IMPOZITUL PE PROFIT ȊN SISTEMUL BANCAR

Student

Cuprins
1.1.Definirea impozitului pe profit şi prevederile legale
1.2.Plata impozitului
1.3.Aplicabilitatea impozitului pe profit
1.4.Reguli speciale de impozitare
2.1.Profitabilitatea sectorului bancar românesc
Concluzie
Bibliografie

1.1.Definirea impozitului pe profit şi prevederile legale

Impozitul pe profit reprezintă o sumă de bani datorată statului care trebuie plătită de toți
contribuabilii care au înregistrat un profit fiscal pe o anumită perioadă determinată (de exemplu, un
an). Pentru firmă, acest impozit pe profit este considerat o cheltuială pentru activitatea întreprinsă.
Comisia Europeană a venit cu câteva propuneri legislativ-financiare pentru a uniformiza modul
de contribuție al afacerilor din fiecare țară membră. România a adoptat aceste prevederi începând cu
1 ianuarie 2018, cele mai importante prevederi care afectează impozitul pe profit fiind listate mai jos:
 limitarea deductibilității dobânzilor – costurile excedentare ale îndatoririi înregistrate într-
o perioadă fiscală care depășesc plafonul deductibil de 200.000 euro vor fi deductibile la
calculul impozitului pe profit, în limita a 10% din baza de calcul. Costurile excedentare
nedeductibile ale îndatorării pot fi reportate pe parcursul unei perioade nedeterminate.
Limitarea se aplică şi costurilor îndatorărilor în legătură cu împrumuturile acordate de
instituții financiare. Este bine de știut că aceste costuri excedentare sunt calculate ca diferență
dintre costurile îndatoririi și veniturile obținute din dobânzi și alte venituri echivalente
economic;
 impozitarea la ieșire – un contribuabil va fi supus unei rate de impozitare de 16% pentru
transfer parțial sau integral al activităților unei societăți într-un alt stat. Regula vizează atât
transferul de active cât și transferul rezidenței fiscale. Baza impozabilă va trebui calculată ca
diferență dintre valoarea de piață a activelor/activităților transferate și valoarea lor fiscală;
 regula generală antiabuz – se referă la acele demersuri neoneste create pentru a obține un
avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale
aplicabile;
  reguli privind societățile străine controlate – un contribuabil fiscal va trebui, de la 1
ianuarie 2018, să includă în baza sa impozabilă din țară un procent care depinde de gradul său
de participare într-o societate străină controlată. Acest venit poate proveni din:
 dobânzi sau venituri generate de active financiare
 redevențe sau orice venituri provenite din drepturi de proprietate intelectuală
 dividende și venituri obținute din transferul titlurilor de participare;
 venituri provenite din leasing financiar;
 venituri obținute în urma unor activități de asigurare, activități bancare sau alte activități
financiare;
 venituri de la societăţi care le obţin din bunuri şi servicii cumpărate de la întreprinderi asociate
şi sunt vândute acestora fără nicio valoare economică adăugată sau cu o valoare adăugată
mică.
 firmele cu un profit sub 1 milion de euro vor plăti 1% din cifra de afaceri – astfel dispare
impozitul pe profit de 16% al întreprinderilor mici. Potrivit ministrului de finanțe mai mult de
450.000 de firme românești intră în această categorie.
O societate străină controlată se referă la acea întreprindere care îndeplinește simultan două
condiții:
 contribuabilul și asociații săi (atunci când este vorba de o societate cu mai mulți acționari)
dețin mai mult de 50% din drepturile de vot sau mai mult de 50% din capitalul societății sau
sunt îndreptătiți să primească mai mult de 50% din profitul acelei întreprinderi;
 impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile obținute de societate este mai mic decât
diferența dintre impozitul pe profit perceput de la entitate sau sediul permanent și impozitul
pe profit plătit efectiv pentru profiturile proprii de către entitate sau de către sediul permanent.

1.2. Plata impozitului

Contribuabilii care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta
ca anul fiscal să corespundă exercițiului financiar. În acest caz, contribuabilul trebuie să depună
formularul (014).
Este bine de știut că acest formular intitulat “Notificare privind modificarea anului
fiscal” trebuie depus în termen de 15 zile de la începerea anului fiscal modificat sau din momentul
înregistrării contribuabilului – în cazul în care se dorește un an fiscal diferit de anul calendaristic. În
cazul primului an fiscal modificat este inclusă și perioada anterioară, cuprinsă între 1 ianuarie și ziua
anterioară primei zile a anului fiscal modificat. Eventualele modificări sau actualizări aduse legii vor
fi trecute pe siteul oficial al noului Cod Fiscal.
În cazul unui an fiscal diferit de cel calendaristic, va trebui să ții cont de următoarele reguli în ceea
ce privește impozitul pe profit:
 în cazul unui an fiscal modificat care începe în a doua sau a a treia lună a unui trimestru
calendaristic, contribuabilul este obligat să achite impozitul pe profit până la data de 25 a
primei luni după încheierea unui trimestru calendaristic. Acestă regulă se aplică chiar și în
cazul anilor fiscali modificați care încep în a doua sau a treia lună a trimestrului patru a unui
an calendaristic (lunile noiembrie și decembrie);
 în cazul unui contribuabil care plătește impozitul pe profit cu plăți anticipate, odată cu trecerea
la un an fiscal modificat, efectuarea plăților se va menține ca înainte de acestă schimbare.
Atunci când un an fiscal modificat începe în a doua sau a treia lună a primului trimestru
calendaristic, pentru prima lună, respectiv primele două luni, contribuabilul are obligația de a
plăti anticipat impozitul pe profit. El trebuie să plătească 1/12 din impozitul datorat pentru
anul fiscal precedent, pentru fiecare lună din trimestru, până pe data de 25 inclusiv a lunii
următoare sfârșitului trimestrului calendaristic respectiv. Acestă regulă se aplică chiar și în
cazul anilor fiscali modificați care încep în a doua sau a treia lună a trimestrului patru a unui
an calendaristic;
Impozitul pe profit trebuie plătit instituțiilor abilitate de către un contribuabil. Acesta poate fi
orice persoană fizică sau juridică (sau un împuternicit al acestora) care este obligată de lege să
plătească acest impozit. Mai jos este o listă a principalelor categorii de persoane care plătesc impozit
pe profit:
 persoanele juridice (firme) române înființate și care funcționează pe teritoriul României;
 persoanele juridice străine care țin de un sediu permanent în România;
 persoane juridice străine care au locul de exercitare (unde se iau decizii strategice vitale pentru
întreprindere) a conducerii efective în România – o firmă creată în Bulgaria, de exemplu, va
fi impozitată de către statul român în cazul în care este administrată pe teritoriul țării noastre;
 persoane juridice străine care obțin venituri din transferul unor proprietăți imobiliare în
România, din exploatarea resurselor naturale sau din vânzarea unor titluri de cesionare care
aparțin unei persoane juridice române;
 persoanele juridice cu sediul în România, înființate potrivit legislației europene.

1.3.Aplicabilitatea impozitului pe profit

În general cota de impozitare aplicată venitului impozabil este de 16%, excepție făcând
afacerile care desfășoară activități de tip club de noapte, bar de noapte sau cazinou inclusiv persoane
juridice care obțin venituri pe baza unui contract de asociere – acestea trebuie să plătească impozit pe
profit de 5%.
 Impozitarea pe profit se aplică în câteva cazuri specifice detaliate mai jos.
 în cazul unor persoane juridice române cu locul de exercitare a conducerii sau cu sediul social
pe teritoriul României – impozitarea se aplică asupra profitului impozabil obținut din orice
sursă fie în România fie în afara ei;
 în cazul unor persoane juridice care își desfășoară activitatea prin intermediul unui sediu sau
al mai multor sedii permanente, impozitul pe profit se aplică profitului asociat sediului
permanent desemnat să îndeplinească obligații fiscale;
 în cazul unor persoane juridice străine care realizează profit în România, impozitul se aplică
profitului impozabil obținut de acestea.

1.4.Reguli speciale de impozitare

În anumite cazuri nu se aplică impozit pe profit sau se aplică parțial. Aici sunt incluse
organizațiile nonprofit (ONG-urile), organizațiile patronale și organizațiile sindicale. Mai jos este o
listă a principalelor venituri neimpozabile:
 taxele sau contribuțiile aferente înscrierii membrilor;
 contribuțiile oferite de către membri sau simpatizanți;
 taxele de înregistrare potrivit legislației în vigoare;
 veniturile obținute ca urmare a participării la evenimente sportive sau demonstrații;
 venituri din vize, taxe și penalități de natură sportivă;
 donații și bani sau bunuri primite în urma unor sponsorizări;
 în cazul ONG-urilor veniturile vor fi neimpozabile până la 15.000 euro;
 veniturile obținute din diferențele de curs valutar aferente veniturilor neimpozabile, precum
și venituri din dividende și dobânzi.
Impozitul pe profit se plătește trimestrial sau anual, la trezoreria din cadrul organului fiscal
(sediul local ANAF) unde persoana juridică română este înregistrată.

2.1. Profitabilitatea sectorului bancar românesc

Ȋn perioada care a urmat după declanşarea crizei financiare internaţionale profitabilitatea
sectorului bancar din România a avut o evoluţie sinuoasă. Valorile negative înregistrate de indicatorii
de profitabilitate se datorează într-o anumită măsură faptului că băncile româneşti s-au concentrat în
perioada de manifestare a crizei, dar şi în perioada de post criză pe soluţii de administrare a
expunerilor neperformante şi mai puţin pe reluarea creditării în condiţii sustenabile.
Băncile au recurs la exercitarea unui control mai sever asupra indicatorului cost/venit şi la
gestionarea mai atentă a riscurilor, sistemul bancar românesc a înregistrat pierderi în intervalul 2007-
2018, cu excepţia anului 2013, ca urmare a deprecierii activelor financiare şi a efectului indus de
reevaluarea garanţiilor aferente creditelor.
Creşterea semnificativă a cheltuielilor nete cu provizioanele IFRS şi erodarea profitului
operaţional datorită cheltuielolor nete cu ajustările pentru deprecierea activelor financiare substanţial
mai ridicate, pe fondul intensificării activităţii de scoatere în afara bilanţului de vânzare a portofoliilor
de credite neperformante au condus la trecerea pe pierdere a sistemului bancar, începând cu luna
august 2014, valorile principalilor indicatori de profitabilitate ai sectorului bancar au înregistrat valori
negative.
Profitabilitatea sectorului bancar românesc s-a îmbunătăţit începând cu anul 2015 şi şi-a
menţinut traiectoria ascendentă pe parcursul anilor 2016-2017, în principal pe seama reducerii
cheltuielilor nete cu deprecierea activelor financiare, pe fondul unui cadru macroeconomic intern
favorabil şi al redresării creditării în moneda naţională. Profitabilitatea a fost favorizată de menţinerea
unui raport al cheltuielor nete cu provizioanele IFRS la active scăzut, după maximul înregistrat în
anul 2014 (ca urmare a progresului de curăţare bilanţieră). Reluarea creditării a contribuit la
îmbunătăţirea rentabilităţii financiare. Profitabilitatea ridicată consemnată de sectorul bancar în
cursul anului 2017 ascunde, însă, anumite vulnerabilităţi structurale, care, în ipoteza schimbării
cadrului macroeconomic, ar putea contribui la accelerarea procesului de consolidare, reflectat în
creşterea gradului de concentrare.
Sectorul bancar românesc a înregistrat la finele lunii septembrie 2018 un profit net record, în
principal datorită continuării reducerii cheltuielilor nete cu ajustările pentru depreciere, precum și pe
fondul menținerii ritmului înalt de creștere a componentei în lei a creditului acordat sectorului privat,
în contextul condițiilor ciclice interne favorabile. Veniturile nete din dobânzi rămân componenta
principală a veniturilor operaționale, pe fondul creșterii diferențialului între ratele de dobândă la
credite și depozite. Eficiența operațională este în continuare în zona de risc mediu, iar procesul de
consolidare a băncilor de talie medie și mică continuă. Pentru stabilirea pragului la care instituțiile de
credit ar consemna deficit, s-a utilizat o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de 6 la sută, respectiv o
rată a fondurilor proprii totale de 8 la sută, la care se adăuga valoarea totală a amortizorului de
conservare a capitalului, de 2,5 la sută. Pragul este mai ridicat cu un punct procentual pentru
instituțiile de credit desemnate ca fiind de importanță sistemică. Câteva instituții de credit se află în
faza de evaluare de către potențiali investitori (due diligence), sau în procesul postachiziție, de după
modificarea acționariatului, fiind în curs de integrare în cadrul unui grup bancar existent sau
continuând să funcționeze de sine stătător, cu perspective de dezvoltare a activității. Sectorul financiar
permanentizării unor randamente sub costul capitalului în cazul instituțiilor de credit supuse vânzării.
Nivelul excepțional de scăzut al ratelor de nerambursare din prezent, care a permis raportarea unei
profitabilități atât de ridicate, ar putea fi nesustenabil pe termen mai lung, în condițiile unei reveniri
la valori mai apropiate de mediile consemnate istoric ale ratelor de nerambursare. O eventuală
materializare a acestui risc ar putea limita capacitatea instituțiilor de credit de a-și întări fondurile
proprii prin profitul nerepartizat, în condițiile existenței unei asimetrii a profitabilității, concentrată la
băncile mari. Deteriorarea calității portofoliului de credite constituie principala vulnerabilitate la
adresa rezultatului financiar, inclusiv pe fondul unei tendințe de normalizare a ratelor de dobândă.
Profitabilitatea operațională a avut o dinamică pozitivă, ca urmare a îmbunătățirii veniturilor
operaționale, sub influența accelerării creșterii componentei în monedă națională a creditului acordat
sectorului privat, diminuată parțial de continuarea tendinței ușor ascendente a cheltuielilor
operaționale, consecință a creșterii pachetelor salariale. Rezultatul net operațional a fost semnificativ
mai mare decât cheltuielile nete cu ajustările pentru depreciere, care au cunoscut o reducere masivă
la nivel agregat.
Comparativ cu ţările din UE, sistemul bancar românesc are o rentabilitatea financiară mai
mare decât media europeană, situaţie determinată în special de reluarea creditării pe parcursul
ultimilor ani şi a practicării unor marje de dobândă aferente operaţiunilor cu clienţi nebancari ridicate
faţă de media UE, precum şi plasamentele sub forma titlurilor de stat. Practicarea şi acceptarea unor
marje de dobânda mai reduse constituie un semnal al intensificării competiţiei bancare, băncile
acceptând marje diminuate pentru consolidarea poziţiei pe piaţă.

Tabel nr. 1 Principalii indicatori bancari

Sursa www.bnr.ro
 Bancile romanesti au platit statului un impozit pe profit in valoare de 328 milioane lei aferent
castigului brut de 2,095 miliarde lei obtinut in primul trimestru (T1) din 2018, astfel ca au realizat un
rezultat net de 1,767 miliarde lei, un record istoric.
Nivelul impozitului achitat statului reprezinta 15,6% din valoarea profitului brut, adica
aproape de cota legala de 16% a impozitului pe profit in Romania.
Asta in ciuda faptului ca au existat 14 banci care au raportat pierderi in primele trei luni din
acest an, in timp ce 22 au avut rezultate pozitive, conform datelor BNR.
Explicatia este urmatoarea: aproape tot profitul net al sistemului bancar a fost realizat de
primele sapte banci ca marime (BCR, BT, BRD, Raiffeisen, Unicredit, ING, CEC), care detin
impreuna 75% din activele bancare totale: ele au acumulat castiguri de peste 1,7 miliarde lei, din
profitul total de 1,77 miliarde lei al sistemului bancar.
Cel mai ridicat profit a fost obtinut de BRD, cu 414 milioane lei, urmata de Banca
Transilvania, cu 389 milioane lei, BCR, cu 252 milioane lei, Raiffeisen cu 212 milioane lei, ING, cu
193 milioane lei, CEC Bank, cu 171 milioane lei si Unicredit cu 135 milioane lei.
Fostul ministru de Finante, Ionut Misa, a acuzat anul trecut bancile ca majoritatea acestora nu
platesc impozit pe profit, recurgand la oprimizari fiscale prin vanzarea de credite neperformante sau
imprumuturi intragrup. Unele banci mari, precum BCR sau BRD, au fost controlate de ANAF si li s-
au imputat impozite mai mari, insa bancile au contestat in justitie deciziile fiscului, procesele fiind
inca pe rolul instantelor.
Ministerul Finantelor a precizat ca exista 31 de societati bancare dintr-un total de 46 care la
finalul anului 2016 inregistrau pierderi fiscale, lista celor 46 de banci cuprinzand insa si banci care
nu mai sunt active si cooperative de credite.
Astfel, exista doar 36 de banci active, dintre care numai 7 au declarat pierderi fiscale aferente
anului 2016, in conditiile in care 10 banci au raportat pierderi contabile, conform datelor BNR.
Celor 7 li se adauga insa alte 12 care desi au avut profit, nu au platit impozit, intrucat au de
recuperat pierderi din anii anteriori. In total, asadar, in 2016 un numar de 19 banci dintre cele 36 nu
au platit impozit pe profit.
In acest an, dupa cum se vede, pare-se ca majoritatea bancilor mari si-au achitat impozitul pe
profit, in conditiile in care ele si-au recuperat, intre timp, pierderile fiscale inregistrate in anii
precedenti.
Concluzie
Profitabilitatea a avut o evoluție sinuoasă de-a lungul ultimei decade, în strânsă corelație cu
dinamica creditului nou, respectiv cu nivelul calității activelor. După anii de recesiune marcați de
rezultate negative impuse de recunoașterea unor cheltuieli semnificative cu ajustările pentru
deprecierea activelor, indicatorii de profitabilitate au revenit consistent în teritoriu pozitiv din anul
2015. Rata rentabilității financiare s-a apropiat în lunile august și septembrie 2018 de nivelul
înregistrat în decembrie 2008 (16,4 la sută, septembrie 2018), susținută de un cost prezent al riscului
redus și o creștere a creditării.

Bibliografie
1. www.arb.ro
2. www.bnr.ro
3. Apetri A.N. (2018), Consideraţii privind sistemul bancar din România în contextul
revizuirii cadrului european de reglementare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca.
4. Apetri A.N. (2013), Sistemul bancar din România-evoluţii şi perspective, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Căpraru B. (2014), Activitatea bancară. Sisteme, operţiuni şi practici, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti.
6. Căpraru B. (2010), Retail Banking, Ed. C.H. Beck, Bucureşti