C A R TEA R Â SU L U I Ş I A U IT Ă R II

M ilan K undera s-a născut în 1929, în Cehoslovacia,

ín 1975 s-a stabilit în Franţa.

OPERE ALE LUI MILAN KUNDERA

Scrise în cehă:
Gluma, roman
Iubiri caraghioase, nuvele
Viaţa e în altă parte, roman
Valsul de adio, roman
Cartea râsului şi a uitării, roman
Insuportabila uşurătate a fiin ţei, roman
Nemurirea, roman

Scrise în franceză:
Jacques şi stăpânul său. Omagiu lui Denis D iderot, teatru
Arta romanului, eseu
Testamente trădate, eseu
Lentoarea, roman
Identitatea, roman
Ignoranţa, roman

DESPRE OPERA LUI MILAN KUNDERA:

Maria Němcova Banerjee, Paradoxuri term inale
Květoslav Chvatik, Lumea romanescă a lui M ilan Kundera
 MILAN KUNDERA

CARTEA RÂSULUI
SI A UITĂRII
/

Traducere de
MARIANA VORONA

Revăzută de
JEA N G RO SU

H U M A N IT A S
bucureşti
Coperta seriei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

KUNDERA, MILAN
Cartea râsului şi a uitării/ Milan Kundera;
trad.: Mariana Vorona. - Bucureşti: Humanitas, 2006
ISBN (10) 973-50-1460-2; ISBN (13) 978-973-50-1460-5
I. Vorona, Mariana (trad.)
821.1623-31=135.1

MILAN KUNDERA
LE LIVRE DU RIRE ET DE L'OUBLI
© Milan Kundera, 1978
Orice adaptare, indiferent de formă, a prezentei lucrări
este interzisă.

© HUMANITAS, 2005,2006, pentru prezenta versiune romaneas

EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1,013701 Bucureşti, Rom ânia
tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30,
fax 021 /313 50 35, C.P.C.E. — C P 14, Bucureşti
e-mail: cpp@humanitas.ro
www.Iibrariilehumanitas.ro
 PARTEA ÎNTÂI

Scrisorile pierdute

1
în februarie 1948, conducătorul com unist Kle­
ment Gottwald apărea în balconul unui palat baroc
din Praga pentru a le ţine un discurs sutelor de m ii
de cetăţeni adunaţi în Piaţa O raşului Vechi. Era m o­
mentul unei m ari cotituri în istoria C ehiei. Un mo­
ment fatidic, cum nu întâlnim decât unul sau două
intr-un m ileniu.
Gottwald apărea flancat de tovarăşii săi, în im e-
diata-i apropiere aflându-se C lem entis. N ingea, se
lăsase frigul şi Gottwald avea capul descoperit. G ri­
juliu, Clementis şi-a scos căciula de blană şi a pus-o
pe capul lui Gottw ald.
Secţia de propagandă a reprodus în sute de m ii de
exemplare fotografia balconului din care G ottw ald,
cu căciula de blană pe cap, înconjurat de tovarăşii săi,
se adresează poporului. Pe acest balcon a început is­
toria Cehiei com uniste. Orice copil cunoştea aceas­
tă fotografie pe care o vedea în m anualele şcolare,
pe afişe sau în m uzee.
Patru ani mai târziu, Clem entis a fost acuzat de
trădare şi spânzurat. Secţia de propagandă l-a şters
im ediat din istorie şi, bineînţeles, din toate fotogra­
fiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Aco­
lo unde odinioară se afla Clem entis, nu se m ai vede
decât zidul golaş al palatului baroc. Din C lem entis
n-a m ai răm as decât căciu la de blană pe capul lui
G ottw ald.

2
Suntem în anul 1971 şi M irek spím e: lupta omu­
lui îm potriva puterii este lupta m em oriei îm potriva
uitării.
Vrea să justifice astfel ceea ce prietenii săi numesc
im prudenţă: îşi ţine cu g rijă ju rn alu l, păstrează co­
respondenţa, redactează procesele-verbale ale tutu­
ror întrunirilor în care analizează îm preună situaţia
şi se întreabă cum să continu e, exp licân d u -le că, de
fapt, ei nu încalcă nicidecu m C o n stitu ţia. Să te as­
cunzi, trăind cu sentim entu l cu lp ab ilităţii, n-ar în­
sem na decât încep utu l în frân g erii.
în urmă cu o săptăm ână, în tim p ce lucra cu echi­
pa sa de m ontatori pe acoperişul unei clădiri în con­
strucţie, aruncând o privire în jos, l-a cuprins ameţeala.
Pierzându-şi echilibrul, s-a agăţat cu m âna de o grin­
dă prost consolidată care a ced at; după ce l-au scos,
i s-a părut la prim a vedere că rana era serioasă, mai
târziu însă, constatând că n u -i vorba d ecât de o ba­
nală fractură de braţ, se consolă cu gândul că va obţi­
ne câteva săptăm âni de concediu şi aşa va putea, în
sfârşit, să rezolve treburile pentru care până atunci
nu gâsise răgazul necesar.
între tim p, ajunsese totu şi să fie de aceeaşi păre­
re cu prietenii săi m ai p ru d enţi. C onstitu ţia, ce-i
drept, garantează libertatea cuvântului, dar legile pe­
depsesc aspru tot ceea ce poate fi lu at d rept atinge­
re adusă securităţii statului. Nu se ştia niciodată când
poate începe statul să strige că un cu vân t sau altul
îi subm inează siguranţa. H otărâse, d e-aceea, să-şi
pună hârtiile com prom iţătoare la ad ăp ost.
 Dar, înainte de toate, doreşte să lăm urească po­
vestea cu Zdena. I-a telefonat în oraşul în care lo­
cuieşte, dar n-a reuşit s-o găsească. A pierdut, astfel,
patru zile. Abia ieri a izbutit să dea de ea şi Zdena
i-a făgăduit că-1 aşteaptă în această după-am iază.
Fiul lui, în vârstă de şaptesprezece ani, protestă:
Mirek nu putea conduce cu braţul în ghips. Şi con­
dusul era într-adevăr dificil. Braţul vătăm at, prins în
eşarfă, i se legăna la piept inutil şi neputincios. Ca să
schimbe viteza, era nevoit să lase pentru o clipă vo­
lanul.

3
Avusese cu Zdena o legătură în urmă cu douăzeci
şi cinci de ani, dar, din toată povestea, dacă-i m ai ră­
mâneau câteva am intiri.
Odată, la o întâlnire, Zdena se smiorcăia şi îşi şter­
gea de zor ochii cu batista. O întrebare ce i s-a-ntâm -
plat. Ca să afle că, în ajun, m urise un om de stat rus.
Un oarecare Jdanov, Arbuzov sau M asturbov. Jude­
când după abundenţa lacrim ilor, m oartea lui M as­
turbov o afectase mai m ult decât m oartea propriului
ei părinte.
E oare cu putinţă să se fi-ntâm plat aşa ceva? Nu
cumva plânsetele la m oartea lui M asturbov erau o
născocire a urii lui actuale? Nu, fără îndoială, aşa
s-a-ntâmplat. Dat tot atât de adevărat e faptul că îm ­
prejurările im ediate, ce făceau atunci plânsetele ei
plauzibile şi reale, ü scapă acum , şi am intirea devi­
ne neverosim ilă ca o caricatură.
Cam aşa sunt toate am intirile sale despre ea: se în­
torceau cu tramvaiul după ce părăsiseră apartam en­
tul în care făcuseră dragoste pentru întâia oară. (Mirek
constata, cu deosebită satisfacţie, că uitase cu desă­
vârşire toate îm preunările lor, despre acestea nemai-
âind în stare să-şi am intească nim ic.) Şedea ghem uită
pe m arginea banchetei, în tram vaiu l ce se hurduca,
iar faţa ei posacă, încruntată, arăta u im itor de îm­
bătrânită. Când a în trebat-o de ce e atât de tăcută,
i-a fost dat să afle că o nem ulţum ise felu l cum se iu­
biseră, spunând că făcuse d ragoste cu ea ca un in­
telectual.
în jargonul p olitic de atu nci, cuvântu l intelectu­
al era o insultă, caracterizând un om ru pt de mase,
care nu înţelege viaţa. Toţi com uniştii spânzuraţi, în
acea vreme, de alţi com unişti erau răsplătiţi cu aceas­
tă jignire. Spre deosebire de cei cu p icioarele pe pă­
m ânt, ei pluteau, chip urile, cu capu l în nori. Era
drept, aşadar, ca păm ântul să le fie lu at definitiv de
sub picioare prin pedeapsă şi să răm ână suspendaţi
puţin deasupra lui.
Dar ce voia să zică Zdena, acuzându-1 că face dra­
goste ca un intelectual?
D intr-un m otiv sau altu l, era nem ulţum ită de el
şi, aşa cum izbutea să încarce cu sentim entul cel mai
concret (m aterializat în lacrim ă) o relaţie abstractă
(relaţia cu necunoscutul M astu rbov), to t aşa izbu­
tea să dea actului cel m ai concret o sem nificaţie abs­
tractă, iar insatisfacţiei sale o denum ire p olitică.

4
Priveşte în oglinda retrovizoare şi îşi dă seam a că
un autoturism, m ereu acelaşi, goneşte în spatele lui.
Nu s-a îndoit niciodată că este u rm ărit, dar până
acum procedaseră cu o discreţie desăvârşită. Astăzi
s-a produs o schim bare radicală: ţin cu to t dinadin­
sul să se facă rem arcaţi.
 La vreo douăzeci de kilom etri de Praga, în plin
câmp, se afla o îngrăditură lungă şi, dincolo de ea,
o staţie de benzină cu ateliere de reparaţii. Un bun
prieten lucrează acolo şi vrea să-l roage să-i înlocu­
iască demarorul defect. Opri în faţa intrării blocate
de o barieră cu dungi roşii şi albe. A lături, în picioa­
re, se afla o grăsană. Mirek aştepta să ridice bariera,
dar ea stătea neclintită mulţum indu-se să-l cercete­
ze îndelung. Claxonă, dar inutil. Scoase capul prin
portieră.
— Nu v-au arestat încă? întrebă fem eia.
— Nu, încă nu m-au arestat, răspunse M irek. Pu­
teţi ridica bariera?
Ea îl mai privi câteva secunde, cu un aer absent,
apoi căscă şi se retrase-n ghereta ei, unde se tolăni în
spatele unei măsuţe, fără să-i mai dea nici o atenţie.
Aşa stând lucrurile, coborî din m aşină, ocoli ba­
riera şi intră în atelier să caute m ecanicul. Reveniră
împreună şi acesta ridică bariera pentru ca M irek să
poată intra cu autom obilul în curte (grăsana conti­
nua să zacă în gheretă, cu aceeaşi privire absentă).
— Vezi, asta ţi se întâm plă pentru că ai apărut
prea des la televizor Acum orice babom iţă te recu­
noaşte, spuse m ecanicul.
— Cine e? întrebă M irek.
Află că invazia Cehiei de către arm ata rusă, care
ocupase ţara şi-şi exercita pretutindeni influenţa, a
însem nat pentru ea semnalul de trezire la o viaţă ie­
şită din comun. Vedea că, în urma celei m ai m ărun­
te sesizări, oameni având o poziţie mai înaltă decât
ea (şi toată lumea avea o astfel de poziţie) erau pri­
vaţi de putere, de funcţie, de slujbă şi de pâine, şi asta
o aţâţa: începuse să practice delaţiunea din proprie
iniţiativă.
 — Şi cum se face că a răm as tot paznic? De ce n-au
avansat-o?
— Nu ştie să num ere nici până la zece şi nu-i pot
găsi alt loc. Nu pot decât să-i reconfirm e dreptul la
turnătorie. Pentru ea asta înseam nă avansare! spuse
m ecanicul zâm bind.
Săltă capota şi cercetă m otoru l.
D eodată, M irek rem arcă în preajm a lu i prezenţa
unui bărbat. Se-ntoarse: individul purta un sacou gri,
căm aşă albă cu cravată şi p an talon i m aro. Peste gâ­
tul gros şi faţa-i puhavă se ondula un păr cărunt, fă­
cut cu fierul. Sta proţăpit, ca bătu t în cuie, cu ochii pe
m ecanicul încovoiat sub capota rid icată.
Peste câteva clip e, sim ţind u -i şi el prezenţa, me­
canicul se îndreptă din şale şi în trebă:
— C ăutaţi pe cineva?
— N u, nu caut pe nim eni, ü răsp u nse om ul cu
gâtul gros şi faţa puhavă.
M ecanicul se aplecă d in nou asupra m otorului şi
spuse:
— în Piaţa V âdav din Praga vom ită un tip. U n al­
tul, aflat în trecere pe-acolo, îl p riveşte şi, clătinând
din cap întristat, ü spím e: de-aţi şti cât d e bine vă în­
ţeleg ...

5
Asasinarea lui A llende a estom pat curând am in­
tirea invaziei ruseşti din C ehia, m ăcelul sângeros din
Bangladesh l-a îm pins în uitare pe A llende, războiul
din deşertul Sinai a în ăbu şit cu vacarm u l său plan­
şetele Bangladeshului, m asacrele din Cam bodgia au
făcut uitat Sinaiul şi aşa m ai d ep arte, şi aşa m ai de­
parte, şi aşa mai departe, până la deplina uitare a tot
de către toţi.
 într-o vreme când Istoria mai înainta încet, rare­
le sale evenim ente se întipăreau uşor în m em orie,
ţesând pânza unui fundal cunoscut tuturor, în faţa
căruia viaţa personală îşi desfăşura spectacolul fas­
cinant al aventurilor sale. A stăzi, tim pul înaintează
cu paşi mari. Evenimentul istoric, uitat peste noap­
te, străluceşte a doua zi de rouă noutăţii, încât nu mai
reprezintă în relatarea naratorului un fundal, d o sur­
prinzătoare aventură ce se desfăşoară în planul se­
cund al prea cunoscutei banalităţi a vieţii personale.
Nu există nid măcar un singur evenim ent istoric
pe care-1 putem presupune cunoscut de toţi; de aceea
mă văd nevoit să scriu despre întâm plări petrecute
acum câţiva ani, ca şi când s-ar fi produs cu un m i­
leniu în urmă: în 1939, arm ata germ ană a intrat în
Cehia şi Statul cehilor a încetat să mai existe. în 1945,
armata rusă a intrat în Cehia, şi Cehia s-a num it din
nou republică independentă. Oamenii erau entuzias­
maţi de Rusia care îi alungase pe nem ţi şi, văzând
în partidul comunist braţul ei credincios, sim patii­
le lor au trecut de partea acestuia. Aşa se face că, în
februarie 1948, com uniştii au acaparat puterea, nu
prin sânge şi violenţă, ci salutaţi cu ovaţii de aproa­
pe o jum ătate de naţiune. Şi acum , luaţi am inte: ju ­
mătatea care jubila scoţând chiote de bucurie era mai
dinamică, mai inteligentă, mai bună.
Da, zică dne ce-o vrea, comuniştii se vădeau mai
inteligenţi. Aveau un program grandios. Proiectul unei
lumi absolut noi, în care tot omul îşi găsea locul. Ad­
versarii lor n-aveau un vis măreţ, d doar câteva prin-
dpii morale învechite şi plicticoase, cu care voiau să
cârpească pantalonii găuriţi ai ordinii existente. Nu-i
de mirare ded că entuziaştii şi temerarii au trium fat
uşor asupra ponderaţilor şi prudenţilor, grăbind u-se
 să-şi realizeze visu l, această id ilă a d rep tăţii pentru
toţi.
Subliniez: idilă şi pentru toţi, căd toate fiinţele uma­
ne tânjesc dintotdeauna după id ilă, după acea gră­
dină în care cântă p rivighetorile, după acel im periu
al arm oniei în care universul nu se ridică necunos­
cut îm potriva om ului, iar om ul nu se ridică îm potri­
va sem enilor săi, d , dim potrivă, universul şi oamenii
sunt plăm ădiţi din im ul şi acelaşi alu at — focul din
cer arzând şi în suflete. Toţi devin acolo o notă din-
tr-o sublimă fugă de Bach, iar cel ce refuză această con­
diţie nu răm âne decât un punct negru nefolositor şi
lipsit de sens, pe care e de-ajuns să-l ap u d şi să-l stri­
veşti în tre unghii ca pe un p u rice.
O seam ă de oam eni, înţelegând de la bun început
că nu sunt făcuţi pentru id ilă, au vru t să-şi părăseas­
că ţara. D ar idila fiind p rin d efiniţie o lum e pentru
toţi, cei ce doreau să em igreze erau socotiţi tăgădui­
tori ai idilei şi, în loc să ajungă dincolo de graniţă, ajun­
geau în spatele gratiilor. I-au urm at curând, pe acelaşi
drum, alte m ii şi zed de m ii, printre aceştia aflându-se
şi num eroşi com unişti ca, de pildă, m inistrul de ex­
terne Clem entis, cel care îi îm prum utase lui Gottwald
cădula de blană. Pe ecranele cinem atografelor îndră­
gostiţi tim izi se ţineau de m ână, adulterul era aspru
pedepsit de tribunalele de onoare alcătu ite din cetă­
ţeni de rând, privighetorile cântau, iar trupul lui G e-
m entis se legăna în ştreang, ca un clop ot vestind o
nouă dim ineaţă a om enirii.
A poi, deodată, aceşti tin eri in telig en ţi şi radicali
au avut sentim entul straniu că au lan sat în lumea
largă o acţiune ce începuse să trăiască de sine stă­
tătoare, încetând să m ai sem ene cu ideea pe care şi-o
făcuseră despre ea, fără să-i m ai p ese de cei care-i
dăduseră viaţă. A ceşti oam eni tin eri şi inteligenţi au
început să se răstească la propria Iot acţiune, s-o che­
me, s-o defăimeze, s-o urm ărească, s-o alunge şi s-o
izgonească. Dacă ar fi să scriu un rom an despre ge­
neraţia acestor oam eni talentaţi şi radicali, l-aş in­
titula: în urmărirea acţiunii pierdute.

6
Mecanicul închise capota şi M irek îl întrebă cât îi
datorează.
— Toţi banii, ü răspunse.
Mirek se aşeză la volan im presionat. N u-i m ai ar­
dea de drum. A r fi preferat să rămână cu m ecanicul,
să-i asculte anecdotele hazlii. Acesta se aplecă în in­
teriorul maşinii şi-l bătu pe umăr. Apoi o luă spre
poartă să ridice bariera.
Când Mirek ajunse în dreptul lui, m ecanicul îi
semnală, cu o mişcare discretă a capului, m aşina par­
cată în faţa benzinăriei.
Bărbatul cu gâtul gros şi părul ondulat stătea
postat lângă portiera deschisă. îl privea pe M irek.
Acelaşi lucru făcea şi cel de la volím. îl fixau am ân­
doi fără jenă, cu obrăznicie. Trecând pe lângă ei, Mi­
rek se strădui să-i trateze la fel.
După ce-i depăşi, îl zări în oglinda retrovizoare
pe tipul cu pricina urcând în maşina care, pentru a-şi
continua urmărirea, era nevoită să facă un viraj.
îi veni în minte că ar fi trebuit totuşi să se despar­
tă mai demult de hârtiile acelea com prom iţătoare.
Dacă ar fi făcut-o îndată după accidentarea sa, fără
să mai aştepte s-o prindă pe Zdena la telefon, poa­
te ar mai fi putut să le transporte în altă parte, fără
nici o primejdie. Dar nu fusese în stare să se gândeas­
că la altceva decât la drum ul spre reîntâlnirea cu
Zdena. Sunt ani de când şi-l închipuie. De câteva săp­
tămâni însă are sentim entul că nu m ai poate zăbovi,
întrucât destinul lu i se apropie cu p aşi m ari de fi­
nal, iar el trebuie să facă totul pentru perfecţiunea şi
frum useţea acestuia.

7
în zilele acelea de dem ult, după ruptu ra cu Zde­
na (legătura lor ţinuse aproape trei an i), fusese îm­
bătat de sentim entul unei libertăţi nem ăiginite şi totul
începuse deodată să-i m eargă din plin. Se căsători cu­
rând cu o femeie a cărei frum useţe îi dădea, în fine, si­
guranţă de sine. Apoi, superba lui soţie m uri şi el
rămase cu fiul său într-o singurătate cochetă, care ü atră­
gea adm iraţia, interesul şi solicitudinea m ultor fem ei.
Tot în acea perioad ă se rem arcase în cercetarea
ştiinţifică şi această reuşită avea darul să-l ocroteas­
că. Statul avea nevoie de el, drept care îşi putea per­
m ite să facă aluzii caustice la adresa lu i, într-o vreme
în care aproape nim eni nu îndrăznea să crâcnească.
Treptat, pe m ăsură ce influenţa celor ce-şi urmăreau
acţiunea sporea, el apărea tot m ai frecvent pe ecra­
nele televizoarelor, devenind o personalitate notorie.
Când însă, după invazia ruşilor, refuză să-şi renege
convingerile, se trezi dat afară din slu jb ă şi îm pre­
surat de copoi în civ il. Povestea asta nu izbuti să-l
doboare. Era atât de îndrăgostit de propriul său des­
tin, încât până şi m ersul spre pieire i se părea nobil
şi frum os.
Să ne-nţelegem : n-am spus că era în d răgostit de
propria-i persoană, ci de destinul său. Sunt două lu­
cruri absolut diferite. De parcă viaţa lu i s-ar fi eman­
cipat având, pe neaşteptate, in teresele sale, cu totul
altele decât interesele lui Mirek. Aşa se transformă,
după mine, viaţa în destin. Destinul nu intenţionea­
ză să mişte un deget pentru Mirek (pentru fericirea,
siguranţa, sănătatea şi buna lui dispoziţie), în timp
ce Mirek e gata să facă orice pentru destinul său (pen­
tru măreţia, limpezimea, frum useţea, stilul şi semni­
ficaţia lui inteligibilă). Se sim te răspunzător pentru
destinul său, dar acesta nu se sim te răspunzător pen­
tru el.
Avea cu viaţa lui aceeaşi relaţie pe care o are sculp­
torul cu statuia sa sau rom ancierul cu rom anul său.
Dreptul de neatins al romancierului este acela de a-şi
putea reface romanul. Dacă începutul nu-1 mulţumeş­
te, îl poate rescrie sau suprim a. Existenţa Zdenei ü
refuza însă lui Mirek această prerogativă de autor.
Zdena stăruia să rămână în prim ele pagini ale roma­
nului, nelăsându-se elim inată.

8
Dar, la drept vorbind, de ce îl încearcă o ruşine atât
de cum plită?
Explicaţia cea mai simplă este aceasta: M irek se
numără printre cei ce au pornit foarte curând în ur­
mărirea propriei lor acţiuni, în timp ce Zdena a ră­
mas mereu fidelă grădinii în care cântă privighetorile.
Ba, mai m ult, în ultim a vreme făcea parte din cele
două procente ale naţiunii care întâm pinaseră cu bu­
curie tancurile ruseşti.
Da, e adevărat, dar nu cred că această explicaţie
poate fi convingătoare. Dacă ar fi fost vorba doar de
faptul că se bucurase de sosirea tancurilor ruseşti, ar
fi insultat-o public, în gura m are, fără a tăgădui că
o cunoaşte. Zdena se făcuse vinovată faţă de el de un
lucru m ult m ai grav. Era u râtă.
Dar ce conta urâţenia ei, de vrem e ce nu se mai
culcase cu ea de douăzeci de ani?
Conta: chiar şi de d ep arte, nasu l m are al Zdenei
arunca o um bră peste existen ţa lu i.
Cu ani în urm ă, avusese o am antă frum oasă. în-
tr-o zi, după ce vizitase oraşul în care locuieşte Zde­
na, la întoarcere, fem eia îl întrebase profund intrigată:
— Spune-m i, cum ai p u tu t să te cu lci cu o ase­
m enea pocitanie?
D eclarase că n-o cunoştea d ecât din vedere, ne­
gând cu hotărâre orice relaţie intim ă cu ea.
C ăd nu-i era necunoscută acea m are taină a v ie
ţii: fem eile nu caută bărbatul frum os. Fem eile caută
bărbatul cu trecere la fem ei frum oase. A avea, aşadar,
o am antă urâtă este o greşeală fatală. M irek se stră­
duise să şteargă orice urm ă a Zdenei şi, fiindcă iubi­
torii de privighetori îl urau tot m ai aprig, nădăjduia
că Zdena, urm ându-şi zeloasă carieră sa de activistă
de partid, avea să-l uite curând, şi cu dragă inimă.
Dar se înşelase. Vorbea despre el m ereu, pretutin­
deni şi cu orice prilej. O dată, printr-o funestă coind-
denţă, întâlnindu-se în sodetate, se grăbise să evoce o
am intire ce trăda, fără echivoc, strânsa lor intim ita­
te de odinioară.
îl scosese din sărite.
Altă dată, un prieten care o cunoştea ü întrebase:
— Dacă o urăşti atât de m ult pe fata asta, zi-m i şi
m ie, cum aţi putut trăi îm preună în urm ă cu ani?
M irek începuse să-i explice că pe atunci era un
puştan prostănac, de douăzeci de ani, iar ea avea cu
şapte ani m ai m ult. Era respectată, adm irată, atotpu­
ternică! Cunoştea pe cine vrei şi pe cin e nu vrei la
com itetul central al partidului! îl aju ta, îm pingân-
du-1 în faţă, prezentându-1 unor oam eni influenţi.
 — Eram un arivist, dobitocule! se trezise strigând.
De-aia m-am agăţat de gâtul ei, şi puţin îm i păsa că-i
m âţă!

9
Mirek nu spune însă adevărul. Deşi cu un sfert de
veac în urmă jelise moartea lui Masturbov, Zdena n-a-
vea relaţii sus-puse şi nid m ijloace de a face carieră
sau de a facilita cariera altora n-avea.
Atunci de ce a inventat toate astea? De ce m inte?
Tine volanul cu o mână, în oglinda retrovizoare sur­
prinde maşina poliţiei secrete şi, deodată, roşeşte. O
amintire cu totul neaşteptată a ţâşnit din m emoria lui.
După ce ü reproşase prima oară când se culcase­
ră împreună comportamentul prea intelectual, chiar
în ziua următoare căutase să-ndrepte lucrurile sim u­
lând o pasiune spontană, dezlănţuită. Nu, nu e ade­
vărat că a uitat toate împreunările lor! Secvenţa aceasta
şi-o aminteşte foarte limpede: se mişca deasupra ei cu
o prefăcută sălbăticie, scoţând din rărunchi un su­
net prelung, ca un m ârâit de câine ce se luptă cu pa­
pucul stăpânului şi, în acelaşi timp, urmărea (nu fără
stupoare) femeia ce zăcea întinsă sub el, foarte cal­
mă, tăcută, aproape indiferentă.
Maşina răsuna de m ârâitul de acum un sfert de
veac, de zgomotul insuportabil al supunerii şi al ze­
lului său slugarnic— zgomot al grabei şi complezen­
ţei sale, al ridicolului şi al am ărăciunii sale.
Da, aşa e: M irek e dispus să se declare şi arivist,
numai să nu fie nevoit să recunoască adevărul; se cul­
case cu o pocită, fiindcă nu cuteza să se apropie de
femeile frumoase. Nu se simţea demn de ele. Aceas­
tă slăbiciune, această neputinţă este taina pe care o
ascunde.
 M aşina răsuna de m ârâitul fren etic al pasiunii, şi
acest m ârâit îi dovedea că Z d ena nu era nim ic alt­
ceva decât im aginea v răjită pe care v oia s-o spulbe­
re spre a-şi distru ge tinereţea d etestată.
O pri în dreptul casei acesteia. M aşina urmăritoa­
re trase în spatele lu i.

10
Evenim entele istorice se im ită m ai întotdeauna
unele pe altele fără talent, dar m i se pare că, în Ce­
hia, Istoria a pus în scenă o situ aţie ce nu m ai fusese
experim entată până atunci. A colo nu s-a ridicat, după
vechi reţete, un grup de oam eni (o clasă, un popor)
îm potriva altu ia, ci m ulţi oam eni (o generaţie de
bărbaţi şi de fem ei) s-au rid icat îm p otriva propriei
lor tin ereţi.
A ceştia se străd u iau să-şi regăsească propria ac­
ţiune, să redevină stăp ân ii e i şi n-a lip sit m ult ca să
reuşească. Influenţa tot m ai m are dobând ită în anii
'60 devenea, la în cep u tu l anu lu i 1968, aproape in­
d ivizibilă. A cestei ultim e p erioad e i se spune înde­
obşte Primăvara de la Praga : p azn icii id ilei se vedeau
siliţi să dem onteze m icrofoanele d in locu inţele par­
ticulare, gran iţele erau d esch ise, iar n o tele din par­
titura m arii fugi de Bach o luau care încotro, cântând
fiecare în felul ei. Era o veselie incredibilă, era un ade­
vărat carnaval!
Rusia, care scrie m area fugă pentru tot globul pă­
mântesc, nu putea să tolereze ca notele ei să se risi­
pească. în ziua de 21 august 1968, a trim is în Cehia o
arm ată de o jum ătate d e m ilion d e oam eni. Imediat
după aceea şi-au părăsit ţara cam o sută douăzeci de
mii de cehi, cinci sute de m ii d in tre cei răm aşi fiind
obligaţi să-şi părăsească slujbele pentru nişte atelie­
re pierdute prin cele mai neştiute văgăuni, pentru
benzile rulante ale unor fabrici îndepărtate, pentru
volanul camioanelor, pe scurt, pentru nişte locuri de
unde glasul lor nu va mai fi auzit de nim eni.
Şi pentru ca umbra hidoasei am intiri să nu tulbu­
re ţara din idila ei reînnoită, Prim ăvara pragheză şi
invazia tancurilor ruseşti, această pată urâtă pe o Is­
torie frumoasă, trebuiau să fie spulberate. Aşa se face
că astăzi, în Cehia, aniversarea zilei de 21 august ră­
mâne trecută sub tăcere, num ele celor ce s-au ridi­
cat împotriva propriei lor tinereţi fiind şterse cu grijă
din memoria ţării, asem eni unei greşeli din tem a
unui şcolar.
Aşa a fost şters şi numele lui Mirek. Cel care urcă
acum treptele spre uşa Zdenei nu-i, în realitate, decât
o pată albă, un fragment de vid circumscris, înaintând
pe spirala scării.

11
Se află în faţa Zdenei, braţul i se clatină în eşarfă.
Zdena priveşte într-o parte, evitându-i ochii, şi gura
îi turuie întruna:
— Nu ştiu de ce ai venit. Dar mă bucur că eşti aici.
Am stat de vorbă cu câţiva tovarăşi. E totuşi absurd
să-ţi sfârşeşti zilele ca salahor pe un şantier de con­
strucţii. Ştiu sigur că partidul nu ţi-a închis uşa de­
finitiv. încă nu-i prea târziu.
O întreabă ce trebuie să facă.
— Să ceri o audienţă. Tu însuţi. Tu trebuie să fad
prim ul pas.
înţelege încotro bate. I se transm ite că mai dispu­
ne de d n d m inute, ultim ele d n d , ca să declare d ar
şi răspicat că reneagă tot ce-a spus şi ce-a făcut. Cu­
noaşte târgul. D um nealor sunt gata să le vândă oa­
menilor un viitor în schim bul trecutului. îl vor obliga
să vorbească la televiziune cu o voce sugrum ată de
emoţie, să explice poporului că se înşelase atunci când
vorbise împotriva Rusiei şi a privighetorilor. îl vor
constrânge să se dezică de viaţa lui şi să devină o um­
bră, un om fără trecut, un actor fără rol, şi să-şi pre­
schimbe în umbră până şi viaţa d e care s-a dezis,
până şi acest rol abandonat d e actor. M etam orfozat
astfel în um bră, îl vor lăsa să trăiască.
Se uită la Zdena: de ce vorbeşte atât d e repede şi
cu o voce atât de şovăitoare? D e ce priveşte-ntr-o par­
te, de ce-i evită ochii?
E cât se poate de lim pede: i-a întins o cursă. Ac­
ţionează după instrucţiunile partidului sau ale poli­
ţiei. Are m isiunea de a-1 convinge să capituleze.

12
Dar Mirek greşeşte! Zdena nu-i îm puternicită de
nimeni să trateze cu el. O , nu! astăzi nici unul dintre
potentaţi nu l-ar mai prim i în audienţă, chiar dacă l-ar
im plora. Acum e prea târziu .
Dacă Zdena ü îndeam nă să facă ceva spre a se sal­
va, pretinzând că-i transm ite un m esaj din partea
unor tovarăşi din înalta ierarhie, asta se datorează
numai dorinţei sale deşarte şi confu ze de a-1 ajuta
după puterile ei. Şi dacă vorbeşte atât de repede, oco-
lindu-i privirea, n-o face pentru că ar avea în mână
o cursă pe care i-o întinde, ci pentru sim p lu l motiv
că se află in faţa lui cu m âinile goale.
A înţeles-o M irek vreodată?
A crezut întotdeauna că fid elitatea e i faţă de par­
tid se datora fanatism ului.
 Dar nu-i aşa. A rămas fidelă partidului pentru că-1
iubea pe M irek.
Când a părăsit-o, n-a dorit nim ic altceva decât să
demonstreze că fidelitatea este o valoare m ai presus
de oricare alta. Să demonstreze că el era necredincios
în toate, iar ea credincioasă în toate. Ceea ce putea fi
luat drept fanatism politic nu era decât un pretext, o
parabolă, un manifest al statorniciei — nim ic altce­
va decât reproşul ermetic al unei iubiri dezam ăgite.
M i-o imaginez, într-o frumoasă dim ineaţă de au­
gust, trezită brusc de zgom otul asurzitor al avioa­
nelor. A ieşit în stradă alergând şi, acolo, nişte oameni
îngroziţi i-au spus că arm ata rusă ocupă C ehia. A
izbucnit într-un râs isteric. Tancurile ruseşti au ve­
nit să-i pedepsească pe toţi necredincioşii! Avea să
vadă, în sfârşit, înfrângerea lui Mirek! în sfârşit, avea
să-l vadă îngenuncheat! în sfârşit, va putea să se
aplece asupra lui, să-i întindă o m ână salvatoare, ca
o fiinţă care ştie ce înseam nă fidelitatea.
M irek hotărî să întrerupă cu brutalitate conver­
saţia care pornise într-o direcţie greşită.
— Ţi-am trim is pe vremuri o m ulţim e de scrisori.
Aş vrea să mi le înapoiezi.
înalţă capul, surprinsă:
— Scrisori?!
— Da, scrisorile m ele. Trebuie să-ţi fi scris atunci
pe puţin o sută.
— A, da, scrisorile tale, ştiu, ü spuse şi, deodată,
încetează să-i mai ocolească privirea, uitându-se fix
în ochii lui. Mirek are senzaţia neplăcută că-i citeşte
în adâncul sufletului şi vede precis ce anume vrea şi
d ece.
— Scrisorile tale, da, scrisorile tale, repetă ea. Le-am
recitit nu demult şi m-am întrebat cum de-ai fost în
stare de o asemenea explozie a sentim entelor.
 Şi mai repetă de câteva ori cuvintele explozie a sen­
timentelor, dar nu le m ai rosteşte rep ezit, într-un de­
bit verbal precipitat, ci len t şi cu m p ăn it, de parcă
ar viza o ţintă pe care nu vrea s-o rateze şi n-o slă­
beşte din ochi, ca să fie sigu ră că a n im erit în plin.

13
Braţul în ghips i se leagănă la p iep t şi faţa îi arde
de parcă în clipa aceea ar fi în casat o palm ă zdra­
vănă.
Da! e adevărat, scrisorile lu i erau terib il de senti­
m entale. în fond, trebuia să-şi dem onstreze cu orice
preţ că nu m izeria şi neputinţa, ci num ai dragostea
îl ţinea alături de această fem eie! C ăci num ai o pa­
siune într-adevăr nem ărginită pu tea să ju stifice o le­
gătură cu o fată atât de u râtă!
— îm i scriai că sunt tovarăşa ta de luptă, îţi amin­
teşti?
Faţa i se îm purpură şi m ai m ult: e oare cu putin­
ţă? C ât ridicol inepuizabil ascunde cuvântul acesta
luptăl în ce constă lupta lor? Participau la nişte şedin­
ţe interm inabile, de li se tăbăcea şezutu l, dar atunci
când se ridicau ca să-şi exprim e opiniile radicale (duş­
manul de clasă trebuia pedepsit cu m ai m ultă aspri­
me, cutare sau cutare idee trebuia form ulată în termeni
mai categorici), aveau sentim entu l asem ănării lor
cu personajele din picturile eroice: el prăbuşindu-se
la păm ânt, cu pistolul în m ână şi cu o rană sân ge
rândă în umăr, iar ea, tot cu p istolul în m ână, păşind
mai departe spre locul unde el nu apucase să ajungă.
Pe vremea aceea M irek m ai avea obrajii spuziţi de
o acnee juvenilă şi, pentru a face să treacă neobser­
vat acest cusur, purta pe faţă m asca revoltei. Poves-
 tea cui vrei şi cui nu vrei cum se despărţise pentru
totdeauna de tatăl său, un ţăran înstărit, declarând
că scuipă pe obrazul secularei tradiţii ţărăneşti, le­
gată de pământ şi de proprietate, descriind cu lux de
amănunte scena disputei şi a dram aticei părăsiri a
căminului părintesc. în toate astea nu exista nici un
dram de adevăr. Acum când priveşte înapoi, nu vede
în povestea asta decât m ituri şi m inciuni.
— Pe-atunci erai altfel de om , spuse Zdena.
Iar el se şi vedea plecând cu pachetul de scri­
sori — cum se opreşte în dreptul prim ei pubele, cum
le apucă prudent cu două degete, de parcă ar fi niş­
te hârtii mânjite de căcat, şi le aruncă, dezgustat, prin­
tre gunoaie.

14
— La ce ţi-ar folosi scrisorile astea? De ce ai ne­
voie de ele? întrebă ea.
Nu putea să-i declare că avea intenţia să le arun­
ce la gunoi. Aşa că adoptă o voce melancolică şi-i spu­
se că se afla la o vârstă când omul începe să privească
înapoi.
(Se simţea stânjenit de propriile sale cuvinte. Avea
impresia că basm ul lui nu era convingător şi se ru-
şină.)
Da, priveşte înapoi, fiindcă azi l-a uitat pe cel ce a
fost când era tânăr.
Ştie că a eşuat. De aceea, vrea să afle de unde a
pornit ca să-nţeleagă unde a comis eroarea. De aceea,
vrea să revină la corespondenţa lui cu Zdena, ca să
descopere în ea taina tinereţii sale, taina începutu­
rilor şi a rădăcinilor sale.
— N-am să ţi le dau niciodată, spuse ea, clătinând
din cap.
 — Ţi le cer doar cu îm pru m u t, m in ţi el.
C lătină iar din cap, d ezaprobator.
Se gândea că, undeva, în acest apartam ent, se gă­
seau scrisorile lu i pe care ea le p u tea oferi spre a fi
citite oricând de oricin e. I se p ărea atât d e insupor­
tabilă ideea ca o parte d in viaţa lu i să răm ână în mâi­
nile Zdenei, încât îl bătea gândul să-i dea una în cap
cu scrum iera de sticlă groasă, aflată pe m ăsuţa joa­
să dintre ei. în loc d e asta, în cep u să-i explice încă
o dată că p riveşte retrosp ectiv şi în cearcă să desco­
pere de unde a p orn it.
— N -am să ţi le dau niciodată. N iciodată, îl amuţi
cu o privire săgetătoare.

15
Când ieşiră, cele două m aşini se aflau parcate una
în spatele celeilalte, în faţa casei.
Copoii îşi făceau obişnuita sută de paşi pe trotua­
rul de peste drum . în clip a aceea se opriră şi se ui­
tară la ei îndelu ng.
— D om nii ăştia m -au u rm ărit to t drum ul, arătă
el spre cei doi.
— Chiar aşa? Toată lum ea te persecută? întrebă ne­
încrezătoare, cu o ironie forţată.
Cum poate fi atât de cinică, încât să-i spună de la
obraz că cei doi bărbaţi, care ü m ăsoară cu atâta os­
tentaţie şi obrăznicie, sunt doar nişte trecători apăruţi
întâm plător?
Nu există decât o explicaţie. Le face jocul, jocul care
cere să te com porţi ca şi când n-ar exista n id poliţie
secretă, nici oam eni p ersecu taţi.
Intre tim p, copoii traversară şoseaua şi, sub ochii
lor, urcară în m aşină.
 — Rămâi cu bine, spuse Mirek, fără s-o mai pri­
vească. Se aşeză la volan. în oglinda retrovizoare se
vedea maşina copoilor care tocmai demara în spate­
le lui. Pe Zdena n-o vedea. Nici nu-şi dorea s-o m ai
vadă vreodată.
De aceea, n-a aflat niciodată că ea răm ăsese aco­
lo, pe trotuar, uitându-se îndelung în urma lui cu o
faţă înspăim ântată.
Nu, nu de cinism era vorba din partea Zdenei re­
fuzând să recunoască nişte copoi în cei doi bărbaţi
ce-şi făceau suta de paşi pe trotuarul de peste drum.
Fusese cuprinsă de panică în faţa unor lucruri ce-o
depăşeau. Voise să-i ascundă lui M irek adevărul, şi
ei deopotrivă.

16
între M irek şi copoi apăru pe neaşteptate o ma­
şină sport de culoare roşie, condusă de un şofer im ­
petuos. M irek apăsă pe accelerator. Intrau într-o
aglom eraţie şi drum ul făcea un cot. D ându-şi sea­
ma că în clipa aceea urm ătorii nu m ai aveau cum
să-l vadă, Mirek o luă pe o străduţă lăturalnică. Frâ­
nele scrâşniră şi un puşti ce da să traverseze caro­
sabilul abia avu răgazul să facă un pas înapoi. în
oglinda retrovizoare, M irek surprise m aşina roşie
gonind pe şoseaua principală. A urm ăritorilor n-a­
pucase încă să treacă. Peste puţin tim p izbuti să vi­
reze la iuţeală pe o altă stradă şi să dispară definitiv
din câmpul lor vizual.
Părăsi oraşul mergând pe un drum ce ducea în cu
totul altă direcţie. Se uită în oglinda retrovizoare. Ni­
meni nu se ţinea după el, şoseaua era pustie.
îi vedea în gând pe bieţii copoi, care-1 căutau de
zor, speriaţi de m uştruluiala superiorului. îl pufni
râsul. încetini şi începu să privească peisajul. La drept
vorbind, nu-1 privise niciodată. Se deplasa întotdea­
una cu un scop anum e — să aran jeze ceva sau să
discute cu cineva— şi astfel spaţiul înconjurător de­
venise pentru el un lucru p rim ejd ios, o pierdere de
timp, o piedică în activitatea sa.
Nu departe, în faţa lui, se lăsau în cet două barie­
re cu dungi albe şi roşii. O preşte.
Deodată se sim te cuprins de-o oboseală cum pli­
tă. De ce s-a dus s-o vadă? D e ce voia să-i ceară îna­
poi scrisorile?
E copleşit de absurditatea, de rid icolu l şi de nai­
vitatea puerilă a călătoriei sale. N ici un raţionam ent,
nici un calcul nu l-a m ânat spre ea, ci num ai o do­
rinţă insuportabilă. D orinţa d e a în tin d e braţul de­
parte în trecut şi de a lovi în el cu pum nul. Dorinţa
de a sfâşia cu tăişul cuţitului im aginea propriei sale
tinereţi. O dorinţă pătim aşă pe care n-a ştiu t s-o stă­
pânească şi care răm âne, de fapt, neîm plinită.
Se simte doborât de o oboseală fără m argini. Acum,
cu siguranţă, nu va mai putea să scoată din casă hâr­
tiile com prom iţătoare. A genţii sunt pe urm ele sale şi
nu-1 vor slăbi. Acum e prea târziu. M ult prea târziu.
Auzi în depărtare un gâfâit de locom otivă. în drep­
tul cantonului stătea o fem eie cu o broboadă roşie pe
cap. Trenul se apropia. Era un personal cu viteză re­
dusă. La o fereastră, un unchiaş cu pipa în mână se
apleca în afară şi scuipa. A poi M irek auzi un semnal
şi femeia cu broboadă roşie se duse în grabă să învâr­
tească m anivela. Braţele barierelor începură să se ri­
dice şi M irek dem ară. Intră într-un sat ce se întindea
de-a lungul unei singure străzi fără sfârşit, la capă­
tul căreia se afla gara: o căsuţă scundă, albă, cu un gard
de lemn, prin care se zăreau şinele şi peronul.
 Ferestrele gării su n t îm pod obite cu gh ivece în care
cresc b eg ó n ii. M irek o p reşte. S tă la v o lan şi p riv eş­
te cu un a er co n tem p lativ g ara, ferestrele şi flo rile
ro şii. D in vrem u ri d e m u lt u itate, îi rev in e în m in te
im agin ea u n ei a lte căsu ţe a lb e , cu p erv azu rile feres­
trelor în ro şite d e p etalele b eg o n iilo r. E u n m ic h o tel
d in tr-u n sat d e m u n te şi p o v estea se p etrece în tim ­
pul unei vacanţe d e vară. La o fereastră ap are u n n as
neobişnuit de m are. M irek are douăzeci d e ani, se uită
în sus spre n asu l acela şi, d eod ată, în cearcă o d rag o s­
te fără m arg in i.
Vrea să ap ese rep ed e p e a ccelera to r ca să scap e
d e această am in tire. D e d ata asta în să n u m ă m ai la s
p ă că lit şi rech em am in tirea ca s-o re ţin u n p ic . A şa­
dar, rep et: la fereastră, p rin tre b eg ó n ii, ap are ch ip u l
Z d en ei cu n asu l u ria ş, şi M irek se sim te cu p rin s d e
o d rag o ste n em ărg in ită.
E cu p u tin ţă aşa cev a?
D e ce n u !? D e ce n -a r p u tea sim ţi u n b ă ia t slab şi
sfieln ic o d rag o ste ad ev ărată p en tru o fată u râtă?
E l ü p ovestea cum se rev o ltase îm p o triv a ta tă lu i
său reacţionar, ea ü d efăim a p e in telectu ali, am ân d oi
aveau şezu tu rile tăb ăcite şi m erg eau ţin ân d u -se d e
m ână. P articip au la şed in ţe, îş i tu rn au co n cetă ţen ii,
m inţeau şi se iu beau . Ea d ep lân gea m oartea lu i M as-
tu rbov, el m ârâia ca u n câ in e p e ste tru p u l e i şi nu
p u teau tră i im u l fără c e lă la lt.
D acă v o ia s-o ştearg ă d in fo to g ra fiile v ie ţii sale,
asta nu se în tâm p la p en tru că n -o iu b ea, ci p en tru că
o iu b ise. O şterg e cu d rag o stea lu i cu to t, rad iin d u -i
im agin ea p ân ă la d isp ariţie, aşa cum p ro ced ase sec­
ţia de prop agand ă a p artid u lu i făcându-1 d isp ăru t pe
 Clementis din balconul în care G ottw ald îşi rostise
istoricul discurs. Mirek rescrie istoria întocm ai ca par­
tidul comunist, ca toate partidele politice, ca toate po­
poarele, ca tot om ul. Se strigă că vrem să făurim un
viitor mai bun, dar nu-i adevărat. V iitorul nu-i alt­
ceva decât un gol indiferent care nu interesează pe
nimeni, în tim p ce trecutul e p lin de viaţă, chipul lui
ne irită, ne revoltă, ne răneşte, în cât dorim să-l dis­
trugem sau să-l revopsim . N e zbatem să avem acces
în laboratoarele în care se p ot retu şa fotografiile şi
rescrie biografiile şi Istoria.
C ât tim p a petrecut el în faţa gării?
Şi ce sem nificaţie avea acest popas?
N ici una.
A radiat-o pe loc din m intea lui şi aşa se face că, în
clipa asta, nu mai ştie nim ic despre căsuţa cu begónii.
Goneşte din nou cu toată viteza, fără să privească pei­
sajul. Spaţiul lum ii devine iar un obstacol stânjenitor
m enit să-i încetinească acţiu nea.

18
M aşina de care reuşise să scape staţiona în drep­
tul locuinţei sale. C ei doi bărbaţi se aflau ceva mai
încolo.
Trase în spatele ei şi coborî. Z âm beau aproape ve­
seli, de parcă fuga lui M irek n -ar fi fo st altceva de­
cât o şotie bună care-i d istrase pe to ţi. C ând trecu pe
lângă ei, cel cu gâtu l gros şi p ăru l on d u lat cu fierul
începu să râdă şi-i făcu un sem n cu cap u l. M irek fu
cuprins de groază în faţa acestei fam iliarităţi ce voia
să-l asigure că de acum încolo legătu ra lo r va fi mult
mai strânsă.
 Fără să clin tească o gean ă, in tră în casă. D escu ie
uşa apartam entului. în tâi îşi zări fiu l şi p rivirea aces­
tuia încărcată de o em oţie reţin ută. A poi un necu nos­
cu t cu ochelari se ap rop ie d e M irek şi se leg itim ă.
— D oriţi să v ed eţi ord in u l d e p erch eziţie a l p ro ­
cu ratu rii?
— D a, sp u se M irek.
în ap artam ent se m ai aflau în că d o i n ecu n o scu ţi.
U nul stătea în p icio are în faţa b iro u lu i p e care erau
în grăm ăd ite teancu ri d e h â rtii şi v rafu ri d e ca ie te şi
cărţi. Le lua rând p e rân d , le cerceta, ia r celă la lt, aşe­
za t la m asă, trecea p e o listă ce i se d icta .
O ch elaristu l sco ase d in b u zu n aru l d e la p ie p t o
h ârtie îm p ătu rită şi i-o în tin se lu i M irek :
— P oftim , acesta-i ord in u l p ro cu ro ru lu i, ia r aco ­
lo — arătă către cei d o i b ărb aţi — v i se în to cm eşte
lista ob iectelo r co n fiscate.
Pe jo s zăceau în n eştire o su m ed en ie d e h â rtii ş i
cărţi, u şile d u lap u lu i erau d esch ise, ia r m o b ilele în ­
d ep ărtate d e p ereţi.
Fiu l se ap lecă sp re M irek şi-i sp u se:
— A u v en it la cin ci m in u te d u p ă p lecarea ta .
C ei de la m asa d e scris în ch eiau lista cu o b iecte­
le confiscate: scrisori d e la p rieten ii lu i M irek, d ocu ­
m ente din p rim ele zile ale ocu p aţiei ru seşti, an alize
politice, procese-verbale ale şed in ţelor şi câteva cărţi.
— C um văd , nu p rea le d u ceţi g rija p rie te n ilo r
dum neavoastră, sp u se bărbatu l cu o ch elari, arătân d
cu cap u l sp re o b iectele co n fisca te.
— N u v eţi g ăsi în ele n im ic an tico n stitu ţio n al, in ­
terv en i fiu l, şi M irek recu n o scu în sp u se le lu i p ro ­
p riile sale cu v in te.
O chelaristul răsp u nse că nu m ai trib u n alu l d ecid e
ce este sau n u este a n tico n stitu ţio n a l.
 Cei care au em igrat (o sută douăzeci de m ii), cei
reduşi la tăcere, daţi afară din slu jb e (o jum ătate de
milion) dispăreau ca un cortegiu în ceaţă, devenind
invizibili şi uitaţi.
în schimb închisoarea, deşi e în conju rată de zi­
duri din toate părţile, răm âne o scen ă a Istoriei ilu­
minată în toată splendoarea ei.
Mirek o ştie de m ult. în acest u ltim an, ideea în­
chisorii îl adem enise irezistibil. D e bun ă seam ă, tot
aşa a fost ispitit şi Flaubert de sinu ciderea doamnei
Bovary. N id M irek nu-şi putea im agina un final mai
bun pentru rom anul vieţii sale.
Dumnealor voiau să şteargă d in m em orie sute de
mii de vieţi ca să răm ână doar tim pul im aculat al idi­
lei im aculate. Dar M irek se va în tin d e cu tot trupul
pe această idilă, ca o pată. E l va răm âne acolo, aşa
cum a răm as cădula lui C lem entis p e capu l lui Got­
twald.
L-au pus să sem neze lista cu lu crurile confiscate,
apoi i-au cerut să-i urm eze în soţit de fiul său. După
un an de detenţie preventivă, avu loc procesul. Mi­
rek fu condamnat la şase ani, fiu l său la doi, iar zece
dintre prietenii lor prim iră pedepse între un an şi şase
ani.
 Marna

1
A fo st o v rem e cân d M ark éta n u şi-a iu b it so a­
cra . E ra îh p erio a d a cân d lo cu ise la e a îm p reu n ă cu
K arel (ta tă l lu i m ai tră ia ) şi e a treb u ia s ă -i în fru n te
z i d e z i h ach iţe le şi su sc e p tib ilita te a . N -au su p o r­
ta t-o m u lt şi s-au m u tat. D ev iza lo r e ra p e-a tu n ci:
cât m ai departe de m am a. S e sta b iliră în tr-u n o raş a fla t
în ce lă la lt ca p ă t a l ţă rii ş i ab ia m ai ap u cau să -i v ad ă
p e p ă rin ţii lu i K arel o d ată p e an .
A p o i, în tr-o z i, ta tă l lu i K a re l m u ri şi m am a ră­
m ase sin g u ră. O revăzu ră la în m orm ân tare; era u m i­
lă, am ărâtă şi lo r li se p ărea m ai m ică d e câ t în a in te ,
în m in tea lo r stă ru ia a ce ea şi fra z ă : m am ă, nu p oţi ră­
m âne singură, m ută-te la noi.
F raza răsu n a în m in tea lor, d ar n ici im u l n -o ro sti.
C u a tât m ai m u lt cu cât a d ou a z i d u p ă fu n era lii, în
tim p u l u n ei p lim b ări m elan co lice, m am a, d eşi d es­
cu rajată şi p ip ern icită, le rep ro şase, cu o v eh em en ţă
p e care o găseau d ep lasată, to ate n ecazu rile p e care
i le p ricin u ise ră .
— N im ic n -o p oate schim ba. E trist, d ar deviza m ea
va fi m ereu : d ep arte d e m am a, i-a sp u s K arel M ar-
k é te i cân d se a fla u în tre n .
A u trecu t d e atu n ci m u lţi an i ş i, în d u d a fap tu lu i
că m am a răm ăsese m ereu aceeaşi, M arkéta se sch im ­
b a se , av â n d p e n e a şte p ta te im p resia că to t ce le fă ­
cu se so a cra e i e ra u la u rm a u rm ei n işte fle a cu ri şi
 că, de fapt, ea, M arkéta, săv ârşise ad ev ărata greşea­
lă dând prea m ultă im p ortan ţă ie şirilo r e i gălăgioa­
se. Pe atunci o privea aşa cu m p riv e şte copilul un
adult, acum însă rolu rile se in v ersaseră: M arkéta era
adulta şi, de la m are d istan ţă, m am a i se p ărea un co­
pil m icuţ şi lip sit de ap ărare. A vea faţă d e ea o răb­
dare plină de îngăduinţă, ba, m ai m ult, începuse chiar
să-i scrie cu reg u laritate. B ătrân a d oam n ă se obiş­
nu ise repede cu acest com p ortam en t şi-i răspundea
cu g rijă , cerân d u -i M arkétei s ă -i scrie câ t m ai des,
căd scrisorile ei, spu nea ea, erau sin g u ru l lucru care
o aju ta să su p o rte m ai u şo r sin g u ră ta tea .
De la o vrem e, fraza ce p rin sese v iaţă în tim pul în­
m orm ântării, încep u iar să b ân tu ie p rin m intea lor şi
din nou fiu l fu cel ce curm ă accesu l d e generozitate
al nu rorii, şi, astfel, în loc să-i sp u n ă b ătrân ei, mamă,
m ută-te la noi, o in v itară la e i p en tru o săptăm ână.
Era d e P aşti şi b ăiatu l lor, în v ârstă d e zece ani,
plecase în vacanţă. în w eeken d o aştep tau pe Eva.
îşi rezervaseră pentru m am a în treag a săptăm ână, în
afara d u m in icii.
— Vino să stai la noi o săptăm ână, i-au spus. De
sâm bătă până sâm bătă. D um inică, p e 8, suntem prinşi.
N e ducem u n d eva.
N u-i spu seră nim ic p recis, în tru câ t nu ţineau atât
de m ult să-i v orb ească d esp re E v a. K arel i-a m ai re­
p etat d e două o ri la telefo n :
— De sâm bătă până sâm bătă. D um inică, pe 8, ple­
căm .
Şi m am a i-a răsp u n s:
— Da, copii, su n teţi foarte d răg u ţi, ştiţi bine c-am
să plec atu nci când d o riţi. T otu l e să scap u n pic de
singurătatea m ea.
Dar sâm bătă seara, când M arkéta o întrebă la ce oră
voia să fie condusă Ia gară a doua z i, m am a o anun-
 ţă ritos şi fără ezitare că va pleca abia lu n i. M arkéta
o privi surp rinsă, d ar soacra continu ă n etu lb u rată:
— K arel m i-a z is că lu n i su n teţi p rin şi, că p lecaţi
undeva, şi d eci lu n i d im in eaţă treb u ie să p lec.
De bună seam ă, M arkéta ar fi p u tu t să-i răspu n­
dă: mamă, te-ai înşelat, noi plecăm chiar m âine, d ar nu
avu curajul s-o facă. N u reuşea să născocească p e m o­
m ent locul unde urm au să p lece. îş i d ădea seam a că
scorniseră m inciuna cu atâta n eg lijen ţă, în cât tăcea,
îm păcând u-se cu id eea că soacra sa va răm ân e cu
e i şi du m inică. Se con solă în să cu gân d u l că od aia
băiatu lu i, în care dorm ea b ătrân a, era tocm ai în ce­
lălalt capăt al casei, şi astfel n u -i va d eran ja, şi îi spu ­
se lu i K arel p e u n ton d e rep roş:
— Te rog, n-o dojeni. U ită-te la ea, sărm ana. M i se
strânge inim a când o văd .

2
K arel rid ică d in u m eri resem n at. M ark éta av ea
d rep tate: în tr-ad evăr, m am a s-a sch im b at. S e a ră ta
m ulţum ită de toate, recunoscătoare p entru orice. Za­
darnic pândea m om entul când ü va sări ţan d ăra d in
te m iri ce.
C u o zi în ain te, în tim p u l u n ei p lim b ări, p riv in d
în depărtare, a în treb at:
— C e sătu c e ăla cu case a lb e, a tâ t d e fru m o ase?
N u era n ici un sătu c, ci d o ar n işte b o rn e. L u i K a­
rel i se făcu se m ilă d e m am a lu i, căreia îi slă b ea v e­
derea.
D ar acest d efect d e ved ere exp rim a, d e bună sea­
m ă, ceva m u lt m ai p rofu n d : ceea ce lo r li se p ărea
m are, e i i se p ărea m ărunt, acolo u nd e e i zăreau n iş­
te b orn e, ea ved ea u n şir d e case.
 La drept vorbind, aceasta nu era o trăsătură nouă
a bătrânei. Deosebirea e că înainte acest cusur avea
darul să-l scoată din sărite. De pildă, în tr-o noapte,
tancurile unei ţări uriaşe din vecinătate le invadase­
ră ţara. Şocul şi spaima fuseseră atât de m ari, încât
multă vreme nimeni nu mai fusese în stare să se gân­
dească la nimic altceva. Era în toiul lui august şi în
grădina lor se copseseră perele. Cu o săptăm ână în
urmă, mama îl invitase pe farm acist să vină să le cu­
leagă, dar farmacistul nu venise şi nu catadicsise mă­
car să-şi ceară scuze. Mama nu putea să-i ierte acest
lucru şi asta ü scotea din m inţi pe K arel şi Markéta.
I-au reproşat că toţi sunt cu gândul la tancuri, şi ea
îi dă întruna cu perele ei. A poi s-au m utat de la pă­
rinţi, ducând cu ei am intirea acestei m eschinării.
Să fie oare tancurile m ai im portante d ecât pere­
le? Pe m ăsură ce tim pul trecea, K arel îşi dădea sea­
ma că răspunsul la această întrebare nu era atât de
evident pe cât crezuse întotdeauna şi începea să nu­
trească o tainică sim patie pentru perspectiva mamei,
în care se afla în prim -plan o pară im ensă, iar unde­
va, departe în spatele ei, un tanc n iţel m ai m are de­
cât o buburuză ce urm a să-şi ia zboru l d in tr-o clipă
în alta şi să dispară dincolo de zare.
Ah, da! de fapt, mama are dreptate: tancul e trecă­
tor, iar para e eternă.
Odinioară, mama voia să ştie tot despre fiul ei şi se
înfuria nespus ori de câte ori acesta ü ascundea ceva
din viaţa lui. Acum, ca să-i facă o bucurie, ü povesteau
totul despre ce li s-a întâm plat, despre proiectele lor.
Curând însă şi-au dat seam a că m am a îl asculta mai
mult din politeţe şi m ai tot tim pul in terven ea în ex­
punerea lor spunându-le câte ceva d esp re canişul
ei lăsat în grija unei vecine.
 în ain te, K arel ar fi văzu t în acest com portam ent
o m anifestare a egocentrism u lui sau a m eschinăriei;
acum însă ştia că nu fusese vorba d e aşa ceva. Tim ­
pul se scursese m ult m ai repede decât îşi închipuiau,
m am a renunţase la bastonul d e m areşal a l m aterni­
tăţii, retrăgându-se într-o lum e diferită d e a lor. în altă
zi, tot în tim pul unei plim bări, i-a su rp rin s o fu rtu ­
nă. O ţineau fiecare de câte un b raţ, du când -o p u r şi
sim plu p e su s, d e team ă să nu le -o su fle vân tu l ca
pe un fulg. înduioşat, Karel îşi dădea seam a că m am a
lui ţinea acum de îm părăţia altor fiinţe: m ai m id , m ai
u şoare, m ai lesn e su flate d e v ân t.

3
Eva sosise du pă-am iază. La g ară, o în tâm p in ase
M arkéta, care o socotea prietena ei. P rietenele lu i K a­
rel nu -i plăceau. C u Eva era în să altcev a. O cu n o s­
cuse în tr-ad evăr în ain tea lu i.
A u trecut de atunci aproape şase an i. Se aflau la
odihnă într-o staţiune balneară. D in două în două zile
se ducea la saună. O dată, în tim p ce lenevea năd u şi­
tă pe banca de lem n, alături de alte fem ei, în cabină
apăru goală puşcă o fetişcană în altă. Şi-au zâm bit, în
ciuda fap tu lu i că nu se cu n oşteau , şi în clip a u rm ă­
toare tânăra fată a în cep u t să-i v o rb ească. F elu l e i
d irect d e a i se ad resa şi recu n oştin ţa n eţărm u rită
a M arkétei pentru această m an ifestare d e sim p atie
au făcu t ca p rieten ia lo r să se leg e im ed iat.
M arkéta s-a lăsat cu cerită d e farm ecu l b izar al
Evei: e de-aju ns să am intim firescu l cu care a abor­
dat-o, de parcă şi-ar fi d at acolo o în tâln ire! Ş i n u -şi
irosi tim pu l, angajând o d iscu ţie, p o triv it u zan ţelor
conven ţion ale, sp orovăin d d esp re sau n a d ătătoare
 de sănătate şi poftă de m âncare, d în cep u să vorbeas­
că fără ezitare despre propria persoană, cam în genul
celor ce se cunosc prin interm ediul m id i publidtăţi,
străduindu-se cu prim a scrisoare să-i exp lice cu o la­
conică d en sitate p o ten ţialu lu i p arten er cin e sunt şi
cu ce se în d eletn icesc.
A şadar, cine este E va, aşa cum reiese d in chiar
spusele ei? Eva este un zb u rd aln ic v ân ător de băr­
baţi. D ar nu pentru m ăritiş. V ânează aşa cum vânea­
ză bărbaţii fem eile. P entru ea n u există dragostea,
d doar cam arad eria şi se n zu alitatea. D e aceea are
m u lţi p rieten i: b ărb aţii nu se tem că u rm ăreşte să-i
lege p rin căsăto rie, iar fem eile nu se tem că umblă
să le fure so ţu l. D e a ltfel, dacă a r fi să se m ărite vre­
odată, soţul ei n-ar fi decât un p rieten căruia i-ar per­
m ite o rice şi d e la care n -ar p retin d e n im ic.
D upă ce-i exp lică totu l d e-a fir-a păr, ü declară
M arkétei că are o osatu ră su p erb ă, lu cru rar întâlnit,
că d , dacă e să-i dăm crezare E v ei, fo arte puţine fe­
m ei au un trup cu ad evărat fru m os. E lo g iu l ţâşnise
din ea cu atâta natu raleţe, în cât M arkéta se sim ţi mai
m ăgulită decât atu n d când auzea u n asem enea com­
plim ent din partea unui bărbat. Fata asta îi sud se min­
ţile. Avea senzaţia că p ăşise în im p eriu l sincerităţii şi
îşi dădu întâlnire cu ea pentru a treia z i la aceeaşi oră
şi în acelaşi loc. D upă u n tim p i-1 p rezentă pe Karel,
dar în această prietenie e l răm ânea m ereu persoana
neglijabilă.
— O avem p e soacră-m ea la n o i, ü sp u se Mar­
kéta, pe un ton v in ov at, la ieşirea d in g a ră . O să te
prezint drept verişoara m ea. S p er că n u te deran­
jează.
— D im potrivă, o asig u ră E v a, cerân d u -i câteva
inform aţii sum are d esp re fam ilia e i.
 M am a nu se in teresase niciod ată în d eap roap e de
ru d ele n o rei sale, d ar cu v in tele v erişo ară, n ep o ată,
m ătuşă şi bu n ică îi în călzeau in im a: sim bolizau fru ­
m osul im p eriu al n o ţiu n ilo r fam iliare.
Ş i din nou i se confirm a u n lu cru p e care-1 ştia de
m ult: fiu l ei era un excen tric in co rig ib il. C u ce ar p u ­
tea să-i d eranjeze fap tu l că ea se afla acolo în acelaşi
tim p cu o altă ru d ă? C ă voiau să fie sin g u ri, să sp o­
rovăiască în v oie, asta în ţeleg ea. D ar nu era u n m o­
tiv să-i dea papu cii cu o zi m ai devrem e. D in fericire,
ştia cum să-i ia. Se h o tărî p u r şi sim p lu să sim u leze
o neînţelegere şi p u ţin lip si să n u izbu cn ească în râs,
văzând că M arkéta n u în d răzn ea să -i sp u n ă să p le­
ce d u m in ică d im in eaţă.
D a, trebuia s-o recunoască, acum erau m u lt m ai
atenţi cu ea d ecât în ain te. C u ani în u rm ă, K arel i-ar
fi spus, fără m enajam ente, să-şi ia tălp ăşiţa. C u m ica
viclenie de ieri le făcuse, de fapt, un m are serv iciu . D e
astă dată, cel puţin, n-aveau să-şi reproşeze că au alun­
gat-o fără m otiv, cu o zi în ain te, în ap oi în sin g u răta­
tea ei.
D e altfel, era foarte m u lţu m ită că-şi cu n oscu se o
nouă ru bed enie. Era o fată fo arte d răg u ţă. (G rozav
m ai sem ăna cuiva, dar cui?) Preţ d e două ceasu ri abia
p rid id i să-i răspu ndă la în treb ări. C um se p iep tăn a
ca dom nişoară? Purta coadă. Fireşte, se aflau încă sub
vechea A u stro-U ngarie. C apitala era V iena. Frecven­
ta un liceu ceh şi se m ândrea cu asta. Era o p atrio a-
tă. Ş i, d eod ată, i se n ăzări să le cân te n işte cân tece
p atriotice care se cân tau atu n ci. Sau să le recite n iş­
te poezii! M ai ştia încă m ulte pe dinafară. îndată după
război (da, bineînţeles, după Prim ul Război M ondial,
în 1918, când lu ase n aştere R ep u b lica C eh oslov acă,
 Dumnezeule mare, verişoara habar n-avea când fu­
sese proclamată Republica!), recitase o poezie la o adu­
nare festivă a liceului. Se sărbătorea căderea imperiului
austriac. Se sărbătorea independenţa! Şi, închipuiţi-vă,
la ultima strofă, s-a poticnit, nem aiputând să-şi amin­
tească versurile următoare. Tăcea, stropii de sudoare
i se prelingeau pe frunte, credea că va m uri de ruşi­
ne. Şi, deodată, împotriva tuturor aşteptărilor, izbucni
un ropot de aplauze. Toţi credeau că poezia se termi­
nase, nimeni nu sesizase că lipsea ultim a strofă! Dar
mama era disperată; de ruşine, a fugit să se închidă
în toaletă, şi directorul în persoană s-a grăbit s-o ca­
ute şi a bătut m ult timp în uşă, rugând-o să nu plân­
gă, să iasă, asigurând-o că avusese un m are succes.
Verişoara râdea, iar m am a o p rivea îndelung:
— Dum neata îm i am inteşti d e cin ev a, Dumne­
zeule, de cine îm i am in teşti?...
— După război nu m ai m ergeai la liceu , ţinu să
precizeze Karel.
— Ştiu eu, m ai bine, când m ergeam la liceu, ri­
postă mama.
— Iar bacalaureatul ţi l-ai dat în ultim ul an de răz­
boi. Era încă pe vrem ea A ustro-U ngariei.
— Ştiu eu când m i-am dat bacalaureatul, se oţă­
rî mama iritată. în aceeaşi clipă în să, îşi dădu seama
că fiul ei avea dreptate. Intr-adevăr, îşi lu ase bacala­
ureatul în timpul războiului. Şi atunci, de unde aceas­
tă amintire a serbării de după război? D eodată începu
să şovăie şi am uţi.
In răgazul acestei scurte tăceri, se auzi glasul Mar-
kétei. Se adresa Evei şi spusele ei n-aveau n id o le­
gătură cu redtarea sau cu anul 1918.
Mama se sim ţi părăsită în am in tirile ei, trădată
de acest neaşteptat dezinteres şi de slăb id u n ea me­
moriei sale.
 — D istraţi-v ă, co p ii, su n teţi tin eri şi av eţi atâtea
să v ă sp u n eţi. Ş i, p rad ă u n ei in tem p estiv e n em u lţu ­
m iri, se retrase în căm ăru ţa n e p o tu lu i.

5
în tim p ce E va o a sa lta p e m am a lu i cu în tre b ă ri,
K arel o p riv ea cu o d u io asă sim p atie. O ştia d e zece
ani şi d in totd eau n a fu sese aşa. D irectă, în trep rin ză­
toare. O cu n oscu se (m ai lo cu ia atu n ci cu M ark éta
la părin ţi) aproap e la fel d e rep ed e p recu m av ea s-o
cunoască soţia lu i cu câţiv a ani m ai târziu . în tr-o zi,
prim ise la birou o scrisoare d in p artea u nei n ecu n os­
cu te. îi spu nea că-1 ştie d in ved ere şi se h o tărâse să-i
scrie, în tru cât con v en ţiile nu în seam n ă n im ic p en tru
ea, atu n ci cân d se sim te atrasă d e u n b ă rb a t. K arel
ü p la ce, şi ea e o fem eie-v ân ăto r. U n v â n ă to r d e ex ­
p erien ţe m em orab ile. N u p u n ea p re ţ p e d ra g o ste,
ci n u m ai pe cam arad erie şi se n z u a lita te . S criso a re a
era în so ţită d e fo to g rafia u n ei tin ere d e sp u ia te , în ­
tr-o atitu d in e p ro v o cato are.
La-nceput, K arel şovăise să-i răspu nd ă, crezând că
era vorba de o glum ă. Dar, ca să n -o m ai lu ngim , până
la urm ă n -a fost în stare să reziste. I-a răsp u ns la adre­
sa indicată, dându-i în tâln ire în garsoniera u nu i am ic.
A v en it: în altă, su b ţirică şi p ro st îm b răcată. A vea ae­
ru l u nei ad olescente trase p rin in el, îm b răcată în ţoa­
le le b u n icii. S -a a şe z a t în faţa lu i şi i-a re p e ta t că n u
dă d o i b a n i p e u zan ţe, atu n ci cân d îi p la ce u n b ă r­
b a t. C ă n u accep tă d e câ t cam arad eria şi se n z u a li­
tatea. P e ch ip u l e i se citeau efo rtu l şi d escu m p ăn irea
şi K arel sim ţi p en tru ea m ai cu rân d u n fel d e com ­
p asiu ne fratern ă d ecât d o rin ţă. A p oi îş i sp u se că n ici
u n p rilej n u treb u ie scă p a t.
 — Grozav, se grăbi el s-o îm bărbăteze; ne-am în­
tâlnit doi vânători!
Erau primele cuvinte care au întrerup t în cele din
urmă volubila confesiune a tinerei fete şi Eva prinse
din nou curaj, uşurată de povara unei situ aţii pe care
o suporta eroic de una singură, de aproape un sfert
de oră.
I-a mai spus că arăta bine în fotografia pe care i-o
trimisese, întrebând-o apoi (cu glasul insinuant al vâ­
nătorului) dacă o excită goliciu n ea ei.
— Sunt o exhibiţionistă, i-a răspuns cu candoare,
de parcă ar fi recunoscut că era anabap tistă.
u spuse că ar vrea s-o privească goală.
Cu inima uşurată, întrebase dacă în garsonierea cu
pricina exista un pick-up.
Da, era unul, dar prietenul lu i nu asculta decât
muzică clasică, Bach, Vivaldi şi operele wagneriene,
şi Karel socotea că ar fi o ciu dăţenie ca tânăra fată
să se dezbrace în sunetele cântecului Isoldei. Eva era
şi ea nem ulţum ită de aceste d iscu ri.
— Nu-i n id o m uzică pop în casa asta?
Karel căută, dar în zadar. In cele d in urm ă, negă­
sind altă ieşire, se resemnă şi puse o suită pentru pian
de Bach. Apoi se retrase şi se aşeză în tr-u n colţ al în­
căperii, ca să aibă o privire de ansam blu.
Eva încercă să se m işte în ritm , dar peste puţin timp
se opri declarând că pe o astfel de m uzică nu era cu
putinţă.
— Dezbracă-te şi tad ! i-a rep licat K arel cu aspri­
me, pe un ton ridicat.
Muzica celestă a suitei lu i Bach um plea încăpe­
rea şi Eva continua să-şi legene şoldu rile. Pe muzica
aceasta, care numai de dans nu era, perform anţa ei
era de-a dreptul penibilă şi K arel îş i sp u se în sinea
 lu i că in terv alu l d in tre scoaterea p u lov eru lu i ş i scoa­
terea slip u lu i va fi p en tru ea ca un d ru m fără sfârşit,
în cam eră răsunau su n etele p ian u lu i şi Eva d an sa ră-
su cin d u -se în m işcări sin co p a te, aru n cân d d e p e ea
v eşm in tele u n u l câ te u n u l. La K arel n ici n u se u ita .
Era co n cen trată cu to tu l asu p ra e i ş i a su p ra g e stu ­
rilo r sale, ca u n v io lo n ist care in terp retează p e d in ­
afară o p iesă d ificilă şi se tem e să n u fie d istra s d acă
îşi îndreaptă cum va p rivirea sp re p u blic. C ând răm a­
se com p let g oală, se în toarse cu fata sp re p erete, stre-
cu rân d u -şi o m ână în tre co ap se. In tre tim p K arel se
d ezbrăcase şi e l şi co n tem p la e x ta z ia t sp a te le tin e ­
rei fem ei care se m astu rb a. E ra u n lu cru su p erb ş i e
lesne d e înţeles d e ce d in ziu a aceea K arel a în d răg it-o
şi a fo st în to td eau n a d e p a rtea e i.
în p lu s, E v a era sin g u ra fem eie p e ca re n -o în fu ­
ria d rag o stea lu i K arel p en tru M ark éta.
— Soţia ta ar trebui să-nţeleagă că o iu beşti, d ar tot­
deauna ar trebui să ştie că eşti u n v ân ăto r ş i că aceas­
tă vânătoare nu -i u n p ericol p entru ea. D in p ăcate n id
o fem eie n u în ţelege aşa cev a. N id o fem eie n u -i în ­
ţeleg e p e b ă rb a ţi, se g ră b i să a d au g e cu tris te ţe în
g las, d e p arcă ea în să şi a r fi fo st b ă rb a tu l n e în ţe le s.
A p o i, se o fe ri să facă to t c e -i stă în p u tin ţă p e n ­
tru a-1 aju ta.

6
C am era n ep o tu lu i, în care se re tră se se m am a, se
afla cam la şa se m etri şi era d e sp ă rţită d e d o i p e re ţi
su b ţiri. U m bra b ă trâ n e i stă ru ia în tre e i, ş i M ark éta
se sim ţea stin g h e rită .
E va, d in fericire, era lim b u tă. D e când n u se v ăzu ­
seră, m u lte evenim ente se p etrecu seră: îşi sch im b ase
 domiciliul intr-un alt oraş şi, m ai ales, se m ăritase cu
un bărbat mai în vârstă, care găsise în ea o prietenă
de neînlocuit, căd, după cum ştim , Eva e înzestrată
cu darul camaraderiei, refuzând dragostea cu egois­
mul şi istericalele sale.
Avea şi-o slujbă nouă. C âştiga destul de bine, dar
n-avea timp nid să respire. M âine dim ineaţă trebuie
să fie la lucru.
— Şi când vrei să pled?! izbucni M arkéta înspăi­
mântată.
— Am un tren direct la cin d d im in eaţa.
— Dumnezeule, asta înseam nă să te scoli la pa­
tru! Cumplită treabă! Şi, în clipa aceea, o cuprinse un
sentiment de am ărădune vecină cu fu ria, la gândul
că mama lui Karel răm ăsese la ei. C ăd Eva, deşi lo­
cuia departe şi era în criză de tim p, îşi rezervase aceas­
tă duminică în întregim e pentru M arkéta, care, de
fapt, nu i se putea consacra cum treb u ie, d in prid-
na soacrei sale a cărei fantom ă se afla to t tim pul în
preajma lor.
M arkéta era gata indispusă şi, cum o belea nu
vine nidodată singură, începu să sune telefonul. Ka­
rel ridică receptorul. Avea un glas şovăielnic, iar răs­
punsurile lui păreau suspect de laconice şi echivoce.
Markétei i se păru că alegea cu vin tele cu m ultă gri­
jă, ca să ascundă sensul frazelor. P u tea să ju re că-şi
aranja o întâlnire cu o fem eie.
— Cine era? întrebă ea.
Karel ü răspunse că un coleg d in tr-u n oraş înve­
cinat va sosi aid săptăm âna viitoare şi doreşte să
discute cu el ceva im portant. D in m om entul acela,
Markéta nu mai scoase o vorbă.
Era într-adevăr atât de geloasă?
în urmă cu ani, în prim a fază a dragostei lor, fuse­
se fără doar şi poate. Dar după atâta am ar d e vreme,
sentim entul ce o încearcă acum în ch ip d e g elozie nu
e n im ic altcev a d ecât d ep rin d ere.
A ltfel sp u s: o rice relaţie d e d rag o ste se în tem e­
iază pe n işte co n v en ţii n escrise, p e care p arten erii
le stab ilesc in co n ştien t d in p rim ele săp tăm ân i. Tră­
iesc am ândoi ca in tr-u n v is, dar, în acelaşi tim p , fără
să-şi dea seam a, red actează în am ăn u n ţim e, ca n iş­
te ju rişti in tran sig en ţi, clau zele co n tra ctu lu i lo r. O ,
am anţi! fiţi prudenţi în aceste prim e zile prim ejd ioa­
se. D acă veţi du ce celu ilalt m icu l d eju n la p at, va tre­
bui să faceţi asta m ereu , d e nu v reţi să fiţi acu zaţi
d e in d iferen ţă şi trăd are.
D in p rim ele săp tăm ân i a le d rag o stei lor, au d e­
cis îm preună că e l va fi n ecred in cio su l şi ea se va
resem na, că M arkéta va fi cea b u n ă, iar e l se va sim ţi
m ereu v in ov at în faţa e i. N im en i n u ştia m ai b in e
ca M arkéta ce trist este să fii cea m ai b u n ă. E ra în să
cea bu n ă p en tru că nu avea d e ale s.
Desigur, în adâncul sufletului ei îşi dădea seam a că
această convorbire telefonică n-avea n id o sem nificaţie.
D ar im portant nu era ce semnifica, d ceea ce reprezenta
această convorbire; exprim a cu o concizie elocventă în ­
treaga situ aţie a v ieţii sale: tot ceea ce face, fa ce p en ­
tru K arel şi num ai pentru K arel. A re g rijă d e m am a
lu i. I-o prezintă pe cea m ai bu n ă p rieten ă a e i. I-o d ă­
ruieşte, num ai de dragul lu i şi p entru plăcerea lu i. D e
ce face toate astea? D e ce-şi dă atâta osten eală? D e ce
se chinuie îm pingând ca S isif b olov an u l v ie ţii sa le ?
O rice-ar face, K arel e veşn ic cu gân d u l în altă p arte,
îş i aranjează m ereu în tâln iri cu alte fem ei şi m ereu
îi scap ă p rin tre d eg ete.
Pe vrem ea cân d u rm a lice u l, era o fiin ţă n e stă ­
p ân ită, rebelă şi p o ate p rea p lin ă d e v ia ţă . F o stu lu i
e i p rofesor d e m atem atică îi p lăcea s-o tach in eze:
 — Pe dumneata, M arkéta, n -o să pună nimeni
şaua vreodată! îl deplâng de pe acum p e soţul du-
mitale!
Mandră nevoie mare, zâm bea, vorbele astea părân-
du-i de bun augur. Apoi, deodată, fără să ştie cum, se
trezi — împotriva gustului şi voinţei sale — într-un
rol cu totul altul decât se aşteptase. Şi asta numai şi
numai pentru că nu fusese cu luaie-am inte în săptă­
mâna în care, inocentă, încheiase am intitu l contract.
Acum n-o m ai încântă să fie cea m ai b u n ă — toţi
anii căsniciei sale au căzut d eod ată p este ea ca un
sac prea apăsător.

7
Markéta devenea tot mai ursuză, iar pe faţa lui Ka­
rel se citea mânia. Eva intră în panică. Se sim ţea răs­
punzătoare pentru fericirea lor conjugală şi, trăncănind
fără oprire, se străduia să risipească norii care inva­
daseră încăperea.
Era însă o m isiune peste p u terile ei. K arel, revol­
tat de nedreptatea evidentă ce i se făcea de data asta,
tăcea cu îndărătnicie. M arkéta, n efîin d în stare să-şi
stăpânească am ărăciunea, n ici să-i su p orte furia, se
ridică şi pom i spre bucătărie.
Eva încercă să-l convingă pe K arel să nu strice o
seară atât de m ult aşteptată de toţi. D ar K arel era de
neînduplecat:
— Vine o vreme când n-o m ai p oţi duce aşa. Mă
simt obosit! Mereu mă acuză ba de una, ba de alta.
M-am săturat de acest sentim ent al vinovăţiei! Şi pen­
tru ce?! Pentru o asemenea prostie! D a, pentru o ase­
menea prostie! Nu, nu. Nu m ai p ot s-o văd! Nu mai
pot s-o văd!
 Se m işca de colo-colo, repetând întruna aceleaşi cu­
vinte, neluând în seam ă stăru inţele îm păciu itoare ale
Evei.
în cele d in urm ă, aceasta îl lăsă sin g u r şi se d u se
după M arkéta care, gh em u ită în tr-u n co lţ al b u cătă­
riei, îşi dădea seam a că se în tâm p lase exact ceea ce
n-ar fi trebuit să se în tâm p le. Eva cău ta să o asig u re
că telefonul cu pricin a n u -i în d rep tăţea câtu şi d e p u ­
ţin suspiciunile. M arkéta, care în sinea ei ştia prea b in e
că, de d ata asta, n -av ea d rep tate, răsp u n se:
— D ar n-o m ai p ot d u ce aşa. M ereu aceeaşi p o ­
veste. A n de an, lu nă d e lu nă, n im ic altcev a d ecât fe­
m ei şi m inciu ni. în cep să m ă sim t o b o sită . Isto v ită .
M -am sătu rat.
Eva în ţelese că cei d oi so ţi erau la fel d e în căp ă­
ţânaţi. D rept care h o tărî că id eea v ag ă, care-i v en ise
pe drum şi de a cărei on estitate se în d o ise la în cep u t,
era bună. D acă voia n eap ărat să-i aju te, n u treb u ia
să-i fie team ă să acţion eze d in p ro p rie in iţia tiv ă . C ei
doi se iubeau, dar aveau nevoie de cineva care să-i uşu­
reze de povara lor. Ideea cu care v en ise n u era d oar
în interesul ei (deşi, in d iscutabil, acesta avu sese pre­
cădere, şi tocm ai asta o chinuia u n p ic, în tru cât n u -şi
în găd u ise n icio d ată să fie e g o istă cu p rie te n ii e i), ci
era d eop otrivă în in teresu l lor.
— C e să fac? în treb ă M ark éta.
— D u -te la el şi sp u n e-i să lase m o ftu rile.
— D ar nu m ai p o t să -l v ăd . N u m ai p o t!
— A tu n ci, lasă och ii în jo s . Va fi cu a tâ t m ai em o ­
ţion an t.

8
Seara e salv ată. C u u n a er so lem n , M ark éta ad u ­
ce o sticlă şi i-o în tin d e lu i K arel ca s-o d estu p e cu
 gestul măreţ al starterului olim pic anunţând cursa
finală. Vinul curge în cele trei pahare şi Eva se în­
dreaptă cu pas legănat spre pick-up, alege un disc,
după care, în sunetele m uzicii (de data asta nu-i Bach,
d Duke Ellington), continuă să se rotească prin în­
căpere.
— Crezi că mama doarm e? în treb ă M arkéta.
— Mai cuminte ar fi să m ergem să-i spunem noap­
te bună, îşi dădu cu părerea K arel.
— Dacă te dud să-i spui noapte bună, se-ntinde la
vorbă şi mai pierdem încă un ceas. Ş i ştii că Eva tre­
buie să se scoale cu noaptea în cap .
Markéta crede că şi-aşa au pierdut prea m ultă vre­
me, drept care îşi ia prietena de braţ şi, în loc să mear­
gă să-i spună soacrei noapte bună, intră cu Eva în
cam era de baie.
Karel rămâne singur cu m uzica lu i Ellington. E bu­
curos că norii gâlcevei s-au risipit, d ar nu m ai aşteap­
tă mare lucru de la această seară. In d d en tu l mărunt
cu telefonul i-a dezvăluit pe neaşteptate ceea ce nu
voia să recunoască: că era plictisit şi nu m ai avea chef
de nim ic.
Odată, cu m ulţi ani în urm ă, M arkéta îl incitase
să facă am or în trei, îm preună cu o am antă de-a lui
pe care era geloasă. Propunerea era a tât de tulbu­
rătoare, încât l-a cuprins pe loc o am eţeală fără pre­
cedent. Dar seara aceea nu i-a adu s n ici o bucurie.
Dim potrivă, a însem nat pentru e l un efo rt îngrozi­
tor! Cele două fem ei se sărutau şi se îm brăţişau în
faţa lui, neîncetând însă o clipă să se com porte ca
două rivale, fiecare din ele pândind cu o atenţie în­
cordată căreia i se dăruia m ai m ult şi cu care se pur­
ta mai tandru. Cântărindu-şi prudent fiecare cuvânt
şi drămuindu-şi cu grijă fiecare m ângâiere, acţiona
 m ai curând ca un diplom at scrupu los, am abil, pre­
venitor, p oliticos şi im p arţial. D ar, oricu m , a fost un
eşec. în toiul actului sexual, am anta a izbucnit în ho­
hote d e p lân s, ap oi M arkéta s-a în ch is în tr-o tăcere
adâncă.
Dacă ar fi putut să creadă că M arkéta tânjea după
m icile lor orgii din pură senzualitate — ea fiind între
ei cea m ai rea — , atunci, cu siguranţă, s-ar fi bucurat
de ele. Dar, întru cât fusese stab ilit de la bu n încep ut
că el va fi cel m ai rău, nu vedea în aceste d esfrâu ri
decât un sacrificiu dureros, o străd an ie generoasă d e
a veni în întâm pinarea p orn irilor sale poligam e, spre
a le transfom a în accesoriu l u n ei căsn icii fericite. Se
sim ţea m arcat p en tru totd eau n a d e g elo zia M arké-
tei, de p riv eliştea acestei răn i p e care e l o d esch ise­
se în prim ele săptăm âni ale iu b irii lor. C ând o ved ea
săru tând u -se cu altă fem eie, ap roap e că îi venea să
îngenu ncheze şi să-i ceară ierta re .
D ar p o t fi oare jo cu rile d esfrâu lu i un exerciţiu al
căinţei?
A şa i-a v en it ideea că, dacă am orul în trei se cu­
venea să fie un p rilej de veselie, M arkéta trebuia scu­
tită de sentim entul în tâln irii cu o rivală. Trebuia deci
să-şi aducă o p rieten ă de-a ei care nu-1 cu n oştea p e
K arel şi pentru care acesta nu p rezen ta n ici u n in ­
teres. D e aceea pu sese la cale şiretlicu l în tâln irii d in­
tre Eva şi M arkéta la saună. Planu l reuşise: cele două
fem ei deveniseră prietene, aliate, com plice care fl v io­
lau , se hârjoneau cu el, se d istrau p e seam a lu i şi-l
doreau deopotrivă. K arel năd ăjd uise că Eva va reuşi
să alunge din su fletu l M arkétei n elin iştea iu birii, iar
el se va sim ţi, în sfâ rşit, lib e r şi d ezv in o v ăţit.
A cum însă constata că nu putea fi schim bat cu nici
un chip ceea ce fu sese h o tărât cu ani în urm ă. M ar­
kéta era m ereu aceeaşi, ia r e l m ereu acu zatu l.
 Şi atunci de ce a mai aranjat întâlnirea aceea din­
tre Markéta şi Eva? De ce-a făcut dragoste cu ele? La
ce bun toate astea? Oricare altul ar fi făcut de mult
din Markéta o fată veselă, senzuală şi fericită. Orica­
re altul în afară de el. Se considera u n Sisif. într-a-
devăr un Sisif?
Oare nu cu Sisif se com parase şi M arkéta cu o cli­
pă în urmă?
Da, cu trecerea anilor, cei doi soţi deveniseră ca
doi gemeni, aveau acelaşi vocabular, aceleaşi idei, ace­
laşi destin. Şi-o dăruiau reciproc pe Eva, dorindu-şi
unul altuia fericirea. Am ândoi aveau sentim entul că
împing o stâncă. A m ândoi erau o b o siţi.
Ascultând clipocitul apei în baie şi râsul celor două
femei, Karel îşi spuse în sinea lui că niciodată n-a trăit
cum ar fi vrut, că niciodată nu s-a cu lcat cu femeile
pe care şi le-a dorit şi m ai ales aşa cum şi-ar fi dorit.
Simţea nevoia să fugă într-un loc unde să-şi poată
ţese singur povestea lu i, pe p lacu l lu i, departe de
veghea ochilor iubitori.
Şi, de fapt, nici m ăcar nu ţinea să-şi m ai ţeasă vreo
poveste, voia doar să răm ână singur şi-atâta tot.

9
Fusese o nechibzuinţă din p artea M arkétei, care,
în nerăbdarea ei lipsită de p ersp icacitate, nu se du­
sese să-i spună noapte bună soacrei sale, crezând că
aceasta dormea. în tim pul vizitei la fiul ei, gânduri­
le mamei începuseră să se învioreze, să se m işte mai
repede, iar în seara aceea erau neobişnuit de agitate.
Şi asta din pricina sim paticei ru bed en ii ce-i amin­
tea stăruitor de cineva din tim pul tin ereţii sale. Dar
de cine?
 în cele din urm ă se lăm uri: de N ora! D a, leită N ora:
aceeaşi silu etă, aceeaşi ţinută a trupului m işcându-se
cu graţie pe nişte picioare lu ngi, d e toată frum useţea.
N ora era lip sită d e bunătate şi m odestie şi m am a
fusese adeseori jign ită d e com portam entul e i. D ar nu
la asta-i stătea gândul acum . M ai im portant era că des­
coperise a id , p e neaştep tate, vin fragm ent din tinere­
ţea ei, un sem en ce-i parvenea d in depărtarea u nei
ju m ătăţi de seco l. Se bu cu ra că to ate tră irile d e od i­
nioară erau m ereu cu ea, în con ju rân d -o şi v orb in -
du -i în sin g u rătatea ei. D eşi n-o iu b ise n id o d ată pe
N ora, era ferid tă că o regăsise a id , îm blânzită cu de­
săvârşire, în tru p ată în tr-o fiin ţă ce se arăta p lin ă d e
resp ect faţă de ea.
D in clip a în care-i venise această id ee, sim ţise n e­
voia să alerge la ei. D ar se stăp ân ise. Ştia prea b in e
că acum se afla a id d atorită unui v icleşu g şi că cei
doi nesăbuiţi voiau să fie singu ri cu verişoara lor.
Foarte bin e, n-au d ecât să-i îm p ărtăşească secretele
lor! Ea nu se p lictiseşte d efel în căm ăruţa n ep otu lu i.
Avea lu cru l e i d e m ână, avea ce d ti şi, m ai cu sea­
m ă, avea m ereu câte ceva care-i punea m intea la con­
tribu ţie. K arel o bu im ăcise. D a, avea d rep tate, n id
vorbă, aşa era, îş i lu ase bacalau reatu l în tim pul răz­
boiului. Ea se înşelase. Episodul cu redtarea şi cu stro­
fa u itată se p etrecu se cu cel p u ţin cin ri ani în ain te.
E adevărat că d irectoru l v en ise să b ată la uşa toale­
tei unde ea se încuiase p lângând. D ar atu n d abia îm ­
plinise treisprezece ani şi asta se petrecea la o serbare
şcolară în aintea vacanţei de C răd u n . P e o estradă se
afla un brăd u ţ îm pod obit, cei m id cântaseră colin d e,
apoi a v en it rând u l e i să recite o p oezioară. La u lti­
m a strofă se p oticn ise, nem aiştiind cum să continue.
Se ruşina pentru m em oria ei. C e să-i spună lui Ka­
rel? Să ad m ită că s-a în şelat? Ş i aşa o socoteau prea
 bătrână. Ce-i drept, erau atenţi cu ea, dar ei nu-i scă­
pa faptul că o tratau ca pe un cop il, cu o îngăduin­
ţă stânjenitoare. Dacă i-ar da acum dreptate lui Karel,
mărturisindu-i că încurcase serbarea d e Crăciun cu
o adunare politică, ei ar mai creşte cu câţiva centimetri,
iar ea s-ar simţi şi mai mică. Nu, nu, nu le va da aceas­
tă satisfacţie.
Le va spune că, într-adevăr, recitase poezia cu pri­
cina la această festivitate, după război. îş i dăduse,
fireşte, de m ult bacalaureatul, d ar d irectoru l, amin­
tind u-şi de ea ca de o recitatoare neîntrecută, ü ce­
ruse fostei eleve să vină să recite o poezie. I se făcuse
o mare cinste! Dar pe deplin m eritată! Era o patrioa-
tă! Habar n-aveau aceşti copii ce-a însem nat atmosfe­
ra de după război, când s-a prăbuşit Austro-Ungaria.
Ce bucurie! Câte cântece! Şi câte flam u ri! Şi iarăşi
o cuprinse dorinţa să alerge la ei, să le vorbească de
lumea tinereţii sale.
De altfel, acum se simţea aproape obligată s-o facă.
Este adevărat că făgăduise să nu-i deranjeze, dar asta
era numai o jum ătate de adevăr. C ealaltă jumătate
era că fiul ei nu înţelesese cum a pu tu t ea să parti­
cipe la o adunare festivă a liceului după război. Mama
era o doamnă bătrână căreia m em oria ü juca uneori
câte o festă. Aşa se face că nu izbutise să-i explice pe
loc cum stau lucrurile— acum însă, după ce şi-a adus
aminte cum s-au petrecut ele în realitate, nu se pu­
tea preface că a uitat întrebarea fiului ei. N u ar fi fru­
mos. Se va duce la ei (şi aşa n-aveau nim ic important
să-şi spună) şi se va scuza: nu voia să-i deranjeze şi
fără îndoială nu s-ar fi întors, dacă n-ar fi întrebat-o
cum a fost cu putinţă ca ea să recite poezia incrimi­
nată la o adunare festivă a liceului, de vrem e ce-şi lua­
se de mult bacalaureatul.
 A poi auzi o u şă deschizând u-se şi închizând u-se.
îşi lip i urechea d e zid . D esluşi două glasu ri fem eieşti
şi pe urm ă u n a lt zgom ot d e uşă ce se d eschid ea.
A poi râsete şi clip o citu l ap ei cu rg ân d . îş i sp u se că
tinerele fem ei îşi făceau toaleta pregătindu-se d e cul­
care. A şadar nu m ai era tim p d e pierdut, dacă voia să
m ai stea u n p ic d e v orb ă cu cei trei.

10
întoarcerea m am ei era m âna p e care u n zeu şu ­
gubăţ i-o întindea su râzător lu i K arel. C u cât m ai n e­
potrivit era m om entul apariţiei sale, cu atât m ai b in e
se nim erea. Bătrâna nu m ai trebui să-şi ceară scu ze,
Karel o asaltă pe loc cu întrebări afectuoase: cum şi-a
petrecut d u p ă-am iaza, d acă nu i-a fo st u rât fără e i,
de ce n -a m ai v en it să-i vad ă?
M am a ţin u să -i ex p lice că tin erii au în to td eau n a
m ulte să-şi spu nă, iar m ai vârstn icii se cu vine să ştie
acest lu cru şi să cau te să n u -i d eran jeze.
Deodată se făcură auzite cele două tinere dând buz­
na spre u şă, în h o h ote d e râs.
Eva in tră p rim a, d oar cu u n tricou albastru în ch is
pe ea, ce abia reu şea să-i acop ere zona în tu n ecată a
pubisului. C ând o zări p e b ătrân ă, se sp erie, d ar nu
m ai putu să dea în ap o i, şi n u -i răm ase altceva d e fă­
cut d ecât să-i su râd ă, ap rop iin d u -se în grabă d e un
fotoliu ca să-şi ascundă la iu ţeală goliciunea p rost di­
sim ulată.
Karel ştia că M arkéta o urm a îndeaproape şi bănu­
ia că era în obişnu ita-i ţinută d e seară, ceea ce, în lim ­
bajul lor, însem na un colier d e p erle în ju ru l gâtului
şi o eşarfă d e catifea p u rp u rie în ju ru l taliei. îşi dă­
dea seam a că se cuvenea să intervină, s-o îm piedice
 să intre, cruţându-şi astfel m am a de acest spectacol
înspăimântător. Dar cum? Să strige nu intra? sau îm-
bracă-te repede, e mama aici?Exista, poate, un mijloc mai
abil de a o reţine pe M arkéta, dar K arel nu avu la dis­
poziţie pentru reflecţie decât o secu nd ă sau două,
în timpul cărora nu-i veni în m inte n ici o idee. Dim­
potrivă, era cotropit de o m oleşeală euforică, având
darul să-i răpească prezenţa de spirit. N u făcu nimic,
şi astfel Markéta se ivi în pragul u şii; era, într-ade-
văr, goală, doar cu un colier la g ât şi o eşarfă în ju­
rul taliei.
Dar tocm ai în clipa aceea m am a se întorcea spre
Eva, zâm bindu-i afectuos:
— Vreţi, desigur, să vă du ceţi la cu lcare şi eu vă
reţin.
Zărind-o cu colţul ochiului pe M arkéta, Eva răs­
punse că nu, dar rostise aceste cuvinte aproape ţi­
pând, de parcă ar fi vrut să acopere cu glasul ei trupul
prietenei sale care, în sfârşit, îşi dădu seam a de situa­
ţie şi se retrase pe culoar.
Peste puţin tim p, când reveni îm brăcată într-un
halat lung, mama repetă ceea ce-i sp u sese Evei cu
câteva clipe în urm ă:
— M arkéta, n-aş vrea să vă reţin . V oiaţi, desigur,
să vă duceţi la culcare.
M arkéta era gata-gata să în cu v iin ţeze, dar Karel
tăgădui, răsucind vesel din cap:
— Nu, mamă, nid vorbă de aşa ceva. N e bucurăm
că eşti cu noi.
Şi mama avu în sfârşit prilejul să le istorisească pe
îndelete povestea aceea cu red talu l la adunarea fes­
tivă a liceului ce avusese loc după războiu l din '14,
în momentul căderii A ustro-U ngariei, când directo­
rul şcolii ü ceruse fostei sale eleve să re d te o poezie
patriotică.
 Tinerele femei n-o urmăreau, în schim b Karel o as­
culta cu atenţie. E cazul să nuanţez această afirm a­
ţie: povestea strofei uitate nu-1 interesa câtuşi de puţin.
O auzise de nenum ărate ori şi tot de atâtea ori o ui­
tase. Ceea ce-1 interesa acum nu era păţania istorisi­
tă de mama, ci mama istorisindu-şi păţania. M am a
şi lumea ei aducând cu o pară uriaşă pe care se aşe­
zase un tanc rusesc cât o buburuză. U şa toaletei în
care bătea pumnul directorului se afla în prim -plan,
iar în spatele acestei uşi, nerăbdarea nesăţioasă, abia
perceptibilă a celor două tinere fem ei.
A sta-i plăcea acum lui K arel: să se d electeze u i-
tându-se la Eva şi M arkéta a căror goliciune frem ă­
ta de nerăbdare sub îm brăcăm intea lor sum ară. D in
ce în ce mai zelos, ü punea m am ei alte întrebări de­
spre director, despre liceu, despre războiul din '14, ca,
în cele din urmă, s-o roage să le recite poezia patrio­
tică din care uitase strofa finală.
Mama stătu un pic pe gânduri, apoi, cu un efo rt
extrem, se concentra şi începu să rostească poezia
pe care o recitase la serbarea liceului, când avea trei­
sprezece ani. în locul poeziei patriotice erau însă niş­
te versuri despre pom ul de C răciun şi despre steaua
de la Bethleem, dar nim eni nu sesiza acest am ănunt.
Nici m ăcar ea. Căci bătrâna nu se gândea decât la
un singur lucru: va izbuti oare să-şi am intească ver­
surile strofei finale? Şi le am inti. Steaua strălu cea la
Bethleem şi cei trei m agi sosesc la iesle. Era cople­
şită de em oţia acestui succes, râdea şi dădea din cap
fericită.
Eva aplaudă. Privind-o, bătrâna îşi am inti p e loc
că venise să le spună un lucru foarte im portant:
— A scultă, K arel, ştii tu de d n e-m i am inteşte ve-
rişoara voastră? D e N ora!
 il
Karel se uita la Eva şi nu-i venea să-şi creadă ure­
chilor:
— Nora? Doamna N ora?
îşi amintea încă din anii copilăriei d e această prie­
tenă a mamei. Era o fem eie de o frum useţe străluci­
toare, înaltă, cu un chip superb d e regină. Karel n-o
îndrăgea, din pricina tru fiei şi in accesib ilităţii sale,
şi totuşi nu era în stare niciod ată să-şi ia ochii de la
ea. Pentru numele lui D um nezeu, ce asem ănare pu­
tea să fie între Nora şi zvăpăiata Eva?
— Da, Nora! îi răspunse m am a. E de-ajuns s-o pri­
veşti. Aceeaşi statură. A celaşi m ers. Ş i chipul ăsta!
— Eva, ridică-te! porunci K arel.
Eva se temea să se ridice, n efiin d sigu ră dacă tri­
coul scurt îi acoperea îndeajuns p u b isu l. D ar Karel
insista atât de m ult, încât, până la u rm ă, trebui să-l
asculte. Se ridică ţinându-şi b raţele lip ite de corp şi,
cu discreţie, îşi trase tricoul în jo s. K arel o cerceta stă­
ruitor şi, deodată, i se păru că seam ănă într-adevăr
cu Nora. Era o asem ănare văzută d e departe, greu
de sesizat, ivindu-se num ai în scu rte străfulgerări
ce se stingeau într-o clipită; dar K arel ar fi vrut să
le reţină, în dorinţa lui de a vedea în Eva m ereu, fără
încetare, chipul frum oasei doam ne N ora.
— întoarce-te cu spatele! îi p oru n ci d in nou.
Eva şovăia, ştiindu-se goală pe sub tricou. Dar Ka­
rel o ţinea morţiş pe-a lui, în ciuda faptu lui că mama
începuse şi ea să protesteze.
— Nu-i poţi cere dom nişoarei să facă exerciţii ca
la armată!
— Ba da, ba da, vreau să se în toarcă cu spatele,
se încăpăţână el şi Eva, neavând în cotro, îi dădu as­
cultare.
 Să nu uităm că bătrâna vedea foarte prost. Lua
nişte borne drept un sat, o confunda pe Eva cu N ora.
Dar era suficient să-şi m ijească puţin ochii şi K arel
putea el însuşi să confunde bornele cu n işte căsu ­
ţe. Nu-i invidiase oare m am ei sale o săptăm ână în­
treagă această perspectivă? închise pleoapele pe
jum ătate şi înaintea ochilor săi apăru o frum useţe
a vrem urilor de altădată.
Păstra despre ea o amintire tainică, de neuitat. Avea
vreo patru ani, mama şi doam na N ora se aflau cu
el într-o staţiune balneară (habar n-avea unde) şi fu­
sese lăsat să aştepte într-un vestiar pustiu. A ştepta
cu răbdare, abandonat printre veşm inte lăsate acolo
de femeile plecate la tratament. Apoi, deodată, în ves­
tiar îşi făcu apariţia, goală-puşcă, o fem ei înaltă, su­
perbă, care, întorcându-se cu spatele la el, îşi încordă
trupul în tinzând mâna spre cuierul fixat în p erete,
unde atârna halatul ei de baie. Era N ora.
Imaginea acestui trup despuiat, bine făcut — deşi
văzut din spate —, stăruia şi acum în m intea lui. Era,
pe atunci, m icuţ de tot şi vedea trupul de jos în sus,
dintr-o perspectivă de furnică, aşa cum ar privi astăzi
o statuie înaltă de cind m etri. Se afla în im ediata-i
apropiere şi totuşi se sim ţea foarte îndepărtat. De
două ori îndepărtat: în spaţiu şi în tim p. Trupul ace­
la se înălţa prea m ult deasupra lui şi era despărţit de
el de un num ăr de ani greu de calculat. A ceastă du­
blă depărtare avea darul să-l am eţească pe băieţelul
de patru ani. Şi, iată, în clipa aceasta sim ţea din nou
aceeaşi am eţeală, cu aceeaşi intensitate incom ensu­
rabilă.
Se uita la Eva (m ereu întoarsă cu spatele) şi o ve­
dea pe doamna N ora. Nu-1 m ai despărţeau de ea de­
cât doi m etri şi una sau două secunde.
 — Mamă, spuse, a fost intr-adevăr drăguţ din par­
tea ta că ai venit să stai de vorbă cu noi. Acum însă
doamnele vor să m eargă la cu lcare.
Mama ieşi umilă şi ascultătoare, iar el se grăbi să
le descrie celor două femei am intirea lui despre doam­
na Nora. Se aşeză pe vine în faţa Evei şi o îndemnă
să se întoarcă din nou cu spatele, ca să-şi plimbe ochii
pe urmele privirilor b ăieţelu lu i d e odinioară.
Oboseala dispăru ca p rin farm ec. O trânti la pă­
mânt. Femeia stătea lungită pe burtă, iar el, ghemuit
la picioarele ei, îşi m ai plim bă o d ată privirea de-a
lungul coapselor, apoi se aruncă p este ea.
Avea senzaţia că saltul acesta peste trupul ei era
un salt peste im ensitatea tim pului, saltu l băieţelului
ce se avântă din vârsta copilăriei în vârsta bărbăţiei.
Şi în timp ce se m işca deasupra ei, înainte şi înapoi,
i se părea că reface m ereu acelaşi salt de la copilă­
rie la m aturitate, apoi în sens invers, şi din nou sal­
tul m icuţului, care privea neputincios un trup uriaş
de femeie, spre bărbatul care frăm ântă acel trup şi-l
îm blânzeşte. A ceastă m işcare, ce m ăsoară îndeobşte
cincisprezece centim etri, se lungea peste trei decenii.
Cele două fem ei se supuneau fren eziei sale, şi el
trecea de la doam na N ora la M arkéta, apoi revenea
la doamna Nora, şi m ereu tot aşa. Povestea dura de
foarte mult timp şi el se opri să respire puţin. Se sim­
ţea minunat şi mai puternic ca oricând. Tolănit într-un
fotoliu, se uita contem plativ la cele două fem ei în­
tinse pe divanul lat din faţa lu i. în acest scurt răgaz
de odihnă, în ochii lui nu m ai apărea doam na Nora,
d doar cele două vechi prietene, m artorele existenţei
sale, Markéta şi Eva; şi, deodată, se crezu un mare şa-
hist, care tocmai şi-a învins adversarii într-un simul­
tan la două table. C om paraţia ü p lăcu atât de mult,
încât nu se putu stăpâni să nu strig e în gura mare:
 — Sunt Bobby Fischer! Sunt Bobby Fischer! şi iz­
bucni în hohote de râs.

12
în vreme ce Karel răcnea că e Bobby Fischer (aces­
ta câştigase de curând cam pionatul m ondial de şah
în Islanda), Eva şi M arkéta zăceau pe divan, lipite una
de alta, şi Eva îi şopti la ureche p rieten ei sale:
— S-a făcut?
Markéta răspunse afirm ativ, lipindu-şi buzele de
buzele Evei. Cu un ceas în urm ă, când se aflau sin­
gure în baie, Eva ü ceruse M arkétei (era ideea cu care
venise aid şi de a cărei onestitate se îndoise) să-i facă
şi ea o vizită într-o zi, ca s-o răsplătească la rândul
ei. Ar fi invitat-o bucuroasă cu K arel, dar K arel şi so­
ţul ei erau geloşi şi nu puteau suporta prezenţa al­
tui bărbat.
Pe moment, M arkétei i se păruse inacceptabilă
propunerea şi se m ulţum ise să râdă. Totuşi, cu câte­
va minute m ai târziu, în cam era în care flecăreala
mamei abia-i ajungea la ureche, propunerea Evei de­
venise cu atât m ai obsed antă, cu cât i se p ăru se la
început m ai inacceptabilă. Fantom a soţu lu i E vei stă­
ruia între ele.
Pe urmă, fir clipa în care K arel începuse să strige
în gura mare că avea patru ani şi se lăsase pe vin e ca
s-o privească pe Eva de jos în sus, îşi spuse că în tr-a-
devăr aducea cu un băieţel de patru ani, ce d ispărea
din faţa ei fugind spre copilăria lu i, în tim p ce ele
rămâneau singure doar cu tru p u l lu i d e o e fid en ţă
extraordinară şi de o robusteţe m ecanică atât d e p er­
fectă, încât părea im personal — un tru p g ol căru ia
imaginaţia îi putea atribui su fletu l oricu i. La nevoie
 chiar al soţu lu i E vei, a l a cestu i b ă rb a t necunoscut,
fără chip şi fără form ă.
M arkéta se lăsa iu bită d e tru p u l m ecan ic al mas­
culului, ca apoi să vadă acelaşi tru p a vântându-se în­
tre picioarele Evei; dar, în acest tim p , se străduia să
nu-i vadă faţa, spre a-şi p u tea în ch ip u i că era vorba,
într-adevăr, de tru pu l u nu i n ecu n o scu t. Era un bal
m ascat Karel ü fixase Evei m asca N orei, iar lui îşi pu­
sese o m ască de cop il, căru ia M arkéta ü retezase ca­
pul. Era trupul unui b ărbat fără cap . K arel dispăruse
şi se petrecea un m iracol: M arkéta se sim ţea liberă şi
veselă!
C redeţi, cum va, că vrea să co n firm p rin asta sus­
piciunea lui K arel care cred ea că m icile lor orgii la
dom iciliu fuseseră până acu m p en tru M arkéta nu­
m ai p rilej de su ferin ţă şi sa crificiu ?
N u, ar fi o sim plificare exag erată. M arkéta, ce-i
drept, tânjea cu trupul şi sim ţu rile sale după toate fe­
m eile pe care le socotea am an tele lu i K arel. Le dorea
însă şi cerebral: îm plinind p ro feţia fo stu lu i profesor
de m atem atică, v oia — m ăcar în lim ite le funestru-
lu i co n tract— să pară în trep rin zăto are, drăgălaşă şi
zglobie, ca să-l u im ească p e K a re l.
Dar, de îndată ce se găsea cu e le g oală pe divanul
lat, divagaţiile senzuale d isp ăreau ca p rin farmec din
m intea ei, şi era de-ajuns să-şi v ad ă so ţu l, ca să fie ex­
pediată în ap oi la rolu l e i — ro lu l c e le i bun e căreia i
se făcea un rău . C hiar şi atu n ci cân d e ra împreună
cu Eva, pe care o înd răgea şi care n u -i stârnea gelo­
zia, prezenţa bărbatului ad orat era apăsătoare şi-i înă-
b a bucu ria sim ţu rilor.
clip a în care i-a d esp ă rţit ca p u l d e tru p , a sim­
ţit atingerea n ecu n oscu tă şi am eţito a re a libertăţii.
A cest anonim at a l tru p u lu i e ra p a ra d isu l descope­
rit pe n eaştep tate. C u o stra n ie b u cu rie izgoni din
 ea sufletul răn it şi prea v igilen t, transform ându-se în -
cet-încet într-un sim plu tru p fără trecu t, fără m em o­
rie, dar cu atât m ai d orn ic şi m ai receptiv. M ângâia cu
gingăşie chip ul E vei, în tim p ce tru pu l d ecap itat se
m işca v ig u ro s d easu p ra e i.
D ar iată că tru p u l d ecap itat şi-a în treru p t m işcă­
rile şi, cu o voce ce-i am intea su p ărător vocea lu i K a­
rel, rosti o frază d e o id io ţen ie in cred ib ilă: „Eu sim t
Bobby F isch er! B o b b y F isc h e r!"
Era ca şi când u n ceas d eştep tăto r ar fi trezit-o d in
vis. Şi cum în clip a aceea se lip ea d e tru p u l E v ei (ai­
dom a celu i tre z it d in som n care-şi ascu n d e faţa în
pernă sp re a se feri d e lu m in a tu lb u re a z o rilo r), şi
Eva o în trebă de acord?, M arkéta d ădu d in cap apro­
bator şi îşi lip i b u zele d e b u zele ei. O iu bise în totd ea­
una, d ar astăzi, p en tru în tâia oară, o iu bea cu toate
sim ţurile p en tru ea în săşi, p en tru co rp u l şi p ielea e i,
îm bătând u -se şi b u cu rân d u -se d e a ceastă d rag o ste
carnală ca d e o su b ită re v e la ţie .
Răm ăseseră în tin se pe bu rtă, una lângă alta, cu şe­
zutul u şor săltat, şi M arkéta sim ţi d eod ată p e p ielea
ei că trupul acela d e o eficien ţă in ep u izab ilă îşi fixea­
ză din nou p riv irile asup ra lor şi, d in tr-o clip ă în alta,
avea să reîn ceap ă cu e le actu l am oros. Se străd u ia să
ignore glasu l acela care p retin d ea că o v ed e în faţa
lui pe frum oasa N ora, străd u in d u -se totod ată să fie
un trup ce nu au d e şi se lip eşte d e o p rieten ă d răgăs­
toasă şi d e u n b ă rb a t d e ca p ita t.
C ând totu l se sfârşi, p rieten a ad orm i în tr-o clip ită.
M arkéta o invidia pentru som nul ei anim alic; ar fi vrut
să i-1 soarbă d e p e bu ze, să aţip ească şi să resp ire în
acelaşi ritm . Se lip i d e ea şi închise ochii spre a-1 am ăgi
pe K arel, care, crezân d că fem eile d o rm eau , se d u se
să se cu lce în cam era a lă tu ra tă .
 Spre dimineaţă, la patru şi jum ătate, deschise uşa
ce dădea în cam era lui K arel. O p riv i somnoros.
— Dormi, mă ocup eu de Eva, îi spuse şi îl săru­
tă tandru. Karel se răsuci pe p artea cealaltă şi ador­
mi din nou.
în m aşină, Eva o m ai întrebă o dată:
— Aşadar, de acord?
Markéta nu m ai era la fel de hotărâtă ca ieri. Da,
ar dori să încalce vechile convenţii nescrise; să înce­
teze să fie mereu cea m ai bună. D ar cum s-o facă fără
să distrugă dragostea? Cum ? d e vrem e ce-1 mai iu­
bea cu atâta ardoare pe K arel?
— Nu-ţi fie team ă, n-are cum să-şi dea seama. în­
tre voi s-a stabilit o dată pentru totdeauna că tu eşti
cea suspicioasă, şi nu el. Crede-m ă, nu trebuie să-ţi fie
teamă că ar putea să aibă vreo b ănu ială, o încurajă
Eva.

13
Eva moţăie în com partim entul zdrundnător. Mar­
kéta s-a întors de la gară şi acum doarm e dusă (peste
un ceas va trebui să se trezească d in nou spre a se
pregăti să m eargă la serviciu ); era rând ul lui Karel
s-o conducă pe mama la gară. E ziua trenurilor. Peste
alte câteva ceasuri (dar atunci cei doi soţi se vor afla
de mult la serviciu) pe peronul gării va coborî fiul lor,
ca să pună punct acestei p oveşti.
Karel e copleşit de vraja acestei nopţi. Ştie că din
două sau trei m ii de acte am oroase (de fapt, de câte
ori făcuse dragoste în viaţa lui?) nu răm ân decât două
sau trei cu adevărat esenţiale şi de neu itat, în timp
ce toate celelalte nu sim t decât reveniri, im itaţii, re­
petiţii sau evocări. Şi m ai ştie că actu l am oros de ieri
 este unul din cele două-trei m ari, şi e cuprins de un
sentim ent de recunoştinţă nem ărginită.
îşi conduce m ama la gară cu m aşina, şi ea îi vor­
beşte întruna.
Ce spune?
înainte de toate, ü mulţumeşte: s-a sim ţit foarte bine
la ei. Apoi trece la reproşuri: au greşit m ult faţă de ea.
Pe vremea când mai locuia cu M arkéta în casa părin­
tească, era întotdeauna grăbit, uneori chiar grosolan,
indiferent, şi ea suferise nespus de m ult din pricina
asta. Da, ce-i drept, de data asta au fost foarte dră­
guţi cu ea, altfel decât înainte. într-adevăr, s-au schim ­
bat. Dar de ce a trebuit să treacă atâta vrem e?
Karel ascultă acest îndelung pom elnic de reproşuri
(ü ştie pe de rost), dar nu-şi iese din fire câtuşi de pu­
ţin. îşi priveşte mama cu coada ochiului şi se m iră din
nou cât e de m icuţă. De parcă întreaga ei viaţă n-ar
fi fost decât procesul unei dim inuări progresive.
Dar, la drept vorbind, ce înseam nă această dim i­
nuare?
Să fie, oare, m icşorarea concretă a om ului care-şi
părăseşte dimensiunile de adult şi se angajează pe dru­
mul lung ce străbate bătrâneţea şi m oartea m ergând
spre depărtările în care nu m ai există decât neantul
fără dim ensiuni?
Ori, poate, această m icşorare nu-i decât o iluzie op­
tică datorată faptului că m ama se îndepărtează, că se
află în altă parte, iar el o vede de la m are distanţă, şi-i
apare mereu m ai m ică: m ai întâi ca o m ieluşea, apoi
ca un piţigoi, şi în cele d in urm ă ca un fluture?
Când mama îşi întrerupse pentru o clipă litania
reproşurilor, Karel o întrebă:
— Ce m ai face doam na N ora?
— Acum e o fem eie bătrână. A proape oarbă.
— O m ai vezi din când în când?
 — Cum?! Tu nu ştii?! spuse m am a ofensată. Cele
două femei încetaseră de m ult să se m ai întâlneas­
că; se despărţiseră, certate şi dezgu state una de cea­
laltă, şi nu se vor mai împăca niciodată. Cum de nu-şi
aduce Karel am inte?
— Dar tu mai ţii m inte unde ne-am petrecut noi
vacanţa aceea îm preună cu ea, când eram mic?
— Bineînţeles, răspunse m am a, num ind o staţiu­
ne balneară din Cehia. Karel cun oştea bine această
staţiune, dar nici prin gând nu-i trecuse vreodată că
tocmai acolo se afla vestiaru l în care o văzuse goa-
lă-puşcă pe doam na N ora.
Avea acum înaintea ochilor p eisaju l uşor vălurit
al staţiunii, peristilul de lem n cu coloane sculptate
şi, de jur-împrejur, colinele acoperite de pajişti pe care
păşteau oile, în dangătul m onoton al tălăngilor.
Sădi m ental în acest peisaj (ca au toru l unui colaj
care aplică una peste alta două gravuri decupate) tru­
pul despuiat al doamnei N ora şi-i veni în m inte gân­
dul că frumuseţea nu-i decât scânteia ce ţâşneşte din
depărtarea anilor, atunci când se în tâln esc pe neaş­
teptate două vârste diferite. C ă frum useţea este abo­
lirea cronologiei şi revolta îm p otriva tim pului.
Era copleşit de această frum useţe şi-l încerca un
sentiment de adâncă recunoştinţă faţă de ea. Apoi,
pe nepusă m asă, începu să bâigu ie:
— Ştii, mamă, M arkéta şi cu m ine ne-am gândit
că poate ai vrea totuşi să vii să stai cu n o i. N -ar fi nid
o problemă să schim băm apartam entul cu altul mai
mare.
Mama îi m ângâie m âna:
— Eşti tare drăguţ, K arel, tare d răgu ţ. M ă bucu­
ră propunerea ta. Dar ştii, can işu l m eu s-a deprins
acolo. Şi mi-am făcut şi nişte prietene printre vecini.
 Apoi urcară am ândoi în tren şi Karel îi căută ma*
mei un compartiment. Toate i se păreau prea aglom e­
rate şi inconfortabile. în cele din urm ă, o duse la clasa
întâi şi alergă după controlor să plătească diferenţa.
Şi, cum avea portofelul în m ână, scoase la iuţeală din
el o bancnotă de o sută şi o strecură în palm a m am ei,
ca unei fetiţe pe care o trim itea departe în lum ea lar­
gă; şi mama luă bancnota fără m irare, cu firescul unei
şcolăriţe obişnuite să prim ească d in când în când
nişte bani de buzunar de la cei m ari.
Apoi trenul se pune în m işcare, m am a se află la
geam, iar Karel pe peron, de unde îi face sem ne cu
mâna îndelung, până n-o m ai vede.
 PARTEA A TREIA

îngerii

1
Rinocerii se intitulează o piesă de Eugen Ionescu
în care personajele, posedate de dorinţa asem ănării
între ele, se transform ă, unul câte unul, în rinoceri.
Gabriela şi M ihaela, două tinere am ericane, studiau
această piesă la un curs de vară organizat pentru stu­
denţii străini într-un orăşel de pe coasta m ed itera­
neană. Erau elevele preferate ale doam nei R afael,
profesoara lor, deoarece se uitau mereu la ea cu aten­
ţie şi îşi notau cu grijă toate observaţiile ei. A stăzi le-a
cerut să pregătească îm preună, pentru urm ătorul se­
minar, o expunere pe această tem ă.
— Nu-mi dau seam a prea bine ce vrea să însem ­
ne asta — de ce se transform ă toţi în rin oceri, în ce­
pu G abriela.
— Povestea trebuie luată ca un sim bol, o lăm uri
Mihaela.
— Aşa e, încuviinţă G abriela, literatura e alcătui­
tă din sem ne.
— Rinocerul este, înainte de toate, un sem n, spu­
se M ihaela.
— De acord, dar şi aşa, adm iţând că p ersonaje­
le nu s-au schim bat în rinoceri ad evăraţi, ci doar în
semne, de ce tocm ai în sem nul ăsta şi nu în altu l?
— Da, desigur, e într-adevăr o problem ă, spuse
cu tristeţe M ihaela şi cele două tinere care se îndrep­
tau spre căm inul studenţesc am uţiră un tim p.
 Tăcerea fu curmată de G abriela:
— Să fie oare un sim bol falie?
— Ce anume? întrebă M ihaela.
— Cornul, răspunse G abriela.
— Aşa e! se aprinse M ihaela, ca în clipa următoa­
re să reia pe un ton şovăielnic:
— Dar, în fond, de ce să d evină to ţi n işte simbo­
luri falice? Fem eile şi bărbaţii d eop otrivă?
Cele două tinere, care se grăbeau spre căminul
lor, amuţiră pentru a doua oară.
— Mi-a venit o idee, spuse d eod ată M ihaela.
— Ce idee? întrebă G abriela, cu in teres.
— De altfel, ne-a sugerat-o ch iar doam na Rafael,
răspunse M ihaela stârnind cu riozitatea Gabrielei.
— Hai, spune odată, despre ce-i vorba? o îndem­
nă Gabriela, nerăbdătoare.
— Autorul a vrut să producă u n efect comic!
Ideea lansată de prietena ei o cap tiv ă pe Gabrie­
la în asemenea m ăsură, în cât, ab so rb ită d e gându­
rile ei, uită de picioare şi îşi în cetin i p asu l. La un
moment dat se opriră.
— Tu crezi că sim bolul rin oceru lu i e folosit aid
ca să producă un efect com ic? în treb ă ea.
— Da, răspunse M ihaela, zâm bind cu aerul trufaş
al celui ce a descoperit ad evăru l.
— Ai dreptate, spuse G abriela.
încântate de cutezanţa lor, cele două tinere se pri­
veau fericite şi, la colţuri, b u zele lo r zvâcneau de
mândrie. Apoi, ca din senin, în cep u ră să scoată niş­
te sunete scurte, ascuţite şi sacad ate, ce nu pot fi re­
date prin cuvinte.

2
„Râsul? Se mai sinchiseşte cineva d e el? M ă gân­
desc la râsul adevărat ce nu are nim ic com un cu glu-
 ma, zeflemeaua şi ridicolul. Râsul, voluptate im ensă
şi m ângâietoare, voluptatea în să şi...
îi spuneam surorii mele, sau îm i spunea ea m ie, hai,
vino să ne jucăm de-a râsul, vrei? Ne lungeam pe pat
una lângă alta, şi începeam . M ai întâi, bineînţeles, ne
prefăceam. Râsete forţate. Râsete ridicole. A tât de ri­
dicole, încât ne umfla râsul. Apoi, urma râsul adevă­
rat, râsul deplin, năvalnic, târându-ne cu el în cascada
lui uriaşă. Râsete dezlănţuite, reluate, învălm ăşite, ne­
stăvilite, râsete m agnifice, som ptuoase şi nebuneşti...
Râdeam până nu m ai puteam de hohotul râsetelor
noastre... O , râsul! Râsul voluptăţii, voluptatea râ­
sului: să râzi înseam nă să trăieşti atât de p rofu n d ."
Am citat acest text dintr-o carte in titu lată Cu­
vântul fem eii. A fost scris în 1974, de una d intre fe­
ministele pasionate, care au im prim at o notă distinctă
climatului epocii noastre. E un m anifest m istic al bu­
curiei. Dorinţei sexuale a m asculului, consacrată cli­
pelor efem ere ale erecţiei, îngem ănată în m od fatal
cu violenţa, cu distrugerea şi d isp ariţia, au toarea ü
opune, exaltând-o antinom ic, bucuria fem inină, sin­
tetizând-o în cuvântul franţuzesc jouissance — bucu­
rie dulce, omniprezentă şi continuă. Pentru fem eie, în
măsura în care nu-şi înstrăinează esenţa, totu-i bucu­
rie: „mâncatul, băutul, urinatul, defecarea, pip ăitu l,
auzul, fiinţarea în săşi". Enum erarea d eliciilor se în-
şiruie în carte ca o splendidă litanie: „Fiinţarea e una
cu fericirea: să vezi, să auzi, să bei, să m ănânci, să uri­
nezi, să defechezi, să te arunci în apă şi să contem pli
cerul, să râzi şi să plângi." Şi dacă îm preunarea e fru­
moasă, atunci e aşa pentru că însum ează toate „bucu­
riile posibile ale vieţii: pipăitul, văzul, auzul, vorbitul,
mirosul şi, în egală m ăsură, băutul, m âncatul, defe­
carea, cunoaşterea, dansul". Bucurie e şi alăptarea, şi
naşterea, iar m enstruaţia e un deliciu, „această salivă
 călâie, acest lapte întunecat şi îndulcit cu sânge, aceas­
tă durere având gustul fierbinte al fe ricirii".
Numai un imbecil ar putea să zâm bească în faţa
acestui manifest al bucuriei. O rice m istică exagerea­
ză. Misticului nu-i este îngăduită team a de ridicol,
dacă vrea să meargă până la capăt, până la capătul
smereniei sau al voluptăţii. Aşa cum sfânta Tereza su-
râdea în timpul agoniei sale, sfânta A nnie Leclerc (aşa
se numeşte autoarea cărţii din care citez) afirm ă că
moartea în sine nu-i altceva decât u n crâm pei de bu­
curie de care numai bărbatul se tem e, fiind legat atât
de jalnic de „micul său eu şi de b iata sa virilitate".
Sus, ca o cupolă a acestui tem plu al voluptăţii, iz­
bucneşte râsul, „transă delicioasă a fericirii, culme
supremă a desfătării. Râsul voluptăţii, voluptatea râ­
sului". Fără doar şi poate, acest râs nu are nim ic co­
mun cu „gluma, zeflem eaua şi rid ico lu l". C ele două
surori lungite pe pat nu râd de ceva anum e, râsul lor
este lipsit de obiect, e o expresie a fiin ţei ce se bucu­
ră că există. Aşa cum, prin geam ăt, suferindul se ata­
şează secundei prezente a trupului său bolnav (şi e
cu totul în afara trecutului şi viitorului), tot aşa, şi cel
ce izbucneşte în hohote de râs extatic e fără amintiri,
şi fără dorinţe, căci strigătul lu i e ad resat secundei
prezente a lumii şi nu vrea să ştie de nim ic altceva.
Vă amintiţi, desigur, de această scenă văzută de
atâtea ori în zed de film e proaste: un băiat şi o fată
aleargă, ţinându-se de mână, intr-un frum os peisaj pri­
măvăratec (sau estival). A leargă, aleargă, aleargă şi
râd. Râsul celor doi alergători are m enirea să anun­
ţe solemn lumii întregi şi tu tu ror sp ectatorilor din
toate cinematografele: suntem fericiţi, suntem mul­
ţumiţi că existăm pe această lum e! O scenă stupi­
dă, un clişeu, care exprim ă însă o atitu d in e umană
fundamentală: râsul grav, „râsul dincolo de glumă".
 Toate B isericile, toţi fabricanţii d e lenjerie, toţi ge­
neralii, toate partidele politice sunt de acord în privin­
ţa acestui râs şi se grăbesc care m ai de care să plaseze
im aginea celor doi alergători râzând pe afişele ce fac
propagandă pentru religia lor, p rod usele lor, id eolo­
gia lor, poporul lor, sexul lor şi p rafu l lo r d e sp ălat
vase.
Exact acesta-i acum râsu l M ihaelei şi al G abrielei.
Au ieşit dintr-o p ap etărie ţinând u -se d e b raţ şi fieca­
re leagănă în m âna liberă câte u n p acheţel cu h ârtie
colorată, e la stic şi lip ici.
— D oam na R afael va fi în cân tată, o să v ezi, spu­
ne G abriela, scoţând d in nou n işte su n ete strid en te
şi sacadate. M ihaela încuviinţează em iţând la rând ul
ei aproape aceleaşi su n ete.

3
La p u ţin tim p după ce ru şii au ocu p at ţara m ea,
în 1968, am fo st d at afară d in slu jb ă (ca m ii şi m ii
de alţi cehi), şi nim eni n-avea d rep tu l să-m i ofere u n
alt loc de m uncă. A tu n ci au v en it să m ă cau te n işte
prieteni, care erau prea tin eri ca să figureze pe liste­
le ruşilor, putând astfel să răm ână în red acţii, în şcoli
şi în studiourile cinem atografice. A ceşti tin eri şi buni
colegi, pe care n u -i v oi deconspira niciod ată, m i-au
propus să scriu, sub sem nătura lor, scenarii pentru ra­
dio şi televiziune, p iese de teatru , articole, reportaje,
scenarii de film , ca să-m i câştig în tr-u n fel existen ţa,
în parte, am p rofitat d e acest sp rijin , d ar de cele m ai
m ulte ori l-am refu zat, pentru că nu eram în stare să
fac tot ce m i se propunea şi, în p lu s, era u n lucru prea
riscant. Nu atât p en tru m in e, câ t p entru e i. P o liţia
secretă urm ărea să n e în fo m eteze, să n e red u că la
 condiţia unui trai de m izerie, sp re a n e determ ina
să capitulăm şi să ne căim p u b lic. E ra, d e aceea, cu
ochii în patru, pândind cu stricte ţe am ărâtele noas­
tre încercări de a scăpa îm p resu rării, ş i-i pedepsea
cu asprim e pe cei ce-şi d ăru iau n u m ele.
Printre aceşti generoşi d onatori se num ăra şi tână­
ra R. (în cazul de faţă nu am nim ic d e ascuns, întru­
cât totul a fost descoperit.) A ceastă tânără, sfioasă, fină
şi inteligentă, era redactor la o rev istă săptămânală
pentru tineret, ce apărea în tr-un tiraj fabu los. Şi cum,
la vremea aceea, revista era silită să p u blice un număr
incredibil de articole politice in d igeste, proslăvind fra­
ternitatea cu poporul rus, redacţia căuta un m ijloc prin
care să atragă atenţia pu bliculu i cititor. în consecinţă,
a decis să încalce, în m od excep ţion al, puritatea id e
ologiei m arxiste, iniţiind o ru brică d e astrologie.
In decursul acestor an i d e izo lare, am alcătu it câ­
teva m ii de horoscoape. D acă m arele Jaro slav Hašek
a putut să facă negoţ cu câin i (v in d ea m u lţi câini fu­
raţi, plasând num eroase corcitu ri d rep t specim ene de
rasă), de ce n-aş fi pu tu t să fiu şi eu astrolo g ? Primi­
sem , cândva, d e la n işte p rieten i p a riz ien i, toate tra­
tatele de astrologie scrise d e A n d ré B arb au lt, al cărui
num e era în soţit cu m ândrie d e im p resionan tu l titlu:
„Preşedinte al C entrului in tern aţion al d e astrologie",
şi, contrafăcându-m i grafia, am scris p e prim a pagi­
nă cu stiloul: À M ilan Kundera avec adm iration, André
Barbault. A şezam cu d iscreţie p e m asa d e lucru căr­
ţile cu d ed icaţii şi le exp licam u lu iţilo r m ei clienţi
praghezi că, în tim pu l şed erii m ele la P a ris, am fost
câteva luni asisten tu l ilu stru lu i B a rb a u lt.
Când R. m i-a ceru t să ţin cla n d estin rubrica de
astrologie a săptăm ânalului la care lu cra, am fost,
se-nţelege, entuziasm at, d ar am sfă tu it-o să comuni­
ce redacţiei că autorul textelor e u n strălu cit fizician
 atomist, care nu vrea să-şi divulge num ele, de team ă
să nu ajungă de râsul colegilor săi. A cţiunea noas­
tră mi se părea astfel de două ori acoperită: prin ine­
xistenţa savantului şi prin pseudonim ul acestuia.
Am scris, aşadar, sub un num e fictiv, un lung şi
captivant articol despre astrologie; asta pentru înce­
put; apoi, lună de lună, câte un text scurt, destul de
stupid, despre diferitele semne zodiacale, pentru care
desenam şi vinietele Taurului, Berbecului, Fecioarei,
Peştilor etc. Câştigurile erau derizorii şi m unca în sine
nu avea nim ic am uzant sau rem arcabil. Singurul lu­
cru amuzant în toată povestea asta era existenţa m ea,
existenţa unui om şters din istorie, din m anualele de
literatură şi din cartea de telefon, a unui m ort, ce se
întorcea acum la viaţă într-o surprinzătoare reîncar­
nare, spre a ţine sutelor de m ii de tineri dintr-o ţară
socialistă nişte predici despre m arele adevăr al astro­
logiei.
într-o bună zi, R. mi-a adus vestea că redactorul-şef
era cucerit de astrolog şi dorea să-i facă horoscopul.
Eram încântat. Redactorul-şef, care fusese nu m it în
funcţie de ruşi, îşi petrecuse jum ătate d in v iaţă stu ­
diind m arxism ul la Praga şi la M oscova!
— Se jena un pic, cerându-mi acest lucru. N -ar vrea
să se afle că-1 preocupă şi dă crezare acestor super­
stiţii medievale. Dar fl fascinează teribil, îm i explică
R., zâmbind.
— Grozav, i-am spus, bucurându-m ă. îl cunoşteam
pe redactorul-şef. în afara faptului că era patronul ti­
nerei R., mai era şi m em bru în com isia su p erioară
pentru evidenţa cadrelor partidului com unist şi dis­
trusese vieţile m ultora dintre p rieten ii m ei.
— Vrea să-şi păstreze anonim atul. Eu am m isiunea
să vă comunic doar data naşterii lui, dar dum neavoas­
tră nu trebuie să ştiţi despre cin e-i vorba.
 Asta m-a amuzat şi m ai m ult:
— Cu atât mai bine!
— E dispus să dea pentru horoscop o sută de co­
roane.
— O sută de coroane? D ar ce-şi închipuie zgârcio-
bul ăsta!
Neavând încotro, m i-a trim is o m ie d e coroane.
Am înnegrit zece pagini, zugrăvindu-i caracterul, de-
scriindu-i trecutul (despre care aveam destule infor­
maţii) şi, fireşte, viitorul. O săptăm ână întreagă am
migălit la opera mea, consultându-m ă îndeaproape
cu R. în fond, printr-un horoscop, se poate influen­
ţa şi chiar dirija de m inune com portam entul oame­
nilor. Poţi să le recomanzi anum ite acte, să-i previi
asupra altora şi, printr-o alu zie fin ă la viitoarele ca­
tastrofe, să-i aduci pe calea sm ereniei.
La puţin timp după aceea, când m -am reîntâlnit
cu R., am râs amândoi cu poftă. M i-a povestit că, din
ziua în care-şi citise horoscopul, red actoru l-şef de­
venise alt om. Era mai bun. Ţ ipa m ai rar şi începuse
să-i fie teamă de propria lui asprim e, îm potriva că­
reia fl avertizase horoscopul; făcea m u lt caz de bru­
ma de am abilitate de care era în stare, iar în privirea
lui, adesea fixată în gol, se pu tea citi tristeţea omu­
lui care ştie că, de acum încolo, astrele n u -i m ai pro­
mit altceva decât suferinţă.

4
(Despre două felu ri de râs)

A concepe diavolul ca pe un partizan al Răului, iar

îngerul ca pe un combatant al Binelui înseam nă a ac­
cepta demagogia îngerilor. Lucrurile sim t, desigur,
mai complicate.
 îngerii nu sunt partizanii Binelui, d ai creaţiei d i-
vine. Diavolul, dim potrivă, este cel ce nu recunoaş­
te sensul raţional al lum ii divine.
Dominaţia lum ii, precum se ştie, e îm părţită în ­
tre îngeri şi dem oni. Cu toate astea, binele nu im pli­
că neapărat avantajul îngerilor asupra dem onilor (aşa
cum credeam în anii copilăriei m ele), d presupune
menţinerea unui echilibru aproxim ativ între pu teri­
le celor două tabere. Dacă lum ea e stăpânită de prea
multă raţiune incontestabilă (puterea în gerilor), oa­
menii se prăbuşesc sub greutatea ei. D acă lum ea îşi
pierde întreaga raţiune (dom inaţia d em onilor) to t
nu se poate trăi.
Orice lucru lipsit pe neaşteptate de sem nificaţia
sa prezumtivă, de locul ce i-a fost stabilit în ordinea
pretinsă a lucrurilor (un m arxist form at la M oscova
crede în horoscop), are darul să ne stârnească râsu l.
Aşadar, la origine, râsul ţine de dom eniul d iavolu ­
lui. Există în acest râs o anum ită doză d e rău tate (lu­
crurile se înfăţişează deodată altfel d ecât erau
percepute în realitate), dar m ai există în e l şi o par­
te de m ângâiere binefăcătoare (lu cru rile devin m ai
uşoare decât păreau înainte, lăsându-ne să trăim m ai
liber, încetând să ne m ai apese cu seriozitatea lo r
austeră).
Auzind pentru întâia oară râsul V icleanului, înge­
rul a încremenit. Povestea se petrecea în tim pul unui
ospăţ, sala gemea de lum e şi oam enii erau cuceriţi
unul după altul de râsul cum plit de contagios al dia­
volului. îngerul îşi dădea seam a prea bine că râsul
acesta era îndreptat îm potriva lui D um nezeu şi îm ­
potriva demnităţii creaţiei Sale. Ştia că, intr-un fel sau
altul, trebuia să reacţioneze im ediat, dar se sim ţea slab
şi lipsit de apărare. N efiind în stare să n ăscocească
nimic de unul singur, începu să se m aim u ţărească,
 imitându-şi adversarul. Cu gura căscată, scotea niş­
te sunete întretăiate, stridente şi sacad ate, în inter­
valele superioare ale registrului său vocal (aduceau
un pic cu sunetele em ise de G abriela şi M ihaela pe
strada unui orăşel de pe coastă), dându-le însă un
sens opus: în timp ce cu râsul său diavolul sugera
absurditatea lucrurilor, îngerul voia, dim potrivă, să-şi
arate bucuria că, aici, pe păm ânt, totu l era bine rân­
duit, conceput cu înţelepciune, arm onios şi raţional.
Şi, astfel, faţă în faţă, cu gura larg deschisă, înge­
rul şi diavolul emiteau aproape aceleaşi sunete, ex­
primând însă fiecare, prin intonaţia sa, nişte lucruri
absolut contrarii. D iavolul urm ărea râsu l îngerului
şi râdea cu atât mai m ult, cu atât m ai b in e şi cu atât
mai sincer, cu cât îngerul râzând p ărea de un comic
fără margini.
Râsul ridicol e un dezastru. C u toate acestea, în­
gerii au reuşit ceva. Ne-au în şelat pe toţi printr-o im­
postură semantică. Pentru a d efini râsu l lor imitativ
şi râsul original (al diavolului) nu există decât un sin­
gur cuvânt. Astăzi nu ne m ai dăm seam a că aceeaşi
manifestare exterioară ascunde două atitudini inte­
rioare diametral opuse. Există două felu ri de râs, dar
nouă ne lipseşte cuvântul p rin care le-am putea di­
ferenţia.

5
O revistă ilustrată a publicat această fotografie: un
şir de bărbaţi în uniformă, cu puşca la um ăr şi pur­
tând pe cap nişte căşti prevăzute cu viziere protectoa­
re din plexiglas, stau cu privirea aţintită spre un grup
de tineri în blugi şi tricouri care, ţinându-se de mână,
dansează o horă în faţa lor.
 Este, fără d oar şi p oate, m om entul d inaintea cioc­
nirii cu forţele d e p o liţie care p ăzesc o cen trală nu -
deară, o tabără d e antrenam ent m ilitară, secretariatul
unui partid politic sau ferestrele unei am basade. Pro­
fitând de tim pu l m ort, tin erii se in stalaseră în cerc
şi, însoţindu-şi m işcările în ritm u l unui cântec popu­
lar, fac doi p aşi p e lo c, un pas în ain te, săltân d o dată
p id oru l stân g , o d ată p icio ru l d rep t.
C red că-i în ţeleg : aceşti tin eri au im p resia că cer­
cul descris d e e i p e sol e cercu l m agic, ce-i u n eşte ca
un inel. Şi p iep tu l li se u m flă d e sen tim en tu l ad ân c
al n evin ovăţiei: căci e i nu su n t u n iţi p rin tr-u n m arş
precum so ld aţii sau tru p ele d e a salt fasciste, ci, ase­
m eni cop iilor, în ritm u l u n u i dans. Ia r in o cen ţa lo r
doresc s-o scu ip e în o b razu l p o liţiştilo r.
A şa i-a văzut fotografu l, scoţând în evidenţă acest
contrast elo cv en t d e o parte, p oliţia, în unitatea fa lsă
(im pusă, com andată) a încolonării, d e cealaltă, tine­
rii, în unitatea adevărată (sinceră şi firească) a cercu lu i;
de o parte, p oliţia, în mohorâta acţiu ne a u nor bărbaţi
ce stau la pândă, de cealaltă, tinerii în bucuria jo cu lu i.
Dansul în cerc e m agic; că d cercu l ne vorbeşte din
adâncurile m ilen are ale m em oriei. D oam na R afael,
profesoara, a d ecu p at această fo to g rafie d in rev ista
am intită şi o con tem p lă v isăto are. Ş i ea ar d ori să se
prindă în tr-o h o ră. Toată v iaţa a că u ta t u n cerc d e
bărbaţi şi fem ei, cărora să le întind ă m âna şi să dan­
seze cu ei o horă: l-a cău tat m ai în tâi în b iserica m e-
todistă (tatăl ei era un fanatic religios), apoi în p artid ul
com unist, apoi în p artid u l tro ţk ist, ap oi în p artid u l
troţkist d isid en t, ap oi în m işcarea îm p otriv a avor­
tului (copilu l are d rep tu l la v iaţă!), ap oi în m işcarea
pentru legalizarea avortu lu i (fem eia e stăpână pe tru­
pul e i!); l-a cău tat la m a rx işti, la p sih a n a lişti, ap oi
la stru cturalişti, l-a cău tat la L enin, în bu d ism u l Z en ,
 la Mao Ze Dong, printre adepţii Yoga, în şcoala no­
ului roman şi, ca să închei, acum doreşte să fie mă­
car în perfectă armonie cu elevii săi, şi să alcătuiască
împreună un tot unitar, cu alte cu v in te, să-i oblige
să gândească şi să vorbească totd eau n a la fel ca ea,
să fie un singur trup şi un sin g u r su flet, în acelaşi
cerc şi acelaşi dans.
în clipa aceasta, elevele ei, G abriela şi Mihaela,
se află în camera lor din căm inu l stu d enţesc, aple­
cate asupra textului piesei lu i Ionescu şi M ihaela ti-
teşte cu voce tare:
„L o g ic ia n u l , Bătrânului dom n: L u aţi o foaie de
hârtie şi socotiţi: avem două p isici cărora li se înlă­
tură două picioare — câte p icioare răm ân de fieca­
re pisică?
B ă trân ul d o m n , Logicianului: So lu ţii pot fi mai
multe. O pisică poate avea patru picioare, cealaltă
două. Mai putem avea o pisică cu a n d pidoare şi alta
cu-n singur pidor. Scăzând cele două pidoare din
opt, câte au cele două p isid , putem avea o pisică cu
şase pidoare şi una fără n id u n p id o r " ...
Mihaela îşi întrerupe lectu ra:
— Nu pricep cum s-ar putea în lătu ra labele unei
pisid?! Ar fi în stare să i le taie?
— Mihaela! strigă G abriela.
— Şi nu pricep cum ar pu tea avea o pisică şase
lăbuţe.
— Mihaela! strigă încă o dată G abriela.
— Ce-i? întrebă M ihaela.
— Ai uitat? Chiar tu ai spu s-o!
— Ce anume? întrebă din nou M ih aela.
— Acest dialog urmăreşte, cu siguranţă, să produ­
că un efect comic!
— Ai dreptate, zise M ihaela, privind-o pe Gabrie­
la cu un aer plin de voioşie.
 C ele două fete se p riv eau în o ch i şi b u zele lo r
zvâcneau d e fioru l m ând riei. D upă care din gu ra lo r
începură să ţâşn ească n işte su n ete scu rte, strid en ­
te şi sacadate, izvorâte d in in tervalele su p erioare ale
registrului lo r vocal. A p oi, în că o d ată şi în că o d ată,
aceleaşi su n ete. „U n râs fo rţat. U n râ s rid ico l. U n
râs atât de rid ico l, în cât nu se p o t ab ţin e să nu râd ă.
Apoi, urm ează râsu l ad evărat. U n râs d ezlăn ţu it, re­
luat, legăn at, n e stă v ilit, ex p lo zii d e râs m ag n ifice,
som ptuoase şi n eb u n eşti. R âd d e p ro p riu l lo r râs
până la n esfârşitu l râsu lu i lo r ... O , râsu l! R âsu l v o ­
lu ptăţii, v olu p tatea r â s u lu i..."
Şi, undeva, p e străzile orăşelu lu i d e p e coasta m e­
diteraneană, rătăcea sin g u ra tică , d oam na R afael.
D eodată, în ălţă cap u l, d e p arcă d e u n d ev a, d in d e­
părtare, ar fi răzb it p ână la ea p lu tin d p e arip ile b ri­
zei ecoul u n ei m elod ii sau o m ireasm ă v en ită şi ea
de departe, asaltân d u -i n ările cu savoarea ei. Se op ri
şi auzi în cran iu l e i strig ătu l d e rev oltă al v id u lu i ce
se cerea um plut. A vea sen zaţia că u ndeva, pe-aproa-
pe, pâlpâia flacăra unui râs p u ternic, că undeva, foar­
te aproape, se aflau n işte oam eni care se ţin eau de
m ână şi d an sau o h o ră ...
Răm ase o vrem e aşa, p rivin d n ervoasă în ju ru l ei,
apoi m uzica aceea m isterioasă am uţi ca din senin (M i-
haela şi G abriela în cetaseră să m ai râd ă; aveau d e­
odată un aer p lictisit, iar în faţă o n o ap te p u stie, fără
dragoste) şi d oam na R afael, în tr-o stare d e ciu d ată
agitaţie şi nem ulţum ire, p o m i în ap oi spre casă, stră­
bătând străzile cald e a le o ră şe lu lu i d e p e co astă.

6
Şi eu m -am prins într-o horă. Era în prim ăvara anu­
lui 1948, com uniştii triu m faseră în ţara m ea, m in iştrii
 socialişti şi dem ocrat-creştinii se refugiaseră în străi­
nătate, iar eu mă ţineam de m ână sau pe după umăr
cu alţi studenţi com unişti, băteam doi paşi pe loc, şi
un pas înainte, săltând piciorul d rep t spre stânga şi
cel stâng spre dreapta, şi isprava asta o făceam aproa­
pe în fiecare lună, căci m ereu aveam ceva de sărbă­
torit, o aniversare sau un evenim ent anum e; vechile
nedreptăţi erau îndreptate, se săvârşeau altele noi,
uzinele se naţionalizau, m ii d e oam eni luau drumul
închisorii, asistenţa m edicală era gratu ită, debitanţii
îşi vedeau debitele de tutun con fiscate, muncitorii
vârstnici plecau pentru în tâia oară la odihnă în vi­
lele expropriate, iar pe faţa noastră se citea zâmbe­
tul fericirii. Apoi, într-o zi, m -am apucat să spun ceva
ce nu trebuia spus, am fost d at afară d in partid şi
obligat să ies din horă.
Atunci am înţeles sem nificaţia m agică a cercului.
Când ieşi din rând mai poţi reveni. Rândul este o for­
maţiune deschisă. Cercul însă se în chid e, şi-l pără­
seşti fără posibilitatea întoarcerii. N u întâm plător se
mişcă planetele în cerc şi roca desprinsă din ele se
îndepărtează inexorabil, dusă de forţa centrifugă. Ca
un meteorit smuls dintr-o planetă, am ieşit şi eu din
cerc şi căderea mea n-a încetat n ici acum . Există oa­
meni cărora le e dat să piară în toiu l rotaţiei şi alţii
ce se zdrobesc abia la capătul p răbuşirii. Iar aceşti al­
ţii (între care mă num ăr şi eu) păstrează mereu în ei
o sfioasă nostalgie a horei pierdute, căci noi suntem
cu toţii locuitorii unui univers în care totul se învâr­
teşte în cerc.
Şi a mai fost o aniversare, D um nezeu m ai ştie cu
ce prilej, şi din nou au apărut pe străzile Pragăi cer­
curi de tineri dansând hore. R ătăceam printre ei, în
imediata apropiere, dar nu-m i era în găd u it să intru
în nid una din horele lor. Era în iu n ie 1950 şi numai
 cu o zi în urm ă fu sese sp ânzu rată M ilada H oráková,
deputată din partea partidului socialist. Tribunalul co­
m unist o acu zase d e u n eltiri d u şm ăn oase îm p otriva
statului. Tot atu n ci, fu sese sp ân zu rat su p rarealistu l
ceh Z avis K alan d ra, p rieten u l lu i A n d ré B reto n şi
al lui Paul E lu ard . Ia r tin erii ceh i d an sau ştiin d că,
în ajun, în acelaşi o raş, se leg ăn aseră-n ştrean g o fe­
m eie şi un su p rarealist, şi d an sau cu a tâ t m ai fren e­
tic, cu cât h ora lo r se v o ia o m an ifestare a in o cen ţei
ce contrasta flag ran t cu m ârşăv ia celo r d o i trăd ăto ri
ai p op oru lu i şi a i a sp ira ţiilo r a cestu ia .
A ndré B reton, con vin s că Z av is K alan d ra nu tră­
dase poporul şi aspiraţiile acestuia, ü ceruse lui Eluard
(printr-o scrisoare d esch isă d atată 13 iu n ie 1950) să
protesteze îm p otriva absu rd ei acu zaţii şi să în cerce
să-l salveze p e v ech iu l lo r p rieten p rag h ez. D ar to c­
mai atunci E lu ard era p rin s în tr-o g ig an tică h o ră în ­
cinsă între P aris, M oscova, V arşovia, P raga, So fia şi
Atena, între toate ţările socialiste şi toate p artid ele co­
m uniste din lu m e, recitân d p retu tin d en i fru m oasele
sale versuri despre bucu rie şi fraternitate. D upă ce d ti
scrisoarea lui B reton , făcu d o i p aşi p e lo c, u n p as m a­
inte şi, clătinând d in cap , refu ză să ap ere u n trăd ă­
tor al poporului (în rev ista A ction d in 19 iu n ie 1950)
şi începu să re cite cu o v o ce m eta lică :

„Vom u m p le n e v in o v ă ţia
C u fo rţa care n e-a lip sit
A tâta v rem e, —
Ş i n icio d ată n u v om m ai fi s in g u ri."

Iar eu rătăceam p e străzile P rag ăi şi în ju ru l m eu

se învârteau horele ceh ilor care râdeau dansând; ştiam
că nu puteam fi d e p artea lor, d d e p artea lu i K alan­
dra care, ca şi m in e, se d esp rin sese d e p e traiecto ria
circulară şi căzuse, căzuse, sfârşind u -şi căderea într-un
sicriu de condam nat; dar, în d u d a fap tu lu i că nu eram
de partea lor, ü p riveam to tu şi cu in v id ie şi nostal­
gie cum dansează şi nu eram în stare să-m i iau ochii
de la e i. Ş i, pe n eaştep tate, l-a m v ă z u t ch iar în ţaţa
m ea!
Se ţinea cu ei p e după u m ăr, cân ta cu e i cele do-
uă-trei note sim ple, săltân d p icio ru l stân g în dreap­
ta, apoi picioru l d rep t în stâ n g a . D a, era e l, Eluard,
copilul răsfăţat al P rag ăi! A p o i, ca d in senin , cei cu
care dansa am uţiră, m işcân d u -se m ai departe într-o
tăcere desăvârşită, în tim p ce e l scan d a în ritm ul bă­
tăilor de p icior:

„Vom alu nga od ihna şi v om fu g i d e som n,

Vom lu a-o în ain tea z o rilo r şi-a p rim ăverii,
Vom pregăti şi zile ş i a n o tim p u ri n o i,
Cum se cuvine v isu rilo r n o a stre ."

A poi, ca p rin farm ec, în cep u ră cu to ţii să cânte

iar aceleaşi trei sau p atru n o te , accelerân d ritmul
dansului. A lungau od ih n a ş i so m n u l, se luau la m-
trecere cu tim pul, satisfă cu ţi d e n ev in o v ăţia lor.
Toţi zâm beau şi E lu ard se în clin ă sp re o tânără
fată pe care-o ţinea pe d u p ă u m eri:

„Când om ul e în slujba păcii surâde-ntotdeauna."1

Şi fata începu să râd ă, b ătân d şi m ai vârtos cu tal-

pa-n caldarâm , aşa fel în cât se în ălţa cu câţiva centi­
metri deasupra lui, antrenându-i şi p e ceilalţi în saltul
ei, încât în clipa urm ătoare toţi făceau d oi paşi pe loc,

1 Din poezia Chipul păcii (1951) de P aul Eluard, apărută în

volumul Poeme pentru toţi, ESPLA, 1955, în traducerea lui Vir-
gil Teodorescu (n.t.).
 şi un pas m ainte, dar nim eni nu m ai atingea păm ân­
tul; da, zburau cu toţii deasupra pieţei Sfântu lu i Vác­
lav, hora lor aducea cu o uriaşă cunună ce se avânta
spre înălţim i, în tim p ce eu alergam pe păm ânt şi
priveam după ei, şi ei pluteau în sus îndepărtându-se
mereu, săltând în zbor piciorul drept spre stânga şi
stângul spre dreapta, şi sub ei se afla Praga cu cafe­
nelele ei gemând de poeţi, cu închisorile gem ând de
trădători ai poporului, iar la crem atoriu avea loc in ­
cinerarea unei deputate socialiste şi a unui scriito r
suprarealist — fum ul urca spre cer ca o prevestire
norocoasă şi eu auzeam glasul m etalic al lu i Eluard:

„Iubirea stă de veghe şi e n eo b o sită ."1

Şi alergam pe străzi, urm ând această voce, de tea­

mă să nu pierd din ochi superba cunună de trupuri
plutind deasupra oraşului şi, cu spaim ă în su flet, îm i
dădeam seama că ei zburau ca păsările, şi eu cădeam ,
ca o piatră, că ei aveau aripi, iar eu n-o să le m ai am
niciodată.

7
La optsprezece ani după execuţie, K alandra a fost
total reabilitat, dar cu câteva luni m ai târziu tancu­
rile ruseşti au invadat C ehia şi curând alte z e d de
mii de oameni au fost acuzaţi d e trădarea pop oru ­
lui şi a speranţelor acestuia — unii au fost azv ârliţi
în închisori, cei m ai m ulţi au fost d aţi afară d in slu j­
be şi, după alţi doi ani (când se îm plineau dou ăzeci
de ani de la înălţarea lui Eluard deasupra p ieţei V ác­
lav), unul dintre noii acuzaţi (eu) ţinea o ru brică de

1 Ibidem.
 astrologie în p ag in ile u n ei re v iste ilu strate destina-
tă tineretului ceh. Se scu rsese un an d e la ultimul meu
articol despre Săgetător (era d eci în decem brie 1971),
când am p rim it v iz ita u n u i tâ n ă r necu n oscu t. Fără
să-m i sp u nă o v o rb ă, m i-a în m â n a t u n plic. L-am
d esfăcu t, am citit scriso area, d a r am av u t nevoie de
un răgaz până să-m i d au seam a că m esaju l venea de
la R . Scrisu l era d e n e re cu n o scu t. E ra cu siguranţă
foarte tu lbu rată când a scris a ce ste rând u ri. Făcuse
efortu ri să su cească frazele în a şa fe l, în cât nimeni în
afară d e m ine să n u le p rice a p ă , d a r d e fapt nid eu
nu le înţelegeam d ecât p e ju m ătate. Singurul lucru pe
care l-am sesizat era că id e n tita te a m ea de autor hi-
sese d escop erită cu o în tâ rz ie re d e u n an.
A veam , la vrem ea aceea, o g a rso n ieră în Praga,
p e strad a B arto lom ejsk a. O stra d ă m icu ţă, dar cele­
bră. Exceptând d ou ă (în tr-u n u l d in e le locuiam eu),
toate im obilele de p e ea ap arţin eau p oliţiei. Când pri­
veam afară, p rin fereastra la rg ă d e la etaju l patru,
vedeam , p este aco p erişu ri, tu rn u rile H rad-ului, iar
jo s cu rţile p o liţie i. S u s d e fila isto ria glorioasă a re­
gilor ceh i, jo s se d esfăşu ra isto ria d eţin u ţilo r iluştri.
Toţi au trecut pe a id , K alan d ra şi H oráková, Slánský
şi C lem en tis, şi p rieten ii m ei S a b a ta şi H iibl.
T ânăru l (to ate a p aren ţele in d ica u că era logod­
nicu l lu i R .) p riv ea fo a rte circu m sp e ct în jurul lui.
Presupunea, d esigu r, că p o liţia îm i supraveghează
apartam entul cu n işte m icro fo an e ascu n se. Neam
făcut un sem n d iscret cu ca p u l ş i am ie şit în stradă.
Am m ers un tim p fără să sco a te m o v orb ă şi numai
în clipa în care am aju n s în vacarm u l străzii Národní
Třída m i-a spus că R . v oia să m ă v ad ă neapărat şi un
prieten d e a l lu i, n ecu n oscu t m ie, n e v a pune la dis­
poziţie pentru această în tâ ln ire cla n d estin ă aparta­
m entul său aflat în tr-u n c a rtie r m ărg in aş.
 M -am dus, aşadar, în ziua urm ătoare cu tram vaiul
până la p eriferia P ragăi; p ovestea se în tâm p la în d e­
cembrie, m âinile îm i îngheţaseră bocnă şi, la ora aceea
m atinală, cartierele m un citoreşti erau p u stii. A m gă­
sit casa cu pricin a după d escrierea tân ăru lu i, am ur­
cat cu liftul la etaju l trei, am cercetat cu aten ţie cărţile
de vizită de pe u şi, apoi am su n at. în ap artam ent era
o linişte d esăv ârşită. A m m ai su n at o d ată, d ar n-a
deschis nim eni.
M -am întors în stradă. M -am plim bat o ju m ătate
de oră prin geru l acela cum plit, cu gândul că R . în­
târzia şi aveam să ne întâlnim când va veni pe trotua­
rul pustiu dinspre staţia d e tram vai. D ar nu se arăta
nim eni. A m lu at d in n ou ascen so ru l p ân ă la e ta ju l
trei şi am su n at d in n o u . D up ă câtev a secu n d e, d in
interiorul ap artam en tu lu i s-a a u z it u n zg om ot d e
apă trasă. în clip a aceea, am av u t sen zaţia că cin e­
va a depus în m ine cu b u l d e g h eaţă a l g ro azei. A m
sim ţit, d eod ată, în tru p u l m eu , frica tin erei fete care
nu era în stare să-m i d esch id ă u şa, d in p ricin a sp ai­
m ei care-i răsco lea m ăru n taiele, în to rcân d u -i m aţe­
le pe dos.
M i-a deschis, era p alid ă, d ar su râd ea, făcând efor­
turi să fie am abilă, ca d e o b icei. A făcu t ch iar câtev a
glum e stângace pe seam a fap tu lu i că, în sfârşit, ne
aflam singu ri in tr-u n ap artam en t g o l. N e-am aşezat,
şi ea m i-a p o v estit că n u d em u lt fu sese con v o cată la
poliţie. O an ch etaseră, fără în cetare, o zi în treag ă. în
prim ele d ou ă o re o în tre b a se ră d esp re o su m ed e­
nie de lu cru ri n eîn sem n ate şi e a în cep u se să se sim ­
tă stăpână p e situ a ţie ; g lu m ise cu e i, p erm iţân d u -şi
la un m om ent d at să -i în treb e cu in so len ţă d acă îşi
închipuiau că o să ren u n ţe la m asa d e p rân z p en tru
asem enea n im icu ri. A bia a tu n ci au în cep u t s-o ia la
întrebări: spuneţi-ne, scum pă dom nişoară R., dne
scrie articolele despre astrologie pentru revista dum­
neavoastră? S-a făcut roşie la faţă şi a încercat să le
spună ceva despre un fizician celebru al cărui nume
nu-1 poate divulga. D ar pe d om nu l Kundera îl cu­
noaşteţi? au întrebat-o din nou. Le-a spus că mă cu­
noaşte. E ceva rău în asta? I-au răspu ns: nu-i nimic
rău în asta, dar dum neavoastră ştiţi că domnul Kun­
dera se ocupă cu astrologia? D espre asta habar n-am,
le-a răspuns. Chiar nu ştiţi nim ic? Toată Praga vuieş­
te şi dumneavoastră nu ştiţi nim ic? i-au spus râzând.
Le-a mai vorbit câteva clipe despre fizicianul atomist,
dar imul dintre copoi a în cep u t să strige la ea: mă­
car ai face bine să nu tăgăd u ieşti!
Le-a spus adevărul. Redacţia revistei dorea să aibă
o rubrică de astrologie atractivă, d ar nu ştia cui să
se adreseze, R. mă cunoştea şi m i-a cerut sprijinul. Era
convinsă că n-a încălcat n id o lege. I-au dat dreptate.
N-a încălcat nid o lege. N -a încălcat altceva decât niş­
te regulamente de servid u in terioare, care interzic
colaborarea cu anum ite p ersoan e nedem ne de în­
crederea partidului şi a statu lu i. Le-a obiectat că nu
s-a petrecut nimic de o asem enea gravitate: numele
domnului Kundera a fost ascuns sub un pseudonim
şi, îh consecinţă, n-a putut să ofenseze pe nimeni. G t
despre onorariile încasate de dom nul Kundera, nid
nu merită să mai vorbim . Şi iar i-au d at dreptate: în-
tr-adevăr, nu s-a întâm plat nim ic grav, drept care se
vor mulţumi să întocm ească u n proces-verbal de­
spre cele discutate, ea îl va sem na şi n -are de ce să-i
fie teamă.
A semnat procesul-verbal şi, după două zile, a fost
convocată la redactorul-şef, sp re a i se aduce la cu­
noştinţă că era concediată cu efect im ed iat. S-a dus,
în aceeaşi dim ineaţă, la rad io, unde avea nişte prie-
 teni care-i ce rea u d e m u ltă v rem e să lu creze cu e i.
Au p rim it-o cu b u cu rie , d a r în ziu a u rm ătoare când
revenise p en tru în to cm irea fo rm a lită ţilo r d e anga­
jare, şefu l serv iciu lu i d e cad re, care o sim p atiza, i s-a
adresat cu u n a e r ce trăd a d ezam ăg irea: în ce p ros­
tie ai in trat, fetiţo ! Ţ i-a i d istru s v iaţa. N u p o t face ab­
solu t n im ic p en tru d u m n eata.
M ai în tâ i, e z ita se să m ă v a d ă , în tru câ t fu sese n e­
voită să le tă g ă d u ia scă p o liţiştilo r că n u v a su fla o
vorbă n im ăn u i d esp re a ce st in tero g ato riu . P e u rm ă,
după ce p rim ise o n o u ă c ita ţie la p o liţie (treb u ia să
se p rezinte aco lo a d o u a z i), h o tărâse că era m ai bine
să ne în tâln im în se cre t p en tru a n e p u n e d e acord ,
ca să nu aju n g em la d e c la ra ţii co n tra d icto rii, d acă
în tâm p lător aş fi şi eu co n v o ca t.
Să ne-nţelegem , R . n u era o fricoasă, era pur şi sim ­
plu tân ără şi to ta l n eştiu to are în tr-a le v ie ţii. P rim ise
acum p rim a lo v itu ră , d e n eîn ţeles şi n eaştep tată, o
lovitură p e care n -o v a u ita n icio d ată. în ţeleg ân d că
fusesem a les ca fa cto r p o ştal av ân d m isiu n ea să d is­
tribu ie o am en ilo r a v e rtism e n te şi sa n cţiu n i, am în ­
ceput să m ă te m d e m in e în su m i.
— C red eţi, m -a în tre b a t R . cu v o cea su g ru m ată
de em oţie, că d u m n ealo r ştiu cev a d esp re cele o m ie
de coroan e p e ca re le -a ţi p rim it p e n tru h o ro sco p ?
— N u v ă fa ce ţi g riji. U n tip ca re a stu d ia t trei an i
m arxism -leninism u l la M oscov a n -a r în d răzn i să re­
cunoască n icio d a tă că şi-a co m an d at h o ro sco p u l.
A râs, şi râ su l e i, d e şi n -a d u ra t d ecât o fracţiu n e
de secu nd ă, îm i răsu n a stă ru ito r în u rech i ca o sfiel­
nică p rom isiu n e a m â n tu irii. C ă d acesta era râsu l p e
care d oream s ă -l au d a tu n d cân d scriam stu p id ele
articolaşe d esp re P eşti, F ed o ară, C ap ricorn , acesta era
râsul p e care mi-1 im ag in am ca răsp lată, d ar e l n u ve­
nea d e n icăieri, p e n tru că , in tre tim p , p retu tin d en i în
 lume, îngerii ocupaseră toate p oziţiile decisive, toa­
te statele-majore, cucerind stânga şi dreapta, pe arabi
şi pe evrei, pe generalii şi disidenţii ruşi. N e fixau din
toate părţile cu privirea lor glacială şi privirea aceas­
ta smulgea de pe noi sim paticul veşm ânt de misti­
ficatori hazlii puşi pe şotii, dem ascându-ne ca pe nişte
bieţi impostori care lucrau pentru revista tineretului
socialist, dar nu credeau nici în tin eret, n id în socia­
lism, care făceau horoscopul red actoru lu i-şef fără să
le pese de redactorul-şef şi de horoscoape, care se ocu­
pau cu fleacuri în tim p ce în ju ru l nostru întreaga
lume (dreapta şi stânga, arabii şi evreii, generalii şi
disidenţii) se lupta pentru viitorul om enirii. Simţeam
pe noi greutatea apăsătoare a p rivirii lor, care ne pre­
schimba în insecte bune de striv it cu talpa.
Mi-am stăpânit neliniştea, încercând să născocesc
pentru R. planul cel m ai chibzuit, potrivit căruia urma
să le răspundă poliţiştilor în ziua urm ătoare. în tim­
pul discuţiei s-a ridicat de câteva ori ca să meargă
la toaletă. Revenirile sale erau în so ţite de zgomotul
apei trase şi de jena panicardă ce se citea pe chipul
ei. Această fată curajoasă se ruşina de frica ei. Aceas­
tă femeie plină de gust se ru şin a de m ăruntaiele ei
care făceau ravagii sub ochii u nu i b ărb at străin.

8
în bănci se aflau douăzeci de tin eri, fete şi băieţi de
diferite naţionalităţi, care se uitau cu un aer distrat la
Mihaela şi Gabriela: acestea, em oţion ate, stăteau în
picioare în faţa catedrei la care lu ase loc doamna Ra­
fael. Amândouă aveau în m ână fo ile cu textul expu­
nerii lor şi, în plus, un bizar obiect d e carton prevăzut
cu elastic.
 — Vom vorbi despre Rinocerii lu i Ionescu , spu se
Mihaela, aplecându-şi capul pentru a-şi fixa pe nas
un cornet de carton pe care lip iseră bucăţele de hâr­
tii m ulticolore, şi pe care-1 prinse apoi la ceafă cu un
elastic. Gabriela procedă la fel. După un schim b de
priviri, începură să scoată n işte su n ete scu rte, stri­
dente şi sacadate.
în general, clasa pricepu destu l d e lesne ce vo­
iau să sugereze cele două fete: unu, că rinocerul are,
în loc de nas, un corn, şi doi, că piesa lui Ionescu este
o piesă com ică. Se hotărâseră să exprim e cele două
idei, fireşte, prin cuvinte, dar m ai ales prin acţiunea
propriului corp.
Cometele lungi se clătinau pe chipul lor şi întrea­
ga clasă cădea pradă unei com pasiuni stânjenitoare,
de parcă în faţa băncilor venise cineva să le prezinte
un braţ am putat.
Doamna Rafael se arătă însă încântată de găsel­
niţa preferatelor ei şi răspunse la sunetele strid ente
şi sacadate ale acestora cu un strigăt asem ănător.
Cu un aer plin de satisfacţie, cele două fete dădeau
din cap, făcând să li se scuture nasul lung, şi M ihae­
la începu să citească partea ce-i revenea din expune­
rea anunţată. Printre cursanţi se afla şi o tânără evreică
pe nume Sarah. Cu câteva zile în urm ă, aceasta le ce­
ruse celor două am ericane îngăduinţa d e a-şi arun­
ca o privire pe notiţele lor (ştiu t fiind că nu scăpau
o vorbuliţă din spusele doam nei R afael), d ar e le o
refuzaseră: ai face m ai bine să v ii la cu rsu ri d ecât
să-ţi pierzi vrem ea pe p lajă. D in ziu a aceea, Sarah
le detesta cordial şi acum se bucura d e sp ectacolu l
prostiei lor.
M ihaela şi G abriela îş i citeau pe rând com en ta­
riile la Rinocerii şi com etele lu ngi, d e h ârtie, se des­
prindeau de pe faţa lor înălţând u-se ca o ru găciun e
zadarnică. Sar ah îşi d ăd ea seam a că a r fi păcat să nu
profite d e ocazia ce i se o ferea. Ş i, în clip a în care Mi-
haela îşi întrerupse d iscu rsu l, în torcând u -se spre Ga­
briela ca să-i dea a în ţelege că v en ise rând u l ei, Sarah
se rid ică în p icio are şi, p ără sin d u -şi b an ca, se apro­
pie de cele două p rotagoniste. G ab riela, în loc să vor­
bească, o fixă pe Sarah cu o rificiu l n asu lu i ei artificial
luat prin surprindere şi răm ase cu gu ra căscată. Ajun­
să în dreptul celor două stu d en te, S arah le ocoli (cu
capetele parcă prea îm p ov ărate d e n asu l adăugat,
am ericanele nu erau în stare să le m ai răsucească spre
a vedea ce se p etrecea în sp atele lo r) şi, luându-şi
avânt, ü trase un p icio r în fund M ih aelei, apoi, avân-
tându-se încă o d ată, m ai trase u n şu t, de data asta
în fundul G abrielei. D upă care, calm ă, şi chiar cu dem­
n itate, p o m i în ap o i sp re b a n ca e i.
Pe m om ent, se lă să o lin işte a b so lu tă .
A p oi, m ai în tâi d in o ch ii M ih a e le i, şi în clipa ur­
m ătoare d in och ii G ab rielei în cep u ră să curgă lacri­
m ile.
A p oi to ată clasa izb u cn i în h o h o te d e râs.
A poi Sarah se aşeză în b an ca e i.
A poi doam na R afael, in iţia l su rp rin să şi şocată,
pricepu că intervenţia Sarei era u n ep isod pus la cale
într-o farsă cu grijă pregătită d e stu d en ţi, neavând alt
scop decât clarificarea su biectu lu i tratat în analiza lor
(interpretarea operei d e artă n u p o ate fi lim itată la
abordarea teoretică trad iţională; este necesară o abor­
dare m odernă, o lectură p rin p ractică, acţiune şi hap­
pening) şi, în tru cât nu v ed ea la crim ile favoritelor
sale (acestea erau cu faţa în d rep tată sp re clasă şi ded
cu spatele spre ea), d ădu d in cap ap robator, încuvi­
inţând sp ectacolu l p rin tr-u n h o h o t d e râs.
Auzind din spate râsul profesoarei m u lt iubite, Mi-
haela şi G abriela se sim ţiră trăd ate. A cu m , lacrimile
 curgeau din och ii lo r ca d in tr-u n robinet. Sentim en­
tul um ilinţei le p ricin u ia atâta du rere, în cât se zvâr­
coleau, de parcă ar fi fo st chin u ite d e n işte cram pe
stom acale sfâşieto are.
Doam na R afael îş i în ch ip u i că acele con v u lsii ale
studentelor sale p referate erau o m işcare d e d an s, şi
o forţă m ai p u tern ică d ecât grav itatea p rofesorală o
sm ulse în clip a aceea d e p e scau n . R âdea cu lacrim i,
dând din b raţe, ia r tru p u l îi zv âcn ea în asem en ea
hal, în cât ü p ro iecta cap u l în a in te şi în ap o i p e g â-
tu-i firav, d e parcă ar fi fo st u n clop o ţel pe care para­
cliserul îl ţin ea în to rs cu lim b a în su s şi su n a cu e l
de m am a fo cu lu i. Se ap ro p ie d e tin erele fete ce se
chirceau şi se răsu ceau în m işcări co n v u lsio n ate, şi
o luă de m ână p e M ih aela. Ş i ia tă -le acu m p e to ate
trei în faţa p u p itrelor, su d n d u -se şi răsu d n d u -se cu
ochii în ecaţi în la crim i. D oam na R afael b ătea d o i
paşi pe lo c, să lta p icio ru l stâ n g sp re d reap ta, ap o i
dreptul spre stânga şi cele d ou ă tin ere în lăcrim ate în­
cepură s-o im ite cu sfială, la c rim ile lo r se prelin geau
de-a lungul n asu rilo r d e h ârtie şi e le se răsu ceau şi
săreau bătând p aştii p e lo c. A p oi, doam na profesoa­
ră apucă şi m âna G abiielei, şi toate trei alcătuiau acum
un cerc în faţa p u p itrelor: se ţin eau d e m ână, făcân d
paşi pe loc, în tr-o p a rte şi în a lta , şi se în v ârteau în
cerc pe p arch etu l să lii d e clasă. S ă lta u în su s când
un picior, când altu l, şi p e feţele celo r d ou ă fete sch i­
m onoselile p lân setu lu i se tran sfo rm au , im p ercep ti­
bil, în grim asa râ su lu i.
Cele trei fem ei d an sau şi râd eau , n a su rile fa lse
se clătinau, şi clasa tăcea a m u ţită d e o g ro ază m u tă.
Acum însă d an sato arele n u -i m ai v ed eau p e ce ila lţi
— erau co n cen trate cu to tu l asu p ra fiin ţe i şi v o lu p ­
tăţii lor. D eod ată, d oam n a R afael b ătu d in talp ă m ai
vârtos, înălţându-se cu câţiva centim etri deasupra po­
delei. Cu pasul urm ător nu m ai atingea pământul,
trăgându-le astfel după sine pe cele două partenere.
Mai trecu o clipă, şi toate trei se roteau deasupra po­
delei, înălţându-se uşor în sp irală. A cum părul lor
atingea plafonul şi acesta încep u să se deschidă pu­
ţin câte puţin. Prin această d eschizătu ră cele trei ur­
cau tot mai sus; nu se m ai zărea n ici un nas de hârtie,
ci num ai trei perechi de p an tofi depăşind gaura ce
se căscase, dar şi aceştia d isp ăru ră la rândul lor, în
timp ce la urechile cursanţilor înm ărm uriţi de groa­
ză ajungea, de sus, un râs ce se îndepărta — râsul
hohotit al celor trei arhangheli.

9
întâlnirea mea cu R., în apartam entul cu pricina,
s-a vădit pentru mine hotărâtoare. A tunci am înţeles
definitiv că devenisem vin m esager al nenorocirii, că
nu mai puteam continua să trăiesc printre cei pe ca-
re-i iubeam dacă nu voiam să le fac rău, că nu-mi mai
rămânea altceva de făcut decât să-m i părăsesc ţara.
Mai am însă un alt m otiv p entru a evoca aceas­
tă ultimă întâlnire cu R. îm i fusese dragă dintotdea-
una această tânără fem eie şi o iu beam în chipul cel
mai nevinovat şi cel m ai puţin sexual cu putinţă. De
parcă trupul ei s-ar fi ascuns m ereu fără cusur în spa­
tele inteligenţei sclipitoare, al com portam entului de
o modestie echilibrată şi al g u stu lu i neîntrecut al
vestimentaţiei sale. N u-m i oferea niciodată o singu­
ră fisură, cât de m ică, prin care să p ot întrezări mă­
car un licăr al nudităţii sale. Ş i, d eod ată, spaima o
despică în două ca satârul m ăcelaru lu i. Aveam im­
presia c-o văd, deschisă în faţa m ea, ca o carcasă de
 viţea, tran şată şi ag ăţată în cârlig u l u n ei m ăcelării.
Stăteam aşezaţi u nu l lân gă celălalt p e d iv an , in tr-u n
apartam ent străin ; d in sp re toaletă se auzea şu ieratu l
apei ce um plea rezervoru l d e curând g o lit şi pe m ine
mă încerca o p oftă nestăp ân ită d e a face d rago ste cu
ea. M ai exact: o p o ftă n estăp ân ită d e a o v io la. D e a
mă arunca asup ra e i, d e-a o cu p rin d e în tr-o sin g u ră
îm brăţişare cu to t ce -i ap arţin ea: cu co n tra d icţiile
sale in su p ortabil d e e x cita n te , cu îm b răcăm in tea sa
desăvârşită, cu in testin ele rev o ltate, cu raţiu n ea şi
spaima, cu m ândria şi ru şin ea sa cu to t. M i se p ărea
că în aceste co n trad icţii se ascu n d ea esen ţa e i, acea
comoară, acel b u lg ăre d e aur, acel d iam an t tăin u it în
adâncurile e i. Voiam să m ă n ăp u stesc asu p ra e i şi să
i-1 sm ulg pentru m ine. V oiam s-o cu p rind în în treg i­
me, cu fecalele ei şi cu su fle tu l e i in efa b il.
Dar vedeam fix aţi asu p ra m ea d o i och i în sp ăi­
mântaţi (doi ochi înspăim ântaţi p e u n ch ip inteligent)
şi cu cât m ai în sp ăim ân taţi erau aceşti o ch i, cu atâ t
mai m are, m ai ab su rd ă, m ai p ro stească, m ai scan ­
daloasă, m ai d e n eîn ţeles şi m ai irealizab ilă d even ea
dorinţa m ea fren etică d e a o v io la .
Când am p ărăsit, în ziu a aceea, ap artam en tu l d e
îm prumut, şi m -am a fla t d in n ou în strad a p u stie a
cartierului m ărginaş d in P raga (R . m ai zăb ov ea aco ­
lo, tem ându-se să iasă în acelaşi tim p cu m in e, ca să
nu fim văzuţi îm p reu nă), n -am m ai fo st în stare m ul­
tă vreme să m ă g ân d esc la altcev a, d ecât la acea d o ­
rinţă uriaşă ce m ă în cercase d e-a o v io la p e sim p atica
mea prietenă. A ceastă d o rin ţă a răm as în m in e cap­
tivă ca o pasăre în tr-u n sac — o p asăre ce se trezeşte
din când în cân d şi b a te d in a rip i.
S-ar putea ca această n esăb u ită d orin ţă d e-a o v io ­
la pe R. să nu fi fo st d ecât o în cercare d isp erată d e a
mă agăţa de cevaîn toiul căderii. C ăci, din clipa în care
am fost izgonit din h o ră, n -am în cetat să cad şi cad
şi acum, de data aceasta „binevoitorii" m ei nefăcând
altceva decât să-m i m ai d ea u n gh iont, ca să mă ros­
togolesc în continuare, to t m ai adânc, to t m ai depar­
te de ţara m ea, în spaţiu l v id a l lu m ii în care răsună
râsul înspăim ântat al în g erilo r ce acoperă cu larma
sa toate cuvintele m ele.
Ştiu, undeva, pe această lum e, se află Sarah, tână­
ra evreică Sarah, sora m ea Sarah, dar unde s-o găsesc?
 Scrisorile pierdute

1
A m calculat că pe planetă su n t b otezate în fie­
ce clipă două sau trei personaje fictive. De aceea, ezit
întotdeauna să m ă alătur acestei incom ensurabile
mulţimi de Ioan Botezători. D ar ce e de făcut? Su nt
totuşi obligat să le dau personajelor m ele un num e.
De data asta, ca să fie clar că eroina m ea îm i aparţi­
ne mie şi numai m ie (ţin la ea m ai m ult decât la ori­
care alta), ü voi da un num e pe care n ici o fem eie nu
l-a mai purtat vreodată: Tam ina. M i-o închipui fru­
moasă, înaltă, are treizeci şi trei de ani şi e origina­
ră din Praga.
O văd, în m intea m ea, păşind pe o stradă a unui
orăşel de provincie din vestul Europei. D a, aţi sesi­
zat bine: îndepărtata Pragă e m enţionată de m ine cu
numele ei, în tim p ce las pradă anonim atului oraşu l
în care se desfăşoară povestirea m ea. A sta înseam nă
încălcarea tuturor regulilor perspectivei, dar nu vă ră­
mâne decât s-o accep taţi.
Tamina lucrează ca ospătăriţă într-o cafenea m ică
aparţinând unui cuplu. Cafeneaua aduce un câştig atât
de neînsemnat, încât bărbatul s-a angajat în prim a sluj­
bă ce i s-a ivit, şi, în felul acesta, Tam ina a ob ţin u t lo ­
cul eliberat. Diferenţa dintre salariul de m izerie p rim it
de patron în noul său serviciu şi salariu l şi m ai m i­
zer primit de Tamina de la cei doi soţi reprezintă m o­
destul beneficiu al acestora.
 Tamina serveşte clienţilor (nu prea m ulţi, sala e veş­
nic pe jum ătate goală) cafeaua şi calvadosul, apoi re­
vine în spatele tejghelei. Pe un taburet din faţa barului
se află întotdeauna cineva dornic să stea cu ea la ta­
clale. Toţi o iubesc pe Tam ina. Pentru că ştie să ascul­
te tot ce i se povesteşte.
Dar ü ascultă, oare, cu adevărat? Sau doar ü pri­
veşte foarte atentă, în tăcere? H abar n-am , dar asta
n-are prea multă im portanţă. Im portant e că nu-i în­
trerupe. Ştiţi cum se-ntâm plă când două persoane
stau şi discută. Una vorbeşte, iar cealaltă ü ia vorba
din gură: la fel mi s-a-ntâmplat şi mie, eu ... şi-ncepesă
sporovăiască despre sine până când prim a reuşeşte să
strecoare la rândul ei: la fe l mi s-a-ntâmplat şi mie, eu...
Fraza aceasta, la fel mi s-a-ntâmplat şi mie, eu... pare
a fi un ecou aprobator, o m od alitate de a continua
ideea celuilalt, dar nu-i de fap t d ecât un artificiu în­
şelător: în realitate e o revoltă brutală îm potriva unei
violenţe brutale, un efort de eliberare a propriei noas­
tre urechi din slavie şi de ocupare prin forţă a mediii
adversarului. C ăd toată viaţa om ului printre seme­
nii săi nu-i nimic altceva decât o lu ptă pentru a pune
stăpânire pe urechea altuia. Tot m isterul popularită­
ţii Taminei stă în faptul că ea nu d oreşte să spună
nimic despre ea. îi acceptă, fără îm potrivire, pe ocu­
panţii urechii sale şi nu spune niciod ată: la fel mi
s-a-ntâmplat şi mie, eu ...

2
Bibi e cu zece ani m ai tânără d ecât Tam ina. Se face
aproape anul de când îi vorbeşte despre sine zi de zi.
Nu de mult i-a spus (şi, de fapt, din clipa aceea a în­
ceput totul) că intenţionează să m eargă la Praga cu
soţul ei spre a-şi petrece acolo concediul de vară.
 în clipa aceea, Tamina a crezut că se trezeşte din-
tr-un somn ce dura de m ai m ulţi ani. Bibi m ai rosteş­
te câteva cuvinte şi Tamina (îm potriva obiceiului ei)
o întrerupe:
— Ascultă, Bibi, dacă plecaţi la Praga, aţi putea tre­
ce pe la tata să luaţi ceva pentru m ine? U n fleac. Un
pacheţel ce-ar încăpea uşor în geam antanul vostru.
— Pentru tin e, orice! îi răspu nde B ib i cu rten i­
toare.
— Ţi-aş răm âne în ved îndatorată, spune Tam ina.
— Poţi conta pe m ine, o asigură Bibi. C ele două
femei mai discută puţin despre Praga şi Taminei îi ard
obrajii.
— Vreau să scriu o carte, spune apoi B ibi.
Tamina se gândeşte la pacheţelul ei din C ehia, şti­
ind că pentru asta trebuie să-şi asigure prietenia lu i
Bibi. Aşa se face că-i oferă nu m aidecât urechea:
— O carte? D espre ce?
Fetiţa lui Bibi, o gâgâlice de un an, se târăşte pe sub
taburetul înalt din faţa barului, pe care stă m aică-sa,
şi gângureşte zgom otos.
— Linişte! strigă Bibi în jos, suflând cu un aer m e­
ditativ fumul de ţigară. D espre lum e, aşa cum o văd
eu.
Micuţa scoate sunete din ce în ce m ai strid en te şi
Tamina întreabă:
— Şi te-ai pricepe să scrii o carte?
— De ce nu? răspunde Bibi, arborând din nou un
aer meditativ. Fireşte trebuie m ai în tâi să m ă in for­
mez puţin despre felul cum se scrie o carte. A propo,
îl cunoşti cum va pe Banaka?
— Cine m ai e şi ăsta? în treabă Tam ina.
— Un scriitor, spune Bibi. Locuieşte pe undeva, prin
apropiere. Trebuie neapărat să fac cunoştinţă cu el.
 — Ce-a scris?
— Habar n-am, spune Bibi, grăbindu-se să adau­
ge cu acelaşi aer m editativ: A r fi bine poate să citesc
ceva din ce-a scris...

3
în locul unei exclam aţii d e b u cu rie spontană, în
receptor nu se auzi d ecât u n g lacial:
— Asta-i bună! Ţ i-ai ad u s, în sfârşit, aminte de
mine?
— Ştii că stau prost cu b an ii. T elefonul e scump,
se scuză Tamina.
— Puteai să scrii. U m brele nu costă o avere, din
câte ştiu. Am şi uitat când am p rim it ultim a ta scri­
soare.
înţelegând că discuţia cu soacra pornise prost, Ta­
mina începu s-o întrebe pe în d elete cum ü merge cu
sănătatea şi ce m ai face, înainte d e-a se încumeta să-i
spună:
— Aş vrea să-ţi cer un serviciu . în aintea plecării
noastre, am lăsat la tine un p ach et.
— Un pachet?
— Da. Pavel l-a încuiat de faţă cu tine în vechiul
birou al tatei. îţi am inteşti? Avea şi el un sertar în bi­
roul acela. Iar cheia ţi-a d at-o ţie.
— N-am nici o cheie.
— Dar, mamă, trebuie s-o ai. Pavel ţi-a dat-o sigur.
Eram acolo...
— Nu m i-aţi dat nim ic.
— Sim t m ulţi ani de atu nci, p oate că ai uitat. Tot
ce te rog e s-o cauţi. Nu se poate să n -o găseşti...
— Şi ce vrei să fac?
— Să te uiţi dacă pachetul este la locu l lui, atâta
tot.
 — Ş i d e ce n -a r fi? L -a ţi p u s aco lo ?
— D a.
— A tunci d e ce să m ai d esch id sertaru l? C e-aş fi
putut face eu cu ca rn e te le v o astre?
Tamina avu u n şoc: d e u n d e ştia soacră-sa că în
sertar se aflau n işte carn ete? D oar fu seseră am bala­
te, iar pachetul fu sese lip it cu g rijă cu m u lte b en zi
de hârtie adezivă. Totuşi se stăp ân i, străd u ind u -se să
nu trădeze n im ic d in su rp rin d erea sa:
— D ar eu n-am sp u s aşa cev a. V oiam d oar să ştiu
dacă totul e în ordine. D ata viitoare îţi spun m ai m ult.
— Şi n u -m i p o ţi e x p lica acu m d esp re ce-i v orb a?
— M am ă, nu p o t v orb i m ai m u lt, telefon u l e prea
scump!
Soacra izb u cn i în h o h o te d e p lân s:
— Bine, atu n ci n u m ă m ai su n a, d acă-i aşa de
scump.
— N u p lân ge, m am ă, sp u se Tam ina. C unoştea
prea bine plânsul acesta. D e câte ori voia să le im pu­
nă ceva, începea să p lân gă. A vea un p lân s acu zator
şi nim ic nu era m ai ag resiv d ecât la crim ile e i.
H ohotele d e p lân s zgu d u iau recep toru l şi Tam ina
spuse:
— Pe cin â n d , m am ă, te m ai su n eu .
Soacra p lân gea, şi Tam ina nu în d răzn ea să aşeze
receptorul în fu rcă, în ain te d e a o au zi sp u nând u -i
un cuvânt de rămas-b u n . D ar p lân su l nu m ai con ­
tenea şi fiecare lacrim ă co sta .
Tamina în ch ise.
— D oam nă T am ina, sp u se p atroan a, cu p ărere d e
rău în glas, arătân d u -i co n to ru l. A ţi v o rb it foarte
mult; apoi socoti cât costă convorbirea cu C ehia şi Ta­
mina se sperie d e su m a aceea enorm ă. Va trebu i să-şi
chibzuiască fiecare b ăn u ţ ca să -i aju n g ă p ân ă la lea­
fa urm ătoare. D ar a ch ită n o ta , fără să clip e a scă .
 Tamina şi soţul ei p ărăsiseră C ehia ilegal. Se în­
scriseseră pentru o excursie la m are organizată de
agenţia naţională de voiaj, în Iu goslavia. Acolo s-au
desprins de grupul lor şi, trecând frontiera austria­
că, s-au îndreptat spre A pus.
De teamă să nu atragă atenţia asupra lor în cursul
călătoriei în grup, nu-şi luaseră decât două valize mari.
Renunţaseră în ultima clipă la pachetul voluminos în
care se aflau corespondenţa dintre ei şi carnetele Ta-
minei. Dacă vreun poliţist din C ehoslovacia ocupată
le-ar fl deschis bagajele la controlul vam al, ar fi de­
venit im ediat suspecţi că duceau cu ei, pentru cinci­
sprezece zile de vacanţă pe lito ra l, întreaga arhivă
a vieţii lor intim e. Şi, cum nu se îndurau să lase pa­
chetul acasă, ştiind că după plecarea lor apartamen­
tul va fi confiscat de stat, l-au depus la soacra Taminei,
într-un sertar al biroului p ărăsit şi in u til al socru­
lui răposat.
în străinătate, soţul Tam inei căzu bolnav şi Ta­
mina nu izbuti să facă altceva d ecât să privească în­
tristată cum m oartea i-1 răpea în cetu l cu încetul.
Când a m urit, a fost întrebată dacă doreşte să fie în­
humat sau incinerat. S-a d ecis p entru incinerare.
Apoi, a mai fost întrebată dacă d oreşte să-l păstre­
ze în urnă sau preferă să i se îm prăştie cenuşa. Nu se
simţea nicăieri la ea acasă şi, de team ă că va fi ne­
voită să-şi poarte soţul de colo-colo to t restul zile­
lor, ca pe-un bagaj de m ână, ceru să i se împrăştie
cenuşa.
Îmi imaginez lumea din ju ru l Tam inei urcând tot
mai sus, ca un zid circular, şi ea nu -i decât o pajişte
micuţă rămasă jos de tot. Ş i p e această pajişte nu
creşte decât un trandafir — am intirea soţului.
 Sau îm i im aginez p rezentu l Tam inei (redus la ser­
vitul cafelei şi ap lecatu l u rech ii) d u s d e apă ca o plu­
tă în d erivă, ia r e a , a fla tă p e această p lu tă , p riv eşte
înapoi, şi nu m ai în a p o i.
De la o vrem e, era disperată dându-şi seam a că tre­
cutul ei devenea d in ce în ce m ai p alid . D e la soţu l ei
n-avea decât fotografia d e p e p aşap ort, toate celelal­
te răm ăseseră la P raga, în apartam entu l co n fiscat. Se
uita la această b iată im ag in e ştam p ilată, cu colţu ri­
le rupte, în care so ţu l e i, lu a t d in faţă (ca un crim i­
nal pozat la serv iciu l d e id en tificare ju d iciară), era de
nerecunoscut. P ractica z iln ic, în faţa fo to g ra fiei, u n
fel de exerciţiu sp iritu a l: se ch in u ia să -şi im agin e­
ze soţul d in p ro fil, ap oi d in sem ip ro fil, ap oi d in po­
ziţia trei sfertu ri, străd u in d u -se să-i reîn v ie în m inte
linia n asu lu i, co n tu ru l b ă rb ie i ş i, d e la o zi la a lta,
constata în sp ăim ân tată că sch iţa im ag in ată p rezen ­
ta mereu alte trăsătu ri d iscu tabile, asupra cărora m e­
moria ce-o d esen a av ea în d o ie li.
în tim pul acestor exerciţii se căznea să-i evoce p ie­
lea şi culoarea acesteia şi toate im perfecţiu nile m inus­
cule ale epid erm ei — n eg ii, excrescen ţele, p istru ii,
vinişoarele. Era d ificil, ap roap e im p o sib il. C u lo rile
folosite de m em oria e i erau ireale, şi cu aceste cu lori
nu era chip să im iţi p ielea u m ană. A şa stând lu cru ­
rile, îşi puse la p u n ct o teh n ică sp ecială d e rem em o­
rare. Când se afla în faţa u n u i b ărb at, se folosea de
capul lui ca d e u n m aterial d e scu lp tat: îşi fixa p ri­
virea asupra lu i şi rem od ela în m in te ch ip u l so ţu lu i,
îm prum utându-i o te n tă m ai în tu n e ca tă , ad ău g ân -
du-i pistruii şi n eg ii, m icşorân d u -i u rech ile, colorân -
du-i ochii în a lb a stru .
Dar toate aceste e fo rtu ri n u făceau d ecât să -i d e­
monstreze că im ag in ea so ţu lu i e i se risip e a , în d rep -
 tându-se spre o dispariţie irevocabilă. La începutul
legăturii lor, Pavel o rugase (era cu zece ani mai mare
şi avea de pe atunci o anum ită părere despre mize­
ria memoriei om eneşti) să ţin ă u n ju rn al în care să
noteze, pentru am ândoi, d esfăşu rarea vieţii Im*. S-a
revoltat, susţinând că asta ar însem na o batjocorire
a dragostei lor. îl iubea prea m u lt ca să poată admi­
te că lucrurile pe care ea le socotea d e neuitat ar pu­
tea fi uitate. Fireşte, până la urm ă a acceptat, dar fără
nici un entuziasm . Se sim ţea asta în carnete: existau
în ele destule pagini albe, iar în sem n ările erau frag­
mentare.

5
Unsprezece ani trăiseră îm preună în Cehia şi car­
netele lăsate la soacră erau to t unsprezece. La puţin
timp după m oartea soţu lu i, cum părase un caiet şi-l
împărţise în unsprezece capitole. R euşise, ce-i drept,
să-şi ream intească m ulte even im en te şi situaţii pe
jum ătate uitate, dar nu ştia d eloc în ce secţiune a
caietului să le noteze. Su ccesiu nea cronologică era
irem ediabil pierdută.
încercase, mai întâi, să recupereze amintirile ce-i pu­
teau servi ca puncte de reper în scurgerea timpului,
şi să devină osatura de bază a trecutului reconstituit.
De pildă, vacanţele lor. Trebuiau să fie unsprezece,
dar nu izbutea să-şi am intească d ecât nouă. Două
erau pierdute pentru totdeauna.
Se străduise apoi să în cad reze în cele unspreze­
ce secţiuni ale caietului cele nou ă vacanţe redesco­
perite. Nu reuşise cu certitudine d ecât în cazul anilor
ce se remarcau prin ceva excepţional. în 1964 muri­
se mama Taminei, şi, la o lună după aceea, au plecat
 în Tatra, unde au av u t p arte d e o vacan ţă tristă. Ştia
că în anul urm ător au fost la m are, în Bu lgaria. îşi m ai
amintea de vacanţa din 1968 şi d e urm ătoarea, pentru
că acestea au fost u ltim ele vacanţe petrecute în C eh ia.
Dar dacă reuşise, cu chiu cu vai, să reconstituie m a­
joritatea vacanţelor (nepu tând să le d ateze p e toate),
eşecul era total atu n ci când în cerca să-şi ream inteas­
că zilele de C răciun şi d e A n u l N ou . D in u n sp reze­
ce sărbători d e C răciu n , n u m ai reg ăsea d ecât d ou ă
prin cotloanele m em o riei, ia r d in d o u ăsp rezece re-
velioane n u -şi am in tea d ecât cin ci.
încercase, d e asem enea, să-şi ream in tească toate
numele cu care o răsfăţase. N u -i sp u sese p e nu m ele
adevărat decât în p rim ele d ou ă săp tăm âni. Tandre­
ţea lui era o in ep u izabilă m aşină d e fab ricat p o recle.
Avea pentru ea m u lte şi, în tru cât fiecare se uza cu re­
peziciune, el ü găsea fără în cetare a ltele n o i. D e-a lu n­
gul celor doisprezece ani p etrecu ţi îm preu nă, prim ise
vreo treizeci, fiecare ap arţin ân d u n ei p erio ad e an u ­
me din viaţa lor.
Dar cum să d esco p eri le g ă tu ra p ie rd u tă d in tre o
poreclă şi ritm ul tim p u lu i? Tam ina n u reu şea s-o re­
găsească d ecât în câtev a ca z u ri. îş i am in tea , d e p il­
dă, zilele ce au u rm at m o rţii m am ei sa le . S o ţu l e i îi
şoptea cu in sisten ţă n u m ele în u rech e (n u m ele ace­
lei perioade şi al acelei clip e), în cercân d p arcă s-o tre­
zească dintr-un v is u rât. E ra o p o reclă p e care şi-o
reamintea şi p e care p u tu se s-o în scrie , cu ce rtitu d i­
ne, în secţiunea in titu la tă 1964. D ar to ate ce le la lte
nume zburau în afara tim p u lu i, lib ere şi n eb u n ati­
ce, ca nişte p ăsări scă p a te d in v o lieră .
De aceea îşi d orea cu a tâ ta d isp e ra re să in tre în
posesia p ach etu lu i cu ca rn e te şi sc riso ri.
Ştie, desigur, că în carn ete e x istă şi m u lte lu cru ri
neplăcute, zile d e in sa tisfa cţie , d e g âlceav ă şi ch iar
 de plictiseală, dar nu despre asta-i vorba. Nu vrea să
restituie trecutului poezia sa. Vrea să-i restituie doar
trupul său pierdut. îndem nul acesta nu-i o dorinţă
a frum useţii. E îndem nul d orin ţei de a trăi.
Căd Tamina se află pe o p lu tă în derivă şi priveş­
te înapoi şi num ai înapoi. D im ensiunea fiinţei sale
nu-i decât ceea ce zăreşte acolo, departe în urma ei.
Pe măsură ce trecutul ei se restrânge, se destramă şi
se stinge, Tamina se chirceşte şi îşi pierde conturul...
Vrea înapoi carnetele, p entru ca osatura fragilă a
evenim entelor, aşa cum e recon stitu ită în caietul ei,
să fie întărită cu ziduri trainice şi astfel să devină casa
în care va putea locui. C ăd , dacă ed ifid u l şubred al
am intirilor s-ar prăbuşi ca u n co rt rid icat cu stân­
găcie, din Tamina n-ar răm âne n im ic decât prezen­
tul, acest punct invizibil, acest n ean t ce se îndreaptă
încet-încet spre m oarte.

6
Atunci, de ce nu i-a ceru t m ai dem ult soacrei sale
să-i trim ită carnetele?
în ţara ei, corespondenţa cu străinătatea trece prin
mâinile poliţiei secrete şi Tam ina se îm potrivea ideii
ca nişte funcţionari de p oliţie să-şi vâre nasul în via­
ţa sa intim ă. Şi apoi, num ele so ţu lu i (im plidt şi al
ei) răm ăsese cu siguranţă pe lista neagră, iar poliţia
urmăreşte cu un interes neobosit orice document re­
feritor la viaţa ad versarilor săi, fie e i şi morţi. (în
privinţa asta, Tamina nu se în şela d eloc. în dosare­
le aflate în arhivele p oliţiei se g ăseşte unica noastră
nemurire.)
Bibi era ded singura ei sp eranţă; în consecinţă va
face totul ca s-o câştige; Bibi voia să-l cunoască pe
 Banaka şi Tam ina ch ib zu ia: p rieten a e i ar treb u i să
fie la curent cu in trig a u n eia d in că rţile lu i. în tr-a -
devăr, e ab so lu t n ecesar ca ea să streco are în tim pu l
conversaţiei: „d a, a sta -i, este e x a ct ceea ce su sţin eţi
în cartea d u m n eav o astră!" Sau : „sem ăn aţi a tâ t d e
mult cu p erso n ajele d u m n eav o astră, d om n u le Ba­
naka!" Tam ina ştia că B ibi n -av ea n ici o carte în casa
ei şi lectura o p lictise a . V oia d eci să afle d esp re ce-i
vorba în cărţile lu i B an ak a, p en tru a -şi p reg ăti p rie­
tena înaintea în tâ ln irii cu scriito ru l.
Hugo se afla în lo cal şi Tam ina tocm ai îi aşezase
în faţă o ceaşcă d e cafea:
— Spune-m i, H u go, d u m n eata îl cu n o şti cum va
pe Banaka?
Lui H ugo ü m irosea g u ra, în re st în să Tam ina îl
găsea foarte sim p atic: era u n b ă ia t lin iştit şi tim id , cu
vreo cinci ani m ai tân ăr d ecât ea . V enea la cafen ea
o dată pe săptăm ână şi se u ita când la că rţile p e care
le căra, când la Tam ina afla tă în sp a tele tejg h elei.
— D a, zise e l.
— M i-aş dori să cu n osc su b iectu l u neia d in cărţi­
le lui.
— Ţine m in te, T am in a, răsp u n se H u go, n im en i
până acum n-a c itit n im ic d e B an ak a. E cu n ep u tin ­
ţă să citeşti o ca rte d e-a lu i fără să fii so co tit u n im ­
becil. Banaka, n im en i n u se în d o ie şte , e u n scriito r
de m âna a d ou a, a tre ia , d acă n u ch ia r a z ecea. Te
asigur că Banaka e ste în asem en ea m ăsu ră v ictim a
propriei sale re p u ta ţii, în câ t e l în su şi îi d isp re ţu ie ş­
te pe cei care i-au c itit c ă rţile .
Aşa se face că T am ina n u m ai cău ta să -şi p ro cu ­
re cărţile lu i B an ak a, în sch im b se h o tă râ se să aran ­
jeze ea însăşi în tâln irea cu scriito ru l. îm p ru m u ta, d in
când în când, cam era e i, lib eră p este zi, u nei m icu ţe
japoneze m ăritate, p oreclită Ju ju , p en tru n işte în tâl-
niri discrete cu un profesor d e filozofie, şi el căsăto­
rit. Profesorul îl cunoştea pe Banaka şi Tamina obţi­
nu de la cei doi am anţi prom isiunea că-1 vor aduce
într-o zi când Bibi se va afla în v izită la ea.
Când prim i vestea, B ib i ü sp u se:
— Te pom eneşti că Banaka e u n tip arătos, şi, în
sfârşit, viaţa ta sexuală se va schim ba.

7
într-adevăr, de când ü m u rise so ţu l, Tamina nu
se mai culcase cu nici un b ărb at. N u din principiu.
Dim potrivă, fidelitatea până d in colo d e moarte i se
părea ridicolă şi nu se lău da nim ăn u i cu ea. Dar, de
fiecare dată când se im agina (şi se im agina adesea)
dezbrăcându-se în faţa unui b ărbat, îi apărea în faţă
imaginea soţului. Ştia că atu n ci l-a r vedea. Ştia că
i-ar vedea chipul şi ochii care o cercetează.
Era, bineînţeles, o atitudine necuviincioasă, chiar
absurdă, şi ea îşi dădea seam a d e acest lucru. Nu cre­
dea în viaţa de apoi a soţu lu i e i şi n ici nu se gân­
dea că i-ar ofensa m em oria luându-şi un amant. Dar,
pur şi sim plu, nu putea.
îi venise în minte chiar bizara idee că i-ar fi fost mult
mai uşor să-şi înşele bărbatul pe când trăia, decât
acum. Soţul ei era un om vesel, sclipitor, puternic, şi
ea se simţea mult m ai slabă decât el, având impresia
că n-ar putea să-l rănească oricât s-ar strădui.
Astăzi însă lucrurile stau altfel. A stăzi, ar face rău
cuiva lipsit de apărare ce s-ar afla la cherem ul ei ca
un copil. Căci acum , după m oarte, soţu l ei n-o mai
avea pe această lum e decât p e ea şi num ai pe ea!
Aşa se face că, în clipa în care se gândea la posi­
bilitatea dragostei trupeşti cu u n a lt bărbat, imagi­
nea soţului se ivea ca din senin, şi, o d ată cu apari­
ţia ei, sim ţea zvâcnirea unei nostalgii răscolitoare ş i
o dorinţă nestăvilită de a izbucni în hohote d e plâns.

8
Banaka era urât şi cu greu putea să trezească sen­
zualitatea som nolentă a unei fem ei. Tam ina îi turnă
ceaiul în ceaşcă şi el îi m ulţum i foarte respectuos. Toţi
se simţeau bine în casa Tam inei, şi Banaka, întorcân-
du-se surâzător spre Bibi, curm ă destul de repede o
conversaţie fără şir:
— S-ar părea că vreţi să scrieţi o carte? D espre ce
anume?
— Foarte sim plu, răspunse B ibi. A r fi un rom an.
Despre lum e, aşa cum o văd e u ...
— Un rom an? o întrebă Banaka, pe un ton ce tră­
da dezaprobarea.
Bibi rectifică evaziv:
— Nu neapărat un rom an.
— Gândiţi-vă num ai la to t ceea ce în seam nă u n
roman, începu Banaka. La acea m ultitu d ine d e per­
sonaje atât de d iferite. Vreţi să ne convingeţi că ştiţi
totul despre ele? Că ştiţi cu d n e se aseam ănă, ce gân­
desc, cum se îm bracă, din ce fam ilie se trag? H ai, re­
cunoaşteţi că povestea asta nu vă interesează câtu şi
de puţin!
— Aşa este, nu m ă in teresează, recun oscu B ib i.
— A scultaţi ce vă spun, relu ă Ban aka. R om anul
este rodul unei ilu zii om eneşti. Ilu zia că ap roap ele
poate fi înţeles. D ar ce ştim n o i u nii d esp re alţii?
— Nim ic, răspunse B ibi.
— Aşa e, interveni Ju ju .
Profesorul de filozofie clătin a d in cap aprobator.
 — Tot ce p oţi face e să p re z in ţi u n rap o rt despre
tine însuţi. O dare d e seam ă a fiecăru ia despre sine.
Restul nu-i decât abuz d e p u tere. R estu l e minciună,
spuse Banaka.
Bibi în cu viinţă cu en tu ziasm :
— A şa e! A veţi p erfectă d re p ta te! N ici eu nu
vreau să scriu un rom an! M -am exp rim at greşit. Vo­
iam să fac exact ceea ce a ţi sp u s dum neavoastră: să
scriu despre m ine în săm i. S ă p re z in t u n raport de­
spre existenţa m ea. în ace la şi tim p în să , nu vreau să
ascund faptu l că v iaţa m ea e c â t se p o ate de bana­
lă, de com ună, că n-am tră it n im ic d eo seb it.
Banaka zâm bea:
— A sta n-are n id o im p ortan ţă! N id eu , văzut din
exterior, n-am trăit n im ic d e o se b it.
— D a, exd am ă B ib i, fo arte b in e zis! V ăzu t din ex­
terior, n-am trăit n im ic. V ăzu t d in exterio r! Dar simt
că experienţa m ea interioară m erită să fie scrisă şi că
ar putea in teresa p e o ricin e.
Tam ina um plea ce ştile cu c e a i, bucu rându -se că
cei doi bărbaţi, coborâţi în ap artam en tu l ei din Olim-
pul sp iritu lu i, erau în ţe le g ă to ri cu p rieten a ei.
Profesorul de filozofie trăg ea d in p ip ă, ascunzân-
du-se în sp atele fu m u lu i, d e p arcă s-a r fi ruşinat.
— Ştim în că d e la Jam es Jo y ce , în cep u el, că cea
m ai m are aventură a v ieţii n oastre este absenţa aven­
tu rii. U lise, care lu p tase la T roia şi se în torcea acasă
brăzdând în tin su l m ărilor, îş i co n d u cea singur co­
rabia şi avea în fiecare in su lă o iu b ită, d ar acesta nu-i
cazul nostru. O d iseea lu i H o m er s-a m u tat în sfera
lău ntru lu i. S-a in terio rizat. In su le le , m ările, sirene­
le seducătoare, Itaca rech em ân d u -n e, to ate astea nu
sunt astăzi decât v o cile fiin ţe i n o a stre lăuntrice.
— Da! Şi eu sim t la fel! izb u cn i B ib i, adresându-se
din nou lui Banaka: Ş i tocm ai d e a ce ea voiam să vă
întreb cum să procedez. A m adeseori senzaţia că tru­
pul meu e cuprins în întregim e de dorinţa de a se
exprima. De a vorbi. De a se face ascultat. U neori îm i
spun în sinea mea că voi înnebuni, sim ţindu-m ă pli­
nă, gata să plesnesc, şi-m i vine să strig, să ţip — cu­
noaşteţi desigur acest sentim ent, nu-i aşa, dom nule
Banaka?! Aş vrea să-m i exprim viaţa, sentim entele
care, ştiu, sim t absolut originale, dar atunci când mă
aşez în faţa colii de hârtie, parcă-i un făcut, nu m ai ştiu
ce să scriu. Aşa stând lucrurile, m i-am zis că totul e,
fără îndoială, o chestiune de tehnică. îm i lip sesc, de
bună seamă, anum ite cunoştinţe pe care dum nea­
voastră le stăpâniţi. A ţi scris n işte cărţi atât de fru­
moase...

9
Vă scutesc de cursul despre arta scrisulu i pe care
cei doi Socrate i l-au ţinut tinerei fem ei. Vreau să vor­
besc despre altceva. C ândva, am străbătut P arisul cu
taxiul şi şoferul era un tip guraliv. N u putea dorm i
noaptea. Suferea de o insom nie cronică. N ecazul i se
trăgea din tim pul războiului. Era m arinar. N ava lui
se scufundase. Inotase trei zile şi trei nopţi. A poi a fost
salvat. Câteva luni s-a zbătut între viaţă şi m oarte. S-a
vindecat, dar şi-a pierdu t som nul.
— Am în urm ă o treim e d e viaţă m ai m ult d ecât
dumneavoastră, îm i spu se el zâm bind.
— Şi ce faceţi cu treimea asta pe care o aveţi în plus?
l-am întrebat.
Mi-a răspuns:
— Scriu.
Am vrut să ştiu ce scrie.
 îşi scria viaţa. Povestea unui om care, înotând trei
zile pe mare, luptându-se cu m oartea, îşi pierduse
somnul şi, cu toate acestea, îşi p ăstrase puterea de a
trăi.
— Scrieţi asta pentru co p iii dum neavoastră? Ca
o cronică de fam ilie?
Surâse cu am ărăciune:
— Pentru copiii m ei? N u i-a r in teresa. Eu scriu
o carte. Cred că i-ar pu tea aju ta p e m ulţi.
Convorbirea cu taxim etristu l m -a lum inat brusc
asupra naturii activităţii scriitorului. Scriem cărţi pen­
tru că odraslelor noastre nu le p asă de noi. Ne adre­
săm unei lum i anonim e pentru că so ţia noastră îşi
astupă urechile când îi vorbim .
Veţi răspunde că, în cazul ta xim etristului, avem
de-a face cu un grafom an, nicidecu m cu un scriitor.
Trebuie, aşadar, să începem cu definirea concepte­
lor. O femeie care-i scrie iu bitu lu i câte patru scrisori
pe zi nu este o grafbmană, d o îndrăgostită. în schimb,
prietenul meu care-şi fotocopiază corespondenţa ga­
lantă, ca s-o publice într-o bun ă zi, e un grafoman.
Grafomania nu-i dorinţa de a scrie scrisori, jurnale
intime, cronid de fam ilie (cu alte cuvinte scrisul pen­
tru sine sau pentru cei apropiaţi), d dorinţa de-a scrie
cărţi (de a avea un public de d tito ri anonim i). în acest
sens, pasiunea taxim etristu lu i şi p asiu nea lui Goe­
the sunt identice. C eea ce îl d eosebeşte pe Goethe
de taxim etrist nu este o p asiu ne d iferită, d rodul di­
ferit al pasiunii.
Grafomania (mania de a scrie cărţi) capătă în mod
fatal proporţiile unei epidem ii, atu n d când evoluţia
sodetăţii îndeplineşte trei con d iţii fundam entale:
1. un nivel ridicat al bunăstării generale, care le per­
mite oamenilor să se consacre u nei activităţi inutile;
 2. un grad m alt de atom izare a vieţii sociale şi, în
consecinţă, de izolare generală a in d ivizilor;
3. lipsa radicală a m arilor schim bări sociale în via­
ţa internă a naţiunii (din acest punct d e vedere m i
se pare sim ptom atic faptul că, în Franţa, unde prac­
tic nu se întâm plă nim ic, procentul scriito rilo r este
de douăzeci şi unu de ori m ai rid icat d ecât în Israel.
De altfel Bibi s-a exprim at foarte precis, spunând că,
văzut din exterior, n-a trăit nim ic. M otorul care o îm ­
pinge să scrie este tocm ai acest vid, această absenţă
a conţinutului vital).
Dar, printr-un şoc invers, efectul se răsfrânge asu­
pra cauzei. Izolarea generală dă naştere grafom aniei,
iar grafomania generalizată întăreşte şi agravează la
rândul ei izolarea generală.
Inventarea tiparului a înlesnit odinioară oam eni­
lor înţelegerea reciprocă. în era grafom aniei univer­
sale, scrierea cărţilor ia o întorsătură contrară: fiecare
se înconjoară de propriile sale cuvinte, ca de u n zid
de oglinzi ce nu perm ite să răzbată n ici un g las d in
afară.

10
— Tamina, începu H ugo în tr-o zi, când stăteau de
vorbă în cafeneaua pustie; ştiu că n-am n ici o şansă
cu dumneata. în consecinţă, n-am să încerc nim ic. D ar
aş putea totuşi să te invit să luăm prânzul îm preună?
Pachetul se află la soacra Tam inei, într-un oraş de
provincie, şi Tamina vrea să fie trim is la Praga, la ta­
tăl ei, ca Bibi să-l poată lua d e acolo. A parent nim ic
nu-i mai sim plu, dar, ca să convingă n işte persoane
vârstnice şi fanteziste, va avea n evoie d e m u lt tim p
şi de mulţi bani. Telefonul e scum p şi salariu l ab ia-i
ajunge să-şi plătească m asa şi ch iria.
 — Da, spuse Tamina, am intindu -şi că Hugo avea
acasă telefon.
Veni s-o ia cu m aşina şi p orn iră sp re un restau­
rant din afara oraşului.
Situaţia precară a T am inei a r fi treb u it să-i în­
lesnească lui Hugo rolu l de cu cerito r suveran, dar,
dincolo de personajul cheln eriţei p rost plătite, el în­
trezărea experienţa m isterioasă a străin ei şi a vă­
duvei. Se sim ţea intim idat. A m abilitatea Taminei era
aidoma unei armuri ce nu poate fi străpunsă de gloan­
ţe şi el voia să se facă rem arcat, s-o captiveze, să-i
stăruie în m inte!
Se străduia să născocească p entru ea ceva intere­
sant. înainte să ajungă la d estin aţie, opri maşina şi-i
propuse să viziteze o grădină zoologică amenajată
în parcul unui frum os castel de provincie. Se plim­
bau printre maimuţe şi papagali, într-un decor de tur­
nuri gotice. Erau absolut singu ri, doar un grădinar,
cu înfăţişare de ţăran, m ătura aleile largi presărate
cu frunze. Trecură de lup, de castor, de maimuţă şi
de tigri, ajungând la o p ajişte în tin să, îngrădită cu un
gard de sârm ă, în spatele căru ia se aflau struţii.
Erau şase. Zărindu-i pe Tam ina şi H ugo, alergară
în întâmpinarea lor. A cum , alcătuind un pâlc micuţ,
se lipeau de gard, îşi întindeau gâtu l lung şi, uitân-
du-se la ei cu o privire fixă, îşi deschideau şi îşi în­
chideau de zor ciocurile late şi tu rtite. Le deschideau
şi le închideau cu o repeziciune şi o înfrigurare in­
credibilă, de parcă s-ar fi în trecu t, care m ai de care,
să acopere glasul celuilalt. D ar aceste ciocuri erau de
o muţenie exasperantă şi nu ieşea d in ele nici un su­
net, cât de m ic.
Struţii păreau nişte m esageri care învăţaseră pe de
rost o comunicare im portantă, d ar cărora, pe drum,
duşmanul le tăiase corzile vocale, încât, ajunşi la des­
tinaţie, nu mai erau în stare decât să-şi m işte gurile
afone.
Tamina ü privea fascinată şi struţii vorbeau neîn­
trerupt, din ce în ce m ai insistent. A poi, în tim p ce
se îndepărta însoţită de H ugo, struţii se avântară în
urmărirea lor de-a lungul gardului, continuând să
dămpăne din ciocuri, avertizându-i parcă de ceva —
un lucru de care Tamina habar n-avea.

11
— Părea o scenă d intr-o poveste de groază, spu­
se Tamina, tăindu-şi o felie de pateu . Aveam senza­
ţia că voiau să-m i spună ceva foarte im portant. D ar
ce? Ce anume voiau să-m i spună?
Hugo o lăm uri că sunt nişte stru ţi tineri, asigu­
rând-o că aşa se com portă întotdeauna. La fel s-a în­
tâmplat şi ultima oară când făcuse un tur prin această
grădină zoologică; au alergat până la gard toţi şase
şi, întocmai ca azi, îşi deschideau întru na ciocu rile
mute.
Tamina continua să fie tu lburată:
— Ştii, am lăsat ceva în C ehia. U n pachet cu niş­
te hârtii. Dacă m i-ar fi trim is p rin poştă, p oliţia m i
l-ar confisca. Bibi vrea să plece în vara asta la Praga.
Mi-a făgăduit că mi-1 aduce ea. A cum însă m i-e fri­
că. Mă întreb dacă struţii aceştia n-au încercat să m ă
avertizeze că s-a-ntâm plat ceva cu pachetu l m eu.
Hugo ştia că Tam ina era văduvă şi că soţu l ei fu ­
sese nevoit să em igreze din m otive p o litice.
— Docum ente p olitice? în trebă el.
Tamina se convinsese încă de m ult că, dacă voia ca
oamenii de aid să priceapă ceva d in viaţa ei, trebuia
s-o simplifice. I-ar fi fost nespus de greu să exp lice de
ce această corespondenţă şi aceste carnete intime ris­
că să fie confiscate de poliţie şi de ce ţine atât de mult
la ele. De aceea răspunse:
— Da, docum ente p o litice.
Apoi se temu că Hugo ar putea să-i ceară amănun­
te despre aceste docum ente, d ar tem erile sale erau
neîntem eiate. C ine o m ai în treb ase vreodată ceva?
Oamenii îi explicau u neori ce gândeau despre ţara
ei, dar experienţa e i n u -i in teresa câtu şi de puţin.
Hugo întrebă:
— Bibi ştie că sim t d ocu m ente p olitice?
— Nu, răspunse Tam ina.
— Foarte bine, reluă H ugo. Să nu-i spui despre ce-i
vorba. S-ar speria şi în ultim a clipă s-ar răzgândi şi
nu s-ar mai duce să ia pachetu l. N id nu-ţi închipui,
dragă Tamina, ce fricoşi su n t oam enii; Bibi trebuie lă­
sată să creadă că-i vorba de ceva cu totul neînsem­
nat şi banal. Să zicem , d e corespondenţa dumitale
am oroasă. A sta-i, îi spu i că în p ach et se află nişte
scrisori de dragoste!
— Da! râse H ugo d e prop ria sa id ee. Scrisori de
dragoste! A sta nu depăşeşte orizontu l lui Bibi. E pe
m ăsura ei.
Tamina îşi spune în sinea sa că pentru Hugo scri­
sorile de dragoste sunt ceva neînsem nat şi banal. Ni­
meni nu se gândeşte că ea a iu b it pe cineva şi că
lucrul acesta e im portant p en tru ea.
Şi Hugo adăugă:
— Dacă renunţă cum va la călătorie, poţi conta pe
mine. Mă reped eu până acolo să-ţi aduc pachetul.
— M ulţum esc, răspu nse Tam ina afectuos.
— Mă reped şi ţi-1 aduc, rep etă H ugo, de-ar fi să
mă aresteze.
— N id vorbă de aşa ceva! protestă Tamina. Nu ţi
se poate întâm pla nim ic! Şi încercă să-i explice că pe
 turiştii străin i n u -i am en inţă n id u n p ericol în ţara
ei. Acolo, viaţa e prim ejdioasă num ai pentru cehi, dar
nid ei n u -şi m ai d au seam a d e asta.
Se trezi d eod ată v o rb in d m u lt şi cu în frig u rare;
îşi cunoştea b in e ţara şi eu p o t co n firm a că av ea în ­
tru totul d rep tate, făcân d a ceste a firm a ţii.
Cu un ceas m ai tâ rz iu , ţin ea la u rech e recep toru l
telefonului în ap artam en tu l lu i H u go. N id d e d ata
asta convorbirea cu so acra n u se sfâ rşi m ai b in e de­
cât prim a o ară:
— Nu m i-aţi în cred in ţat n id o ch eie! T otdeauna
v-aţi ascuns d e m in e! D e ce m ă sile şti să-m i ad u c
aminte d e felu l cu m v -aţi p u rtat cu m ine d e când vă
ştiu!

12
Dacă Tam ina ţin e a tâ t d e m u lt la am in tirile e i, d e
cenu se în toarce în C eh ia?! E m igran ţii care şi-au pă­
răsit ţara ileg al d u p ă 1968 au fo st în tre tim p am nis­
tiaţi şi în d em n aţi să se în to arcă acasă. D e ce se tem e
atund Tam ina? E to tu şi o p erso an ă p rea n eîn sem ­
nată, ca s-o am en in ţe v reu n p erico l în ţara sa!
Da, s-ar p u tea în to a rce fără team ă. Ş i to tu şi nu
poate.
Soţul ei fu sese tră d a t aco lo d e to ţi. Se g ân d ea că,
revenind p rin tre e i, l-a r trăd a şi e a .
Când a fost m u tat în p ostu ri d in ce în ce m ai um i­
litoare şi, în cele d in urm ă, d at afară d in slu jbă, nim eni
nu i-a luat ap ărarea. N id m ăcar p rieten ii. F ireşte, Ta­
mina ştia că, în ad ân cu l su fletu lu i, erau d e p artea lu i
şi tăceau num ai d e frică . D ar, tocm ai p en tru că erau
de partea lu i, ru şin ea faţă d e p rop ria lo r laşitate sp o ­
rea şi, întâlnindu-1 p e stra d ă , se p refăceau că nu-1
văd. Din delicateţe, cei doi so ţi începură şi ei să evi­
te oam enii, nedorind să trezească în ei sentimentul
acesta stânjenitor.
Curând erau priviţi ca doi lep roşi. Când au pără­
sit Cehia, foştii colegi au sem nat o declaraţie publi­
că în care-i defăim au şi-i condam nau soţul. Au făcut
asta, desigur, ca să nu-şi piardă postu l, aşa cum şi-l
pierduse mai înainte bărbatul Tam inei. Dar au făcut-o
săpând între ei şi cei doi exilaţi o prăpastie peste care
Tamina nu va mai consim ţi niciodată să sară înapoi.
în prima noapte după fuga lor, când s-au trezit în
hotelul m icuţ aflat într-un sat d e la poalele Alpilor
şi s-au dumirit că erau singuri, rupţi de lumea m care
trăiseră până atunci, s-au sim ţit eliberaţi şi cu inima
uşurată. Se aflau la m unte singuri, încântător de sin­
guri. în jurul lor dom nea o lin işte incredibilă. Tami­
na primea această linişte ca pe un dar nesperat,
gândindu-se că soţul ei îşi părăsise patria ca să sca­
pe de persecuţii, iar ea ca să găsească liniştea; liniş­
tea pentru el şi pentru sine; lin iştea pentru iubire.
La m oartea soţului o cu p rinsese un dor neaştep­
tat după ţara natală, unde u nsprezece ani din via­
ţa lor îşi lăsaseră pretu tindeni am prentele. într-un
elan sentim ental, expediase anunţul m ortuar la vreo
zece prieteni. Nu prim ise n ici u n răspuns.
O lună mai târziu, cu ce-i m ai răm ăsese din banii
agonisiţi, a plecat la m are. Şi-a pus costum ul de baie,
a înghiţit un tub de tranchilizante, după care a îno­
tat departe în larg. Se gândea că p astilele aveau să-i
provoace o stare de sfârşeală profundă şi se va îne­
ca. Dar apa rece şi m işcările sale sportive (fusese în­
totdeauna o excelentă în otătoare) o îm piedicau să
adoarmă, iar pastilele erau, d e bună seam ă, mai sla­
be decât îşi închipuise.
 A revenit la ţărm , a intrat în cam eră şi a dorm it
douăzeci de ore. Când s-a trezit, era liniştită şi îm pă­
cată. Şi, astfel, se hotărî să trăiască în linişte şi pentru
linişte.

13
Irizarea albastru-argintie a televizoru lu i lum ina
toate persoanele prezente în casa lu i B ibi: Tam ina,
Juju, Bibi şi soţul ei, D ede, un com is-voiajor care se
întorsese în ajun, după patru zile de absenţă. în ca­
meră plutea un m iros slab de u rină, iar p e ecran se
vedea capul m are şi rotund al unui bătrân chelbos,
căruia un ziarist nevăzut îi adresase în clip a aceea
o întrebare provocatoare:
— Am citit în M em oriile dum neavoastră câteva
mărturisiri erotice şocante.
Era o em isiune săptăm ânală în cursu l căreia un
ziarist în vogă se în treţin ea cu au torii cărţilo r apă­
rute în săptăm âna precedentă.
Căpăţâna pleşuvă zâm bea cu îngădu inţă:
— O, nu! Eu nu văd în asta nim ic şocant! E doar
un calcul foarte exact! Să socotim îm preună. V iaţa
mea sexuală a început la cincisprezece ani. Ş i, uitân-
du-se cu m ândrie în ju ru l ei, căpăţâna rotundă şi bă­
trână continuă: D a, la cincisprezece ani. A stăzi am
şaizeci şi când. Am , aşadar, în urm a m ea, d n cized
de ani de viaţă sexuală. Pot presupune — şi aprecie­
rea e foarte m odestă— că în m edie am făcut dragos­
te de două ori pe săptăm ână. A sta înseam nă de o sută
de ori pe an, d ed de d n d m ii de ori până acum . M ai
departe: dacă un orgasm durează cinci secund e, am
în urma mea douăzeci şi cin d de m ii de secu nd e de
orgasm. Ceea ce înseam nă, în total, şase ore, d n cized
şi şase de m inute. N u-i rău d eloc, ce ziceţi?
 în cameră, toată lum ea clătin a d in cap cu gravi­
tate şi Tamina şi-l im agina pe bătrânu l chelbos pra­
dă unui orgasm neîntrerupt: îl vedea zvârcolindu-se,
ducând mâna la inim ă, ca după un sfert de oră să-i
zboare proteza din gură şi după alte cdnd minute să
se prăbuşească fără su flare. O p u fn i râsul.
Bibi o dojeni, chem ând-o la ordine:
— Ce-ai găsit de râs? N u -i un b ilan ţ de lepădat!
Şase ore cincizeci şi şase de m inu te de orgasm!!
— Multă vreme habar n-am avut ce înseamnă or­
gasm ul, spuse Ju ju . De câţiv a ani în să, am cu regu­
laritate un orgasm foarte n orm al.
Se apucară să discute cu toţii despre orgasmul lui
Juju, în tim p ce, pe ecran, o altă faţă îşi exprima in­
dignarea.
— De ce-i aşa supărat? în treb ă D ede.
Pe ecran scriitorul spunea:
— E un lucru foarte im portant! D a, foarte impor­
tant! Explic asta în cartea m ea.
— C e-i foarte im portant? în trebă Bibi.
— Că şi-a petrecut cop ilăria în satu l Ruru, o lă­
mureşte Tamina.
Tipul care-şi petrecuse copilăria în satul Ruru avea
un nas lung ce-1 apăsa ca o povară, încât capul i se
tot lăsa în jos, dând im presia că, din clipă în clipă, avea
să se răstoarne în cam era de zi. C hipul împovărat de
nasul alungit era nespus de excitat când spuse:
— Explic asta în cartea m ea. Tot scrisul meu e le­
gat de sătucul Ruru, şi cei ce nu pricep asta nu-mi pot
înţelege opera. De altfel, acolo am scris prim ele mele
versuri. Da. Iar eu consider lucrul acesta deosebit de
important.
— Sunt bărbaţi cu care n-am avut niciodată oigasm,
interveni Juju.
 — Nu uitaţi, continuă scriitoru l, şi chipul lu i era
tot mai excitat, că în Ruru am m ers prim a oară cu
bicicleta. Da, despre asta povestesc am ănunţit în car­
tea mea. Iar dum neavoastră ştiţi cu to ţii ce sem ni­
ficaţie are bicicleta în opera m ea. E un sim bol. Pentru
mine, bicicleta e prim ul pas al trecerii um anităţii din
lumea patriarhală în lum ea civilizată. D a, prim ul flirt
cu civilizaţia. Flirtul fecioarei în aintea prim u lui să­
rut. Virgină încă, dar păcătoasă.
— Aşa-i, încuviinţă Ju ju . C olega m ea Tanaka, deşi
era virgină, a avut prim u l orgasm m ergând cu b i-
dcleta.
Toată lum ea începu să discu te despre orgasm ul
Tanakăi şi Tam ina o întrebă pe Bibi:
— Pot să dau un telefon?

14
în odaia alăturată, m irosul de urină se sim ţea şi m ai
puternic. A colo dorm ea fetiţa lu i B ibi.
— Ştiu că nu vă vorbiţi, şoptea Tam ina. D ar altfel
n-am cum s-o fac să-m i înapoieze pachetul. Singura
posibilitate este să te d u d şi să-l iei de la ea. D acă nu
găseşte cheia, oblig-o să forţeze sertarul. Su nt lu cru ­
rile mele. Scrisori şi alte treburi de-astea. M i se cuvin.
— Tamina, nu m ă sili să-i vorbesc!
— Tată, calcă-ţi pe inim ă şi fă asta de dragul m eu.
îţi ştie de frică şi nu va în d răzni să te refu ze.
— Ascultă, dacă p rieten ii tăi vin la P raga, o să le
dau pentru tine o haină de b lan ă. E m ai im portan­
tă decât nişte scrisori d e d em u lt.
— Dar eu nu vreau haina d e b lan ă. Eu vreau pa­
chetul.
— Vorbeşte m ai tare! N u te aud! sp u se tatăl, dar
fiica lui vorbea intenţionat în şoaptă, d e team ă să nu-i
audă Bibi frazele ceheşti, care ar fi d at la iveală că
vorbea cu străinătatea şi fiecare secundă avea s-o
coste scum p.
— Ţi-am spus că vreau p achetu l m eu, nu blana!
repetă Tamina.
— De când te ştiu , o ţii m orţiş cu prostiile tale!
— Tată, telefonul e îngrozitor de scum p. Ţi-e chiar
atât de greu să treci pe la ea?
Conversaţia era penibilă. Tatăl ü repeta clipă de
clipă aceleaşi cuvinte, îm potrivind u-se cu încăpăţâ­
nare să se ducă la soacra ei. în cele din urmă, spuse:
— Telefonează-i fratelu i tău! Să se ducă el s-o
vadă! Să ia pachetul şi să mi-1 aducă m ie!
— Dar el n-o cunoaşte!
— Cu atât m ai bine, răsp u nse tatăl râzând. Alt­
m interi, nu i-ar călca pragu l n iciod ată.
Tamina judecă la iuţeală. N u e rea ideea să-l tri­
mită la soacră-sa pe fratele ei, un bărbat energic şi tă­
ios. Dar Tamina n-avea chef să-i telefoneze. Nu şi-au
scris un rând de când se afla în străinătate. Fratele
avea o slujbă foarte bine plătită şi a izbutit să şi-o păs­
treze, rupând orice legătu ră cu sora em igrantă.
— Tată, nu-i pot telefona. în cearcă tu să-i expliri.
Te rog, tată!

15
Tatăl era un bărbat m ărunt şi sfrijit şi, pe vremuri,
când ü oferea Taminei braţul în plină stradă, se um­
fla în pene, de parcă ar fi prezentat întregii lumi mo­
numentul nopţii eroice în care o zăm islise. Nu şi-a iubit
niciodată ginerele şi a dus îm potriva lui un război ne­
încetat. Propunându-i Taminei sări trim ită haina de bla­
nă (rămasă, desigur, de la vreo rudă dispărută), nu
se gândea la sănătatea ei, d la această veche riv ali­
tate. Voia ca fiica Ini să-l prefere pe el părintele (hai­
na de blană) soţului decedat (pachetul de scrisori).
Tamina se îngrozea la gândul că soarta pachetu­
lui cu scrisori se afla în m âinile ostile ale tatălui şi ale
soacrei sale. De la o vrem e, i se întâm pla tot m ai frec­
vent să-şi im agineze că însem nările sale intim e erau
citite de nişte ochi străini, şi îşi spunea că privirile
altora sunt ca ploaia ce şterge inscripţiile de pe zi­
duri sau ca lum ina ce cade prem atur pe hârtia foto­
grafică în baia de developare, denaturând im aginea.
îşi dădea seam a că sensul şi valoarea am intirilor
sale scrise se datorau faptului că acestea erau desti­
nate ei, şi num ai ei. De îndată ce şi-ar pierde aceas­
tă calitate, legătura intim ă care-i unea s-ar rupe şi ea
n-ar mai putea să le d tească cu propriii săi ochi, d
doar cu ochii unui public ce ia cunoştinţă de un do­
cument referitor la o altă persoană. în cazul ăsta, düar
şi aceea care le-a scris ar deveni o altă persoană — o
străină. Asem ănarea frapantă ce ar stăru i, fără voie,
între ea şi autoarea însem nărilor i-ar produce efec­
tul unei parodii batjocoritoare. Ş i-atu n d , categoric,
n-ar mai putea să-şi dtească nidodată carnetele, dacă
acestea ar fi d tite anterior de n işte ochi străin i.
De aceea dorea cu atâta nerăbdare să-şi recapete
cât mai repede cu putinţă carnetele şi scrisorile, îna­
inte ca imaginea trecutului fixată în ele să fie d eterio­
rată.

16
Bibi dădu buzna în cafen ea şi se aşeză în faţa tej­
ghelei:
— Hello, Tam ina! U n w hisky, te rog!
 Bibi consuma îndeobşte cafea şi, num ai în cazuri
cu totul deosebite, cerea un pahar de porto. Coman­
dând scotch-ul demonstra că se afla într-o stare de spi­
rit neobişnuită.
— Cum stai cu cartea? în treb ă Tam ina turnând
alcoolul în pahar.
— Ca să scriu ar trebui să fiu în tr-o dispoziţie mai
bună, spuse Bibi şi, golind p ah aru l dintr-o înghiţi­
tură, ceru încă unul.
în cafenea îşi făcură ap ariţia alţi clienţi. Tamina
întrebă pe fiecare ce d oreşte şi, revenind în spatele
tejghelei, îi turnă un al d oilea w hisky prietenei sale,
apoi se duse să servească la m ese. C ând termină, Bibi
îi spuse:
— Nu-1 m ai pot suferi pe D ede. Când se-ntoarce
din voiajurile sale zace câte două zile în pat. Două zile
nu iese din pijam aua lui! A i înghiţi aşa ceva? Dar par­
tea cea m ai rea e atunci când vrea să reguleze. Nu-i
în stare să priceapă că m ie nu -m i place să mă regu­
lez. Dar deloc. Nu m ai p ot. Trebuie să-l părăsesc. îşi
petrece tot tim pul pregătind o vacanţă idioată. Stă-n
pat, în pijam a, cu atlasul în m ână. La-nceput, voia să
meargă la Praga. A cum Praga n u -i m ai spune nimic.
A descoperit o carte despre Irlanda şi vrea cu orice
preţ să ajungă acolo.
— Asta înseam nă că vă d u ceţi în Irlanda? între­
bă Tamina cu glasul sugrum at.
— Ne ducem? Nu ne ducem nicăieri. Eu rămân aid,
să scriu. N-o să mă convingă să m erg nicăieri. N-am
nevoie de D ede. D um nealui n u -i pasă de mine. Mă
vede că scriu şi, în ch ip u ie-ţi, o d ată nu m-a-ntrebat
ce scriu. Am înţeles că nu m ai avem ce ne spune.
Tamina voia să întrebe: „A sta înseam nă că nu mai
plecaţi la Praga?", dar i se pusese u n nod în gât şi nu
putea să vorbească.
 în m omentul acela in tră în cafenea Ju ju , m icuţa
japoneză; se săltă pe-un taburet în faţa băutului, lân­
gă Bibi, şi spuse:
— Voi aţi putea face dragoste în public?
— Cum adică? întrebă B ibi.
— A id, de pildă, în cafenea, pe jo s, în faţa tutu­
ror. Sau la cinem a, în tim pul pauzei.
— Linişte! urlă Bibi privind spre pardoseală unde,
la pidorul scaunului, fetiţa ei se m anifesta gălăgios.
Apoi spuse:
— De ce nu? E un lucru cât se poate de firesc. D e
ce să-mi fie ruşine de un lu cru atât d e firesc?
Tamina se pregătea s-o întrebe din nou pe Bibi
dacă se duce la Praga. D ar îşi dădu seam a că între­
barea era de prisos. N u m ai încăpea n id o îndoială:
Bibi nu se mai duce la Praga.
Ieşind din bucătărie, patroana îi surâse lu i Bibi:
— Ce mai faceţi?
— Ne-ar trebui o revolu ţie, spuse B ib i; ar trebui
să se întâmple ceva! D a, în sfârşit, ar trebui să se în ­
tâmple ceva!
în noaptea aceea, Tam ina visă stru ţi. Se în ălţau ,
lipindu-se de gard, şi-i vorbeau cu toţii în cor. D e atâ­
ta spaimă nu era în stare să se m işte şi urm ărea cio­
curile mute ca hipnotizată, cu b u zele strân se în tr-o
îndeştare convulsionată. C ăd avea în gu ră un in el
de aur şi se tem ea pentru acest in el.

17
De ce m i-o im aginez cu u n in el în gu ră?
Nu am n id o vină, aşa m i-o im agin ez. Ş i, deoda­
tă, îmi revine în m inte această frază: „o notă u şoară,
limpede, m etalică, em isă parcă d e căderea u nu i in el
de aur într-un vas d e a rg in t".
 în fragedă tinereţe, T hom as M ann a scris despre
moarte o nuvelă de o candoare captivantă: în aceas­
tă nuvelă, m oartea este fru m oasă, aşa cum se ara­
tă celor ce o visează în p rim ii ani ai tinereţii, atunci
când m oartea e încă ireală şi seducătoare ca glasul
albăstrui al depărtărilor.
Un tânăr suferind de o b oală incurabilă se urcă
într-un tren, apoi coboară în tr-o gară necunoscută;
pătrunde într-un oraş al căru i num e îl ignoră şi în­
chiriază o cam eră în tr-o casă oarecare, la o bătrână
cu fruntea spuzită de roşeaţă. N u, n-am de gând să
povestesc ce se petrece în această locuinţă subînchi-
riată, vreau doar să ream intesc o întâm plare anodi­
nă: când se plimba prin cam eră, tânărul bolnav „avea
senzaţia că printre p aşii săi b ocăn itori se auzea, din
încăperile alăturate, un zgom ot nelăm urit, o notă
uşoară, lim pede, m etalică. D ar putea să fie o simplă
iluzie. Ca sunetul unui in el d e au r căzând pe fundul
unui vas de argint, îşi spu nea în sinea lu i..."
în nuvelă acest m ic am ănunt acustic rămâne fără
urmare şi fără explicaţie. D in perspectiva intrigii ar
putea fi om is fără n id o d ificu ltate. A cest sunet s-a
făcut auzit, pur şi sim plu, pe neaşteptate; şi asta-i tot.
Cred că Thom as M ann a făcu t să răsune această
notă „uşoară, lim pede, m etalică" pentru a declanşa
liniştea. Avea nevoie de ea ca să facă să răsune fru­
museţea (căd m oartea despre care vorbea el era moar-
tea-frumuseţe), iar frum useţea, ca să fie perceptibilă, are
nevoie de un grad m inim d e lin işte (a cărei măsură
este exact sunetul pe care-1 produce un inel de aur că­
zând pe fundul unui vas d e arg in t).
(Da, îmi dau seama, dum neavoastră nu ştiţi despre
ce vorbesc, pentru că frum useţea a dispărut de mult.
A dispărut copleşită d e am ploarea zgom otului —
zgomotul cuvintelor, zgom otul m aşinilor, zgomotul
muzicii— în care trăim perm anent. S-a scufundat ca
Atlantida. N-a m ai răm as din ea decât un cuvânt al
cărui sens devine pe an ce trece m ai puţin inteligibil.)
Tamina a auzit pentru întâia oară această linişte
(preţioasă ca fragm entul unei statu i de m arm ură de
pe Atlantida scufundată) când, după fuga din ţară,
s-a trezit într-un hotel de m unte, înconjurat de pă­
duri. A auzit-o a doua oară când înota în m are cu sto­
macul îndopat cu pastile care în locul m orţii i-au adus
o pace neaşteptată. A ceastă lin işte vrea ea s-o pro­
tejeze cu trupul şi în trupul său. D e aceea, o văd în
visul ei, în faţa gardului de sârm ă, ţinând un inel de
aur în gura strânsă în tr-o încleştare convulsionată.
în faţa ei se află şase gâturi lungi şi deasupra lor
nişte capete minuscule cu ciocuri plate care se deschid
şi se închid fără zgom ot. Nu le înţelege. N u-şi dă sea­
ma dacă struţii o am eninţă, o avertizează, o incită sau
o imploră. Neştiind nim ic, se sim te cuprinsă de o ne­
linişte cumplită. Se tem e pentru inelul d e au r (acest
diapazon al liniştii) şi-l ţine în gură cu o încrâncena­
re convulsionată.
Tamina nu va şti niciod ată ce au să-i spună aces­
te păsări uriaşe. Dar eu ştiu. N -au venit nici s-o aver­
tizeze, nici s-o chem e la ordine, n ici s-o am eninţe.
Nu le pasă de ea câtu şi de p u ţin . V enise fiecare să-i
povestească ceva despre existenţa sa. Să-i spună fie­
care cum a m âncat, cum a d orm it, cum a alergat ca
să ajungă până la gard şi ce a văzut dincolo de gard.
Că şi-a petrecut im portanta sa copilărie în im portan­
tul sat Ruru. Că im portantul său orgasm a durat şase
ore. Că a văzut o fem eie cum secade plim bând u -se
în spatele gardului, că această fem eie purta un şal.
Că a înotat, că s-a îm bolnăvit şi apoi s-a vindecat. Că
obişnuia să m eargă cu bicicleta când era tânără şi as­
tăzi a înfulecat un sac de iarbă. Se în alţă toate în faţa
Taminei şi-i vorbesc toate în co r cu vehem enţă, in­
sistent şi agresiv, căd nim ic n u -i m ai important pe
această lum e decât ceea ce v o r e le să-i comunice.

18
Câteva zile m ai târziu, Banaka îşi făcu apariţia m
cafenea. Beat o iţă , se instală pe u n taburet în faţa ba­
rului, căzu o dată, apoi încă o d ată, şi, ridicându-se,
ceru un calvados, după care îşi lăsă capul pe tejghea.
Tamina îşi dădu seam a că plân ge.
— Ce vi s-a în tâm p lat, dom nu le Banaka? îl în­
trebă.
Banaka îşi ridică privirea înlăcrim ată, arătând cu
degetul spre pieptul său:
— Eu nu exist, pricep eţi! N u exist! Nu exist!
A poi se duse la toaletă şi d e-aco lo ieşi direct în
stradă, fără să m ai p lătească.
Tam ina îi relată in cid en tu l lu i H ugo şi acesta, în
loc de explicaţie, îi arătă o p agină d e ziar în care se
aflau m ai m ulte recenzii d e cărţi şi o notiţă sarcas­
tică de patru rânduri d espre opera lu i Banaka.
Episodul în care Banaka îşi îndrepta arătătorul
spre pieptul său şi plângea, spunând că nu există, îmi
am inteşte un vers din Divanul apusean-răsăritean de
G oethe:
„Eşti în viaţă când m ai trăiesc şi alţi oameni?"
în întrebarea lu i G oethe se ascunde tot misterul
condiţiei scriitorului: om ul, datorită faptului că scrie
cărţi, se transform ă în u nivers (nu se vorbeşte oare
de universul lui Balzac, d e u n iversu l lu i Cehov, de
universul lui Kafka?), iar specificul unui univers con­
stă tocmai în unicitatea sa. Existenţa unui alt univers
îi am eninţă esenţa.
 Doi cizm ari pot trăi în perfectă arm onie, cu con­
diţia să nu aibă prăvăliile pe aceeaşi stradă. De înda­
tă ce se apucă să scrie o carte despre soarta cizm arilor,
încep să-şi facă şicane im ul altu ia şi să-şi pună în­
trebarea:
„Un cizm ar trăieşte, când m ai trăiesc şi alţi ciz­
mari?"
Tamina are im presia că o singură privire străină
poate lipsi de orice valoare carnetele sale intim e, în
timp ce Goethe e convins că existenţa unei singure
fiinţe umane a cărei privire nu s-a odihnit pe rân­
durile operei sale pune în d iscu ţie în săşi existenţa
autorului. Diferenţa dintre Tam ina şi G oethe este di­
ferenţa dintre om şi scriitor.
Cel ce scrie cărţi e totul (un u nivers unic pentru
el însuşi şi pentru ceilalţi) sau nim ic. Ş i în tru cât ni­
mănui nu-i va fi hărăzit vreodată să fie totul, n o i, cei
care scriem cărţi, nu suntem nimic. Suntem nerecu­
noscuţi, invidioşi, în ăcriţi şi dorim pieirea celu ilalt,
în această privinţă toţi suntem la fel: Banaka, B ibi, eu
şi Goethe.
Irezistibila proliferare a grafom aniei prin tre oa­
menii politici, şoferii de taxi, printre lău ze, am anţi,
asasini, hoţi, curve, p refecţi, m ed ici şi pacienţi, îm i
demonstrează că tot om ul, fără excepţie, poartă în sine
un virtual scriitor, drept care în treaga sp ecie um a­
nă ar putea, cu deplină îndreptăţire, să coboare în stra­
dă şi să strige: Suntem cu to ţii scriito ri!
Căd fiecare suferă la gândul că dispare, neauzit şi
nebăgat m seamă, intr-un univers indiferent, şi de aceea
ţine, cât mai e tim p, să se transform e în universul p ro­
priilor sale cuvinte.
Când, într-o zi, fiecare se va trezi scriitor (şi asta
se va întâmpla curând), va fi tim pul hipoacuziei şi al
neînţelegerii universale.
 Acum , H ugo răm âne unica speranţă. A invitat-o
la cină, şi de data asta a accep tat invitaţia fără să şo­
văie.
Hugo stă la m asă în faţa e i, frăm ântat de un sin­
gur gând: Tamina continuă să-i scape. îi lipseşte si­
guranţa de sine şi nu în d răzneşte s-o atace direct. Şi
cu cât suferă meii m ult că nu poate atinge o ţintă atât
de m odestă şi atât de precisă, cu atât m ai mare e do­
rinţa lui de a cuceri lum ea, această im ensitate necon­
turată. Scoate din buzunar o revistă, o desface şi i-o
întinde Taminei. La pagina deschisă se găseşte un am­
plu articol sem nat cu num ele său .
începe un lung discurs. Vorbeşte despre revista pe
care tocmai i-a dat-o: da, pentru m om ent, are o difu­
zare mai ales locală, dar, în acelaşi tim p, e o revistă
teoretică solidă, cei care o fac fiind nişte oameni cu­
rajoşi care vor ajunge departe. H ugo vorbea, vorbea,
cuvintele lui dorindu-se a fi o m etaforă a propriei
sale agresivităţi erotice, o paradă a forţei sale viri­
le. Exista în aceste cuvinte d isp onibilitatea abstrac­
tului ce se grăbea să înlocuiască concretul inflexibil.
Tamina îl priveşte pe H ugo şi-i rectifică înfăţişa­
rea. A cest exerciţiu sp iritu al a d evenit la ea o ade­
vărată m anie. Nu m ai ştie să p rivească un bărbat
decât aşa: face un efo rt, m obilizând u -şi toată pu­
terea im aginaţiei, după care ochii lu i H ugo, căprui,
îşi schim bă într-adevăr culoarea, devenind dintr-o
dată albaştri. Tamina îl p riveşte fix; dacă nu vrea să
dispară culoarea albastră din ochii lu i Hugo, trebuie
s-o m enţină cu toată puterea p riv irii sale.
Această privire îl nelinişteşte pe H ugo; de aceea
vorbeşte, vorbeşte m ereu, to t m ai m u lt — ochii lui
sunt de un albastru frum os, fruntea i se alungeşte
 uşor din tâmple, până când în faţă nu m ai răm âne din
părul lui decât un triunghi îngust, cu vârful în jos.
— Mi-am îndreptat întotdeauna criticile îm potri­
va lumii noastre occidentale şi num ai îm potriva ei.
Dar injustiţia care dom neşte a id ne-ar putea condu­
ce la o indulgenţă greşită faţă de alte ţări. D atorită du-
mitale, da, datorită dum itale, Tam ina, am în ţeles că
problema puterii e pretutindeni aceeaşi, la voi ca şi
la noi, în Vest ca şi în Est. Nu trebuie să încercăm în­
locuirea unui tip de putere cu altu l, ci trebuie să ne­
găm însuşi principiul p u terii şi să-l negăm oriunde.
Hugo se apleacă peste m asă şi din gura lu i răz­
beşte un miros acru care o deranjează pe Tam ina în
exerciţiile sale spirituale în asem enea m ăsură, în cât
fruntea lui Hugo se acoperă d in nou cu şu viţe dese
de păr lăsate în jo s. Şi H ugo repetă încă o dată că a
înţeles totul datorită ei.
— Cum aşa? îl întrerupe Tam ina. D in câte ştiu ,
n-am discutat nidodată despre asta. Pe faţa lui H ugo
nu mai rămâne decât un ochi albastru , d ar şi acesta
redevine, încet-încet, căp ru i.
— Nu era nevoie să-m i am in teşti, Tam ina. E de
ajuns că m-am gândit m u lt la d u m n eata.
Ospătarul se aplecă pentru a le p u ne în faţă far­
furiile cu gustări.
— O să dtesc asta acasă, spuse Tam ina, strecurând
revista în geantă. A poi adăugă: B ib i nu m ai p leacă
la Praga.
— Eram sigur. N u-ţi fie team ă, Tam ina. D oar ţi-am
promis. Mă reped eu acolo pentru du m neata.

20
— Am o veste bu n ă. A m v o rb it cu fratele tău . O
să treacă pe la ea sâm băta v iito are.
 — intr-adevăr? I-ai exp licat totu l? I-ai zis să for­
ţeze sertarul dacă soacră-m ea nu găseşte cheia?
Tamina puse receptorul în fu rcă, având senzaţia
că e beată.
— O veste bună? în trebă H ugo.
— Da, încuviinţă Tam ina.
în ureche îi răsuna vocea v eselă şi energică a bă­
trânului şi îşi reproşa că fu sese nedreaptă cu el.
Hugo se ridică şi se aprop ie d e bar. Scoase două
pahare şi le um plu cu w hisky.
— Telefonează de aid când vrei şi cât vrei, Tamina.
îţi pot repeta ce ţi-am m ai spus. Su nt alături de dum­
neata, chiar dacă ştiu că nu te vei culca nidodată cu
m ine.
Se forţase să rostească ştiu că nu te vei culca nicio­
dată cu mine, doar pentru a-şi dovedi că era capabil
să-i spună în faţă anum ite cuvinte acestei femei inac­
cesibile (deşi într-o form ă d e o prudenţă negativă)
şi se considera aproape în d răzn eţ.
Tam ina se rid ică şi, ap rop iind u -se de Hugo, luă
paharul cu băutură. Se gândea la fratele ei: nu-şi mai
vorbeau de atâta tim p şi totuşi se iubeau şi erau gata
să-şi dea o m ână de ajutor.
— Să ţi se-m plinească toate dorinţele! spuse Hugo,
dând paharul pe gât.
Tamina sorbi şi ea w hisky-u l dintr-o înghiţitură
şi puse paharul pe m ăsuţa joasă, cu gândul să se aşe­
ze din nou, dar în clipa aceea H ugo o şi strângea m
braţe.
Nu se îm potrivi, îşi întoarse doar capul într-o par­
te. Gura i se strâm ba şi fruntea i se acoperea de riduri.
O prinsese în braţe, fără să ştie cum . în prima cli­
pă, se sperie de gestul său, şi dacă Tam ina l-ar fi res­
pins, s-ar fi îndepărtat sfio s şi even tu al şi-ar fi cerut
scuze. Dar Tam ina nu-1 resp in se, iar faţa ei schimo­
nosită şi capul în tors aveau darul să-l excite nespus
de mult. Cele câteva fem ei pe care le cunoscuse până
atunci nu reacţionau niciodată atât de elocvent la mân­
gâierile sale. Dacă erau hotărâte să se culce cu el, se
dezbrăcau foarte calm , cu un soi de totală indiferen­
ţă, aşteptând să vadă ce avea să facă e l cu trupul lor.
Grimasa de pe chipul Tam inei dădea îm brăţişării lor
o strălucire la care nu visase niciodată. O strângea în
braţe cu frenezie, încercând să-i sm ulgă veşm intele.
Dar de ce nu se îm potrivea Tam ina?
Se făceau trei ani de când se gândea cu team ă la
această clipă. Trei ani de când trăia sub privirea hip­
notică a clipei de faţă. Şi se petrecuse exact aşa cum
îşi imaginase. De aceea nu se îm potrivea. O accepta
aşa cum acceptăm in evitabilu l.
Nu putea decât să-şi întoarcă faţa. D ar asta nu aju­
ta la nimic. Im aginea soţului se afla acolo şi se depla­
sa prin încăpere, urm ând direcţia în care se răsucea
capul Taminei. Era portretul im ens al unui soţ gro­
tesc de mare, depăşind cu m ult m ărim ea naturală, da,
exact aşa cum şi-l im agina de trei ani încoace.
Pe urmă se trezi goală-pu şcă, iar H ugo, aţâţat de
aparenta excitaţie a T am inei, con stată cu stu p oare
că sexul ei era u scat.

21
Suferise pe vrem uri o m ică in terv en ţie chiru rgi­
cală fără anestezie şi în tim p u l o p eraţiei îş i im pu­
sese să repete în gând verbele n ereg u late ale lim b ii
engleze. Acum încerca să facă la fel, concentrându-şi
gândurile asupra carnetelor. îş i sp u n ea că, în cu ­
rând, acestea vor fi în sigu ran ţă la ta tă l e i şi H ugo,
acest cum secade H ugo, va p leca după ele .
 Trecuseră câteva clipe d e când acest cumsecade
Hugo se agita sălbatic deasupra ei şi, deodată, bagă
de seamă că se sprijinea pe antebraţe, şi din această
poziţie ciudată îşi m işca şoldu rile în toate direcţiile.
A înţeles că era nem ulţum it de reacţiile ei, de faptul
că n-o găsea destul de excitată, şi se străduia s-o pă­
trundă din unghiuri d iferite ca să găsească undeva,
în adâncuri, punctul m isterios al sensibilităţii ei.
Nu voia să-i vadă eforturile laboiiose, aşa că-şi ră­
suci capul. încercă să-şi dom ine gândurile, orientân-
du-le din nou spre carnetele sale. Se sili să repete în
minte ordinea vacanţelor, s-o reconstituie aşa cum re­
uşise, deocam dată parţial: prim a, pe m alul unui mic
lac din Cehia, apoi în Iugoslavia şi d in nou micul lac
din Cehia, apoi o staţiune balneară tot din Cehia, dar
ordinea vacanţelor era in certă. în 1964, au plecat în
Tatra, în anul urm ător au v izitat Bulgaria, apoi şi­
rul se pierdea. în 1968, au răm as la Praga, cu un an
mai târziu au fost într-o staţiu n e balneoclimaterică,
după care au urm at vara em igrării şi ultim a lor va­
canţă petrecută în Italia.
Hugo se desprinse de tru pu l ei şi încercă s-o răs­
toarne cu faţa în jos. Tam ina a în ţeles că voia s-o facă
să se aşeze în patru labe. în clip a aceea îşi aminti că
Hugo era m ult m ai tânăr decât ea şi se ruşină. Făcu
totuşi un efort şi, înăbuşind u-şi toate sentimentele,
i se supuse cu o indiferenţă totală. D upă care simţi
pe fesele ei loviturile dure ale trupului său. îşi dă­
dea seama că voia s-o orbească, s-o epateze cu forţa
şi rezistenţa sa, că se angaja într-o luptă decisivă, dor­
nic să absolve un exam en de bacalaureat, în decursul
căruia trebuia să facă dovad a cap acităţii sale de a
o învinge şi de a fi dem n d e ea.
Nu ştia că H ugo n-o vede. D upă fugara priveliş­
te a feselor Tam inei (a ochiulu i d eschis între aceste
fese coapte şi frum oase, a ochiului care-1 urm ărea
fără milă) era atât de excitat, încât ţinea ochii închişi,
încetinindu-şi ritm ul şi respirând adânc. Acum se
străduia şi el, cu încăpăţânare, să-şi îndrepte gându­
rile spre altceva (era singurul lucru pe care îl aveau
în comun) în dorinţa de a prelungi cât m ai m ult du­
rata actului am oros.
în tot acest tim p, Tam ina avea în faţă chipul gi­
gantic al soţului ei proiectat pe ecranul alb al şifonie­
rului în care H ugo îşi ţinea îm brăcăm intea. închise
repede ochii ca să repete încă o dată ordinea vacan­
ţelor, ca şi când ar fi fost vorba de acele verbe nere­
gulate ale lim bii engleze: meii în tâi vacanţa pe m alul
lacului; apoi Iugoslavia, lacu l, staţiunea clim aterică
sau băile, Iugoslavia, lacu l; pe urm ă Tatra şi Bulga­
ria după care firul se pierdea; m ai târziu Praga, b ăi­
le şi, în sfârşit, Italia.
Respiraţia zgomotoasă a înfierbântatului Hugo avu
darul să-i întrerupă evocarea. D eschise ochii şi pe şi­
fonierul alb surprinse chip ul soţu lu i ei.
Hugo deschise şi el ochii pe neaşteptate şi, zărind
ochiul din crupa Tam inei, voluptatea îl străbătu ca
un fulger.

22
Când s-a dus să ia carnetele, fratele Tam inei n-a
fost nevoit să forţeze sertarul. Sertarul era descuiat
şi toate cele unsprezece carnete se aflau acolo. Nu erau
împachetate, ci aruncate la întâm plare. Scrisorile ză­
ceau şi ele în dezordine; o grăm adă inform ă de hâr­
tii. Fratele Taminei le vârî pe toate, de-a valm a, într-o
valijoară pe care i-o d u se tatălu i său .
 La telefon, Tamina îi ceru bătrânului să ambaleze
totul cu grijă, să lipească pachetul cu bandă adezivă,
insistând în mod deosebit ca nim eni să nu citească
nim ic, n id el, n id fratele ei.
Bătrânul o asigură pe un ton ce trăda o uşoară jig­
nire că nidodată nu le-ar fi trecut prin m inte s-o imi­
te pe soacra Taminei, dtind ceva ce nu-i priveşte. Dar
eu ştiu (şi Tamina ştie şi ea) că există anumite pri­
velişti ispititoare la care nim eni nu poate rezista: de
pildă, să asişti la un accid ent de d rcu laţie sau să d-
teşti o scrisoare de dragoste ce n u -ţi aparţine.
însem nările intim e ale Tam inei se aflau, în sfâr­
şit, la tatăl ei. D ar oare m ai ţinea acum la ele? Nu-şi
spusese de atâtea ori că privirile străine sunt ca ploa­
ia ce şterge inscrip ţiile?
Se înşela. T ânjeşte după ele m ai m ult decât tân­
jise înainte şi îi sunt şi m ai d ragi. N işte carnete răs­
colite şi violate, ca ea în săşi, având deopotrivă— ea
şi am intirile ei — aceeaşi soartă frăţească. De aceea
le iubeşte şi m ai m ult.
Dar se sim te pângărită.
I se mai întâm plase ceva asem ănător cu multă vre­
me în urmă — avea pe atunci doar şapte a n i— când
un frate al tatei o surprinsese goală în camera ei. Se
ruşinase cum plit şi ruşinea ei s-a transform at pe loc
în revoltă. A făcut atunci jurăm ântul solem n şi copi­
lăresc să nu se m ai uite la el cât o trăi. Degeaba era
dojenită, certată sau luată peste p id or — la unchiul
care venea adeseori să-i vadă nu se m ai uita nido­
dată.
Se găsea acum într-o situ aţie sim ilară. Deşi le era
profund îndatorată, nu m ai voia să-şi vadă nid ta­
tăl, n id fratele. îşi dădea seam a m ai lim pede ca ori­
când că nu va m ai fi cu e i n id o d ată.
 Neaşteptatul succes sexual ü aduse lui H ugo o de­
cepţie la fel de neaşteptată. Putea face dragoste cu
ea când voia (nu se cădea să-i refuze ceea ce-i oferi­
se o dată), dar sim ţea că nu reuşise nici s-o captive­
ze,nid s-o uluiască. Cum e cu putinţă să răm ână sub
trupul lui un trup atât de indiferent, atât de distant,
atât de îndepărtat şi atât de străin, de parcă ar fi fost
în afara atingerii lui! Nu voia oare să facă din ea o par­
te din lumea sa interioară, din acest univers grandios,
plămădit din sângele şi gândurile sale?
Stau faţă în faţă la o m asă, în tr-u n restauran t.
— Vreau să scriu o carte, Tam ina, începu el; o car­
te despre iubire, da, despre tine şi despre m ine, de­
spre noi doi: va fi ju rn alu l nostru cel m ai in tim ,
jurnalul trupurilor noastre; vreau să m ătur în aceas­
tă carte toate tabuurile şi să spun totu l; d a, totu l de­
spre mine, tot ce sim t şi ce gân d esc; va fi în acelaşi
timp o carte politică, o carte p olitică despre dragos­
te şi o carte de dragoste despre p o litic ă ...
Tamina ü priveşte îndelung şi, deodată, H ugo nu
mai suportă privirea ei şi pierde şirul vorbelor. Vrea
s-ointegreze în universul sângelui şi al gândurilor sale,
dar ea rămâne închisă cu desăvârşire în lum ea ei. N e­
luate în seamă, cuvintele pe care le rosteşte devin tot
mai grele în gura lu i şi d eb itu l verbal e d in ce în ce
mai lent:
. .o carte de dragoste despre p olitică, d a, pentru
că lumea trebuie să fie creată pe m ăsu ra om u lu i, pe
măsura noastră, pe m ăsura trupurilor noastre, a trupu­
lui tău, Tamina, a tru pu lui m eu, d a, pentru ca în tr-o
zi să ne putem îm brăţişa altfel, să ne iu bim a ltfe l..
Vorbele sunt din ce în ce m ai grele, ca n işte îm bu­
cături mari de cam e tare ca talpa şi greu d e m estecat.
 Hugo amuţeşte. Tamina e frum oasă şi el o urăşte. E
încredinţat că abuzează de soarta lu i. S-a cocoţat pe
trecutul ei de văduvă şi em igrantă ca pe un zgârie-nori
al falsului orgoliu, de la înălţim ea căruia ü priveşte
pe ceilalţi cu aroganţă. Invidios, H ugo reflectează la
propriul său turn pe care a încercat să-l ridice în faţa
acestui zgârie-nori şi pe care ea refuză să-l vadă: un
turn încropit dintr-un articol p u blicat şi din proiec­
tul unei cărţi despre d ragostea lor.
După un tim p, Tam ina ü în treabă:
— Când pleci la Praga?
Şi Hugo îşi spune în sinea lui că fem eia asta nu
l-a iubit niciodată. Faptul că sunt îm preună se dato­
rează num ai nevoii sale de-al face să plece la Praga.
Şi, cuprins de o dorinţă irezistib ilă de răzbunare, îi
spune:
— Credeam c-o să p ricep i, Tam ina. Sper că mi-ai
citit articolul!
— Sigur, făcu Tam ina.
N-o crede. Şi dacă l-a citit, nu i-a dat nici o aten­
ţie. Nu i-a pom enit de el niciodată. Şi Hugo e convins
că singurul sentim ent m ăreţ de care-i în stare e fide­
litatea faţă de acest turn neapreciat şi părăsit (tumul
articolului publicat şi al cărţii proiectate despre dra­
gostea lui pentru Tam ina), că e gata să se lupte pen­
tru acest turn, şi o va sili pe Tamina să deschidă ochii,
să-l privească şi să se m inuneze de înălţim ea lui.
— Ştii doar că în articolul m eu abordez proble­
ma puterii. Da, analizez în el m ecanism ul puterii. Şi
critic tot ce se întâm plă la voi. Şi fac asta pe faţă, fără
ocolişuri.
— îţi închipui poate că ştie cineva la Praga de ar­
ticolul tău? intervine Tam ina.
Hugo se sim te rănit de ironia ei:
 — A trecut prea m ultă vrem e de când nu mai tră­
ieşti în ţara ta şi ai uitat ce-i în stare să facă poliţia voas­
tră. Articolul a avut un ecou răsunător. Am prim it
maldăre de scrisori. Poliţia voastră mă ştie, cu sigu­
ranţă.
Tamina tace şi e din ce în ce m ai inim oasă. O f,
Doamne! Ar accepta să m eargă de o sută de ori la Pra-
ga dus şi întors, dacă s-ar învrednici să arunce m ăcar
o privire asupra universului în care voia s-o integre­
ze— universul sângelui şi al gândurilor sale. Şi brusc
schimbă tonul:
— Tamina, începu el m âhnit; ştiu că-m i porţi pică
pentru că nu pot pleca la P raga. In iţial, şi eu m -am
gândit să amân publicarea articolu lu i, pe urm ă însă
mi-am dat seam a că nu m ai aveam dreptul să tac.
Mă-nţelegi?
— Nu, răspunse sec Tam ina.
E conştient că tot ce spune nu sim t decât absurdi­
tăţi care-1 conduc exact acolo unde n-ar vrea să ajun­
gă pentru nimic în lum e, dar nu m ai poate da înapoi,
şi e disperat. Pe faţă îi apar pete roşii şi vocea începe
să-i tremure:
— Mă-nţelegi? Eu nu vreau ca lucrurile să se sfâr­
şească şi aici aşa cum s-a în tâm p lat la voi! D acă tă­
cem, vom ajunge cu toţii n işte sclav i.
în clipa aceea Tam ina fu cu p rin să d e o greaţă
înfiorătoare şi, rid icân d u -se d e p e scau n , alergă la
toaletă unde, lăsând u -se în genu nchi în faţa close­
tului, începu să vom ite; stom acul i se întorcea pe dos,
trupul ü zvâcnea scuturat parcă de un hohot de plâns
convulsiv, şi ea vedea înaintea ei boaşele, m ădula­
rul şi tuleiele acestui tip cu gura acră şi-i sim ţea atin­
gerea coapselor pe fesele sale; şi, d eod ată, îi veni în
minte ideea cum plită că nu va m ai fi în stare să-şi
reprezinte niciodată sexul şi părul pu bian al soţu lu i,
că memoria dezgustului e, de fapt, m ai puternică de­
cât m em oria tandreţei (o, D um nezeule, da, memoria
dezgustului este m ai puternică decât m emoria tran-
dreţei) şi de acum încolo în b iata e i m inte nu va mai
răm âne decât im aginea acestu i tip scârbos, nu gura
urât m irositoare — şi ea v om ita, se schim onosea şi
iar vom ita.
Ieşi de la toaletă cu gura (p lin ă în că de mirosul
acid) închisă cu străşn icie.
Hugo era descum pănit. Intenţiona s-o conducă
acasă, dar ea, cu buzele veşnic încleştate, nu scotea o
vorbă (ca în visul în care păstra în gură inelul de aur).
El û vorbea, şi ea, în loc de răspuns, grăbea pa­
sul. Curând, nu m ai găsi nim ic de spus, o mai însoţi
câţiva m etri în tăcere, apoi se opri şi răm ase ţintuit
locului. Ea continua să m eargă drept înainte şi nid
capul nu-1 m ai întorcea.
A servit m ai departe cafele, şi la Praga n-a mai te­
lefonat niciodată.
 Lítost

Cine este Cristina?

E o femeie de treizeci de ani, are un copil, un soţ

măcelar cu care se în ţelege bine şi o legătură am o­
roasă cu un şef de garaj din localitate, cu care face
dragoste din când în când, după orele de m uncă, în
condiţiile inconfortabile ale unui atelier de repara­
ţii auto.
Micuţul oraş nu se potriveşte câtuşi de puţin am o­
rurilor extraconjugale, sau, altfel spus, pentru asta ar
fi necesare com ori de ingeniozitate şi curaj, calităţi
cu care doamna C ristina nu e înzestrată d in b elşu g.
întâlnirea cu studentul a avut darul s-o zăpăceas­
că d ea binelea. T ânăru l v en ise în orăşel să-şi p e
treacă vacanţa la m am a sa; pe m ăcelăieasă o p rivise
îndelung, de două o ri, în tim p ce aceasta se afla în
spatele tejghelei, în p răvălia soţu lu i ei; a treia oară
a văzut-o la ştrand , i-a v o rb it, şi d in atitu d in ea lu i
răzbea o sfială atât d e ferm ecătoare, în cât tân ăra fe ­
meie, învăţată cu m ăcelaru l şi cu şefu l d e g araj, n-a
putut să-i reziste. D e la m ăritiş în coace (m ai b in e d e
zece ani) n-a în d răznit să se atin gă niciod ată de un
alt bărbat, decât atu nci când se afla la ad ăpostul ga­
rajului zăvorât, prin tre m aşini şi cau ciu cu ri vechi şi
iat-o, deodată, încum etându -se să m eargă la o în tâl­
nire amoroasă în aer liber, expunându-se tuturor pri­
virilor indiscrete. D egeaba alegeau pentru plim barea
lor cotloanele cele m ai izolate, unde eventualitatea
unor apariţii inoportune era n eglijabilă, că doamnei
Cristina tot ü bă tea inim a cu înfrigurare, copleşită de
o spaim ă stim ulatoare. D ar pe cât de curajoasă se
arăta în faţa prim ejdiei, pe a tât d e rezervată era cu
studentul. N-au ajuns prea departe. Tânărul s-a ales
cu câteva îm brăţişări fugare şi cu tot atâtea sărutări
duioase — fem eia scăpând de m ai m ulte ori din
strânsoarea lui — , iar atu nci când o m ângâia îşi în­
cleşta picioarele cu străşn icie.
Nu făcea asta fiindcă nu-1 dorea, ci fiindcă îndră­
gise de la început tim iditatea sa tandră pe care voia
s-o păstreze nealterată. Să asculte un bărbat expunân-
du-i ideile despre viaţă şi citându-i num e de poeţi
filozofi, era un lucru ce nu i se m ai întâm plase nid-
odată doam nei C ristina. Sărm anul student nu ştia
să vorbească despre nim ic altceva, registrul elocven­
ţei sale de seducător era foarte lim itat, şi el nu se pri­
cepea să-l adapteze condiţiei sociale a interlocutoarei
sale. De altfel, avea sentim entul că n-are ce să-şi re­
proşeze, căci asupra acestei sim ple soţii de măcelar,
citatele din filozofi produceau un efect m ult mai mare
decât asupra unei colege de facultate. U n lucru to­
tuşi îi scăpa: un citat sugestiv dintr-un filozof încân­
ta fără doar şi poate sufletul m ăcelăresei, dar în acelaşi
timp citatul se înălţa ca un obstacol între trupurile lor,
întrucât în im aginaţia doam nei C ristina stăruia con­
fuz ideea că, dăruindu-şi trupul stu dentu lu i, ar co­
borî legătura lor la nivelul m ăcelarului sau al şefului
de garaj, şi despre Schopenhauer n -ar m ai auzi nici­
odată.
în faţa studentului suferea de o sfială pe care n-o
mai încercase. Cu m ăcelarul şi cu şeful de garaj izbu­
tea să se înţeleagă întotdeauna în toate privinţele,
repede şi în cea m ai bună d isp oziţie. C onveniseră,
de pildă, ca am ândoi să fie foarte aten ţi, în tru cât
doctorul ü spusese după naştere că nu-şi m ai putea
îngădui un al doilea copil, altm interi şi-ar risca sănă­
tatea, dacă nu chiar viaţa. Povestea se petrecea în vre­
murile de dem ult, când avorturile erau interzise cu
stricteţe şi fem eile n-aveau nici un m ijloc să-şi lim i­
teze singure fecunditatea. M ăcelarul şi şeful de garaj
înţelegeau prea bine tem erile Cristinei, iar aceasta, îna­
inte de a se lăsa pătrunsă, se asigura cu o naturaleţe
jovială dacă luaseră toate m ăsurile de precauţie ne­
cesare. Dar la gândul că ar fi putut să se com porte la
iei cu îngerul ei care, pentru a o în tâln i, coborâse de
pe norul deasupra căruia se în treţin ea cu Schopen-
hauer, simţea că nu ar găsi cuvintele p otrivite. D e
unde, pot trage concluzia că rezerva sa erotică avea
două motivaţii: să-l m enţină pe student cât m ai m ult
pe tărâmul vrăjit al unei duioase tim idităţi şi să evi­
te cât mai mult dezgustul pe care i l-ar fi inspirat stu­
dentului instrucţiunile şi precauţiile triviale de care,
după părerea ei, dragostea fizică nu se poate lip si.
Dar, în ciuda fineţii sale, stu d entu l era în căp ăţânat.
Doamna Cristina făcea eforturi să-şi strângă cât m ai
tare pulpele, el ü frăm ânta fesele, vrând să dem on­
streze prin această atingere că, dacă îi place cuiva să-l
dteze pe Schopenhauer, asta nu înseam nă că e gata
să renunţe la trupul care-i p lace.
De altfel, vacanţa luă sfârşit şi cei doi îndrăgostiţi
constatară că le-ar fi im posibil să nu se vadă un an.
Doamnei Cristina nu-i răm ânea decât să găsească un
pretext ca să-l reîntâlnească. A m ândoi ştiau prea bine
ce va însemna această vizită. Studentul locuia la Pra-
ga într-o mică m ansardă, şi doam na C ristina nu poa­
te ajunge altundeva d ecât acolo.
 Ce este lítost?

E un cuvânt ceh in trad u ctibil. Prim a silabă, care

se pronunţă lung şi accentu at, am inteşte plânsetul
unui câine părăsit. Zadarnic caut pentru sensul aces­
tui cuvânt echivalentul în alte lim bi, deşi cu greu îmi
pot im agina că sufletu l om enesc ar putea fi înţeles
fără el.
Vă dau un exem plu: studentul se scălda cu prie-
tana sa, studentă şi ea, în apa unui râu. Tânăra fată
era sportivă, în schim b el înota foarte prost. Nu ştia
să respire sub apă, se m işca încet, scoţând capul la su­
prafaţă într-o agitaţie nervoasă. Studenta, îndrăgos­
tită nebuneşte de el, era atât de delicată, încât înota în
ritmul lui. Dar cum scăldatul era pe sfârşite, dori să
dea o clipă frâu liber instinctului ei de sportivă şi, m-
tr-un craul rapid, se îndreptă spre m alul opus. Studen­
tul se strădui să înoate şi el m ai repede, dar înghiţi apă.
Se sim ţi minimalizat, dat de gol în inferioritatea sa
fizică şi-l încercă lítost. îşi reprezenta copilăria sa bol­
năvicioasă, fără exerciţii fizice şi fără prieteni, sub
privirea veşnic grijulie a m am ei, şi-l cuprinse dez­
nădejdea pentru sine şi pentru viaţa sa. întorcându-se
pe un drum de ţară, tăceau am ândoi. Rănit şi umi­
lit, studentul avea un chef n estăvilit s-o bată. Ce-i cu
tine? ü întrebă fata şi el îi reproşă: ştia bine că la ma­
lul celălalt erau vârtejuri şi el ü interzisese să înoa­
te într-acolo, fiindcă risca să se în e ce — şi o lovi peste
faţă. Tânăra începu să plângă; văzându-i lacrimile
pe obraji, i se făcu m ilă de ea, o prinse în braţe şi lí­
tost se risipi.
Sau alt eveniment din copilăria studentului: părin­
ţii ü îndemnau să ia lecţii de vioară. N u era foarte în­
zestrat şi profesorul, cu o voce rece şi nesuferită, îl
întrerupea mereu, reproşându-i greşelile. Se simţea
umilit şi-i venea să plângă. Dar, în loc să se străduias­
că să cânte mai corect şi să evite greşelile, le făcea de­
liberat şi vocea profesorului devenea m ai aspră şi m ai
nesuferită, iar el se cufunda tot m ai adânc în litost:
Aşadar, ce este litost'
Litost e o stare chinuitoare, născută din spectaco­
lul propriei noastre m izerii, descoperită pe neaştep­
tate.
Printre leacurile obişnu ite îm potriva prop riei
noastre m izerii se num ără iu birea. C ăci om ul iu bit
nu poate fi m izerabil. Toate slăbiciunile sale sunt răs­
cumpărate de privirea m agică a iubirii, sub care până
şi moţul stângaci cu capul scos deasupra apei poate
deveni ferm ecător.
Absolutul iubirii este în realitate dorinţa de iden­
titate absolută: fem eia iubită trebuie să înoate la fel
de încet ca noi, să nu aibă un trecut ce-i aparţine doar
ei, de care-şi poate am inti cu bucurie. D e îndată ce
iluzia identităţii absolute dispare (fata îşi am inteşte
cu bucurie de trecutul ei sau în oată m ai repede), iu ­
birea devine o sursă perm anentă a m arelui sup liciu
pe care îl num im litost.
Cel ce posedă experienţa profundă a im perfecţiu­
nii comune a om ului e apărat, oarecum , de şocurile
litost-ei. Spectacolul propriei sale m izerii i se pare un
lucru banal şi neinteresant. A şadar litost e proprie vâr­
stei lipsite de experienţă. E trnul d in orn am entele ti­
nereţii.
Litost funcţionează ca un m otor în doi tim pi. Su -
plidului ü succedă setea de răzbunare. Scopul răzbu­
nării e acela de a-1 face pe partener să pară la fel de
amărât. Bărbatul nu ştie să înoate, dar fem eia pălm ui­
tă plânge. Pot, aşadar, să se sim tă egali şi să perseve­
reze în dragostea lor.
 Cum răzbunarea nu-şi poate dezvălui niciodată
adevăratul m otiv (studentul nu -i poate mărturisi fe­
tei că a lovit-o pentru că în oată m ai repede ca el), e
nevoit să facă apel la nişte false raţiu ni. în consecin­
ţă, litost nu se poate lip si niciodată de o patetică ipo­
crizie: tânărul afirm ă că e înnebunit de groază fiindcă
prietena lui riscă să se în ece, cop ilu l cântă la nesfâr­
şit o notă falsă, sim ulând irem ed iabila absenţă a ta­
lentului.
Iniţial, acest capitol trebuia să se intituleze Cine este
studentul? Dar, tratând despre litost, e ca şi cumne-ar
vorbi despre student, care nu -i altceva decât litost în­
truchipată. Nu e de m irare d eci că, în cele din urmă,
studenta ü părăsi. N u-i n id o plăcere să fii bătut pen­
tru că ştii să în oţi.
Soţia m ăcelarului, întâlnită în oraşul său natal, ve­
nise la el ca o bucată m are d e plasture gata să-i pan­
seze rănile. îl adora, îl diviniza, iar atund când îi vorbea
despre Schopenhauer, nu ţinea să-şi manifeste prin
obiecţii propria sa personalitate, independentă de a lui
(aşa cum făcuse studenta de tristă am intire), d-1 pri­
vea cu nişte ochi în care, tulburat de em oţia doamna
Cristina, avea im presia că zăreşte lacrim i. în afară de
asta, se cuvine să adăugăm că nu se m ai culcase cu o
femeie de când rupsese legătura cu studenta.

Cine este Voltaire?

Voltaire e asistent la Facultatea de litere, e spiri­

tual şi agresiv şi ochii lui îşi în fig întotdeauna o pri­
vire addă în faţa adversarului. D estul ca să fie poreclit
Voltaire.
Ţinea la student şi asta nu -i p u ţin lucru, căd Vol­
taire era exigent în privinţa sim p atiilor sale. După
seminar, l-a oprit să-l în trebe dacă avea vreun p ro­
gram în seara urm ătoare. Vai! a doua zi seara tre­
buia să vină doam na C ristin a. Stu dentu lu i îi trebui
mult curaj ca să-i spună lui Voltaire că era prins. Dar
Voltaire m ătură această obiecţie cu dosul palm ei:
— Ei bine, va trebui să-ţi am âni întâlnirea. Nu vei
regreta. Şi-i predză că poeţii de frunte ai ţării se vor
aduna a doua zi la C lubul oam enilor de litere, iar el,
Voltaire, se va afla cu ei şi dorea ca studentul să-i cu­
noască.
Da, va fi acolo şi m arele poet despre care Voltaire
scria o monografie şi pe care se ducea să-l viziteze ade­
seori. Era bolnav şi um bla în cârje. De aceea ieşea ra­
reori, iar ocazia de a-1 întâlni era cu atât m ai preţioasă.
Studentul cunoştea cărţile tuturor poeţilor ce aveau
să fie acolo în seara cu pricina, dar din opera m are­
lui poet ştia pe de rost pagini întregi de versuri. N u-şi
dorise niciodată ceva cu m ai m ultă ardoare decât să
petreacă o seară în intim itatea acestora. A poi, îşi adu­
se aminte că nu se culcase cu o fem eie de luni de zile
şi spuse încă o dată că-i era im p osib il să vin ă.
Voltaire nu înţelege ce ar putea fi m ai im portant
decât să întâlnească nişte oam eni de vază. O fem eie?
Să fie ăsta un lucru ce nu poate fi am ânat pentru altă
dată? Şi, ca din senin, ochelarii lu i sunt p lin i d e scân­
tei ironice. Dar studentul are în faţa ochilor im aginea
soţiei măcelarului pe care, d in tim iditate, o scăpase
in timpul îndelungatei luni de vacanţă şi, cu preţul
unui efort răscolitor, răsuci d in cap în sem n că nu. în
clipa aceea, Cristina valora cât toată p oezia ţării sale.

Compromisul

Sosi dimineaţa. în tim pul zilei făcu la Praga o târ­

guiala ce trebuia să-i servească drept alib i. Stu d entu l
 îi dăduse întâlnire pe seară în tr-o cafenea aleasă de
el. Când intră, se îngrozi, nu alta: localu l gemea de
beţivi, iar zâna provincială a vacanţei sale stătea aşe­
zată în colţul de lângă toaletă, la o m asă nedestina­
tă clienţilor, d veselei m urdare. Se îm brăcase cu o
solem nitate stângace, aşa cum se poate îmbrăca nu­
mai o doamnă din provind e atu nci când vine să vi­
ziteze capitala, unde nu m ai fusese de m ult, şi voia
să se bucure gustându-i toate p lăcerile. Purta pălă­
rie, un şirag de m ărgele ţipătoare în jurul gâtului şi-n
pirioare pantofi negri cu to c în alt.
Studentul îşi sim ţea obrajii arzând, nu de emojie,
d de jenă. Pe fundalul orăşelului cu m ăcelarii, cu me­
canicii şi pensionarii săi, C ristina îi produsese cu to­
tul altă im presie decât la P raga, oraşu l studentelor
şi al frum oaselor coafeze. C u m ărgelele sale cara­
ghioase şi cu dintele de au r discret, sus, în colţul gu­
rii, apărea ca negaţia p erson ificată a acelei juvenile
frum useţi fem inine, îm brăcată în blugi, care, de câ­
teva luni, îl respingea cu atâta cruzim e. înainta spre
C ristina cu pas nesigur, în so ţit de litost.
Dacă studentul era dezam ăgit, la fel se poate spu­
ne şi despre doam na C ristina. Restaurantul unde o
invitase avea un num e fru m os — La Regele Václav—
şi Cristina, care nu cunoştea Praga prea bine, îşi ima­
ginase un local de lux, unde studentul avea să cine­
ze cu ea, ca apoi s-o facă să descopere focul de artificii
al plăcerilor pragheze. C onstatând însă că la Regele
Václav era acelaşi gen de lo cal în care îşi bea berea
şeful de garaj şi aid trebuia să-l aştepte pe student, in
colţul de lângă toaletă, pe ea n-o încerca sentimentul
desemnat de m ine prin cuvântul litost, d o furie ab­
solut banală. Vreau să spun că nu se sim ţea deloc săr­
mană, n id um ilită, d consid era, pur şi simplu, că
studentul ei nu ştia să se p oarte. D e altfel, nu ezită
să i-o spună de Ia obraz, cu un aer furios, vorbindu-i
aşa cum îi vorbea m ăcelarului.
Stăteau în picioare im ul în faţa celuilalt, ea ü făcea
reproşuri cu volubilitate şi cu glasul ridicat, iar el se
apăra fără vlagă, în tim p ce dezgustul pe care i-1 in­
spira era cu atât m ai intens. Voia s-o ducă repede la
el, s-o ascundă de toate p rivirile şi să aştepte ca in­
timitatea refugiului lor să reînvie farm ecul dispărut.
Dar ea refuză. Nu fusese în capitală de m ultă vrem e
şi voia să vadă ceva, să iasă, să se distreze. Pantofii
ei negri şi m ărgelele m ari şi ţipătoare îşi cereau zgo­
motos drepturile.
— Asta-i o vinărie faim oasă, aid vine lum ea bună,
ţinu să precizeze studentul, dându-i astfel de înţe­
les nevestei m ăcelarului că habar n-avea ce este şi ce
nu este interesant în capitală. D in păcate astăzi e plin
şi va trebui să te duc în altă parte, continuă el. Dar,
ca un făcut, toate cafenelele erau la fel de înţesate, de
la una la alta aveau de m ers o bună bucată de drum
şi doamna Cristina i se părea de un caraghioslâc in­
suportabil cu pălăriuţa, cu m ărgelele şi cu dintele
ei de aur care-i strălu cea în colţu l gu rii. Străbăteau
străzi pline de fem ei tinere şi studentul îşi dădea sea­
ma că nu va putea să-şi ierte n id od ată faptu l că din
pricina Cristinei renunţase la p rileju l de a petrece o
seară cu titanii din ţara sa. D ar totodată nu voia să-şi
atragă ostilitatea ei, căd , aşa cum am spus, nu se m ai
culcase cu o fem eie de m ultă vrem e. N um ai un com ­
promis aranjat cu m ăiestrie ar fi putut rezolva aceas­
tă dilemă.
Găsiră, în cele d in urm ă, o m asă lib eră în tr-o ca­
fenea foarte îndepărtată. Stu d en tu l com andă două
aperitive şi se u ită cu tristeţe în och ii C ristin ei; a id ,
la Praga, viaţa e p lin ă d e îm p reju rări nep revăzu te.
 Chiar ieri primise un telefon de la cel mai ilustru poet
al ţării.
Când ü pronunţă num ele, C ristina tresări. La
şcoală învăţase pe de rost unele din poem ele lui. Oa­
menii m ari, al căror num e se învaţă la şcoală, au ceva
ireal şi im aterial şi intră de v ii în galeria maiestuoa­
să a morţilor. Cristinei nu-i venea să creadă că era ade­
vărat, că studentul îl cun oştea personal.
Bineînţeles că îl cunoştea, declară studentul. De­
spre el îşi făcuse lucrarea de d izertaţie, o monogra­
fie în curs de redactare, care neîndoielnic avea să
apară într-o zi în volum . D espre asta nu-i vorbise
niciodată doam nei C ristin a, de team ă că ar fi putut
crede că se laudă, acum însă trebuia să-i spună, căd
m arele poet se aşezase pe neaştep tate de-a curme­
zişul drum ului lor. într-adevăr, astă-vară va avea loc
la Clubul oam enilor de litere o discuţie intimă cu po­
eţii ţării, la care sunt invitaţi doar câţiva critid şi câţi­
va cunoscători. E o întâlnire extrem de importantă.
Se aşteaptă o dezbatere din ca ie vor scăpăra scântei.
Dar, bineînţeles, studentul nu se duce. E atât de bu­
curos că răm âne cu ea, cu doam na C ristina!
în dulcea şi originala m ea patrie, farm ecul poeţi­
lor n-a încetat încă să acţioneze asupra inim ii femei­
lor. Plină de adm iraţie pentru student, Cristina simţea
în ea o dorinţă m aternă de a-i da sfaturi şi de a-i apă­
ra interesul. Cu un altruism rem arcabil şi neaştep­
tat, îi spuse că ar fi păcat să nu p articipe la o seară
literară la care va fi prezent şi m arele poet.
Studentul îi replică, spunându-i că se zbătuse m
fel şi chip ca să-i fie îngăduit să m eargă acolo cu Cris­
tina, ştiind că va fi ferid tă să-l vadă p e m arele poet
înconjurat de prietenii săi. D in păcate, nu e cu pu­
tinţă. N id m arele poet nu va veni cu soţia. Discuţia
se adresează exclusiv sp ed aliştilor. La început, nid
nu s-a gândit să participe, acum însă îşi dă seam a că
ea, Cristina, are dreptate, fără doar şi poate. E, într-a-
devăr, o idee bună. A r putea totuşi să-şi petreacă aco­
lo măcar un ceas. între tim p C ristina Ü va aştepta la
el acasă şi, pe urm ă, vor fi îm preună, num ai ei.
Tentaţia teatrelor şi a spectacolelor de varieteu fu
dată uitării şi C ristina pătrunse în m ansarda studen­
tului. în primul m om ent încercă aceeaşi decepţie, care
o încercase intrând la Regele Václav. N u era nici un
apartament, d doar o încăpere m inusculă, fără ves­
tibul, având ca m obilier doar un divan şi o m asă de
lucru. Acum însă nu m ai era sigură de judecăţile ei.
Pătrunsese într-o lum e având o m isterioasă scară de
valori pe care ea nu le înţelegea. De aceea se îm pă-
că repede cu încăperea m urdară şi lipsită de confort,
şi făcu apel la talentul său fem inin spre a se sim ţi ca
acasă. Studentul o rugă să-şi scoată pălăria, o săru­
tă şi, aşezând-o pe divan, îi arătă m ica bibliotecă în
care putea găsi ceva de citit, ca să-i treacă de urât în
absenţa lui.
în clipa aceea, C ristin ei îi veni o idee:
— Ai cumva cartea lui? se gândea la m arele poet.
Da, studentul avea cartea lu i.
Şi ea continuă cu m ultă sfială:
— Ai putea să m i-o d ăru ieşti? Şi să-i ceri o dedi­
caţie pentru m ine?
Studentul era în culm ea fericirii. D edicaţia m are­
lui poet ü va înlocui C ristinei teatrele şi spectacolele
de varietăţi. Avea conştiinţa încărcată şi era gata să
facă orice pentru ea. A şa cum se aşteptase, intim ita­
tea mansardei sale avea d aru l să în v ioreze farm e­
cul Cristinei. Fetele tinere care hoinăreau pe străzi
dispăruseră, şi vraja m odestiei invada încăperea. în -
cet-încet, decepţia se risip ea şi, când pom i spre d u b ,
studentul nostru era cu faţa sen in ă şi în cân tat de
 ideea dublului şi m inunatului program pe care i-1
făgăduia începutul acestei seri.

Poeţii

îl aşteptă pe Voltaire în faţa Clubului oamenilor de

litere şi urcară îm preună la prim ul etaj. Trecură pe la
vestiar, apoi în hol unde răzbăteau până la ei ecou­
rile unui vacarm vesel. Voltaire deschise uşa salonu­
lui şi studentul văzu aşezată în juru l unei mese mari
toată poezia ţării sale.
îi privesc de la o distanţă de două m ii de kilometri.
Suntem în toam na anului 1977, ţara m ea dormitea­
ză de nouă ani în dulcea şi puternica îmbrăţişare a
im periului rus, Voltaire a fost d at afară din Univer­
sitate şi cărţile m ele au fost retrase din toate biblio­
tecile publice şi închise într-o pivniţă a statului. Am
mai aşteptat atunci vreo câţiva ani, apoi m-am urcat
într-o m aşină şi am gonit cât m ai departe cu putin­
ţă spre vest, până în oraşul breton Rennes, unde am
găsit din prim a zi un apartam ent la ultim ul etaj al
celui m ai în alt turn. A doua zi dim ineaţă, când m-a
trezit soarele, m i-am d at seam a că ferestrele acelea
înalte erau îndreptate spre est; aşadar, spre Praga.
Aşa se face că acum îi privesc de la înălţimea aces­
tui foişor, dar distanţa e prea m are. Din fericire, am
în ochi o lacrim ă care, aidom a unei lentile de telescop,
îm i apropie chipurile lor. Şi-l disting cu claritate pe
m arele poet aşezat printre ei. A re cu siguranţă peste
şaptezeci de ani, dar faţa i-a răm as frum oasă, iar ochii
lui sunt încă vii şi inteligenţi. C ârjele sale stau spri­
jin ite de m asă, lângă el.
îi văd pe toţi pe pânza de fu n d al a Pragăi ilumi­
nate, aşa cum era în urm ă cu cincisprezece ani, când
cărţile lor nu fuseseră încă zăvorâte într-o pivniţă a
statului şi e i flecăreau v esel şi zgom otos în ju ru l m e­
sei m ari, în cărcată cu sticle . îi în d răg esc pe to ţi ne­
spus de m u lt şi e z it să le d au num e banale, lu ate la
întâmplare d in cartea d e telefo n . D acă feţele lor se
cer ascunse în sp atele u n or m ăşti cu num e de îm pru­
mut, vreau să le o fer aceste nu m e ca un dar, ca o p o ­
doabă, ca u n o m ag iu .
De vrem e ce stu d en ţii l-au p oreclit pe asistent Vol­
taire, ce m -ar îm p ied ica p e m ine să-l num esc G oethe
pe m arele p o et a tâ t d e v en erat?
în faţa lu i stă L erm on to v .
Iar celui cu o ch i n e g ri ş i v isă to ri îi v o i spune P e-
trarca.
Apoi, m ai su n t în ju ru l m esei V erlaine, Esenin şi
încă alţii, despre care n u m erită să vorbim , şi m ai este
unul care, fără d oar şi p oate, se află acolo d in greşea­
lă. De d eparte (d e la d ista n ţă d e d ou ă m ii d e k ilo ­
metri) e lim p ed e că p o ezia n u l-a d ăru it cu săru tu l
ei, iar lui n u -i p la c v e rsu rile . A cesta-i B occaccio.
Voltaire trase d e la p erete d ou ă scau n e, le îm pin­
se spre m asa în că rca tă cu stic le şi se grăb i să-l pre­
zinte p oeţilor p e tâ n ă ru l stu d e n t. P o e ţii d ăd u ră d in
cap curtenitor, cu excep ţia Ivii P etrarca, în tru cât aces­
ta nu-1 rem arcase, fiin d a n g a ja t în clip a aceea în tr-o
ceartă cu B occaccio. îş i în ch e ie d isp u ta cu u rm ătoa­
rele cuvinte:
— Fem eia ne este în totd eau n a su p erioară. D espre
asta aş pu tea v o rb i să p tă m â n i în tre g i.
Şi G oethe îl în cu ra jă :
— Săptăm âni a r fi p rea d e to t. V orbeşte şi tu zece
minute.

Povestirea lu i P etrarca

Săptăm âna tre cu tă m i s-a -n tâ m p la t u n lu cru d e

necrezut. Soţia m ea îş i făcu se b a ia d e to ate z ilele, era
 îmbrăcată într-un capot roşu, avea părul de aur des­
pletit şi arăta superb. La ora nouă şi zece a sunat d-
neva. Când am deschis uşa, am văzu t o tânără fată
care se lipea de perete. Am recunoscut-o numaide­
cât. O dată pe săptăm ână frecventez un liceu de fete.
Au organizat acolo un club de poezie şi ele mă ado­
ră în taină.
O -ntreb:
— Ce cauţi aici?
— Trebuie să vă vorbesc!
— Despre ce anum e?
— Am să vă com unic ceva deosebit de important!
— A scultă, ü spun, e târziu, nu te pot primi la ora
asta, coboară repede şi aşteaptă-m ă în dreptul uşii
de la pivniţă.
M ă-ntorc în odaie şi-i spun nevestei m ele că cine
va a greşit uşa. A poi, ca şi cum nim ic nu s-ar fi în­
tâm plat, o anunţ că trebuie să cobor în pivniţă după
cărbune şi apuc la iuţeală două găleţi goale. Aid am
greşit. Toată ziua mă chinuise vezica şi stătusem în­
tins. De bună seam ă, acest zel neaşteptat i s-a părut
suspect doam nei m ele.
— Ai problem e cu vezica? întrebă Goethe cu in­
teres.
— De m ulţi ani, spuse P etrarca.
— De ce nu te operezi?
— Pentru nim ic în lum e! sp u se Petrarca.
G oethe dădu din cap în sem n de sim patie.
— U nde răm ăsesem ? întrebă Petrarca.
— Te durea vezica şi ai luat două găleţi ca să adud
cărbuni, îi şopti V oltaire.
— Da, am găsit fata în dreptul u şii de la pivniţă,
continuă Petrarca, şi i-am spus să coboare. Am în­
şfăcat o lopată, şi am în cep u t să um plu găleţile; în
tim pul ăsta am încercat să aflu ce voia. Repeta întru­
na că trebuie să m ă vadă. A ltceva n-am scos de la ea.
Pe urmă aud paşi, sus, pe scară. Iau găleata cu căr­
buni pe care tocm ai o um plusem şi ies din pivniţă
alergând. Soţia dădea să coboare. îi întind găleata şi-i
spun:
— Ia-o repede pe-asta, te rog, m ă duc s-o um plu
şi pe cealaltă. N evastă-m ea suie cu găleata, iar eu co­
bor în pivniţă şi ü spun fetei că nu putem răm âne aco­
lo, să m-aştepte în stradă. U m plu la repezeală a doua
găleată şi urc din nou alergând. îm i sărut soţia şi-i
spun să se culce, că eu intenţionez să fac o baie. Ea
se duce la culcare, iar eu trec în baie şi deschid robi­
netele. Apa cădea zgom otos pe fundul căzii. îm i scot
papucii şi ies din baie în şosete. Pantofii pe care-i pur-
tasem peste zi se aflau în faţa u şii de la intrare. I-am
lăsat acolo, ca să dau de înţeles că m ă aflu prin preaj­
mă. Scot din şifonier o altă pereche de pantofi, îi în -
calţ şi mă strecor tip til afară d in apartam ent.
Aici interveni B occaccio:
— Ascultă, Petrarca, ştim cu to ţii că eşti u n m are
poet. Acum în să, con stat că m ai eşti şi u n in s foar­
te metodic, un strateg viclean ce nu se lasă o rb it de
pasiune cu una cu două! Isprava ta cu p apu cii şi cu
pantofii e o adevărată capodoperă!
Toţi poeţii prezenţi îl aprobară p e B occaccio şi-l
acoperiră cu laude pe Petrarca; acesta era vizibil m ă­
gulit-
— Mă aştepta în stradă. încerc s-o calm ez. îi explic
că sunt nevoit să reintru în casă şi-i propun să revină
a doua zi după-am iază, când nevastă-m ea va fi la ser­
viciu şi-o să stăm de vorbă lin iştiţi. în faţa im obilu lui
în care locuiesc se află o staţie d e tram vai. In sist să
plece. Când soseşte tram vaiul, izbucneşte în hohote
de râs şi vrea să se rep ead ă sp re u şa im o b ilu lu i.
 — Trebuia s-o-m pingi sub roţile tramvaiului, spu­
se Boccacdo.
— Prieteni, exclam ă Petr arca, p e un ton aproape
solemn, sunt momente în viaţă când vrei, nu vrei, tre­
buie să te porţi urât cu fem eile. I-am spus: dacă nu
vrei să pled acasă de bunăvoie, m ă văd silit să încui
poarta cu cheia. Nu u ita că a ia e căm inul meu şi nu
pot face din el un bordel! C a să nu m ai spun, dragii
mei prieteni, că în tim p ce discutam cu ea în faţa ca­
sei, sus, în baie, robinetele erau deschise şi apa din
cadă risca să se reverse d in clip ă în clipă!
Fac stânga-m prejur şi m ă avânt spre uşa dădirii.
Dom nişoara o ia la fugă după m ine. C olac peste pu­
păză, în clipa aceea intrau în d ăd ire alte persoane şi
ea se strecură înăuntru od ată cu ele. U rc scara aler­
gând ca un fondist! în urm ă îi aud p aşii. Locuim la
etajul trei! Pentru m ine era o adevărată performan­
ţă! Am fost m ai iute de p id or şi, practic, i-am trântit
uşa în nas. Am m ai avut răgazul să sm ulg din pere­
te firele soneriei, ca să n-o auzim , căd eram sigur că
va apăsa pe buton şi nu-1 va m ai slăbi. După asta am
fugit pe vârfuri în baie.
— Şi apa nu se revărsase? întrebă G oethe, cu so­
licitudine.
— Am apucat să închid robinetul în ultima clipă,
apoi m-am dus să arunc o privire în antreu. Ridic cla­
pa vizetei şi constat că fata stătea acolo nemişcată, cu
ochii înfipţi în uşă. Vă spun drept, prieteni, mi s-a
făcut frică, întrebând u-m ă dacă n-avea să rămână
acolo până dim ineaţa.

Boccacdo se poartă urât

— Petrarca, eşti un adorator incorigibil, interveni

Boccacdo. îm i închipui că fetiţele astea de la dubul
de poezie te invocă aşa cum era invocat în antichita­
te Apollo. Pentru nim ic în lum e nu m i-aş dori să te
întâlnesc. Fem eia-poetă e de două ori fem eie. A sta-i
prea mult pentru un m isogin ca m ine.
— Ascultă, Boccacdo, de ce te lauzi m ereu că eşti
misogin? întrebă G oethe.
— Pentru că m isoginii sim t cei m ai buni bărbaţi.
La auzul acestor cuvinte, toţi poeţii reacţionară cu
huiduieli. Boccacdo fu constrâns să ridice vocea:
— Să fiu bine înţeles. M isoginul nu dispreţuieşte
femeile. Misoginul detestă fem initatea. Bărbaţii se îm­
part de când lum ea în două m ari categorii: adorato­
rii femeilor, cu alte cuvinte, p o eţii— şi m isoginii, sau
mai bine zis ginofobii. A doratorii sau poeţii venerea­
ză valorile fem inine tradiţionale cum ar fi: sentim en­
tul, căminul, m aternitatea, fecunditatea, fulgerele
sacre ale isteriei şi vocea divină a firii, în tim p ce m i­
soginilor sau ginofobilor aceste valori le inspiră o
uşoară teamă. La fem eie, adoratorul venerează fem i­
nitatea, în timp ce m isoginul preferă întotdeauna fe­
meia în faţa fem inităţii. N u u itaţi un lucru: o fem eie
nu poate fi cu adevărat ferid tă d ecât alătu ri de un
misogin. Cu voi, nici o fem eie n-a fost ferid tă vre­
odată!
Aceste cuvinte provocară un nou strigăt de nem ul­
ţumire.
— Adoratorul sau poetu l poate dărui fem eii dra­
ma, pasiunea lacrim ilor, g rijile , d ar n id od ată p lă­
cerea. Am cunoscut unul. îşi adora soţia. A poi, într-o
zi, a început să adore şi o altă fem eie. Pe una nu voia
s-o umilească în şelân d -o, ia r p e cealaltă făcând-o
amanta sa d an d estină. A şa stând lu cru rile, i-a m ăr­
turisit totul soţiei şi i-a ceru t să-l aju te — aceasta s-a
îmbolnăvit, iar e l îşi p etrecea tim p u l p lângând ; în
cele din urm ă, nem aipu tând să-l su p orte, am anta
 i-a spus că-1 părăseşte. S-a-ntins pe şinele tramvaiu­
lui ca să fie zdrobit. D in p ăcate, vatm anul l-a zărit
de departe şi adoratorul m eu a trebuit să plătească
cincizeci de coroane pentru tulburarea circulaţiei.
— Boccaccio e un m incinos! strigă Verlaine.
— Istoria pe care ne-a depănat-o Petrarca e aceeaşi
mâncare de peşte, ripostă Boccaccio. Merită soţia ta
cu părul de aur să dai atenţie unei asemenea isterice?
— Ce ştii tu de soţia m ea! replică Petrarca, ridicând
tonul. E prietena m ea cea m ai fidelă! N-avem secre­
te unul faţă de celălalt!
— Atunci, de ce-ai schim bat pantofii? întrebă Ler­
montov.
D ar Petrarca nu se lăsă tu lburat:
— Prieteni, în m om entul acela crucial, când tână­
ra se afla pe palier şi eu nu m ai ştiam într-adevăr ce
să fac, m -am dus la nevastă-m ea în dorm itor şi i-am
m ărturisit totul.
— Ca adoratorul m eu! izbucni Boccaccio râzând.
Să te destăinuieşti — ăsta-i refrenul tuturor adora­
torilor! I-ai cerut, desigur, să te ajute!
Vocea lui Petrarca era p lină de tandreţe:
— Da, i-am cerut să m ă ajute! N iciodată nu m-a
refuzat. N ici de data asta. S-a dus singură la uşă. Eu
am răm as în odaie, că-m i era frică.
— Şi m ie m i-ar fi fost frică, spuse G oethe plin de
înţelegere.
— Când s-a-ntors, era foarte calm ă. S-a uitat afa­
ră prin vizetă, a deschis uşa, dar pe palier nu mai era
nim eni. Se putea spune că totul fusese o născocire a
m inţii m ele. Când deodată auzim nişte lovituri pu­
ternice în spatele nostru şi geam urile se fac ţăndări;
după cum ştiţi, locuim într-un apartam ent vechi, ale
cărui ferestre dau spre un coridor com un. Văzând că
nu răspunde nim eni, fata a apucat o rangă de fier,
habar n-am de unde, şi, revenind pe coridor, a în­
ceput să ne spargă ferestrele, una câte una. N e ui­
tam la ea din interiorul apartam entului, neputincioşi
şi chiar uşor înspăim ântaţi. Pe urm ă, am văzut cum
apar, din celălalt capăt al coridorului scufundat în
beznă, trei um bre albe. Erau bătrânele doam ne din
apartamentul învecinat. Le trezise zgom otul de sti­
clă spartă şi s-au grăbit să vină în căm aşă de noap­
te, dornice, nerăbdătoare şi fericite să asiste la acest
scandal nesperat. Im aginaţi-vă acest tablou! O ad o­
lescentă frum oasă cu o rangă de fier în m ână şi, în
jurul ei, um brele m alefice ale celor trei vrăjitoare!
în fine, fata a spart ultim ul geam şi a dat buzna în
cameră.
Voiam să mă apropii de ea şi să-i vorbesc, dar şo­
tia, cuprinzându-mă-n braţele sale, m -a im plorat: nu
te duce, te omoară! Iar fata stătea proţăpită în m ijlo­
cul încăperii cu bara de fier în m ână, frum oasă, ma­
iestuoasă, ca Jeanne D 'A rc cu lancea! M ă desprind din
braţele soţiei şi mă îndrept spre ea. Şi, pe m ăsură ce
mă apropii, privirea ei îşi pierde expresia am eninţă­
toare, se îm blânzeşte şi se um ple de o pace celestă,
înşfac bara de fier, dau cu ea de păm ânt şi iau fata
de mână.

Insultele

— Nu cred o iotă din istoria ta, spu se Lerm ontov.

— Bineînţeles, nu s-a petrecut totul chiar aşa cum
povesteşte Petrarca, interveni d in nou Boccacdo, dar
sunt convins că întâm plarea e ad evărată. Fetiţa asta
e o isterică nevricoasă căneia în tr-o situ aţie asem ănă­
toare orice bărbat norm al i-ar fi tras pe loc o pereche
de palme. A doratorii sau p oeţii sim t d in totd eau na
 prada visată a istericelor, care ştiu că nu vor fi păl­
muite niciodată. A doratorii sunt dezarm aţi în faţa fe­
meilor, fiindcă n-au depăşit niciodată umbra propriei
lor mame. Ei văd în fiecare fem eie m esagera aceste­
ia şi i se supun. Fustele m am ei sunt pentru ei bolta
cerească.
A ceastă ultim ă frază îi plăcu foarte m ult şi ţinu
s-o repete de câteva ori:
— Poeţi, ceea ce vedeţi voi deasupra capului vos­
tru nu e cerul, d fusta gigantică a mamei voastre! Trăiţi
cu toţii sub fustele m am ei!
— Ce tot spui acolo? încep u Esenin să urle cu o
voce incredibilă, sărind ca frip t de pe scaunul lui. Se
clătina. în seara aceea băuse m ai m ult decât ceilalţi.
C e-ai zis tu de m ăicuţa m ea?! Ia m ai zi o dată!
— Nu vorbeam de m am a ta, spuse cu o voce bla­
jină Boccacdo. Ştia că Esenin trăia cu o dansatoare
celebră, cu treizeci de ani m ai în vârstă decât el, şi-l
com pătim ea cu toată sinceritatea. între timp, Esenin
îşi adunase saliva în colţu l buzelor şi, aplecându-se,
scuipă cu nădejde. Era însă prea beat şi scuipatul ni­
m eri pe gulerul lu i G oethe. B occacd o îşi scoase ba­
tista şi-l şterse pe m arele poet.
Scuipatul îl osteni pe Esenin în asem enea hal, în­
cât poetul se prăbuşi înapoi pe scaunul său.
Şi Petrarca reluă:
— V-aş dori tuturor, bu n ii m ei prieteni, să fi au­
zit ce m i-a spus; ceva de neu itat. Spusele ei aduceau
cu o rugădune, cu o litanie: sunt o fa tă simplă, o fată
absolut obişnuită, n-am nimic de dăruit, dar am venit aia
trimisă de iubire, am venit— şi în clipa aceea îmi strân­
gea m âna cu putere — c a să afli ce înseamnă adevăra­
ta iubire, ca s-o cunoşti măcar o dată în viaţă.
— Şi ce i-a spus nevastă-ta acestei m esagere a iu­
birii? întrebă Lerm ontov, cu apăsată ironie.
 Goethe izbucni în hohote d e râs:
— Ce n-ar da Lerm ontov să vină o fem eie să-i spar­
gă geamurile! A r fi în stare s-o şi plătească pentru asta!
Lermontov îi aruncă lu i G oethe o privire duşm ă­
noasă şi Petrarca continu ă:
— Soţia m ea? Te înşeli, dragă Lerm ontov, dacă iei
această întâm plare drept o povestire um oristică scri­
să de Boccacdo. M icuţa s-a-ntors spre nevastă-m ea
cu o privire celestă, şi cuvintele ei sunau din nou ca
o rugăciune, ca o litanie: nu trebuie să-mi purtaţi pică,
distinsă doamnă, căci dumneavoastră sunteţi bună şi-m i
sunteţi la fel de dragă, eu vă iubesc pe am ândoi deopo­
trivă, şi în clipa aceea a lu at-o şi pe ea de m ână.
— Dacă ar fi o scenă dintr-o povestire de Boccac­
do, n-aş avea nim ic îm p otrivă, spu se Lerm ontov.
Dar ceea ce ne istoriseşti tu aici e şi m ai şi, e poezie
proastă.
— Mă invidiezi! se răsti la el P etrarca. N u ţi s-a
întâmplat în viaţa ta să fii sin g u r în tr-o cam eră cu
două femei frum oase care te iu besc! Ş tii tu cât e de
frumoasă soţia m ea, în h alat roşu, cu părul ei d e aur
despletit?
Lermontov izbucni în tr-u n h o h ot d e râs b atjo co ­
ritor, de data aceasta în să G oethe h o tărî să-l pedep­
sească pentru com en tariile sale n ecru ţătoare:
— Eşti un m are p oet, Lerm ontov, o ştim cu to ţii,
dar de unde ţi se trag ţie aceste com plexe?
Lermontov răm ase câteva clip e înm ărm urit, ap oi,
stăpânindu-se cu greu , îi rip o stă lu i G oeth e:
— Johann, nu trebuia să-m i spu i asta. E to t ce pu­
teai să-mi zici m ai rău . N u m -aştep tam la o asem e­
nea mârşăvie din p artea ta .
Goethe, prieten al arm oniei, n -ar fi con tin u at să-l
tachineze pe Lerm ontov, d ar V oltaire in terv en i su­
râzător:
 — Sare-n ochi, dragă Lerm ontov, că eşti plin de
complexe; şi se apucă să-i analizeze poezia care, chi­
purile, nu posedă n id graţia naturală a fericitului
Goethe, nid sufletul pasionat al lui Petrarca. începu
chiar să-i dezghioace flecare m etaforă, demonstrând,
cu brio, că sursa directă a im aginaţiei sale e comple­
xul de inferioritate, iar acesta îşi are rădăcinile în co­
pilăria poetului, m arcată de sărăd e şi de influenţa
opresivă a unui tată autoritar.
în clipa aceea, G oethe se aplecă spre Petrarca şi
îi spuse într-o şoaptă ce se răspândi în toată încăpe­
rea, încât auziră cu to ţii, in clu siv Lerm ontov:
— D a' de unde! A stea-s baliverne. Lui Lermontov
i se trag toate din faptul că nu regulează.

Studentul trece de p ortai lu i Lerm ontov

Studentul tăcea m âlc, îşi um plea paharul cu vin

(un chelner discret aduna fără zgom ot stidele goale,
aducând altele pline) şi asculta cu atenţie conversa­
ţia din care scăpărau scântei. N u prididea să-şi întoar­
că privirea pentru a urm ări v ârteju l ameţitor.
Se-ntreba care dintre poeţi ü era cel m ai simpatic.
Pe Goethe îl venera tot atât cât îl venera şi doamna
C ristina, ca de altfel întreaga ţară. Petrarca îl vrăjea
cu ochii lui incandescenţi. Dar, d u d at, cel care-i in­
spira cea m ai caldă sim patie era jign itu l Lermontov,
îndeosebi după ultim a rem arcă a lu i G oethe, care-1
făcu să cugete, spunându-şi în sinea lui că im mare
poet (şi Lerm ontov era într-adevăr un mare poet) pu­
tea să treacă prin aceleaşi necazuri ca un student oa­
recare. Se uită la ceas şi constată că era tim pul să se
întoarcă acasă, dacă nu voia să sfârşească exact ca
Lerm ontov.
 Cu toate acestea, nu se putea sm ulge de lângă
aceşti bărbaţi iluştri şi, în loc să plece acasă spre a se
întâlni cu doam na C ristina, se duse la toaletă. Stătea
acolo plin de gânduri m ăreţe, în faţa plăcilor de fa­
ianţă albă, când, deodată, auzi lângă el vocea lui Ler­
montov:
— I-ai auzit. N -au pic de fineţe. în ţelegi, n-au pic
de fineţe.
Lermontov pronunţa cuvântulfineţe, de parcă ar fi
fost scris cu italice. Da, există cuvinte ce nu se asea­
mănă cu altele, cuvinte având o valoare aparte, cunos­
cută doar de iniţiaţi. Studentul nu ştia de ce pronunţase
Lermontov cuvântulfineţe, de parcă ar fi fost scris cu
italice, dar eu, care m ă num ăr printre in iţiaţi, ştiu că
Lermontov citise cândva cugetarea lui Pascal despre
spiritul de geom etrie şi de atunci îm părţea genul
uman în două categorii: cei fin i şi ceilalţi.
— îi găseşti poate plini de fineţe?! întrebă el, pe un
ton agresiv, văzând că stu d entu l tăcea.
Studentul îşi încheie nasturii prohabului, şi în acest
timp constata că Lerm ontov avea într-adevăr picioa­
rele foarte scurte, în tocm ai cum le d escrisese în ju r­
nalul ei contesa N.P. R op tchinski, în urm ă cu o sută
cincizeci de ani. îl încerca u n sentim ent de adâncă
recunoştinţă faţă de acest om , că d el era prim ul m are
poet care-i punea o întrebare atât d e serioasă, aştep­
tând un răspuns la fel d e serio s.
— După m ine, n-au pic de fineţe, fu răspunsul lu i.
Lermontov se p roţăp i pe p id o arele sale scu rte:
— Aşa e, n-au pic de fineţe, încuviinţă el, grăbin-
du-se să adauge cu vocea ridicată: D ar eu su n t orgo­
lios! înţelegi, eu sim t orgo lios!
în gura lui cuvântul orgolios era scris to t în ita li­
ce, pentru a da de în ţeles că nu m ai u n im becil ar pu­
tea să creadă că L erm ontov era o rg o lio s ca o fată
 mândră de frum useţea ei sau ca un negustor de ave­
rea lui, căd la el e vorba de un orgoliu cu totul apar­
te, de un oigoliu nobil şi în d rep tăţit.
— Sunt vin orgolios, v o d fera Lerm ontov şi, în­
soţit de student, se în toarse în salon unde Voltaire
începuse să-i facă elogiul lui G oethe. în clipa aceea,
Lerm ontov se dezlănţui. Se postă în faţa mesei (de­
venind pe neaşteptate cu un cap m ai înalt decât cei­
lalţi aflaţi pe scaun) şi începu:
— Acum vă arăt eu vouă cât sunt de orgolios. Da,
acum o să vă spun ceva, pentru că sim t oigolios! în
această ţară nu există d ecât doi poeţi: Goethe şi cu
m ine.
De data asta îşi rid ică glasu l Voltaire:
— S-ar putea să fii un m are poet, dar ca om eşti
un nim ic. Eu îm i p ot perm ite să spun despre tine că
eşti un m are poet, dar tu , tu n-ai dreptul s-o spui.
Lerm ontov răm ase o clip ă descum pănit, apoi
bâigui:
— Şi de ce mă rog n-aş avea dreptul s-o spun? Eu
sunt un orgolios!
Lerm ontov m ai repetă de câteva ori că-i oigolios,
Voltaire se tăvălea de râs şi ceilalţi îl secondau.
Studentul socoti că sosise m om entul aşteptat. Se
ridică şi, proţăpindu-se în faţa m esei întocm ai ca Ler­
m ontov, îşi aruncă o p rivire circulară asupra poeţi­
lor prezenţi şi spu se:
— Nu-1 înţelegeţi câtu şi d e pu ţin pe Lermontov.
O rgoliul poetului nu-i un orgoliu oarecare. Numai
poetul cunoaşte valoarea scrisulu i său. Ceilalţi ü vor
înţelege m ult m ai târziu sau poate nu-1 vor înţelege
niciodată. în consecinţă, p oetu l e d ator să fie orgo­
lios. A ltfel ar însem na să-şi trăd eze opera.
Cu câteva clipe m ai devrem e se tăvăleau de râs,
acum însă, ca prin farm ec, erau d e acord cu studen­
tul, căd erau cu toţii la fel de orgolioşi ca Lerm on­
tov, dar le era ruşine s-o spună, neştiind că, rostit cum
trebuie, cuvântul orgolios încetează a m ai fi ridicol,
devenind, dim potrivă, un cu vân t sp iritu al şi nobil.
Prin urmare, erau cu to ţii recu n oscători studentu­
lui pentru sfatul său p reţio s, iar prin tre e i se găsi şi
unul, desigur V erlaine, care-1 aplau dă.

Cristina e transform ată de G oethe în regină

Studentul se aşeză şi G oethe se în toarse spre el

cu un zâmbet am abil:
— Tinere, dum neata ştii ce-i poezia.
Ceilalţi se cufundară din nou în discuţia lor ba­
hică şi, astfel, studentul se trezi singur în faţa m are­
lui poet. Voia să profite de această ocazie unică, dar,
deodată, nu m ai ştia ce să spună. C ăuta cu fervoare
o frază introductivă — G oethe se m ulţum ea să-i su-
râdă în tăcere — şi, nefiind în stare să găsească una
convenabilă, începu să zâm bească şi el ca m arele poet.
Dar iată, am intirea C ristin ei îi sări în ajutor.
— Umblu acum cu o fată, d e fap t, o fem eie —
nevasta unui m ăcelar.
Povestea ü plăcu lui G oethe nespus de m ult şi răs­
punse cu un râs foarte am ical.
—Femeia asta vă divinizează. M i-a încredinţat una
din cărţile dum neavoastră ca să-i scrieţi o d ed icaţie.
— Dă-mi-o, spuse G oethe şi, lu ând volum ul de
versuri din m âinile stu d en tu lu i, o d esch ise la pagi­
na de titlu şi continuă: V orbeşte-m i d espre ea. C um
arată? E frum oasă?
bi faţa lui Goethe, studentul nu era capabil să m in­
tă. îi mărturisi că nevasta m ăcelaru lu i n u -i prea ară­
toasă. Şi, culmea, în ziua aceea se îm brăcase caraghios.
 S-a vânturat toată ziulica prin Praga, cu un şirag de
m ărgele m ari în jurul gâtu lu i, în nişte pantofi negri
de seară, cum nu se m ai poartă de m ultă vreme.
G oethe îl ascultă pe stu d ent cu un sincer interes
şi-i spuse cu o voce aproape nostalgică:
— M inunat!
Studentul prinse cu raj şi m erse până acolo, în­
cât îi destăinui că nevasta m ăcelarului avea un din­
te de avu- care-i strălucea în gură ca o muscă de aur.
Em oţionat, G oethe îl corectă râzând:
— Ca un inel.
— Ca un far! replică stu d entu l.
— Ca o stea! surâse G oethe.
Studentul ţinu să-i explice că, de fapt, nevasta mă­
celarului era o provincială în toată puterea cuvântu­
lui, dar tocmai asta avea darul să-l atragă atât de mult.
— Ce bine te înţeleg, spuse G oethe. în fond, aces­
tea sunt detaliile care fac din fem eie o femeie vie şi
adevărată: o toaletă inadecvată, un m ic defect al dan­
turii, o delicioasă m ediocritate spirituală. Femeile de
pe afişe sau din revistele de m odă, pe care mai toa­
te încearcă azi să le im ite, n-au pic de farmec, fiindcă
svrnt ireale, şi nim ic altceva decât o sum ă de instruc­
ţiuni abstracte. A cestea se nasc dintr-o maşină d-
bem etică şi nu dintr-un tru p om enesc! Prietene, îţi
garantez că provinciala du m itale este exact femeia
care-i trebuie unui p oet, şi te felicit!
Apoi luă stiloul, se aplecă deasupra paginii de ti­
tlu şi începu să scrie; şi acoperi toată pagina, scriind
cu entuziasm , aproape în transă, în tim p ce chipul
lui iradia lum ina d ragostei şi a înţelegerii.
Studentul prim i cartea şi roşi de m ândrie. Cuvin­
tele scrise de G oethe unei necunoscute sunau plă­
cut şi trist, nostalgic şi senzu al, în ţelep t şi hazliu, şi
studentul era convins că n iciod ată nu mai fusese­
ră adresate unei fem ei cuvinte atât de frum oase. Se
gândeşte la Cris tina şi nu m ai poate de dorul ei. Peste
îmbrăcămintea e i caraghioasă, poezia aruncase o
mantie ţesută din cuvinte sublim e, făcând din ea o
regină.

Un poet e dus pe sus

Ospătarul intră în salon, dar de data aceasta nu

mai aduse nici o sticlă. Le ceru poeţilor să se pregă­
tească de plecare, întrucât im obilul trebuia închis ime­
diat. Portăreasa am eninţa că încuie uşa clădirii şi-i
lasă pe toţi acolo până în zori.
Trebui să m ai repete de câteva ori avertism entul,
o dată răstit, o dată cu blând eţe, tuturor şi fiecăru-
ia-n parte, spre a-i face pe poeţi să priceapă că nu-i
de glumit cu portăreasa. Petrarca îşi am inti brusc de
soţia sa în capot roşu şi se rid ică de la m asă, de par­
că ar fi prim it un şu t în fund.
în clipa aceea, G oethe spuse cu o m âhnire nem ăr­
ginită:
— Prieteni, pe m ine m ă lăsaţi aid . Vreau să răm ân
aici.
Cârjele stăteau sprijinite de m asă, şi poeţilor care
se străduiau să-l convingă să plece îm preună cu ei se
mulţumea să le răspundă clătin ând d in cap .
Toţi îi cunoşteau nevasta — era o fem eie aspră şi
rea şi se temeau de ea. D acă G oethe nu se întoarce
la timp acasă, nevastă-sa le va face tuturor un scan­
dal înspăimântător. Ştiau acest lucru şi de aceea îl ru­
gau stăruitor:,Joh an n , fii rezonabil, trebuie să te dud
acasă!" şi îl apucară cu sfială de subsuori, încercând
să-l salte de pe scaun. D ar regele O lim pului atârna
greu, iar braţele lor erau şovăitoare. Era cu cel puţin
 treizeci de ani mai în vârstă decât fiecare, fiind pen­
tru ei un adevărat patriarh; în clipa când erau pe punc­
tul să-l ridice şi să-i întindă cârjele, se sim ţiră deodată
stânjeniţi şi m id, în tim p ce el repeta întruna că vrea
să rămână aid! Nimeni nu era de acord; doar Lermon­
tov profită de ocazie spre a se arăta m ai şiret decât
ceilalţi:
— Prieteni, lăsaţi-1 a id şi eu îi ţin tovărăşie până
mâine dim ineaţă. Voi nu vă daţi seam a? Johann vrea
să-şi regăsească tinereţea! Nu sunteţi în stare să în­
ţelegeţi atâta lucru, idioţilor? N u-i aşa, Johann, noi
ne lungim aid pe covor şi răm ânem frumuşel până
în zori cu sfid a asta de vin roşu, iar ei n-au decât s-o
întindă! Petrarca se poate duce fugu ţa la soaţa lui în
halat roşu şi cu părul d esp letit!
Dar Voltaire ştia că nu nostalgia tinereţii îl reţinea
pe Goethe. G oethe era bolnav şi m edicul ü interzi­
sese să bea. Când bea, i se înm uiau pidoarele. Vol­
taire înşfăcă la iuţeală cârjele şi le ordonă celorlalţi
să renunţe la jena lor nejustificată. Şi, deodată, braţe­
le plăpânde ale poeţilor îl prinseră pe Goethe de sub­
suori şi-l săltară de pe scaun. îl purtau sau, mai curând,
îl târau din salon spre hol (p id oarele lui Goethe ba
atingeau pardoseala, ba se legănau ca pidoarele unui
copil dat în scrândob de p ărin ţi). D ar Goethe atâr­
na greu şi poeţii erau b eţi criţă; ajunşi în hol, ü lepă-
dară şi G oethe se văita şi striga:
— P rieteni, lăsaţi-m ă să m or aid !
M ânios la culm e, Voltaire le ceru poeţilor să-l ri­
dice im ediat. R uşinaţi, aceştia ü apucară pe Goethe
care de m âini, care de p id oare; îl săltară şi, depăşind
uşa clubului, porniră cu el pe scară în jos. îl cărau cu
toţii. îl căra Voltaire, ü căra Petrarca, îl căra Verlaine,
îl căra Boccaccio, până şi E senin, care se împleticea,
îl ţinea de-un p id or, d e team ă să nu cadă.
 Studentul încerca şi el să-l sprijine pe m arele poet,
ştiind bine că un asem enea prilej nu se iveşte decât
odată în viaţă. D ar d egeaba. Lerm ontov îl îndrăgea
atât de mult, încât îl ţinea de braţ şi găsea m ereu ceva
să-i spună.
— livezi, pe lângă faptul că-s lip siţi de fineţe, m ai
sunt şi neîndemânatici. N işte copii răzgâiaţi. U ite cum
fl duc! O să-l scape! Băieţii ăştia n-au ştiu t niciodată
ce-i munca fizică. Eu am lu crat în tr-o uzină, m ă-nţe-
legi?
(Să nu uităm că toţi eroii acelor vrem i trecuseră
in această ţară prin uzină, fie d e bunăvoie, dintr-un
avânt revoluţionar, fie constrânşi, ispăşind o pedeap­
să. în ambele cazuri, se sim ţeau la fel de m ândri, în­
trucât li se părea că-n uzină, A sprim ea vieţii, această
nobilă zeiţă, le binecuvântase fruntea cu sărutul ei.)
Ţinându-şi patriarhul de m âini şi de picioare, po­
eţii coborau încet treaptă cu treap tă. C asa scării era
pătrată şi avea n işte cotu ri în unghi d rept, care le
puneau la grea încercare forţa şi agilitatea.
Şi Lermontov continu ă:
— Spune-mi, prietene, tu ştii ce înseam nă să cari
traverse? Tu n-ai cărat niciodată aşa ceva. Tu eşti stu­
dent. Dar nici ăştia nu le-au cărat vreodată. U ite şi
tu cum îl duc! O să-l scape!
Se întoarse cu faţa spre p oeţi şi strig ă:
— Ţineţi-1 bine, proştilor, aşa o să cadă! Se vede
că n-aţi muncit cu m âinile voastre! Şi, agăţându-se de
braţul studentului, începu să coboare încet-încet în
urma poeţilor care se clătinau la tot pasul cărând, cu
groază, un G oethe din ce în ce m ai greu. A junseră,
în fine, cu povara jos p e trotuar şi-o proptiră cu spa­
tele de un felinar. Petrarca şi Boccaccio o sprijineau,
în timp ce Voltaire, instalat în m ijlocul drum ului, stri­
ga de zor, încercând zadarnic să oprească o m aşină.
 Şi Lerm ontov se adresă d in nou studentului:
— îţi dai seama ce vezi? Eşti student şi habar n-ai
ce-i viaţa. A sta-i o scenă grandioasă! Un poet purtat
pe sus. îţi poţi im agina ce poem ar ieşi din povestea
asta?
Şi totuşi G oethe se prăbuşi pe trotuar; Petrarca şi
Boccaccio se căzneau să-l pună din nou pe picioare.
— Ia te uită, ü spuse Lerm ontov studentului, nu-s
în stare nid m ăcar să-l salte. Braţele lor sim t lipsite
de vlagă. Ce ştiu ei ce-i viaţa. U n poet e purtat pe sus!
Ce titlu m ăreţ. M ă înţelegi? în m om entul de faţă, lu­
crez la două cărţi de versuri. Pricepi? Două cărţi cu
totul diferite. Una într-o form ă strict clasică, cu rigoa­
rea rim ei şi a ritm ului. C ealaltă în vers liber. Pe asta
o voi intitula Dări de seamă. U ltim ul poem din aceas­
tă carte se va num i: Un poet e purtat pe sus. Va fi un
poem foarte dur, dar onest. U n poem onest.
Era al treilea cuvânt pe care Lerm ontov îl pronun­
ţa cu italice. Cuvântul acesta exprim a antiteza la tot
ceea ce-i ornam ent şi joc al spiritului şi nimic altceva.
Exprima contrariul reveriilor lui Petrarca şi al farse­
lor lui Boccacdo. Exprima patosul trudei muncitoreşti
şi credinţa pătim aşă în zeiţa m ai sus am intită: As­
prim ea vieţii.
Verlaine, îm bătat de aerul nopţii, se proţăpi în mij­
locul trotuarului şi cânta, contem plând bolta înste­
lată. Esenin, rezem at de zidul clăd irii, dormea dus.
Voltaire continua să se agite în m ijlocul drumului şi
reuşi în cele din urm ă să oprească un taxi. Apoi, cu
ajutorul lui Boccaccio, îl in stală pe G oethe pe ban­
cheta din spate şi-i strigă lu i P etrarca să se aşeze
lângă şofer, nu de alta, dar Petrarca era singurul care
putea, de bine de rău , s-o p otolească pe doamna
Goethe. Dar Petrarca se îm p otrivi cu înverşunare:
 — De ce eu? De ce eu? M ie m i-e frică de ea!
Lermontov îi spuse stu d entu lu i:
— îl vezi?! Când e nevoie să ajute un prieten, dă
bir cu fugiţii. N ici unul nu-i în stare să discute cu ba-
bomiţa.
Apoi, aplecându-se în in terioru l m aşinii, unde
Goethe, Boccacdo şi V oltaire stăteau m ghesuiţi pe
bancheta din spate, sp u se:
— Nu-i nimic, prieteni, m erg eu cu voi. Lăsaţi-o pe
doamna Goethe în seam a m ea.
După care, se instală pe locul liber de lângă şofer.
\

Petrarca condam nă râsul lu i B occacd o

Taxiul încărcat cu p oeţi d ispăru şi stu d entu l îşi

aminti că era tim pul să se în toarcă la doam na C ris-
tina.
— Trebuie să m ă duc acasă, ü spuse lu i Petrarca.
Petrarca dădu din cap aprobator şi, luându-1 de
braţ, pomi cu el în d irecţia opusă celei unde locuia
studentul.
—Dumneata eşti un tân ăr sen sib il, m ă în ţelegi?
Ai fost singurul capabil să ascu lte ce spu n ceilalţi.
Studentul se d ezlănţui:
— „Şi fata stătea proţăp ită în m ijlocu l în căp erii,
cu bara de fier în m ână, frum oasă şi m aiestuoasă ca
Jeanne D'Arc cu lancea s a " , ... — dacă v reţi p ot să
vă repet totul, exact cu cu vin tele du m neavoastră.
— La drept vorbind , b eţiv an ii ăştia n ici n-au as­
cultat până la capăt. Se in teresează oare d e altcev a,
decât de ei înşişi?
—Sau, dacă vreţi, m om entul în care aţi spus că so­
ţia dumneavoastră se tem ea că fata voia să vă om oa­
re, şi când v-aţi apropiat d e ea, şi privirea ei era plină
de o pace celestă — a fo st ca u n m ic m iracol.
 — A h, p rieten e, d u m n eata e şti p o etu l! D a, dum­
neata, nu ei!
Petrarca îl strân gea p e stu d e n t d e b raţ, condu-
cându-1 sp re cartieru l său p e rife ric .
— Şi cum s-a term in at p o v estea ? în treb ă studen­
tul.
— Soţiei m ele i s-a făcu t m ilă d e e a ş i a lăsat-o să-şi
petreacă noaptea la n o i. D ar, în ch ip u ieşte-ţi! Soa-
cră-m ea care d oarm e în tr-o căm ăru ţă d in spatele bu­
cătăriei şi se scoală cu n o ap tea-n cap , văzând că toate
geam urile erau ţăn d ări, a d a t fu g a să cau te nişte
geam gii care, în tâm p lător, lu crau în clăd irea înveci­
nată, şi când ne-am trezit, to ate g eam u rile erau la lo­
cul lor. N u m ai răm ăsese n id o u rm ă a evenim entelor
din ajun. C redeam , p u r şi sim p lu , c-am v isat.
— Ş i fata? în treb ă stu d e n tu l.
— Se fu rişase şi ea d in ca să fă ră zg o m o t, în zorii
zilei.
în clipa aceea, P etrarca se o p ri în m ijlocu l străzii
şi, privindu-1 p e stu d en t ap roap e cu asp rim e, spuse:
— Să ştii, prietene, c-aş fi foarte m âhnit dacă ai con­
funda povestea m ea cu u n a d in an ecd otele lui Boc-
cacdo, care, fără excepţie, sfârşesc to ate în p at. E cazul
s-o afli: B occacd o e u n d o b ito c. B o cca cd o nu va în­
ţelege n id o d ată pe n im en i, c ă d a în ţeleg e înseam nă
a te asem ui şi a te id en tifica . Ă sta -i m isteru l poeziei.
D a, noi p o eţii ard em şi n e m istu im în fem eia iubi­
tă, în ideea în care cred em , în p e isa ju l care n e emo­
ţionează .
Studentul îl ascu lta p e P etrarca p lin d e entuziasm
şi în faţa och ilor i se p ro iecta im ag in ea C ristin ei, de
al cărei farm ec se în d o ise cu n u m a i câ tev a ceasuri în
urm ă. A cum se ru şin a p en tru a ce ste în d o ie li, întru­
cât ele ţin eau d e ju m ătatea m a i p u ţin b u n ă (boccac-
dană) a fiinţei sale; c ă d n u se n ăscu seră d in forţa lui,
d din slăbiciunea lu i, dovedindu-i că nu îndrăznea
să intre în iubire cu toată fiinţa, că se tem ea să ardă
şi să se m istuie în fem eia iu bită.
— Iubirea e p oezie, p oezia e iu bire, spuse Pe-
trarca, şi tânărul stu d ent îşi făgădui în sinea lui s-o
iubească pe C ristina cu o dragoste înfocată şi gran­
dioasă. Cu puţin tim p în ain te, G oethe o înveşm ân­
tase pe C ristina în tr-o m antie regească, iar Petrarca
turna acum foc în inim a stu d entu lu i. N oaptea ca-
re-1 aştepta era binecuvântată de doi poeţi.
Şi Petrarca reluă:
— Râsul, dim potrivă, e o explozie ce ne sm ulge
din lume, şi ne aruncă în singurătatea noastră glacia­
lă. Gluma e un obstacol între om şi lum e. E duşma­
nul iubirii şi al poeziei. De aceea îţi m ai repet o dată,
şi aş vrea să ţii m inte acest lucru: Boccacdo nu ştie
ce înseamnă iubirea, n-o înţelege. Iubirea nu poate fi
ridicolă. Iubirea n-are nim ic com un cu râsul.
— Da, încuviinţă studentul cu entuziasm . Acum
vedea lumea îm părţită în două, o parte aparţinând iu­
birii, iar cealaltă glum ei, şi îşi dădea seam a că el apar­
ţinea arm atei lu i P etrarca.

îngerii zboară deasupra patu lu i studentului

Nu umbla nervoasă, bătând , în lung şi-n lat, ca­

mera m ansardată, nu era fu rioasă, n ici îm bufnată şi
nid nu lâncezea în faţa ferestrei deschise. îşi pusese
cămaşa de noapte şi se ghem uise sub pătu ră. O trezi
cu un sărut pe bu ze şi, spre a ev ita rep roşu rile, în­
cepu să-i descrie cu o volu bilitate forţată seara aceea
incredibilă când fusese m artorul unei înfruntări dra­
matice dintre Boccacdo şi Petrarca, în tim p ce Lerm on­
tov ü insulta de-a valm a p e ce ila lţi p oeţi.
 N-o interesau exp licaţiile d etaliate şi-l întrerup­
se, neîncrezătoare:
— Pun răm ăşag că de carte ai u itat.
Când ü întinse volum ul de versuri, pe care Goethe
aşternuse o lungă d ed icaţie, n u -i veni să-şi creadă
ochilor. R eciti de m ai m ulte ori acele fraze nevero­
sim ile, întruchipând parcă toată aventura ei la fel de
neverosimilă cu studentul, toată vara trecută— plim­
bările tainice prin pădure pe cărări necunoscute, toa­
tă gingăşia şi toată d u ioşia — , până atunci străine
vieţii sale.
Intre tim p, studentul se dezbrăcă şi se întinse lân­
gă ea. îl strânse cu putere în braţele ei. Era o îmbră­
ţişase cum nu-i m ai fusese dat să cunoască vreodată,
o îm brăţişare sinceră, vigu roasă, înflăcărată, mater­
nă, fraternă, prietenească şi pasionată. în timpul se­
rii, Lerm ontov folosise de câteva ori cuvântul onest
şi studentul îşi spune că îm brăţişarea C ristinei m e
rită cu prisosinţă această denum ire sintetică ce cu­
prinde o întreagă cohortă de ad jective.
Sim ţea că trupul lui era într-o dispoziţie neobiş­
nuită de a face dragoste — într-o dispoziţie atât de
sigură, atât de hotărâtă şi durabilă, încât nid prin gând
nu-i trecea să se grăbească, m ulţum indu-se să savu­
reze cât m ai m ult îndelungatele clipe desfătătoare ale
acestei îm brăţişări în crem enite.
îşi furişă în gura lui o lim bă senzuală, ca în clipa
urm ătoare să-i presare ob rajii cu cele m ai fraterne
sărutări. în acelaşi tim p, el îi p ip ăia cu vârful lim­
bii dintele de aur — sus în stânga — amintindu-şi
de spusele lui G oethe: C ristina nu-i născută de o ma­
şină dbem etică, d de un corp om enesc! Asta-i feme­
ia care-i trebuie poetului! îi venea să ţipe de bucurie!
Şi în mintea lui răsunau cuvintele rostite de Petrarca,
potrivit cărora iubirea e p oezie şi poezia e iubire;
şi a înţelege înseam nă să te contopeşti cu celălalt, să
arzi şi să te m istui odată cu el. (D a, cei trei poeţi sunt
toţi aid, în preajm a lui, zboară deasupra patului ca
îngerii, se bucură, cântă şi-l binecuvântează!) Studen­
tul, copleşit de un entuziasm fără m argini, hotărî că
sosise momentul să transform e onestitatea lerm on-
toviană a îm brăţişării încrem enite într-o faptă a iubi­
rii adevărate. Se răsu d şi se lăsă pe corpul C ristinei,
încercând să-i d esfacă p id oarele cu genunchiul.
Dar ce se întâm plă? C ristina se îm potriveşte. îşi
strânge pidoarele cu aceeaşi îndârjire ca astă-vară în
timpul plim bărilor p rin păduri!
Ar fi vrut s-o întrebe de ce-i opune rezistenţă, dar
nu putea să vorbească. D oam na C ristina era atât de
sfielnică şi atât de delicată, încât, în prezenţa ei, ches­
tiunile am oroase îşi p ierdeau nu m ele. Iar el nu în­
drăznea să-i vorbească d ecât în lim baju l su flării şi
al pipăitului. Ce treabă aveau ei cu greutatea cuvin­
telor? Oare nu ardea el în ea odată cu ea? D a, ardeau
amândoi în aceeaşi flacără! A şa se face că, în tr-o tă­
cere îndârjită, studentul reluă tentativele sale de a des­
face cu forţa coapsele în d eştate ale C ristinei.
La rându-i, Cristina tăcea şi ea. Se tem ea să vorbeas­
că şi voia să exprim e totul prin sărutări şi m ângâieri.
Dar, la a douăzed şi d ncea tentativă a stu d entu lu i de
a-i desface coapsele, de d ata asta cu b ru talitate, îi
spuse:
— Nu, te rog, nu. A ş m uri.
— Cum?
— Aş m uri. E adevărat. A ş m uri, repetă doam na
Cristina şi din nou îşi strecu ră lim ba în adâncul gu ­
rii lui, încleştându-şi totod ată coap sele.
Studentul era cu p rins de u n sen tim en t confuz în
care se amestecau disperarea cu beatitu d in ea. A rdea
în el dorinţa frenetică de a face d rago ste cu ea şi în
 acelaşi tim p îi venea să plângă de bucurie. Cristina
îl iubea cum nu-1 m ai iu bise nim eni până atunci. îl
iubea atât de m ult, încât, culcându-se cu el, risca să-şi
piardă viaţa şi se ferea să facă dragoste cu el, de tea­
mă că pe urmă n-ar m ai fi în stare să trăiască fără el
şi ar m uri răpusă de am ărăciune şi de dorul lui. Se
sim ţea nespus de fericit, fericit la nebunie, căci do­
bândise pe neaşteptate un dar picat din cer fără a face
nim ic pentru a-1 m erita: această dragoste neţărmu­
rită şi m ult visată, faţă de care tot globul pământesc,
cu toate continentele şi oceanele sale, nu înseamnă
nim ic.
— Te înţeleg! Voi m uri cu tine! îi spunea în şoap­
tă, în timp ce o m ângâia şi o săruta cu foc şi puţin lipsi
să nu plângă de atâta iubire. D ar această înduioşare
n-avu darul să înăbuşe dorinţa fizică ce devenise du­
reroasă şi aproape insuportabilă. M ai încercă de câ­
teva ori să-şi înfigă genunchiul ca pe o pârghie între
coapsele Cristinei, ca să-şi deschidă astfel drumul spre
sexul ei, care devenise d eodată pentru el mai mis­
terios d ecât Sfântu l G raal.
— Nu, tu n-ai păţi nim ic. Eu aş muri! îngăimă Cris­
tina.
Studentul îşi im agină o voluptate atât de intensă,
o voluptate aducătoare de m oarte, încât sim ţi nevo­
ia să repete încă o dată:
— Vom m uri îm preună! Vom m uri împreună! Şi
continuă să-şi îm pingă genunchiul între coapsele ei,
dar tot în zadar.
Nu mai aveau nim ic să-şi spună. Se lipeau unul de
altul. Cristina răsucea din cap şi el m ai lansă câteva
asalturi asupra fortăreţei coapselor ei, înainte de a se
hotărî, în sfârşit, să renunţe. Resem nat, se lungi pe spa­
te lângă ea. Cristina apucă sceptrul iubirii arborat în
cinstea ei şi-l strângea cu toată splendoarea onesti­
tăţii sale: sincer, vigu ros, cu înflăcărare, cu o duio­
şie maternă, frăţească şi prietenoasă şi, totodată, pă­
timaşă.
în sufletul stu d entu lu i, beatitudinea bărbatului
iubit fără rezerve şi cu atâta ardoare începu să se
amestece cu disperarea trupului respins. Iar nevas­
ta măcelarului nu înceta să-l ţină de arma iubirii sale
şi nid prin gând nu-i trecea să înlocuiască prin câte­
va gesturi sim ple actul carnal pe care-1 dorea, de par­
că ar fi ţinut în m ână un lucru rar şi preţios, un lucru
pe care nu voia să-l strice, un lucru pe care dorea să-l
păstreze m ult tim p aşa cum era — tare şi sem eţ. Dar
destul despre această noapte ce se va prelungi fără
schimbări notabile până spre dim ineaţă.

Lumina m urdară a dim in eţii

Adormiseră foarte târziu şi se deşteptară abia spre

amiază, am ândoi cu du reri de cap. Nu le răm ânea
mult timp, căd trenul C ristinei urm a să plece curând.
Tăceau. Cristina îşi aranjă în sacul de voiaj căm aşa
de noapte şi cartea lu i G oethe şi iat-o din nou coco­
ţată pe pantofii ei de b al de un negru ridicol şi cu
colierul acela caraghios ag ăţat în ju ru l gâtu lu i.
Lăsând im presia că lum ina m urdară a d im ineţii
rupsese pecetea tăcerii şi după o noapte de poezie
venise o zi de proză, doam na C ristin a îi spuse stu ­
dentului cu cea m ai firească sim p lid tate:
— Ştii, nu trebuie să te sup eri pe m ine, e adevă­
rat că aş putea să mor. D octorul m i-a spus, după pri­
ma naştere, că nu trebuie să m ai răm ân niciodată
însărcinată.
Studentul o privi cu o expresie ce trăda disperarea:
— îm i spui asta, d e parcă ai pu tea răm âne însăr­
cinată cu m ine! D rept cin e m ă iei?
 — Toţi bărbaţii spun aşa, siguri întotdeauna de ei.
Eu ştiu ce li s-a întâm plat prietenelor m ele. Băieţii ti­
neri, ca tine, sunt al dracului de periculoşi. Şi când
se-ntâm plă, nu m ai e nim ic d e făcu t.
Cu o voce disperată, studentul se străduieşte să-i
explice că nu-i un ageam iu lip sit de experienţă, el nu
i-ar fi făcut niciodată un cop il.
— D oar n-oi fi vrând să m ă com pari pe mine cu
am icii prietenelor tale!
— Nu, spuse ea cu convingere, aproape scuzân-
du-se. Studentul nu m ai trebuia să insiste. îl crezu.
Nu era un ţăran nedoplit şi se pricepea în ale dragos­
tei m ai m ult decât toţi m ecanicii din lume. Greşise,
fără doar şi poate, rezistându-i toată noaptea. Dar nu
regreta. C e-i drept, o noapte de dragoste însoţită de
o scurtă îm brăţişare (în m intea C ristinei dragostea
fizică nu poate fi decât scurtă şi făcută în grabă) îi
lăsa întotdeauna im presia unui lucru frumos, dar tot­
odată prim ejdios şi perfid. C eea ce trăise cu studen­
tul era in fin it m ai bun.
O conduse la gară şi ea se bucura la gândul că se
va aşeza în com partim entul ei şi îşi va reaminti totul
pe îndelete. îşi repeta îri sinea ei, cu acel aspru şi prac­
tic sim ţ al fem eilor sim ple, că trăise ceva ce nimeni nu-i
va putea lua: petrecuse o noapte cu un bărbat tânăr
care i se păruse întotdeauna ireal, insesizabil şi dis­
tant şi îl ţinuse o noapte întreagă de membrul său
în erecţie. Da, o noapte întreagă! U n lucru care nu i
se m ai întâm plase până atunci!
S-ar putea să nu-1 m ai revadă, dar nu se gândise
niciodată că-i va fi dat să-l vadă m ereu. Era fericită
la gândul că va păstra de la el ceva durabil: versuri­
le lui Goethe şi incredibila dedicaţie ce avea darul s-o
convingă oricând că aventu ra ei nu fusese un vis.
 în schimb, studentul era disperat. A r fi fost de-a-
juns în această noapte o singură frază de bun-simţ! Ar
fi fost de-ajuns să se spună lucrurilor pe adevăratul
lor nume şi ar fi putut s-o aibă: ea se tem ea să nu-i facă
un copil, iar el, sărm anul, credea că se tem ea de ne­
mărginirea propriei iu biri! îşi cufunda privirea în
adâncul insondabil al prostiei sale şi avea un chef ne­
bun să izbucnească într-un hohot de râs sălbatic, în-
tr-un hohot de râs cu lacrim i, vecin cu isteria!
Se întorcea de la gară în deşertul nopţilor sale fără
dragoste, în soţit de lítost.

Alte observaţii pentru o teorie despre lito st

Prin două exem ple luate din viaţa studentului am

explicat cele două reacţii elem entare ale om ului faţă
în faţă cu propria sa litost. D acă opusul nostru e m ai
slab decât noi, întotd eau na găsim un fals pretext ca
să-i facem rău, aşa cum i-a făcu t studentul fetei care
înota mai repede ca el.
Dacă opusul nostru e m ai pu ternic, nu ne răm â­
ne decât să alegem o răzbunare vicleană, o lovitu­
ră prin ricoşeu, un om or săvârşit prin interm ediul
sinuciderii. C opilul scoate fără în cetare o notă falsă
cu vioara sa, până când profesorul înnebunit îl înşfa­
că şi-l aruncă pe fereastră. Ş i b ăieţelu l cad e şi în că­
derea lui se bucură că profesorul afurisit va fi acuzat
de asasinat.
Sunt două m etode clasice şi, dacă prim a o întâl­
nim frecvent în viaţa so ţilo r şi a am anţilor, aşa-zisa
mare Istorie a u m anităţii ne oferă la rând ul ei nenu­
mărate exemple referitoare la celălalt procedeu. S-ar
putea ca tot ceea ce d ascălii n o ştri au b otezat cu nu­
mele de eroism să nu fi fost altceva d ecât această
 formă de litost pe care am ilu strat-o cu povestea bă­
iatului şi a profesorului de vioară. Perşii cuceresc Pe-
loponesul, iar spartanii acum ulează una peste alta
erori m ilitare. Şi, aidom a copilului care refuză să cân­
te corect, aceştia, lăsându-se orbiţi de lacrimile mâ­
niei, refuză orice acţiune raţională, nu m ai sunt în stare
nid să se lupte m ai bine, n id să se dea bătuţi, nid să-şi
caute salvarea prin fugă şi, din lítost, se lasă căsăpiţi
până la unul.
Mă gândesc, în acest context, că nu întâmplător
noţiunea de lítost s-a născut în C ehia. Istoria cehilor,
această istorie a veşnicelor revolte îm potriva celor
mai putem id, această istorie a unor glorioase înfrân­
geri ce puneau în m işcare m ersul ISTORIEI şi condu­
ceau la propria pieire poporul care a dedanşat de
fapt această m işcare, este istoria litost-ei. Când, în au­
gust 1968, m iile de tancuri ru seşti au ocupat aceas­
tă ţărişoară m inunată, am văzut pe zidurile unui oraş
urm ătoarea inscripţie: Noi nu vrem un compromis, noi
vrem victoria! V ă daţi seam a, desigur, că în momen­
tul acela nu exista decât alegerea între mai multe va­
riante ale înfrângerii şi nim ic altceva, dar oraşul acela
refuza com prom isul şi dorea victoria! Acolo nu vor­
bea raţiunea, d litost! C el ce refuză compromisul nu
are, până la urm ă, altă alegere decât m ai răul înfrân­
gerilor im aginabile. D ar litost tocm ai asta urmăreşte.
Om ul posedat de litost se răzbună prin propria sa dis­
trugere. C opilul s-a zdrobit pe trotuar, dar sufletul său
nem uritor se va bucura în vecii vecilor pentru faptul
că profesorul său s-a spânzurat de o cremonă.
D ar cum putea stu d entu l să-i facă rău Cristinei?
înainte să fi avut răgazul să-şi im agineze ceva, Cris-
tina se afla în tren. T eoretid enii cunosc o situaţie de
acest gen şi afirm ă că asistăm atu nci la ceea ce nu­
m esc ei un blocaj de litost.
 Acest blocaj e tot ce poate fi m ai rău în viaţa omu­
lui. Pentru student, litost era ca o tum oare ce creş­
tea clipă de clipă şi el nu ştia să se descurce. Neavând
pe nimeni în preajm ă pe care să se răzbune, tânjea
măcar după o consolare. A şa se face că îşi am inti de
Lermontov. îşi am inti de acel Lerm ontov jign it de
Goethe, um ilit de Voltaire, de acel Lerm ontov care le
ţinuse piept tuturor, afirm ându -şi zgom otos orgo­
liul, de parcă toţi poeţii aşezaţi în jurul m esei ar fi fost
nişte profesori de vioară şi el dorea să-i provoace ca
să-l arunce pe fereastră.
Studentul tânjea după Lerm ontov aşa cum tânjeşti
după un frate şi în clipa aceea îşi furişă m âna în bu­
zunar. Degetele sale pipăiră o foaie m are de hârtie
împăturită. Era o foaie sm ulsă dintr-un caiet, pe care
se putea dti: Te aştept. Te iubesc. Cristina. Miezul nopţii.
S-a dumirit. Sacoul pe care-1 purta era agăţat asea­
ră în cuierul aflat în tr-u n colţ al m ansardei. M esa­
jul descoperit cu întârziere nu făcu altceva decât să-i
confirme ceea ce ştia. R atase trupul C ristinei din pri­
cina propriei sale prostii. Litost îl copleşea până la re­
fuz şi nu avea pe u nde să răbu fnească.

în adâncurile dezn ădejdii

Era târziu după-am iază şi îşi spu se în sinea lu i

că poeţii se vor fi trezit după b eţia d in noaptea tre­
cută. S-ar putea să fie la C lu bu l oam enilor de litere.
Urcă în fugă, luând câte patru trepte, deodată, la pri­
mul etaj, apoi traversă v estiaru l şi o lu ă la dreapta
spre restaurant. N efiind un o b işn u it al localu lu i, se
opri în prag şi p rivi n esig u r în ju ru l lu i. P etrarca şi
Lermontov erau aşezaţi u nd eva în fundul sălii, îm ­
preună cu două p ersoane p e care nu le cu n oştea. în
apropierea lui era o m asă liberă şi se instală. Nimeni
nu-1 rem arcă. Ba, m ai m ult, avu im presia că Petrar-
ca şi Lerm ontov l-au p riv it o clipă cu un aer absent,
dar nu l-au recunoscut. C eru ospătarului să-i aducă
un coniac; în cap îi răsuna dureros textul nespus de
trist şi nespus de frum os, transm is de mesajul Cris-
tinei: Te aştept. Te iubesc. Cristina. M iezul nopţii.
Rămase aşa cam douăzeci de m inute, sorbindu-şi
coniacul cu înghiţituri m ici. Priveliştea celor doi po­
eţi — Petrarca şi Lerm ontov — departe de a-1 îmbăr­
băta, nu făcu decât să-i sporească tristeţea. Se simţea
părăsit de toţi, p ărăsit de C ristin a, părăsit de poeţi.
Se afla aici singur, având drept com panie doar o filă
m are de hârtie pe care scria: Te aştept. Te iubesc. Cris­
tina. M iezul nopţii. Avea un ch ef nebun să se ridice
şi să fluture hârtia deasupra capului ca s-o vadă toa­
tă lum ea, ca toată lum ea să afle că el, studentul, era
iubit, iu bit fără lim ite şi fără rezerve.
Chem ă chelnerul să plătească. A poi îşi mai aprin­
se o ţigară. Nu m ai avea nid un chef să rămână la dub,
dar îl încerca un dezgust cum plit la gândul întoarce­
rii în m ansarda lui unde nu-1 aştepta nid o femeie.
Strivi în cele din urm ă ţigara în scrum ieră şi exact în
clipa aceea observă că Petrarca 3 zărise şi-i făcea semn
cu m âna de la m asa lui. D ar era prea târziu, litost îl
alunga din d u b, gonindu-1 spre trista sa însingura­
re. Se ridică şi, în ultim ul m om ent, m ai scoase o dată
din buzunar foaia de hârtie pe care se afla înscris me­
sajul C ristinei. A ceastă foaie de hârtie nu-i mai adu­
cea acum n id o bucurie. D ar dacă ar lăsa-o aid, pe
m asă, s-ar putea ca cineva s-o vadă şi în felul ăsta ar
afla că studentul era iubit fără lim ite.
Se îndreptă spre ieşire cu gândul să plece.
 O glorie neaşteptată

— Prietene! A uzi o voce în spatele lui şi se întoar­

se. Era Petrarca şi-i făcea sem ne, apropiindu-se de el:
— Ai şi plecat? Ş i, scuzându-se că nu-1 recunos­
cuse im ediat, continu ă: C ând beau , a doua zi sim t
complet abrutizat.
Studentul îi spuse că nu voia să-l deranjeze, în­
trucât domnii cu care se afla la m asă erau pentru el
nişte necunoscuţi.
— Nişte dobitoci, ü replică Petrarca şi veni să se
aşeze la masa pe care studentul tocm ai o părăsise.
Acesta se uita cu ochii înspăim ântaţi la foaia de hâr­
tie azvârlită cu neglijenţă pe tăblia m esei. De-ar fi fost
cel puţin o hârtiuţă discretă, dar foaia asta m are pă­
rea că demască ţip ător in tenţia de o stângăcie trans­
parentă a celui ce-o făcu se u itată acolo.
Petrarca, ai căru i ochi n egri jucau pe chip ul lu i
plini de curiozitate, su rp rinse num aid ecât h ârtia şi
o cercetă:
— Ce-i asta? A h! p rieten e, e a ta!
Cu aceeaşi stângăcie, stu d entu l se străd u ia să si­
muleze descum pănirea om ului care, din greşeală, lă­
sase să zacă acolo un m esaj con fid en ţial, şi încercă
să smulgă hârtia din m âin ile lu i P etrarca.
Dar acesta începuse în tre tim p să citească în gura
mare:
— Te aştept. Te iu besc. C ristin a. M iezu l nop ţii.
Se uită îndelung în och ii stu d en tu lu i, ap oi îl în ­
trebă:
— Ce m iez d e n oap te? N u cum va ieri?
Studentul lăsă och ii în jo s:
—Ba da, spuse, renunţând la încercarea de a sm ul­
ge hârtia din m âinile lu i P etrarca.
 Dar, în acest tim p, înaintând pe picioarele sale
scurte, Lerm ontov se apropie de m asa lor şi-i întin­
se m âna studentului:
— Sunt bucuros să te văd . Ă ia de acolo, spuse,
arătând spre m asa de la care se ridicase, sim t nişte
cretini redu tabili. Ş i se aşeză lângă cei doi bărbaţi.
Petrarca se grăbi să-i citească lui Lermontov tex­
tul C risdnei şi-l d ti de câteva ori cu o voce sonoră şi
m elodioasă, de parcă ar fi recitat o poezie.
Asta mă face să a e d că atunci când nu putem cârpi
o palm ă unei fete care înoată prea repede, nid să ne
lăsăm u d şi de perşi, atunci când nu m ai există nid o
posibilitate de scăpare în faţa litost-e i, graţia poeziei
vine zburând în aju toru l n ostru .
Ce a m ai răm as d in această poveste ratată fără
drept de apel? N im ic d ecât poezia: nişte cuvinte în­
scrise în cartea lu i G oethe, pe care C iistina le duce
cu sine, şi tot n işte cuvinte pe o foaie de hârtie linia­
tă, care i-au dăruit studentului o glorie neaşteptată.
— Prietene, ü spuse Petrarca studentului apucân-
du-1 de braţ, recunoaşte că scrii versuri, recunoaşte
că eşti poet!
Studentul lăsă ochii în jo s şi m ărturisi că Petrarca
nu se înşală.

Şi Lerm ontov răm âne singur

Studentul venise la C lubul oam enilor de litere ca

să-l vadă pe Lermontov, dar, din această clipă, el e pier­
dut pentru Lerm ontov şi Lerm ontov e pierdut pen­
tru d . Lerm ontov detestă am anţii fericiţi. îşi încruntă
sprâncenele şi vorbeşte cu dispreţ despre poezia sen­
tim entelor dulcege şi a cuvintelor m ari, spunând că
poem ul trebuie să fie onest, ca un obiect modelat de
 mina m uncitorului. Se strop şeşte şi devine u râdos
în discuţia cu Petrarca şi studentul. Şi noi ştim de ce.
Oştia şi Goethe. Pricina e abţinerea de a face am or.
Din asta i se trage. D intr-o înspăim ântătoare litost de
a face amor.
Şi cine altul ar putea să-l înţeleagă m ai bine de­
cât studentul? Dar acest prostovan incorigibil nu vede
decât faţa posom orâtă a lu i Lerm ontov, nu aude d e­
cât cuvintele sale rău tăcioase şi se sim te jig n it.
Eu, din Franţa, îi p riv esc d e d ep arte, d e la în ălţi­
mea turnului m eu. P etrarca şi stu d entu l se rid ică de
la masă, se despart cu răceală de Lerm ontov. Lerm on­
tov rămâne singur.
Dragul meu Lerm ontov, g en iu l acestei su ferin ţe,
căreia în trista m ea C eh ie i se sp u n e litost.
 PARTEA A ŞASEA

îngerii

1
în februarie 1948, cond u cătoru l com u n ist K le­
ment Gottwald apărea în balconul unui palat baroc
din Praga, pentru a le ţine un d iscu rs sutelor de m ii
de cetăţeni adunaţi în Piaţa O raşului Vechi. Era m o­
mentul unei m ari cotitu ri în istoria C ehiei. N ingea,
se lăsase frigul şi G ottw ald avea capul descoperit. G ri­
juliu, Clem entis şi-a scos căciu la de blană şi-a pu s-o
pe capul lui G ottw ald .
Nici G ottw ald, n ici C lem en tis nu ştiau că Franz
Kafka folosise, zi de zi, tim p de op t ani, scara pe care
tocmai urcaseră în balconul istoric, întru cât sub A us-
tro-Ungaria acest p alat ad ăp ostea u n liceu germ an.
Mai ignorau şi faptu l că la p arteru l aceleiaşi clăd iri,
Hermann Kafka, tatăl lu i Franz, ţinea o prăvălie pe-a
cărei firmă, lângă n u m ele său , era p ictată o stăn cu -
ţă, căci în cehă kafka în seam n ă stăn cu ţă d e m u n te.
Dacă Gottwald, C lem entis şi ceilalţi nu ştiau nim ic
de Kafka, Kafka le cunoştea ignoranţa. în rom anul
său, Praga e un oraş fără m em orie. E u n oraş ce şi-a
uitat până şi nu m ele. A co lo n im en i n u ţin e m inte şi
nu-şi reaminteşte nim ic; în su şi Jo sef K . pare a nu şti
nimic despre viaţa lui d e până atu nd . N u se aude aco­
lo nici un cântec care să n e evoce m om entul n aşterii
sale şi să lege astfel p rezen tu l d e trecu t.
Timpul rom anului kafk ian e tim p u l u nei um ani­
tăţi ce şi-a pierdut co n tin u itatea, al u nei u m an ităţi
care nu mai ştie şi nu-şi m ai ream inteşte nimic, trăind
în oraşe anonim e ale căror străzi nu au nume sau
se num esc altfel decât ieri, fiindcă num ele este o con­
tinuitate cu trecutul şi oam enii lip siţi de trecut sunt
oam eni fără num e.
Praga este, cum spunea M ax Brod, oraşul malefi­
cului. După înfrângerea Reform ei cehe, în 1621, când
au încercat să reeduce poporul inoculându-i adevă­
rata credinţă catolică, iezuiţii au scufundat Praga sub
splendoarea catedralelor baroce. M iile de sfinţi pietri­
ficaţi care vă privesc pretutindeni şi din toate părţile,
ameninţându-vă, urmărindu-vă, hipnotizându-vă, al­
cătu iesc arm ata frenetică a ocu panţilor care au in­
vadat Boem ia acum trei su te cincizeci de ani, ca să
sm ulgă din su fletu l poporului lim ba şi credinţa sa.
Strada pe care s-a născut Tamina se numea Schwe-
rin ovâ. Era în tim pu l răzb oiu lu i şi Praga fusese
ocupată de nem ţi. Tatăl ei s-a născut pe bulevardul
Č em okostelecká (bulevardul Bisericii Negre). Era pe
vrem ea A ustro-U ngariei. M ama s-a m utat la tatăl Ta-
m inei pe bulevardul M areşal Foch. A sta se întâmpla
după războiul d in 1914-1918. Tam ina şi-a petrecut
copilăria pe bulevardul Stalin, dar soţul ei a luat-o
la el acasă de pe bulevardul V inohrakdská. Dar, de
fapt, era tina şi aceeaşi stradă, căreia i se schimba me­
reu num ele, şi i se spăla creierul ca s-o prostească.
Pe străzile ce nu-şi cunosc num ele bântuie fantome­
le m onum entelor distruse. D istruse de Reforma cehă,
distruse de Contrareform a austriacă, distruse de Re­
publica Cehoslovacă, distruse de com unişti; până şi
statuile lui Stalin au fost distruse. în locul acestor mo­
num ente distruse, răsar astăzi cu m iile în toată C e
hia statuile lui Lenin, răsar acolo aşa cum răsare iarba
pe ruine, ca florile m elancolice ale u itării.
 Dacă Franz K afka e profetu l unei lum i lip site de
memorie, G ustav H usák e constru ctoru l ei. După
T.G. M asaryk, căruia i se spunea preşedintele elibera­
tor (statuile lu i au fost distru se toate, fără excepţie),
după Beneš, G ottw ald, Zápotocký, N ovotný şi Svo­
boda, Husák e al şaptelea preşedinte cil ţării m ele şi
i se spune preşedintele uitării.
Ruşii l-au instalat la putere în 1969. D in 1621, is­
toria poporului ceh n-a m ai cunoscut un asem enea
masacru al culturii şi al intelectualităţii. Lumea de pre­
tutindeni îşi închipuie că H usák nu face altceva de­
cât să-şi persecute adversarii politici. Dar, oare, pentru
ruşi lupta îm potriva opoziţiei politice n-a fost m ai cu­
rând prilejul m ult visat de a întreprinde şi a realiza,
prin mijlocirea îm pu ternicitulu i lor, ceva m ult m ai
temeinic?
Din acest punct de vedere, m i se pare foarte sem ­
nificativ faptul că H u sák a d at afară d in u niversită­
ţile şi institutele noastre ştiin ţifice o su tă p atru zeci
şi dnd de istorici ceh i. (Se spu ne că, p entru fiecare,
a răsărit undeva în C ehia o altă statu ie a lu i Lenin.)
în 1971, unul dintre istoricii am intiţi, M ilan H übl, care
purta nişte ochelari cu lentile de o grosim e neobişnui­
tă, se afla în garsoniera m ea d in strada Bartolom ejská.
Priveam pe fereastră tu rnu rile ascuţite ale H rad şinu -
lui înălţându-se către cer şi eram trişti.
— Exterm inarea p op oarelor, sp u n ea H ü b l, în ce­
pe cu ştergerea m em oriei. M ai în tâi, li se d istru g căr­
ţile, cultura, istoria. Ş i vin alţu care le scriu alte cărţi,
le impun o altă cu ltu ră şi le in v en tează o altă isto ­
rie. Apoi, încet-îhcet, p op orul în cep e să uite d n e este
şi dne a fost. Iar lu m ea d in ju ru l lu i u ită acest lu cru
şi mai repede.
 — Şi lim ba?
— De ce să ne-o ia? Va deveni un sim plu foldor
care, m ai devrem e sau m ai târziu, va pieri de moar­
te naturală.
Era o hiperbolă dictată de o tristeţe copleşitoare?
Sau e adevărat că poporul nu va fi în stare să stră­
bată viu deşertul u itării organizate?
N im eni dintre noi nu ştie ce se va întâmpla, un lu­
cru însă e sigur. în m om entele de clarviziune, popo­
rul ceh poate să vadă de aproape imaginea morţii sale.
Nu ca pe o realitate, n id ca pe un viitor inevitabil, şi
totuşi ca pe o p osibilitate absolut concretă. Moartea
sa îl în soţeşte.

3
Cu şase luni m ai târziu, H iibl era arestat şi con­
dam nat la ani grei de pu şcărie. în momentul acela,
tatăl m eu era p e m oarte.
în decursul ultim ilor zece ani de viaţă, şi-a pier­
dut treptat obişnuiţa folosirii cuvintelor. La început,
îi lipseau doar câteva sau rostea în locul lor altele
asem ănătoare şi pe loc Ü pufnea râsul. Spre sfârşit
însă m ai dispunea de un num ăr infim de cuvinte pe
care putea să le rostească ori de câte ori încerca să-şi
precizeze gândul, şi povestea se încheia întotdea­
una cu aceeaşi frază — una din puţinele ce-i mai ră­
m ăseseră: „E stran iu ".
Zicea „e straniu" şi în ochi i se citea uimirea imen­
să de a şti totul şi de a nu putea com unica nimic. Lu­
crurile îşi pierduseră num ele, contopindu-se într-o
existenţă unică, nediferenţiată. Iar eu eram singurul
care izbuteam , atunci când îi vorbeam , să-l readuc
pentru o clipă din in fin itu l fără cuvinte, în lumea
entităţilor denum ite.
 Pe chipul său frum os, ochii m ari, albaştri, expri­
mau aceeaşi înţelepciune dintotdeauna. îl luam ade­
sea la plimbare. Făceam invariabil înconjurul aceluiaşi
grup de case, tata neavând putere să m eargă m ai de­
parte. M ergea greu, cu paşi m ici şi, de îndată ce obo­
sea un pic, trupul începea să i se aplece în faţă şi tata
îşi pierdea echilibru l. Trebuia să ne oprim de m ul­
te ori, ca să-şi tragă sufletul cu fruntea sprijinită de-un
zid.
în timpul acestor plim bări discutam despre muzi­
că. Câtă vreme vorbise norm al, nu-i pusesem prea
multe întrebări. Acum voiam să recuperez timpul pier­
dut. Vorbeam despre m uzică; era însă o conversaţie
bizară între unul care nu ştia nim ic, dar cunoştea cu­
vinte cu duium ul, şi altu l care ştia totu l, dar nu cu­
noştea nici un cuvânt.
De-a lungul celor zece ani de boală, tata scrisese
o carte m asivă despre sonatele lu i Beethoven. Scria
neîndoios ceva m ai bine d ecât vorbea, dar, chiar şi
atunci când scria, găsea to t m ai anevoios cuvintele,
iar textul lui devenea nein teligibil, alcătuindu-se din
cuvinte inexistente.
într-o zi, m -a chem at în cam era lu i. D eschisese pe
pian variaţiunile sonatei opus 111. „P riveşte", m i-a
spus, arătând spre p artitu ră (nu m ai putea să cânte
la pian), „priveşte", a rep etat şi, după un lung efort,
a reuşit să adauge: „A cum ş tiu ", şi a în cercat să-m i
explice cu insistenţă ceva im portant, dar m esajul lui
se alcătuia din cu vinte ab so lu t obscu re şi, când şi-a
dat seama că nu-1 înţeleg, m -a p rivit cu m irare şi m i-a
spus: „E stran iu ".
Ştiu bine d esp re ce v o ia să-m i v o rb ească, căci
povestea asta îl p reocu p a d e m u ltă vrem e. C ătre
sfârşitul v ieţii, B eeth o v en în d răg ise şi folosea cu
precădere form a variaţiu n ilor. La prim a vedere, s-ar
putea crede că aceasta e form a cea m ai superficială
cu putinţă, o sim plă dem onstraţie de tehnică muzi­
cală, o treabă ce i s-ar potrivi m ai curând unei dan-
telărese decât m arelui Beethoven. Dar (pentru prima
oară în istoria m uzicii), Beethoven a făcut din ea o
adm irabilă form ă culm inantă, în care a înscris me­
d itaţiile sale cele m ai frum oase.
Da, e un lucru bine cunoscut. D ar tata voia să afle
cum trebuie în ţeles. D e ce tocm ai variaţiunile? Ce
tâlc se-ascunde în sp atele lor?
D e-aceea m ă chem ase în cam era lui şi-m i arăta­
se p artitu ra, exclam ând: „A cum ştiu !"

4
Tăcerea tatălu i m eu, în faţa căruia toate cuvinte­
le băteau în retragere, tăcerea celor o sută patruzeci
şi cinci de istorici cărora li se interzisese aducerea-a-
m inte, această tăcere incom ensurabilă ce răsună în
toată Cehia constituie fundalul tabloului pe care pic­
tez acum p ortretul Tam inei.
Serveşte în continuare cafea într-unul din bistro-
urile m icuţului orăşel din vestul Europei. între timp
şi-a pierdu t farm ecul acelei d elicate solicitudini cu
care-şi încânta odinioară clien ţii. I-a pierit cheful
să-şi m ai ofere urechea sem enilor săi.
Intr-o zi, când Bibi venise să se aşeze pe obişnui-
tu-i taburet din faţa barului şi puştoaica ei se ţâra pe
jos, făcând tărăboi, Tamina îşi pierdu răbdarea şi spu­
se după ce aşteptase o clipă să fie pusă la punct de
m aică-sa:
— N -o poţi face să-şi ţină gura?
Enervată, Bibi replică:
— Spune-m i, de ce u răşti copiii?
 Nu se poate afirm a că Tam ina ura cop iii. Totuşi,
glasul lui Bibi trăda o duşm ănie surprinzătoare, care
nu-i scăpă Tam inei. Fără să-şi dea seam a, încetară
să mai fie prietene.
Apoi, într-o zi, Tamina lipsi de la lucru. Nu i se mai
întâmplase asta niciodată. Patroana urcă să vadă ce-i
cu ea. Sună la uşă, dar nu -i deschise nim eni. Reveni
a doua zi şi sună din nou, zadarnic în să. Chem ă po­
liţia. Au forţat u şa, d ar n-au g ăsit d ecât o locuinţă
aranjată cu grijă, în care nu lip sea nim ic şi nim ic nu
părea suspect.
Tamina nu se arătă n ici în zilele urm ătoare. P o­
liţia continuă să cerceteze cazu l, d ar fără n ici un re­
zultat. în cele din urm ă, dispariţia Tam inei fu clasată
printre cazurile n eelu cid ate.

5
în ziua fatidică, la tejgheaua barulu i luase loc un
tânăr în blugi. La ora aceea, Tam ina era singură. Tâ­
nărul comandase o coca-cola şi-şi sorbea băutura pe
îndelete. O privea pe Tam ina, iar Tamina privea în gol.
După un m om ent, sp u se:
— Tamina.
Dacă-şi închipuia că o im presionează, se înşela. Nu
era greu să-i afle n u m ele, în cartier fiind cunoscută
de toţi clienţii.
— Ştiu că eşti tristă , co n tin u ă tân ăru l.
Tamina nu se lăsă sed u să n ici d e această rem arcă.
Auzise că există m ulte m odu ri d e a cu ceri o fem eie
şi că unul din drum urile cele m ai sigu re spre trupul
ei trece prin tristeţea e i. T otu şi, d e d ata asta îl privi
pe tânăr cu m ai m u lt in teres d ecât îl p rivise cu o cli­
pă în urmă.
 Apoi începură să discute. Ceea ce o intriga pe Ta-
mina erau întrebările pe care i le punea. Nu conţinu­
tul lor, d sim plul fapt că i le punea. O , Dumnezeule,
de când nu-i m ai pusese nim eni n iri o întrebare! I se
părea că trecuse de atu nd o veşnide! Doar soţul ei
o întreba mereu câte ceva, pentru că iubirea e de fapt
un interogatoriu neîntrerupt. într-adevăr, nu cunos­
cuse o definiţie m ai exactă a iu birii.
(Prietenul m eu H iibl m i-ar atrage atenţia că, în ca­
zul ăsta, nim eni nu ne iubeşte m ai m ult decât poli­
ţia. E adevărat. A şa cum orice în sus îşi are simetricul
în jos, tot aşa interesul iubirii îşi are negativul în cu­
riozitatea poliţiei. U neori în susul poate ii confundat
cu în josul, iar eu îm i pot im agina foarte uşor că exis­
tă oam eni care, în singurătatea lor, îşi doresc, din
când în când, să fie aduşi la com isariat spre a fi in­
terogaţi, având astfel p rileju l să vorbească despre ei
în şişi.)

6
Tânărul o priveşte în ochi, o ascultă, apoi îi spu­
ne că ceea ce ea num eşte am intire este în realitate cu
totul altceva: Vraja cu care-şi p riveşte uitarea.
Tam ina aprobă.
Şi tânărul reia: Privirea m elancolică pe care ea o
aruncă în urm ă nu m ai este expresia fidelităţii pen­
tru cel ce nu m ai e. M ortul e dispărut din câmpul ei
vizual şi ea p riveşte în gol.
în gol? Şi-atu nci ce-i face privirea atât de grea?
Privirea ei nu-i îm povărată de am intiri, îi expli­
că tânărul, d de rem uşcări. Tamina nu-şi va ierta nici-
odată uitarea.
— Şi ce trebuie să fac? întreabă Tam ina.
 — Să u iţi u itarea, răspunde tânărul.
— Explică-m i cum să fac, ü spune Tam ina, cu un
zâmbet amar.
— N-ai sim ţit niciod ată dorinţa să pleci?
— Ba da, recunoaşte Tam ina. Sim t o dorinţă teri­
bilă să plec. D ar unde?
— într-un loc unde lucrurile sim t uşoare ca o adie­
re. Unde lucrurile şi-au pierdut greutatea. U nde nu
există rem uşcări.
— Da, rosteşte visătoare Tam ina. Să pleci unde­
va unde lucrurile n-au greu tate.
Şi, ca într-un basm , ca într-un vis (da, e într-ade-
văr un basm! într-adevăr, im vis!), Tamina părăseşte
tejgheaua în spatele căreia îşi petrecuse câţiva ani din
viaţă şi iese din local însoţită de tânărul bărbat. La
marginea trotuarului staţionează o m aşină sport de
culoare roşie. T ânăru l se aşază la volan şi o invită
pe Tamina să urce lângă el.

7
înţeleg reproşurile pe care şi le face Tam ina. M i
le-am făcut şi eu la m oartea tatei. N u-m i puteam ier­
ta că i-am pus atât de pu ţine în trebări, că ştiam atât
de puţine lucruri despre el, că l-am lăsat să-m i sca­
pe. Şi tocmai aceste rem uşcări m -au făcut deodată să
înţeleg, fără pic d e în d o ială, ce voia să-m i spună în
faţa partiturii d esch ise a son atei opu s 111.
Voi încerca să m ă explic printr-o com paraţie. Sim ­
fonia este o epopee m u zicală.
S-ar putea spune că aduce cu o călătorie ce ne
poartă prin in fin itu l lu m ii exterioare, d e la un lucru
la altul, din ce în ce m ai d ep arte. V ariaţiunile su n t şi
ele o călătorie. D ar această călăto rie n u n e poartă
prin infinitul lum ii exterioare. C unoaşteţi, desigur,
cugetarea lui Pascal, potrivit căreia om ul trăieşte în­
tre abisul infinitului m are şi abisul infinitului mic.
Călătoria variaţiunilor duce în interiorul unui alt in­
finit, în interiorul nesfârşitei diversităţi a lumii lăun­
trice care se ascunde în orice lu cru.
în variaţiuni, Beethoven a descoperit, aşadar, un
alt spaţiu de explorat. V ariaţiunile sunt o nouă invi­
taţie la călătorie.
Forma variaţiunilor este form a concentrării ma­
xime ce-i perm ite com pozitorului să exprim e doar
esenţialul, să pătrundă direct în m iezul lucrurilor.
M ateria variaţiunilor este o tem ă care adeseori nu are
m ai m ult de şaisprezece m ăsuri. Beethoven pătrun­
de în interiorul acestor şaisprezece m ăsuri, ca şi cum
ar coborî într-un puţ ce duce în adâncul pământului.
C ălătoria în acest alt in fin it nu-i m ai puţin aven­
turoasă decât călătoria epopeii. A şa pătrunde fizi­
cianul în m ăruntaiele m iraculoase ale atom ului. Cu
fiecare variaţiune, Beethoven se îndepărtează tot mai
m ult de tem a iniţială care nu seam ănă cu ultima va­
riaţiune m ai m ult decât o floare cu im aginea ei sub
m icroscop.
O m ul ştie că nu poate cuprinde universul cu soa­
rele şi aştrii săi. M ult m ai insuportabil i se pare însă
faptul de a fi condam nat să rateze şi celălalt infinit,
cel foarte apropiat şi la îndem âna lu i. Tamina şi-a
ratat in fin itu l iu birii, eu l-am ratat pe tata şi fieca­
re îşi ratează propria operă, deoarece, urmărind per­
fecţiunea, pătrunde în m iezul lucrului şi acolo nu
poţi m erge niciodată până la capăt.
A cceptăm ca pe o condiţie firească faptul că ne-a
scăpat in fin itu l lum ii exterioare. D ar faptul de a fi
ratat celălalt in fin it ni-1 vom reproşa până la moar­
te. Ne gândeam la in fin itu l stelelor, dar nu ne păsa
de infinitu l purtat în el de tatăl m eu.
 Nu-i de m irare d eci că variaţiu n ile au devenit la
vârsta m aturităţii form a p referată a lu i Beethoven,
care ştia foarte bine (cum o ştie şi Tam ina şi cum o
ştiu şi eu) că nim ic n u -i m ai insu portabil decât să
ratezi fiinţa pe care ai iu b it-o , acele şaisprezece mă­
suri şi universul lău ntric al posibilităţilor infinite ale
acestora.

8
Această carte este în totalitatea ei un rom an în for­
mă de variaţiuni. în succesiu n ea lor, fiecare capitol
constituie o etapă d iferită a unei călătorii ce duce în
interiorul unei tem e, în in terioru l unei id ei, în inte­
riorul unei situaţii u nice, a cărei înţelegere se pierde
pentru mine în nem ărgin ire.
E un rom an d espre Tam ina şi, d in clip a în care
Tamina părăseşte scena, devine u n rom an pentru Ta­
mina. Ea este personaju l p rin cip al şi prin cip alu l as­
cultător, toate celelalte în tâm p lări fiin d o variaţiu n e
a propriei sale p ov eşti, ce se u nesc în v iaţa e i ca în -
tr-o oglindă.
E un roman despre râs şi despre uitare, despre ui­
tare şi despre P raga, d esp re P raga şi d espre în geri.
De altfel, nu-i deloc în tâm p lător fap tu l că tânărul de
la volan se num eşte R afael.
Peisajul devenea din ce în ce m ai pu stiu , avea din
cern ce mai puţină verdeaţă şi d in ce în ce m ai m ult
ocru, din ce în ce m ai pu ţin ă iarbă şi arbori şi d in ce
mce mai m ult nisip şi lu t. A poi, m aşina părăsi şosea­
uaşi o luă pe un drum în gu st c e sfârşea brusc în faţa
unui povârniş abrupt. Tânărul opri. C oborâră. Se aflau
la marginea povârnişului; su b ei, la vreo zece m etri
distanţă, se zărea o fâşie subţire de ţărm argilos şi, ceva
 mai încolo, o apă tulbure, m aronie, ce se întindea cât
vedeai cu ochii.
— Unde suntem? întrebă Tamina, cu vocea sugru­
mată. Intenţiona să-i spună lui R afael că dorea să se
întoarcă, dar nu îndrăznea: se tem ea de un refuz, şti­
ind că acest refuz i-ar spori neliniştea.
Se aflau la m arginea povârnişului, în faţa lor se
vedea apa şi în jurul lor nim ic altceva decât argilă,
o argilă m oale, fără iarbă, de parcă ar fi fost acolo un
loc de unde se extrage lutul. Şi, într-adevăr, ceva mai
încolo, se înălţa o dragă părăsită.
A ceastă privelişte îi am intea Tam inei de un colţ
al Cehiei unde lucrase soţul ei ultim a oară, după ce
fusese dat afară din slujbă şi îşi găsise un post de şo­
fer pe un buldozer, undeva la o sută de kilometri de­
părtare de Praga. Toată săptăm âna locuia acolo într-o
rulotă, iar la Praga venea num ai dum inica s-o vadă
pe Tam ina. O dată, s-a dus ea să-l vadă şi s-au plim­
bat îm preună într-un peisaj foarte asem ănător celui
de aid . Pe păm ântul lutos, um ed, fără iarbă, fără ar­
bori, apăsaţi de jos de culoarea ocrului gălbui, şi de
sus de norii grei, cenuşii, păşeau unul lângă altul în­
călţaţi în dzm e de cauduc ce se înfundau în noroiul
m oale şi alunecos. Erau singuri pe lum e, cuprinşi de
team ă, de iubire şi de grija disperată pe care şi-o pur­
tau im ul altuia.
Era aceeaşi dišperare care o cuprindea acum, dar
se bucura să regăsească aid , ca prin farm ec, un frag­
m ent pierdut din trecutul ei. Era o am intire dispăru­
tă cu desăvârşire, ce-i revenea pentru prima oară după
atâta tim p. Se gândi c-ar trebui s-o noteze în caiet! Ar
şti chiar şi anul exact!
Sim ţea nevoia să-i spună tânărului că dorea să se
întoarcă. Nu, n-avea dreptate când spunea că triste­
ţea nu-i decât o form ă fără conţinut! N u, nu, soţul
ei trăia m ereu în această tristeţe, m ereu viu, se rătă­
cise doar şi ea trebuia să plece în căutarea lui. Să-l ca­
ute în lumea întreagă! Da, da! Abia acum înţelege! Cel
ce vrea să-şi am intească n-are voie să rămână într-un
singur loc, aşteptând ca am intirile să vină singure la
el! Amintirile s-au risip it în lum ea largă şi trebuie să
umbli, să le regăseşti şi să le fad să iasă din ascun­
zătoarea lor!
Asta voia să-i spună tânărului şi să-i ceară s-o con­
ducă înapoi. Dar, în clip a aceea, de jo s, dinspre apă,
se auzi un şu ier p relu ng.

9
Rafael o apucă d e b raţ. Era o strânsoare viguroa­
să, din care nu se putea desprinde. D e-a lungul pan­
tei şerpuia o cărare în gu stă, alunecoasă. O conduse
într-acolo.
Pe ţărm, unde cu puţin tim p în urm ă nu se zărea
nid ţipenie de om , aştepta un băiat de vreo doispre­
zece ani. îi zâm bea Tam inei, în tim p ce ţinea de capă­
tul funiei o luntre ce se legăna uşor la m arginea apei.
Tamina se întoarse spre R afael. Zâm bea şi el. Se
uita când la im ul, când la celălalt, apoi, ca din senin,
Rafael izbucni în hohote de râs şi băiatul îl secondă.
Era un râs insolit, căd nu se petrecea nim ic caraghios,
dar era în acelaşi tim p un râs contagios şi am uzant:
oîndemna să-şi uite neliniştea, prom iţându-i ceva ne­
clar, poate bucuria, poate pacea sufletească, încât l a ­
mina, care voia să scape de tem erile ei, începu în cele
din urmă să râdă şi ea, cum inte, la unison cu ei.
— Vezi, n-ai de ce să-ţi fie team ă, îi spuse Rafael.
Tamina urcă în luntrea care începu să se clatine sub
greutatea ei. Se aşeză pe banca din spate. Banca era
udă. Tamina purta o rochie uşoară de vară şi simţi
umezeala înfiorându-i fesele. A ceastă atingere lipi­
cioasă îi redeşteptă îngrijorarea.
Băiatul desprinse luntrea de m al, apucă vâslele şi,
în clipa aceea, Tamina întoarse capul: Rafael stătea
pe ţărm şi-i urmărea cu privirea. îi zâm bea, şi în zâm­
betul lui Tamina descoperi ceva ciudat. Da! Zâmbea,
clătinând din cap cu o m işcare im perceptibilă! Zâm­
bea şi clătina din cap răsudndu-1 de la dreapta la stân­
ga, cu o m işcare absolut im perceptibilă.

10
De ce nu întreabă Tam ina încotro m erge?
Când n-ai nici o ţintă nu în trebi unde mergi!
Se uita la băiatul din faţa ei care vâslea. Ramele i
se păreau prea grele pentru braţele sale firave.
— Nu vrei să te înlocuiesc? întrebă. Băiatul accep­
tă încântat, lăsând să-i scape ram ele din mână.
Făcură schim b de locuri. Băiatul se aşeză în spa­
te, o privi pe Tamina cum trage la ram e, apoi scoa­
se de sub barcă un m ic m agnetofon. Se auzi o muzică
rock, sunetele chitarelor electrice şi cuvintele se în­
gem ănau, şi băiatul începu să se bâţâie în ritm . Ta­
m ina îl privea cu repulsie: copilul acesta îşi legăna
şoldu rile cu m işcări cochete de adu lt, pe care le so­
cotea obscene.
Lăsă ochii în jos, să nu-1 m ai vadă. în clipa aceea,
băiatul dădu sunetul m ai tare şi se apucă să fredone­
ze. Peste puţin timp, când Tamina ridică din nou ochii
spre el, o întrebă:
— Tu de ce nu cânţi?
— Nu ştiu cântecul ăsta.
— Cum aşa? E un cântec ştiu t de toată lumea.
 Continua să se răsucească pe bancă fără răgaz.
Tamina se sim ţea obosită şi-l întrebă:
— Nu vrei să m ai vâsleşti şi tu puţin?
— V âsleşte! îi rep lică băiatu l râzând.
Dar Tamina era îhtr-adevăr obosită. Trase vâslele
în barcă, să se odihnească:
— Mai avem m ult?
Băiatul arătă cu m âna în faţa lui. Tamina se întoar­
se. Ţărmul era destul de aproape, oferind privirii un
peisaj diferit de cel pe care îl părăsiseră: era num ai
verdeaţă, cu m ultă iarbă şi cu m ulţi copaci.
Peste câteva clipe, barca atinse fundul apei. Pe
ţărm, vreo zece copii se jucau cu m ingea şi se uitau
la ei plini de curiozitate. C oborâră. Puştiul legă bar­
ca de un ţăruş. Pe ţărm ul nisipos înainta o alee lun­
găde platani. O luară într-acolo şi, în nid zece m inute,
văzură la capătul ei o clădire m are şi scundă. în faţa
clădirii se aflau tot felu l de obiecte m ari şi colora­
te, a căror u tilitate n-o în ţelegea, şi m ai m ulte filee
de volei. A cestea aveau ceva d u d at care o frapă pe
Tamina. D a, erau în tin se foarte jo s.
Băiatul îşi vârî două degete în gură şi încep u să
şuiere.

11
0 fetiţă — dacă avea nouă ani — venea spre ei
agale, abia târându-şi p id oarele. Avea o m utriţă fer­
mecătoare şi îşi scotea b u rta în afară, aidom a fecioa­
relor din tablourile gotice. Se u ită la Tam ina fără a
manifesta vreun interes aparte, cu privirea fem eii con­
ştiente de propria-i frum useţe, p e care vrea s-o sub­
linieze arborând o in d iferen ţă ostentativă faţă de tot
ceea ce nu-i ap arţin e.
 Puştanca deschise uşa clădirii cu ziduri albe. In­
trară direct (nu exista nici culoar, nici vestibul) într-o
sală spaţioasă cu m ulte paturi. Privirea m icuţei făcu
înconjurul încăperii, de parcă ar fi num ărat paturi­
le, apoi arătă spre unul d in ele şi spuse:
— Tu vei dorm i acolo.
— Cum adică! se îm potrivi Tam ina. Să dorm în-
tr-un dorm itor com un?
— Un copil n-are nevoie d e cam era lu i.
— Cum un copil? Eu nu sim t copil!
— A ici toţi suntem copii.
— Totuşi, trebuie să existe pe-aici şi adulţi!
— N u, nu există.
— A tunci, ce caut eu aici? strigă Tam ina.
Fetiţa nu-i remarcă nervozitatea. Se apropie de uşă,
apoi se opri în prag şi spuse:
— Te-am repartizat la veveriţe.
Tamina nu înţelegea.
— Te-am repartizat la veveriţe, repetă copilul,
adoptând tonul unei învăţătoare nem ulţum ite. Toţi
suntem îm părţiţi pe secţii cu num e de anim ale.
Tamina refuza să discute despre veveriţe. Voia să
plece. întrebă unde-i băiatu l care o adusese.
Prefăcându-se că nu aude spusele Tam inei, puş­
toaica îi dădea întruna cu exp licaţiile ei.
— Nu mă interesează! ţipă Tam ina. Vreau să mă
întorc! U nde-i băiatul?
— Nu ţipa! N ici un adult nu s-ar fi putut arăta mai
sem eţ decât această frum oasă copilă: Nu înţeleg de
ce-ai mai venit, dacă vrei să pled?! reluă ea, dătinând
din cap spre a-şi exprim a uim irea.
— Eu n-am cerut să vin aici!
— Tam ina, nu m inţi! Nu pleacă nim eni într-o că­
lătorie atât de lungă fără să ştie încotro se duce. Dez-
vaţă-te să m inţi!
 Tamina îi întoarse spatele şi pom i grăbită pe aleea
cu platani. A junsă la ţărm , căută luntrea pe care bă­
iatul o priponise de un ţăruş în urmă cu un ceas. Dar
nu se mai vedea acolo n ici barca, nici ţăruşul.
începu să alerge de-a lungul ţărmului cercetându-1
cu atenţie. Plaja de nisip se pierdu curând într-o mlaş­
tină ce trebuia ocolită de departe şi fu nevoită să ră­
tăcească un tim p până să regăsească oglinda apei.
Ţărmul se învârtea m ereu în aceeaşi direcţie şi peste
un ceas (fără să dea de urm a bărcii sau de vreun pon­
ton) se trezi din nou în locul unde aleea de platani
dădea spre plajă. A în ţeles că se afla pe o insulă.
Urcă încet pe alee până la dorm itor. O droaie de
zece copii, băieţi şi fete între şase şi doisprezece ani,
stăteau acolo adunaţi în cerc. Z ărind-o, începură să
strige:
— Tamina, vino la noi!
Deschiseră cercul, să-i facă loc.
în clipa aceea, îşi am inti de R afael care zâm bea
dătinând din cap.
De groază i se făcu inim a cât un pu rice. Trecu in­
diferentă prin faţa copiilor şi, intrând în dorm itor, se
ghemui în pat.

12
Soţul ei m urise în spital. Se ducea să-l vadă, ori de
câteori avea un răgaz, dar el îşi dăduse sufletul noap­
tea, în absenţa ei. A doua zi, când sosise la spital şi
găsise patul gol, bătrânul care zăcea în aceeaşi cam e­
ră îi spusese:
— Doamnă, s-ar cădea să faceţi o plângere! E ori­
bil cum sunt trataţi m orţii!
I se dtea spaim a în ochi, ştiind că nu peste m ultă
vreme ü va veni şi lu i rân d u l.
 — L-au apucat de picioare şi l-au târât pe jos. Cre­
deau că dorm . I-am văzut capul lovindu-se de pra­
gul uşii.
M oartea are o dublă înfăţişare: pe de o parte, în­
seamnă nefiinţă. Pe de alta, prezenţa cum plit de ma­
terială a cadavrului.
Când era foarte tânără, m oartea îi apărea Tami-
nei doar în prim a form ă, sub înfăţişarea neantului,
iar frica de m oarte (de altfel îndeajuns de vagă) era
frica de a nu m ai fi. Cu trecerea anilor, frica aceasta
scăzuse, dispărând aproape cu desăvârşire (ideea că
într-o zi n-o să mai vadă cerul sau arborii nu mai avea
darul s-o înspăim ânte), în schim b, reflecta tot mai
m ult la cealaltă înfăţişare a m orţii — înfăţişarea ma­
terială: se cutrem ura de groază la gândul că va de­
veni un cadavru.
Starea de cadavru i se părea o ofensă insuporta­
bilă. Cu o clipă în urm ă m ai erai o fiinţă umană ocro­
tită de pudoare, de sfinţenia nudităţii şi a intimităţii,
şi-i de ajuns să vină clipa m orţii, ca trupul tău să de­
vină dintr-o dată un obiect la dispoziţia oricui, care
poate să-l despoaie, să-l spintece, să-i cerceteze mă­
runtaiele, să-şi astupe nasul spre a se feri de mirosul
dezgustător, să-l azvârle în congelator sau în focul
crem atoriului.
Când ceruse ca soţul ei să fie incinerat şi cenuşa
să fie îm prăştiată, avusese u n m otiv în plus — ace­
la de a nu fi torturată toată viaţa gândindu-se la ce
suplicii putea fi supus trupul soţului m ult iubit.
Şi, cu câteva luni m ai târziu, când se gândise la si­
nucidere, luase hotărârea să se înece departe în lar­
gul mării, pentru ca m izeria trupului ei lipsit de viaţă
s-o cunoască doar p eştii, în m uţenia lor.
Am vorbit m ai înainte despre nuvela lui Thomas
Mann: un tânăr suferind de o boală incurabilă ia tre-
nul şi coboară m tr-un oraş necunoscut. în camera lui
se află un şifonier din care, noapte de noapte, apare
o femeie goală, dureros de frum oasă, şi-i povesteş­
te îndelung şi pe îndelete ceva de o suavă tristeţe, iar
femeia aceasta şi povestea ei reprezintă m oartea.
E o m oarte gingaşă, albăstruie ca nefiinţa. C ăd
nefiinţa e un vid nem ărginit, iar spaţiul vid e albas­
tru, şi nim ic nu-i m ai frum os şi m ai odihnitor decât
albastrul. N u-i deloc întâm plător faptul că N ovalis,
poetul m orţii, îndrăgea albastrul şi în peregrinările
sale n-a căutat nidodată altceva decât albastrul. Dul­
ceaţa m orţii are culoarea albastrului.
Dar, dacă nefiinţa tânărului bărbat descris de Tho­
mas Mann era atât de frum oasă, ce s-a ales de tru­
pul lui? L-au în şfăcat de p id oare şi l-au târât peste
prag? L-au spintecat? L-au azvârlit în groapă sau în
foc?
Mann avea pe a tu n d d ou ăzed şi şase de ani, iar
Novalis n-a apucat să facă treized. Eu, din păcate, am
mai mulţi şi, spre deosebire de ei, nu pot să nu m ă
gândesc la trup. Fiindcă m oartea nu-i albastră, iar Ta-
mina o ştie şi ea la fel de bine. M oartea e o trudă în­
grozitoare. A gonia tatălui m eu a durat zile în şir, şi
eu aveam im presia că în toiul febrei m uncea. Era lac
de transpiraţie şi con cen trat în întregim e asupra
agoniei sale, de p arcă m oartea ar fi fost ceva p este
puterile sale. H abar n -avea că stăteam de veghe la
căpătâiul lu i, nu era în stare să-m i sim tă m ăcar pre­
zenţa — truda m orţii îl consu m a până la epuizare:
căd tata era concentrat p e calu l său ca un călăreţ ce
vrea să atingă o ţin tă în d ep ărtată şi nu m ai are în el
decât o ultim ă fărâm ă d e v lag ă.
Da, era călare pe u n cal în galop .
Şi încotro gonea?
Spre depărtări n eştiu te, ca să -şi ascundă tru p u l.
 Nu, nu-i deloc întâm plător faptul că, în toate po­
emele sale cu tema m orţii, m oartea e sugerată de ima­
ginea călătoriei. Tânărul lui Thom as M ann urcă în
tren, Tamina intr-o m aşină de culoare roşie. Ne încear­
că dorinţa neţărm uită d e a p leca spre a ne ascunde
trupul. D ar călătoria e zadarnică. G onim călare pe
un cal ca, până la urm ă, să ne regăsim intr-un pat,
să fim înşfăcaţi de picioare şi izb iţi cu capul de pra­
gul unei uşi.

13
Dar de ce se află Tam ina pe insula copiilor? De ce
m i-o închipui tocm ai acolo?
Nu ştiu.
Să fie de vină faptul că în ziua în care a început
agonia tatălui m eu, văzduhul frem ăta de cântecele
voioase ale unor copii?
Pretutindeni, la est de Elba, copiii fac parte din
aşa-numitele unităţi pioniereşti. Poartă, în chip de cra­
vată, un fular roşu în juru l gâtului, se duc la şedin­
ţe ca adulţii şi, uneori, cântă Internaţionala. Din când
în când, au bunul obicei să lege un fular roşu de gâ­
tul unui adult de seam ă, decem ându-i totodată ti­
tlul de pionier de onoare. A dulţilor le place povestea
asta, şi, cu cât sim t m ai în vârstă, cu atât m ai mult
le place să prim ească de la aceşti puştani o crava­
tă roşie pentru sicriu .
Toţi au prim it-o: şi Lenin, şi Stalin, şi Masturbov,
şi Şolohov, şi U lbricht, şi Brejnev, iar H usák o primea
pe a sa chiar în ziua aceea, cu prilejul unei m ari so­
lem nităţi organizate la H radul din Praga.
Febra tatei scăzuse puţin. Era în m ai şi deschise­
sem fereastra ce dădea spre grădină. Din casa de peste
drum, printre ram urile în floare ale m erilor, răzbea
până la noi vacarm ul transm isiei televizate a gran­
dioasei cerem onii. Se auzeau nişte copii cântând cu
glasuri ascuţite.
Medicul se afla în cam eră, aplecat deasupra ta­
tei care nu m ai reuşea să pronunţe nici un cuvânt.
Apoi, se întoarse spre m ine şi spuse cu voce tare:
— E în com ă. I se descom pune creierul. în clipa
aceea am văzut ochii m ari şi albaştri ai tatei deschi-
zându-se şi m ai m ult.
Medicul a p lecat, iar eu m ă sim ţeam îngrozitor
de stânjenit; voiam să spun repede ceva, ca să izgo­
nesc fraza aceea cum plită. A m arătat spre fereastră:
— Auzi? Ce băşcălie! A stăzi H usák e făcut pionier
de onoare!
Şi tata începu să râdă. Râdea ca să-m i arate că min­
tea lui era vie, că puteam să-i vorbesc şi să glum esc
cu el cât pofteam .
Vocea lui H usák ajungea la noi prin tre m erii în­
floriţi: „Copii! Voi su n teţi v iito ru l!"
Apoi, după o clip ă: „C opii, să nu p riv iţi n icio­
dată înapoi! M ereu în a in te!"
— închid fereastra, să nu-1 m ai auzim , i-am spus
tatei, făcându-i sem n cu ochiul; iar el m -a privit cu un
zâmbet nespus de frum os, dând din cap aprobator.
Peste câteva ore, febra i-a crescut din nou şi a con­
tinuat să-i crească. Tata a încălecat pe calul său şi a ga­
lopat câteva zile. Pe m ine nu m -a revăzut niciodată.

14
Dar ce poate face ea acum , rătăcită prin tre copii?
Luntraşul şi barca au d isp ăru t fără urm ă şi, d e ju r-
împrejur, nu se vedea d ecât întinsu l nesfârşit al apei.
 Să încerce să lupte.
Ce tristeţe: în m icul orăşel d in vestul Europei nu
se străduise niciodată pentru nim ic, iar aici, printre
copii (în lum ea lucrurilor fără greutate), trebuia să
lupte?
Dar cum să lupte?
în ziua sosirii, când se eschivase de la jocuri şi se
refugiase în pat ca într-o fortăreaţă inexpugnabilă,
sim ţise cum pluteşte în aer ostilitatea copiilor şi i se
făcuse frică. Voia s-o anihileze, hotărând să le câşti­
ge sim patia. Pentru asta trebuia să se identifice cu
ei, să le accepte lim bajul. A şa se face că participa bu­
curoasă la toate jocu rile, îşi punea în slujba lor idei­
le şi forţa fizică, şi curând cop iii erau cuceriţi de
farm ecul ei.
Dacă voia să se id entifice cu e i, trebuia să renun­
ţe la propria-i in tim itate. Se ducea cu ei în sala de
baie, deşi în prim a zi refuzase să-i însoţească, fiind­
că o dezgusta să-şi facă toaleta sub ochii lor.
Baia, o sală încăpătoare, pardosită cu plăci de fa­
ianţă, e centrul vieţii copiilor şi al gândurilor lor se­
crete. De o parte se află zece closete, de cealaltă zece
chiuvete. De fiecare dată se poate vedea aid o echipă
aşezată pe doset, cu căm ăşile de noapte suflecate, şi
alta, în pielea goală, aplecată deasupra chiuvetelor.
C ei aşezaţi se uită la cei despuiaţi din faţa chiuve­
telor, iar aceştia, la rândul lor, se-ntorc spre cei aşe­
zaţi pe closet, şi întreaga încăpere e încărcată de o
senzualitate tainică ce trezeşte-n Tam ina senzaţia
vagă a unui lucru de m ult uitat.
Tamina stă pe closet, în căm aşă de noapte, iar ti­
grii despuiaţi din faţa chiuvetelor n-au ochi decât
pentru ea. Apoi, apa trasă bolboroseşte, veveriţele se
ridică de pe closete, trăgându-şi în jos căm ăşile lungi
de noapte; tigrii părăsesc chiuvetele îndieptându-se
spre dorm itor, de unde sosesc p isoii; aceştia se aşa-
ză pe closetele eliberate şi privesc la Tamina cea înal­
tă cu pubisul întu necat şi sânii grei, spălându-se la
chiuvetă printre veveriţe.
Nu se ruşinează. Sim te că sexualitatea e i de adul­
tă o preschim bă în tr-o regină ce-i dom ină pe cei cu
sexul deocam dată păgu bit de păr.

15
S-ar părea deci că voiajul în insulă nu era o con­
spiraţie îm potriva ei, aşa cum crezuse iniţial, atunci
când văzuse patul ce-i fusese repartizat în dorm ito­
rul comun. Dimpotrivă, se găsea, în fine, acolo unde-şi
dorea: căzuse înapoi, într-un tim p foarte îndepărtat,
când soţul ei nu exista nici în am intire, nici în do­
rinţă, cu alte cuvinte, un tim p în care nu exista nici
ponderea, nici rem uşcarea.
Fusese întotdeauna de o pudoare exagerată (pu­
doarea fiind pentru ea um bra fid elă a d ragostei), şi
iat-o acum arătându-se despuiată în faţa m ultor pri­
viri străine. La în cep u t, sp ectacolu l i se păruse şo­
cant şi dezagreabil, dar se obişnu i repede cu el, căci
nuditatea ei nu era sărăcită d e pu d oare, ci, pu r şi
simplu, îşi pierdea sem n ificaţia, devenind aton ă,
mută şi lipsită de v iaţă.
Acest trup, cu fiecare p ărticică m arcată de poves­
tea iubirii lor, se scufunda acum , pierzându-şi im por­
tanţa, iar lipsa acesteia însem na pentru ea uşurare
şi tihnă.
Dar dacă sen zu alitatea ad u ltă era gata să d isp a­
ră, o lume alcătu ită d in alte sen zaţii în cep ea să ţâş­
nească încet-încet d in tr-u n trecu t foarte în d ep ărtat,
li reveneau în m inte o m u lţim e d e am in tiri d em u lt
 îngropate. De pildă, aceasta (nu-i de m irare că o ui­
tase de atâta vrem e, întrucât, pentru Tamina adultă,
trebuia să fi fost o necuviinţă de un ridicol insupor­
tabil): era în clasa a patra prim ară, o adora pe învă­
ţătoarea sa, o fem eie tânără şi frum oasă, şi luni în şir
nu visase decât s-o în soţească la toaletă.
Acum stă pe closet şi surâde, închizând ochii pe
jum ătate. îşi închipuie că-i învăţătoarea cu pricina,
iar fetiţa pistruiată de pe closetul alăturat, care-i arun­
că nişte priviri piezişe, pline de curiozitate, e micu­
ţa Tamina de odinioară. E atât de identificată cu ochii
senzuali ai fetiţei pistruiate, încât sim te cum, unde­
va în adâncurile îndepărtate ale m em oriei sale, se tre­
zeşte fream ătul acelei vechi excitaţii.

16
D atorită Tam inei, veveriţele câştigau mai toate jo­
curile, drept care hotărâră s-o răsplătească sărbăto­
reşte. C opiii îşi ispăşeau toate pedepsele în spălător
şi tot acolo îşi îm părţeau şi recom pensele; în seara
respectivă recom pensa Tam inei consta în faptul că
toată lum ea va fi în slujba ei: nu i se îngăduia să miş­
te un deget, veveriţele urm ând să facă totul pentru
ea, cu silinţa şi abnegaţia unor servitori sinceri şi de­
votaţi.
Erau, aşadar, cu toţii în slujba ei: au început cu
ştersul fundului în tim p ce stătea pe oala closetu­
lui — au şters-o cu toată grija, apoi au ridicat-o, au
tras apa, i-au scos căm aşa, au îm pins-o în faţa chiu­
vetei, unde se întreceau care m ai de care să-i spele
pieptul şi pântecul, dornici să vadă cum e făcută în­
tre coapse şi ce se întâm plă când e atinsă în locul
acela. în anum ite m om ente ar fi vrut să-i respingă,
dar nu se încum eta: nu -şi putea perm ite să-i supeie
pe aceşti puştani, cu atât m ai m ult cu cât îşi făceau
jocul cu o seriozitate dem nă de adm irat, lăsând im­
presia că nu făceau nim ic altceva, decât s-o serveas­
că şi s-o răsplătească.
In cele din urm ă, au dus-o şi au întins-o în patul
ei, ca să-şi facă som nul de noapte, dar clici găsiră mii
de alte pretexte ferm ecătoare spre a se lipi de ea, şi
s-o mângâie pe tot corpul. Erau atât de m ulţi, încât
nu mai desluşea a cui era cutare mână sau cutare gură.
0 pipăiau de zor pe unde apucau, dar m ai ales aco­
lo unde se vădea a fi alcătuită altfel decât ei. închise
ochii şi avu senzaţia că se balansa uşor, într-o m işca­
re lină, ca într-un leagăn de copil; şi fu cuprinsă de
o voluptate stranie şi deopotrivă lin iştitoare.
Simţea cum ü zvâcnesc buzele de atâta plăcere. Des­
chise ochii şi surprinse faţa unui copil care-i pândea
gura şi-i spunea unei alte feţe de copil: „Uite! u ite!"
Acum se aplecau deasupra ei două feţe de copil ce-i
urmăreau cu nesaţ buzele trem urânde, de parcă ar fi
cercetat cu atenţie in terioru l unui ceas dem odat sau
o muscă cu arip ile sm u lse.
Avea însă im presia că ochii ei percepeau ceva cu
totul diferit de sim ţirea trupului, ca şi cum n-ar fi exis­
tat nid o legătură între copiii aplecaţi peste ea şi aceas­
tă voluptate m ută, legănătoare, care o cotropea. De
aceea, închise ochii, spre a se bucura de trup căci, pen­
tru întâia oară în v iaţa e i, acest trup se d esfăta în
absenţa sufletului, care, nem aiînchipuindu-şi nim ic,
părăsea încăperea fără zgom ot.

17
Iată ce-m i povestea tata când aveam cinci ani: fie­
care tonalitate e o m icu ţă cu rte regală. A ici puterea
 o exercită regele (prim a treaptă), flancat de doi loco­
tenenţi (a dncea şi a patra treaptă). Aceştia au în sub­
ordine alţi patru dem nitari ce întreţin fiecare o relaţie
specială cu regele şi locotenenţii săi. Pe lângă aceş­
tia, curtea mai găzduieşte alte cin d tonuri denumi­
te crom atice, ocupând fără doar şi poate o poziţie de
prim rang în alte ton alităţi, dar aici se află doar ca
invitate.
întrucât fiecare din cele douăsprezece note dispu­
ne de o poziţie, de un titlu şi o funcţie proprie, com­
poziţia pe care o ascultăm e m ai m ult decât o masă
sonoră: ea desfăşoară în faţa noastră o acţiune. Une­
ori, evenim entele se în câlcesc atât de cum plit (ca la
M ahler, de pildă, sau şi m ai şi, la Bartók sau Stra­
vinski), când apar p rin ţi aparţinând m ai multor
curţi, încât deodată nu m ai ştii cărei curţi slujeşte
cutare ton şi dacă nu cum va se află sim ultan în ser-
viriul m ai m ultor regi. D ar şi în acest caz, ascultăto­
rul cel m ai naiv poate g h id , în linii m ari, despre ce-i
vorba. C ăd până şi m uzica cea m ai com plicată re­
prezintă un limbaj.
Toate astea m i le-a spus tata, iar continuarea îmi
aparţine: într-o zi, un m are om a constatat că, în de­
cursul unui m ileniu, lim bajul m uzicii s-a epuizat şi
nu mai putea face altceva decât să repete întruna ace­
leaşi m esaje obositoare. Printr-un decret revoluţionar,
acest bărbat a abolit ierarhia notelor, dedarându-le
pe toate egale. Le-a im pus o disdplină severă, în aşa
fel încât n id una să nu apară în partitură mai frec­
vent decât alta, să nu-şi aroge m felul ăsta vechile pri­
vilegii feudale. C urţile regale erau desfiinţate o dată
pentru totdeauna şi înlocuite de un im periu unic în­
tem eiat pe egalitatea num ită dodecafonie.
Sonoritatea m uzicii era poate m ai interesantă de­
cât înainte, dar om ul de rând, învăţat de un m ileniu
să urmărească ton alităţile în intrigile statornicite de
curţile regiile, auzea sunetul şi nu-1 pricepea. D e alt­
fel, imperiul dodecafoniei n-a întârziat să dispară.
După Schônberg a urm at Varese care n-a abolit doar
tonalitatea, d şi tonul în su şi (tonul vocii um ane şi al
instrumentelor m uzicale), înlocuindu-1 cu o organi­
zare rafinată de zgom ote, neîndoios m agnifică, dar
careinaugurează altceva, ce se întem eiază pe alte prin­
cipii şi pe un alt lim baj.
Când M ilan H übl îşi dezvolta în garsoniera m ea
pragheză reflecţiile despre eventuala dispariţie a po­
porului ceh în sânul im periu lui ru s, ştiam am ândoi
că această idee, d eşi p lau zib ilă, ne depăşea, că vor­
beam despre in im aginabil. D eşi ştie că e m uritor,
omul nu-şi poate reprezenta n id sfârşitu l sp aţiu lu i,
nid sfârşitul tim pului, n id sfârşitul istoriei, n id sfâr­
şitul unui popor, şi trăieşte perm enant în tr-u n in fi­
nit iluzoriu.
Cei fascinaţi de ideea progresului n id nu bănuiesc
căorice pas înainte înseam nă, în acelaşi tim p, u n pas
către sfârşit, iar în slogan ele op tim iste ca mai depar­
te şi înainte se face au zit glasu l lasciv al m orţii care
ne indtă să ne grăbim .
(Dacă fascinaţia cu v ân tu lu i înainte s-a g en erali­
zat, asta nu se d atorează, oare, în ain te d e toate, fap­
tului că m oartea ne v o rb eşte acum d in ap rop ierea
imediată?)
în epoca în care A rn old Sch ôn berg îş i fond a im ­
periul dodecafonic, m u zica era m ai b og ată ca o ri­
când şi îm bătată de p rop ria e i lib ertate. N im eni nu
s-ar fi gândit că sfârşitu l p u tea fi atât d e aproap e.
Nuse întrezărea n id o ob oseală! N id u n crepuscu l!
Schônberg era în su fle ţit d e cel m ai tin eresc sp irit al
cutezanţei. Faptul d e a fi ales sin g u ru l dru m care
ducea înainte îi um plea de m ândrie legitim ă. Istoria
muzicii se încheia în avântul curajului şi al aspiraţiei.

18
Dacă e adevărat că istoria m uzicii s-a sfârşit, ce-a
mai răm as din m uzică? Tăcerea?
Da de unde! există din ce în ce m ai m ultă muzi­
că, de zeci, de sute de ori m ai m ultă decât în cele mai
glorioase epoci ale sale. Ea răsună din difuzoarele agă­
ţate pe zid u rile caselor, din în fiorătoarele aparate
sonore instalate în apartam ente şi restaurante, din
m icuţele tranzistoare pe care oam enii le poartă în
m ână pe toate străzile.
Schônberg e m ort, Ellington e m ort, dar chitara
e veşnică. Arm onia stereotipă, m elodia banală, şi rit­
m ul pe cât de trepidant pe atât de m onoton — iată
ce a m ai răm as din m uzică, iată eternitatea muzicii.
Pe aceste sim ple com binaţii de note toată lumea poa­
te fraterniza, căci fiinţa însăşi strigă în ele, jubilând,
sunt aici\ Nu există com uniune m ai zgom otoasă şi
mai unanim ă decât sim pla com uniune cu fiinţa. Pe
platform a asta se întâlnesc arabii cu evreii şi cehii cu
ruşii. Trupurile se agită în ritm ul notelor am eţite de
conştiinţa existenţei. De aceea, nici una din compo­
ziţiile lui Beethoven n-a fost trăită cu o pasiune co­
lectivă la fel de m are ca bubuiturile repetate uniform
de strunele chitarelor.
Cam cu un an înainte de m oartea tatei, ne făceam
obişnuita noastră plim bare în jurul grupului de case,
şi cântecele ne asaltau de pretutindeni. Cu cât mai
trişti erau oam enii, cu atât m ai m ult cântau pentru
ei difuzoarele, îndem nând ţara ocupată să uite amă­
răciunea istoriei şi să cadă pradă bucuriei de a trăi.
Tata s-a oprit, ridicând ochii spre aparatul din care
răzbea zgom otul, şi eu am sim ţit că voia să-m i
destăinuie ceva foarte im portant. A făcut un m are
efort de concentrare, ca să-şi poată exprim a gân­
dul, apoi, încet şi cu m ultă greutate, a spus: „Prostia
muzicii".
Ce voia să spună cu asta? Să fi vrut oare să insul­
te muzica, pasiunea vieţii sale? Nu, cred că voia să-mi
comunice că există o stare originară a muzicii, o stare
ce precede istoria sa, o stare dinaintea prim ei in te­
rogări, dinaintea prim ei cugetări, dinaintea jocului
dintâi cu un singur m otiv şi o singură tem ă. în aceas­
tă stare primară a m uzicii (m uzica fără gândire) se re­
flectă prostia consubstanţială fiinţei um ane. Pentru a
ridica muzica deasupra acestei prostii prim itive, a fost
nevoie de efortul u riaş al sp iritu lu i şi al in im ii, con­
cretizat prin acea pu nte superbă ce s-a arcu it peste
secole de istorie europeană şi s-a stin s în apogeul
traiectoriei sale, ca racheta u nu i foc de artificii.
Istoria m uzicii e p ieritoare, d ar id ioţenia chitare­
lor e veşnică. A stăzi m uzica a revenit la starea sa ini­
ţială. E starea ce a urm at u ltim ei interogări, u ltim ei
cugetări — starea p o stisto rică.
In 1972, când K arel K l o s, cân tăreţu l ceh d e m u­
zică pop, a plecat în străin ătate, H usák s-a în sp ăi­
mântat. I-a scris de îndată la Frankfurt (era în august
1972) o scrisoare p ersonală, din care citez textu al un
pasaj, fără să inventez nim ic: „D ragă K arel, noi nu
vă purtăm pică. V ă rog să vă în toarceţi, vom face
pentru dum neavoastră to t ce d oriţi. N oi vă vom aju­
ta pe dum neavoastră şi du m neavoastră ne veţi aju­
ta pe n o i..."
Reflectaţi o clip ă la această p oveste: fără să cli­
pească, H usák a lăsat să em igreze m ed ici, savan ţi,
astronom i, sportivi, regizori, operatori, m uncitori,
ingineri, arhitecţi, istorici, ziarişti, scriitori, pictori,
dar nu era în stare să se îm pace cu gândul că acest
Karel Klos ar putea să-şi părăsească ţara. C ăd Ka­
rel Klos reprezenta m uzica fără m em orie, acea mu­
zică în care sim t îngropate pentru totdeauna oasele
lui Beethoven şi Ellington, cenuşa lui Palestrina şi
Schonberg.
Preşedintele uitării şi idiotul m uzicii făceau pere­
che. D esăvârşeau aceeaşi operă. N oi vă vom ajuta pe
dumneavoastră şi dumneavoastră ne veţi ajuta pe noi. Nu
se puteau lip si unul de celălalt.

19
U neori în să, în tu m u l în care dom neşte înţelep-
du nea m uzicii, ritm ul m onoton cil strigătului fără
suflet ce răzbate de afară, unde toţi oam enii sunt
fraţi, ne provoacă nostalgia. E periculos să-ţi petred
tot tim pul cu Beethoven, după cum periculoase sunt
toate p oziţiile privilegiate.
Tamina se sim ţea întotdeauna uşor ruşinată când
m ărturisea că e fericită cu soţul ei. Se tem ea să nu le
dea celorlalţi un m otiv ca s-o urască.
Acum se sim te îm părţită între două sentim ente:
dragostea e un privilegiu şi toate privilegiile sunt ne­
m eritate şi trebuie plătite. Se afla aşadar pe insula
copiilor, ca să-şi ispăşească pedeapsa.
Dar, curând, acest sentim ent cedează locul altuia:
privilegiul iubirii nu e doar un paradis, d totodată un
infern. Viaţa în iubire se desfăşura într-o permanentă
tensiune, în teamă şi oboseală. Se află aid , printre co­
pii, ca să-şi găsească, în sfârşit, liniştea şi seninătatea.
 Până acum , sexualitatea ei fusese acaparată de iu­
bire (spun acaparată pentru că sexul nu e iubire, d
doar un teritoriu pe care iubirea şi-l însuşeşte); par­
ticipa deci la ceva dram atic, responsabil, grav. A id,
printre copii, în regatul lip sei de sem nificaţie, acti­
vitatea sexuală redevenise, în sfârşit, ceea ce fuse­
se la origine: o m ică jucărie de produs plăcere fizică.
Cu alte cuvinte: sexualitatea eliberată de diaboli­
ca legătură cu dragostea a devenit o bucurie de o an­
gelică sim plitate.

20
Dacă prim ul viol suferit de Tam ina din partea co­
piilor era încărcat de această surprinzătoare sem ni­
ficaţie, prin repetare aceeaşi situaţie îşi pierdea cu
repezidune caracterul de m esaj, devenind o rutină din
cern ce mai deşartă şi din ce în ce m ai m urdară.
Curând, între cop ii se iscară d isp u te. C ei pasio­
naţi de jocurile am oroase începură să-i urască pe cei
cărora le erau in d iferen te. Iar prin tre cei care deve­
niseră am anţii Tam inei creştea vrăjm ăşia în tre cei
ce se simţeau protejaţi şi cei care se sim ţeau respinşi.
Şi toate aceste ranchiune începeau să se întoarcă îm ­
potriva Tam inei şi s-o ap ese.
într-o zi, când cop iii stăteau aplecaţi peste corpul
ei despuiat (unii îngenuncheaţi pe pat, alţii în picioa­
re dea lungul p atu lu i, alţii călare pe ea sau lăsaţi pe
vine în dreptul cap u lu i sau în gh esu iţi în tre p icioa­
rele ei), simţi deodată o durere ascuţită. U n copil o du -
pea de un sfârc. Scoase u n ţip ăt şi nu se putu abţine:
n alungă pe toţi din pat şi începu să dea din b raţe.
Ştia că durerea aceasta n u era n id efectu l întâm ­
plării, nid al sen zu alităţii: u nu l d in tre ţân d o ura şi
căuta să-i facă rău. în clipa aceea, puse capăt întâl­
nirilor am oroase cu copiii.

21
Şi, pe neaşteptate, s-a zis cu pacea în regatul unde
lucrurile sim t uşoare ca o adiere. C opiii joacă şotron
sărind din căsuţă-n căsuţă, m ai întâi pe piciorul drept,
apoi pe cel stâng, apoi cu picioarele lipite. Tamina
sare şi ea. (îi văd trupul în alt, printre siluetele mi­
cuţe ale puştilor; sare, părul îi flutură în jurul feţei,
şi în inimă sim te un plictis fără m argini.) în clipa «ista
canarii încep să strige că a d epăşit linia.
Fireşte, veveriţele protestează: n-a depăşit nid
o lin ie. A m bele ech ip e se ap leacă şi caută urma
piciorulu i Tam inei. D ar linia trasă în nisip are con­
tururi neclare, ca şi urm a lăsată de talpa Taminei. Si­
tuaţia e discutabilă, copiii vociferează, s-a scurs un
sfert de oră de când durează povestea şi ei sunt tot
m ai absorbiţi de cearta lor.
D eodată, Tam ina face un gest fatal; ridică braţul
şi spune: „Foarte bine. De acord, am depăşit-o."
Veveriţele se răţoiesc la ea, spunând că nu-i ade­
vărat, că-i ţicnită, că m inte, că n-a călcat n id o linie.
D ar au pierdut procesul. A firm aţiile lor, dezm inţite
de Tamina, n-au greutate, şi canarii izbucnesc într-un
urlet trium fător.
Furioase, veveriţele o acuză pe Tam ina de trăda­
re şi un băiat o îm brânceşte cu atâta brutalitate, în­
cât e gata să cadă. Dă să-l lovească şi, ca la un semnal,
toţi se năpustesc asupra ei. Tamina se apără, e adul­
tă, e puternică (şi, plină de ură, oh, da, izbeşte cu pum­
nii în aceşti copii de parcă ar izbi în tot ce-a urât în
viaţă); copiilor le curge sânge din nas, dar iată, o pia­
tră venită din zbor o nim ereşte pe Tamina în frunte
şi Tamina se clatină, îşi duce m âna la cap, îi curge sân­
ge şi puştanii se îndepărtează. Se iasă o tăcere neaş­
teptată şi Tam ina se întoarce fără grabă în dorm itor.
Se întinde pe p at, hotărâtă să nu m ai participe nici­
odată la jocu rile lor.

22
O văd pe Tam ina stând dreaptă în m ijlocul dor­
mitorului plin de copiii lungiţi pe paturi. E un punct
de tras la ţintă. în tr-u n colţ, cineva a strigat „Ţâţe,
ţâţe!"— toate glasurile reiau cuvântul în cor şi Tami­
na aude scandându-se: „Ţâţe, ţâţe, ţâţe.
Ceea ce reprezentase până nu dem ult m ândria
şi arma ei, părul negru din ju ru l pubisului şi sânii
săi frum oşi, devenise brusc obiect de batjocură. în
ochii puştilor, făptura ei de adult se transform ase în
ceva m onstruos: sânii păreau absurzi ca o tum oare,
iar sexul neom enesc, d in pricina părului, le am intea
de înfăţişarea unui anim al.
Acum era hăituită. O urm ăreau pe toată insula,
aruncau după ea cu bucăţi de lem n şi cu pietre. Se
ascundea, fugea, auzindu-se strigată pe num e din toa­
te părţile: „Ţâţe, ţâ ţe ..."
Nimic nu -i m ai în jo sito r ca fuga pu ternicu lu i ce
dă înapoi în faţa slabulu i. D ar cei slabi erau prea nu­
meroşi. Fugea, ru şinând u -se de fuga ei.
într-o zi, le în tin se o cu rsă. Erau trei; pe unul l-a
bătut până l-a pus jos, iar ceilalţi au spălat putina. M ai
iute de picior, Tam ina îi ajun se d in urm ă şi-i apucă
de păr.
m clipa aceea, căzu peste ea un fileu, apoi altele şi
altele. Da, toate fileu rile d e volei în tin se jos de tot în
dreptul dorm itorului. A id o aştepta întreaga liotă. Cei
trei puştani pe care-i chelfănise fuseseră doar o mo­
meală. Acum e captivă în tr-o încâlceală de sfori, se
răsuceşte, se zbate şi copiii o târâie după e i urlând.

23
De ce sunt atât de răi aceşti copii?
Să vedem! N u-s răi deloc. D im potrivă, au inimă
bună, şi nu încetează să-şi ofere unul altuia nume­
roase dovezi de prietenie. N u-s egoişti, nici unul n-o
vrea pe Tamina pentru sine. C lipă de clipă, ü auzi ex­
clam ând: „U ite, u ite!" Tam ina e prinsă în îm pleti­
tura fileelor, sforile ü sfâşie pielea şi, în acest timp,
copiii îşi sem nalează unii altora sângele, lacrim ile şi
faţa ei schim onosită de durere. Şi-o dăruiesc între
ei cu generozitate. A devenit cheagul fraternităţii Iot.
N efericirea ei nu se trage din faptul că puştanii
sunt răi, d din faptul că se afla dincolo de graniţa lu­
m ii în care trăiau. O m ul nu se revoltă din pricina vi­
ţeilor ucişi la abator. Pentru om viţelul e în afara legii,
aşa cum Tam ina e în afara legii pentru copii.
Dacă în cazul de faţă e cineva plin de o ură ama­
ră, atund e Tamina, niddecum copiii. Pofta lor de a
face rău e poftă pozitivă şi veselă şi, pe bună drepta­
te, o putem num i bucurie. Dacă vor să-i facă rău ce­
lui aflat dincolo de fruntariile lum ii lor, e num ai ca
să-şi glorifice propria lor lum e şi legea acesteia.

24
Cu trecerea tim pului, toate bucuriile şi toate dis­
tracţiile se epuizează, prin repetiţia Iot; până şi hăitui­
rea Taminei. IDe altfel, trebuie spus că, intr-adevăr,
copiii nu sunt răi. Pidul care urinase pe ea, când ză­
cea sub el prinsă în fileele de volei, ü va surâde într-o
zi, dăruindu-i un zâm bet nevinovat de toată frumu­
seţea.
Tamina participa din nou la jocuri, dar în tăcere.
Sărea dintr-o căsuţă în alta, m ai întâi pe piciorul drept,
apoi pe cel stâng, apoi cu picioarele lipite. Nu se va
mai integra niciodată în lum ea lor, dar trebuia să se
ferească să nu iasă în afara ei. Făcea eforturi să se
menţină exact pe lin ia de dem arcaţie.
Dar această acalm ie, această norm alitate, acest mo­
dus vivendi întem eiat pe com prom is purtau în ele toa­
tă oroarea perm anenţei. D acă, până nu dem ult, viaţa
de fiară hăituită o făcea să u ite de existenţa tim pu­
lui şi de im ensitatea acestu ia, acum , când violenţa
atacurilor se potolise, pustiul tim pului ţâşnea din pe­
numbră, nem ilos şi nim icitor, ca veşnicia.
întipăriţi-vă încă o dată în m inte această im agine:
Tamina trebuie să sară din căsuţă în căsuţă, întâi pe-un
pidor, apoi pe altul, apoi cu picioarele lip ite şi în acest
timp să ţină seam a de im portanţa depăşirii sau ne-
depăşirii liniei de dem arcaţie. Z i de zi e nevoită să sară
aşa şi, sărind, să poarte pe um eri povara tim pului,
ca pe o cruce de la o zi la alta m ai grea.
Mai priveşte în urm ă? Se m ai gândeşte la soţu l ei
şi la Praga?
Nu. Acum nu.

25
Spectrele m onu m entelor d ob orâte rătăceau în
preajma estradei şi P reşed in tele u itării stătea în tri­
bună cu un fu lar roşu în ju ru l gâtu lu i. C op iii ap la­
udau şi-i scandau nu m ele.
 Au trecut de atunci opt ani, dar în m intea mea
mai răsună şi-acum cuvintele sale, aşa cum ajungeau
la m ine printre ram urile în floare ale m erilor.
Spunea: „Copii, voi sunteţi v iito ru l", dar astăzi
ştiu că aceste cuvinte aveau un alt sens ce nu se des­
luşea la prim a vedere. C opiii nu reprezintă viitorul
pentru faptul că, într-o z i, vor fi ad u lţi, ci pentru că
um anitatea se va apropia tot m ai m ult de copii, iar
copilăria reprezintă im aginea viitoru lu i.
Striga: „Copii, să nu priviţi niciodată înapoi", asta
însem nând că nu trebuie să îngăduim niciodată ca
viitorul să se încovoaie sub povara m em oriei, căd co­
piii nu au trecut, şi în asta constă m isterul inocenţei
m agice a surâsului lor.
Istoria e un cortegiu de schim bări efem ere, în timp
ce valorile eterne se perpetuează în afara Istoriei,
sunt statornice şi n-au nevoie de m em orie. Husák e
preşedintele veşnidei, nu al efem erului. E de partea
copiilor, copiii sunt viaţa, iar a trăi înseam nă să vezi,
să auzi, să pipăi, să bei, să m ânând, să urinezi, să te
a n in a în apă şi să priveşti cerul, să râzi şi să plângi.
Se pare că, după ce H usák şi-a încheiat discursul
adresat copiilor (eu închisesem fereastra, iar tata se
pregătea să-şi încalece calul), Karel Klos înaintase pe
estradă şi începuse să cânte. Lui H usák i se prelin­
geau lacrim i de em oţie pe obraji şi zâm betul însorit
ce radia de pretutindeni se reflecta în lacrim ile sale.
în clipa aceea, m arele m iracol al curcubeului îşi de­
senă arcul deasupra Pragăi.
C opiii şi-au în ălţat privirea spre cer şi, zărind
curcubeul, au început să râdă şi să aplaude.
Idiotul m uzicii îşi term inase cântecul, iar Preşe­
dintele u itării, desfăcându-şi braţele, a strigat: „Co­
pii, feririrea înseam nă să trăieşti!"
 Insula răsună de răcnetul unui cântec şi de vacar­
mul asurzitor al chitarelor electrice. Pe terenul de joa­
că din faţa dorm itorului se află aşezat un magnetofon,
în dreptul lui, Tam ina vede un băiat şi-l recunoaşte
pe luntraşul care o adusese cândva pe această insu­
lă. E cu ochii în patru. D acă e, într-adevăr, luntraşul
înseamnă că şi luntrea trebuie să fie undeva pe-aproa-
pe. Ştie că nu trebuie să-i scape un asem enea prilej
şi inima îi bate cu putere să-i spargă pieptul, nu alta;
din clipa asta, nu se m ai gândeşte la nim ic altceva
decât la fugă.
Băiatul e fixat cu och ii pe m agnetofon şi dă din
şolduri. Câţiva copii dau buzna pe teren şi încep să-l
acompanieze aruncându-şi braţele în ainte, lăsând
capul pe spate şi înţepând aerul cu arătătorul, de par­
că ar ameninţa pe cineva — şi în acest tim p ţipete­
le lor se contopesc cu m elodia urlătoare ce ţâşneşte
din magnetofon.
Tamina, tupilată în spatele unui trunchi gros de
platan, nu vrea să fie văzută, dar n id nu-i poate slăbi
din ochi. Cu o cochetărie provocatoare caracteristică
adulţilor, copiii îşi m işcă şoldurile înainte şi înapoi,
imitând parcă îm perecherea. O bscenitatea m işcări­
lor, imprimată de aceste tru p u ri in fan tile, anulea­
ză antinomia dintre obscen şi in ocen t, dintre pur şi
imund. Senzualitatea d evin e absu rdă, inocenţa de­
vine absurdă, lexicu l se descom pune şi Tam inei i se
face rău, sim ţind o pu ngă goală în stom ac.
Idioţenia chitarelor răsună, copiii dansează proiec-
tându-şi cu cochetărie bu rta în ainte, şi ea adulm ecă
neliniştea ce em ană din lu cru rile lip site de greutate.
Punga goală din stom ac e tocm ai această insu porta-
bilă absenţă a greutăţii. Şi aşa cum o extrem ă se poa­
te transform a în orice clipă în contrariul ei, uşurăta­
tea îm pinsă la m axim um devine înspăimântătoare
şi Tam ina sim te că nu va m ai fi în stare s-o supor­
te nici o secundă. D rept care face stânga-m prejur şi
o rupe la fugă.
O ia pe alee în direcţia apei.
A ajuns pe m al. Priveşte în jurul ei. Dar luntrea ia-o
de unde nu -i.
La fel ca în prim a zi, face ocolul insulei, alergând
de-a lungul nudului, ca să găsească barca. Dar n-o vede
nicăieri. In cele din urmă, revine în locul unde aleea
de platani dă spre plajă şi, deodată, surprinde o cea­
tă de puştani agitaţi, gonind din direcţia opusă.
Se opreşte.
Z ărind-o, copiii, se năpustesc spre ea, urlând.

27
Sări în apă.
N u de frică. Se gândea de m ult la această even­
tualitate. La urm a urm ei, traversarea cu luntrea până
la insulă nu durase prea m ult. O ricât te-ai fi străduit
nu p u teai să nu vezi m alul opus şi, de bună seamă,
n u -ţi trebuiau forţe supraom eneşti ca să înoţi până
acolo!
Strigând în gura m are, puştanii se precipitară spre
locul unde Tamina tocmai părăsise malul şi câteva pie­
tricele căzură în preajma ei. Dar ea înota repede şi cu­
rând ieşi din bătaia braţelor fragile ale copiilor.
înota şi, pentru prim a oară, după m ultă vreme,
se sim ţea bine. îşi sim ţea trupul, îşi sim ţea forţa de
altădată. Era aceeaşi înotătoare excelentă şi mişcări­
le pe care le făcea îi furnizau o m are plăcere. Apa era
rece, dar ea se desfăta cu această răcoare ce părea că-i
spală pielea de toată m izeria copiilor, de toată sali­
va şi de toate p riv irile lor.
înota de m ult şi soarele asfinţea, coborând încet-în-
cet în apa lacu lu i.
Apoi întunericul se îngroşă, şi curând deveni m ai
negru ca bezna, nu se vedeau n id lu na, n id stelele,
şi Tamina se străd u ia să ţină m ereu aceeaşi direcţie.

28
La drept vorbind , u nde încerca să se întoarcă? La
Praga?
Uitase până şi d e existen ţa e i.
în acel orăşel d in E u rop a d e Vest?
Nu. Voia p u r şi sim p lu să p lece.
Să-nsem ne asta că -şi d orea să m oară?
Nu, nid asta. D im potrivă, avea o poftă de viaţă ne­
maipomenită.
Totuşi trebuia să aibă o id ee d esp re lu m ea în care
voia să trăiască!
N-avea n id u na, n u -i răm ăsese d ecât această for­
midabilă poftă d e v iaţă şi tru p u l ei. A tâta t o t aces­
te două lucruri şi n im ic altcev a. Voia să le sm u lgă de
pe insulă, să le salv eze. T ru p u l şi p o fta d e v ia ţă .

29
Se crăpa de ziu a. îş i m iji ochii, încercând să zăreas­
că ţărmul.
Dar în faţa ei nu se ved ea nim ic, nim ic altceva d e ­
cât apă. Privi în u rm ă. N u d ep arte, la v reo su tă de
metri, se în tin d ea ţărm u l verd e a l in su lei.
Cum adică? înotase toată noaptea pe loc? O cuprin­
se disperarea şi, d e în d ată ce-şi pierdu speranţa, sim ţi
slăbiciunea m em brelor sale şi răceala insuportabilă
a apei. închise ochii şi făcu un efort ca să-şi poată con­
tinua înotul. Renunţă la ideea de a ajunge dincolo,
acum nu se mai gândea decât la m oartea ei şi voia
să m oară în m ijlocul apelor, departe de orice atinge­
re, singură, num ai cu peştii. O chii i se închideau şi,
aţipind o clipă, apa îi pătrunse în plăm âni; tuşea, se
sufoca şi, în toiul tusei, auzi deodată nişte glasuri de
copii.
Bătea apa pe loc, tuşea şi se uita în jurul ei. La câţi­
va m etri de ea, se afla o luntre plină de puşti. Ţipau.
Dându-şi seam a că au fost văzuţi, au amuţit. Se apro­
piau fără s-o scape din ochi. îi vedea cum se agită.
Se tem ea că voiau s-o salveze ca s-o constrângă
să se joace cu ei, cum se jucase înainte. Se sim ţi isto­
vită şi trădată de rigiditatea m em brelor.
Luntrea ajunse foarte aproape şi cinci chipuri de
copii se aplecau spre ea cu înfrigurare.
Tam ina dădea din cap cu disperare, vrând parcă
să le spună — lăsaţi-m ă să mor, nu mă salvaţi.
Dar teama ei era neîntemeiată. Copiii nu făceau nid
un gest, nim eni nu încerca să-i întindă o ramă sau o
m ână salvatoare. Se holbau la ea cu ochi cercetători,
şi nim ic m ai m ult. U nul dintre ştrengari folosea o
ram ă drept cârm ă şi ţinea luntrea aproape.
M ai înghiţi o dată apă m plăm âni, tuşi, apoi îşi agi­
tă braţele, sim ţind că nu se mai poate ţine la supra­
faţă. P irioarele îi atârnau din ce în ce mai grele şi o
trăgeau la fund ca o povară.
Capul i se cufunda sub apă; se zbătu şi, cu miş­
cări violente, reuşi de câteva ori să revină la supra­
faţă; de fiecare dată vedea barca şi ochii copiilor aţintiţi
asupra ei.
A poi dispăru în adâncuri.
 PA RTEA A ŞA PTEA

Frontiera

1
Lucrul cel m ai im p ortan t la fem eile cu care făcea
dragoste i se părea a fi în totd eau n a exp resia feţei în
timpul actului am oros. M işcarea tru p u rilor aducea
cu desfăşurarea u nei lu n g i p elicu le cin em atografice,
proiectând pe ch ip u l lor, ca p e ecran u l u n u i telev i­
zor, un film cap tiv an t p lin d e n elin işte, d e aştep tări,
de explozii, de d u reri, d e ţip ete, d e em oţii şi ură. D ar
faţa Edwigei era ca u n ecran stin s şi Jan o u rm ărea,
chinuit de în treb ări cărora nu le g ăsea răsp u n s: Se
plictisea cu el? E ra o b o sită? F ăcea d rag o ste în silă?
Era obişnuită cu am an ţi m ai d e sto in ici? O ri, p o ate,
sub mina ei im p ertu rbab ilă, se ascu n d eau n işte sen ­
zaţii pe care e l nu le b ăn u ia?
Putea, desigu r, s-o în tre b e . D ar se p etrecea cu e i
un lucru n eo b işn u it. în ciu d a fap tu lu i că erau în ­
totdeauna v o lu b ili şi sin ce ri u n u l cu a ltu l, d in c li­
pa în care tru p u rile lo r d esp u ia te se îm b ră ţişa u , şi
unul şi altul îşi p ierd eau u zu l v o rb irii.
N-a ştiut n iciod ată p rea b in e să -şi ex p lice aceas­
tă muţenie. C auza p u tea fi îm p reju rarea că, în afara
relaţiei erotice, in iţiativ a ü ap arţin ea m ereu E d w ig ei.
Deşi mai tânără, ro stise în v iaţa e i cel p u ţin d e trei
ori mai m ulte cu v in te d ecât e l ş i-i o fe rise d e zece o ri
mai multe învăţăm inte şi p ov eţe. E ra ca o m am ă tan­
dră şi înţeleaptă, care-1 ţin ea d e m ână sp re a-1 călău zi
în viaţă.
 A deseori, în tim p ce făceau dragoste, îşi imagina
că-i şopteşte la ureche vorbe obscene. Dar şi în aces­
te visări, încercarea lui se solda întotdeauna cu un
eşec. Era convins că, îritr-o asem enea situaţie, pe chi­
pul ei s-ar fi ivit un zâm bet blând, de reproş şi toto­
dată de o afecţiune îngăduitoare— zâm betul mamei
care-şi urm ăreşte odrasla pe cale să fure din bufet
biscuitul oprit.
Sau îşi im agina că-i m urm ură la m odul cel mai
banal cu putinţă pe această lum e: îţi place aşa? Cu
celelalte fem ei, această întrebare sim plă avea întot­
deauna o rezonanţă vicioasă. N um it, fie şi indirect,
prin m ijlocirea decentului cuvânt aşa, actul iubirii
stârnea im ediat dorinţa rostirii altor cuvinte, în care
dragostea fizică să se poată reflecta ca intr-un joc de
o g lin zi. D ar i se părea că ştie d inainte răspunsul
Edw igei: Bineînţeles că-m i place, i-ar explica ea cu
răbdare. C rezi c-aş face de bunăvoie ceva ce-m i dis­
place? P uţină log ică, Jan!
A şa se face că nu-i spunea cuvinte obscene şi nid
n-o întreba dacă-i place. Răm ânea tăcut, în timp ce
trupurile lor se m işcau viguros şi îndelung, desfăşu­
rând o bobină goală, fără peliculă.
I se întâm pla adesea să-şi spună în sinea lui că nu­
m ai el e vinovat de m uţenia nopţilor petrecute împre­
ună. îşi construise despre Edwige-am anta o imagine
caricaturală, care acum se ridica între ei, devenind un
obstacol de netrecut ce-1 îm piedica să ajungă la ade­
vărata Edw ige, la sim ţurile ei şi la tenebrele ei ob­
scene. D upă fiecare noapte m ută, îşi făgăduia să nu
m ai facă dragoste cu ea data viitoare. O îndrăgea ca
pe-o prietenă inteligentă, fidelă, de neînlocuit, nici­
decum ca pe-o am antă. Totuşi era im posibil să se­
pare am anta de prietenă. O ri de câte ori se întâlneau,
discutau până noaptea târziu, Edw ige bea, dezvolta
teorii, dădea poveţe şi, în fine, când Jan cădea răpus
de oboseală, am uţea ca din senin, cu faţa ilum inată
de un surâs cald şi fericit. A tunci, ascultând parcă de
o sugestie irezistibilă, Jan îi atingea un sân, iar ea se
ridica şi încep ea să se dezbrace.
De multe ori se întreba, fără însă a găsi un răspuns:
de ce se culcă cu m ine? Ştia doar atât: că împreună­
rile lor taciturne erau inevitabile, aşa cum inevitabil
e pentru orice cetăţean să ia poziţia de drepţi la au­
zul im nului naţion al, chiar dacă povestea asta, fără
doar şi poate, nu -i pe p lacu l lu i, nici al patriei sale.

2
în ultim ele două sute de ani, m ierla a părăsit pă­
durea, devenind o pasăre citadină. M ai întâi în Ma­
rea Britanie, la finele secolului al optsprezecelea, apoi,
peste câteva decenii, la Paris şi în regiunea Ruhr. Pe
durata întregului secol al nouăsprezecelea a cucerit
rând pe rând toate oraşele Europei. La Viena şi Fra­
ga s-a statornicit p e la 1900, de unde a înaintat m ai
departe spre est, instalându-se la Budapesta, Belgrad
şi Istanbul.
Din punctul de vedere al planetei, invazia m ierlei
mspaţiul um an este incontestabil m ai im portantă de­
cât invazia spaniolilor în Am erica de Sud sau reîntoar­
cerea evreilor în P alestina. M odificarea raporturilor
dintre diferitele specii ale creaţiei (peşti, păsări, oameni,
plante) e o m odificare de ordin m ai înalt decât cea in­
tervenită în relaţiile dintre diferitele grupe ale acele­
iaşi specii. Că C ehia e locuită de celţi sau de slavi, că
Basarabia e cucerită de rom âni sau de ruşi, planetei
puţin îi pasă. D ar faptu l că m ierla a trădat natura, ur-
mându-1 pe om în spaţiul său artificial şi potrivnic na­
turii, aduce o sch im bare în organ izarea p lanetară.
 Cu toate acestea, nim eni nu se încum etă să inter­
preteze ultim ele două secole ca pe o istorie a invadă­
rii oraşelor de către m ierlă. Suntem cu toţii prizonierii
unei concepţii rigide despre raportul dintre impor­
tant şi neim portant; fixăm im portantul cu ochi în­
spăim ântaţi, în tim p ce, pe ascuns, în spatele nostru,
insignifiantul îşi desfăşoară gherila sa ce va sfârşi să
schim be, pe neobservate, lum ea şi să ne asalteze prin
surprindere.
D acă ar fi să scrie cineva biografia lu i Jan, ar pu­
tea rezum a perioada de care vorbesc cam aşa: Le­
gătura cu Edw ige m arca o nouă etapă în viaţa lui
Jan , care, pe atu nci, avea patruzeci şi cinci de ani.
în cele din urm ă a renunţat la o existenţă searbădă
şi risip ită, şi s-a d ecis să părăsească oraşul occiden­
tal plecând în A m erica, spre a se consacra, cu o nouă
energie, unei m unci im portante în care mai târziu a
atins etc. etc.
D ar să-m i explice m ie biograful im aginar al lui
Jan de ce tocm ai în perioada aceea cartea preferată
a acestuia era rom anul antic Daphnis şi Chloel Doi ti­
neri — aproape încă de vârsta copilăriei — care nu
ştiu nim ic despre dragostea fizică, se iubesc. Behăi­
tu l unui berbec se suprapune vuietului m ării, iar o
oaie paşte la um bra unui m ăslin. Cei doi stau întinşi
unul lângă altu l, despuiaţi şi copleşiţi de o imensă
şi nedesluşită dorinţă. Se îm brăţişează, se lipesc unul
de altu l, se strâng cu putere. Răm ân aşa m ultă vre­
me, foarte m ultă vreme, nem aiştiind ce să facă. Ei cred
că singurul scop al plăcerilor am oroase e această îm­
brăţişare. Su n t excitaţi, li se zbat inim ile, dar habar
n-au ce înseam nă dragostea trupească.
D a, exact p asajul acesta îl fascinează pe Jan.
 Actriţa H anna îşi ţinea picioarele încrucişate sub
ea, precum statu etele lu i Buddha de vânzare în toa­
te magazinele de antichităţi din lum ea largă. Vorbea
neîncetat, în tim p ce-şi urm ărea degetul m are îna­
intând şi revenind în cet pe m arginea m ăsuţei rotun­
de din dreptul d ivan u lu i.
Nu era gestul reflex al om ului nervos, obişnuit să-şi
bâţâie piciorul sau să se scarpine-n cap. Era un gest
ludd şi deliberat, graţios şi suplu, m enit să traseze în
jurul ei un cerc m agic, în care să se concentreze cu
totul asupra prop riei persoane, iar ceilalţi să se con­
centreze asupra e i.
Se delecta urm ărind m işcarea degetului şi, din
când în când, îşi în ălţa privirea spre Jan care şedea în
faţa ei. îi povestea că trecuse printr-o depresiune ner­
voasă, deoarece fiu l e i care locuia la fostul soţ fugi­
se de acasă şi nu m ai călcase pe acolo de câteva zile.
Tatăl băiatului era o brută atât de fioroasă, încât îi dă­
duse vestea la telefon cu o jum ătate de oră m ainte
de a începe sp ectacolu l. A ctriţa a avu t febră, dureri
de cap şi un gu tu rai în toată legea.
— Nu puteam n ici să-m i suflu nasu l, atât de tare
mă durea! sp u se, fixându-1 pe Jan cu ochii săi m ari
şi frumoşi. A veam u n n as ca o conopidă!
Avea surâsul fem eii ce ştie că nasu l ei, fie şi roşu
de guturai, îşi păstrează farm ecul. Trăia într-o arm o­
nie exem plară cu ea în săşi. N u-şi iubea doar nasul,
d şi cutezanţa d e a num i gu tu raiul şi nasul conopi­
dă. Frumuseţea neconvenţională a nasului înroşit se
întregea astfel cu tem eritatea spiritulu i, iar m işcarea
circulară a d eg etu lu i, contopind am bele farm ece în
circumferinţa sa m agică, exprim a u nitatea indivi­
zibilă a p erson alităţii sale.
 — M ă sim ţeam neliniştită din pricina febrei puter­
nice. Şi ce credeţi că m i-a spus doctorul? N-am de­
cât un sfat pentru dum neavoastră, doam nă Hanna:
să nu vă lu aţi tem peratura!
D upă ce râse m ult şi zgom otos de glum a medi­
cu lu i, H anna spuse:
— C u cin e cred eţi c-am făcu t cunoştinţă? Cu
Passer!
P asser era un vechi prieten al lui Jart. Când se vă­
zuseră ultim a oară, în urm ă cu câteva luni, trebuia
să se opereze. Toată lum ea ştia că are cancer, doar
Passer, p lin de o vitalitate şi de o credulitate neve­
rosim ile, lua de bune m inciunile m edicilor. Oricum,
op eraţia ce-1 aştep ta se anunţa foarte grea şi, când
au răm as singu ri, P asser i-a m ărturisit lui Jan:
— D upă această intervenţie nu voi m ai fi bărbat,
p ricep i. V iaţa m ea d e bărbat va înceta.
— L-am în tâln it săptăm âna trecută în casa de va­
canţă a fam iliei d e v is , continuă Hanna. E un tip for­
m idabil! M ai tânăr decât noi toţi. îl ador!
S-ar fi cuvenit ca Jan să se bucure, aflând că prie­
tenul său e adorat de frum oasa actriţă, dar ştirea nu-1
im presionă în m od deosebit, căci Passer era iubit de
toată lum ea. La bursa iraţională a reputaţiei monde­
ne, acţiu nile sale crescuseră m ult în ultim ii ani. în
tim pul sporovăielilor dezlânate, la orice dineu luat
în oraş, devenise aproape un ritual rostirea câtorva
fraze ad m irative despre Passer.
— C unoaşteţi frum oasele păduri din preajma vi­
lei lui C levis? Sim t pline de ciuperci şi mie-mi place
la nebunie să culeg ciuperci! Am întrebat: cine mer­
ge cu m ine la ciuperci? N im eni n-avea chef, doar
P asser a spus: vă-nsoţesc eu! Im aginaţi-vă, tocmai
Passer, bolnavul! Cum v-am spus, e cel mai tânăr din­
tre toţi!
 Privindu-şi degetul, care nu contenea o dipă să de­
scrie cercuri pe m arginea m ăsuţei rotunde, spuse:
— Am m ers, aşadar, la cules de ciuperci cu Passer.
A fost m inunat! D upă ce-am rătăcit prin pădure am
dat de-o cârcium ă. O cârcium ioară sordidă de tară.
Ador cârcium ile de felul ăsta. Se bea acolo un vin
roşu ieftin din care beau zid arii. Passer era superb,
îl ador!

4
Vara, în epoca de care vorbesc, plajele din vestul
Europei se um pleau de fem ei fără sutien, publicul
împărţindu-se în tre partizanii şi adversarii sânilor
goi. Fam ilia C levis — tatăl, m am a şi fiica de paispre­
zece ani — se afla în faţa televizoru lu i, urm ărind o
dezbatere susţinută de reprezentanţii tuturor curen­
telor de idei, ce-şi dezvoltau argum entele pro şi con­
tra sutienului. P sih an alistu l apăra cu ardoare sânii
goi, vorbind d espre em anciparea m oravurilor care
ne scoate de sub atotp u ternica tu telă a fantasm elor
erotice. M arxistul, ocolind subiectul (partidul com u­
nist num ăra prin tre m em brii săi atât puritani, cât şi
libertini şi n -ar fi fo st în ţelep t să-i rid ice pe unii îm ­
potriva celorlalţi), îndrum ă cu abilitate discuţia spre
problema fundam entală: ipocrizia m oralei în socie­
tatea burgheză ce se în d reap tă spre p ieire. Repre­
zentantul gândirii creştine se sim ţea obligat să apere
sutienul, dar o făcea foarte tim id , fiind m arcat el în­
suşi de sp iritu l om n ip rezen t al tim pului; nu găsea
decât un argum ent în favoarea sutienului — inocen­
ţa copiilor, pe care to ţi suntem datori s-o respectăm
şi s-o apărăm . Fu atacat de o fem eie im petuoasă care
pretindea că treb u ie să term inăm cu tabuul perfid
al nudităţii încă din copilărie, recom andând părin­
ţilor să um ble prin casă în pielea goală.
Jan sosi la fam ilia C levis tocm ai în momentul
când crainica anunţa sfârşitul dezbaterii, dar în apar­
tam ent anim aţia se m ai prelungi. G estul grandios
prin care m ilioane de fem ei aruncă cât colo, ca la o
com andă, jignitoarea piesă de vestim entaţie, sim bo­
liza pentru ei um anitatea eliberându-se de sclavie.
Prin locuinţa fam iliei C levis fem eile cu sânii goi se
m işcau invizibil ca un com ando eliberator.
Cum spuneam , C levişii erau spirite înaintate şi
aveau idei progresiste. Există o sum edenie de idei
progresiste, dar ei o susţineau întotdeauna pe cea mai
bună dintre cele posibile. Cea m ai bună dintre idei­
le p rogresiste fiind aceea care conţine o suficientă
doză de provocare, aşa fel, încât adeptul ei să se poa­
tă sim ţi m ândru de originalitatea sa, dar care atrage
totodată un num ăr de rivali atât de m are, încât ris­
cul de a fi o excepţie solitară e anihilat pe loc de asen­
tim entul tum ultuos al m ulţim ii trium fătoare. Dacă,
de pild ă, m em brii fam iliei C levis n-ar fi fost împo­
triva su tienu lui, ci îm potriva îm brăcăm inţii în ge­
neral, declarând că oam enii s-ar cuveni să circule pe
străzile oraşu lui în pielea goală, ar fi susţinut neîn­
doios tot o idee progresistă, dar, cu siguranţă, nu pe
cea m ai bună dintre cele posibile. A ceastă idee ar fi
devenit, prin extravaganţa ei, stânjenitoare, ar fi tre­
buit să irosească, fără rost, prea multă energie pentru
a se apăra (pe când cea m ai bună idee progresistă cu
putinţă se apără, ca să zicem aşa, singură), iar parti­
zanii ei n-ar m ai avea niciodată satisfacţia să-şi vadă
atitudinea lor absolut nonconform istă însuşită ime­
diat de toată lum ea.
Când îi auzea explodând îm potriva sutienului, Jan
îşi aducea am inte de un m ic obiect de lem n numit
nivelă, pe care bunicul său, zidar de meserie, ü aşe­
za pe suprafaţa de sus a zidurilor în construcţie. în
mijlocul instrum entului, sub o plăcuţă de sticlă, se afla
puţină apă cu o bulă de aer a cărei poziţie arăta dacă
rândul de cărăm izi era perfect orizontal. Familia d e ­
vis putea servi drept nivelă intelectuală. Aşezată pe
o idee oarecare, arăta cu precizie dacă era vorba sau
nu de cea m ai bună id ee progresistă cu putinţă.
După ce i-au relatat, vorbind toţi într-un glas, dez­
baterea care tocm ai se încheiase în studioul televiziu­
nii, Q evis-tatăl se aplecă spre Jan şi-i spuse pe un ton
glumeţ:
— Nu găseşti că, pentru sânii frum oşi, asta-i o re­
formă ce poate fi aprobată fără n id o rezervă?
De ce-şi form ula Q ev is-tatăl ideea în aceşti ter­
meni? Fiind o gazdă ireproşabilă, se străduia întot­
deauna să găsească o frază acceptabilă pentru toţi cei
prezenţi. Cum Jan avea reputaţia unui am ator de fe­
mei, d e v is nu-şi form ula consim ţăm ântul pentru sâ­
nii goi în sensul ju st şi profund al cuvântului — a se
înţelege al unui entu ziasm etic înaintea abolirii unei
sclavii m ilenare — , d printr-un com prom is (din con­
sideraţie pentru presupusele gusturi ale prietenului
Jan şi îm potriva p rop riilor sale convingeri), ca pe
o adeziune estetică la frum useţea unui sân.
Se voia, în acelaşi tim p, riguros şi prudent ca un
diplomat nu îndrăznea să susţină pe faţă că sânii urâţi
ar trebui să răm ână acoperiţi. Totuşi, fără a fi rostită,
această idee absolu t inacceptabilă reieşea foarte d ar
din fraza enunţată, devenind o pradă uşoară pentru
fiica sa de p aisp rezece ani:
— Dar cum răm âne cu burţile voastre? Cu burdi­
hanele voastre um flate, pe care le plim baţi de când lu­
mea pe p lajă, fără p ic d e ru şine!
 Clevis-m am a izbucni în hohote de râs, aplaudân-
du-şi fata:
— Bravo!
C levis-iatăl se alătură aplauzelor m am ei. A înţe­
les im ediat că fata avea dreptate şi el devenise încă
o dată victim a înclinaţiei sale nefericite spre compro­
m is, pe care soţia şi fiica i-o reproşau m ereu. Era un
om atât de conciliant, încât până şi opiniile modera­
te şi le apăra cu m ăsură; aşa se face că-i dădu pe loc
dreptate od raslei rad icale. D e altfel, fraza incrim i­
nată nu exprim a propria sa opinie, d prezuma punc­
tu l de vedere al prietenulu i ja n ; drept care, putu să
treacă bucuros de p artea fiicei, fără să ezite, şi cu o
satisfacţie paternă.
A dolescenţa, încurajată de aplauzele părinţilor,
continuă:
— Credeţi că pentru plăcerea voastră lepădăm noi
sutienul? O facem de dragul nostru, fiindcă aşa ne
p lace, pentru că în felul acesta trupul nostru e mai
aproape de soare! Iar voi nu sunteţi în stare să ve­
d eţi în noi d ecât nişte obiecte sexuale şi-atâta tot!
Părinţii C levis aplaudară din nou, dar în bravoul
lor se sim ţea de data aceasta o nuanţă diferită. Cu­
vintele fiicei erau, ce-i drept, ju stificate, dar, în ace­
laşi tim p, uşor deplasate pentru cei paisprezece ani
ai săi. Era ca şi cum un puşti de opt ani ar fi spus: dacă
suntem atacaţi, eu o apăr pe mama. Fireşte, părinţii
aplaudă şi în această îm prejurare, căci afirm aţia fiu­
lui lor este, incontestabil, demnă de laudă. Dar întru­
cât ea dem onstrează totodată o încredere excesivă,
elogiul se nuanţează, pe bună dreptate, cu un zâm­
bet anume: cu acest zâm bet îşi nuanţaseră părinţii Cle­
vis al doilea bravo, şi adolescenta care-1 sesizase şi nu
era de acord cu el repetă cu o încăpăţânare iritată:
 — Povestea asta s-a term inat o dată pentru tot­
deauna. Eu nu sunt un obiect sexual pentru nim eni!
Părinţii se m ulţum eau să încuviinţeze, spre a nu-şi
incita fiica la noi d eclaraţii.
Totuşi Jan nu se putu stăpâni să spună:
— De-ai şti, fetiţo, ce sim plu este să nu fii un obiect
sexual.
Rosti această frază în cet, dar cu o m âhnire atât
de sinceră, în cât ecoul ei m ai stăru i îndelung în toa­
tă încăperea. N u se pu tea trece peste ea tăcând, dar
nici nu i se putea răspu nde. Era o frază ce nu m e­
rita încuviinţarea, nefiind progresistă, dar nici să fie
combătută nu m erita, deoarece nu se m anifesta vă­
dit îm potriva p rogresu lu i. Era fraza cea m ai rea cu
putinţă, în tru cât se situ a în afara dezbaterii călău­
zite de sp iritu l tim p u lu i. O frază dincolo de rău şi
de bine, o frază ab so lu t nep otrivită.
Făcuseră o pau ză, Jan zâm bi încurcat, de parcă
şi-ar fi cerut scu ze p en tru sp u sele sale, după care
Clevis-tatăl, considerat un m aestru în arta de a arun­
ca punţi în tre oam en i, în cep u să vorbească despre
Passer, prietenul lor com un. A dm iraţia pentru Pas­
ser ü unea: era un teren lipsit de prim ejdii. C levis lău­
dă optim ism ul lui Passer, dragostea lui statornică
pentru viaţă, pe care n id un regim m edical nu reu­
şea să i-o în ăbu şe. Totuşi existenţa lui Passer se li­
mita astăzi la o fâşie îngustă de viaţă, fără fem ei, fără
mâncare, fără băutu ră, fără m işcare şi fără viitor. Ve­
nise, nu dem ult, să-i vadă în casa lor de la ţară, în-
tr-o zi când se găsea la e i şi actriţa H anna.
Jan era foarte curios să afle ce anum e va sem na­
la bula nivelei lui C levis aşezată pe actriţa H anna, la
care constatase sim ptom ele unui egocentrism aproa­
pe insuportabil. D ar b u la n iv elei arăta că Jan se în­
şelase. C levis ap roba fără rezerve com portam entul
actriţei faţă de Passer. I s-a consacrat întru totul, cu
o generozitate fără m argini, în ciuda faptului că în
m om entul acela trăia o dram ă despre care ştia toa­
tă lum ea.
— C e dram ă? întreabă surprins zăpăcitul Jan.
Cum , Jan nu era la curent? Fiul ei fugise de acasă
şi nu m ai dăduse pe acolo câteva zile! Din cauza asta,
Hanna făcuse o depresiune nervoasă! Şi totuşi, în faţa
lui Passer, care era condam nat la m oarte, uitase de
ea cu desăvârşire. Voia să-l sm ulgă grijilor sale şi a
început să strige plină de voioşie: M i-ar face plăcere
să culeg ciuperci! C ine m erge cu m ine?
Passer i s-a alăturat pe loc, iar ceilalţi au refuzat
să-i însoţească, presupunând că dorea să fie singur
cu ea. A u rătăcit prin pădure trei ore, după care s-au
oprit în tr-o cârcium ă la un pahar de vin roşu. Lui
Passer îi erau interzise plim bările şi alcoolul. S-a în­
tors extenu at, dar fericit. A doua z i, au fost nevoiţi
să-l ducă la sp ital.
— Cred că e grav, spuse C levis-tatăl şi adăugă, ca
şi când i-ar fi făcut lui Jan un reproş: A r trebui să te
du ci să-l vezi.

5
Jan reflectează: V iaţa erotică a bărbatului începe
cu o excitaţie lip sită de voluptate şi sfârşeşte cu o
voluptate lip sită de excitaţie.
D aphnis reprezintă excitaţia lip sită de volupta­
te. Fata din m agazinul de în ch iriat articole de sport
reprezintă voluptatea lip sită d e excitaţie.
Trecuse un an de când o cunoscuse şi o invitase la
el, şi ea ü spusese o frază de neuitat:
 — Dacă ne vom culca îm preună, va fi cu siguran­
ţă foarte bine din punct de vedere tehnic, dar nu sunt
convinsă că şi d in punct de vedere sentim ental.
El i-a spus că, în ce-1 priveşte, putea fi absolut si­
gură de aspectul sentim ental, şi ea a acceptat această
asigurare, aşa cum obişnuia să prim ească în m agazin
o garanţie pentru schiurile închiriate, şi n-a mai su­
flat o vorbă despre sentim ente. în schim b, din punct
de vedere tehn ic, pur şi sim p lu , ü epu izase.
Era o fanatică a orgasm ului. Pentru ea, orgasm ul
era o religie, un scop , u n im perativ suprem al igie­
nei, un sim bol al săn ătăţii, dar totodată un orgoliu,
care o deosebea d e fem eile m ai p u ţin norocoase, ca
un iaht sau ca u n logod nic celebru .
Şi nu era uşor să-i oferi desfătarea. Striga la el mai
repede, mai repede, apoi, dim potrivă, încet, încet, şi din
nou mai tare, mai tare, ca u n antrenor care-şi strigă co­
menzile adresate canotorilor unui gig opt plus unu.
Concentrată exclu siv asup ra p u nctelor sale eroge-
ne, îi ducea m âna la lo cu l p o triv it în m om entul po­
trivit. Era lac de su d oare şi sub e l vedea p rivirile
nerăbdătoare ale tin erei fem ei şi zvârcolirile febri­
le ale trupului ei — acest ap arat m obil pentru pro­
ducerea unei m ici exp lo zii, în care se afla sensul şi
scopul oricărui lu cru .
Când plecase d e la ea ultim a oară, se gândea la
Hertz, regizor de operă într-un orăşel din Europa Cen­
trală, în care-şi petrecuse el însuşi tinereţea. în tim ­
pul repetiţiilor speciale de m işcare scenică, H ertz le
cerea cântăreţelor să-şi interpreteze rolul în pielea goa­
lă. Ca să le poată controla poziţia corpului, le obliga
să-şi introducă u n creion în rect. (C reionul ieşea afa­
ră ca o prelungire a coloan ei vertebrale, aşa fel încât
exigentul regizor pu tea să verifice, cu o precizie şti­
inţifică, m ersul, m işcarea, p asu l şi ţinuta cântăreţei .)
 într-o zi, o tânără soprană se certă cu el şi-l denun­
ţă direcţiei teatrului. H ertz se apără spunând că n-a
supărat niciodată cântăreţele, că nu s-a atins nicio­
dată de vreuna. Era adevărat, dar în felul ăsta întâm­
plarea cu creionul păru m ult m ai perversă, şi Hertz
trebui să părăsească cu scandal oraşul în care se năs­
cuse Jan.
Păţania lui deveni celebră şi, datorită ei, Jan în­
cepu de foarte tânăr să frecventeze spectacolele de
operă. în im aginaţia lu i, toate cântăreţele apăreau
despuiate şi el le vedea făcând gesturi patetice, lă-
sându-şi capul pe spate, cu gura căscată. Orchestra
gem ea, cântăreţele îşi duceau m âna în stânga piep­
tu lu i, şi el îşi im agina creioanele ţâşnind din fesele
goale. Inim a îi bătea cu putere: se sim ţea excitat de
excitaţia lui H ertz! (N id azi nu poate vedea altfel un
spectacol liric şi, dacă se duce la operă, o face cu sen­
tim entele unui tânăr care se furişează cu jenă într-un
teatru porno.)
Jan îşi spunea: H ertz era un sublim alchim ist al
viciu lu i care descoperise cu ajutorul creionului în­
fip t în şezu t form ula m agică a excitării. Şi se ruşina
în faţa lu i: H ertz nu s-ar fi lăsat niciodată constrâns
la această activitate istovitoare pe care el, ascultând
com enzile, o desfăşurase docil, cu puţin timp în urmă,
pe trupul vânzătoarei din m agazinul de închiriat ar­
tico le de sp ort.

6
A şa cum invazia m ierlelor s-a petrecut în planul
secund al istoriei europene, întâm plarea pe care o po­
vestesc se desfăşoară în planul secund al vieţii lui Jan.
O alcătuiesc pornind de la evenim ente izolate căro-
ra Jan, fără în d oială, nu le-a dat vreo atenţie specia­
lă, căd prim -planul vieţii sale era pe atund ocupat de
alte evenim ente şi de alte griji: oferta unui nou post
în America, o febrilă activitate profesională, pregăti­
rea călătoriei.
Nu dem ult, s-a în tâln it p e stradă cu Barbara care
l-a întrebat p e u n ton d e reproş d e ce nu vine n ici­
odată la ea când p rim eşte oasp eţi. C asa Barbarei era
celebră pentru p etrecerile erotice colective ce se or­
ganizau acolo. Ja n se tem ea d e b ârfe şi ani de zile
i-a refuzat in v itaţiile. D e d ata aceasta însă i-a spus
zâmbind:
— Bine, voi v en i cu p lăcere.
Ştie că nu va m ai reven i n iciod ată în acest oraş,
drept care d iscreţia nu-1 m ai in teresează câtu şi de
puţin. îşi im agin ează casa B arbarei plină d e oam eni
despuiaţi şi veseli şi îşi spune în sinea lu i că, de fapt,
nid n-ar fi atât d e rău să-şi sărbătorească astfel p le­
carea.
Căd Jan e pe p id o r d e plecare. Peste câteva luni va
trece frontiera. D e când trăieşte cu acest gând, cuvân-
tulfrontieră, folosit în accepţiunea strict geografică, ü
aminteşte o altă frontieră, im aterială şi in tangibilă, la
care reflectează to t m ai d es în u ltim u l tim p .
Ce frontieră?
Femeia pe care a iu bit-o cel m ai m ult (Jan avea pe
atund treizeci de ani) ü spunea (şi el era în pragul d is­
perării când o auzea) că viaţa ei atârnă de-un fir de
păr foarte subţire. D a, voia să trăiască, viaţa îi oferea
o imensă bucurie, dar, în acelaşi tim p, ştia că acest vreau
să trăiesc era ţesu t d in firele unei pânze d e păianjen.
Era de ajuns te m iri ce, o nim ica toată, ca să te trezeşti
de cealaltă parte a frontierei, dincolo de care nim ic nu
mai are sens: iu b irea, con v in g erile, cred inţa, Istoria.
Tot m isterul v ie ţii u m an e ţin e, în fon d , d e faptu l că
ea se petrece în apropierea im ediată şi chiar în atin­
gerea directă cu această frontieră, de care nu ne des­
part kilom etri, ci abia câţiva m ilim etri.

7
O rice bărbat are două biografii erotice. De obicei
num ai prim a intră în discuţie: lista legăturilor şi a
în tâln irilor am oroase.
M ai interesantă e, fără îndoială, cealaltă biogra­
fie: cortegiul fem eilor pe care le-am dorit şi ne-au scă­
pat — istoria dureroasă a virtualităţilor neîm plinite.
M ai există însă, m isterioasă şi neliniştitoare, o a
treia categorie de fem ei. A cestea sunt pe placul nos­
tru, noi suntem pe placul lor, dar, în acelaşi timp, în­
ţelegem foarte repede că nu le putem avea, deoarece,
în raport cu ele, ne găsim de cealaltă parte a frontierei.
Jan se afla în tren, d tea. O tânără şi frum oasă ne­
cunoscu tă in tră să-şi ocupe locul în com partim ent
(singu ru l loc liber era exact în faţa lui) şi dădu uşor
din cap în sem n de salu t. îi întoarse salutul, încer­
când să-şi am intească de unde o ştia. Apoi se cu­
fundă d in nou în lectu ra sa, dar citea cu dificultate.
Sim ţea m ereu aţin tită asupra lui privirea plină de
cu riozitate şi aşteptare a tinerei fem ei.
în ch ise cartea: „De unde vă cunosc?"
Era o poveste banală. Se întâlniseră, spunea ea,
în urm ă cu cinci ani, în societatea unor persoane ne­
interesante. îşi am intea de acea perioadă şi îi puse
câteva întrebări: cu ce se ocupa atunci, cu cine se ve­
dea, unde lucrează acum şi dacă m unca pe care o
face este interesantă?
Era obişnuit cu asem enea treburi: se pricepea să
aprindă la iuţeală scânteia între el şi orice fem eie.
De data aceasta în să, avea penibila im presie că se
comporta ca un funcţionar de la serviciul personal,
care pune în treb ări unei fem ei venite să solicite un
post.
Tăcu. D eschise din nou cartea şi făcu un efort să
citească, dar avea sentim entul că e urm ărit de o co­
misie exam inatoare invizibilă, care dispunea de un do­
sar com plet cu inform aţii în privinţa lui şi nu-1 slăbea
din ochi. Parcurgea paginile fără tragere de inim ă, ne-
ştiind de fapt ce cuprind, conştient că am intita co ­
misie înregistra cu răbdare m inutele de tăcere, pentru
a ţine seam a de ele la calcularea notei finale.
închise din nou cartea şi încercă să reînnoade con­
versaţia cu tânăra fem eie, de data asta pe un ton m ai
lejer, dar constată d in nou că nu reuşeşte.
Trase concluzia că eşecu l era cauzat de faptul că
discutau într-un com partim ent aglom erat. O invită
la vagonul-restaurant, unde găsiră o m asă pentru
două persoane. V orbea cu m ai m ultă dezinvoltură,
dar nici acolo nu izb u ti să aprindă scânteia.
Reveniră în com partim ent. D eschise din nou car­
tea, dar, la fel ca în ain te, nu ştia ce citeşte.
Tânăra fem eie răm ase câteva clipe aşezată în faţa
lui, apoi se ridică şi ieşi pe culoar să privească pe fe­
reastră.
Era terib il de nem u lţu m it. T ânăra îi plăcea şi ie­
şirea ei din com p artim ent nu era altceva decât o in­
vitaţie m ută.
în ultim ul m om ent, m ai încercă o dată să salve­
ze situaţia. Ieşi pe cu loar şi se postă lângă ea. îi spu­
se că adineauri n -o recunoscu se, fără doar şi poate,
din pricină că-şi schim base coafura. îi dădu într-o par­
te părul de pe frunte şi-i privi chipul schim bat ca prin
farmec.
 — Da, acum vă recunosc, îi spuse. Bineînţeles, n-o
recunoştea. D ar asta n-avea nici o im portanţă, Tot
ce-şi dorea în clipa aceea era să-i apese cu putere creş­
tetul capului, să i-1 dea uşor pe spate şi în felul ăsta
să se u ite drept în ochii ei.
De câte ori în viaţa lui îşi lăsase mâna pe creştetul
unei fem ei, spunând: „Ia să vedem , cum aţi arăta
aşa?" A tingerea aceasta autoritară şi privirea suvera­
nă aveau darul să răstoarne pe loc întreaga situaţie.
Ca şi când acestea ax fi conţinut în germ ene scena
posed ării depline.
N um ai că, de data asta, gestul său rămase fără nid
un efect. Privirea sa era m ult m ai slabă decât privi­
rea aţin tită asupra lu i— privirea sceptică a com isiei
de exam inare care ştia prea bine că se repetă, dân-
du-i să înţeleagă că orice repetare nu-i decât imita­
ţie şi orice im itaţie e lip sită de valoare. Jan se vedea
pe neaşteptate cu ochii tinerei fem ei. Vedea jalnica
pantom im ă a privirii şi gesturilor sale, acest dans ste­
reotip al Sfântu lu i Guy, golit de orice sem nificaţie
prin repetarea în tim p. Pierzându-şi spontaneitatea,
sensu l firesc şi im ediat, gestul său îi provocă deo­
dată o stare de oboseală insuportabilă, de parcă i-ar
fi atârnat de încheieturile m âinilor nişte greutăţi cân­
tărind fiecare zece kilogram e. Privirea tinerei femei
crea îm prejuru l lui o atm osferă stranie care le spo­
rea greu tatea.
Nu m ai putea să continue. îşi retrase mâna de pe
capul fem eii şi se uită pe fereastră urm ărind grădi­
nile care defilau în faţa lor.
Trenul ajunse la destinaţie. La ieşirea din gară, ü
spuse că locu ieşte în preajm ă şi îl invită la ea.
Refuză.
Săptăm âni întregi s-a gândit apoi la povestea asta:
cum a putut să refuze o fem eie care-i plăcea?
 în relaţie cu ea, se găsea de cealaltă parte a fron­
tierei.

8
Privirea bărbatu lu i a fost descrisă adesea. Apa­
rent se aşterne cu răceală asupra fem eii, de parcă ar
sta s-o m ăsoare, s-o cântărească, s-o aleagă, altfel
spus, ca şi când ar sta s-o transform e într-un obiect.
Ceea ce se ştie m ai puţin este că fem eia nu-i pe
de-a-ntregul dezarm ată în faţa acestei priviri. Trans­
formată în obiect, ea observă bărbatul cu privirea
unui obiect. E ca şi când ciocanul ar face deodată ochi
şi s-ar uita fix la zidarul care-1 foloseşte ca să bată un
cui. Zidarul surprinde privirea răutăcioasă a cioca­
nului, îşi pierde siguranţa şi se loveşte în degetul gros.
Zidarul e stăp ân u l ciocanu lu i, şi totuşi ciocanul
e cel avantajat în faţa zidarului, căci unealta ştie exact
cum trebuie să fie m ânu ită, în tim p ce m ânuitorul
nu poate s-o ştie d ecât aproxim ativ.
Putinţa de a p riv i preschim bă ciocanul într-o fi­
inţă vie, dar v iteazu l zid ar e nevoit să-i înfrunte pri­
virea insolentă şi, cu m ână ferm ă, să-l readucă la
starea de obiect. Se spune că în felul acesta fem eia
trăieşte o m işcare cosm ică ascendentă, apoi una des­
cendentă: zborul ob iectu lu i transform at în creatură
şi căderea creatu rii tran sform ată în obiect.
Lui Jan i se întâm pla însă tot m ai frecvent să nu mai
reuşească în jocul de-a zidarul şi ciocanul. Fem eile pri­
veau anapoda. Stricau jocu l. Să fi fost asta din prici­
nă că începuseră în perioada aceea să se organizeze,
hotărâte să schim be destinul de veacuri al fem eii? Ori
poate fiindcă Ja n îm b ătrân ea şi percepea altfel fe­
meile şi privirea lor? Se schim base lum ea sau el?
 Greu de spus. C ert e că fem eia din tren 3 măsura
cu nişte ochi neîncrezători şi plini de îndoieli, iar el
a scăpat ciocanul din m ână şi n-a m ai avut răgazul
să-l ridice.
Nu dem ult se în tâln ise cu Pascal care i s-a plâns
de Barbara. îl invitase la ea şi se aflau acolo două
fete pe care Pascal nu le cunoştea. Abia apucaseră
să schim be câteva cuvinte şi, ca din senin, Barbara
a dispărut în bucătărie de unde a revenit cu un deş­
teptător m are, de tinichea, cum se vedeau pe vremuri.
Fără să scoată o vorbă, începu să se dezbrace şi cele
două fete o urm ară.
— Pricepi, se lam enta Pascal, s-au dezbrăcat în faţa
m ea cu o nepăsare totală, de parcă aş fi fost un câi­
ne sau un ghiveci de flori.
Pe urm ă, Barbara i-a poruncit şi lui să se dezbra­
ce. N evoind să scape ocazia de a face am or cu două
necunoscute, îi dădu ascultare. Când era gata despu­
iat, Barbara i-a arătat deşteptătorul: „Urmăreşte bine
secund arul. D acă într-un m inut nu ţi se scoală, o iei
din lo c!"
— M i se uitau fix între picioare şi, când secunde­
le s-au scurs, au izbucnit în hohote de râs! După aceea
m -au d at afară!
Iată un caz în care ciocanul a decis să castreze zi­
daru l.
— Ştii, Pascal e un bădăran, şi eu nutream o sim­
patie tainică pentru detaşam entul de pedeapsă al Bar­
barei, îi spunea Jan Edw igei. De altfel, Pascal şi amicii
săi au făcut şi ei unor fete ceva foarte asemănător cu
festa pe care i-a jucat-o Barbara. Fata venea pregăti­
tă să facă dragoste, iar ei o dezbrăcau şi o legau de di­
van. Fetei puţin ü păsa că era legată, povestea făcea
parte din joc. Scandalos e faptul că nu-i făceau nim ic,
nid m ăcar nu se atingeau de ea, m ulţum indu-se doar
s-o cerceteze pe toate feţele. Şi fata se sim ţea violată.
— A sta se în ţeleg e, spuse Edw ige.
— Eu, im ul, îm i pot închipui foarte bine că aces­
te fete legate fedeleş şi cercetate cu interes erau exd -
tate de-a binelea. într-o situaţie sim ilară, Pascal nu era
exdtat. Era castrat.
Se înserase dem ult, se aflau la Edw ige în faţa unei
stide de w hisky pe jum ătate golite, aşezate pe o mă­
suţă joasă.
— Ce vrei să spu i cu asta? întrebă ea.
— Vreau să spun, răspu nse Jan, că nu-i totuna
atund când un b ărb at şi o fem eie fac unul şi acelaşi
lucru. Bărbatul v iolează, fem eia castrează.
— Cu alte cu v in te, v rei să sp u i că e o infam ie să
castrezi un b ărb at, în schim b e frum os să v iolezi o
femeie?
— Vreau să spu n d oar atât, rep lică Jan : că v iolu l
face parte din erotism , în tim p ce castrarea este ne­
gaţia acestuia.
Edwige goli paharul dintr-o înghiţitu ră şi răspun­
se enervată:
— Dacă violul face p arte d in erotism înseam nă că
erotismul în întregul său e îndreptat îm potriva fem eii
şi trebuie in v en tat u n altu l.
Jan trase o d u şcă d e w hisky, tăcu o clip ă , ap oi
reluă:
— Cu ani în u rm ă, în fosta m ea p atrie, am alcă­
tuit îm preună cu am icii m ei o an tologie d e cuvinte
pe care am antele n oastre le rosteau în tim p u l îm pre­
unării. Ştii ce cu v ân t rev en ea cel m ai m ult?
Edwige nu ştia .
— Cuvântul nu. C u vân tu l nu rep etat d e nenum ă­
rate ori: nu, nu, nu. Fata ven ea să facă d ragoste, dar
când băiatul o îm b răţişa, ea îl resp in g ea spunând
nu, în cât actul iu birii, lum inat de sclipirea purpurie
a acestui cuvânt, cel m ai frum os dintre toate, deve­
nea o m ică im itaţie de viol. C hiar şi atunci când mo­
m entul plăcerii se apropia, ele spuneau nu, nu, nu,
nu, iar m ulte strigau nu chiar în tim p ce juisau. De-a-
tunci, pentru m ine, cuvântul nu e un cuvânt princiar.
Şi tu obişnu iai să spui nu ?
Edw ige răspunse că ea nu spune niciodată nu. De
ce-ar spune un lu cru pe care nu-1 gândeşte?
— C ând o fem eie spune nu înseam nă că vrea să
spună d a. A cest aforism m asculin m -a revoltat în­
totdeauna. E o frază la fel de tâm pită ca istoria ome­
n irii.
— D ar această istorie există în noi şi nu putem scă­
pa de ea, ripostă Jan. Fem eia care fuge şi se apără. Fe­
m eia care se dăruie, bărbatul care înşfacă. Femeia care
se acoperă, bărbatul care-i sm ulge veşm intele. Toate
astea sunt im agini seculare pe care le purtăm în noi!
— Seculare şi tâm pite! La fel de tâm pite ca ima­
gin ile pioase! D ar dacă fem eile s-ar sătura să se mai
poarte după aceste m odele? Dacă li s-ar face greaţă
de această eternă repetiţie? Dacă ar născoci alte ima­
gin i şi alt jo c?
— D a, ai perfectă dreptate, sunt im agini prosteşti,
repetate prosteşte. A i absolută dreptate. Dar dacă do­
rin ţa noastră pentru trupul fem eii ar depinde toc­
m ai de aceste im agini prosteşti şi numai de ele? Când
v or fi d istru se în noi aceste vechi im agini prosteşti,
va m ai putea face bărbatul dragoste cu fem eia?
— Te am ărăşti de pom ană, ü răspunse Edwige
râzând.
A poi, fixând u-i cu privirea sa m aternă, reluă:
— Să nu-ţi închipui că toţi bărbaţii sunt ca tine. De
unde ştii tu cum sunt bărbaţii când răm ân singuri cu
o fem eie? C e ştii tu?
 Intr-adevăr, Jan nu ştia cum su n t bărbaţii când ră­
mân singuri cu o fem eie. Se lăsase tăcerea, şi pe faţa
Edwigei m ijea acel surâs blajin care sugera că tim pul
înaintase şi se apropia clipa când Jan va începe să des­
făşoare pe trupul e i bobina cinem atografică fără pe­
liculă.
După câteva clip e d e reflecţie, ad ău gă:
— La urm a u rm elor, să fa ci d rag o ste n u -i lu cru l
cel mai im p ortan t.
Jan îşi ascu ţi au zu l:
— Să faci d rag o ste n u -i u n lu cru im p o rtan t? aşa
crezi tu?
— Da, aşa cred — să fa d d rag o ste n u -i u n lu cru
foarte im portant, îi răsp u n se cu u n zâm b et p lin d e
tandreţe.
Uită pe loc d e d iscu ţia lor, c ă d în clip a aceea avu
revelaţia unui lu cru m u lt m ai im p ortan t: p en tru Ed­
wige dragostea fizică n u era d ecât u n sem n , u n a d
simbolic, o con firm are a p rie te n ie i — şi a tâ ta to t.
Pentru întâia oară, în acea seară, se-ncu m etă să-i
spună că era obosit. Se lu ngi lângă ea, în p at, ca un
prieten cast, fără să m ai deru leze p elicu la d e p e b o ­
bină. îi mângâia părul cu gingăşie şi vedea arcuindu-se
peste viitorul lor com un curcu beu l lin iştito r a l p ă cii.

9
în urmă cu zece an i, p e Jan îl v izita o doam nă m ă­
ritată. Se cunoşteau de m ultă vrem e, d ar se în tâln eau
destul de rar, fiind că doam na cu p rid n a lu cra, ch iar
şi atund când îşi lu a lib er p en tru el, n -aveau tim p de
pierdut. Ea se aşeza în tr-un fotoliu şi d iscu tau o clip ă,
dar numai o clip ă. Ja n trebu ia să se rid ice reped e, să
se apropie de ea, s-o săru te, s-o ia în b raţe şi s-o sa l­
te din fotoliu.
 A poi, o slăbea din strânsoarea lui, se depărtau
uşor unul de altul şi începeau să se dezbrace în mare
grabă. Jan îşi arunca vesta pe-un scaun. Ea îşi sco­
tea puloverul şi-l aşeza pe speteaza aceluiaşi scaun.
El îşi descheia pantalonii, lăsându-i să cadă. Ea se în­
clina şi începea să-şi tragă în jos ciorapii. Amândoi
se grăbeau. Se aflau în picioare, faţă în faţă, aplecaţi
înainte, Jan îşi elibera pe rând picioarele din capti­
vitatea pantalonilor (pentru asta îşi sălta, sus de tot,
când un picior, când altu l, ca un soldat la defilare),
ea se încovoia ca să-şi coboare dresul până la glez­
ne, după care îşi degaja picioarele şi le ridica spre
tavan, întocm ai ca el.
D e fiecare dată procedau la fel, dar, într-o zi, se pe­
trecu un fapt m ărunt pe care Jan nu-1 va uita nicioda­
tă. Se uita la el şi nu izbutea să-şi stăpânească un
zâm bet. Era un zâm bet vecin cu tandreţea, plin de în­
ţelegere şi sim patie, un zâm bet sfielnic, ce încerca să-şi
ceară iertare, dar născut, fără doar şi poate, din lumi­
na ridicolului ce inundase ca prin farmec toată scena.
C u preţu l unui efort reuşi să nu-i întoarcă zâmbe­
tu l. C ăci şi el vedea, la rândul său, ţâşnind din pe­
num bra obişnuinţei ridicolul neaşteptat al celor două
persoane ce stăteau faţă în faţă, ridicându-şi picioa­
rele cât m ai sus cu o grabă ciudată. Era cât pe ce să-l
pufnească râsul. D ar ştia că, după aceea, nici el, nici
ea n-ar m ai fi în stare să facă dragoste. Râsul se afla
acolo ca o cursă întinsă ce pândea cu răbdare din spa­
tele unui perete subţire şi invizibil al încăperii. Doar
câţiva m ilim etri despărţeau dragostea fizică de râs,
şi el se tem ea să nu-i depăşească. Doar câţiva mili­
m etri îl despărţeau de frontiera dincolo de care lucru­
rile îşi pierd sensul.
Se stăpânise. Alungase zâm betul, îşi lepădase pan­
talonii şi înaintase im petuos spre ea, ca să-i atingă
repede trupul a cărui căldură avea să izgonească dia­
volul râsu lu i.

10
Află că starea sănătăţii lui Passa* se înrăutăţea. Bol­
navul nu m ai rezista decât datorită unor injecţii cu
morfină şi avea doar câteva ceasuri pe zi când se sim­
ţea mai bine. Jan luă trenul şi plecă să-l vadă la o cli­
nică, aflată undeva departe, şi pe Ürum îşi făcea
reproşuri că-1 vizitase atât de rar. Zărindu-1, se spe­
rie de halul în care îm bătrânise. Câteva fire de păr ar­
gintiu conturau pe ţeasta lui o curbă buclată, aceeaşi
care, până nu dem ult, era desenată de părul său cas­
taniu şi stu fos. Faţa lu i devenise doar o am intire a
celei de altăd ată.
Passer îl în tâm p ină cu obişnuita-i exuberanţă. îl
apucă de b raţ şi, cu un pas energic, îl trase în rezer­
va sa unde se aşezară faţă în faţă la una din m ese.
Când îl în tâln ise pentru prim a oară, cu m ult timp
în urmă, Passer ü vorbise de m arile speranţe ale ome­
nirii şi, vorbind , b ătea cu pum nul în m asa deasupra
căreia scânteiau ochii lu i m ari, veşnic entuziaşti. As­
tăzi nu m ai vorbea despre speranţele om enirii, d de­
spre speranţele tru p u lu i său. M edicii pretindeau că
dacă ar reuşi să depăşească, în urm a unui tratam ent
intensiv cu in jecţii şi cu preţu l unei m ari suferinţe
urm ătoarele cincisp rezece zile, va câştiga. Spunân-
du-i lui Jan toate astea, bătea cu pum nul în m asă şi
în ochi ü scăpărau scântei. Expunerea entuziastă de­
spre speranţele tru p u lu i său nu era decât ecoul me­
lancolic al exp u n erii cu privire la speranţele spedei
umane. A m bele entu ziasm e erau deopotrivă iluzo­
rii, dar och ii lu i scân teietori le îm prum utau amân­
durora o lu m ină m agică.
 Pe urm ă începu să vorbească despre actriţa
Hanna. Cu o sfioasă pudoare m asculină, îi m ărturi­
si lui Jan că înnebunise încă o dată, pentru ultima
oară. Înnebunise după o fem eie nespus de inim oa­
să, ştiind bine că această nebunie era cea mai nesă­
buită dintre toate nebuniile cu putinţă. Povestea cu
ochi strălucitori despre pădurea în care căutaseră ciu­
perci, de parcă ar fi căutat o com oară, şi despre câr-
dum ioara în care se opriseră la un pahar de vin roşu:
— Iar H anna, ce să-ţi m ai spun, era formidabUă!
înţelegi? N u-şi dădea aere de infirm ieră zeloasă, nu
m ă privea com pătim itoare ca să-m i am intească in­
firm itatea şi şubrezenia sănătăţii m ele, d dim potri­
vă râdea şi bea cu m ine. Am dat gata îm preună un
litru d e vin! Ş i m ă sim ţeam ca la optsprezece ani!
Scaunul m eu era p lasat exact pe linia m orţii şi m ie
îm i ardea să cânt!
Izbea cu pum nul în m asă şi se uita la Jan cu ochii
săi scân teietori, deasupra cărora bogata coam ă de
odinioară era sugerată de trei fire argintii.
Jan îi spuse că toţi suntem călare pe linia m orţii.
Că întreaga om enire, care se scufundă în violenţă,
cruzim e şi barbarie, s-a aşezat pe această linie. Spu­
se asta fiindcă îl iubea pe Passer şi i se părea cum­
p lit ca acest om , care ştia să bată m agistral cu pumnul
în m asă, să piară înaintea unei lum i ce nu m erita nid
o iubire. Se străduia din răsputeri să evoce sfârşitul
im inent al lum ii, pentru ca m oartea lui Passer să de­
vină m ai suportabilă. D ar Passer nu accepta sfârşi­
tul lum ii; bătu cu pum nul în m asă şi începu din nou
să vorbească despre speranţele om enirii, afirmând că
trăim o epocă a m arilor schim bări.
Jan nu îm părtăşise nid od ată adm iraţia lui Passer
pentru lu cru rile în schim bare, dar îndrăgea dorin­
ţa lu i de schim bare, văzând în ea cea m ai veche do­
rinţă a om ului, conservatism ul cel m ai conservator
al um anităţii. D ar în duda faptului că-i plăcea aceas­
tă dorinţă, voia să-l scape de ea acum , când scaunul
lui Passer stătea călare pe linia m orţii. Voia să înti­
neze în ochii lu i viitorul, ca să-l facă să regrete mai
puţin viaţa sa pe cale s-o piardă.
Ii spuse:
— Ni se declară m ereu că trăim o epocă mărea­
ţă. Clevis vorbeşte despre sfârşitul erei iudeo-creşti-
ne, alţii despre revoluţia m ondială şi com unism , dar
toate astea sunt prostii. Dacă epoca noastră reprezin­
tă o cotitură, asta se datorează altu i m otiv.
Passer se u ita în ochii lu i cu privirea sa scânteie­
toare, deasupra căreia am intirea coam ei de altăda­
tă era desenată d e trei fire argintii.
Şi Jan continu ă:
— C unoşti p ovestea lord ulu i englez?
Passer izbi cu pum nul în m asă, m ărturisind că n-o
cunoaşte.
— Un lord englez ü spune soţiei sale după noap­
tea nunţii: „Lady, nădăjduiesc că aţi răm as însărcina­
tă. N-aş vrea să m ai repet o dată toate m işcările acelea
ridicole."
Passer zâm bi, fără să nuri bată cu pumnul în m asă.
Această anecdotă nu se num ăra printre cele m eni­
te să-i stârnească entu ziasm ul.
Şi Jan continu ă:
— Să nu m i se vorbească m ie de revoluţia mon­
dială. Trăim o epocă istorică m ăreaţă în care actul se­
xual s-a transform at definitiv în nişte m işcări ridicole.
Pe chipul lui P asser se ivi un zâm bet delicat. Jan
cunoştea bine acest zâm bet. N u era un zâm bet vesel
sau aprobator, d un zâm bet al toleranţei. Fuseseră în­
totdeauna diferiţi unul de celălalt şi în rarele momen­
te, când deosebirile dintre ei deveneau prea evidente,
schim bau între ei acest surâs, asigurându-se astfel că
prietenia lor nu era am eninţată.

11
De ce are m ereu în faţa ochilor im aginea fron­
tierei?
îşi spune că din pricina înaintării în vârstă: Lucru­
rile se repetă şi, prin repetiţie, îşi pierd de fiecare dată
o fracţiune din sem nificaţia lor. Sau, m ai precis, îşi
pierd picătură cu picătură forţa vitală ce presupune
de la sine pierderea sem nificaţiei. Aşadar, după Jan,
frontiera înseam nă lim ita m axim adm isibilă a repe­
tab ilităţii.
A sistase într-o zi la un spectacol în care un comic
foarte în zestrat se apuca în toiul acţiunii să numere,
pe nepusă m asă, în cet şi cu o expresie de maximă
concentrare: unu, doi, trei, p atru ... pronunţând fie­
care cifră cu un aer preocupat, de parcă ar fi scăpat-o
din m ână şi o căuta în spaţiul din jurul lui: cinci, şase,
şapte, o p t... La cincisprezece publicul începu să râdă,
şi când ajunse la o sută, num ărând încet şi cu un aer
tot m ai concentrat, oam enii cădeau de pe scaune.
în tr-o altă reprezentaţie, acelaşi actor se aşezase la
pian şi începuse să intoneze cu m âna stângă tactul
unui vals: tam tadam , tamtadam. Mâna dreaptă îi atâr­
nă de-a lungul trupului, nu se auzea n id o melodie,
ci m ereu acelaşi tam tadam , tam tadam , ce se repeta
întruna, în tim p ce el urm ărea publicul cu o privire
elocventă, ca şi cum acom paniam entul acela de vals
ar fi fost o m uzică splendidă, dem nă să stârnească
em oţia, aplauzele şi entuziasm ul. A intonat fără opri­
re, de douăzeci, de treizeci, de cincizeci, de o sută de
ori acelaşi tam tadam , tam tadam , şi publicul se su­
foca de râs.
 Da, când d epăşeşti frontiera, în m od fatal răsună
râsul. D ar atunci când m ergi m ai departe şi ajungi
dincolo de râs?
Jan îşi în ch ip u ie că la în cep u t zeii greci au p ar­
ticipat cu p asiu ne la aven tu rile oam enilor. A poi au
poposit în O lim p, şi s-au instalat acolo ca să priveas­
că în jos şi să râdă cu p oftă. A stăzi ei dorm de m ult.
După m ine însă Jan se înşală închipuindu-şi că fron­
tiera e o linie ce secţionează viaţa om ului într-un loc
determinat, indicând o ruptură în tim p, o secundă pre­
cisă a orologiului vieţii om eneşti. N u. Dim potrivă, sunt
convins că frontiera ne însoţeşte în perm anenţă, fără
a ţine seama de tim p şi de vârsta noastră, că e om ni­
prezentă, chiar dacă e m ai m ult sau m ai p u ţin v izi­
bilă, în funcţie de îm p reju rări.
Femeia pe care Jan a iu bit-o atât de m u lt era în­
dreptăţită să spună că se sim ţea legată de viaţă doar
de firul subţire al unei pânze de p ăianjen. E de-ajuns
o nimica toată, o boare infim ă d e aer, ca lu cru rile să
se deplaseze im percep tibil, şi id ealu l pentru care cu
numai o clipă în urm ă ţi-ai fi je rtfit v iaţa să-ţi apară
dintr-o dată un nonsens lip sit de orice substanţă.
Jan avea prieteni ce-şi părăsiseră, ca şi el, vechea
patrie, dăruindu-şi to t tim pul lu ptei pentru recâşti-
garea libertăţii. în tre tim p sim ţiseră cu toţii că solid a­
ritatea care-i lega d e ţară era d oar o ilu zie şi num ai
prin puterea obişnu inţei m ai erau gata să se sacrifi­
ce pentru o cauză care le era in d iferen tă. C unoşteau
toţi acest sentim ent, dar, în acelaşi tim p, se fereau să-l
cunoască şi în torceau cap u l, d e team ă să nu întreză­
rească frontiera şi să n u alu nece (atraşi de vertij în-
tr-o prăpastie) d e p artea cealaltă, acolo unde lim ba
poporului lo r ch in u it nu m ai era d ecât un su n et ne­
însemnat ce ad u cea cu cirip itu l păsărilor.
 Dacă Jan defineşte frontiera pentru el însuşi drept
lim ita maxim ă a repetabilităţii, eu unul mă sim t obli­
gat să-l corectez: frontiera nu-i produsul repetabi­
lităţii. R epetiţia e doar una dintre m odalităţile prin
care frontiera devine vizibilă. Linia frontierei e pră­
fuită, iar rep etiţia seam ănă cu m işcarea m âinii care
şterge şi îndepărtează praful.
A ş vrea să-i ream intesc lui Jan această experien­
ţă deosebită din copilăria sa: avea pe atunci vreo trei­
sprezece ani. Se vorbea despre fiinţe ce trăiesc pe alte
planete şi el se am uza cu ideea că aceşti extratereştri
aveau pe trupul lor m ai m ulte puncte erotice decât
om ul locu itor al păm ântului. C opilul de odinioară,
care se excita în secret privind fotografia furată a unei
dansatoare goale, avusese în cele din urmă sentimen­
tu l că fem eia terestră, înzestrată doar cu un sex şi
d oi sâni — această trinitate m ult prea rudim entară
— , suferă de precaritate erotică. Visa o fiinţă care, în
locu l acestui triunghi am ărât, avea corpul înzestrat
cu zece sau douăzeci de locuri erotice, oferind ochi­
lor o excitaţie inepuizabilă.
Vreau să spun cu asta că el ştia, încă de pe la mij­
locu l prea înd elu ngatu lu i drum al castităţii sale, ce
înseam nă să fii p lictisit de corpul fem eiesc. înainte
chiar de a cunoaşte voluptatea, ajunsese mental la ca­
p ătu l excitaţiei. Pur şi sim plu o epuizase.
Trăia deci din anii copilăriei cu această m isterioa­
să frontieră, dincolo de care sânul fem eii nu-i de­
cât o excrescenţă necu viincioasă pe bust. Frontiera
ţinea de soarta lu i de la prim ele începuturi. La trei­
sprezece ani, adolescentul Jan, care visa la alte punc­
te erotice pe trupul fem eii, cunoştea această frontieră
la fel de bine ca Jan adultul cu treizeci de ani mai
târziu.
 Bătea vântul şi totul în ju r era plin de noroi. Cor­
tegiul funebru se înşirase m ai m ult sau m ai puţin în
semicerc, dinaintea gropii deschise. Se aflau acolo Jan
şi mai toţi prietenii, actriţa Hanna, fam ilia Clevis, Bar­
bara şi, bineînţeles, fam ilia Passer: soţia, fiica şi fiul
plângând.
Doi bărbaţi în haine ponosite ridicară funiile pe care
fusese aşezat sicriul. în aceeaşi clipă, un personaj ner­
vos, ţinând o foaie de hârtie în m ână, se apropie de
mormânt şi, întorcându-se cu faţa spre gropari, săltă
hârtia şi începu să citească cu glas tare. G roparii se
uitară la el un tim p cu o privire şovăitoare, întrebân-
du-se dacă era cazul să reaşeze sicriul în dreptul m or­
mântului, apoi începură să-l coboare încet în groapă,
de parcă ar fi h o tărât să-l scutească pe răposat de
obligaţia de a m ai ascu lta un al p atru lea d iscu rs.
D ispariţia neaşteptată a sicriu lu i îl derută pe ora­
tor, întrucât d iscu rsu l său era redactat în întregim e
la persoana a doua singular. Se adresa dispărutului,
făcându-i prom isiuni, aprobându-1, liniştindu-1, m ul-
ţumindu-i şi dându-i răspunsuri la presupusele în­
trebări. Sicriul ajunge la fundul gropii, cioclii retraseră
funiile şi, cu sm erenie, răm aseră nem işcaţi în drep­
tul m orm ântului. V ăzând cu câtă ardoare li se adre­
sa oratorul, se in tim id ară şi lăsară cap u l în jo s.
Cu cât m ai m u lt îşi d ădea seam a oratorul de pe­
nibilul situ aţiei, cu atât se sim ţea m ai atras de cele
două personaje m ohorâte, şi trebui să facă un m are
efort ca să-şi în toarcă p rivirea în altă parte. Se răsuci
spre semicercul cortegiului, dar n id aşa discursul său,
scris la persoana a doua singular, nu suna m ai bine,
întrucât lăsa im presia că scum pul dispărut se afla as­
cuns undeva în m ijlo cu l m u lţim ii.
 în ce parte să-şi îndrepte privirea? Contem pla cu
nelinişte foaia de hârtie şi, în ciuda faptului că ştia
discursul pe dinafară, nu -şi lua ochii de pe text.
întreaga asistenţă cădea pradă unei nervozităţi, exa­
cerbată de rafalele isterice ale vântului. G evis-tatăl îşi
îndesase cu grijă pălăria pe cap, dar vântul bătea atât
de violent, încât i-o sm ulse şi o aşeză între m orm ân­
tul deschis şi fam ilia Passer aflată în rândul din faţă
al sem icerculu i.
în prim ul m om ent ar fi vrut să-şi facă loc prin
m ulţim e şi să alerge după pălărie, dar îşi dădu sea­
m a num aidecât că această reacţie ar fi dat im presia
că acorda m ai m ultă im portanţă pălăriei decât ce­
rem oniei solem ne consacrate cinstirii prietenului său.
Se decise deci să stea cum inte şi să se poarte ca şi cum
nu s-ar fi p etrecu t nim ic. D ar nu era cea m ai bună
solu ţie. D in clipa în care pălăria ajunse în spaţiul gol
din faţa m orm ântului, asistenţa deveni şi m ai ner­
voasă şi ab solu t incap abilă să m ai asculte cuvinte­
le o rato ru lu i. în pofida sm eritei im obilităţi, pălăria
tulbura cerem onia m ai m ult decât d e v is dacă ar fi
făcut câţiva paşi ca s-o ridice. în consecinţă, ü spuse
persoanei din faţă „scuzaţi-m ă" şi se desprinse din
grup. Se trezi astfel în spaţiul gol (asem ănător unei
m ici scene) dintre m orm ânt şi cortegiu. Se aplecă, în­
tinse m âna în jo s, dar, ca un făcut, în clipa aceea vân­
tul răbufni din nou în rafale, mutând pălăria ceva mai
în colo, exact la p icioarele oratorului.
N im eni nu m ai era în stare să se gândească la alt­
ceva decât la d e v is şi la pălăria lui. O ratorul, care
habar n-avea de pălărie, sim ţi totuşi că se întâm plă
ceva în rândul auditoriului. îşi ridică ochii de pe hâr­
tie şi se uită cu uim ire la necunoscutul care stătea la
doi paşi de el şi-l fixa de parcă s-ar fi pregătit să-i sară
de gât. îşi coborî la iuţeală privirea asupra textului,
sperând că arătarea avea să dispară, când o va ridi­
ca din nou. O rid ică, dar bărbatul cu pricina era tot
acolo şi nu-1 slăbea d in ochi.
C levis-tatăl nu putea n ici să înainteze, n id să dea
înapoi. I se părea nepotrivit să se arunce la picioare­
le oratorului şi rid icol să se întoarcă fără pălărie.
Drept care, stătea nem işcat, ţintuit locului de propria
sa nehotărâre, străduind u-se zadarnic să găsească o
soluţie.
Ar fi vru t să-i vină cineva în ajutor. A runcă o pri­
vire spre gropari. A ceştia stăteau ca îm pietriţi de cea­
laltă parte a m orm ântului, cu privirea aţintită spre
picioarele orato ru lu i.
în clipa aceea se iscă o nouă rafală de vânt şi pă­
lăria alunecă în cet sp re m arginea grop ii. C levis se
hotărî şi, păşind en ergic, în tin se m âna şi se aplecă.
Pălăria se ferea, se ferea m ereu; îi scăpă chiar de sub
degete şi alunecă m ai departe de-a lu ngu l gropii,
ca până la urm ă să cadă în m orm ânt.
G evis m ai întinse o dată m âna, de parcă i-ar fi fă­
cut semn să revină, dar, pe neaşteptate, se hotărî să
se comporte ca şi când n-ar fi existat n id o pălărie,
iar el se afla acolo, la m arginea m orm ântului, dintr-o
întâmplare lip sită de orice sem nificaţie. Se căznea să
fie cât m ai n atu ral şi cât m ai dezinvolt, dar nu era
deloc uşor, căci toate p riv irile erau îndreptate acum
asupra lu i. C u un aer crisp at, se strădui din răspu­
teri să-i ignore p e to ţi şi se duse să se instaleze în
rândul din faţă, lân gă fiu l lu i P asser care plângea cu
sughiţuri.
Când spectrul am eninţător al celui ce sta să-i sară
de gât dispăru, personaju l cu foaia de hârtie îşi regă­
si calmul şi, ridicându-şi ochii spre m ulţim ea care nu-1
mai asculta deloc, rosti ultim a frază a discursului său.
Apoi, m torcându-se cu faţa spre d o d i, rosti pe un ton
 foarte solem n: „Victor Passer, cei ce te-au iubit nu te
vor uita niciodată! Fie-ţi ţărâna u şoară!"
Acestea fiind spuse, se apropie de m arginea mor­
m ântului, unde se afla grăm ada de păm ânt în care
era înfipt un hârleţ şi, luând cu el un pic de ţărână,
se aplecă deasupra grop ii. în m om entul acela asis­
tenţa fu scuturată de un hohot de râs înăbuşit. Căci
toată lumea îşi im agina că oratorul, care rămăsese îm­
pietrit cu hârleţul în m ână şi privea în jos cu uimire,
vedea pe fundul gropii sicriu l cu pălăria deasupra
lu i, ca şi cum răposatu l, dintr-o orgolioasă dorinţă
de dem nitate, n-ar fi vrut să răm ână cu capul desco­
p erit în tr-o clip ă atât de solem nă.
O ratorul se stăpâni şi aruncă ţărâna peste sicriu,
având grijă ca lutul să nu atingă pălăria, de parcă sub
ea s-ar fi ascuns într-adevăr capul lui Passer. Apoi ü
în tin se hârleţul văduvei. D a, trebuiau să bea cu to­
ţii cupa isp itei până la fund. Trebuiau să înfrunte cu
toţii cum plita sfidare a râsului. Toţi, inclusiv soţia
şi fiu l care plângea în hohote, trebuiau să apuce cu
hârleţul un pic de lu t şi apoi să se aplece deasupra
grop ii în care se afla un sicriu şi peste acesta o pălă­
rie, ca şi când răposatul Passer, cu vitalitatea şi opti­
m ism ul său de nestăvilit, ar fi fost gata să scoată capul.

13
în vila Barbarei se adunaseră vreo douăzeci de
persoane. Toată lum ea se afla în salonul m are, pe di­
van, în fotolii sau pe jo s. în m ijlocul încăperii, în cer­
cul privirilor distrate, o tânără, sosită pare-se dintr-un
orăşel de p rovincie, se m işca de zor, sudndu-se şi
răsucindu -se în fel şi chip.
Barbara trona in stalată în tr-un fotoliu m are îm ­
brăcat în pluş.
 — N -ai im presia că se cam bate pasul pe loc? spu­
se ea, aruncându-i o privire severă tinerei fete.
Tânăra se u ită la ea şi prinse să-şi rotească ume­
rii, vrând parcă să sem naleze şi să se plângă în fe­
lul acesta de ind iferenţa şi aerul d istrat al tuturor
persoanelor d in ju ru l ei. D ar asprim ea din ochii Bar­
barei nu îngăd u ia o ju stificare m ută, drept care, tâ­
năra fată, fără să-şi în treru p ă m işcările inexpresive
şi neînţelese, se apucă să-şi descheie nastu rii de la
bluză.
Din clipa aceea, Barbara nu se m ai ocupă de ea şi
începu să-şi plim be ochii pe feţele oaspeţilor, luându-i
pe rând, unul câte unul. Surprinzând această privi­
re, m usafirii încetară ca prin farm ec să m ai sporovă­
iască, întorcându-şi docil pupilele spre tânăra fată care
se dezbrăca. A poi, Barbara îşi ridică fusta, îşi vârî
mâna între coapse şi îşi îndreptă din nou privirile sale
provocatoare spre toate ungherele salonului, oercetân-
du-şi cu atenţie gim nastele, ca să verifice dacă-i ur­
măreau dem onstraţia aşa cum se cuvine.
Lucrurile se u rn iră în cele din urm ă, ascultând
de ritm ul propriu, leneş d ar sigu r; provinciala, care
între timp se despuiase, stătea întinsă în braţele unui
mascul oarecare, iar ceilalţi se risip iră p rin toate în ­
căperile. Şi totuşi Barbara era prezentă pretutindeni,
mereu v igilen tă şi de o exigen ţă fără m argini. Nu
accepta pentru nim ic în lum e ca invitaţii ei să se des­
partă în cupluri şi să se ascundă prin diferite colţuri.
Se mânie la culm e îm p otriva unei tinere pe care Jan
o ţinea pe după um eri: D u-te la el acasă, dacă-1 vrei
în tête-à-tête. A id suntem în sod etate! Şi, apucând-o
de braţ, o cond use în tr-o cam eră alătu rată.
Jan remarcă privirea unui tânăr chel, sim patic, care,
deşi mai retras, surprinsese intervenţia Barbarei. îşi
zâm biră. Pleşuvul se apropie de Jan şi acesta îi spus:
„M areşalul B arbara"!
Pleşuvul izbucni în hohote de râs şi spuse: „E o
antrenoare serioasă, care ne pregăteşte pentru fina­
la jocu rilor O lim p ice".
Se uitau am ândoi la Barbara, urm ărind în conti­
nuare neobosita-i activitate.
îngenunchează lângă un bărbat şi o fem eie ce fă­
ceau dragoste, îşi furişă capul între feţele lor şi îşi
lip i gura de buzele fem eii. D in consideraţie pentru
Barbara, bărbatu l îi cedă partenera, socotind, fără
în d oială, că am fitrioana şi-o dorea în exclusivitate.
Barbara o cuprinse în braţe şi o trase cu putere spre
ea, până când trupurile lor se lipiră unul de altul; în
această strânsoare zăceau acum întinse într-o rână,
în tim p ce bărbatul stătea în picioare în faţa lor, umil
şi respectuos. N eîncetând să sărute fem eia, Barba­
ra îşi eliberă o m ână şi începu să descrie în aer un cerc
neîntrerupt. Bărbatul înţelese că i se adresa un apel,
dar nu-şi dădea seam a dacă i se poruncea să rămâ­
nă sau să plece. Privea cu o atenţie încordată mâna
ce se agita tot m ai ferm şi m ai nerăbdător. în cele din
urm ă, Barbara îşi desprinse buzele de pe gura femeii
şi îşi exprim ă dorinţa cu voce tare. Bărbatul încuvi­
inţă şi, lăsându-se în jos, se lipi cu putere de spatele
fem eii, care deveni acum captivă între el şi Barbara.
— Suntem cu toţii nişte personaje în visul Barba­
rei, sp u se Jan .
— D a, încuviinţă pleşuvul. D ar treaba nu merge
niciod ată ca pe roate. Barbara e ca un ceasornicar
n evoit să m işte singur acele pendulei.
De îndată ce izbuti să m odifice poziţia bărbatului,
Barbara nu-i m ai acordă n id o atenţie femeii pe care,
cu num ai o clipă în urm ă, o săruta cu atâta pasiune.
Se ridică şi se apropie de un cuplu de am anţi foarte
tineri care, cu o expresie ce trăda neliniştea, se ghe-
muiseră lip iţi unul de altu l, într-un colţ al salonului.
Erau dezbrăcaţi num ai pe jum ătate şi tânărul făcea
eforturi să-şi acopere partenera cu trupul său. Ai­
doma unor figu ranţi pe scena unui teatru liric, care
deschid gura fără să scoată un sunet şi m işcându-şi
m âinile aiurea ca să dea im presia unei conversaţii
aprinse, cei doi se străduiau din răsputeri să pară cât
mai absorbiţi unul de celălalt, căd nu voiau nim ic alt­
ceva decât să treacă neobservaţi şi să scape de indis­
creţia celo rlalţi.
Dar Barbara nu se lăsa înşelată de această m ane­
vră vicleană, îngenunche în faţa lor, le m ângâie câte­
va clipe părul şi le spuse ceva. A poi dispăru într-o altă
încăpere de unde reveni însoţită de trei bărbaţi în p ie­
lea goală. îngenunche din nou în dreptul celor d oi
amanţi şi, apucând capu l tân ăru lu i, ü săru tă cu foc.
Cei trei bărbaţi în p ielea goală, înd ru m aţi d e porun­
cile m ute din p riv irile e i, se ap lecau d easu p ra m i­
cuţei şi scoteau d e pe ea restu l veşm in telor.
— în final vom avea o şed inţă, zise ch elu l. Bar­
bara ne va convoca p e toţi, ne va aşeza în sem icerc
în jurul ei şi, plantându-se în faţa noastră, îşi va pune
ochelarii, va analiza ce-am făcu t b in e şi ce-am făcut
rău, îi va elogia pe elev ii silitori şi-i va adm onesta pe
chiulangii.
în fine, am anţii tim izi îş i îm p ărţeau tru p u rile cu
alţii. Barbara îi p ărăsi, în d rep tân d u -se sp re cei doi
bărbaţi. îi adresă u n zâm bet scu rt lu i Ja n şi se apro­
pie de ju n ele pleşuv. A proape în aceeaşi clip ă Jan
simţi pe pielea sa atingerea d elicată a tin erei provin­
ciale care inaugurase seara dezbrăcându-se, şi îşi spu­
se în sinea lu i că o ro lo g iu l B arb arei nu fu n cţiona
chiar atât de rău .
 Provinciala se ocupa de el cu o râvnă desăvârşită,
dar ochii lui zburau întruna spre celălalt capăt al în­
căperii, spre junele pleşuv, al cărui sex era frăm ântat
de m âna Barbarei. A m bele cupluri se aflau intr-o si­
tuaţie identică. C ele două fem ei, cu bustul aplecat,
făceau, cu aceleaşi gesturi, acelaşi lucru: se putea spu­
ne că erau nişte grădinărese harnice, înclinate peste
un strat de flori. Fiecare cuplu nu era decât im agi­
nea celu ilalt reflectat în oglindă. P rivirile celor doi
bărbaţi se încrucişară şi Jan surprinse trupul pleşu­
vului care tresărea sub im pulsul râsului. Şi întrucât
erau u niţi, aşa cum e u nit un lucru cu im aginea sa
din oglindă, nici unul nu putea să tresară fără să tre­
sară şi celălalt. Jan întoarse capul spre fata care-1 dez-
m ierda, pentru ca aceasta să nu se sim tă jignită. Dar
im aginea lui reflectată ü atrăgea cu o forţă irezisti­
b ilă. Se uită din nou într-acolo şi zări ochii pleşuvu­
lu i d ilataţi de presiunea unui râs stăpânit. Erau uniţi
cel puţin p rin puterea înzecită a unui curent telepa­
tic. N u num ai p rin aceea că fiecare ştia ce gândeşte
celălalt, ci şi prin aceea că erau în perfectă cunoştin­
ţă de cauză. In m inte le reveneau toate com paraţiile
făcute pe seam a Barbarei cu câteva clipe m ai devre­
m e, şi între tim p m ai descopereau şi altele. Se priveau
pe furiş, evitându-şi privirea, conştienţi de faptul că
aid râsul ar fi acelaşi sacrilegiu ca râsul a tund când
preotul rid ică ostia în biserică. D ar abia le trecu prin
m inte această com paraţie şi pofta de râs le spori. Erau
m ult prea slabi, iar râsul se dovedi m ai puternic de­
cât ei. Trupurile lor erau cuprinse de nişte vibraţii ne­
stăp ân ite.
Barbara se u ita la capul partenerului ei. Chelbo­
sul capitulase şi râdea în toată legea. Ghicind parcă
de unde porneşte rău l, Barbara îşi întoarse privirea
spre Jan. în clipa aceea chiar, provinciala îl întreba în
şoaptă: „C e-i cu tine? D e ce p lân gi?"
Dar tocm ai atunci Barbara se afla lângă el şi-i şuie­
ra printre d in ţi:
— Să nu-ţi închipui c-o să-m i fad aid figura pe care
ai făcut-o la înm orm ântarea lu i Passer!
— Nu te supăra, ü spuse Jan, râzând, şi lacrim ile
i se prelingeau p e ob raji.
îl rugă să p lece.

14
înaintea plecării în Am erica, Jan o duse pe Edwige
la mare. Se găseau pe o insulă pustie, cuprinzând doar
câteva sate m iniaturale, cu păşuni pe care păşteau niş­
te oi nepăsătoare, şi un singur hotel pe o plajă îngră­
dită. închiriaseră fiecare câte o cam eră.
Ciocăni la uşa ei. D in fundul în căp erii, o voce ü
strigă să in tre. în tâi nu văzu pe nim eni.
— Fac p ip i, îi strigă încă o dată de la toaleta a că­
rei uşă era în tred esch isă.
îi ştia acest nărav. C hiar şi atu nri când se afla la
ea mai m ultă lum e, anunţa liniştită că se duce să facă
pipi şi continua să sporovăiască prin uşa întredeschi­
să. Nu sălăşluia în gestul ei n id cochetăria, n id lipsa
de pudoare. D im potrivă, sem nifica abolirea absolu­
tă a oricărei coch etării şi a oricărei im pudori.
Edwige nu accepta trad iţiile care apasă om ul ca o
povară. Ea refuza ideea că o faţă descoperită ar fi cas­
tă, iar un şezut gol ar fi im pudic. Nu putea pricepe
de ce lichidul sărat care ne picură din ochi ar fi de o
sublimă poezie, în tim p ce lich id u l ieşit din vintre
ar trebui să n e stârnească d ezgu stul. Toate astea i se
păreau absu rde, artificiale, lip site d e noim ă şi trata
 aceste convenţii aşa cum tratează o puştoaică revol­
tată regulam entul interior al unui pension catolic.
Ieşind din closet, ü surâse lui Jan şi se lăsă săru­
tată pe am ândoi obrajii:
— M ergem la plajă?
Jan încuviinţă.
— Lasă-ţi hainele ia m ine, îi spuse ea, dezbrăcân-
du-şi halatul de sub care apăru goală-puşcă.
Jan găsea întotdeauna oarecum insolit gestul de a
te dezbrăca în faţa altora şi aproape că o invidia pe
Edw ige care se m işca în nuditatea ei ca într-o confor­
tabilă rochie de interior. G oală, era chiar mai natura­
lă decât îm brăcată, de parcă, atunci când îşi lepăda
hainele, se lepăda şi de ingrata condiţie de femeie, ră­
m ânând doar o fiinţă umană fără atribute sexuale. Ca
şi când sexul ar fi în haine, iar nuditatea ar fi o stare
d e n eu tralitate sexuală.
C oborâră scările despuiaţi şi ajunseră pe plajă,
unde se odihneau, se plim bau şi se scăldau grupuri
de nudişti; m am e goale cu prunci goi, bunici goale
cu nepoţi goi, tineri şi bătrâni goi. Se afla acolo o imen­
să cantitate de sâni goi fem eieşti, de cele mai diver­
se form e; frum oşi, m ai puţin frum oşi, urâţi, im enşi,
zb ârciţi, şi Jan îşi dădea seam a cu părere de rău că
alătu ri de sânii tineri cei bătrâni nu întineresc, că,
d im potrivă, sânii tineri devin m ai bătrâni, şi toţi la­
olaltă su n t la fel de bizari şi lip siţi de im portanţă.
Şi se sim ţi încă o dată copleşit de acea vagă şi mis­
terioasă idee a frontierei. Avea im presia că se afla
exact pe linia de dem arcaţie şi era gata s-o treacă. Şi
fu cuprins de o tristeţe ciudată, şi din această triste­
ţe răsări, ca din ceaţă, o altă idee şi m ai ciudată: cu
gloata şi goi se duceau evreii spre cam erele de gaza­
re. N u înţelegea prea bine de ce ü revenea în minte
cu atâta stăruinţă tocm ai această im agine şi n id ce
voia de fap t să sem n ifice.
Poate voia să-i spună că în m om entul acela evreii
se aflau şi ei de cealaltă parte a frontierei şi deci nudi­
tatea e uniform a bărbaţilor şi a fem eilor de dincolo.
Că nuditatea e u n giu lg iu .
Tristeţea sim ţită d e Jan d in p ricin a g olid u n ii tru­
purilor răspând ite pe plajă devenea din ce în ce m ai
insuportabilă. Sp u se:
— C e riu d ăţen ie, toate aceste tru p u ri g o a le ...
Edwige în cu v iin ţă:
— Da. D ar ceea ce m i se pare şi m ai ciu d at e că
toate aceste tru p u ri sim t fru m oase. P riv eşte, până
şi trupurile b ătrân ilor şi ale b olnavilor su n t frum oa­
se, din m om ent ce sim t nu m ai tru p u ri, tru p u ri fără
veşminte. D a, frum oase ca natu ră. U n arbore b ătrân
nu-i mai puţin frum os d ecât u n arbore tânăr, iar leul,
chiar şi bolnav, răm âne reg ele anim alelor. U râţen ia
omului se trage d in u râţen ia îm b răcăm in tei.
Edwige n u se în ţeleg ea n id o d a tă cu e l, şi to tu şi
cădeau în totd eau n a d e acord . Fiecare in terp reta în
felul său vorbele celu ilalt şi în tre e i dom nea o m inu­
nată arm onie. O m inunată solid aritate întem eiată pe
lipsa de în ţeleg ere. E l ştia b in e acest lu cru şi aproa­
pe că se com p lăcea.
înaintau agale p e p lajă, n isip u l frig ea su b p id o a-
rele lor, b eh ăitu l u n u i b erb ec se îm p letea cu vu ie­
tul m ării, iar la u m bra u n u i m ăslin o o aie m urdară
păştea pe u n p etec d e iarb ă u scată. Jan îşi am inti de
Daphnis. Stă în tin s p e jo s, e v ră jit d e nu d itatea lu i
Chloe, e excitat, d ar nu ştie sp re ce îl cheam ă aceas­
tă exd taţie— o e x d taţie fără m argini, fără alinare, ce
se întinde fără lim ite, până se p ierd e d in ochi. Inim a
lui Jan era cu p rinsă d e o im en să n o stalg ie şi sim ţea
nevoia întoarcerii în trecut. în trecut, la acest b ăiat de
 altădată. în trecut, spre obârşiile om ului, spre obâr­
şiile proprii, spre obârşiile iubirii. Dorea dorinţa. Do­
rea bătăile de inim ă. Dorea să stea culcat lângă Chloe
şi să nu ştie ce-i dragostea carnală. Să nu ştie ce-i
voluptatea. Să se transform e şi să nu m ai fie nim ic
altceva decât o excitare, nim ic altceva decât o miste­
rioasă, neînţeleasă şi m iraculoasă tulburare m ascu­
lină în faţa trupului fem eiesc. Şi spuse tare.
— D aphnis!
O aia păştea iarba uscată şi Jan m ai repetă o dată,
suspinând : D aphnis, D ap h n is...
— îl strig i pe D aphnis?
— D a, îl strig pe D aphnis.
— E bine, spuse Edw ige, la el trebuie să ne întoar­
cem . Să ne ducem acolo unde om ul n-a fost încă mu­
tilat d e creştinism . A sta voiai să spui?
— D a, confirm ă Jan care voia să spună cu totul
altceva.
— A colo m ai exista poate un m ic paradis al na­
tu ralu lu i, reluă Edw ige. O i şi păstori. Oam eni apar­
ţinând n atu rii. Libertatea sim ţului. A sta înseam nă
p en tru tin e D aphnis, nu -i aşa?
O asigu ră d in nou că era exact ceea ce voia să
sp u nă, şi Edw ige ţin u să confirm e:
— D a, ai d reptate, asta-i insula lui D aphnis!
Şi cum lui îi plăcea să cultive şi să dezvolte armo­
nia lo r întem eiată pe neînţelegere, se grăbi să ada­
uge:
— Iar hotelul în care locuim ar trebui să se numeas­
că: De cealaltă parte.
— D a! strigă Edw ige entu ziasm ată. D incolo de
această tem niţă a civ ilizaţiei noastre!
S e apropiau de ei câteva grupuri m id de oam eni
în p ielea g oală; Edw ige îl prezenta pe Jan. Oam enii
îi strângeau m âna, îl salu tau , d edinându -şi titluri­
le şi spunând că se bucură de cunoştinţă. Apoi, abor­
dară d iferite su biecte: tem peratura apei, ipocrizia
societăţii care m utilează trupul şi su fletu l, frum u­
seţea in su lei.
în legătu ră cu acest u ltim su biect, Edw ige sub­
lime:
— Jan tocm ai spunea că asta-i insula lui D aphnis.
Cred că are d rep tate.
Toată lum ea se arătă încântată de această găselni­
ţă şi un bărbat neobişnuit de burtos dezvoltă ideea că
civilizaţia occidentală e p e cale de dispariţie şi uma­
nitatea se va elibera, în sfârşit, de povara înrobitoare
a tradiţiei iudeo-creştine. Erau fraze pe care Jan le m ai
auzise de zece, de douăzeci, d e treizeci, de o sută, de
dnd sute, de o m ie de ori, şi cei câţiva m etri d e p la­
jă se transform ară curând în tr-u n am fiteatru. Bărba­
tul vorbea, to ţi ceilalţi îl ascu ltau cu in teres, în tim p
ce mădularele lor dezgolite priveau prosteşte şi cu tris­
teţe, în jo s, spre n isip u l au riu .
 Cuprins

Pa rtea în t â i

Scrisorile pierdu te / 5
Pa rtea a doua

M am a / 31
Pa rtea a t r e ia

în g erii / 65
Pa rtea a patra

S crisorile pierdu te / 93
Pa rtea a c in c e a

Litost / 137
P a rtea a şa sea

în g erii / 183
Pa rtea a şa ptea

Fron tiera / 223

 La preţui de vânzare se adaugă 2%,
reprezentând valoarea timbrului
literar ce se virează
Uniunii Scriitorilor din România,
Cont nr. R 0 9 2 RNCB 5010 0000 0171 0001,
B.C.R. Filiala sector 1, Bucureşti

Redactor
V L Á D R U SSO

Tehnoredactor
M A N U EL A M À X IN E A N U

Corector
G E O R G IA N A BEC H ER U

Apărut 2006
B U C U R E ŞT I - R O M Â N IA

Lucrare executată la C.N.I. „CORESI" SA .