena. Foto: Britannica

Construit în jurul anului 50 î.e.n., Turnul Vânturilor din Atena este larg considerat a fi prima
stație meteorologică a lumii, precum și primul turn cu ceas din lume. În vremurile antice, pe
vârful său era o giruetă care indica direcția vântului.

Turnul are opt ziduri, fiecare îndreptat spre punctele cardinale principale și secundare ale
busolei și are un cadran solar masiv, care putea fi folosit pentru a indica ora. Înăuntru avea un
ceas cu apă, care măsura trecerea timpului noaptea sau în zilele înnorate.

Mărimea sa considerabilă și poziția sa dominantă din agora orașului pare a indica faptul că era
construit cu scopul de a funcționa așa cum ar funcționa un turn cu ceas astăzi, iar grecii antici
îl numeau Horologion (de unde provine cuvântul „orologiu”), adică „dispozitivul timpului”.
Clădirea stă încă în picioare și este păstrată în stare foarte bună, în mare parte mulțumită
muncii de restaurare. A inspirat mulți arhitecți de-a lungul istoriei și replici mai mici ale sale
pot fi întâlnite în întreaga Europă.