ORGANIZAREA LABORATORULUI

MODELE ATOMICE
DE LA PRIMUL MODEL IMAGINAT PANA LA CEL
ACTUAL

PROFESOR: STROE PETRICA ELEV: OPREA NICOLAE-CRISTIAN

CLASA: 1D- RADIOLOGIE, TAXA

 MODELUL ATOMIC
Modelul atomic este un model științific care încearcă să explice proprietățile,
constatate experimental, ale atomului.
Pot fi împărțite în:

 modele atomice precuantice (Thomson și Rutherford);

 modele cuantice (Bohr, Bohr-Sommerfeld și vectorial).
Primele modele atomice erau simple și reușeau să explice numai un număr mic
de proprietăți; ele au fost înlocuite cu modele din ce în ce mai complexe, care
reprezină mai corect realitatea. Astfel prin 1808, John Dalton, luând în
considerație lucrările lui Lavoisier, a propus un model atomic care conținean o
idee de bază de la Democrit: materia este compusă din particule indivizibile.

Modelul lui Dalton avea câteva principii:

- Atomul este o particulă extrem de mică, indivizibilă.
- Toți atomii unui element chimic sunt identici.
- Dacă două elemente chimice sunt diferite atunci și atomii lor sunt diferiți.
- Atomii unor elemente chimice diferite pot forma prin combinare compuși
chimici, noi substanțe.
- Prin reacții chimice se pot forma noi substanțe, dar principiul lui Lavoisier
rămâne totdeauna valabil.
 MODELUL ATOMIC THOMSON

Fizicianul a efectuat o serie de experimente cu tuburi catodice. La acea dată

(1897) razele catodice erau un mister asupra căruia mulţi fizicieni se aplecaseră
deja. În urma acestor experimente J.J.Thomson a tras concluzia că radiaţia
emisă de catod este formată din "corpusculi", observând faptul că aceasta putea
fi deviată de un câmp electric. Termenul de "electron" va fi folosit pentru a
desemna aceşti "corpusculi" mai târziu (din 1891), deşi conceptul fusese
introdus deja de fizicianul irlandez George Johnstone Stoney, care făcuse
referire la "unitatea fundamentală ce constituie electricitatea". Tot Stoney va fi
acela care va introduce şi termenul "electron".
Thomson a avansat ipoteza că aceşti corpusculi - sarcini negative purtate de
particule de materie - erau mai mici decât atomul şi că, în fapt, erau parte a
acestuia. Pentru prima dată ideea de atom compus din mai multe entităţi
(contradicţie în termeni, căci atomos inseamna indivizibil, care nu poate fi
spart) este dovedită experimental.
 MODELUL ATOMIC RUTHERFORD
O extindere a modelului lui Thomson a fost întreprinsa în 1911 de catre
Rutherford(1871-1937). Bazându-se pe experientele lui H. Hertz, Lenard,
Geiger, Rutherford a elaborat unmodel atomic nou care are urmatoarele
proprietati: aproape toata masa atomului este concentrata în interior într-un
volum mic, nucleul atomic.

Acest nucleu atomic este încarcat pozitiv. El este înconjurat de un învelis de

electronicare fac ca, fata de exterior, atomul sa fie neutru din punct de vedere
electric; electronii suntretinuti de nucleu prin forte electrostatice.
 MODELUL BOHR
În anul 1913 apare modelul atomic al lui Bohr. Acest model preia modelul
planetar al lui Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Modelul lui Bohr este
aplicabil ionilor hidrogenoizi (He+,Li+β, Be+γ, etc, adică ionii care au un
singur electron în câmpul de sarcină efectivă al nucleului)

Modelul atomic al lui Bohr se bazează pe două postulate:

1) Primul postulat se referă la orbitele atomice și presupune că electronul se

rotește în jurul nucleului fără a emite sau a absorbi energie radiantă numai pe
anumite orbite circulare, permise, staționare. Electronul se menține pe orbită
datorită compensării forței centrifuge cuforța de atracție Coulombiană.

2) Al doilea postulat emis de Bohr se referă la faptul că, în mișcarea

sa pe orbita permisă,electronul nu emite și nici nu absoarbe energie radiantă
într-un spectru continuu de frecvență, cinumai discontinuu, corespunzând unor
tranziții electronice, care duc în final la liniile
spectrale.Acest model nu poate explica spectrele de emisie și energia de
ionizare decât pentruatomul de hidrogen și ionii hidrogenoizi.
 MODELUL ATOMIC BOHR – SOMMERFELD
În anul 1915, fizicianul german Arnold Sommerfeld a dezvoltat modelul atomic
al luiBohr, elaborând modelul Bohr-Sommerfeld. El a presupus că orbitele
staționare din jurulnucleului nu sunt numai circulare, ci pot fi și eliptice. În
modelul său, unei orbite circulare cunumăr cuantic principal n (vezi număr
cuantic) îi corespund n-1 orbite staționare eliptice. Înconsecință, fiecare orbită
circulară a lui Bohr se descompune în n-1 elipse cu excentrități
diferite,rezultând o familie de orbite pentru fiecare număr cuantic principal n>1.

Deși perfecționat față de modelul lui Bohr, modelul lui Sommerfeld își
limitează aplicabilitatea la hidrogen și ionii hidrogenoizi, nepermițând
interpretarea spectrelor atomilor cumai mulți electroni, sau comportarea lor
magnetică. Modelul propus nu este nici consecventclasic, nici consecvent
cuantic (stările de energie staționare sunt calculate cu relații clasice,numerele
cuantice și condițiile de cuantificare sunt introduse arbitrar).
 MODELUL SFERIC
Conform acestui model, atomilor le revin urmatoarele proprietati: atomii au
formasferica, atomii sunt complet elastici (la o ciocnire cu alti atomi energia lor
cinetica nu setransforma în alte forme de energie) si atomii aceluiasi fel de
substanta au aceeasi marime siaceeasi masa. Atomii au fost deci imaginati ca
mici particule sferice în care masa este distribuitaomogen. Reprezentarea
atomului caracteri-zata prin cele 3 proprietati enumerate se numestemodelul
sferic al atomului.
 MODELUL PLANETAR
Un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor este analog sistemului
solar in care fortele centrifuge echilibreaaza fortele de atractie gravitationala.
Atomul are o parte centrala numita nucleu, incarcata pozitiv, in jurul careia se
rotesc electronii. Deci sarcinile sunt separate spatial. Concordanta modelului
planetar atomic cu experienta este foarte buna. E. Rutherford a fost capabil sa
calculeze care va fi numarul de particule a deviate sub un unghi dat si a dedus
din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se intinde pe o zona cu
dimensiunea de 10-13 - 10-12 cm.