1.1 RAZELE RÖNTGEN 1.1.1 RADIAŢIILE Radiaţiile sunt un mod special de mişcare a materiei.

În funcţie
de modul propagării şi proprietăţile lor, distingem: - radiaţii ondulatorii sau electromagnetice; - radiaţii
corpusculare. Ondulaţiile electromagnetice – razele X, gamma, razele cosmice, radiaţiile ultraviolete,
radiaţiile luminoase, radiaţiile infraroşii, microundele, undele hertziene (folosite în telefonie, radar,
televiziune şi radiofonie). Se deosebesc între ele prin lungimea lor de undă şi prin frecvenţă. Cu cât
lungimea lor de undă este mai scurtă, cu atât energia radiaţiilor (duritatea lor) este mai mare. Radiaţiile
corpusculare – particule (încărcate electric) direct ionizante, ca razele alfa şi beta ale radiului şi corpilor
radioactivi; electronii, mezonii, protonii, deutronii şi alte particule. Razele X = ondulaţii electromagnetice
cu lungimi de undă care se măsoară în angstromi. Un angstrom (1Å) este a 10000 parte dintr-un micron,
deci este egal cu 1/10000000 dintr-un milimetru. Razele X utilizate în scopuri medicale au lungimea de
undă cuprinsă 0,06-8 angstromi, ceea ce le conferă o penetrabilitate mare. Penetrabilitatea este cea mai
importantă proprietate a razelor X, care le face deosebit de utile în practica medicală. 1.1.2 APARATUL
RÖNTGEN Aparatul este compus din părţi principale şi secundare. - părţile principale sunt: tubul
emiţător de raze X, transformatoarele, kenotroanele, ecranul. - părţile secundare: masa de comandă,
stativul, cablurile etc. 1.1.3 PRODUCEREA RAZELOR X  TUBUL EMIŢĂTOR DE RAZE X Razele X sunt
produse când un fascicul de electroni în mişcare foarte rapidă este frânat brusc, energia lor cinetică
transformându-se în energie radiantă. Pentru producerea razelor X este nevoie de un tub de raze X care
este alimentat de circuite electrice adecvate prin intermediul transformatorilor şi în care se produc
electronii, cărora li se imprimă energii foarte mari, apoi sunt frânaţi brusc.