SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FUNDENI”

ORGANIZAREA LABORATORULUI

Metode de examinare a esofagului

Istoricul de redactare
Intervievarea unui pacient începe cu identificarea simptomelor, a timpului de
apariție și a tratamentului (dacă a fost). Pacienții cu patologii ale esofagului au, în
general, plângeri de durere în piept sau spate, precum și dificultăți la înghițire
(disfagie). Disfagia poate fi ușoară sau severă, cu dificultăți în înghițirea fluidelor
și chiar a salivei.

Examinarea pacientului

Studiul esofagului este o examinare generală și palpare. În acest

caz, o atenție deosebită este acordată examinării laringelui, stării
sale și mirosului din cavitatea bucală. Examinarea generală nu
are importanță diagnostică: gradul de îngrășare a pacientului,
culoarea și textura pielii, tulburările de mimetică, temperatura
corporală, edemul.
Examinarea locală a esofagului include palparea ganglionilor
limfatici, gâtului, auscultării și percuției, precum și metodele
instrumentale de diagnostic:

 raze X;
 pH-metru zilnic;
 tomografie computerizată și spirală;
 ezofagofibroskopii.

Cu șoc dureros, se observă paloare a pielii, cu oncologie și

anemie hipocromă, se găsește galben, cu esofagită există
hiperemie și cu leziuni mari care cauzează hipoxie, cianoza este
prezentă.
Prezența durerii este indicată de o grimasă pe față și de
anxietatea pacientului. Iar poziția nefiresc a corpului sau a capului
înclinat înainte indică un posibil diverticul sau corp străin.
Pacientul în aceste condiții încearcă să nu facă mișcări care îi
provoacă durere.
Starea lentă și neocupată a pacientului semnalează un șoc septic
sau traumatic (de exemplu, cu arsură sau perforare mecanică cu
corp străin, sângerare masivă sau stare de intoxicație severă).

X-ray al esofagului
Manipularea se face pe stomacul gol. Înainte de efectuarea radiografiei,
subiectul trebuie să ia un agent de contrast (soluție de sulfat de bariu).
Acest lucru se explică prin faptul că nu toate organele din tractul digestiv
sunt capabile să rețină raze X, iar bariul face posibilă vizualizarea funcțiilor
motorului și a contururilor organelor. Această metodă este necesară dacă
bănuiți că există tumori sau corpuri străine, precum și achalasie. Procedura
cu raze X a esofagului și a stomacului nu necesită aderarea la prepararea
prelungită. Trebuie să vă abțineți de la opt ore sau să omiteți micul dejun.

Fibroscopia esofagică

Această metodă de cercetare extrem de informativă ajută la aflarea cauzei

durerii, dispepsiei și disfagiei esofagului. Acesta poate fi utilizat pentru a
determina prezența venelor dilatate, onculațiilor și sângerărilor din esofag.
Se efectuează atât pentru a diagnostica esofagul, cât și pentru a oferi
asistență urgentă. Datorită metodei, este posibilă diagnosticarea formării
oncologice pe pereții organului, modificări patologice în ganglionii limfatici.
Metoda permite aflarea stării interioare a esofagului și obținerea de
material pentru histologie. Manipularea este efectuată de specialiști
calificați sub anestezie locală sau generală. Metoda necesită pregătirea
prealabilă a pacientului.
Metode de studii instrumentale ale esofagului

Verificați esofagul pentru prezența patologiei în mai multe moduri. Un

gastroenterolog de obicei prescrie diferite tipuri de studii instrumentale într-
un complex.

 inspecție generală;
 raze X ale esofagului cu un agent de contrast;
 esofagoscopie;
 esophagogastroduodenoscopy;
 bronhoscopie;
 tomografie computerizată și spirală;
 radiografie computerizată;
 pH-metru;
 ultrasunete;
 Testul Bernstein;
 ezofagotonokimografiya;
 biopsie.

EXAMINAREA RADIOLOGICA A STOMACULUI

•Metode fizice
Primul mod de a face un diagnostic este de a discuta cu pacientul și examinarea
fizică a acestuia. Se desfășoară în mai multe etape:

1. Conversația, istoricul medical, analiza plângerilor pacienților, în special natura

durerii.
 2. Examen general: evaluează aspectul pacientului, modificarea culorii și
structurii pielii. Paloarea pielii, epuizare, cachexia vorbesc despre cancer,
stenoză pilorică avansată și lipsa hemoglobinei. Pielea cenușie, anorexia, un
aspect condamnat indică un ulcer stomacal, sângerare și o scădere a
hemoglobinei.
3. Examinarea cavității bucale. Cariul indică infecție, lipsa dinților - indigestie.
Starea limbii diagnostică și boala:
1. curat, umed - un ulcer în remisie,
2. acoperire cenușie, miros urât - gastrită acută,
3. limbă uscată, abdomen acut - peritonită, perforarea eroziunii profunde,
pancreatită acută, deficit de hemoglobină din cauza sângerării,
4. suprafață netedă, atrofică - cancer de stomac, gastrită cronică cu un
conținut scăzut de acid în sucul gastric,
5. ulcerații - otrăvire cu acizi, alcaline.
4. Palparea abdomenului. La pacienții cu un grad ridicat de epuizare, sunt
vizualizate contururile stomacului, prin care este posibil să se determine
stenoza pilorică, peristaltismul brut și tumorile din organ. La sondare, se
determină cât de mult doare epigastrul, este detectat un abdomen acut, iritarea
sau tensiunea peritoneului.
5. Percuție. Într-o anumită poziție a corpului, de exemplu, atunci când trebuie să
vă culcați și să vă ridicați mâinile în sus, se creează condiții în care zgomote,
explozii, timpanite înalte sau joase provin din stomac.
6. Auscultatie. Ascultarea vă permite să evaluați murmurele peristaltice ale
intestinelor și stomacului.
Pe baza unui examen fizic, medicul face un diagnostic preliminar și poate
determina metodele prioritare pentru a efectua o examinare mai detaliată a
stomacului și a duodenului.

Pregătirea pentru procedură și tehnică

Înainte de a verifica stomacul, trebuie să vă pregătiți cu atenție. Puteți examina membrana mucoasă
numai atunci când stomacul este gol. Cu 1-2 zile înainte de studiu, trebuie să respectați o dietă. Este
necesar să se limiteze consumul de ciocolată, nuci și semințe. Dacă este suspectată stenoza,
preparatul ar trebui să fie mai grav. Este necesar să luați cina înainte de FGDS cel târziu la ora 6
seara.

În dimineața zilei de studiu, nu ar trebui să mâncați, să beți, să vă periați dinții, să fumați sau să luați
medicamente. Procedura de examinare a stomacului se efectuează într-un birou special de pe
canapea. Pacientul este întins pe partea stângă. Picioarele trebuie să fie apăsate pe corp. Înainte de
introducerea tubului, pacientul trebuie să bea un anestezic. Acționează foarte repede.

O pâlnie este plasată între dinții din gura unei persoane. Un tub subțire este introdus în el cu mișcări
netede. O persoană face mișcări de înghițire atunci când medicul vorbește. Inspecția durează
aproximativ un minut. După procedură, nu puteți mânca timp de 2 ore.

Gastroscopia are contraindicațiile sale. Acestea includ curbura coloanei vertebrale, capra,
ateroscleroza, îngustarea lumenului esofagului, astmul în faza de exacerbare, ciroza, hemofilia,
istoric de accident vascular cerebral, deplasarea esofagului, infarct miocardic.

Examinarea stomacului poate fi efectuată cu ajutorul unei mașini cu raze X. Această metodă se bazează
pe utilizarea razelor X. Se efectuează radiografie prin contrast. Contrastul este o substanță care nu
transmite radiografii. Deoarece este folosit suspensie de bariu. Gaz mai puțin utilizat.

Radiografia vă permite să evaluați starea mucoasei și sfincterelor, să identificați neoplasmele, să

determinați integritatea peretelui stomacului. Puteți verifica stomacul fără gastroscopie cu radiografii dacă
suspectați un ulcer, o tumoră, malformații ale organului, diverticul și gastrită. Examenul radiografic
contrastant al stomacului este contraindicat la femeile însărcinate, persoanele cu boli somatice severe și în
prezența sângerărilor din esofag sau stomac.

Cu 6-8 ore înainte de procedură, mâncarea trebuie aruncată. Pentru a preveni acumularea de gaze, se
recomandă excluderea din dietă a varză, strugurilor, sucurilor, citricelor, pâinii brune, kvassului și a altor
băuturi carbogazoase, ridiche, fasole, mazăre. Dacă este necesar, se iau sorbente. În caz de constipație și
flatulență, o clismă se face în ajunul procedurii. Studiul se face în mai multe proiecții după o radiografie
de sondaj.
O examinare similară a stomacului poate releva următoarele abateri:

 deplasarea organelor (omisiune),

 scăderea sau creșterea clearance-ului

 un simptom al unei „nișe”

 defect de umplere

 subțierea mucoasei,

 schimbarea locației pliurilor.

METODE DE EXAMINARE A INTESTINULUI SUBTIRE

Exista mai multe metode de administrare perorala. Metoda

clasica, conventionala, se face in continuarea examenului gastric
si duodenal. Bolnavului i se administreaza 400-600 ml sulfat de
bariu 50 -60 w/v.Se urmareste, fluoroscopic, progresiunea lui la
intervale de 20 - 30 minute si se efectueaza radiografii de
ansamblu sau spot filme pe zonele de interes pana cand bariul
ajunge in colon. In final se radiografiaza regiunea ileocecala.
Durata lunga de examinare a intestinului subtire (3-4 ore) a facut
pe unii autori sa utilizeze acceleratori de tranzit: prostigmina,
metoclopramida. Astfel Weintraub si Williams au introdus metoda
pranzului inghetat. Dupa examinarea stomacului si duodenului, se
administreaza 250 - 500ml ser fiziologic de la gheata. Adaosul de
10ml de Gastrografin la suspensia de bariu este de asemenea
recomandat ca accelerator de tranzit.

SDC hidrosolubile sunt utilizate atunci cand se suspicioneaza

perforatia si ocluzia intestinala. Ele fiind hipertone produc
exorbtie de apa si se dilueaza - astfel efectul lor osmotic se
interfereaza cu identificarea modificarilor anatomopatologice.

Metoda pranzurilor radioopace se utilizeaza pentru a diagnostica

deficitele enzimatice intestinale. Ea consta in adaugarea
principiului alimentar al carui deficit il suspicionam, la cantitatea
obisnuita de bariu, urmata de examinarea fluoroscopica si
radiografica. Metoda este utilizata mai ales pentru identificarea
deficientelor dizaharidazice. In absenta enzimei specifice (grup
lactazic, sucrazic, maltazic), dizaharidul nu mai este hidrolizat in
monozaharidele corespunzatoare ramanand ca atare in lumenul
intestinal, determinand exorbtie de apa din patul vascular in
lumen.

Zaharoza si lactoza reprezinta dizaharidele comune in alimentatia

noastra si sunt hidrolizate de enzime cu substrat specific
neputand fi inlocuite satisfacator de alte enzime. Deficienta de
lactaza este foarte frecventa si importanta.

Metoda pranzului cu lactoza consta in asocierea a 50 g de lactoza

la cantitatea obisnuita de bariu urmata de efectuarea de
radiografii la intervale de 30 minute. Lactoza nescindata produce
dilutia substantei opace, dilata ansele intestinale si accelereaza
tranzitul intestinal. In paralel, se determina nivelul glicemiei care
arata o curba plata.
ENTEROCLISMA

Este o metoda utila de examinare a intestinului subtire, rapida

avand o senzitivitate de 93,1% si o specificitate de 96 - 97%.

Ea consta in administrarea a 800 ml bariu prin sonda nazala,

introdusa pina la nivelul duodenojejunal, sub forma de infuzie
avand rata de 100ml/minut.

Metoda examinarii intestinului prin reflux consta in efectuarea

unei clisme baritate care sa forteze valva ileocecala si sa
opacifieze, retrograd, ansele intestinului subtire. Relaxarea valvei
poate fi facilitata utilizand injectabil atropina si calciu.

Enteroclisma

PNEUMATOCOLONUL - permite examinarea ultimei anse

ileale.

Metoda consta in urmarirea indexului baritat pina la

opacifierea colonului drept urmata de insuflatie aerica. Ea
este precedata de administrarea de antispastice:
glucagon 0,5-1mg.

ULTASONOGRAFIA SI CT - sunt indicate in tumori si

sindroame obstructive intestinale. Prin aceste metode,
putem aprecia grosimea peretilor, peristaltica, existenta
hipersecretiei intestinale, a aeroenteriei, adenopatiilor,
prezenta metastazelor epiploice, subparietale, peritoneale
si hepatice. De asemenea, putem evidentia modificarile
intestinale din boala Crohn, hematoamele parietale,
abcese, chiste,etc.

ARTERIOGRAFIA SELECTIVA A TRUNCHIULUI CELIAC SI

AMS este utila pentru precizarea sediului hemoragiilor
intestinale cronice si acute, a cauzei lor si a trombozarii la
locul hemoragiei.

LAPAROSCOPIA verifica spatiul peritoneal dar este, azi,

limitata prin introducerea CT.

BIOPSIA INTESTINALA este deosebit de importanta fiind

cea mai acurata metoda care confirma sau infirma
diagnosticul.

Irrigoscopia

Irrigoscopia este un studiu al intestinului gros printr-o metodă cu raze X

utilizând un mediu de contrast (sulfat de bariu). Metoda este considerată
una dintre cele mai sigure și mai pot diagnostica boli ale intestinului gros
(diverticulită, polipi, boala lui Crohn, colita ulcerativă, fistule, neoplasmele
maligne).

Principiul cercetării se bazează pe capacitatea intestinului de a trece prin

raze X. Pe imagini convenționale de organe interne nu poate fi văzut, dar
dacă intri în ea, și un agent de contrast pentru a face imagini cu raze X,
primul corp invizibil poate fi considerat în detaliu și a vedea toate
modificările care nu sunt disponibile pentru alte manipulări.

Metoda de irigoscopie poate fi investigată:

 Starea funcțională a diferitelor părți ale intestinului (colon ascendent,

intestin subțire, apendice, rectal descendent).
 Dimensiunea, locația și diametrul lumenului intestinului gros.
 Elasticitatea și extensibilitatea pereților intestinali.
 Starea mucoasei intestinale.
 Funcționarea supapei intestinale (supapă bauhinium), localizată la
trecerea ileonului într-o grosime. În mod normal, ar trebui să permită
ca conținutul intestinal să curgă numai într-o singură direcție.

Studiul intestinului prin metoda irigoscopiei este prescris pentru a clarifica

diagnosticul cu următoarele plângeri de la pacient:

 Disconfort și durere în zona anală

 Sângerarea din rect (hemoroizi)
 Descărcarea patologică a anusului (mucus, puroi)
 Constipație cronică persistentă sau diaree

În multe cazuri, această metodă este recursă dacă pacientul are

contraindicații la colonoscopie sau a primit rezultate dubioase în
timpul procedurii. Indicatii pentru procedura sunt suspectate de
cancer intestinal si alte afectiuni intestinale (diverticuloza, boala
Crohn, colita ulcerativa, fistula, malformatii ale intestinului).
 Pentru acei pacienți în care medicii suspectează o tumoare malignă,
un astfel de studiu este de preferat, deoarece oferă rezultate mai
precise.
La numirea acestui studiu, coloproctologul trebuie să ia în
considerare starea pacientului și posibilele contraindicații. Dacă bolile
concomitente nu permit efectuarea procedurii, se decide problema
utilizării altor metode de diagnosticare.

Contraindicații
Contraindicațiile la procedura de irigoscopie sunt puține. Acest examen nu
este prescris în următoarele cazuri:

 În timpul sarcinii
 Cu patologiile sistemului cardiovascular (insuficiență cardiacă severă
sau tahicardie)
 Pacienți slabi în stare gravă
 Dacă este posibil perforarea peretelui intestinal
 Cu boală intestinală inflamatorie în faza acută

Cu prudență, numiți un test la probabilitatea de pneumatoză chistică a

intestinului, diaree sângeroasă, încălcare acută a alimentării cu sânge a
intestinului.

Dacă există contraindicații, procedura este înlocuită cu un alt tip de

examinare, de exemplu CT (tomografie computerizată).

Ce aparat este folosit pentru cercetare?

Dispozitivul pentru efectuarea irigoscopiei este numit aparatul lui Bobrov.
Este un recipient pentru medii de contrast cu două tuburi de silicon atașate
la acesta. Capacitatea rezervorului este de la 1 la 3 litri.

La capătul unui tub este prevăzută o pereșă specială pentru injecția

aerului, cealaltă este pusă pe vârful cu care substanța de contrast cu raze
X este injectată în rect.
Pregătirea pentru irigoscopie
Pregătirea pentru irigoscopie implică respectarea unui regim alimentar
special şi efectuarea procedurilor de curăţare a colonului.

Precizia rezultatelor irigoscopiei, în mare măsură depinde de faptul cât de

bine este pregătit intestinul pentru investigaţie.

Dieta înainte de irigoscopie

 Pentru o zi întreagă înainte de irigoscopie ar trebui să renunţaţi

totalmente la mâncare şi ar trebui să beţi cel puţin 3,5 litri de apă.

 Începând din seara în ajunul irigoscopiei nu se poate să mâncaţi şi să

beţi.

Pacientul care se pregătește pentru examinare, medicul va

explica modul de efectuare a irigoscopiei intestinului și va spune
despre regulile de comportament în timpul procedurii.

Metoda de irigoscopie de mai mulți ani a fost elaborată cu atenție

și este destul de sigură și fără durere. Procedura în sine durează
între 15 și 45 de minute.

Înainte de examinare, agentul de contrast (sulfat de bariu) se

dizolvă în apă la o viteză de 40 g bariu pe 2 litri de lichid, soluția
este încălzită la o temperatură de 35 °.
Capacitatea aparatului Bobrov este umplută cu o suspensie gata
amestecată și aerul este pompat în el cu ajutorul unei pere, creând o
suprapresiune. Sub presiune, substanța de contrast se ridică și trece prin
celălalt tub prin vârf în intestin. Cum merge examenul?
1. Pacientul este așezat pe o masă înclinată pe o parte, mâinile sunt
îndepărtate în spate, genunchii sunt îndoiți și presați de stomac.

2. Sub controlul fluoroscopiei, vârful tubului este introdus în rect și

materialul de contrast începe să curgă încet. La comanda medicului,
pacientul se întoarce pe stomac, pe partea sa, pe spate, aceasta se
face astfel încât suspensia de bariu să fie distribuită uniform în
intestin.

3. Deoarece colonul este umplut cu bariu, se efectuează o serie de

fotografii și sondaj, imaginea finală a anchetei se realizează după ce
intestinul este complet umplut cu mediu de contrast. Această tehnică
se numește un contrast strâns și permite endoscopului să evalueze
forma, localizarea și diametrul lumenului intestinului.

4. În etapa următoare, vârful tubului este îndepărtat, iar pacientului i se

permite să golească intestinul. După aceasta, se face un alt studiu,
care va permite evaluarea activității funcționale a organului și
evaluarea stării membranei mucoase.

5. Această procedură nu se încheie. Următoarea acțiune a medicului va

fi executarea tehnicii de contrast dublu. Pentru a face acest lucru,
prin aparat în intestin, aerul este ușor pompat pentru a răspândi
faldurile și a examina peretele intestinal în detaliu. După îndepărtarea
suspensiei de bariu, în peretele intestinal este un strat subțire de
material de contrast, vă permite să facă o serie de fotografii și să ia în
considerare chiar tumori mici, polipi și ulcerații.

BIBLIOGRAFIE
https://www.sitemedical.ro/content/irigoscopia-cum-s%C4%83-v%C4%83-preg%C4%83ti%C5%A3i-cum-
se-efectueaz%C4%83-complica%C5%A3ii

https://rum.happyheartholistichealth.com/obsledovanie-kishechnika-irrigoskopija.html

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/METODE-DE-EXAMINARE-A-INTESTIN36.php

https://md.uccvs2016.org/4783-how-is-the-stomach-examined.html