Sunteți pe pagina 1din 265

CARTEA

RÂ SU LU I ŞI A

U ITĂ RII

Milan Kundera s-a născut în 1929, în Cehoslovacia, ín 1975 s-a stabilit în Franţa.

OPERE ALE LUI MILAN

KUNDERA

Scrise în cehă:

Gluma, roman Iubiri caraghioase, nuvele Viaţa e în altă parte, roman Valsul de adio, roman Cartea râsului şi a uitării, roman Insuportabila uşurătate a fiin ţei, roman Nemurirea, roman

Scrise în franceză:

Jacques şi stăpânul său. Omagiu lui Denis Diderot, teatru Arta romanului, eseu Testamente trădate, eseu Lentoarea, roman Identitatea, roman Ignoranţa, roman

DESPRE OPERA LUI MILAN KUNDERA:

Maria Němcova Banerjee, Paradoxuri terminale Květoslav Chvatik, Lumea romanescă a lui Milan Kundera

MILAN KUNDERA

CARTEA RÂSULUI SI A UITĂRII

/

Traducere de MARIANA VORONA

Revăzută de

JEANGROSU

MILAN KUNDERA CARTEA RÂSULUI SI A UITĂRII / Traducere de MARIANA VORONA Revăzută de JEANGROSU HUMANITAS

HUMANITAS

bucureşti

Coperta seriei

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KUNDERA, MILAN Cartea râsului şi a uitării/ Milan Kundera; trad.: Mariana Vorona. - Bucureşti: Humanitas, 2006 ISBN (10) 973-50-1460-2; ISBN (13) 978-973-50-1460-5

I. Vorona, Mariana (trad.)

821.1623-31=135.1

MILAN KUNDERA

LE LIVRE DU RIRE ET DE L'OUBLI

© Milan Kundera, 1978

Orice adaptare, indiferent de formă, a prezentei lucrări este interzisă.

© HUMANITAS, 2005,2006, pentru prezenta versiune romaneas

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1,013701 Bucureşti, România tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30, fax 021 /313 50 35, C.P.C.E. — C P 14, Bucureşti e-mail: cpp@humanitas.ro www.Iibrariilehumanitas.ro

PARTEA ÎNTÂI

Scrisorile pierdute

1

în februarie 1948, conducătorul com unist Kle­ ment Gottwald apărea în balconul unui palat baroc din Praga pentru a le ţine un discurs sutelor de mii de cetăţeni adunaţi în Piaţa Oraşului Vechi. Era mo­ mentul unei mari cotituri în istoria Cehiei. Un mo­ ment fatidic, cum nu întâlnim decât unul sau două intr-un mileniu. Gottwald apărea flancat de tovarăşii săi, în im e- diata-i apropiere aflându-se Clem entis. N ingea, se lăsase frigul şi Gottwald avea capul descoperit. G ri­ juliu, Clementis şi-a scos căciula de blană şi a pus-o pe capul lui Gottwald. Secţia de propagandă a reprodus în sute de mii de exemplare fotografia balconului din care Gottwald, cu căciula de blană pe cap, înconjurat de tovarăşii săi, se adresează poporului. Pe acest balcon a început is­ toria Cehiei comuniste. Orice copil cunoştea aceas­ tă fotografie pe care o vedea în m anualele şcolare, pe afişe sau în muzee. Patru ani mai târziu, Clem entis a fost acuzat de trădare şi spânzurat. Secţia de propagandă l-a şters imediat din istorie şi, bineînţeles, din toate fotogra­ fiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Aco­ lo unde odinioară se afla Clementis, nu se mai vede decât zidul golaş al palatului baroc. Din Clem entis

n-a mai rămas decât căciula de blană pe capul lui Gottwald.

2

Suntem în anul 1971 şi M irek spím e: lupta omu­ lui îm potriva puterii este lupta m em oriei împotriva uitării. Vrea să justifice astfel ceea ce prietenii săi numesc im prudenţă: îşi ţine cu grijă ju rn alu l, păstrează co­ respondenţa, redactează procesele-verbale ale tutu­ ror întrunirilor în care analizează îm preună situaţia şi se întreabă cum să continue, explicându-le că, de fapt, ei nu încalcă nicidecum C onstituţia. Să te as­ cunzi, trăind cu sentim entul culp abilităţii, n-ar în­ semna decât începutul înfrângerii. în urmă cu o săptăm ână, în tim p ce lucra cu echi­ pa sa de montatori pe acoperişul unei clădiri în con­

strucţie, aruncând o privire în jos, l-a cuprins ameţeala. Pierzându-şi echilibrul, s-a agăţat cu mâna de o grin­ dă prost consolidată care a cedat; după ce l-au scos, i s-a părut la prim a vedere că rana era serioasă, mai târziu însă, constatând că nu-i vorba decât de o ba­ nală fractură de braţ, se consolă cu gândul că va obţi­

ne câteva săptăm âni de concediu şi aşa

sfârşit, să rezolve treburile pentru care până atunci nu gâsise răgazul necesar. între timp, ajunsese totuşi să fie de aceeaşi păre­ re cu prietenii săi mai prudenţi. C onstituţia, ce-i drept, garantează libertatea cuvântului, dar legile pe­ depsesc aspru tot ceea ce poate fi luat drept atinge­ re adusă securităţii statului. Nu se ştia niciodată când

va putea, în

poate începe statul să strige că un cuvânt sau altul îi subminează siguranţa. H otărâse, de-aceea, să-şi pună hârtiile com prom iţătoare la adăpost.

Dar, înainte de toate, doreşte să lămurească po­ vestea cu Zdena. I-a telefonat în oraşul în care lo­ cuieşte, dar n-a reuşit s-o găsească. A pierdut, astfel, patru zile. Abia ieri a izbutit să dea de ea şi Zdena i-a făgăduit că-1 aşteaptă în această după-amiază. Fiul lui, în vârstă de şaptesprezece ani, protestă:

Mirek nu putea conduce cu braţul în ghips. Şi con­ dusul era într-adevăr dificil. Braţul vătămat, prins în eşarfă, i se legăna la piept inutil şi neputincios. Ca să schimbe viteza, era nevoit să lase pentru o clipă vo­ lanul.

3

Avusese cu Zdena o legătură în urmă cu douăzeci şi cinci de ani, dar, din toată povestea, dacă-i mai ră­ mâneau câteva am intiri. Odată, la o întâlnire, Zdena se smiorcăia şi îşi şter­ gea de zor ochii cu batista. O întrebare ce i s-a-ntâm - plat. Ca să afle că, în ajun, murise un om de stat rus. Un oarecare Jdanov, Arbuzov sau Masturbov. Jude­ când după abundenţa lacrim ilor, moartea lui M as­ turbov o afectase mai mult decât moartea propriului ei părinte. E oare cu putinţă să se fi-ntâm plat aşa ceva? Nu cumva plânsetele la moartea lui M asturbov erau o născocire a urii lui actuale? Nu, fără îndoială, aşa s-a-ntâmplat. Dat tot atât de adevărat e faptul că îm­ prejurările imediate, ce făceau atunci plânsetele ei plauzibile şi reale, ü scapă acum, şi am intirea devi­ ne neverosimilă ca o caricatură. Cam aşa sunt toate amintirile sale despre ea: se în­ torceau cu tramvaiul după ce părăsiseră apartamen­ tul în care făcuseră dragoste pentru întâia oară. (Mirek

constata, cu deosebită satisfacţie, că uitase cu desă­ vârşire toate îm preunările lor, despre acestea nemai- âind în stare să-şi amintească nim ic.) Şedea ghemuită pe marginea banchetei, în tram vaiul ce se hurduca, iar faţa ei posacă, încruntată, arăta uim itor de îm­ bătrânită. Când a întrebat-o de ce e atât de tăcută, i-a fost dat să afle că o nem ulţum ise felul cum se iu­ biseră, spunând că făcuse dragoste cu ea ca un in­ telectual.

în jargonul politic de atunci, cuvântul intelectu­ al era o insultă, caracterizând un om rupt de mase, care nu înţelege viaţa. Toţi com uniştii spânzuraţi, în acea vreme, de alţi com unişti erau răsplătiţi cu aceas­ tă jignire. Spre deosebire de cei cu picioarele pe pă­ mânt, ei pluteau, chipurile, cu capul în nori. Era drept, aşadar, ca păm ântul să le fie luat definitiv de sub picioare prin pedeapsă şi să răm ână suspendaţi puţin deasupra lui. Dar ce voia să zică Zdena, acuzându-1 că face dra­ goste ca un intelectual? Dintr-un m otiv sau altu l, era nem ulţum ită de el şi, aşa cum izbutea să încarce cu sentim entul cel mai

concret (m aterializat în lacrim ă) o relaţie

(relaţia cu necunoscutul M asturbov), tot aşa izbu­ tea să dea actului cel m ai concret o sem nificaţie abs­ tractă, iar insatisfacţiei sale o denum ire politică.

abstractă

4

Priveşte în oglinda retrovizoare şi îşi dă seama că un autoturism, mereu acelaşi, goneşte în spatele lui. Nu s-a îndoit niciodată că este urm ărit, dar până acum procedaseră cu o discreţie desăvârşită. Astăzi s-a produs o schim bare radicală: ţin cu tot dinadin­ sul să se facă remarcaţi.

La vreo douăzeci de kilom etri de Praga, în plin câmp, se afla o îngrăditură lungă şi, dincolo de ea,

o staţie de benzină cu ateliere de reparaţii. Un bun

prieten lucrează acolo şi vrea să-l roage să-i înlocu­ iască demarorul defect. Opri în faţa intrării blocate de o barieră cu dungi roşii şi albe. Alături, în picioa­ re, se afla o grăsană. Mirek aştepta să ridice bariera, dar ea stătea neclintită mulţumindu-se să-l cercete­ ze îndelung. Claxonă, dar inutil. Scoase capul prin

portieră.

— Nu v-au arestat încă? întrebă fem eia.

— Nu, încă nu m-au arestat, răspunse M irek. Pu­

teţi ridica bariera? Ea îl mai privi câteva secunde, cu un aer absent, apoi căscă şi se retrase-n ghereta ei, unde se tolăni în spatele unei măsuţe, fără să-i mai dea nici o atenţie. Aşa stând lucrurile, coborî din m aşină, ocoli ba­ riera şi intră în atelier să caute m ecanicul. Reveniră împreună şi acesta ridică bariera pentru ca M irek să poată intra cu automobilul în curte (grăsana conti­ nua să zacă în gheretă, cu aceeaşi privire absentă).

— Vezi, asta ţi se

întâm plă pentru că ai apărut

prea des la televizor Acum orice babom iţă te recu­ noaşte, spuse m ecanicul.

— Cine e? întrebă Mirek.

Află că invazia Cehiei de către armata rusă, care ocupase ţara şi-şi exercita pretutindeni influenţa, a însemnat pentru ea semnalul de trezire la o viaţă ie­ şită din comun. Vedea că, în urma celei mai mărun­ te sesizări, oameni având o poziţie mai înaltă decât

ea (şi toată lumea avea o astfel de poziţie) erau pri­ vaţi de putere, de funcţie, de slujbă şi de pâine, şi asta

o aţâţa: începuse să practice delaţiunea din proprie

iniţiativă.

— Şi cum se face că a răm as tot paznic? De ce n-au

avansat-o?

— Nu ştie să numere nici până la zece şi nu-i pot

găsi alt loc. Nu pot decât să-i reconfirm e dreptul la turnătorie. Pentru ea asta înseam nă avansare! spuse

m ecanicul zâm bind. Săltă capota şi cercetă m otorul. Deodată, M irek rem arcă în preajm a lu i prezenţa unui bărbat. Se-ntoarse: individul purta un sacou gri, cămaşă albă cu cravată şi pantaloni m aro. Peste gâ­ tul gros şi faţa-i puhavă se ondula un păr cărunt, fă­

cut cu fierul. Sta proţăpit, ca bătut în cuie, cu ochii pe

m ecanicul încovoiat sub capota ridicată.

Peste câteva clipe, sim ţindu-i şi el prezenţa, me­ canicul se îndreptă din şale şi întrebă:

— Căutaţi pe cineva?

— Nu, nu caut pe nim eni, ü răspunse om ul cu

gâtul gros şi faţa puhavă. M ecanicul se aplecă din nou asupra m otorului şi

spuse:

— în Piaţa Vâdav din Praga vom ită un tip. Un al­

tul, aflat în trecere pe-acolo, îl priveşte şi, clătinând din cap întristat, ü spím e: de-aţi şti cât de bine vă în­

ţeleg

5

Asasinarea lui Allende a estom pat curând amin­ tirea invaziei ruseşti din Cehia, m ăcelul sângeros din Bangladesh l-a îm pins în uitare pe A llende, războiul din deşertul Sinai a înăbuşit cu vacarm ul său plan­ şetele Bangladeshului, m asacrele din Cam bodgia au făcut uitat Sinaiul şi aşa m ai departe, şi aşa m ai de­ parte, şi aşa mai departe, până la deplina uitare a tot de către toţi.

într-o vreme când Istoria mai înainta încet, rare­ le sale evenimente se întipăreau uşor în memorie, ţesând pânza unui fundal cunoscut tuturor, în faţa căruia viaţa personală îşi desfăşura spectacolul fas­ cinant al aventurilor sale. Astăzi, timpul înaintează cu paşi mari. Evenimentul istoric, uitat peste noap­ te, străluceşte a doua zi de rouă noutăţii, încât nu mai reprezintă în relatarea naratorului un fundal, d o sur­ prinzătoare aventură ce se desfăşoară în planul se­ cund al prea cunoscutei banalităţi a vieţii personale. Nu există nid măcar un singur eveniment istoric pe care-1 putem presupune cunoscut de toţi; de aceea mă văd nevoit să scriu despre întâmplări petrecute acum câţiva ani, ca şi când s-ar fi produs cu un mi­ leniu în urmă: în 1939, armata germană a intrat în Cehia şi Statul cehilor a încetat să mai existe. în 1945, armata rusă a intrat în Cehia, şi Cehia s-a num it din nou republică independentă. Oamenii erau entuzias­ maţi de Rusia care îi alungase pe nemţi şi, văzând în partidul comunist braţul ei credincios, sim patii­ le lor au trecut de partea acestuia. Aşa se face că, în februarie 1948, comuniştii au acaparat puterea, nu prin sânge şi violenţă, ci salutaţi cu ovaţii de aproa­ pe o jumătate de naţiune. Şi acum, luaţi am inte: ju­ mătatea care jubila scoţând chiote de bucurie era mai dinamică, mai inteligentă, mai bună. Da, zică dne ce-o vrea, comuniştii se vădeau mai inteligenţi. Aveau un program grandios. Proiectul unei lumi absolut noi, în care tot omul îşi găsea locul. Ad­ versarii lor n-aveau un vis măreţ, d doar câteva prin- dpii morale învechite şi plicticoase, cu care voiau să cârpească pantalonii găuriţi ai ordinii existente. Nu-i de mirare ded că entuziaştii şi temerarii au triumfat uşor asupra ponderaţilor şi prudenţilor, grăbind u-se

să-şi realizeze visul, această idilă a dreptăţii pentru toţi. Subliniez: idilă şi pentru toţi, căd toate fiinţele uma­ ne tânjesc dintotdeauna după id ilă, după acea gră­ dină în care cântă privighetorile, după acel imperiu al armoniei în care universul nu se ridică necunos­ cut îm potriva om ului, iar om ul nu se ridică împotri­ va semenilor săi, d , dim potrivă, universul şi oamenii sunt plăm ădiţi din im ul şi acelaşi aluat — focul din cer arzând şi în suflete. Toţi devin acolo o notă din- tr-o sublimă fugă de Bach, iar cel ce refuză această con­ diţie nu răm âne decât un punct negru nefolositor şi

lipsit de sens, pe care e de-ajuns să-l apud şi să-l stri­ veşti între unghii ca pe un purice.

O seamă de oam eni, înţelegând de la bun început

că nu sunt făcuţi pentru idilă, au vrut să-şi părăseas­ că ţara. Dar idila fiind prin definiţie o lum e pentru toţi, cei ce doreau să em igreze erau socotiţi tăgădui­ tori ai idilei şi, în loc să ajungă dincolo de graniţă, ajun­ geau în spatele gratiilor. I-au urm at curând, pe acelaşi drum, alte mii şi zed de mii, printre aceştia aflându-se şi num eroşi com unişti ca, de pildă, m inistrul de ex­ terne Clementis, cel care îi îm prumutase lui Gottwald cădula de blană. Pe ecranele cinem atografelor îndră­ gostiţi tim izi se ţineau de m ână, adulterul era aspru pedepsit de tribunalele de onoare alcătuite din cetă­

ţeni de rând, privighetorile cântau, iar trupul lui G e- mentis se legăna în ştreang, ca un clopot vestind o nouă dim ineaţă a om enirii. Apoi, deodată, aceşti tineri inteligenţi şi radicali au avut sentim entul straniu că au lansat în lumea largă o acţiune ce începuse să trăiască de sine stă­ tătoare, încetând să mai sem ene cu ideea pe care şi-o făcuseră despre ea, fără să-i m ai pese de cei care-i dăduseră viaţă. Aceşti oam eni tineri şi inteligenţi au

început să se răstească la propria Iot acţiune, s-o che­ me, s-o defăimeze, s-o urmărească, s-o alunge şi s-o izgonească. Dacă ar fi să scriu un roman despre ge­ neraţia acestor oameni talentaţi şi radicali, l-aş in­

titula: în urmărirea acţiunii pierdute.

6

Mecanicul închise capota şi Mirek îl întrebă cât îi datorează. — Toţi banii, ü răspunse. Mirek se aşeză la volan impresionat. Nu-i m ai ar­ dea de drum. Ar fi preferat să rămână cu mecanicul, să-i asculte anecdotele hazlii. Acesta se aplecă în in­ teriorul maşinii şi-l bătu pe umăr. Apoi o luă spre poartă să ridice bariera. Când Mirek ajunse în dreptul lui, mecanicul îi semnală, cu o mişcare discretă a capului, maşina par­ cată în faţa benzinăriei. Bărbatul cu gâtul gros şi părul ondulat stătea postat lângă portiera deschisă. îl privea pe Mirek. Acelaşi lucru făcea şi cel de la volím. îl fixau amân­ doi fără jenă, cu obrăznicie. Trecând pe lângă ei, Mi­ rek se strădui să-i trateze la fel. După ce-i depăşi, îl zări în oglinda retrovizoare pe tipul cu pricina urcând în maşina care, pentru a-şi continua urmărirea, era nevoită să facă un viraj. îi veni în minte că ar fi trebuit totuşi să se despar­ tă mai demult de hârtiile acelea compromiţătoare. Dacă ar fi făcut-o îndată după accidentarea sa, fără să mai aştepte s-o prindă pe Zdena la telefon, poa­ te ar mai fi putut să le transporte în altă parte, fără nici o primejdie. Dar nu fusese în stare să se gândeas­ că la altceva decât la drumul spre reîntâlnirea cu

Zdena. Sunt ani de când şi-l închipuie. De câteva săp­ tămâni însă are sentim entul că nu m ai poate zăbovi, întrucât destinul lui se apropie cu paşi m ari de fi­ nal, iar el trebuie să facă totul pentru perfecţiunea şi frum useţea acestuia.

7

în zilele acelea de dem ult, după ruptura cu Zde­ na (legătura lor ţinuse aproape trei ani), fusese îm­ bătat de sentimentul unei libertăţi nem ăiginite şi totul începuse deodată să-i meargă din plin. Se căsători cu­ rând cu o femeie a cărei frumuseţe îi dădea, în fine, si­ guranţă de sine. Apoi, superba lui soţie muri şi el rămase cu fiul său într-o singurătate cochetă, care ü atră­ gea admiraţia, interesul şi solicitudinea m ultor femei. Tot în acea perioadă se rem arcase în cercetarea ştiinţifică şi această reuşită avea darul să-l ocroteas­ că. Statul avea nevoie de el, drept care îşi putea per­ mite să facă aluzii caustice la adresa lui, într-o vreme în care aproape nim eni nu îndrăznea să crâcnească. Treptat, pe măsură ce influenţa celor ce-şi urmăreau acţiunea sporea, el apărea tot m ai frecvent pe ecra­ nele televizoarelor, devenind o personalitate notorie. Când însă, după invazia ruşilor, refuză să-şi renege convingerile, se trezi dat afară din slujbă şi împre­ surat de copoi în civil. Povestea asta nu izbuti să-l doboare. Era atât de îndrăgostit de propriul său des­ tin, încât până şi m ersul spre pieire i se părea nobil şi frumos. Să ne-nţelegem : n-am spus că era îndrăgostit de propria-i persoană, ci de destinul său. Sunt două lu­ cruri absolut diferite. De parcă viaţa lui s-ar fi eman­ cipat având, pe neaşteptate, interesele sale, cu totul

altele decât interesele lui Mirek. Aşa se transformă, după mine, viaţa în destin. Destinul nu intenţionea­ ză să mişte un deget pentru Mirek (pentru fericirea, siguranţa, sănătatea şi buna lui dispoziţie), în timp ce Mirek e gata să facă orice pentru destinul său (pen­ tru măreţia, limpezimea, frumuseţea, stilul şi semni­ ficaţia lui inteligibilă). Se simte răspunzător pentru destinul său, dar acesta nu se simte răspunzător pen­ tru el. Avea cu viaţa lui aceeaşi relaţie pe care o are sculp­ torul cu statuia sa sau romancierul cu romanul său. Dreptul de neatins al romancierului este acela de a-şi putea reface romanul. Dacă începutul nu-1 mulţumeş­ te, îl poate rescrie sau suprima. Existenţa Zdenei ü refuza însă lui Mirek această prerogativă de autor. Zdena stăruia să rămână în primele pagini ale roma­ nului, nelăsându-se elim inată.

8

Dar, la drept vorbind, de ce îl încearcă o ruşine atât de cumplită? Explicaţia cea mai simplă este aceasta: M irek se numără printre cei ce au pornit foarte curând în ur­ mărirea propriei lor acţiuni, în timp ce Zdena a ră­ mas mereu fidelă grădinii în care cântă privighetorile. Ba, mai mult, în ultima vreme făcea parte din cele două procente ale naţiunii care întâmpinaseră cu bu­ curie tancurile ruseşti. Da, e adevărat, dar nu cred că această explicaţie poate fi convingătoare. Dacă ar fi fost vorba doar de faptul că se bucurase de sosirea tancurilor ruseşti, ar fi insultat-o public, în gura mare, fără a tăgădui că

o cunoaşte. Zdena se făcuse vinovată faţă de el de un

lucru m ult m ai grav. Era urâtă. Dar ce conta urâţenia ei, de vrem e ce nu se mai culcase cu ea de douăzeci de ani?

Conta: chiar şi de departe, nasul m are al Zdenei arunca o umbră peste existenţa lu i.

urm ă, avusese o am antă frum oasă. în-

tr-o zi, după ce vizitase oraşul în care locuieşte Zde­ na, la întoarcere, femeia îl întrebase profund intrigată:

— Spune-m i, cum ai putut să te culci cu o ase­ menea pocitanie?

Cu ani în

D eclarase că n-o cunoştea decât din vedere, ne­

gând cu hotărâre orice relaţie intim ă cu ea.

C ăd nu-i era necunoscută

acea m are taină a v ie frum os. Fem eile caută

ţii: fem eile nu caută bărbatul

bărbatul cu trecere la fem ei frum oase. A avea, aşadar,

o amantă urâtă este o greşeală fatală. M irek se stră­

duise să şteargă orice urm ă a Zdenei şi, fiindcă iubi­ torii de privighetori îl urau tot m ai aprig, nădăjduia

că Zdena, urmându-şi zeloasă carieră sa de activistă de partid, avea să-l uite curând, şi cu dragă inimă. Dar se înşelase. Vorbea despre el m ereu, pretutin­ deni şi cu orice prilej. Odată, printr-o funestă coind- denţă, întâlnindu-se în sodetate, se grăbise să evoce o amintire ce trăda, fără echivoc, strânsa lor intim ita­ te de odinioară.

îl scosese din sărite.

Altă dată, un prieten care o cunoştea ü întrebase:

— Dacă o urăşti atât de m ult pe fata asta, zi-mi şi

mie, cum aţi putut trăi îm preună în urm ă cu ani? Mirek începuse să-i explice că pe atunci era un puştan prostănac, de douăzeci de ani, iar ea avea cu şapte ani mai mult. Era respectată, adm irată, atotpu­ ternică! Cunoştea pe cine vrei şi pe cine nu vrei la comitetul central al partidului! îl ajuta, împingân- du-1 în faţă, prezentându-1 unor oam eni influenţi.

— Eram un arivist, dobitocule! se trezise strigând. De-aia m-am agăţat de gâtul ei, şi puţin îmi păsa că-i mâţă!

9

Mirek nu spune însă adevărul. Deşi cu un sfert de veac în urmă jelise moartea lui Masturbov, Zdena n-a- vea relaţii sus-puse şi nid mijloace de a face carieră sau de a facilita cariera altora n-avea. Atunci de ce a inventat toate astea? De ce minte? Tine volanul cu o mână, în oglinda retrovizoare sur­ prinde maşina poliţiei secrete şi, deodată, roşeşte. O amintire cu totul neaşteptată a ţâşnit din memoria lui. După ce ü reproşase prima oară când se culcase­ ră împreună comportamentul prea intelectual, chiar în ziua următoare căutase să-ndrepte lucrurile simu­ lând o pasiune spontană, dezlănţuită. Nu, nu e ade­ vărat că a uitat toate împreunările lor! Secvenţa aceasta şi-o aminteşte foarte limpede: se mişca deasupra ei cu o prefăcută sălbăticie, scoţând din rărunchi un su­ net prelung, ca un mârâit de câine ce se luptă cu pa­ pucul stăpânului şi, în acelaşi timp, urmărea (nu fără stupoare) femeia ce zăcea întinsă sub el, foarte cal­ mă, tăcută, aproape indiferentă. Maşina răsuna de mârâitul de acum un sfert de veac, de zgomotul insuportabil al supunerii şi al ze­ lului său slugarnic— zgomot al grabei şi complezen­ ţei sale, al ridicolului şi al am ărăciunii sale. Da, aşa e: Mirek e dispus să se declare şi arivist, numai să nu fie nevoit să recunoască adevărul; se cul­ case cu o pocită, fiindcă nu cuteza să se apropie de femeile frumoase. Nu se simţea demn de ele. Aceas­ tă slăbiciune, această neputinţă este taina pe care o ascunde.

M aşina răsuna de m ârâitul frenetic al pasiunii, şi acest m ârâit îi dovedea că Zdena nu era nim ic alt­ ceva decât im aginea vrăjită pe care voia s-o spulbe­ re spre a-şi distruge tinereţea detestată. Opri în dreptul casei acesteia. M aşina urmăritoa­ re trase în spatele lui.

10

Evenim entele istorice se im ită m ai întotdeauna unele pe altele fără talent, dar m i se pare că, în Ce­

hia, Istoria a pus în scenă o situaţie ce nu mai fusese

experimentată până atunci. Acolo nu s-a ridicat, după vechi reţete, un grup de oam eni (o clasă, un popor) îm potriva altuia, ci m ulţi oam eni (o generaţie de bărbaţi şi de fem ei) s-au rid icat îm potriva propriei lor tinereţi.

A ceştia se străduiau să-şi regăsească propria ac­ ţiune, să redevină stăpânii ei şi n-a lip sit m ult ca să reuşească. Influenţa tot m ai m are dobândită în anii

'60 devenea, la începutul anului 1968, aproape in­

divizibilă. A cestei ultim e perioade i se spune înde­ obşte Primăvara de la Praga: paznicii id ilei se vedeau siliţi să dem onteze m icrofoanele din locuinţele par­ ticulare, graniţele erau deschise, iar notele din par­ titura marii fugi de Bach o luau care încotro, cântând fiecare în felul ei. Era o veselie incredibilă, era un ade­ vărat carnaval! Rusia, care scrie m area fugă pentru tot globul pă­ mântesc, nu putea să tolereze ca notele ei să se risi­ pească. în ziua de 21 august 1968, a trim is în Cehia o armată de o jum ătate de m ilion de oam eni. Imediat

după aceea şi-au părăsit ţara cam o sută douăzeci de

mii de cehi, cinci sute de m ii dintre cei răm aşi fiind

obligaţi să-şi părăsească slujbele pentru nişte atelie­ re pierdute prin cele mai neştiute văgăuni, pentru benzile rulante ale unor fabrici îndepărtate, pentru volanul camioanelor, pe scurt, pentru nişte locuri de unde glasul lor nu va mai fi auzit de nimeni.

Şi pentru ca umbra hidoasei amintiri să nu tulbu­

re ţara din idila ei reînnoită, Primăvara pragheză şi invazia tancurilor ruseşti, această pată urâtă pe o Is­ torie frumoasă, trebuiau să fie spulberate. Aşa se face că astăzi, în Cehia, aniversarea zilei de 21 august ră­ mâne trecută sub tăcere, numele celor ce s-au ridi­ cat împotriva propriei lor tinereţi fiind şterse cu grijă din memoria ţării, asemeni unei greşeli din tema

unui şcolar. Aşa a fost şters şi numele lui Mirek. Cel care urcă

acum treptele spre uşa Zdenei nu-i, în realitate, decât

o pată albă, un fragment de vid circumscris, înaintând

pe spirala scării.

11

Se află în faţa Zdenei, braţul i se clatină în eşarfă.

Zdena priveşte într-o parte, evitându-i ochii, şi gura

îi turuie întruna:

— Nu ştiu de ce ai venit. Dar mă bucur că eşti aici.

Am stat de vorbă cu câţiva tovarăşi. E totuşi absurd să-ţi sfârşeşti zilele ca salahor pe un şantier de con­ strucţii. Ştiu sigur că partidul nu ţi-a închis uşa de­ finitiv. încă nu-i prea târziu.

O întreabă ce trebuie să facă.

— Să ceri o audienţă. Tu însuţi. Tu trebuie să fad

primul pas. înţelege încotro bate. I se transmite că mai dispu­ ne de dnd minute, ultim ele d n d , ca să declare dar

şi răspicat că reneagă tot ce-a spus şi ce-a făcut. Cu­ noaşte târgul. Dumnealor sunt gata să le vândă oa­ menilor un viitor în schimbul trecutului. îl vor obliga să vorbească la televiziune cu o voce sugrumată de emoţie, să explice poporului că se înşelase atunci când vorbise împotriva Rusiei şi a privighetorilor. îl vor constrânge să se dezică de viaţa lui şi să devină o um­ bră, un om fără trecut, un actor fără rol, şi să-şi pre­ schimbe în umbră până şi viaţa de care s-a dezis, până şi acest rol abandonat de actor. M etamorfozat astfel în umbră, îl vor lăsa să trăiască. Se uită la Zdena: de ce vorbeşte atât de repede şi cu o voce atât de şovăitoare? De ce priveşte-ntr-o par­ te, de ce-i evită ochii?

E cât se poate de lim pede: i-a întins o cursă. Ac­

ţionează după instrucţiunile partidului sau ale poli­

ţiei. Are m isiunea de a-1 convinge să capituleze.

12

Dar Mirek greşeşte! Zdena nu-i îm puternicită de nimeni să trateze cu el. O, nu! astăzi nici unul dintre potentaţi nu l-ar mai primi în audienţă, chiar dacă l-ar implora. Acum e prea târziu. Dacă Zdena ü îndeamnă să facă ceva spre a se sal­

va, pretinzând că-i transm ite un

m esaj din partea

unor tovarăşi din înalta ierarhie, asta se datorează numai dorinţei sale deşarte şi confuze de a-1 ajuta după puterile ei. Şi dacă vorbeşte atât de repede, oco- lindu-i privirea, n-o face pentru că ar avea în mână

o cursă pe care i-o întinde, ci pentru sim plul motiv că se află in faţa lui cu m âinile goale.

A înţeles-o Mirek vreodată?

A crezut întotdeauna că fidelitatea ei faţă de par­

tid se datora fanatism ului.

Dar nu-i aşa. A rămas fidelă partidului pentru că-1 iubea pe Mirek.

Când a părăsit-o, n-a dorit nimic altceva decât să demonstreze că fidelitatea este o valoare mai presus de oricare alta. Să demonstreze că el era necredincios în toate, iar ea credincioasă în toate. Ceea ce putea fi luat drept fanatism politic nu era decât un pretext, o parabolă, un manifest al statorniciei — nimic altce­ va decât reproşul ermetic al unei iubiri dezamăgite. Mi-o imaginez, într-o frumoasă dimineaţă de au­ gust, trezită brusc de zgomotul asurzitor al avioa­ nelor. A ieşit în stradă alergând şi, acolo, nişte oameni îngroziţi i-au spus că armata rusă ocupă Cehia. A izbucnit într-un râs isteric. Tancurile ruseşti au ve­ nit să-i pedepsească pe toţi necredincioşii! Avea să vadă, în sfârşit, înfrângerea lui Mirek! în sfârşit, avea să-l vadă îngenuncheat! în sfârşit, va putea să se aplece asupra lui, să-i întindă o mână salvatoare, ca o fiinţă care ştie ce înseamnă fidelitatea. Mirek hotărî să întrerupă cu brutalitate conver­ saţia care pornise într-o direcţie greşită.

— Ţi-am trimis pe vremuri o mulţime de scrisori.

Aş vrea să mi le înapoiezi. înalţă capul, surprinsă:

— Scrisori?!

— Da, scrisorile mele. Trebuie să-ţi fi scris atunci

pe puţin o sută.

— A, da, scrisorile tale, ştiu, ü spuse şi, deodată,

încetează să-i mai ocolească privirea, uitându-se fix în ochii lui. Mirek are senzaţia neplăcută că-i citeşte

în adâncul sufletului şi vede precis ce anume vrea şi dece.

— Scrisorile tale, da, scrisorile tale, repetă ea. Le-am recitit nu demult şi m-am întrebat cum de-ai fost în stare de o asemenea explozie a sentimentelor.

Şi mai repetă de câteva ori cuvintele explozie a sen­ timentelor, dar nu le m ai rosteşte repezit, într-un de­ bit verbal precipitat, ci lent şi cum pănit, de parcă ar viza o ţintă pe care nu vrea s-o rateze şi n-o slă­ beşte din ochi, ca să fie sigură că a nim erit în plin.

13

Braţul în ghips i se leagănă la piept şi faţa îi arde de parcă în clipa aceea ar fi încasat o palm ă zdra­ vănă.

Da! e adevărat, scrisorile lu i erau teribil de senti­

m entale. în fond, trebuia să-şi dem onstreze cu orice preţ că nu m izeria şi neputinţa, ci num ai dragostea

îl ţinea alături de această fem eie! C ăci num ai o pa­

siune într-adevăr nem ărginită putea să justifice o le­ gătură cu o fată atât de urâtă! — îm i scriai că sunt tovarăşa ta de luptă, îţi amin­ teşti? Faţa i se îm purpură şi m ai m ult: e oare cu putin­ ţă? Cât ridicol inepuizabil ascunde cuvântul acesta luptăl în ce constă lupta lor? Participau la nişte şedin­ ţe interm inabile, de li se tăbăcea şezutul, dar atunci când se ridicau ca să-şi exprime opiniile radicale (duş­ manul de clasă trebuia pedepsit cu m ai m ultă aspri­ me, cutare sau cutare idee trebuia formulată în termeni mai categorici), aveau sentim entul asem ănării lor

cu personajele din picturile eroice: el prăbuşindu-se

la pământ, cu pistolul în m ână şi cu o rană sânge

rândă în umăr, iar ea, tot cu pistolul în m ână, păşind

mai departe spre locul unde el nu apucase să ajungă. Pe vremea aceea M irek m ai avea obrajii spuziţi de

o acnee juvenilă şi, pentru a face să treacă neobser­

vat acest cusur, purta pe faţă m asca revoltei. Poves-

tea cui vrei şi cui nu vrei cum se despărţise pentru totdeauna de tatăl său, un ţăran înstărit, declarând că scuipă pe obrazul secularei tradiţii ţărăneşti, le­ gată de pământ şi de proprietate, descriind cu lux de amănunte scena disputei şi a dram aticei părăsiri a căminului părintesc. în toate astea nu exista nici un dram de adevăr. Acum când priveşte înapoi, nu vede în povestea asta decât m ituri şi m inciuni.

— Pe-atunci erai altfel de om, spuse Zdena.

Iar el se şi vedea plecând cu pachetul de scri­ sori — cum se opreşte în dreptul primei pubele, cum le apucă prudent cu două degete, de parcă ar fi niş­ te hârtii mânjite de căcat, şi le aruncă, dezgustat, prin­

tre gunoaie.

14

— La ce ţi-ar folosi scrisorile astea? De ce ai ne­

voie de ele? întrebă ea. Nu putea să-i declare că avea intenţia să le arun­ ce la gunoi. Aşa că adoptă o voce melancolică şi-i spu­ se că se afla la o vârstă când omul începe să privească

înapoi. (Se simţea stânjenit de propriile sale cuvinte. Avea impresia că basmul lui nu era convingător şi se ru- şină.) Da, priveşte înapoi, fiindcă azi l-a uitat pe cel ce a fost când era tânăr. Ştie că a eşuat. De aceea, vrea să afle de unde a pornit ca să-nţeleagă unde a comis eroarea. De aceea, vrea să revină la corespondenţa lui cu Zdena, ca să descopere în ea taina tinereţii sale, taina începutu­ rilor şi a rădăcinilor sale.

— N-am să ţi le dau niciodată, spuse ea, clătinând din cap.

— Ţi le cer doar cu îm prum ut, m inţi el.

Clătină iar din cap, dezaprobator. Se gândea că, undeva, în acest apartam ent, se gă­ seau scrisorile lui pe care ea le putea oferi spre a fi citite oricând de oricine. I se părea atât de insupor­ tabilă ideea ca o parte din viaţa lui să rămână în mâi­ nile Zdenei, încât îl bătea gândul să-i dea una în cap cu scrum iera de sticlă groasă, aflată pe m ăsuţa joa­ să dintre ei. în loc de asta, începu să-i explice încă o dată că priveşte retrospectiv şi încearcă să desco­ pere de unde a pornit.

— N-am să ţi le dau niciodată. N iciodată, îl amuţi cu o privire săgetătoare.

15

Când ieşiră, cele două m aşini se aflau parcate una

în spatele celeilalte, în faţa casei. Copoii îşi făceau obişnuita sută de paşi pe trotua­

se opriră şi se ui­

rul de peste drum . în clipa aceea

tară la ei îndelung.

— Dom nii ăştia m -au urm ărit tot drum ul, arătă

el spre cei doi.

— Chiar aşa? Toată lumea te persecută? întrebă ne­

încrezătoare, cu o ironie forţată. Cum poate fi atât de cinică, încât să-i spună de la obraz că cei doi bărbaţi, care ü m ăsoară cu atâta os­

tentaţie şi obrăznicie, sunt doar nişte trecători apăruţi întâm plător? Nu există decât o explicaţie. Le face jocul, jocul care cere să te com porţi ca şi când n-ar exista n id poliţie

secretă, nici oam eni

Intre timp, copoii traversară şoseaua şi, sub ochii lor, urcară în m aşină.

persecutaţi.

— Rămâi cu bine, spuse Mirek, fără s-o mai pri­ vească. Se aşeză la volan. în oglinda retrovizoare se vedea maşina copoilor care tocmai demara în spate­ le lui. Pe Zdena n-o vedea. Nici nu-şi dorea s-o mai vadă vreodată. De aceea, n-a aflat niciodată că ea rămăsese aco­ lo, pe trotuar, uitându-se îndelung în urma lui cu o faţă înspăimântată. Nu, nu de cinism era vorba din partea Zdenei re­ fuzând să recunoască nişte copoi în cei doi bărbaţi ce-şi făceau suta de paşi pe trotuarul de peste drum. Fusese cuprinsă de panică în faţa unor lucruri ce-o depăşeau. Voise să-i ascundă lui M irek adevărul, şi ei deopotrivă.

16

între Mirek şi copoi apăru pe neaşteptate o ma­ şină sport de culoare roşie, condusă de un şofer im­ petuos. Mirek apăsă pe accelerator. Intrau într-o aglomeraţie şi drumul făcea un cot. Dându-şi sea­ ma că în clipa aceea urm ătorii nu mai aveau cum să-l vadă, Mirek o luă pe o străduţă lăturalnică. Frâ­ nele scrâşniră şi un puşti ce da să traverseze caro­ sabilul abia avu răgazul să facă un pas înapoi. în oglinda retrovizoare, Mirek surprise m aşina roşie gonind pe şoseaua principală. A urm ăritorilor n-a­ pucase încă să treacă. Peste puţin timp izbuti să vi­ reze la iuţeală pe o altă stradă şi să dispară definitiv din câmpul lor vizual. Părăsi oraşul mergând pe un drum ce ducea în cu totul altă direcţie. Se uită în oglinda retrovizoare. Ni­ meni nu se ţinea după el, şoseaua era pustie. îi vedea în gând pe bieţii copoi, care-1 căutau de zor, speriaţi de m uştruluiala superiorului. îl pufni

râsul. încetini şi începu să privească peisajul. La drept vorbind, nu-1 privise niciodată. Se deplasa întotdea­ una cu un scop anume — să aranjeze ceva sau să discute cu cineva— şi astfel spaţiul înconjurător de­ venise pentru el un lucru prim ejdios, o pierdere de timp, o piedică în activitatea sa. Nu departe, în faţa lui, se lăsau încet două barie­ re cu dungi albe şi roşii. O preşte. Deodată se sim te cuprins de-o oboseală cumpli­ tă. De ce s-a dus s-o vadă? De ce voia să-i ceară îna­ poi scrisorile? E copleşit de absurditatea, de ridicolul şi de nai­ vitatea puerilă a călătoriei sale. N ici un raţionament, nici un calcul nu l-a m ânat spre ea, ci num ai o do­ rinţă insuportabilă. Dorinţa de a întinde braţul de­ parte în trecut şi de a lovi în el cu pum nul. Dorinţa de a sfâşia cu tăişul cuţitului im aginea propriei sale tinereţi. O dorinţă pătim aşă pe care n-a ştiut s-o stă­ pânească şi care răm âne, de fapt, neîm plinită. Se simte doborât de o oboseală fără margini. Acum, cu siguranţă, nu va mai putea să scoată din casă hâr­ tiile compromiţătoare. Agenţii sunt pe urm ele sale şi nu-1 vor slăbi. Acum e prea târziu. M ult prea târziu. Auzi în depărtare un gâfâit de locomotivă. în drep­ tul cantonului stătea o femeie cu o broboadă roşie pe cap. Trenul se apropia. Era un personal cu viteză re­ dusă. La o fereastră, un unchiaş cu pipa în mână se apleca în afară şi scuipa. Apoi M irek auzi un semnal şi femeia cu broboadă roşie se duse în grabă să învâr­ tească manivela. Braţele barierelor începură să se ri­ dice şi Mirek demară. Intră într-un sat ce se întindea de-a lungul unei singure străzi fără sfârşit, la capă­ tul căreia se afla gara: o căsuţă scundă, albă, cu un gard de lemn, prin care se zăreau şinele şi peronul.

Ferestrele gării sunt îm podobite cu ghivece în care

cresc

begónii. M irek opreşte. Stă la volan şi p riveş­

te cu un aer contem plativ gara, ferestrele şi florile roşii. D in vrem uri de m ult u itate, îi revine în m inte

im aginea unei alte căsu ţe alb e, cu p ervazu rile feres­ trelor în roşite de p etalele begoniilor. E un m ic hotel dintr-un sat de m unte şi povestea se p etrece în tim ­ pul unei vacanţe de vară. La o fereastră apare un nas neobişnuit de m are. M irek are douăzeci de ani, se uită în sus spre nasul acela şi, deodată, încearcă o dragos­ te fără m argini. Vrea să apese repede p e accelerator ca să scape de această am intire. D e data asta în să nu m ă m ai las

p ăcălit şi rechem am intirea ca s-o reţin u n p ic. A şa­

dar, repet:

la fereastră, p rin tre b eg ón ii, apare chip u l

Z

denei cu

nasu l u riaş, şi M irek se

sim te cu p rin s d e

o

dragoste nem ărginită. E cu pu tinţă aşa ceva? De ce nu!? D e ce n -ar pu tea sim ţi u n b ăiat slab şi

sfielnic o dragoste adevărată pentru o fată u râtă?

El ü povestea cum se revoltase îm p otriva tatălu i său reacţionar, ea ü defăim a pe in telectu ali, am ândoi aveau şezutu rile tăbăcite şi m ergeau ţin ând u -se de

m

ână. Participau la şed inţe, îşi turnau con cetăţen ii,

m

inţeau şi se iubeau. Ea deplângea m oartea lu i M as-

turbov, el m ârâia ca u n câin e p este tru p u l ei şi nu puteau trăi im ul fără celălalt.

D acă voia s-o şteargă d in fotografiile v ieţii sale,

asta nu se întâm pla pentru că n-o iu bea, ci pentru că

o iu bise. O şterge cu dragostea lu i cu tot, radiindu -i

im aginea până la d isp ariţie, aşa cum procedase sec­

ţia de propagandă a partidului făcându-1 dispărut pe

Clementis din balconul în care G ottw ald îşi rostise istoricul discurs. Mirek rescrie istoria întocmai ca par­ tidul comunist, ca toate partidele politice, ca toate po­ poarele, ca tot omul. Se strigă că vrem să făurim un viitor mai bun, dar nu-i adevărat. Viitorul nu-i alt­ ceva decât un gol indiferent care nu interesează pe nimeni, în timp ce trecutul e plin de viaţă, chipul lui ne irită, ne revoltă, ne răneşte, încât dorim să-l dis­ trugem sau să-l revopsim . Ne zbatem să avem acces în laboratoarele în care se pot retuşa fotografiile şi rescrie biografiile şi Istoria. Cât tim p a petrecut el în faţa gării? Şi ce sem nificaţie avea acest popas? Nici una. A radiat-o pe loc din m intea lui şi aşa se face că, în clipa asta, nu mai ştie nim ic despre căsuţa cu begónii. Goneşte din nou cu toată viteza, fără să privească pei­ sajul. Spaţiul lumii devine iar un obstacol stânjenitor

m enit să-i

încetinească acţiunea.

18

Maşina de care reuşise să scape staţiona în drep­ tul locuinţei sale. Cei doi bărbaţi se aflau ceva mai încolo. Trase în spatele ei şi coborî. Zâm beau aproape ve­ seli, de parcă fuga lui M irek n-ar fi fost altceva de­ cât o şotie bună care-i distrase pe toţi. Când trecu pe lângă ei, cel cu gâtul gros şi părul ondulat cu fierul începu să râdă şi-i făcu un sem n cu capu l. Mirek fu cuprins de groază în faţa acestei fam iliarităţi ce voia să-l asigure că de acum încolo legătura lor va fi mult mai strânsă.

Fără să clintească o geană, intră în casă. D escuie uşa apartam entului. întâi îşi zări fiul şi privirea aces­ tuia încărcată de o em oţie reţinută. A poi un necunos­ cut cu ochelari se apropie de M irek şi se legitim ă.

— D oriţi să vedeţi ordinul de p erch eziţie al pro­ curaturii?

— D a, spuse M irek.

în apartam ent se m ai aflau încă d oi necu noscu ţi.

Unul stătea în picioare în faţa birou lui p e care erau îngrăm ădite teancuri de h ârtii şi vrafu ri de caiete şi cărţi. Le lua rând pe rând, le cerceta, iar celălalt, aşe­ zat la m asă, trecea pe o listă ce i se d icta. O chelaristul scoase d in bu zu naru l d e la p iep t o hârtie îm păturită şi i-o în tin se lu i M irek:

— Poftim , acesta-i ordinul procu roru lu i, ia r aco­

lo — arătă către cei d oi bărbaţi — v i se în tocm eşte lista obiectelor confiscate. Pe jo s zăceau în n eştire o su m ed enie de h ârtii şi cărţi, uşile dulapului erau d eschise, iar m obilele în ­ depărtate de pereţi.

Fiul se aplecă spre M irek şi-i spu se:

— A u venit la cinci m inute după p lecarea ta.

Cei de la m asa de scris încheiau lista cu obiecte­

le

confiscate: scrisori de la prieten ii lu i M irek, docu­

m

ente din prim ele zile ale ocu paţiei ru seşti, analize

politice, procese-verbale ale şedinţelor şi câteva cărţi.

— Cum văd,

nu prea le d u ceţi g rija p rieten ilo r

dum neavoastră, spuse bărbatul cu ochelari, arătând cu capul spre obiectele confiscate.

— N u veţi găsi în ele nim ic anticonstituţional, in­

terveni fiu l, şi M irek recunoscu în sp u sele lu i p ro­

p riile sale cuvinte.

O chelaristul răspunse că num ai tribunalul decide

ce este sau nu este anticonstitu ţional.

Cei care au em igrat (o sută

douăzeci de m ii), cei

reduşi la tăcere, daţi afară din slujbe (o jum ătate de milion) dispăreau ca un cortegiu în ceaţă, devenind invizibili şi uitaţi. în schimb închisoarea, deşi e înconjurată de zi­ duri din toate părţile, răm âne o scenă a Istoriei ilu­ minată în toată splendoarea ei. Mirek o ştie de m ult. în acest ultim an, ideea în­ chisorii îl ademenise irezistibil. De bună seamă, tot

aşa a fost ispitit şi Flaubert de sinuciderea doamnei

Bovary. N id Mirek nu-şi putea im agina un final mai

bun pentru romanul vieţii sale.

Dumnealor voiau să şteargă din m em orie sute de

mii de vieţi ca să rămână doar tim pul im aculat al idi­

lei imaculate. Dar Mirek se va întinde cu tot trupul pe această idilă, ca o pată. El va răm âne acolo, aşa cum a rămas cădula lui Clem entis pe capul lui Got­ twald.

L-au pus să semneze lista cu lucrurile confiscate,

apoi i-au cerut să-i urmeze însoţit de fiul său. După un an de detenţie preventivă, avu loc procesul. Mi­

rek fu condamnat la şase ani, fiul său la doi, iar zece

dintre prietenii lor primiră pedepse între un an şi şase ani.

Marna

1

A fo st o vrem e când M arkéta nu şi-a iu b it soa­

cra. E ra îh p erioad a când lo cu ise la ea îm preu nă cu

K arel (tatăl lu i m ai trăia) şi ea trebu ia să-i în fru n te

zi de zi hach iţele

tat-o m ult şi s-au m u tat. D eviza lo r era p e-atu n ci:

şi su scep tib ilitatea. N -au sup or­

cât mai departe de mama. Se stab iliră în tr-u n

oraş aflat

în celălalt cap ăt al ţării şi abia m ai apucau să-i vadă

p e p ărin ţii lu i K arel o d ată

p e an.

A p oi, în tr-o zi, tatăl lu i K arel m u ri şi m am a ră­

m ase singură. O revăzură la înm orm ântare; era um i­

lă, am ărâtă şi lor li se p ărea

în m intea lor stăru ia aceeaşi frază: mamă, nu poţi ră­

m âne singură, m ută-te la noi.

m ai m ică d ecât în ain te,

Fraza răsuna în m intea lor, dar n ici im ul n -o rosti.

C u atât m ai m ult cu cât a doua zi după fu n eralii, în

tim pul unei p lim bări m elancolice, m am a, d eşi d es­

curajată şi p ip ern icită, le reproşase, cu o vehem enţă

p e care o găseau d ep lasată, toate n ecazu rile p e care

i le p ricin u iseră. — N im ic n-o poate schim ba. E trist, dar deviza m ea

spus K arel M ar-

va fi m ereu: departe de m am a, i-a kétei când se aflau în tren.

în d u d a faptului

că m am a răm ăsese m ereu aceeaşi, M arkéta se schim ­

b ase, av ân d p e n eaştep tate im p resia că to t ce le fă­

cu se soacra e i erau la urm a u rm ei n işte fleacu ri şi

A u trecut d e atu nci m ulţi ani şi,

că, de fapt, ea, M arkéta, săvârşise adevărata greşea­ lă dând prea m ultă im portanţă ieşirilo r ei gălăgioa­ se. Pe atunci o privea aşa cum p riv eşte copilul un adult, acum însă rolurile se inversaseră: M arkéta era adulta şi, de la m are distanţă, m am a i se părea un co­ pil m icuţ şi lipsit de apărare. A vea faţă de ea o răb­ dare plină de îngăduinţă, ba, m ai m ult, începuse chiar să-i scrie cu regu laritate. Bătrâna doam nă se obiş­ nuise repede cu acest com portam ent şi-i răspundea cu grijă, cerându-i M arkétei să-i scrie cât m ai des, căd scrisorile ei, spunea ea, erau singurul lucru care

o

ajuta să sup orte m ai uşor sin g u rătatea. De la o vrem e, fraza ce prinsese viaţă în timpul în­

m

orm ântării, începu iar să bântuie p rin

m intea lor şi

din nou fiul fu cel ce curm ă accesul de generozitate

al nurorii, şi, astfel, în loc să-i spună bătrânei, mamă,

mută-te la noi, o invitară la ei p entru o săptăm ână.

Era de Paşti şi băiatul lor, în vârstă de zece ani,

o aşteptau pe Eva.

plecase în vacanţă. în w eekend

îşi rezervaseră pentru m am a întreaga săptăm ână, în

afara dum inicii.

— Vino să stai la noi o săptăm ână, i-au spus. De

sâmbătă până sâm bătă. Dum inică, pe 8, suntem prinşi. Ne ducem undeva.

Nu-i spuseră nim ic precis, în tru cât nu ţineau atât

de m ult să-i vorbească despre Eva. K arel i-a mai re­ petat de două ori la telefon:

— De sâmbătă până sâm bătă. D um inică, pe 8, ple­

căm. Şi m ama i-a răspuns:

— Da, copii, sunteţi foarte drăgu ţi, ştiţi bine c-am

să plec atunci când d oriţi. Totul e să scap un pic de

singurătatea m ea. Dar sâmbătă seara, când M arkéta o întrebă la ce oră voia să fie condusă Ia gară a doua zi, m am a o anun-

ţă ritos şi fără ezitare că va pleca abia lu ni. M arkéta

o privi surprinsă, dar soacra continuă netulburată:

— Karel m i-a zis că luni sunteţi p rin şi, că p lecaţi

undeva, şi deci lu ni dim ineaţă trebuie să p lec. De bună seam ă, M arkéta ar fi putut să-i răspun­

dă: mamă, te-ai înşelat, noi plecăm chiar mâine, dar nu

avu curajul s-o facă. N u reuşea să născocească pe m o­

m ent locul unde urm au să plece. îşi dădea seam a că

scorniseră m inciuna cu atâta neglijen ţă, în cât tăcea, îm păcându-se cu ideea că soacra sa va răm âne cu ei şi dum inică. Se consolă însă cu gândul că odaia băiatului, în care dorm ea bătrâna, era tocm ai în ce­ lălalt capăt al casei, şi astfel nu-i va deranja, şi îi spu­ se lui K arel pe un ton de reproş:

— Te rog, n-o dojeni. U ită-te la ea, sărm ana. M i se strânge inim a când o văd.

2

Karel ridică din um eri resem nat. M arkéta avea dreptate: într-adevăr, m am a s-a schim bat. S e arăta

m ulţum ită de toate, recunoscătoare pentru orice. Za­

darnic pândea m om entul când ü va sări ţandăra d in te m iri ce.

Cu o zi înainte, în tim pul unei p lim bări, privind în depărtare, a întrebat:

— Ce sătuc e ăla cu case albe, atât d e frum oase?

N u era nici un sătu c, ci d oar n işte borne. L ui Ka­

rel i se făcuse m ilă de m am a lu i, căreia îi slăbea ve­ derea.

D ar acest defect de vedere exprim a, de bună sea­

m

ă, ceva m ult m ai profund: ceea ce lor li se părea

m

are, ei i se părea m ărunt, acolo unde ei zăreau niş­

te

borne, ea vedea un şir de case.

La drept vorbind, aceasta nu era o trăsătură nouă

a bătrânei. Deosebirea e că înainte acest cusur avea

darul să-l scoată din sărite. De pildă, într-o noapte,

tancurile unei ţări uriaşe din vecinătate le invadase­ ră ţara. Şocul şi spaima fuseseră atât de m ari, încât multă vreme nimeni nu mai fusese în stare să se gân­ dească la nimic altceva. Era în toiul lui august şi în

în

urmă, mama îl invitase pe farm acist să vină să le cu­ leagă, dar farmacistul nu venise şi nu catadicsise mă­ car să-şi ceară scuze. Mama nu putea să-i ierte acest lucru şi asta ü scotea din m inţi pe Karel şi Markéta. I-au reproşat că toţi sunt cu gândul la tancuri, şi ea îi dă întruna cu perele ei. Apoi s-au m utat de la pă­ rinţi, ducând cu ei am intirea acestei m eschinării. Să fie oare tancurile mai im portante decât pere­ le? Pe măsură ce tim pul trecea, K arel îşi dădea sea­ ma că răspunsul la această întrebare nu era atât de evident pe cât crezuse întotdeauna şi începea să nu­ trească o tainică simpatie pentru perspectiva mamei, în care se afla în prim -plan o pară im ensă, iar unde­ va, departe în spatele ei, un tanc niţel m ai mare de­ cât o buburuză ce urma să-şi ia zborul d intr-o clipă în alta şi să dispară dincolo de zare. Ah, da! de fapt, mama are dreptate: tancul e trecă­ tor, iar para e eternă. Odinioară, mama voia să ştie tot despre fiul ei şi se înfuria nespus ori de câte ori acesta ü ascundea ceva din viaţa lui. Acum, ca să-i facă o bucurie, ü povesteau totul despre ce li s-a întâm plat, despre proiectele lor. Curând însă şi-au dat seama că m am a îl asculta mai

mult din politeţe şi mai tot tim pul intervenea în ex­ punerea lor spunându-le câte ceva despre canişul

grădina lor se copseseră perele. Cu o săptăm ână

ei lăsat în grija unei vecine.

înainte, Karel ar fi văzut în acest com portam ent

m anifestare a egocentrism ului sau a m eschinăriei;

acum însă ştia că nu fusese vorba de aşa ceva. Tim ­ pul se scursese m ult m ai repede decât îşi închipuiau, mama renunţase la bastonul de m areşal al m aterni­ tăţii, retrăgându-se într-o lum e diferită de a lor. în altă zi, tot în tim pul unei plim bări, i-a surprins o fu rtu ­ nă. O ţineau fiecare de câte un braţ, ducând-o pur şi sim plu pe sus, de team ă să nu le-o su fle vântul ca pe un fulg. înduioşat, Karel îşi dădea seam a că m am a lui ţinea acum de îm părăţia altor fiinţe: m ai m id, m ai uşoare, m ai lesne suflate de vânt.

o

3

Eva sosise după-am iază. La gară, o întâm pinase

M arkéta, care o socotea prietena ei. Prietenele lui Ka­

rel nu-i plăceau. Cu Eva era însă altceva. O cunos­ cuse într-adevăr înaintea lu i.

Au trecut de atunci aproape şase ani. Se aflau la

odihnă într-o staţiune balneară. Din două în două zile

se

ducea la saună. O dată, în tim p ce lenevea năduşi­

pe banca de lem n, alături de alte fem ei, în cabină

apăru goală puşcă o fetişcană înaltă. Şi-au zâm bit, în ciuda faptului că nu se cunoşteau, şi în clip a urm ă­

toare tânăra fată a început să-i vorbească. Felu l ei direct de a i se adresa şi recunoştinţa neţărm u rită a M arkétei pentru această m anifestare de sim patie au făcut ca prietenia lor să se lege im ediat.

M arkéta s-a lăsat cucerită d e farm ecul bizar al

Evei: e de-ajuns să am intim firescul cu care a abor­

dat-o, de parcă şi-ar fi dat acolo o întâlnire! Şi nu-şi

irosi tim pul, angajând

o d iscu ţie, p otrivit u zanţelor

convenţionale, sporovăind despre sauna dătătoare

de sănătate şi poftă de m âncare, d începu să vorbeas­ că fără ezitare despre propria persoană, cam în genul celor ce se cunosc prin interm ediul m id i publidtăţi, străduindu-se cu prim a scrisoare să-i explice cu o la­ conică densitate potenţialu lu i p arten er cine sunt şi cu ce se îndeletnicesc. Aşadar, cine este Eva, aşa cum reiese din chiar spusele ei? Eva este un zburdalnic vânător de băr­ baţi. Dar nu pentru m ăritiş. Vânează aşa cum vânea­ ză bărbaţii fem eile. Pentru ea nu există dragostea,

d

doar cam araderia şi

senzu alitatea. D e aceea are

m

ulţi prieteni: bărbaţii nu se tem că urm ăreşte să-i

lege p rin căsătorie, iar fem eile nu se tem că umblă

să le fure soţu l. De altfel, dacă ar fi să se m ărite vre­

odată, soţul ei n-ar fi decât un prieten căruia i-ar per­

m

ite orice şi de la care n-ar p retinde nim ic. După ce-i explică totul de-a fir-a păr, ü declară

M

arkétei că are o osatură superbă, lucru rar întâlnit,

căd , dacă e

m ei au un trup cu adevărat frum os. Elogiul ţâşnise

din ea cu atâta naturaleţe, încât M arkéta se sim ţi mai

m ăgulită decât atund când auzea un asem enea com­ pliment din partea unui bărbat. Fata asta îi sudse min­

ţile. Avea senzaţia că păşise în im periul sincerităţii şi

să-i dăm crezare Evei, foarte puţine fe­

îşi

dădu întâlnire cu ea pentru a treia zi la aceeaşi oră

şi

în acelaşi loc. După un tim p i-1 prezentă pe Karel,

dar în această prietenie el răm ânea m ereu persoana neglijabilă. — O avem pe soacră-m ea la n o i, ü spuse Mar­ kéta, pe un ton vinovat, la ieşirea d in g ară. O să te prezint drept verişoara m ea. Sp er că nu te deran­ jează.

— D im potrivă, o asigu ră Eva, cerân d u -i câteva inform aţii sum are despre fam ilia ei.

se interesase niciodată îndeaproape de

rudele norei sale, dar cu vintele verişoară, nepoată,

M am a nu

m

ătuşă şi bunică îi încălzeau inim a: sim bolizau fru ­

m

osul im periu al noţiu nilor fam iliare. Şi din nou i se confirm a un lucru pe care-1 ştia de

m

ult: fiul ei era un excentric incorigibil. Cu ce ar pu­

tea să-i deranjeze faptul că ea se afla acolo în acelaşi tim p cu o altă rudă? Că voiau să fie singuri, să spo­ rovăiască în voie, asta înţelegea. D ar nu era un m o­

tiv să-i dea papucii cu o zi m ai devrem e. D in fericire,

şi sim plu să sim uleze

ştia cum să-i ia. Se hotărî pu r

o neînţelegere şi puţin lipsi să nu izbucnească în râs,

văzând că M arkéta nu îndrăznea să-i spună să ple­

ce dum inică dim ineaţă. Da, trebuia s-o recunoască, acum erau m ult m ai atenţi cu ea decât înainte. Cu ani în urm ă, Karel i-ar

m enajam ente, să-şi ia tălpăşiţa. C u m ica

viclenie de ieri le făcuse, de fapt, un m are serviciu. D e astă dată, cel puţin, n-aveau să-şi reproşeze că au alun­ gat-o fără m otiv, cu o zi înainte, înapoi în singurăta­ tea ei.

D e altfel, era foarte m ulţum ită că-şi cunoscuse o nouă rubedenie. Era o fată foarte drăguţă. (G rozav

m ai sem ăna cuiva, dar cui?) Preţ de două ceasuri abia

prididi să-i răspundă la întrebări. Cum se pieptăna ca dom nişoară? Purta coadă. Fireşte, se aflau încă sub

vechea A ustro-U ngarie. C apitala era Viena. Frecven­

ta un liceu ceh şi

fi spus, fără

asta. Era o p atrioa-

tă. Şi, deodată, i se năzări să le cânte nişte cântece patriotice care se cântau atunci. Sau să le recite niş­ te poezii! M ai ştia încă m ulte pe dinafară. îndată după război (da, bineînţeles, după Prim ul Război M ondial, în 1918, când lu ase naştere R epublica C ehoslovacă,

se m ândrea cu

Dumnezeule mare, verişoara habar n-avea când fu­ sese proclamată Republica!), recitase o poezie la o adu­ nare festivă a liceului. Se sărbătorea căderea imperiului austriac. Se sărbătorea independenţa! Şi, închipuiţi-vă, la ultima strofă, s-a poticnit, nem aiputând să-şi amin­ tească versurile următoare. Tăcea, stropii de sudoare

i se prelingeau pe frunte, credea că va m uri

de ruşi­

ne. Şi, deodată, împotriva tuturor aşteptărilor, izbucni

un ropot de aplauze. Toţi credeau că poezia se termi­ nase, nimeni nu sesizase că lipsea ultim a strofă! Dar mama era disperată; de ruşine, a fugit să se închidă în toaletă, şi directorul în persoană s-a grăbit s-o ca­ ute şi a bătut m ult timp în uşă, rugând-o să nu plân­ gă, să iasă, asigurând-o că avusese un m are succes. Verişoara râdea, iar mama o privea îndelung:

— Dumneata îm i am inteşti de cineva, Dumne­

zeule, de cine îm i am

inteşti?

— După război nu mai m ergeai la liceu, ţinu să

precizeze Karel.

— Ştiu eu, mai bine, când m ergeam la liceu, ri­

postă mama.

— Iar bacalaureatul ţi l-ai dat în ultim ul an de răz­

boi. Era încă

pe vremea A ustro-U ngariei.

— Ştiu eu când mi-am dat bacalaureatul, se oţă­

rî mama iritată. în aceeaşi clipă însă, îşi dădu seama că fiul ei avea dreptate. Intr-adevăr, îşi luase bacala­ ureatul în timpul războiului. Şi atunci, de unde aceas­ tă amintire a serbării de după război? Deodată începu

să şovăie şi amuţi. In răgazul acestei scurte tăceri, se auzi glasul Mar- kétei. Se adresa Evei şi spusele ei n-aveau nid o le­ gătură cu redtarea sau cu anul 1918. Mama se simţi părăsită în am intirile ei, trădată de acest neaşteptat dezinteres şi de slăbidunea me­ moriei sale.

— D istraţi-vă, cop ii, su n teţi tineri şi aveţi atâtea

vă spuneţi. Şi, pradă unei intem pestive nem ulţu­

m

iri,

se retrase în căm ăru ţa nep otu lu i.

5

în tim p ce Eva o asalta pe m am a lu i cu în treb ări,

K arel o privea cu o du ioasă sim p atie. O ştia de zece

ani şi dintotdeauna fusese aşa. D irectă, în trep rin ză­

toare. O cunoscuse (m ai locu ia atu n ci cu M arkéta

la părinţi) aproape la fel de repede precum avea s-o

cunoască soţia lui cu câţiva ani m ai târziu . în tr-o zi,

prim ise la birou o scrisoare din partea unei necunos­

cute. îi spunea că-1 ştie din vedere şi se hotărâse să-i scrie, întrucât convenţiile nu înseam nă nim ic pentru

ea, atu nci

ü p lace, şi

când se sim te atrasă de un b ărb at. K arel

ea e o fem eie-vânător. U n v ân ător d e ex­

perienţe m em orabile. N u pu nea p reţ p e d rag o ste,

ci num ai pe cam arad erie şi sen zu alitate. Scrisoarea

era în soţită de fotografia unei tin ere d esp u iate, în ­ tr-o atitud ine provocatoare.

La-nceput, Karel şovăise să-i răspundă, crezând că era vorba de o glum ă. Dar, ca să n-o m ai lungim , până

la

urm ă n-a fost în stare să reziste. I-a răspuns la adre­

sa

indicată, dându-i întâlnire în garsoniera unui am ic.

A

venit: în altă, subţirică şi p rost îm brăcată. A vea ae­

rul unei adolescente trase prin inel, îm brăcată în ţoa­ lele bu n icii. S-a aşezat în faţa lu i şi i-a rep etat că nu

dă doi bani p e u zanţe, atu nci când îi p lace un băr­ b at. C ă nu acceptă d ecât cam arad eria şi senzu ali­

tatea. Pe chip ul ei se citeau efortul şi descum pănirea

şi K arel

pasiune

un p rilej nu trebu ie scăp at.

fraternă d ecât dorinţă. A poi îşi spuse că nici

sim ţi p entru ea m ai curând un fel de com ­

— Grozav, se grăbi el s-o îm bărbăteze; ne-am în­

tâlnit doi vânători! Erau primele cuvinte care au întrerupt în cele din urmă volubila confesiune a tinerei fete şi Eva prinse din nou curaj, uşurată de povara unei situaţii pe care o suporta eroic de una singură, de aproape un sfert de oră. I-a mai spus că arăta bine în fotografia pe care i-o

trimisese, întrebând-o apoi (cu glasul insinuant al vâ­ nătorului) dacă o excită goliciunea ei.

— Sunt o exhibiţionistă, i-a răspuns cu candoare,

de parcă ar fi recunoscut că era anabaptistă. u spuse că ar vrea s-o privească goală. Cu inima uşurată, întrebase dacă în garsonierea cu pricina exista un pick-up. Da, era unul, dar prietenul lu i nu asculta decât muzică clasică, Bach, Vivaldi şi operele wagneriene,

şi Karel socotea că ar fi o ciudăţenie ca tânăra fată să se dezbrace în sunetele cântecului Isoldei. Eva era şi ea nemulţumită de aceste discuri.

— Nu-i nid o m uzică pop în casa asta?

Karel căută, dar în zadar. In cele din urm ă, negă­

sind altă ieşire, se resemnă şi puse o suită pentru pian de Bach. Apoi se retrase şi se aşeză într-un colţ al în­ căperii, ca să aibă o privire de ansam blu. Eva încercă să se mişte în ritm , dar peste puţin timp se opri declarând că pe o astfel de m uzică nu era cu putinţă.

— Dezbracă-te şi tad! i-a replicat K arel cu aspri­

me, pe un ton ridicat. Muzica celestă a suitei lui Bach um plea încăpe­ rea şi Eva continua să-şi legene şoldurile. Pe muzica aceasta, care numai de dans nu era, perform anţa ei era de-a dreptul penibilă şi Karel îşi spuse în sinea

lui că intervalul dintre scoaterea puloverului şi scoa­

terea slipului va fi pentru ea ca un drum fără sfârşit, în cam eră răsunau sunetele pianului şi Eva dansa ră-

sucin d u -se

în m işcări sin cop ate, aru ncând d e p e ea

veşm intele unul câte u nul. La K arel n ici nu se u ita. Era concentrată cu totul asupra ei şi asup ra gestu ­

rilo r sale, ca afară o piesă

un violon ist care interpretează p e d in­

d ificilă şi se tem e să nu

fie d istras dacă

îşi îndreaptă cum va privirea spre public. C ând răm a­

se com plet goală, se întoarse cu fata spre perete, stre- curându-şi o m ână în tre coap se. In tre tim p K arel se dezbrăcase şi el şi contem pla extaziat sp atele tin e­

rei fem ei care se

lesne de înţeles de ce din ziua aceea K arel a în d răgit-o

m asturba. Era un lu cru su p erb şi e

şi a fost

în totd eau na d e p artea ei.

în p lu s, Eva era singura fem eie p e care n -o în fu ­ ria dragostea lu i K arel p entru M arkéta. — Soţia ta ar trebui să-nţeleagă că o iubeşti, dar tot­ deauna ar trebui să ştie că eşti un vânător şi că aceas­ tă vânătoare nu-i un pericol pentru ea. D in păcate n id

o fem eie nu înţelege aşa ceva. N id o fem eie n u -i în ­

ad au ge cu tristeţe în

glas, de parcă ea în săşi ar fi fo st b ărbatu l n eîn ţeles.

ţelege p e bărbaţi, se grăbi să

A poi, se oferi să tru a-1 aju ta.

facă

to t ce-i stă

în

p u tin ţă p en ­

6

care se retrăsese m am a, se

afla cam la şase m etri şi era d esp ărţită d e d oi p ereţi

subţiri. U m bra bătrânei stăru ia în tre ei, şi M arkéta se sim ţea stin g h erită. Eva, din fericire, era lim bută. D e când nu se văzu­ seră, m ulte evenim ente se petrecuseră: îşi schim base

C am era nep otu lu i, în

domiciliul intr-un alt oraş şi, mai ales, se m ăritase cu un bărbat mai în vârstă, care găsise în ea o prietenă de neînlocuit, căd, după cum ştim , Eva e înzestrată cu darul camaraderiei, refuzând dragostea cu egois­ mul şi istericalele sale. Avea şi-o slujbă nouă. Câştiga destul de bine, dar n-avea timp nid să respire. M âine dim ineaţă trebuie să fie la lucru.

— Şi când vrei să pled?! izbucni M arkéta înspăi­ mântată.

— Am un tren direct la cin d dim ineaţa.

— Dumnezeule, asta înseam nă să te scoli la pa­

tru! Cumplită treabă! Şi, în clipa aceea, o cuprinse un

sentiment de amărădune vecină cu furia, la gândul că mama lui Karel rămăsese la ei. C ăd Eva, deşi lo­

cuia departe şi era în criză de timp, îşi rezervase aceas­

M arkéta, care, de

fapt, nu i se putea consacra cum trebuie, din prid-

tim pul în

preajma lor. Markéta era gata indispusă şi, cum o belea nu vine nidodată singură, începu să sune telefonul. Ka­ rel ridică receptorul. Avea un glas şovăielnic, iar răs­ punsurile lui păreau suspect de laconice şi echivoce. Markétei i se păru că alegea cuvintele cu m ultă gri­ jă, ca să ascundă sensul frazelor. Putea să ju re că-şi

tă duminică în întregime pentru

na soacrei sale a cărei fantom ă se afla tot

aranja o întâlnire cu o fem eie.

— Cine era? întrebă ea.

Karel ü răspunse că un coleg dintr-un oraş înve­ cinat va sosi aid săptăm âna viitoare şi doreşte să discute cu el ceva im portant. D in m om entul acela, Markéta nu mai scoase o vorbă. Era într-adevăr atât de geloasă? în urmă cu ani, în prima fază a dragostei lor, fuse­ se fără doar şi poate. Dar după atâta am ar de vreme,

sentim entul ce o încearcă acum în chip de gelozie nu

e nim ic altceva d ecât deprindere. A ltfel spus: orice relaţie de dragoste se în tem e­ iază pe n işte convenţii n escrise, pe care p arten erii le stabilesc in conştient din prim ele săptăm âni. Tră­ iesc am ândoi ca intr-un vis, dar, în acelaşi tim p, fără să-şi dea seam a, redactează în am ănunţim e, ca n iş­

te ju rişti in tran sigen ţi, clau zele con tractu lu i lor. O ,

am anţi! fiţi prudenţi în aceste prim e zile prim ejdioa­

se. Dacă veţi duce celuilalt m icul dejun la pat, va tre­ bui să faceţi asta m ereu, de nu vreţi să fiţi acuzaţi de indiferenţă şi trădare. D in prim ele săptăm âni ale d ragostei lor, au de­ cis îm preună că el va fi necred in ciosu l şi ea se va resem na, că M arkéta va fi cea bună, iar el se va sim ţi

m ereu vinovat în faţa ei.

N im eni nu ştia m ai b in e

ca M arkéta ce trist este să fii cea m ai bu n ă. Era în să cea bună pentru că nu avea de ales. Desigur, în adâncul sufletului ei îşi dădea seam a că

această convorbire telefonică n-avea nid o sem nificaţie. Dar im portant nu era ce semnifica, d ceea ce reprezenta această convorbire; exprim a cu o concizie elocventă în­

treaga situaţie a vieţii sale: tot ceea ce face, face pen­

tru Karel şi num ai pentru K arel. A re

lui. I-o prezintă pe cea m ai bună prietenă a ei. I-o dă­

lu i. D e

ruieşte, num ai de dragul lui şi pentru plăcerea

ce face toate astea? D e ce-şi dă atâta osteneală? D e ce

se chinuie îm pingând ca S isif bolovanul v ieţii sale?

O rice-ar face, Karel e veşnic cu gândul în altă parte,

îşi aranjează m ereu întâlniri cu alte fem ei şi m ereu

îi scapă printre degete.

Pe vrem ea când urm a liceu l, era o fiinţă n estă­ pânită, rebelă şi poate prea p lină de v iaţă. Fostu lu i

ei profesor d e m atem atică îi p lăcea s-o tachineze:

grijă de m am a

— Pe dumneata, M arkéta, n-o să pună nimeni

şaua vreodată! îl deplâng de pe acum pe soţul du- mitale! Mandră nevoie mare, zâmbea, vorbele astea părân- du-i de bun augur. Apoi, deodată, fără să ştie cum, se trezi — împotriva gustului şi voinţei sale — într-un rol cu totul altul decât se aşteptase. Şi asta numai şi numai pentru că nu fusese cu luaie-am inte în săptă­ mâna în care, inocentă, încheiase am intitul contract. Acum n-o m ai încântă să fie cea m ai b u n ă— toţi anii căsniciei sale au căzut deodată peste ea ca un sac prea apăsător.

7

Markéta devenea tot mai ursuză, iar pe faţa lui Ka­ rel se citea mânia. Eva intră în panică. Se simţea răs­ punzătoare pentru fericirea lor conjugală şi, trăncănind fără oprire, se străduia să risipească norii care inva­ daseră încăperea.

Era însă o m isiune peste puterile

ei. Karel, revol­

tat de nedreptatea evidentă ce i se făcea de data asta, tăcea cu îndărătnicie. M arkéta, nefîind în stare să-şi

stăpânească am ărăciunea, nici să-i suporte furia, se ridică şi pom i spre bucătărie. Eva încercă să-l convingă pe K arel să nu strice o seară atât de mult aşteptată de toţi. D ar Karel era de neînduplecat:

— Vine o vreme când n-o m ai poţi duce aşa. Mă

simt obosit! Mereu mă acuză ba de una, ba de alta. M-am săturat de acest sentiment al vinovăţiei! Şi pen­

tru ce?! Pentru o asemenea prostie! D a, pentru o ase­ menea prostie! Nu, nu. Nu m ai pot s-o văd! Nu mai pot s-o văd!

Se m işca de colo-colo, repetând întruna aceleaşi cu­ vinte, neluând în seam ă stăruinţele îm păciuitoare ale Evei. în cele din urm ă, aceasta îl lăsă singur şi se duse după M arkéta care, ghem uită într-un colţ al bucătă­ riei, îşi dădea seam a că se întâm plase exact ceea ce n-ar fi trebuit să se întâm ple. Eva căuta să o asigure că telefonul cu pricina nu-i îndreptăţea câtu şi de pu­

ţin suspiciunile. M arkéta, care în sinea ei ştia prea bine că, de data asta, n-avea dreptate, răsp u nse:

— Dar n-o m ai pot duce aşa. M ereu aceeaşi po­ veste. A n de an, lună de lună, nim ic altceva d ecât fe­

m

ei şi

m inciuni. în cep să

m ă sim t ob osită. Isto v ită.

M

-am săturat.

Eva înţelese că cei doi soţi erau la fel de încăpă­ ţânaţi. D rept care hotărî că ideea vagă, care-i venise pe drum şi de a cărei onestitate se îndoise la început, era bună. Dacă voia neapărat să-i aju te, nu trebuia să-i fie team ă să acţioneze din proprie in iţiativ ă. C ei doi se iubeau, dar aveau nevoie de cineva care să-i uşu­ reze de povara lor. Ideea cu care venise nu era doar în interesul ei (deşi, indiscutabil, acesta avusese pre­ cădere, şi tocm ai asta o chinuia un p ic, în tru cât n u -şi îngăduise niciodată să fie egoistă cu p rieten ii e i), ci era deopotrivă în in teresu l lor.

— C e să fac? întrebă M arkéta.

— D u-te la el şi spu ne-i să lase m oftu rile.

— D ar nu m ai pot să-l văd. N u m ai pot!

— A tunci, lasă ţionant.

ochii în jo s. Va fi cu

atât m ai em o­

Seara e ce o sticlă

8

salvată. C u u n aer solem n, M arkéta adu ­ şi i-o în tin d e lu i K arel ca s-o d estu p e cu

gestul măreţ al starterului olim pic anunţând cursa finală. Vinul curge în cele trei pahare şi Eva se în­ dreaptă cu pas legănat spre pick-up, alege un disc,

după care, în sunetele muzicii (de data asta nu-i Bach,

d Duke Ellington), continuă să se rotească prin în­

căpere.

— Crezi că mama doarm e? întrebă M arkéta.

— Mai cuminte ar fi să mergem să-i spunem noap­

te bună, îşi dădu cu părerea K arel.

— Dacă te dud să-i spui noapte bună, se-ntinde la

vorbă şi mai pierdem încă un ceas. Şi ştii că Eva tre­

buie să se scoale cu noaptea în cap.

Markéta crede că şi-aşa au pierdut prea multă vre­ me, drept care îşi ia prietena de braţ şi, în loc să mear­ gă să-i spună soacrei noapte bună, intră cu Eva în camera de baie. Karel rămâne singur cu m uzica lui Ellington. E bu­ curos că norii gâlcevei s-au risipit, dar nu m ai aşteap­

tă mare lucru de la această seară. Inddentul mărunt

cu telefonul i-a dezvăluit pe neaşteptate ceea ce nu voia să recunoască: că era plictisit şi nu m ai avea chef de nimic. Odată, cu m ulţi ani în urm ă, M arkéta îl incitase

să facă amor în trei, îm preună cu o am antă de-a lui

pe care era geloasă. Propunerea era atât de tulbu­

rătoare, încât l-a cuprins pe loc o am eţeală fără pre­ cedent. Dar seara aceea nu i-a adus n ici o bucurie. Dimpotrivă, a însem nat pentru el un efort îngrozi­ tor! Cele două fem ei se sărutau şi se îm brăţişau în faţa lui, neîncetând însă o clipă să se com porte ca

două rivale, fiecare din ele pândind cu o atenţie în­ cordată căreia i se dăruia m ai m ult şi cu care se pur­

ta

mai tandru. Cântărindu-şi prudent fiecare cuvânt

şi

drămuindu-şi cu grijă fiecare m ângâiere, acţiona

mai curând ca un diplom at scrupulos, am abil, pre­ venitor, politicos şi im parţial. Dar, oricum , a fost un eşec. în toiul actului sexual, am anta a izbucnit în ho­ hote de plâns, apoi M arkéta s-a închis în tr-o tăcere adâncă. Dacă ar fi putut să creadă că M arkéta tânjea după

m

icile lor orgii din pură senzualitate — ea fiind între

ei

cea m ai rea — , atunci, cu siguranţă, s-ar fi bucurat

de ele. Dar, întrucât fusese stabilit de la bun început

că el va fi cel m ai rău, nu vedea în aceste desfrâuri decât un sacrificiu dureros, o strădanie generoasă de

a veni în întâm pinarea pornirilor sale poligam e, spre

a le transfom a în accesoriul unei căsnicii fericite. Se

sim ţea m arcat pentru totdeauna

tei, de priveliştea acestei răni pe care el o deschise­

se

în prim ele săptăm âni ale iu birii lor. Când o vedea

sărutându-se cu altă fem eie, aproape că îi venea să îngenuncheze şi să-i ceară iertare.

de gelozia M arké-

D ar pot fi oare jocu rile d esfrâu lu i un exerciţiu al

căinţei?

A şa i-a venit ideea că, dacă am orul în trei se cu­

venea să fie un prilej de veselie, M arkéta trebuia scu­ tită de sentim entul întâlnirii cu o rivală. Trebuia deci

să-şi aducă o prietenă de-a ei care nu-1 cunoştea pe Karel şi pentru care acesta nu prezenta n ici un in­ teres. De aceea pusese la cale şiretlicul în tâln irii din­ tre Eva şi M arkéta la saună. Planul reuşise: cele două fem ei deveniseră prietene, aliate, com plice care fl vio­ lau, se hârjoneau cu el, se distrau pe seam a lui şi-l doreau deopotrivă. Karel nădăjduise că Eva va reuşi să alunge din sufletul M arkétei neliniştea iubirii, iar

el se va sim ţi, în sfârşit,

lib er şi d ezvinovăţit.

Acum însă constata că nu putea fi schim bat cu nici

un chip ceea ce kéta era m ereu

fusese hotărât cu ani în urm ă. M ar­ aceeaşi, iar el m ereu acuzatul.

Şi atunci de ce a mai aranjat întâlnirea aceea din­ tre Markéta şi Eva? De ce-a făcut dragoste cu ele? La ce bun toate astea? Oricare altul ar fi făcut de mult din Markéta o fată veselă, senzuală şi fericită. Orica­ re altul în afară de el. Se considera un Sisif. într-a- devăr un Sisif? Oare nu cu Sisif se com parase şi M arkéta cu o cli­ pă în urmă? Da, cu trecerea anilor, cei doi soţi deveniseră ca doi gemeni, aveau acelaşi vocabular, aceleaşi idei, ace­ laşi destin. Şi-o dăruiau reciproc pe Eva, dorindu-şi unul altuia fericirea. Amândoi aveau sentim entul că împing o stâncă. Amândoi erau obosiţi. Ascultând clipocitul apei în baie şi râsul celor două femei, Karel îşi spuse în sinea lui că niciodată n-a trăit cum ar fi vrut, că niciodată nu s-a culcat cu femeile pe care şi le-a dorit şi mai ales aşa cum şi-ar fi dorit. Simţea nevoia să fugă într-un loc unde să-şi poată ţese singur povestea lui, pe placul lu i, departe de veghea ochilor iubitori. Şi, de fapt, nici măcar nu ţinea să-şi m ai ţeasă vreo poveste, voia doar să răm ână singur şi-atâta tot.

9

Fusese o nechibzuinţă din partea M arkétei, care, în nerăbdarea ei lipsită de perspicacitate, nu se du­ sese să-i spună noapte bună soacrei sale, crezând că aceasta dormea. în timpul vizitei la fiul ei, gânduri­ le mamei începuseră să se învioreze, să se mişte mai repede, iar în seara aceea erau neobişnuit de agitate. Şi asta din pricina sim paticei rubedenii ce-i amin­ tea stăruitor de cineva din tim pul tinereţii sale. Dar de cine?

în cele din urm ă se lăm uri: de Nora! Da, leită Nora:

aceeaşi siluetă, aceeaşi ţinută a trupului m işcându-se

cu graţie pe nişte picioare lungi, de toată frum useţea. N ora era lipsită de bunătate şi m odestie şi m am a fusese adeseori jignită de com portam entul ei. D ar nu

la asta-i stătea gândul acum . M ai im portant era că des­

coperise aid , pe neaşteptate, vin fragm ent din tinere­

din depărtarea unei

ţea ei, un sem en ce-i parvenea

jum ătăţi de secol. Se bucura că toate trăirile de odi­

nioară erau m ereu cu ea, înconjurând-o şi vorbin- du-i în singurătatea ei. D eşi n-o iubise nid od ată pe Nora, era feridtă că o regăsise a id , îm blânzită cu de­ săvârşire, întrupată în tr-o fiinţă ce se arăta plină de respect faţă de ea. Din clipa în care-i venise această idee, sim ţise ne­ voia să alerge la ei. D ar se stăpânise. Ştia prea bine că acum se afla aid datorită unui vicleşug şi că cei doi nesăbuiţi voiau să fie singuri cu verişoara lor. Foarte bine, n-au decât să-i îm părtăşească secretele lor! Ea nu se plictiseşte defel în căm ăruţa nepotului. Avea lucrul ei de m ână, avea ce d ti şi, m ai cu sea­

m ă, avea m ereu câte ceva care-i punea m intea la con­

tribuţie. Karel

vorbă, aşa era, îşi luase bacalaureatul în tim pul răz­

boiului. Ea se înşelase. Episodul cu redtarea şi cu stro­ fa uitată se petrecuse cu cel puţin cin ri ani înainte.

E adevărat că directorul venise să bată la uşa toale­

tei unde ea se încuiase plângând. D ar atund abia îm ­ plinise treisprezece ani şi asta se petrecea la o serbare

şcolară înaintea vacanţei de C rădun. Pe o estradă se afla un brăduţ îm podobit, cei m id cântaseră colinde,

apoi a v enit rândul ei să recite o poezioară. La ulti­

m a strofă se poticnise, nem aiştiind cum să continue. Se ruşina pentru m em oria ei. C e să-i spună lui Ka­ rel? Să adm ită că s-a înşelat? Şi aşa o socoteau prea

o buim ăcise. D a, avea dreptate, n id

bătrână. Ce-i drept, erau atenţi cu ea, dar ei nu-i scă­ pa faptul că o tratau ca pe un copil, cu o îngăduin­ ţă stânjenitoare. Dacă i-ar da acum dreptate lui Karel, mărturisindu-i că încurcase serbarea de Crăciun cu

o adunare politică, ei ar mai creşte cu câţiva centimetri,

iar ea s-ar simţi şi mai mică. Nu, nu, nu le va da aceas­ tă satisfacţie.

Le va spune că, într-adevăr, recitase poezia cu pri­ cina la această festivitate, după război. îşi dăduse, fireşte, de mult bacalaureatul, dar directorul, amin­ tindu-şi de ea ca de o recitatoare neîntrecută, ü ce­

ruse fostei eleve să vină să recite o poezie. I se făcuse

o mare cinste! Dar pe deplin m eritată! Era o patrioa-

tă! Habar n-aveau aceşti copii ce-a însem nat atmosfe­

ra de după război, când s-a prăbuşit Austro-Ungaria. Ce bucurie! Câte cântece! Şi câte flam uri! Şi iarăşi

o cuprinse dorinţa să alerge la ei, să le vorbească de

lumea tinereţii sale. De altfel, acum se simţea aproape obligată s-o facă. Este adevărat că făgăduise să nu-i deranjeze, dar asta era numai o jum ătate de adevăr. C ealaltă jumătate era că fiul ei nu înţelesese cum a putut ea să parti­ cipe la o adunare festivă a liceului după război. Mama era o doamnă bătrână căreia m em oria ü juca uneori câte o festă. Aşa se face că nu izbutise să-i explice pe loc cum stau lucrurile— acum însă, după ce şi-a adus aminte cum s-au petrecut ele în realitate, nu se pu­ tea preface că a uitat întrebarea fiului ei. N u ar fi fru­ mos. Se va duce la ei (şi aşa n-aveau nim ic important să-şi spună) şi se va scuza: nu voia să-i deranjeze şi fără îndoială nu s-ar fi întors, dacă n-ar fi întrebat-o

cum a fost cu putinţă ca ea să recite poezia incrimi­ nată la o adunare festivă a liceului, de vrem e ce-şi lua­ se de mult bacalaureatul.

Apoi auzi o uşă deschizându-se şi închizându-se. îşi lipi urechea de zid. D esluşi două glasuri fem eieşti şi pe urm ă un alt zgom ot de uşă ce se deschidea. Apoi râsete şi clip ocitul apei curgând. îşi spuse că tinerele fem ei îşi făceau toaleta pregătindu-se de cul­ care. Aşadar nu m ai era tim p de pierdut, dacă voia să

mai stea un pic d e vorbă cu cei

trei.

10

întoarcerea m am ei era m âna

pe care un zeu şu­

gubăţ i-o întindea surâzător lui K arel. Cu cât m ai ne­ potrivit era m om entul apariţiei sale, cu atât m ai bine

se nim erea. Bătrâna nu m ai trebui să-şi ceară scuze, Karel o asaltă pe loc cu întrebări afectuoase: cum şi-a petrecut după-am iaza, dacă nu i-a fost u rât fără e i, de ce n-a m ai venit să-i vadă? M am a ţinu să-i exp lice că tin erii au întotd eau na

m ulte să-şi spună, iar m ai vârstnicii se cuvine să ştie acest lucru şi să caute să nu -i deranjeze. Deodată se făcură auzite cele două tinere dând buz­ na spre uşă, în hohote de râs. Eva intră prim a, doar cu un tricou albastru închis pe ea, ce abia reuşea să-i acopere zona întunecată a pubisului. C ând o zări pe bătrână, se sperie, dar nu

m ai putu să dea înapoi, şi nu-i răm ase altceva de fă­

cut decât să-i surâdă, apropiindu-se în grabă de un fotoliu ca să-şi ascundă la iuţeală goliciunea prost di­ sim ulată.

Karel ştia că M arkéta o urm a îndeaproape şi bănu­

ia că era în obişnuita-i ţinută de seară, ceea ce, în lim ­

bajul lor, însem na un colier de perle în jurul gâtului

şi o eşarfă de catifea purpurie în juru l taliei. îşi dă­

dea

seam a că se cuvenea să intervină, s-o îm piedice

să intre, cruţându-şi astfel mama de acest spectacol înspăimântător. Dar cum? Să strige nu intra? sau îm-

bracă-te repede, e mamaaici?Exista, poate, un mijloc mai

abil de a o reţine pe Markéta, dar Karel nu avu la dis­ poziţie pentru reflecţie decât o secundă sau două, în timpul cărora nu-i veni în m inte nici o idee. Dim­ potrivă, era cotropit de o m oleşeală euforică, având darul să-i răpească prezenţa de spirit. N u făcu nimic, şi astfel Markéta se ivi în pragul uşii; era, într-ade- văr, goală, doar cu un colier la gât şi o eşarfă în ju­ rul taliei. Dar tocmai în clipa aceea m am a se întorcea spre Eva, zâmbindu-i afectuos:

Vreţi, desigur, să vă duceţi la culcare şi eu vă

reţin.

Zărind-o cu colţul ochiului pe M arkéta, Eva răs­ punse că nu, dar rostise aceste cuvinte aproape ţi­ pând, de parcă ar fi vrut să acopere cu glasul ei trupul prietenei sale care, în sfârşit, îşi dădu seam a de situa­ ţie şi se retrase pe culoar. Peste puţin tim p, când reveni îm brăcată într-un halat lung, mama repetă ceea ce-i spusese Evei cu câteva clipe în urmă:

— M arkéta, n-aş vrea să vă reţin. Voiaţi, desigur, să vă duceţi la culcare. Markéta era gata-gata să încuviinţeze, dar Karel tăgădui, răsucind vesel din cap:

— Nu, mamă, nid vorbă de aşa ceva. Ne bucurăm

că eşti cu noi. Şi mama avu în sfârşit prilejul să le istorisească pe îndelete povestea aceea cu redtalul la adunarea fes­ tivă a liceului ce avusese loc după războiul din '14, în momentul căderii A ustro-U ngariei, când directo­ rul şcolii ü ceruse fostei sale eleve să red te o poezie patriotică.

Tinerele femei n-o urmăreau, în schimb Karel o as­

culta cu atenţie. E cazul să nuanţez această afirma­ ţie: povestea strofei uitate nu-1 interesa câtuşi de puţin.

O auzise de nenumărate ori şi tot de atâtea ori o ui­

tase. Ceea ce-1 interesa acum nu era păţania istorisi­

tă de mama, ci mama istorisindu-şi păţania. Mama

şi lumea ei aducând cu o pară uriaşă pe care se aşe­ zase un tanc rusesc cât o buburuză. Uşa toaletei în

care bătea pumnul directorului se afla în prim -plan,

iar în spatele acestei uşi, nerăbdarea nesăţioasă, abia

perceptibilă a celor două tinere fem ei. Asta-i plăcea acum lui Karel: să se delecteze ui- tându-se la Eva şi M arkéta a căror goliciune frem ă­ ta de nerăbdare sub îmbrăcămintea lor sum ară. Din ce în ce mai zelos, ü punea mamei alte întrebări de­ spre director, despre liceu, despre războiul din '14, ca, în cele din urmă, s-o roage să le recite poezia patrio­ tică din care uitase strofa finală. Mama stătu un pic pe gânduri, apoi, cu un efort extrem, se concentra şi începu să rostească poezia pe care o recitase la serbarea liceului, când avea trei­ sprezece ani. în locul poeziei patriotice erau însă niş­ te versuri despre pomul de Crăciun şi despre steaua de la Bethleem, dar nimeni nu sesiza acest am ănunt. Nici măcar ea. Căci bătrâna nu se gândea decât la un singur lucru: va izbuti oare să-şi am intească ver­ surile strofei finale? Şi le am inti. Steaua strălucea la Bethleem şi cei trei m agi sosesc la iesle. Era cople­ şită de emoţia acestui succes, râdea şi dădea din cap fericită.

Eva aplaudă. Privind-o, bătrâna îşi am inti pe loc

că venise să le spună un lucru foarte im portant:

— Ascultă, Karel, ştii tu de dne-m i am inteşte ve- rişoara voastră? De N ora!

il

Karel se uita la Eva şi nu-i venea să-şi creadă ure­ chilor:

— Nora? Doamna N ora?

îşi amintea încă din anii copilăriei de această prie­ tenă a mamei. Era o fem eie de o frum useţe străluci­ toare, înaltă, cu un chip superb de regină. Karel n-o

îndrăgea, din pricina trufiei şi inaccesibilităţii sale, şi totuşi nu era în stare niciodată să-şi ia ochii de la ea. Pentru numele lui Dum nezeu, ce asemănare pu­ tea să fie între Nora şi zvăpăiata Eva?

— Da, Nora! îi răspunse m ama. E de-ajuns s-o pri­

veşti. Aceeaşi statură. A celaşi m ers. Şi chipul ăsta!

— Eva, ridică-te! porunci K arel.

Eva se temea să se ridice, nefiind sigură dacă tri­ coul scurt îi acoperea îndeajuns pubisul. Dar Karel insista atât de mult, încât, până la urm ă, trebui să-l

de corp şi,

asculte. Se ridică ţinându-şi braţele lip ite

cu discreţie, îşi trase tricoul în jos. Karel o cerceta stă­ ruitor şi, deodată, i se păru că seam ănă într-adevăr

cu Nora. Era o asemănare văzută de departe, greu

în scurte străfulgerări

de sesizat, ivindu-se num ai

ce se stingeau într-o clipită; dar K arel ar fi vrut să le reţină, în dorinţa lui de a vedea în Eva mereu, fără încetare, chipul frum oasei doam ne N ora.

— întoarce-te cu spatele! îi porunci din nou.

Eva şovăia, ştiindu-se goală pe sub tricou. Dar Ka­ rel o ţinea morţiş pe-a lui, în ciuda faptului că mama începuse şi ea să protesteze.

— Nu-i poţi cere dom nişoarei să facă exerciţii ca

la armată! — Ba da, ba da, vreau să se întoarcă cu spatele, se încăpăţână el şi Eva, neavând încotro, îi dădu as­ cultare.

Să nu uităm că bătrâna vedea foarte prost. Lua nişte borne drept un sat, o confunda pe Eva cu Nora. Dar era suficient să-şi m ijească puţin ochii şi Karel putea el însuşi să confunde bornele cu nişte căsu­ ţe. Nu-i invidiase oare mamei sale o săptăm ână în­ treagă această perspectivă? închise pleoapele pe jumătate şi înaintea ochilor săi apăru o frum useţe

a vremurilor de altădată.

Păstra despre ea o amintire tainică, de neuitat. Avea vreo patru ani, mama şi doamna Nora se aflau cu

el într-o staţiune balneară (habar n-avea unde) şi fu­

sese lăsat să aştepte într-un vestiar pustiu. A ştepta cu răbdare, abandonat printre veşminte lăsate acolo de femeile plecate la tratament. Apoi, deodată, în ves­ tiar îşi făcu apariţia, goală-puşcă, o fem ei înaltă, su­

perbă, care, întorcându-se cu spatele la el, îşi încordă trupul întinzând mâna spre cuierul fixat în perete, unde atârna halatul ei de baie. Era N ora. Imaginea acestui trup despuiat, bine făcut — deşi văzut din spate —, stăruia şi acum în mintea lui. Era, pe atunci, micuţ de tot şi vedea trupul de jos în sus, dintr-o perspectivă de furnică, aşa cum ar privi astăzi

o statuie înaltă de cind m etri. Se afla în im ediata-i

apropiere şi totuşi se simţea foarte îndepărtat. De

două ori îndepărtat: în spaţiu şi în tim p. Trupul ace­

la

se înălţa prea m ult deasupra lui şi era despărţit de

el

de un număr de ani greu de calculat. Această du­

blă depărtare avea darul să-l am eţească pe băieţelul de patru ani. Şi, iată, în clipa aceasta sim ţea din nou aceeaşi am eţeală, cu aceeaşi intensitate incom ensu­

rabilă. Se uita la Eva (mereu întoarsă cu spatele) şi o ve­ dea pe doamna Nora. Nu-1 m ai despărţeau de ea de­ cât doi m etri şi una sau două secunde.

— Mamă, spuse, a fost intr-adevăr drăguţ din par­

tea ta că ai venit să stai de vorbă cu noi. Acum însă doamnele vor să meargă la culcare. Mama ieşi umilă şi ascultătoare, iar el se grăbi să

le descrie celor două femei amintirea lui despre doam­

na Nora. Se aşeză pe vine în faţa Evei şi o îndemnă

să se întoarcă din nou cu spatele, ca să-şi plimbe ochii pe urmele privirilor băieţelului de odinioară.

Oboseala dispăru ca prin farm ec. O trânti la pă­

mânt. Femeia stătea lungită pe burtă, iar el, ghemuit

la picioarele ei, îşi mai plim bă o dată privirea de-a

lungul coapselor, apoi se aruncă peste ea. Avea senzaţia că saltul acesta peste trupul ei era

un salt peste imensitatea tim pului, saltul băieţelului

ce

se avântă din vârsta copilăriei în vârsta bărbăţiei.

Şi

în timp ce se mişca deasupra ei, înainte şi înapoi,

i se părea că reface mereu acelaşi salt de la copilă­ rie la maturitate, apoi în sens invers, şi din nou sal­

tul micuţului, care privea neputincios un trup uriaş de femeie, spre bărbatul care frăm ântă acel trup şi-l

îmblânzeşte. Această m işcare, ce m ăsoară îndeobşte cincisprezece centimetri, se lungea peste trei decenii. Cele două fem ei se supuneau freneziei sale, şi el trecea de la doamna Nora la M arkéta, apoi revenea

la doamna Nora, şi mereu tot aşa. Povestea dura de

foarte mult timp şi el se opri să respire puţin. Se sim­ ţea minunat şi mai puternic ca oricând. Tolănit într-un

fotoliu, se uita contem plativ

tinse pe divanul lat din faţa lu i. în acest scurt răgaz

de odihnă, în ochii lui nu mai apărea doamna Nora,

d doar cele două vechi prietene, m artorele existenţei

sale, Markéta şi Eva; şi, deodată, se crezu un mare şa- hist, care tocmai şi-a învins adversarii într-un simul­

tan la două table. Com paraţia ü plăcu atât de mult, încât nu se putu stăpâni să nu strige în gura mare:

la cele două femei în­

— Sunt Bobby Fischer! Sunt Bobby Fischer! şi iz­ bucni în hohote de râs.

12

în vreme ce Karel răcnea că e Bobby Fischer (aces­ ta câştigase de curând cam pionatul m ondial de şah în Islanda), Eva şi Markéta zăceau pe divan, lipite una de alta, şi Eva îi şopti la ureche prietenei sale:

— S-a făcut? Markéta răspunse afirmativ, lipindu-şi buzele de buzele Evei. Cu un ceas în urm ă, când se aflau sin­ gure în baie, Eva ü ceruse M arkétei (era ideea cu care venise aid şi de a cărei onestitate se îndoise) să-i facă şi ea o vizită într-o zi, ca s-o răsplătească la rândul ei. Ar fi invitat-o bucuroasă cu Karel, dar Karel şi so­ ţul ei erau geloşi şi nu puteau suporta prezenţa al­ tui bărbat. Pe moment, M arkétei i se păruse inacceptabilă propunerea şi se m ulţum ise să râdă. Totuşi, cu câte­ va minute mai târziu, în cam era în care flecăreala mamei abia-i ajungea la ureche, propunerea Evei de­ venise cu atât m ai obsedantă, cu cât i se păruse la început mai inacceptabilă. Fantom a soţului Evei stă­ ruia între ele. Pe urmă, fir clipa în care Karel începuse să strige în gura mare că avea patru ani şi se lăsase pe vine ca s-o privească pe Eva de jos în sus, îşi spuse că în tr-a- devăr aducea cu un băieţel de patru ani, ce dispărea din faţa ei fugind spre copilăria lu i, în tim p ce ele rămâneau singure doar cu trupul lu i de o efid en ţă extraordinară şi de o robusteţe m ecanică atât de per­ fectă, încât părea im personal — un trup gol căruia imaginaţia îi putea atribui sufletul oricui. La nevoie

chiar al soţului Evei, al acestu i b ărb at necunoscut,

fără chip

şi fără form ă.

M arkéta se lăsa iubită de trupul m ecanic al mas­ culului, ca apoi să vadă acelaşi trup avântându-se în­ tre picioarele Evei; dar, în acest tim p, se străduia să nu-i vadă faţa, spre a-şi putea închipu i că era vorba, într-adevăr, de trupul unui necunoscut. Era un bal

m ascat Karel ü fixase Evei m asca N orei, iar lui îşi pu­

sese o m ască de copil, căruia M arkéta ü retezase ca­

pul. Era trupul unui bărbat fără cap . K arel dispăruse

şi se petrecea un m iracol: M arkéta se sim ţea liberă şi

veselă!

C redeţi, cum va, că vrea să confirm prin asta sus­

piciunea lui Karel care credea că m icile lor orgii la

dom iciliu fuseseră până acum pentru M arkéta nu­

m ai prilej de suferinţă şi sacrificiu ? Nu, ar fi o sim plificare exagerată. M arkéta, ce-i drept, tânjea cu trupul şi sim ţurile sale după toate fe­

m eile pe care le socotea am antele lu i K arel. Le dorea

însă şi cerebral: îm plinind profeţia fostului profesor

de m atem atică, voia — m ăcar în lim itele funestru- lui con tract— să pară în trep rin zătoare, drăgălaşă şi zglobie, ca să-l uim ească p e K arel.

Dar, de îndată ce se găsea cu ele goală pe divanul lat, divagaţiile senzuale dispăreau ca p rin farmec din

m intea ei, şi era de-ajuns să-şi vadă soţu l, ca să fie ex­ pediată înapoi la rolul ei — rolu l celei bune căreia i

se făcea un rău. C hiar

cu Eva, pe care o îndrăgea şi care n u -i stârnea gelo­

zia, prezenţa bărbatului adorat era apăsătoare şi-i înă-

b

şi

atu nci când era împreună

apăsătoare şi-i înă- b şi atu nci când era împreună a bucuria sim ţurilor. clipa în

a bucuria sim ţurilor.

clipa în care i-a d esp ărţit cap u l d e trup, a sim­

ţit atingerea necunoscută şi am eţitoare a libertăţii.

A cest

rit pe neaşteptate. Cu o stran ie b u cu rie izgoni din

anonim at al tru p u lu i era p arad isu l descope­

ea sufletul rănit şi prea vigilent, transform ându-se în-

cet-încet într-un sim plu trup fără trecut,

fără m em o­

rie, dar cu atât m ai dornic şi m ai receptiv. M ângâia cu gingăşie chipul Evei, în tim p ce trupul d ecap itat se m işca vigu ros deasup ra ei. D ar iată că trupul d ecap itat şi-a în treru p t m işcă­ rile şi, cu o voce ce-i am intea supărător vocea lui Ka­ rel, rosti o frază de o id ioţen ie in cred ibilă: „Eu sim t Bobby Fischer! B obby F isch er!"

Era ca şi când un ceas deşteptător ar fi trezit-o din vis. Şi cum în clipa aceea se lip ea de trupul Evei (ai­ dom a celui trezit din som n care-şi ascunde faţa în pernă spre a se feri de lum ina tu lbure a zorilor), şi Eva o întrebă de acord?, M arkéta dădu din cap apro­ bator şi îşi lipi buzele de buzele ei. O iubise întotdea­ una, dar astăzi, pentru întâia oară, o iubea cu toate

sim ţurile pentru ea în săşi, pentru corpul şi pielea ei,

bu cu rând u -se de această d ragoste

îm bătându-se şi

carnală ca de o su bită rev elaţie. Răm ăseseră întinse pe burtă, una lângă alta, cu şe­ zutul uşor săltat, şi M arkéta sim ţi deodată pe pielea ei că trupul acela de o eficienţă inepuizabilă îşi fixea­ ză din nou privirile asupra lor şi, dintr-o clipă în alta,

avea să reînceapă cu ele actul am oros. Se străduia să ignore glasul acela care pretindea că o vede în faţa

lui pe frum oasa N ora, străduindu-se

totodată să fie

un trup ce nu aude şi se lip eşte de o prietenă drăgăs­ toasă şi de un b ărbat d ecap itat. Când totul se sfârşi, prietena adorm i într-o clipită. Markéta o invidia pentru som nul ei anim alic; ar fi vrut să i-1 soarbă de pe buze, să aţipească şi să respire în acelaşi ritm . Se lipi de ea şi închise ochii spre a-1 am ăgi

pe K arel, care, crezând că fem eile dorm eau, se duse să se culce în cam era alătu rată.

Spre dimineaţă, la patru şi jum ătate, deschise uşa ce dădea în camera lui Karel. O privi somnoros.

— Dormi, mă ocup eu de Eva, îi spuse şi îl săru­

tă tandru. Karel se răsuci pe partea cealaltă şi ador­

mi din nou.

în maşină, Eva o m ai întrebă o dată:

— Aşadar, de acord?

Markéta nu mai era la fel de hotărâtă ca ieri. Da, ar dori să încalce vechile convenţii nescrise; să înce­ teze să fie mereu cea mai bună. Dar cum s-o facă fără

să distrugă dragostea? Cum ? de vrem e ce-1 mai iu­ bea cu atâta ardoare pe Karel? — Nu-ţi fie teamă, n-are cum să-şi dea seama. în­

tre voi s-a stabilit o dată pentru totdeauna că tu eşti

cea suspicioasă, şi nu el. Crede-m ă, nu trebuie să-ţi fie

teamă că ar putea să aibă vreo bănuială, o încurajă Eva.

13

Eva moţăie în compartimentul zdrundnător. Mar­ kéta s-a întors de la gară şi acum doarm e dusă (peste un ceas va trebui să se trezească din nou spre a se pregăti să meargă la serviciu); era rândul lui Karel s-o conducă pe mama la gară. E ziua trenurilor. Peste alte câteva ceasuri (dar atunci cei doi soţi se vor afla de mult la serviciu) pe peronul gării va coborî fiul lor, ca să pună punct acestei poveşti. Karel e copleşit de vraja acestei nopţi. Ştie că din două sau trei m ii de acte am oroase (de fapt, de câte ori făcuse dragoste în viaţa lui?) nu răm ân decât două sau trei cu adevărat esenţiale şi de neuitat, în timp ce toate celelalte nu sim t decât reveniri, im itaţii, re­ petiţii sau evocări. Şi m ai ştie că actul am oros de ieri

este unul din cele două-trei m ari, şi e cuprins de un sentiment de recunoştinţă nem ărginită. îşi conduce mama la gară cu m aşina, şi ea îi vor­ beşte întruna. Ce spune? înainte de toate, ü mulţumeşte: s-a sim ţit foarte bine la ei. Apoi trece la reproşuri: au greşit m ult faţă de ea. Pe vremea când mai locuia cu M arkéta în casa părin­ tească, era întotdeauna grăbit, uneori chiar grosolan, indiferent, şi ea suferise nespus de m ult din pricina asta. Da, ce-i drept, de data asta au fost foarte dră­ guţi cu ea, altfel decât înainte. într-adevăr, s-au schim­ bat. Dar de ce a trebuit să treacă atâta vrem e? Karel ascultă acest îndelung pomelnic de reproşuri (ü ştie pe de rost), dar nu-şi iese din fire câtuşi de pu­ ţin. îşi priveşte mama cu coada ochiului şi se miră din nou cât e de micuţă. De parcă întreaga ei viaţă n-ar fi fost decât procesul unei dim inuări progresive. Dar, la drept vorbind, ce înseam nă această dim i­ nuare? Să fie, oare, micşorarea concretă a om ului care-şi părăseşte dimensiunile de adult şi se angajează pe dru­ mul lung ce străbate bătrâneţea şi m oartea mergând spre depărtările în care nu mai există decât neantul fără dim ensiuni? Ori, poate, această micşorare nu-i decât o iluzie op­ tică datorată faptului că mama se îndepărtează, că se află în altă parte, iar el o vede de la mare distanţă, şi-i apare mereu mai mică: mai întâi ca o m ieluşea, apoi ca un piţigoi, şi în cele din urm ă ca un fluture? Când mama îşi întrerupse pentru o clipă litania reproşurilor, Karel o întrebă:

— Ce mai face doam na N ora?

— Acum e o fem eie bătrână. A proape oarbă.

— O mai vezi din când în când?

— Cum?! Tu nu ştii?! spuse m ama ofensată. Cele

două femei încetaseră de m ult să se m ai întâlneas­ că; se despărţiseră, certate şi dezgustate una de cea­

laltă, şi nu se vor mai împăca niciodată. Cum de nu-şi aduce Karel aminte?

— Dar tu mai ţii m inte unde ne-am petrecut noi vacanţa aceea împreună cu ea, când eram mic?

— Bineînţeles, răspunse m am a, num ind

o staţiu­

ne balneară din Cehia. Karel cunoştea bine această staţiune, dar nici prin gând nu-i trecuse vreodată că

tocmai acolo se afla vestiarul în care o văzuse goa- lă-puşcă pe doamna Nora.

Avea acum înaintea ochilor peisajul uşor vălurit al staţiunii, peristilul de lem n cu coloane sculptate şi, de jur-împrejur, colinele acoperite de pajişti pe care păşteau oile, în dangătul m onoton al tălăngilor. Sădi mental în acest peisaj (ca autorul unui colaj care aplică una peste alta două gravuri decupate) tru­ pul despuiat al doamnei Nora şi-i veni în minte gân­ dul că frumuseţea nu-i decât scânteia ce ţâşneşte din depărtarea anilor, atunci când se întâlnesc pe neaş­ teptate două vârste diferite. Că frum useţea este abo­ lirea cronologiei şi revolta îm potriva tim pului. Era copleşit de această frum useţe şi-l încerca un sentiment de adâncă recunoştinţă faţă de ea. Apoi, pe nepusă masă, începu să bâiguie:

— Ştii, mamă, M arkéta şi cu m ine ne-am gândit

că poate ai vrea totuşi să vii să stai cu noi. N-ar fi nid o problemă să schimbăm apartam entul cu altul mai mare. Mama îi mângâie mâna:

— Eşti tare drăguţ, Karel, tare drăguţ. M ă bucu­

ră propunerea ta. Dar ştii, canişul m eu s-a deprins acolo. Şi mi-am făcut şi nişte prietene printre vecini.

Apoi urcară amândoi în tren şi Karel îi căută ma* mei un compartiment. Toate i se păreau prea aglome­ rate şi inconfortabile. în cele din urmă, o duse la clasa întâi şi alergă după controlor să plătească diferenţa. Şi, cum avea portofelul în m ână, scoase la iuţeală din el o bancnotă de o sută şi o strecură în palm a m am ei, ca unei fetiţe pe care o trim itea departe în lumea lar­ gă; şi mama luă bancnota fără mirare, cu firescul unei şcolăriţe obişnuite să prim ească din când în când nişte bani de buzunar de la cei m ari.

m işcare, m am a se află la

geam, iar Karel pe peron, de unde îi face sem ne cu mâna îndelung, până n-o m ai vede.

Apoi trenul se pune în

PARTEA A TREIA

îngerii

1

Rinocerii se intitulează o piesă de Eugen Ionescu

asem ănării

între ele, se transformă, unul câte unul, în rinoceri. Gabriela şi Mihaela, două tinere am ericane, studiau această piesă la un curs de vară organizat pentru stu­ denţii străini într-un orăşel de pe coasta m editera­ neană. Erau elevele preferate ale doam nei Rafael, profesoara lor, deoarece se uitau mereu la ea cu aten­ ţie şi îşi notau cu grijă toate observaţiile ei. A stăzi le-a cerut să pregătească împreună, pentru urm ătorul se­ minar, o expunere pe această tem ă.

în care personajele, posedate de dorinţa

— Nu-mi dau seam a prea bine ce vrea să însem ­

ne asta — de ce se transform ă toţi în rinoceri, înce­ pu Gabriela.

— Povestea trebuie luată ca un sim bol, o lăm uri Mihaela.

— Aşa e, încuviinţă G abriela, literatura e alcătui­ tă din semne.

— Rinocerul este, înainte de toate, un sem n, spu­ se Mihaela.

— De acord, dar şi aşa, adm iţând că personaje­

le nu s-au schim bat în

semne, de ce tocm ai în sem nul ăsta şi nu în altul?

rinoceri adevăraţi, ci doar în

— Da, desigur, e într-adevăr o problem ă, spuse

cu tristeţe Mihaela şi cele două tinere care se îndrep­

tau spre căm inul studenţesc am uţiră un

tim p.

Tăcerea fu curmată de G abriela:

— Să fie oare un sim bol falie?

— Ce anume? întrebă M ihaela.

— Cornul, răspunse G abriela.

— Aşa e! se aprinse M ihaela, ca în clipa următoa­ re să reia pe un ton şovăielnic:

— Dar, în fond, de ce să devină toţi nişte simbo­

luri falice? Femeile şi bărbaţii deopotrivă? Cele două tinere, care se grăbeau spre căminul lor, amuţiră pentru a doua oară.

— Mi-a venit o idee, spuse deodată Mihaela.

— Ce idee? întrebă G abriela, cu interes.

— De altfel, ne-a sugerat-o chiar doam na Rafael,

răspunse Mihaela stârnind curiozitatea Gabrielei.

— Hai, spune odată, despre ce-i vorba? o îndem­ nă Gabriela, nerăbdătoare.

— Autorul a vrut să producă un efect comic!

Ideea lansată de prietena ei o captivă pe Gabrie­ la în asemenea m ăsură, încât, absorbită de gându­

rile ei, uită de picioare şi îşi în cetin i pasul. La un moment dat se opriră.

— Tu crezi că sim bolul rinocerului e folosit aid

ca să producă un efect com ic? întrebă

ea.

— Da, răspunse Mihaela, zâm bind cu aerul trufaş

al celui ce a descoperit adevărul.

— Ai dreptate, spuse G abriela.

încântate de cutezanţa lor, cele două tinere se pri­ veau fericite şi, la colţuri, buzele lor zvâcneau de mândrie. Apoi, ca din senin, începură să scoată niş­ te sunete scurte, ascuţite şi sacadate, ce nu pot fi re­

date prin cuvinte.

2

„Râsul? Se mai sinchiseşte cineva d e el? Mă gân­ desc la râsul adevărat ce nu are nim ic com un cu glu-

ma, zeflemeaua şi ridicolul. Râsul, voluptate im ensă şi mângâietoare, voluptatea în săşi îi spuneam surorii mele, sau îmi spunea ea mie, hai,

vino să ne jucăm de-a râsul, vrei? Ne lungeam pe pat una lângă alta, şi începeam. Mai întâi, bineînţeles, ne

prefăceam. Râsete forţate. Râsete ridicole. A tât de

ri­

dicole, încât ne umfla râsul. Apoi, urma râsul adevă­ rat, râsul deplin, năvalnic, târându-ne cu el în cascada lui uriaşă. Râsete dezlănţuite, reluate, învălmăşite, ne­ stăvilite, râsete magnifice, somptuoase şi nebuneşti Râdeam până nu mai puteam de hohotul râsetelor

noastre

sului: să râzi înseam nă să trăieşti atât de profund." Am citat acest text dintr-o carte intitu lată Cu­ vântulfem eii. A fost scris în 1974, de una dintre fe­ ministele pasionate, care au imprimat o notă distinctă climatului epocii noastre. E un m anifest m istic al bu­ curiei. Dorinţei sexuale a m asculului, consacrată cli­

pelor efemere ale erecţiei, îngem ănată în m od fatal cu violenţa, cu distrugerea şi dispariţia, autoarea ü opune, exaltând-o antinom ic, bucuria fem inină, sin­ tetizând-o în cuvântul franţuzesc jouissance— bucu­

rie dulce, omniprezentă şi continuă. Pentru fem eie, în măsura în care nu-şi înstrăinează esenţa, totu-i bucu­ rie: „mâncatul, băutul, urinatul, defecarea, pipăitul,

auzul, fiinţarea însăşi". Enum erarea deliciilor

şiruie în carte ca o splendidă litanie: „Fiinţarea e una cu fericirea: să vezi, să auzi, să bei, să mănânci, să uri­ nezi, să defechezi, să te arunci în apă şi să contem pli cerul, să râzi şi să plângi." Şi dacă îm preunarea e fru­ moasă, atunci e aşa pentru că însumează toate „bucu­ riile posibile ale vieţii: pipăitul, văzul, auzul, vorbitul, mirosul şi, în egală măsură, băutul, m âncatul, defe­

carea, cunoaşterea, dansul". Bucurie e şi alăptarea, şi naşterea, iar menstruaţia e un deliciu, „această salivă

O, râsul! Râsul voluptăţii, voluptatea râ­

se în-

călâie, acest lapte întunecat şi îndulcit cu sânge, aceas­ tă durere având gustul fierbinte al fericirii".

zâm bească în faţa

acestui manifest al bucuriei. O rice m istică exagerea­ ză. Misticului nu-i este îngăduită team a de ridicol, dacă vrea să meargă până la capăt, până la capătul smereniei sau al voluptăţii. Aşa cum sfânta Tereza su- râdea în timpul agoniei sale, sfânta A nnie Leclerc (aşa se numeşte autoarea cărţii din care citez) afirmă că moartea în sine nu-i altceva decât un crâm pei de bu­ curie de care numai bărbatul se tem e, fiind legat atât de jalnic de „micul său eu şi de biata sa virilitate". Sus, ca o cupolă a acestui tem plu al voluptăţii, iz­ bucneşte râsul, „transă delicioasă a fericirii, culme supremă a desfătării. Râsul voluptăţii, voluptatea râ­ sului". Fără doar şi poate, acest râs nu are nimic co­ mun cu „gluma, zeflemeaua şi rid icolu l". Cele două surori lungite pe pat nu râd de ceva anum e, râsul lor este lipsit de obiect, e o expresie a fiinţei ce se bucu­ ră că există. Aşa cum, prin geam ăt, suferindul se ata­ şează secundei prezente a trupului său bolnav (şi e cu totul în afara trecutului şi viitorului), tot aşa, şi cel ce izbucneşte în hohote de râs extatic e fără amintiri, şi fără dorinţe, căci strigătul lui e adresat secundei prezente a lumii şi nu vrea să ştie de nim ic altceva. Vă amintiţi, desigur, de această scenă văzută de atâtea ori în zed de filme proaste: un băiat şi o fată aleargă, ţinându-se de mână, intr-un frum os peisaj pri­ măvăratec (sau estival). Aleargă, aleargă, aleargă şi râd. Râsul celor doi alergători are m enirea să anun­ ţe solemn lumii întregi şi tuturor spectatorilor din toate cinematografele: suntem fericiţi, suntem mul­ ţumiţi că existăm pe această lum e! O scenă stupi­ dă, un clişeu, care exprim ă însă o atitudine umană fundamentală: râsul grav, „râsul dincolo de glumă".

Numai un imbecil ar putea să

Toate Bisericile, toţi fabricanţii de lenjerie, toţi ge­

neralii, toate partidele politice sunt de acord în privin­ ţa acestui râs şi se grăbesc care m ai de care să plaseze imaginea celor doi alergători râzând pe afişele ce fac propagandă pentru religia lor, produsele lor, ideolo­ gia lor, poporul lor, sexul lor şi praful lor de spălat vase. Exact acesta-i acum râsul M ihaelei şi al G abrielei. Au ieşit dintr-o papetărie ţinându-se de braţ şi fieca­ re leagănă în m âna liberă câte un pacheţel cu hârtie colorată, elastic şi lip ici. — Doam na Rafael va fi încântată, o să vezi, spu­

ne G abriela, scoţând din nou nişte sunete

stridente

şi sacadate. M ihaela încuviinţează em iţând la rândul ei aproape aceleaşi sunete.

3

La puţin tim p după ce ru şii au ocupat ţara m ea, 1968, am fost dat afară din slu jbă (ca m ii şi m ii

în

de alţi cehi), şi nim eni n-avea dreptul să-m i ofere un alt loc de m uncă. A tunci au venit să m ă caute nişte prieteni, care erau prea tineri ca să figureze pe liste­ le ruşilor, putând astfel să răm ână în redacţii, în şcoli şi în studiourile cinem atografice. A ceşti tineri şi buni

colegi, pe care nu-i voi deconspira niciodată, m i-au propus să scriu, sub sem nătura lor, scenarii pentru ra­ dio şi televiziune, piese de teatru, articole, reportaje, scenarii de film , ca să-m i câştig într-un fel existenţa, în parte, am profitat de acest sprijin, dar de cele m ai multe ori l-am refuzat, pentru că nu eram în stare să fac tot ce m i se propunea şi, în plus, era un lucru prea riscant. Nu atât pentru m ine, cât pentru ei. P oliţia secretă urm ărea să ne înfom eteze, să n e reducă la

condiţia unui trai de m izerie, sp re a n e determina

p u blic. E ra, d e aceea, cu

ochii în patru, pândind cu stricteţe am ărâtele noas­ tre încercări de a scăpa îm p resu rării, şi-i pedepsea

cu asprim e pe cei ce-şi dăruiau nu m ele. Printre aceşti generoşi donatori se num ăra şi tână­ ra R. (în cazul de faţă nu am nim ic de ascuns, întru­ cât totul a fost descoperit.) A ceastă tânără, sfioasă, fină şi inteligentă, era redactor la o revistă săptămânală pentru tineret, ce apărea într-un tiraj fabulos. Şi cum,

la vremea aceea, revista era silită să publice un număr

incredibil de articole politice indigeste, proslăvind fra­

ternitatea cu poporul rus, redacţia căuta

care să atragă atenţia publicului cititor. în consecinţă,

a decis să încalce, în m od excepţional, puritatea ide

ologiei m arxiste, iniţiind o rubrică de

un m ijloc prin

să capitulăm şi să ne căim

astrologie.

In decursul acestor ani de izolare, am alcătuit câ­

teva mii de horoscoape. D acă m arele Jaroslav Hašek

a putut să facă negoţ cu câini (vindea m ulţi câini fu­

raţi, plasând num eroase corcituri drept specimene de rasă), de ce n-aş fi putut să fiu şi eu astrolog? Primi­ sem , cândva, de la nişte p rieten i p arizien i, toate tra­ tatele de astrologie scrise de A ndré Barbault, al cărui

nume era însoţit cu m ândrie d e im presionantul titlu:

„Preşedinte al Centrului internaţional de astrologie", şi, contrafăcându-m i grafia, am scris pe prim a pagi­

nă cu stiloul: À Milan Kundera avec adm iration, André

Barbault. Aşezam cu discreţie pe m asa d e lucru căr­ ţile cu dedicaţii şi le explicam u lu iţilo r m ei clienţi praghezi că, în tim pul şed erii m ele la P aris, am fost

câteva luni

asistentul ilu stru lu i B arb au lt.

Când R.

m i-a cerut să ţin clan d estin rubrica de

astrologie a săptăm ânalului la care lu cra, am fost, se-nţelege, entuziasm at, dar am sfătu it-o să comuni­ ce redacţiei că autorul textelor e u n strălu cit fizician

atomist, care nu vrea să-şi divulge num ele, de teamă să nu ajungă de râsul colegilor săi. A cţiunea noas­ tră mi se părea astfel de două ori acoperită: prin ine­ xistenţa savantului şi prin pseudonim ul acestuia. Am scris, aşadar, sub un nume fictiv, un lung şi captivant articol despre astrologie; asta pentru înce­ put; apoi, lună de lună, câte un text scurt, destul de stupid, despre diferitele semne zodiacale, pentru care desenam şi vinietele Taurului, Berbecului, Fecioarei,

Peştilor etc. Câştigurile erau derizorii şi munca în sine nu avea nimic amuzant sau remarcabil. Singurul lu­ cru amuzant în toată povestea asta era existenţa mea, existenţa unui om şters din istorie, din m anualele de

literatură şi din cartea

întorcea acum la viaţă într-o surprinzătoare reîncar­ nare, spre a ţine sutelor de m ii de tineri dintr-o ţară socialistă nişte predici despre marele adevăr al astro­ logiei.

într-o bună zi, R. mi-a adus vestea că redactorul-şef era cucerit de astrolog şi dorea să-i facă horoscopul. Eram încântat. Redactorul-şef, care fusese num it în

funcţie de ruşi, îşi petrecuse jum ătate din viaţă stu­ diind marxismul la Praga şi la M oscova!

de telefon, a unui m ort, ce se

— Se jena un pic, cerându-mi acest lucru. N-ar vrea

să se afle că-1 preocupă şi dă crezare acestor super­

stiţii medievale. Dar fl fascinează teribil, îm i explică R., zâmbind.

— Grozav, i-am spus, bucurându-mă. îl cunoşteam

pe redactorul-şef. în afara faptului că era patronul ti­

nerei R., mai era şi membru în com isia superioară pentru evidenţa cadrelor partidului com unist şi dis­ trusese vieţile m ultora dintre prietenii m ei.

— Vrea să-şi păstreze anonimatul. Eu am m isiunea

să vă comunic doar data naşterii lui, dar dum neavoas­

tră nu trebuie să ştiţi despre cine-i vorba.

Asta m-a amuzat şi mai m ult:

— Cu atât mai bine!

— E dispus să dea pentru horoscop o sută de co­

roane.

— O sută de coroane? Dar ce-şi închipuie zgârcio- bul ăsta!

Neavând încotro, m i-a trim is o m ie de coroane. Am înnegrit zece pagini, zugrăvindu-i caracterul, de- scriindu-i trecutul (despre care aveam destule infor­ maţii) şi, fireşte, viitorul. O săptăm ână întreagă am migălit la opera mea, consultându-m ă îndeaproape cu R. în fond, printr-un horoscop, se poate influen­ ţa şi chiar dirija de minune com portam entul oame­

nilor. Poţi să le recomanzi anum ite

asupra altora şi, printr-o aluzie fină la viitoarele ca­ tastrofe, să-i aduci pe calea sm ereniei. La puţin timp după aceea, când m -am reîntâlnit cu R., am râs amândoi cu poftă. M i-a povestit că, din

ziua în care-şi citise horoscopul, redactorul-şef de­ venise alt om. Era mai bun. Ţipa m ai rar şi începuse să-i fie teamă de propria lui asprim e, îm potriva că­ reia fl avertizase horoscopul; făcea m ult caz de bru­ ma de amabilitate de care era în stare, iar în privirea lui, adesea fixată în gol, se putea citi tristeţea omu­ lui care ştie că, de acum încolo, astrele nu-i mai pro­ mit altceva decât suferinţă.

acte, să-i previi

4

(Despre două felu ri de râs)

A concepe diavolul ca pe un partizan al Răului, iar îngerul ca pe un combatant al Binelui înseam nă a ac­ cepta demagogia îngerilor. Lucrurile sim t, desigur, mai complicate.

îngerii nu sunt partizanii Binelui, d ai creaţiei di- vine. Diavolul, dim potrivă, este cel ce nu recunoaş­ te sensul raţional al lum ii divine. Dominaţia lum ii, precum se ştie, e îm părţită în­ tre îngeri şi demoni. Cu toate astea, binele nu im pli­ că neapărat avantajul îngerilor asupra dem onilor (aşa cum credeam în anii copilăriei m ele), d presupune menţinerea unui echilibru aproxim ativ între puteri­ le celor două tabere. Dacă lumea e stăpânită de prea multă raţiune incontestabilă (puterea îngerilor), oa­ menii se prăbuşesc sub greutatea ei. Dacă lum ea îşi pierde întreaga raţiune (dom inaţia dem onilor) tot nu se poate trăi. Orice lucru lipsit pe neaşteptate de sem nificaţia sa prezumtivă, de locul ce i-a fost stabilit în ordinea pretinsă a lucrurilor (un m arxist form at la M oscova crede în horoscop), are darul să ne stârnească râsul. Aşadar, la origine, râsul ţine de dom eniul diavolu­ lui. Există în acest râs o anumită doză de răutate (lu­ crurile se înfăţişează deodată altfel decât erau percepute în realitate), dar m ai există în el şi o par­ te de mângâiere binefăcătoare (lucrurile devin m ai uşoare decât păreau înainte, lăsându-ne să trăim mai liber, încetând să ne mai apese cu seriozitatea lor austeră). Auzind pentru întâia oară râsul Vicleanului, înge­ rul a încremenit. Povestea se petrecea în tim pul unui ospăţ, sala gemea de lum e şi oam enii erau cuceriţi unul după altul de râsul cum plit de contagios al dia­ volului. îngerul îşi dădea seama prea bine că râsul acesta era îndreptat îm potriva lui Dum nezeu şi îm ­ potriva demnităţii creaţiei Sale. Ştia că, intr-un fel sau altul, trebuia să reacţioneze im ediat, dar se sim ţea slab şi lipsit de apărare. Nefiind în stare să născocească nimic de unul singur, începu să se m aim uţărească,

imitându-şi adversarul. Cu gura căscată, scotea niş­ te sunete întretăiate, stridente şi sacadate, în inter­ valele superioare ale registrului său vocal (aduceau un pic cu sunetele emise de G abriela şi Mihaela pe strada unui orăşel de pe coastă), dându-le însă un sens opus: în timp ce cu râsul său diavolul sugera absurditatea lucrurilor, îngerul voia, dimpotrivă, să-şi arate bucuria că, aici, pe păm ânt, totul era bine rân­ duit, conceput cu înţelepciune, arm onios şi raţional. Şi, astfel, faţă în faţă, cu gura larg deschisă, înge­ rul şi diavolul emiteau aproape aceleaşi sunete, ex­ primând însă fiecare, prin intonaţia sa, nişte lucruri absolut contrarii. Diavolul urm ărea râsul îngerului şi râdea cu atât mai m ult, cu atât m ai bine şi cu atât mai sincer, cu cât îngerul râzând părea de un comic fără margini. Râsul ridicol e un dezastru. Cu toate acestea, în­ gerii au reuşit ceva. Ne-au înşelat pe toţi printr-o im­ postură semantică. Pentru a defini râsul lor imitativ şi râsul original (al diavolului) nu există decât un sin­ gur cuvânt. Astăzi nu ne m ai dăm seam a că aceeaşi manifestare exterioară ascunde două atitudini inte­ rioare diametral opuse. Există două feluri de râs, dar nouă ne lipseşte cuvântul prin care le-am putea di­ ferenţia.

5

O revistă ilustrată a publicat această fotografie: un şir de bărbaţi în uniformă, cu puşca la um ăr şi pur­ tând pe cap nişte căşti prevăzute cu viziere protectoa­ re din plexiglas, stau cu privirea aţintită spre un grup de tineri în blugi şi tricouri care, ţinându-se de mână, dansează o horă în faţa lor.

Este, fără doar şi poate, m om entul dinaintea cioc­ nirii cu forţele de poliţie care păzesc o centrală nu- deară, o tabără de antrenam ent m ilitară, secretariatul unui partid politic sau ferestrele unei am basade. Pro­ fitând de tim pul m ort, tinerii se instalaseră în cerc şi, însoţindu-şi m işcările în ritm ul unui cântec popu­ lar, fac doi paşi pe loc, un pas înainte, săltând o dată

pidorul stâng, o dată

p icioru l d rept.

Cred că-i înţeleg: aceşti tineri au im presia că cer­

cul descris de ei pe sol e cercul m agic, ce-i uneşte ca un inel. Şi pieptul li se um flă de sentim entul adânc

al nevinovăţiei: căci ei nu su n t uniţi printr-un marş

precum sold aţii sau tru pele de asalt fasciste, ci, ase­

m eni copiilor, în ritm u l unui dans. Iar in ocenţa lor

doresc

Aşa i-a văzut fotograful, scoţând în evidenţă acest contrast elocv en t de o parte, poliţia, în unitatea falsă (impusă, com andată) a încolonării, de cealaltă, tine­ rii, în unitatea adevărată (sinceră şi firească) a cercului; de o parte, poliţia, în mohorâta acţiune a unor bărbaţi

s-o scuip e în obrazul p oliţiştilor.

bucuria jocu lu i.

Dansul în cerc e m agic; căd cercul ne vorbeşte din adâncurile m ilenare ale m em oriei. D oam na R afael, profesoara, a decupat această fotografie din revista am intită şi o contem plă visătoare. Şi ea ar dori să se prindă într-o horă. Toată v iaţa a cău tat un cerc de bărbaţi şi fem ei, cărora să le întindă m âna şi să dan­ seze cu ei o horă: l-a căutat m ai întâi în biserica m e- todistă (tatăl ei era un fanatic religios), apoi în partidul com unist, apoi în partidul troţkist, apoi în partidul troţkist disident, apoi în m işcarea îm potriva avor­

tului (copilul are dreptul la v iaţă!), apoi în m işcarea pentru legalizarea avortului (fem eia e stăpână pe tru­ pul ei!); l-a cău tat la m arxişti, la p sih an alişti, apoi la structuralişti, l-a căutat la Lenin, în budism ul Zen,

ce stau la pândă, de cealaltă, tinerii în

la Mao Ze Dong, printre adepţii Yoga, în şcoala no­ ului roman şi, ca să închei, acum doreşte să fie mă­ car în perfectă armonie cu elevii săi, şi să alcătuiască împreună un tot unitar, cu alte cuvinte, să-i oblige să gândească şi să vorbească totdeauna la fel ca ea, să fie un singur trup şi un singur su flet, în acelaşi cerc şi acelaşi dans.

în clipa aceasta, elevele

ei, G abriela şi Mihaela,

se află în camera lor din căm inul studenţesc, aple­ cate asupra textului piesei lui Ionescu şi Mihaela ti- teşte cu voce tare:

„L o g icia n u l , Bătrânului dom n: Luaţi o foaie de hârtie şi socotiţi: avem două pisici cărora li se înlă­ tură două picioare — câte picioare răm ân de fieca­ re pisică?

B ătrânul d o m n , Logicianului: Soluţii pot fi mai multe. O pisică poate avea patru picioare, cealaltă două. Mai putem avea o pisică cu a n d pidoare şi alta cu-n singur pidor. Scăzând cele două pidoare din opt, câte au cele două pisid , putem avea o pisică cu şase pidoare şi una fără n id un p id o r" Mihaela îşi întrerupe lectura:

— Nu pricep cum s-ar putea înlătura labele unei pisid?! Ar fi în stare să i le taie?

— Mihaela! strigă G abriela.

— Şi nu pricep cum ar putea avea o pisică şase

lăbuţe.

— Mihaela! strigă încă o dată G abriela.

— Ce-i? întrebă M ihaela.

— Ai uitat? Chiar tu ai spus-o!

— Ce anume? întrebă din nou M ihaela.

— Acest dialog urmăreşte, cu siguranţă, să produ­

că un efect comic!

— Ai dreptate, zise M ihaela, privind-o pe Gabrie­ la cu un aer plin de voioşie.

Cele două fete se priveau în ochi şi buzele lor

zvâcneau de fiorul m ândriei. După care din gura lor începură să ţâşnească nişte sunete scurte, strid en­ te şi sacadate, izvorâte din intervalele superioare ale registrului lor vocal. A poi, încă o dată şi încă o dată,

aceleaşi sunete. „U n râs forţat. U n râs

râs atât de rid icol, în cât nu se p ot abţine să nu râdă.

Apoi, urm ează râsul adevărat. U n râs dezlănţuit, re­

rid ico l. U n

luat, legănat, n estăv ilit, exp lozii de râs m agnifice, som ptuoase şi nebu n eşti. Râd d e prop riul lor râs

până la nesfârşitu l râsu lu i lo r

O , râsul! R âsul vo­

luptăţii, voluptatea râ su lu i " Şi, undeva, pe străzile orăşelului de pe coasta m e­ diteraneană, rătăcea sin g u ratică, doam na R afael. Deodată, în ălţă cap u l, de parcă de undeva, din de­ părtare, ar fi răzbit până la ea plu tind pe arip ile bri­ zei ecoul unei m elodii sau o m ireasm ă venită şi ea de departe, asaltându-i nările cu savoarea ei. Se opri şi auzi în craniul ei strigătu l de revoltă al vidului ce se cerea um plut. Avea senzaţia că undeva, pe-aproa- pe, pâlpâia flacăra unui râs puternic, că undeva, foar­ te aproape, se aflau nişte oam eni care se ţineau de mână şi dansau o h o ră Răm ase o vrem e aşa, privind nervoasă în ju ru l ei, apoi muzica aceea m isterioasă am uţi ca din senin (M i- haela şi G abriela încetaseră să m ai râdă; aveau de­ odată un aer p lictisit, iar în faţă o noapte p ustie, fără

dragoste) şi doam na R afael, în tr-o stare de ciu dată agitaţie şi nem ulţum ire, p om i înapoi spre casă, stră­

bătând străzile cald e ale

orăşelu lu i de pe coastă.

6

Şi eu m -am prins într-o horă. Era în prim ăvara anu­ lui 1948, com uniştii trium faseră în ţara m ea, m iniştrii

socialişti şi democrat-creştinii se refugiaseră în străi­ nătate, iar eu mă ţineam de m ână sau pe după umăr cu alţi studenţi comunişti, băteam doi paşi pe loc, şi un pas înainte, săltând piciorul drept spre stânga şi cel stâng spre dreapta, şi isprava asta o făceam aproa­ pe în fiecare lună, căci m ereu aveam ceva de sărbă­ torit, o aniversare sau un evenim ent anum e; vechile nedreptăţi erau îndreptate, se săvârşeau altele noi, uzinele se naţionalizau, m ii de oam eni luau drumul închisorii, asistenţa m edicală era gratuită, debitanţii îşi vedeau debitele de tutun confiscate, muncitorii vârstnici plecau pentru întâia oară la odihnă în vi­ lele expropriate, iar pe faţa noastră se citea zâmbe­ tul fericirii. Apoi, într-o zi, m -am apucat să spun ceva ce nu trebuia spus, am fost d at afară din partid şi obligat să ies din horă. Atunci am înţeles sem nificaţia m agică a cercului. Când ieşi din rând mai poţi reveni. Rândul este o for­ maţiune deschisă. Cercul însă se închide, şi-l pără­ seşti fără posibilitatea întoarcerii. N u întâmplător se mişcă planetele în cerc şi roca desprinsă din ele se îndepărtează inexorabil, dusă de forţa centrifugă. Ca un meteorit smuls dintr-o planetă, am ieşit şi eu din cerc şi căderea mea n-a încetat nici acum . Există oa­ meni cărora le e dat să piară în toiul rotaţiei şi alţii ce se zdrobesc abia la capătul prăbuşirii. Iar aceşti al­ ţii (între care mă număr şi eu) păstrează mereu în ei o sfioasă nostalgie a horei pierdute, căci noi suntem cu toţii locuitorii unui univers în care totul se învâr­ teşte în cerc. Şi a mai fost o aniversare, Dum nezeu mai ştie cu ce prilej, şi din nou au apărut pe străzile Pragăi cer­ curi de tineri dansând hore. Rătăceam printre ei, în imediata apropiere, dar nu-m i era îngăduit să intru în nid una din horele lor. Era în iunie 1950 şi numai

cu o zi în urm ă fusese spânzurată M ilada H oráková, deputată din partea partidului socialist. Tribunalul co­ munist o acuzase de uneltiri duşm ănoase îm potriva statului. Tot atunci, fusese spânzurat sup rarealistu l

ceh Zavis K alan d ra, p rieten u l lu i A nd ré

B reton şi

al

lui Paul Eluard. Iar tin erii cehi dansau ştiin d că,

în

ajun, în acelaşi oraş, se legăn aseră-n ştreang o fe­

meie şi un su p rarealist, şi dansau cu atât m ai frene­

o m anifestare a in ocen ţei

ce contrasta flagrant cu m ârşăvia celor d oi trădători ai poporului şi ai asp iraţiilo r acestu ia. André Breton, convins că Z avis K alandra nu tră­ dase poporul şi aspiraţiile acestuia, ü ceruse lui Eluard (printr-o scrisoare deschisă datată 13 iunie 1950) să

protesteze îm potriva absurdei acuzaţii şi să în cerce

să-l salveze pe vechiu l lo r p rieten praghez.

tic, cu cât hora lo r se voia

D ar toc­

mai atunci Eluard era p rin s în tr-o gigantică horă în ­ cinsă între Paris, M oscova, V arşovia, Praga, Sofia şi Atena, între toate ţările socialiste şi toate partidele co­ muniste din lum e, recitând pretutindeni frum oasele sale versuri despre bucurie şi fraternitate. D upă ce d ti scrisoarea lui Breton, făcu doi paşi pe loc, un pas m a­ inte şi, clătinând din cap, refuză să apere un trădă­ tor al poporului (în revista Action din 19 iu nie 1950) şi începu să recite cu o v oce m etalică:

„Vom um ple n ev in ov ăţia Cu forţa care ne-a lip sit A tâta vrem e, — Şi niciod ată nu vom m ai fi sin g u ri."

şi în ju ru l m eu

se învârteau horele cehilor care râdeau dansând; ştiam că nu puteam fi de partea lor, d d e partea lu i K alan­ dra care, ca şi m ine, se d esp rin sese de pe traiectoria

Iar eu rătăceam p e străzile Pragăi

circulară şi căzuse, căzuse, sfârşindu-şi căderea într-un sicriu de condamnat; dar, în d u d a faptului că nu eram

de partea lor, ü priveam to tu şi

gie cum dansează şi nu eram în stare să-m i iau ochii de la ei. Şi, pe neaştep tate, l-am v ăzu t chiar în ţaţa mea! Se ţinea cu ei pe după um ăr, cânta cu ei cele do- uă-trei note sim ple, săltând p icio ru l stâng în dreap­ ta, apoi piciorul drept în stân g a. D a, era el, Eluard, copilul răsfăţat al Pragăi! A p oi, ca d in senin, cei cu care dansa am uţiră, m işcându-se m ai departe într-o tăcere desăvârşită, în tim p ce el scand a în ritmul bă­ tăilor de picior:

cu in v id ie şi nostal­

„Vom alunga odihna şi vom fu g i d e

somn,

Vom

lua-o înaintea zo rilo r şi-a prim ăverii,

Vom

pregăti şi zile şi an otim p u ri noi,

Cum

se

cuvine v isu rilor n o a stre."

A poi,

ca

prin farm ec, în cep u ră cu to ţii să cânte

iar aceleaşi

trei sau patru n o te, accelerând ritmul

dansului. A lungau odihna şi som nu l, se luau la m-

trecere cu tim pul, satisfăcu ţi

d e nevinovăţia lor.

Toţi zâm beau şi Eluard se în clin ă spre o tânără

fată pe care-o ţinea pe după u m eri:

„Când omul e în slujba păcii surâde-ntotdeauna."1

Şi fata începu să râdă, bătând şi m ai vârtos cu tal- pa-n caldarâm , aşa fel încât se în ălţa cu câţiva centi­ metri deasupra lui, antrenându-i şi pe ceilalţi în saltul ei, încât în clipa urm ătoare toţi făceau doi paşi pe loc,

1Din poezia Chipul păcii (1951) de Paul Eluard, apărută în volumul Poeme pentru toţi, ESPLA, 1955, în traducerea lui Vir- gil Teodorescu (n.t.).

şi un pas mainte, dar nimeni nu mai atingea păm ân­

tul; da, zburau cu toţii deasupra pieţei Sfântului Vác­ lav, hora lor aducea cu o uriaşă cunună ce se avânta

în tim p ce eu alergam pe păm ânt şi

priveam după ei, şi ei pluteau în sus îndepărtându-se mereu, săltând în zbor piciorul drept spre stânga şi stângul spre dreapta, şi sub ei se afla Praga cu cafe­ nelele ei gemând de poeţi, cu închisorile gem ând de trădători ai poporului, iar la crem atoriu avea loc in­

cinerarea unei deputate socialiste şi a unui scriitor suprarealist — fumul urca spre cer ca o prevestire norocoasă şi eu auzeam glasul m etalic al lui Eluard:

spre înălţim i,

„Iubirea stă de veghe şi e neobosită."1

Şi alergam pe străzi, urmând această voce, de tea­

mă să nu pierd din ochi superba cunună de trupuri

plutind deasupra oraşului şi, cu spaim ă în suflet, îm i

dădeam seama că ei zburau ca păsările, şi eu cădeam , ca o piatră, că ei aveau aripi, iar eu n-o să le m ai am niciodată.

7

La optsprezece ani după execuţie, Kalandra a fost

total reabilitat, dar cu câteva luni m ai târziu tancu­

rile

ruseşti au invadat Cehia şi curând alte zed de

mii

de oameni au fost acuzaţi de trădarea poporu­

lui şi a speranţelor acestuia — unii au fost azvârliţi în închisori, cei m ai m ulţi au fost daţi afară din slu j­ be şi, după alţi doi ani (când se îm plineau douăzeci de ani de la înălţarea lui Eluard deasupra pieţei Vác­ lav), unul dintre noii acuzaţi (eu) ţinea o rubrică de

astrologie în paginile u nei rev iste ilu strate destina- tă tineretului ceh. Se scursese un an d e la ultimul meu articol despre Săgetător (era d eci în decem brie 1971),

u nu i tâ n ă r necunoscut. Fără m i-a în m ân at un plic. L-am

când am p rim it v izita să-m i spună o vorbă,

desfăcut, am citit scrisoarea, d ar am avu t nevoie de un răgaz până să-m i dau seam a că m esajul venea de

la R. Scrisu l era de n erecu n o scu t. E ra cu siguranţă foarte tulburată când a scris aceste rânduri. Făcuse eforturi să sucească frazele în aşa fel, în cât nimeni în afară de m ine să nu le p riceap ă, d ar de fapt nid eu nu le înţelegeam decât pe ju m ătate. Singurul lucru pe care l-am sesizat era că id en titatea m ea de autor hi-

sese

Aveam , la vrem ea aceea, o garson ieră în Praga, pe strada Bartolom ejska. O strad ă m icuţă, dar cele­ bră. Exceptând două (în tr-u n u l d in ele locuiam eu), toate im obilele de pe ea aparţineau poliţiei. Când pri­ veam afară, p rin fereastra larg ă d e la etajul patru, vedeam , peste acop erişu ri, tu rn u rile Hrad-ului, iar

descoperită cu o în târziere d e un an.

jos cu rţile p oliţiei. Su s d efila isto ria glorioasă a re­ gilor cehi, jo s se d esfăşu ra isto ria d eţinuţilor iluştri.

Toţi au trecut pe

şi C lem entis, şi p rieten ii m ei S ab ata şi H iibl.

Tânărul (toate ap aren ţele in d icau că era logod­ nicul lui R.) privea foarte circu m sp ect în jurul lui. Presupunea, desigur, că p o liţia îm i supraveghează apartam entul cu n işte m icrofoan e ascunse. Neam făcut un sem n d iscret cu cap u l şi am ieşit în stradă.

Am m ers un tim p fără să scoatem o vorbă şi numai

în clipa în care am ajuns în vacarm ul străzii Národní

Třída m i-a spus că R. voia să m ă vadă neapărat şi un prieten d e a l lu i, necunoscut m ie, n e va pune la dis­

poziţie pentru această în tâln ire clan d estin ă aparta­

a id , K alandra şi H oráková, Slánský

m entul său aflat în tr-u n ca rtier m ărginaş.

M-am dus, aşadar, în ziua urm ătoare cu tram vaiul până la periferia Pragăi; povestea se întâm pla în de­

cembrie, m âinile îm i îngheţaseră bocnă şi, la ora aceea m atinală, cartierele m uncitoreşti erau pustii. A m gă­ sit casa cu pricina după descrierea tânărului, am ur­ cat cu liftul la etajul trei, am cercetat cu atenţie cărţile de vizită de pe uşi, apoi am sunat. în apartam ent era o linişte desăvârşită. A m m ai sunat o dată, d ar n-a deschis nim eni.

plim bat o jum ătate

de oră prin gerul acela cum plit, cu gândul că R. în­ târzia şi aveam să ne întâlnim când va veni pe trotua­ rul pustiu dinspre staţia de tram vai. D ar nu se arăta nim eni. A m lu at din nou ascensorul până la etaju l trei şi am sunat din nou. D upă câteva secu nd e, din interiorul apartam entului s-a au zit un zgom ot de apă trasă. în clipa aceea, am avu t senzaţia că cin e­ va a depus în m ine cubul de gheaţă al groazei. Am sim ţit, deodată, în trupul m eu, frica tinerei fete care nu era în stare să-m i deschidă uşa, din pricin a spai­ mei care-i răscolea m ăruntaiele, în torcând u -i m aţe­ le pe dos. M i-a deschis, era palidă, dar surâdea, făcând efor­ turi să fie am abilă, ca d e obicei. A făcu t chiar câteva glume stângace pe seam a faptu lui că, în sfârşit, ne aflam singuri intr-un apartam ent gol. N e-am aşezat, şi ea m i-a povestit că nu dem ult fusese convocată la poliţie. O anchetaseră, fără încetare, o zi întreagă. în prim ele două ore o în treb aseră despre o sum ede­ nie de lucruri neînsem nate şi ea încep use să se sim ­ tă stăpână pe situ aţie; glu m ise cu e i, p erm iţând u -şi

un m om ent d at să-i în trebe cu in solenţă dacă îşi

la

închipuiau că o să renu nţe la m asa de prânz pentru asemenea nim icu ri. A bia atu n ci au în cep u t s-o ia la

M-am întors în stradă. M -am

întrebări: spuneţi-ne, scum pă dom nişoară R., dne

scrie articolele despre astrologie pentru revista dum­

neavoastră? S-a făcut roşie la

spună ceva despre un fizician celebru al cărui nume nu-1 poate divulga. Dar pe dom nul Kundera îl cu­

noaşteţi? au întrebat-o din nou. Le-a

noaşte. E ceva rău în asta? I-au răspuns: nu-i nimic rău în asta, dar dumneavoastră ştiţi că domnul Kun­ dera se ocupă cu astrologia? Despre asta habar n-am,

le-a răspuns. Chiar nu ştiţi nim ic? Toată Praga vuieş­

te şi dumneavoastră nu ştiţi nim ic? i-au spus râzând.

Le-a mai vorbit câteva clipe despre fizicianul atomist, dar imul dintre copoi a început să strige la ea: mă­ car ai face bine să nu tăgăduieşti!

faţă şi a încercat să le

spus că mă cu­

Le-a spus adevărul. Redacţia revistei dorea să aibă

o rubrică de astrologie atractivă, dar nu ştia cui să

se adreseze, R. mă cunoştea şi m i-a cerut sprijinul. Era convinsă că n-a încălcat nid o lege. I-au dat dreptate.

N-a încălcat nid o lege. N-a încălcat altceva decât niş­ te regulamente de servidu interioare, care interzic colaborarea cu anum ite persoane nedem ne de în­ crederea partidului şi a statului. Le-a obiectat că nu s-a petrecut nimic de o asem enea gravitate: numele domnului Kundera a fost ascuns sub un pseudonim şi, îh consecinţă, n-a putut să ofenseze pe nimeni. G t despre onorariile încasate de dom nul Kundera, nid nu merită să mai vorbim. Şi iar i-au dat dreptate: în- tr-adevăr, nu s-a întâm plat nim ic grav, drept care se vor mulţumi să întocm ească un proces-verbal de­ spre cele discutate, ea îl va sem na şi n-are de ce să-i fie teamă. A semnat procesul-verbal şi, după două zile, a fost convocată la redactorul-şef, spre a i se aduce la cu­ noştinţă că era concediată cu efect im ediat. S-a dus, în aceeaşi dimineaţă, la radio, unde avea nişte prie-

teni care-i cereau d e m u ltă vrem e să lu creze cu ei. Au prim it-o cu b u cu rie, d ar în ziu a urm ătoare când revenise p entru în tocm irea form alităţilor de anga­

jare, şeful serv iciu lu i d e cad re, care o sim patiza, i s-a adresat cu un aer ce trăd a dezam ăgirea: în ce pros­

tie ai intrat, fetiţo! Ţ i-ai d istru s v iaţa. N u pot face solut n im ic p entru d u m n eata.

ab­

M ai în tâi, ezitase să m ă vad ă, în tru cât fusese ne­

voită să le tăgăd u iască p o liţiştilo r că nu va su fla o

vorbă nim ănui despre acest interogatoriu. Pe urm ă,

după ce p rim ise

se prezinte acolo a doua zi), hotărâse că era m ai bine

a n e pune de acord, con trad ictorii, dacă

ne în tâln im în secret p entru ca să nu ajungem la d eclaraţii

întâm plător aş fi şi eu con v ocat.

o nou ă cita ţie la p o liţie (trebu ia să

Să ne-nţelegem , R . nu era o fricoasă, era pur şi sim ­

plu tânără şi total n eştiu toare în tr-ale v ieţii. Prim ise acum prim a lov itu ră, de neînţeles şi neaşteptată, o lovitură p e care n -o v a u ita n iciod ată. în ţelegân d că fusesem ales ca factor p oştal având m isiunea să dis­ tribuie oam en ilor av ertism en te şi san cţiu n i, am în ­ ceput să m ă tem d e m ine în su m i.

— C red eţi, m -a în treb at R . cu vocea sugrum ată

de em oţie, că d u m nealor ştiu ceva despre cele o m ie

de

— N u vă faceţi g riji. U n tip care a stu d iat trei ani

m arxism -leninism ul la M oscova n -ar în d răzni să re­

cunoască n icio d ată că şi-a com and at horoscop ul.

A râs, şi râsu l e i, d eşi n -a d u rat d ecât o fracţiune

de secundă, îm i răsu n a stăru ito r în u rech i ca o sfiel­

nică prom isiune a m ân tu irii. C ă d acesta era râsu l p e care doream să-l aud atu n d când scriam stu pid ele articolaşe despre P eşti, Fed oară, C apricorn, acesta era râsul pe care mi-1 im aginam ca răsplată, d ar el nu ve­ nea de n icăieri, p en tru că, in tre tim p, pretutindeni în

coroane p e care le-aţi p rim it p entru horoscop?

lume, îngerii ocupaseră toate poziţiile decisive, toa­ te statele-majore, cucerind stânga şi dreapta, pe arabi şi pe evrei, pe generalii şi disidenţii ruşi. Ne fixau din toate părţile cu privirea lor glacială şi privirea aceas­ ta smulgea de pe noi sim paticul veşm ânt de misti­ ficatori hazlii puşi pe şotii, dem ascându-ne ca pe nişte bieţi impostori care lucrau pentru revista tineretului socialist, dar nu credeau nici în tineret, nid în socia­ lism, care făceau horoscopul redactorului-şef fără să le pese de redactorul-şef şi de horoscoape, care se ocu­ pau cu fleacuri în timp ce în juru l nostru întreaga lume (dreapta şi stânga, arabii şi evreii, generalii şi disidenţii) se lupta pentru viitorul om enirii. Simţeam pe noi greutatea apăsătoare a privirii lor, care ne pre­ schimba în insecte bune de strivit cu talpa. Mi-am stăpânit neliniştea, încercând să născocesc pentru R. planul cel mai chibzuit, potrivit căruia urma să le răspundă poliţiştilor în ziua urm ătoare. în tim­ pul discuţiei s-a ridicat de câteva ori ca să meargă la toaletă. Revenirile sale erau însoţite de zgomotul apei trase şi de jena panicardă ce se citea pe chipul ei. Această fată curajoasă se ruşina de frica ei. Aceas­ tă femeie plină de gust se ruşina de măruntaiele ei care făceau ravagii sub ochii unui bărbat străin.

8

în bănci se aflau douăzeci de tineri, fete şi băieţi de diferite naţionalităţi, care se uitau cu un aer distrat la Mihaela şi Gabriela: acestea, em oţionate, stăteau în picioare în faţa catedrei la care luase loc doamna Ra­ fael. Amândouă aveau în m ână foile cu textul expu­ nerii lor şi, în plus, un bizar obiect de carton prevăzut cu elastic.

— Vom vorbi despre Rinocerii lui Ionescu, spuse Mihaela, aplecându-şi capul pentru a-şi fixa pe nas un cornet de carton pe care lipiseră bucăţele de hâr­ tii multicolore, şi pe care-1 prinse apoi la ceafă cu un elastic. Gabriela procedă la fel. După un schim b de priviri, începură să scoată nişte sunete scurte, stri­ dente şi sacadate.

în general, clasa pricepu destul de lesne ce vo­ iau să sugereze cele două fete: unu, că rinocerul are, în loc de nas, un corn, şi doi, că piesa lui Ionescu este

o piesă com ică. Se hotărâseră să exprim e cele două

idei, fireşte, prin cuvinte, dar m ai ales prin acţiunea propriului corp.

Cometele lungi se clătinau pe chipul lor şi întrea­

ga clasă cădea pradă unei com pasiuni stânjenitoare, de parcă în faţa băncilor venise cineva să le prezinte un braţ am putat. Doamna Rafael se arătă însă încântată de găsel­ niţa preferatelor ei şi răspunse la sunetele stridente

şi sacadate ale acestora cu un strigăt asem ănător.

Cu un aer plin de satisfacţie, cele două fete dădeau din cap, făcând să li se scuture nasul lung, şi M ihae­

la începu să citească partea ce-i revenea din expune­

rea anunţată. Printre cursanţi se afla şi o tânără evreică pe nume Sarah. Cu câteva zile în urm ă, aceasta le ce­ ruse celor două am ericane îngăduinţa de a-şi arun­

ca o privire pe notiţele lor (ştiut fiind că nu scăpau

o vorbuliţă

refuzaseră: ai face m ai bine să v ii la cursuri decât să-ţi pierzi vremea pe plajă. D in ziua aceea, Sarah le detesta cordial şi acum se bucura de spectacolul prostiei lor. Mihaela şi G abriela îşi citeau pe rând com enta­ riile la Rinocerii şi com etele lungi, de hârtie, se des­ prindeau de pe faţa lor înălţându-se ca o rugăciune

din spusele doam nei R afael), dar ele o

zadarnică. Sar ah îşi dădea seam a că ar fi păcat să nu

profite de ocazia ce i se oferea. Şi, în clip a în

haela îşi întrerupse discursul, întorcându-se spre Ga­ briela ca să-i dea a înţelege că venise rândul ei, Sarah se ridică în picioare şi, p ărăsin d u -şi banca, se apro­

pie de cele două protagoniste. G abriela, în loc să vor­ bească, o fixă pe Sarah cu orificiu l nasului ei artificial luat prin surprindere şi răm ase cu gura căscată. Ajun­ să în dreptul celor două stu d ente, Sarah le ocoli (cu capetele parcă prea îm povărate de nasul adăugat, am ericanele nu erau în stare să le m ai răsucească spre

a vedea ce se petrecea în sp atele lor) şi, luându-şi

avânt, ü trase un picior în fund M ihaelei, apoi, avân- tându-se încă o dată, m ai trase u n şu t, de data asta în fundul G abrielei. După care, calm ă, şi chiar cu dem­

nitate, pom i înapoi spre b an ca

care Mi-

e i.

Pe m om ent, se lăsă o lin işte ab so lu tă.

A poi, m ai în tâi d in och ii M ih aelei, şi în clipa ur­

m

ătoare din ochii G abrielei în cep u ră să curgă lacri­

m

ile.

A poi

A poi Sarah se aşeză în banca ei.

A poi doam na R afael, in iţial surp rinsă şi şocată,

toată clasa izbu cn i în h oh ote de râs.

pricepu că intervenţia Sarei era un episod pus la cale într-o farsă cu grijă pregătită de studenţi, neavând alt scop decât clarificarea subiectului tratat în analiza lor

(interpretarea operei d e artă nu p oate fi limitată la abordarea teoretică tradiţională; este necesară o abor­ dare m odernă, o lectură prin practică, acţiune şi hap­

nu ved ea lacrim ile favoritelor

sale (acestea erau cu faţa îndreptată spre clasă şi ded cu spatele spre ea), dădu din cap aprobator, încuvi­

pening) şi, întrucât

inţând spectacolul

Auzind din spate râsul profesoarei m ult iubite, Mi- haela şi Gabriela se sim ţiră trădate. A cum , lacrimile

p rin tr-u n h oh ot de râs.

curgeau din ochii lor ca dintr-un robinet. Sentim en­ tul um ilinţei le pricinuia atâta durere, încât se zvâr­ coleau, de parcă ar fi fost chinuite de nişte cram pe

stom acale sfâşietoare.

Doamna R afael îşi închipui că acele convulsii ale

studentelor sale preferate erau o m işcare de dans, şi

o forţă m ai puternică decât gravitatea profesorală o

smulse în clipa aceea de pe scaun. Râdea cu lacrim i,

dând din

braţe, iar tru pu l

îi zvâcnea în asem enea

hal, încât

ü proiecta cap u l

în ain te şi în ap oi pe gâ-

tu-i firav, de parcă ar fi fost un clopoţel pe care para­

cliserul îl ţinea în tors cu lim ba în su s şi suna

de mama

cu el

focu lu i. Se aprop ie de tin erele fete ce se

chirceau şi se răsuceau în m işcări convu lsion ate, şi

o luă de m ână pe M ih aela. Ş i iată-le acum pe toate

trei în faţa pupitrelor, su d n d u -se şi răsu d n d u -se cu

ochii înecaţi în lacrim i. D oam na R afael bătea d oi

paşi pe loc, sălta p icio ru l stân g sp re d reap ta, apoi dreptul spre stânga şi cele două tinere înlăcrim ate în­ cepură s-o im ite cu sfială, la crim ile lor se prelingeau de-a lungul nasu rilor de hârtie şi ele se răsuceau şi săreau bătând paştii pe loc. A poi, doam na profesoa­

ră apucă şi m âna G abiielei, şi toate trei alcătuiau acum un cerc în faţa pupitrelor: se ţineau de m ână, făcând

paşi pe loc, în tr-o

cerc pe parchetul sălii de clasă. Săltau în sus când un picior, când altu l, şi pe feţele celor două fete schi­

m onoselile p lân setu lu i se tran sform au , im percep ti­

bil, în grim asa râsu lu i. Cele trei fem ei d an sau şi râd eau , n asu rile false se clătinau, şi clasa tăcea am u ţită d e o groază m ută. Acum însă d an satoarele n u -i m ai ved eau p e ceilalţi — erau concentrate cu to tu l asu p ra fiin ţei şi volu p ­ tăţii lor. D eodată, doam na R afael b ătu d in talpă m ai

p arte şi

în alta, şi se în vârteau în

vârtos, înălţându-se cu câţiva centim etri deasupra po­ delei. Cu pasul următor nu m ai atingea pământul, trăgându-le astfel după sine pe cele două partenere. Mai trecu o clipă, şi toate trei se roteau deasupra po­ delei, înălţându-se uşor în spirală. Acum părul lor atingea plafonul şi acesta începu să se deschidă pu­ ţin câte puţin. Prin această deschizătură cele trei ur­ cau tot mai sus; nu se mai zărea nici un nas de hârtie, ci numai trei perechi de pantofi depăşind gaura ce se căscase, dar şi aceştia dispărură la rândul lor, în timp ce la urechile cursanţilor înm ărm uriţi de groa­ ză ajungea, de sus, un râs ce se îndepărta — râsul hohotit al celor trei arhangheli.

9

întâlnirea mea cu R., în apartam entul cu pricina, s-a vădit pentru mine hotărâtoare. A tunci am înţeles definitiv că devenisem vin m esager al nenorocirii, că nu mai puteam continua să trăiesc printre cei pe ca- re-i iubeam dacă nu voiam să le fac rău, că nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să-m i părăsesc ţara. Mai am însă un alt m otiv pentru a evoca aceas­

tă ultimă întâlnire cu R. îm i fusese dragă dintotdea- una această tânără fem eie şi o iubeam în chipul cel

mai nevinovat şi cel mai puţin sexual cu putinţă. De parcă trupul ei s-ar fi ascuns m ereu fără cusur în spa­ tele inteligenţei sclipitoare, al com portam entului de

o modestie echilibrată şi al gustului neîntrecut al

vestimentaţiei sale. Nu-mi oferea niciodată o singu­ ră fisură, cât de m ică, prin care să pot întrezări mă­ car un licăr al nudităţii sale. Şi, deodată, spaima o despică în două ca satârul m ăcelarului. Aveam im­ presia c-o văd, deschisă în faţa m ea, ca o carcasă de

viţea, tranşată şi agăţată în cârligu l unei m ăcelării. Stăteam aşezaţi unul lângă celălalt pe divan, intr-un apartament străin; dinspre toaletă se auzea şuieratul

apei ce um plea rezervorul de curând golit şi pe m ine mă încerca o poftă nestăpânită de a face dragoste cu ea. Mai exact: o p oftă nestăpânită de a o v iola. D e a mă arunca asupra ei, de-a o cuprinde în tr-o singură îm brăţişare cu to t ce-i ap arţinea: cu con trad icţiile sale insuportabil de excitan te, cu îm brăcăm intea sa desăvârşită, cu intestinele revoltate, cu raţiunea şi spaima, cu m ândria şi ruşinea sa cu tot. M i se părea că în aceste contradicţii se ascundea esenţa ei, acea comoară, acel bulgăre de aur, acel diam ant tăinuit în adâncurile ei. Voiam să m ă năpustesc asupra ei şi să i-1 smulg pentru m ine. Voiam s-o cuprind în întregi­

me, cu

Dar

fecalele ei şi cu su fletu l ei in efab il. vedeam fixaţi asupra m ea doi ochi în sp ăi­

fecalele ei şi cu su fletu l ei in efab il. vedeam fixaţi asupra m ea

mântaţi (doi ochi înspăim ântaţi pe un chip inteligent) şi cu cât m ai înspăim ântaţi erau aceşti ochi, cu atât mai m are, m ai absurdă, m ai prostească, m ai scan­ daloasă, m ai de neînţeles şi m ai irealizabilă devenea dorinţa m ea fren etică d e a o v io la. Când am părăsit, în ziua aceea, apartam entul de împrumut, şi m -am aflat din nou în strada p u stie a cartierului m ărginaş din Praga (R. m ai zăbovea aco­ lo, tem ându-se să iasă în acelaşi tim p cu m ine, ca să nu fim văzuţi îm preună), n-am m ai fost în stare m ul­ tă vreme să m ă gândesc la altcev a, d ecât la acea d o ­ rinţă uriaşă ce m ă încercase de-a o viola pe sim patica mea prietenă. A ceastă dorinţă a răm as în m ine cap­ tivă ca o pasăre într-un sac — o pasăre ce se trezeşte din când în când şi b ate d in arip i. S-ar putea ca această nesăbuită dorinţă de-a o v io­ la pe R. să nu fi fost decât o încercare disperată de a

mă agăţa de cevaîn toiul căderii. Căci, din clipa în care am fost izgonit din horă, n-am în cetat să cad şi cad şi acum, de data aceasta „binevoitorii" m ei nefăcând altceva decât să-mi m ai dea u n ghiont, ca să mă ros­ togolesc în continuare, tot m ai adânc, tot mai depar­ te de ţara mea, în spaţiul vid al lu m ii în care răsună

râsul înspăim ântat al îngerilor

sa toate cuvintele m ele. Ştiu, undeva, pe această lum e, se află Sarah, tână­ ra evreică Sarah, sora mea Sarah, dar unde s-o găsesc?

ce acoperă cu larma

Scrisorile pierdute

1

A m calculat că pe planetă sunt botezate în fie­ ce clipă două sau trei personaje fictive. De aceea, ezit întotdeauna să mă alătur acestei incom ensurabile mulţimi de Ioan Botezători. Dar ce e de făcut? Sunt totuşi obligat să le dau personajelor m ele un num e. De data asta, ca să fie clar că eroina m ea îm i aparţi­ ne mie şi numai mie (ţin la ea m ai m ult decât la ori­ care alta), ü voi da un num e pe care nici o fem eie nu l-a mai purtat vreodată: Tamina. M i-o închipui fru­ moasă, înaltă, are treizeci şi trei de ani şi e origina­ ră din Praga. O văd, în m intea m ea, păşind pe o stradă a unui orăşel de provincie din vestul Europei. D a, aţi sesi­ zat bine: îndepărtata Pragă e m enţionată de m ine cu numele ei, în timp ce las pradă anonim atului oraşul în care se desfăşoară povestirea m ea. A sta înseam nă încălcarea tuturor regulilor perspectivei, dar nu vă ră­ mâne decât s-o acceptaţi. Tamina lucrează ca ospătăriţă într-o cafenea m ică aparţinând unui cuplu. Cafeneaua aduce un câştig atât de neînsemnat, încât bărbatul s-a angajat în prima sluj­ bă ce i s-a ivit, şi, în felul acesta, Tamina a obţinut lo­ cul eliberat. Diferenţa dintre salariul de m izerie prim it de patron în noul său serviciu şi salariu l şi m ai m i­ zer primit de Tamina de la cei doi soţi reprezintă m o­ destul beneficiu al acestora.

Tamina serveşte clienţilor (nu prea m ulţi, sala e veş­ nic pe jumătate goală) cafeaua şi calvadosul, apoi re­ vine în spatele tejghelei. Pe un taburet din faţa barului se află întotdeauna cineva dornic să stea cu ea la ta­ clale. Toţi o iubesc pe Tamina. Pentru că ştie să ascul­ te tot ce i se povesteşte. Dar ü ascultă, oare, cu adevărat? Sau doar ü pri­ veşte foarte atentă, în tăcere? H abar n-am , dar asta n-are prea multă im portanţă. Im portant e că nu-i în­ trerupe. Ştiţi cum se-ntâm plă când două persoane stau şi discută. Una vorbeşte, iar cealaltă ü ia vorba

din gură: la fel mi s-a-ntâmplat şi mie, eu

şi-ncepesă

sporovăiască despre sine până când prima reuşeşte să

strecoare la rândul ei: lafel mi s-a-ntâmplat şi mie, eu

pare

a fi un ecou aprobator, o m odalitate de a continua ideea celuilalt, dar nu-i de fapt decât un artificiu în­ şelător: în realitate e o revoltă brutală împotriva unei violenţe brutale, un efort de eliberare a propriei noas­ tre urechi din slavie şi de ocupare prin forţă a mediii adversarului. Căd toată viaţa om ului printre seme­ nii săi nu-i nimic altceva decât o luptă pentru a pune stăpânire pe urechea altuia. Tot m isterul popularită­ ţii Taminei stă în faptul că ea nu doreşte să spună nimic despre ea. îi acceptă, fără îm potrivire, pe ocu­ panţii urechii sale şi nu spune niciodată: la fel mi

Fraza aceasta, lafel mi s-a-ntâmplat şi mie, eu

s-a-ntâmplat şi mie, eu

2

Bibi e cu zece ani mai tânără decât Tamina.Se face aproape anul de când îi vorbeşte despre sine zi de zi. Nu de mult i-a spus (şi, de fapt, din clipa aceea a în­ ceput totul) că intenţionează să m eargă la Praga cu soţul ei spre a-şi petrece acolo concediul de vară.

în clipa aceea, Tamina a crezut că se trezeşte din-

tr-un somn ce dura de mai m ulţi ani. Bibi mai rosteş­ te câteva cuvinte şi Tamina (îm potriva obiceiului ei)

o întrerupe:

— Ascultă, Bibi, dacă plecaţi la Praga, aţi putea tre­

ce pe la tata să luaţi ceva pentru m ine? Un fleac. Un pacheţel ce-ar încăpea uşor în geam antanul vostru.

— Pentru tine, orice! îi răspunde Bibi curteni­

toare.

— Ţi-aş rămâne în ved îndatorată, spune Tam ina.

— Poţi conta pe m ine, o asigură Bibi. Cele două

femei mai discută puţin despre Praga şi Taminei îi ard

obrajii.

— Vreau să scriu o carte, spune apoi Bibi.

Tamina se gândeşte la pacheţelul ei din Cehia, şti­

ind că pentru asta trebuie să-şi asigure prietenia lui Bibi. Aşa se face că-i oferă num aidecât urechea:

— O carte? Despre ce?

Fetiţa lui Bibi, o gâgâlice de un an, se târăşte pe sub

taburetul înalt din faţa barului, pe care stă m aică-sa,

şi gângureşte zgom otos.

— Linişte! strigă Bibi în jos, suflând cu un aer me­

ditativ fumul de ţigară. Despre lum e, aşa cum o văd

eu.

Micuţa scoate sunete din ce în ce m ai stridente şi Tamina întreabă:

— Şi te-ai pricepe să scrii o carte?

— De ce nu? răspunde Bibi, arborând din nou un

aer meditativ. Fireşte trebuie m ai întâi să mă infor­

mez puţin despre felul cum se scrie o carte. A propo,

îl cunoşti cumva pe Banaka?

— Cine mai e şi ăsta? întreabă Tam ina.

— Un scriitor, spune Bibi. Locuieşte pe undeva, prin

apropiere. Trebuie neapărat să fac cunoştinţă cu el.

— Ce-a scris?

— Habar n-am, spune Bibi, grăbindu-se să adau­

ge cu acelaşi aer meditativ: A r fi bine poate să citesc

ceva din ce-a scris

3

în locul unei exclam aţii de bucurie spontană, în receptor nu se auzi decât un glacial:

— Asta-i bună! Ţi-ai adus, în sfârşit, aminte de

mine?

— Ştii că stau prost cu banii. Telefonul e scump,

se scuză Tamina.

— Puteai să scrii. U m brele nu costă o avere, din

câte ştiu. Am şi uitat când am prim it ultim a ta scri­ soare.

înţelegând că discuţia cu soacra pornise prost, Ta­ mina începu s-o întrebe pe îndelete cum ü merge cu

sănătatea şi ce mai face, înainte de-a se încumeta să-i spună:

— Aş vrea să-ţi cer un serviciu. înaintea plecării noastre, am lăsat la tine un pachet.

— Un pachet?

— Da. Pavel l-a încuiat de faţă cu tine în vechiul

birou al tatei. îţi am inteşti? Avea şi el un sertar în bi­ roul acela. Iar cheia ţi-a dat-o ţie.

— N-am nici o cheie.

— Dar, mamă, trebuie s-o ai. Pavel ţi-a dat-o sigur. Eram acolo

— Nu mi-aţi dat nim ic.

— Simt mulţi ani de atunci, poate că ai uitat. Tot

ce te rog e s-o cauţi. Nu se poate să n-o găseşti

— Şi ce vrei să fac?

— Să te uiţi dacă pachetul este la locul lui, atâta tot.

— Şi de ce n -ar fi? L -aţi p u s acolo?

— Da.

— A tunci d e ce să m ai deschid sertarul? C e-aş fi

putut face

Tamina avu un şoc: de unde ştia soacră-sa că în sertar se aflau nişte carnete? D oar fuseseră am bala­ te, iar pachetul fusese lip it cu grijă cu m ulte benzi de hârtie adezivă. Totuşi se stăpâni, străduindu-se să nu trădeze nim ic din surp rind erea sa:

eu cu carn etele voastre?

— Dar eu n-am spus aşa ceva. Voiam doar să ştiu

dacă totul e în ordine. D ata viitoare îţi spun m ai m ult.

— Şi nu-m i p oţi exp lica acum despre ce-i vorba?

— M am ă, nu pot vorbi m ai m ult, telefonul e prea scump! Soacra izbucni în hohote d e plâns:

— Bine, atu nci nu m ă m ai su n a, d acă-i aşa de scump.

— Nu plânge, m am ă, spuse Tam ina. C unoştea

prea bine plânsul acesta. De câte ori voia să le im pu­ nă ceva, începea să plângă. Avea un plâns acuzator

şi nimic nu era m ai agresiv d ecât lacrim ile ei. Hohotele de plâns zguduiau receptorul şi Tamina spuse:

— Pe cinân d , m am ă, te m ai sun eu.

Soacra plângea, şi Tam ina nu

în furcă, în ainte de

îndrăznea să aşeze a o auzi spunându-i

receptorul

un cuvânt de rămas-bu n. D ar plânsul nu m ai con­

tenea şi fiecare lacrim ă costa. Tamina în ch ise.

— Doam nă Tam ina, spuse patroana, cu părere de

rău în glas, arătându-i contorul. A ţi vorbit foarte mult; apoi socoti cât costă convorbirea cu C ehia şi Ta­

mina se sperie de sum a aceea enorm ă. Va trebui să-şi chibzuiască fiecare bănu ţ ca să-i aju n gă până la lea­ fa urm ătoare. D ar ach ită n o ta, fără să clip ească.

Tamina şi soţul ei părăsiseră C ehia ilegal. Se în­ scriseseră pentru o excursie la m are organizată de

agenţia naţională de voiaj, în Iugoslavia. Acolo s-au desprins de grupul lor şi, trecând frontiera austria­

că, s-au îndreptat spre

A pus.

De teamă să nu atragă atenţia asupra lor în cursul călătoriei în grup, nu-şi luaseră decât două valize mari. Renunţaseră în ultima clipă la pachetul voluminos în care se aflau corespondenţa dintre ei şi carnetele Ta- minei. Dacă vreun poliţist din Cehoslovacia ocupată le-ar fl deschis bagajele la controlul vam al, ar fi de­ venit imediat suspecţi că duceau cu ei, pentru cinci­ sprezece zile de vacanţă pe litoral, întreaga arhivă a vieţii lor intime. Şi, cum nu se îndurau să lase pa­ chetul acasă, ştiind că după plecarea lor apartamen­ tul va fi confiscat de stat, l-au depus la soacra Taminei, într-un sertar al biroului părăsit şi inutil al socru­ lui răposat. în străinătate, soţul Tam inei căzu bolnav şi Ta­ mina nu izbuti să facă altceva decât să privească în­ tristată cum moartea i-1 răpea încetul cu încetul. Când a murit, a fost întrebată dacă doreşte să fie în­ humat sau incinerat. S-a decis pentru incinerare. Apoi, a mai fost întrebată dacă doreşte să-l păstre­ ze în urnă sau preferă să i se îm prăştie cenuşa. Nu se simţea nicăieri la ea acasă şi, de team ă că va fi ne­ voită să-şi poarte soţul de colo-colo tot restul zile­ lor, ca pe-un bagaj de m ână, ceru să i se împrăştie cenuşa.

Îmi imaginez lumea din juru l Tam inei urcând tot mai sus, ca un zid circular, şi ea nu-i decât o pajişte micuţă rămasă jos de tot. Şi pe această pajişte nu creşte decât un trandafir — am intirea soţului.

Sau îm i im aginez prezentul Tam inei (redus la ser­ vitul cafelei şi aplecatul urechii) dus de apă ca o plu­

tă în derivă, iar ea, aflată pe această p lu tă, priveşte

înapoi, şi num ai în ap oi.

De la o vrem e, era disperată dându-şi seam a că tre­ cutul ei devenea din ce în ce m ai palid. De la soţul ei n-avea decât fotografia de pe paşaport, toate celelal­ te răm ăseseră la Praga, în apartam entul confiscat. Se

uita la această biată im agine ştam pilată, cu colţuri­ le rupte, în care soţu l ei, lu at din faţă (ca un crim i­ nal pozat la serviciul de identificare judiciară), era de

nerecunoscut. P ractica ziln ic, în faţa fel de exerciţiu sp iritu al: se chin u ia

ze soţul din profil, apoi din sem ip rofil, apoi din po­ ziţia trei sferturi, străduind u-se să-i reînvie în m inte

linia nasului, contu ru l b ărbiei şi, de la o zi la alta, constata înspăim ântată că schiţa im aginată prezen­

ta mereu alte trăsături discutabile, asupra cărora

fotografiei, un să-şi im agine­

m e­

moria ce-o desena avea în d oieli. în tim pul acestor exerciţii se căznea să-i evoce pie­ lea şi culoarea acesteia şi toate im perfecţiunile m inus­ cule ale epiderm ei — negii, excrescenţele, p istru ii, vinişoarele. Era d ificil, aproape im posibil. C ulorile folosite de m em oria ei erau ireale, şi cu aceste culori nu era chip să im iţi p ielea um ană. A şa stând lucru­ rile, îşi puse la pu nct o tehnică specială de rem em o­ rare. Când se afla în faţa unui bărbat, se folosea de capul lui ca de un m aterial de sculp tat: îşi fixa pri­ virea asupra lui şi rem odela în m inte chip ul soţu lu i, îm prum utându-i o ten tă m ai în tu n ecată, adău gân-

du-i pistruii şi negii, m icşorându-i u rechile, colorân- du-i ochii în alb astru . Dar toate aceste efo rtu ri nu făceau d ecât să-i de­ monstreze că im aginea soţu lu i ei se risip ea, îndrep-

tându-se spre o dispariţie irevocabilă. La începutul

legăturii lor, Pavel o rugase (era cu zece ani mai mare şi avea de pe atunci o anum ită părere despre mize­

ria memoriei

noteze, pentru am ândoi, desfăşurarea

om eneşti) să ţină un jurnal în care să

vieţii Im*. S-a

revoltat, susţinând că asta ar însem na o batjocorire a dragostei lor. îl iubea prea m ult ca să poată admi­ te că lucrurile pe care ea le socotea de neuitat ar pu­ tea fi uitate. Fireşte, până la urm ă a acceptat, dar fără nici un entuziasm. Se sim ţea asta în carnete: existau în ele destule pagini albe, iar însem nările erau frag­ mentare.

5

Unsprezece ani trăiseră îm preună în Cehia şi car­ netele lăsate la soacră erau tot unsprezece. La puţin timp după moartea soţului, cum părase un caiet şi-l

împărţise în unsprezece capitole. Reuşise, ce-i drept, să-şi reamintească m ulte evenim ente şi situaţii pe

uitate, dar nu ştia deloc în ce secţiune a

caietului să le noteze. Succesiunea cronologică era irem ediabil pierdută. încercase, mai întâi, să recupereze amintirile ce-ipu­ teau servi ca puncte de reper în scurgerea timpului, şi să devină osatura de bază a trecutului reconstituit. De pildă, vacanţele lor. Trebuiau să fie unsprezece, dar nu izbutea să-şi am intească decât nouă. Două erau pierdute pentru totdeauna. Se străduise apoi să încadreze în cele unspreze­ ce secţiuni ale caietului cele nouă vacanţe redesco­ perite. Nu reuşise cu certitudine decât în cazul anilor ce se remarcau prin ceva excepţional. în 1964 muri­ se mama Taminei, şi, la o lună după aceea, au plecat

jum ătate

Ştia

că în anul urm ător au fost la m are, în Bulgaria. îşi m ai

amintea de vacanţa din 1968 şi de urm ătoarea, pentru că acestea au fost ultim ele vacanţe petrecute în C ehia. Dar dacă reuşise, cu chiu cu vai, să reconstituie m a­ joritatea vacanţelor (neputând să le dateze pe toate), eşecul era total atunci când încerca să-şi ream inteas­ că zilele de C răciun şi de A nul N ou. D in unspreze­ ce sărbători de C răciu n , nu m ai regăsea d ecât două

d in dou ăsprezece re- cin ci.

încercase, de asem enea, să-şi ream intească toate numele cu care o răsfăţase. N u-i spusese pe num ele adevărat decât în prim ele două săptăm âni. Tandre­ ţea lui era o inepuizabilă m aşină de fabricat p orecle. Avea pentru ea m ulte şi, în tru cât fiecare se uza cu re­ peziciune, el ü găsea fără încetare altele noi. D e-a lun­ gul celor doisprezece ani petrecuţi îm preună, prim ise vreo treizeci, fiecare aparţinând u nei p erioad e anu­ me din viaţa lor. Dar cum să d escop eri leg ătu ra p ierd u tă d in tre o poreclă şi ritm ul tim pului? Tam ina nu reuşea s-o re­

găsească decât în câteva cazu ri. îş i am in tea, d e

dă, zilele ce au u rm at m orţii m am ei sale. Soţu l ei îi şoptea cu insistenţă nu m ele în u rech e (nu m ele ace­ lei perioade şi al acelei clip e), încercând parcă s-o tre­ zească dintr-un vis u rât. Era o p oreclă pe care şi-o

reamintea şi pe care p u tu se s-o în scrie, cu certitu d i­ ne, în secţiunea in titu lată 1964. D ar toate celelalte nume zburau în afara tim p u lu i, lib ere şi n ebu n ati­

ce, ca nişte păsări scăp ate d in De aceea îşi dorea cu atâta posesia pachetului cu carn ete

Ştie, desigur, că în carnete există şi m ulte lu cruri neplăcute, zile d e in satisfacţie, d e gâlceavă şi chiar

în Tatra, unde au avut parte d e o vacanţă tristă.

prin cotloanele m em oriei, iar velioane nu-şi am intea d ecât

p il­

v olieră. d isp erare să in tre în şi scriso ri.

de plictiseală, dar nu despre asta-i vorba. Nu vrea să restituie trecutului poezia sa. Vrea să-i restituie doar trupul său pierdut. îndem nul acesta nu-i o dorinţă

a frumuseţii. E îndem nul dorinţei

de a trăi.

Căd Tamina se află pe o plută în derivă şi priveş­ te înapoi şi numai înapoi. D im ensiunea fiinţei sale nu-i decât ceea ce zăreşte acolo, departe în urma ei. Pe măsură ce trecutul ei se restrânge, se destramă şi se stinge, Tamina se chirceşte şi îşi pierde conturul Vrea înapoi carnetele, pentru ca osatura fragilă a

evenimentelor, aşa cum e reconstituită în caietul ei,

să fie întărită cu ziduri trainice şi astfel să devină casa

în care va putea

am intirilor s-ar prăbuşi ca un cort

găcie, din Tamina n-ar răm âne nim ic decât prezen­ tul, acest punct invizibil, acest neant ce se îndreaptă

încet-încet spre m oarte.

locui. C ăd , dacă ed ifid u l şubred al

ridicat cu stân­

6

Atunci, de ce nu i-a cerut m ai dem ult soacrei sale să-i trimită carnetele? în ţara ei, corespondenţa cu străinătatea trece prin

mâinile poliţiei secrete şi Tam ina se împotrivea ideii ca nişte funcţionari de poliţie să-şi vâre nasul în via­

ţa sa intim ă. Şi

ei) rămăsese cu siguranţă pe lista neagră, iar poliţia urmăreşte cu un interes neobosit orice document re­ feritor la viaţa adversarilor săi, fie ei şi morţi. (în

privinţa asta, Tamina nu se înşela deloc. în dosare­

le aflate în arhivele poliţiei se găseşte unica noastră

nemurire.) Bibi era ded singura ei speranţă; în consecinţă va face totul ca s-o câştige; Bibi voia să-l cunoască pe

apoi, num ele soţu lu i (im plidt şi al

Banaka şi Tam ina chibzu ia: prietena ei ar trebui să

d in cărţile lu i. în tr-a-

devăr, e absolut necesar ca ea să strecoare în tim pul conversaţiei: „da, asta-i, este exact ceea ce su sţineţi în cartea d u m n eavoastră!" Sau: „sem ănaţi atât de mult cu personajele d u m neavoastră, dom nule Ba­ naka!" Tamina ştia că Bibi n-avea nici o carte în casa ei şi lectura o p lictisea. Voia deci să afle despre ce-i vorba în cărţile lu i Banaka, pentru a-şi pregăti prie­ tena înaintea în tâln irii cu scriito ru l.

Hugo se afla în local şi Tam ina tocm ai îi aşezase în faţă o ceaşcă de cafea:

— Spune-m i, H ugo, dum neata pe Banaka?

Lui H ugo ü m irosea gu ra, în rest însă Tam ina îl găsea foarte sim patic: era un băiat lin iştit şi tim id, cu vreo cinci ani m ai tânăr d ecât ea. Venea la cafenea

o dată pe săptăm ână şi se u ita când la cărţile pe care

le căra, când la Tam ina aflată în sp atele tejghelei.

fie la curent cu in triga uneia

îl cu n oşti cum va

— Da, zise el.

— M i-aş dori să cunosc subiectul uneia din cărţi­

le lui.

— Ţine m inte, Tam ina, răsp u nse H ugo, nim eni

până acum ţă să citeşti

becil. Banaka, nim eni nu se în d o ieşte, e un scriitor de mâna a doua, a treia, dacă nu ch iar a zecea. Te

asigur că Banaka este în asem enea m ăsu ră victim a

propriei sale rep u taţii, în cât el în su şi îi d isp reţu ieş­

te pe cei care i-au c itit că rţile.

n-a citit nim ic d e Banaka. E cu nep u tin­ o carte de-a lu i fără să fii so co tit un im ­

Aşa se face că Tam ina nu m ai cău ta să-şi procu ­ re cărţile lui Banaka, în schim b se h o tărâse să aran­ jeze ea însăşi întâlnirea cu scriitoru l. îm prum uta, din

când în când, cam era ei, liberă peste zi, unei m icuţe japoneze m ăritate, poreclită Ju ju , pentru nişte întâl-

niri discrete cu un profesor de filozofie, şi el căsăto­ rit. Profesorul îl cunoştea pe Banaka şi Tamina obţi­ nu de la cei doi amanţi prom isiunea că-1 vor aduce într-o zi când Bibi se va afla în vizită la ea. Când primi vestea, Bibi ü spuse:

— Te pomeneşti că Banaka e un tip arătos, şi, în sfârşit, viaţa ta sexuală se va schim ba.

7

într-adevăr, de când ü m urise soţu l, Tamina nu se mai culcase cu nici un bărbat. N u din principiu. Dimpotrivă, fidelitatea până dincolo de moarte i se părea ridicolă şi nu se lăuda nim ănui cu ea. Dar, de fiecare dată când se im agina (şi se im agina adesea) dezbrăcându-se în faţa unui bărbat, îi apărea în faţă imaginea soţului. Ştia că atunci l-ar vedea. Ştia că i-ar vedea chipul şi ochii care o cercetează. Era, bineînţeles, o atitudine necuviincioasă, chiar absurdă, şi ea îşi dădea seam a de acest lucru. Nu cre­ dea în viaţa de apoi a soţului ei şi nici nu se gân­ dea că i-ar ofensa memoria luându-şi un amant. Dar, pur şi simplu, nu putea. îi venise în minte chiar bizara idee că i-ar fi fost mult mai uşor să-şi înşele bărbatul pe când trăia, decât acum. Soţul ei era un om vesel, sclipitor, puternic, şi ea se simţea mult mai slabă decât el, având impresia că n-ar putea să-l rănească oricât s-ar strădui. Astăzi însă lucrurile stau altfel. A stăzi, ar face rău cuiva lipsit de apărare ce s-ar afla la cheremul ei ca un copil. Căci acum, după m oarte, soţul ei n-o mai avea pe această lume decât pe ea şi num ai pe ea! Aşa se face că, în clipa în care se gândea la posi­ bilitatea dragostei trupeşti cu un alt bărbat, imagi­

nea soţului se ivea ca din senin, şi, o dată cu apari­ ţia ei, simţea zvâcnirea unei nostalgii răscolitoare şi o dorinţă nestăvilită de a izbucni în hohote de plâns.

8

Banaka era urât şi cu greu putea să trezească sen­ zualitatea somnolentă a unei fem ei. Tamina îi turnă ceaiul în ceaşcă şi el îi mulţumi foarte respectuos. Toţi se simţeau bine în casa Taminei, şi Banaka, întorcân- du-se surâzător spre Bibi, curm ă destul de repede o conversaţie fără şir:

— S-ar părea că vreţi să scrieţi o carte? Despre ce anume?

— Foarte sim plu, răspunse Bibi. A r fi un rom an. Despre lume, aşa cum o văd e u

— Un roman? o întrebă Banaka, pe un ton ce tră­ da dezaprobarea. Bibi rectifică evaziv:

— Nu neapărat un rom an.

— Gândiţi-vă num ai la tot ceea ce înseam nă un

roman, începu Banaka. La acea m ultitudine de per­ sonaje atât de diferite. Vreţi să ne convingeţi că ştiţi totul despre ele? Că ştiţi cu dne se aseam ănă, ce gân­ desc, cum se îm bracă, din ce fam ilie se trag? H ai, re­ cunoaşteţi că povestea asta nu vă interesează câtu şi de puţin!

— Aşa este, nu mă interesează, recunoscu B ibi.

— Ascultaţi ce vă spun, reluă Banaka. Rom anul

este rodul unei iluzii om eneşti. Iluzia că aproapele

poate fi înţeles. Dar ce ştim noi unii despre alţii?

— Nimic, răspunse Bibi.

— Aşa e, interveni Juju .

Profesorul de filozofie clătina din cap aprobator.

— Tot ce poţi face e să p rezin ţi u n raport despre

tine însuţi. O dare de seam ă a fiecăru ia despre sine.

Restul nu-i decât abuz de pu tere. R estu l e minciună, spuse Banaka. Bibi încuviinţă cu entu ziasm :

d rep tate! N ici eu nu

— Aşa e! Aveţi p erfectă

vreau să scriu un rom an! M -am exp rim at greşit. Vo­ iam să fac exact ceea ce aţi sp u s dum neavoastră: să

Să p rezin t un raport de­

spre existenţa m ea. în acelaşi tim p în să, nu vreau să ascund faptul că viaţa m ea e cât se poate de bana­ lă, de com ună, că n-am tră it n im ic deosebit. Banaka zâm bea:

scriu despre m ine însăm i.

— Asta n-are n id o im portanţă! N id eu, văzut din exterior, n-am trăit nim ic d eo seb it.

— Da, exdam ă Bibi, foarte b in e zis! V ăzut din ex­

terior, n-am trăit nim ic. V ăzu t d in exterior! Dar simt că experienţa m ea interioară m erită să fie scrisă şi că

ar

Tam ina um plea ceştile cu ceai, bucurându-se că cei doi bărbaţi, coborâţi în apartam entul ei din Olim-

pul spiritulu i,

Profesorul de filozofie trăgea d in pipă, ascunzân- du-se în spatele fum ului, de parcă s-ar fi ruşinat.

el, că cea

mai mare aventură a vieţii noastre este absenţa aven­ turii. U lise, care luptase la Troia şi se întorcea acasă brăzdând întinsul m ărilor, îşi cond ucea singur co­ rabia şi avea în fiecare insulă o iu bită, dar acesta nu-i cazul nostru. O diseea lu i H om er s-a m utat în sfera lăuntrului. S-a in teriorizat. In su lele, m ările, sirene­ le seducătoare, Itaca rechem ându-ne, toate astea nu sunt astăzi decât vocile fiin ţei n o astre lăuntrice.

— Da! Şi eu sim t la fel! izbucni B ibi, adresându-se

din nou lui Banaka: Şi tocm ai d e aceea voiam să vă

putea interesa pe oricin e.

erau în ţeleg ăto ri cu p rietena ei.

— Ştim încă de la Jam es Jo y ce, încep u

întreb cum să procedez. Am adeseori senzaţia că tru­ pul meu e cuprins în întregim e de dorinţa de a se exprima. De a vorbi. De a se face ascultat. Uneori îm i spun în sinea mea că voi înnebuni, sim ţindu-m ă pli­ nă, gata să plesnesc, şi-m i vine să strig, să ţip — cu­ noaşteţi desigur acest sentim ent, nu-i aşa, dom nule Banaka?! Aş vrea să-mi exprim viaţa, sentim entele care, ştiu, simt absolut originale, dar atunci când mă aşez în faţa colii de hârtie, parcă-i un făcut, nu mai ştiu ce să scriu. Aşa stând lucrurile, m i-am zis că totul e, fără îndoială, o chestiune de tehnică. îm i lipsesc, de bună seamă, anum ite cunoştinţe pe care dum nea­ voastră le stăpâniţi. A ţi scris nişte cărţi atât de fru­ moase

9

Vă scutesc de cursul despre arta scrisului pe care cei doi Socrate i l-au ţinut tinerei fem ei. Vreau să vor­ besc despre altceva. Cândva, am străbătut Parisul cu taxiul şi şoferul era un tip guraliv. Nu putea dorm i noaptea. Suferea de o insom nie cronică. N ecazul i se trăgea din timpul războiului. Era m arinar. Nava lui se scufundase. Inotase trei zile şi trei nopţi. Apoi a fost salvat. Câteva luni s-a zbătut între viaţă şi m oarte. S-a vindecat, dar şi-a pierdut som nul.

— Am în urmă o treim e de viaţă m ai m ult decât dumneavoastră, îm i spuse el zâm bind.

— Şi ce faceţi cu treimea asta pe care o aveţi în plus? l-am întrebat. Mi-a răspuns:

— Scriu.

Am vrut să ştiu ce scrie.

îşi scria viaţa. Povestea unui om care, înotând trei zile pe mare, luptându-se cu m oartea, îşi pierduse somnul şi, cu toate acestea, îşi păstrase puterea de a trăi.

— Scrieţi asta pentru copiii dum neavoastră? Ca

o

cronică de

fam ilie?

Surâse cu

am ărăciune:

Pentru copiii m ei? N u i-ar interesa. Eu scriu

o

carte. Cred că i-ar putea ajuta

pe m ulţi.

Convorbirea cu taxim etristul m -a lum inat brusc asupra naturii activităţii scriitorului. Scriem cărţi pen­

tru că odraslelor noastre nu le pasă de noi. Ne adre­ săm unei lumi anonim e pentru că soţia noastră îşi astupă urechile când îi vorbim . Veţi răspunde că, în cazul ta xim etristului, avem de-a face cu un grafom an, nicidecum cu un scriitor. Trebuie, aşadar, să începem cu definirea concepte­ lor. O femeie care-i scrie iubitului câte patru scrisori pe zi nu este o grafbmană, d o îndrăgostită. în schimb, prietenul meu care-şi fotocopiază corespondenţa ga­ lantă, ca s-o publice într-o bună zi, e un grafoman. Grafomania nu-i dorinţa de a scrie scrisori, jurnale intime, cronid de familie (cu alte cuvinte scrisul pen­ tru sine sau pentru cei apropiaţi), d dorinţa de-a scrie cărţi (de a avea un public de d titori anonimi). în acest sens, pasiunea taxim etristului şi pasiunea lui Goe­ the sunt identice. Ceea ce îl deosebeşte pe Goethe de taximetrist nu este o pasiune diferită, d rodul di­ ferit al pasiunii. Grafomania (mania de a scrie cărţi) capătă în mod fatal proporţiile unei epidem ii, atu nd când evoluţia sodetăţii îndeplineşte trei condiţii fundamentale:

1. un nivel ridicat al bunăstării generale, care le per­

mite oamenilor să se consacre unei activităţi inutile;

2. un grad m alt de atom izare a vieţii sociale şi, în consecinţă, de izolare generală a indivizilor; 3. lipsa radicală a m arilor schim bări sociale în via­ ţa internă a naţiunii (din acest punct de vedere m i se pare simptomatic faptul că, în Franţa, unde prac­ tic nu se întâm plă nim ic, procentul scriitorilor este de douăzeci şi unu de ori m ai ridicat decât în Israel. De altfel Bibi s-a exprim at foarte precis, spunând că, văzut din exterior, n-a trăit nim ic. M otorul care o îm ­ pinge să scrie este tocm ai acest vid, această absenţă a conţinutului vital). Dar, printr-un şoc invers, efectul se răsfrânge asu­ pra cauzei. Izolarea generală dă naştere grafom aniei, iar grafomania generalizată întăreşte şi agravează la rândul ei izolarea generală. Inventarea tiparului a înlesnit odinioară oam eni­ lor înţelegerea reciprocă. în era grafom aniei univer­ sale, scrierea cărţilor ia o întorsătură contrară: fiecare se înconjoară de propriile sale cuvinte, ca de un zid de oglinzi ce nu perm ite să răzbată nici un glas din afară.

10

— Tamina, începu H ugo într-o zi, când stăteau de

vorbă în cafeneaua pustie; ştiu că n-am nici o şansă

cu dumneata. în consecinţă, n-am aş putea totuşi să te invit să luăm

Pachetul se află la soacra Tam inei, într-un oraş de provincie, şi Tamina vrea să fie trim is la Praga, la ta­ tăl ei, ca Bibi să-l poată lua de acolo. A parent nim ic

nu-i mai sim plu, dar, ca să convingă

nişte persoane

vârstnice şi fanteziste, va avea nevoie de m ult tim p şi de mulţi bani. Telefonul e scum p şi salariu l abia-i

să încerc nim ic. Dar prânzul îm preună?

ajunge să-şi plătească m asa şi chiria.

— Da, spuse Tamina, am intindu-şi că Hugo avea acasă telefon. Veni s-o ia cu m aşina şi porniră spre un restau­ rant din afara oraşului. Situaţia precară a Tam inei ar fi trebuit să-i în­ lesnească lui Hugo rolul de cu ceritor suveran, dar, dincolo de personajul chelneriţei prost plătite, el în­ trezărea experienţa m isterioasă a străinei şi a vă­ duvei. Se simţea intim idat. A m abilitatea Taminei era aidoma unei armuri ce nu poate fi străpunsă de gloan­ ţe şi el voia să se facă rem arcat, s-o captiveze, să-i stăruie în minte! Se străduia să născocească pentru ea ceva intere­ sant. înainte să ajungă la destinaţie, opri maşina şi-i propuse să viziteze o grădină zoologică amenajată în parcul unui frumos castel de provincie. Se plim­ bau printre maimuţe şi papagali, într-un decor de tur­ nuri gotice. Erau absolut singuri, doar un grădinar,

cu înfăţişare de ţăran, m ătura aleile largi presărate cu frunze. Trecură de lup, de castor, de maimuţă şi de tigri, ajungând la o pajişte întinsă, îngrădită cu un gard de sârmă, în spatele căruia se aflau struţii. Erau şase. Zărindu-i pe Tamina şi Hugo, alergară în întâmpinarea lor. Acum , alcătuind un pâlc micuţ, se lipeau de gard, îşi întindeau gâtul lung şi, uitân- du-se la ei cu o privire fixă, îşi deschideau şi îşi în­ chideau de zor ciocurile late şi turtite. Le deschideau

şi le închideau cu o repeziciune şi o înfrigurare in­

credibilă, de parcă s-ar fi întrecut, care mai de care,

să acopere glasul celuilalt. D ar aceste ciocuri erau de

o muţenie exasperantă şi nu ieşea din ele nici un su­

net, cât de mic. Struţii păreau nişte m esageri care învăţaseră pe de rost o comunicare im portantă, dar cărora, pe drum, duşmanul le tăiase corzile vocale, încât, ajunşi la des­

tinaţie, nu mai erau în stare decât să-şi m işte gurile afone. Tamina ü privea fascinată şi struţii vorbeau neîn­ trerupt, din ce în ce mai insistent. Apoi, în tim p ce se îndepărta însoţită de Hugo, struţii se avântară în urmărirea lor de-a lungul gardului, continuând să dămpăne din ciocuri, avertizându-i parcă de ceva — un lucru de care Tamina habar n-avea.

11

— Părea o scenă dintr-o poveste de groază, spu­

se Tamina, tăindu-şi o felie de pateu. Aveam senza­ ţia că voiau să-m i spună ceva foarte im portant. D ar ce? Ce anume voiau să-m i spună? Hugo o lămuri că sunt nişte struţi tineri, asigu­ rând-o că aşa se com portă întotdeauna. La fel s-a în­ tâmplat şi ultima oară când făcuse un tur prin această grădină zoologică; au alergat până la gard toţi şase şi, întocmai ca azi, îşi deschideau întruna ciocurile

mute. Tamina continua să fie tulburată:

— Ştii, am lăsat ceva în Cehia. U n pachet cu niş­

te hârtii. Dacă m i-ar fi trim is prin poştă, poliţia m i l-ar confisca. Bibi vrea să plece în vara asta la Praga. Mi-a făgăduit că mi-1 aduce ea. Acum însă m i-e fri­ că. Mă întreb dacă struţii aceştia n-au încercat să mă avertizeze că s-a-ntâm plat ceva cu pachetul m eu.

Hugo ştia că Tamina era văduvă şi că soţul ei fu­ sese nevoit să em igreze din m otive politice.

— Documente politice? întrebă el.

Tamina se convinsese încă de m ult că, dacă voia ca oamenii de aid să priceapă ceva din viaţa ei, trebuia s-o simplifice. I-ar fi fost nespus de greu să explice de

ce această corespondenţă şi aceste carnete intime ris­

că să fie confiscate de poliţie şi de ce ţine atât de mult la ele. De aceea răspunse:

— Da, documente politice.

Apoi se temu că Hugo ar putea să-i ceară amănun­ te despre aceste docum ente, dar tem erile sale erau neîntemeiate. Cine o m ai întrebase vreodată ceva? Oamenii îi explicau uneori ce gândeau despre ţara ei, dar experienţa ei nu-i interesa câtuşi de puţin. Hugo întrebă:

— Bibi ştie că sim t docum ente politice?

— Nu, răspunse Tam ina.

— Foarte bine, reluă Hugo. Să nu-i spui despre ce-i

vorba. S-ar speria şi în ultim a clipă s-ar răzgândi şi nu s-ar mai duce să ia pachetul. N id nu-ţi închipui, dragă Tamina, ce fricoşi sunt oam enii; Bibi trebuie lă­ sată să creadă că-i vorba de ceva cu totul neînsem­ nat şi banal. Să zicem , de corespondenţa dumitale amoroasă. A sta-i, îi spui că în pachet se află nişte scrisori de dragoste!

— Da! râse Hugo de propria sa idee. Scrisori de

dragoste! Asta nu depăşeşte orizontul lui Bibi. E pe măsura ei. Tamina îşi spune în sinea sa că pentru Hugo scri­ sorile de dragoste sunt ceva neînsem nat şi banal. Ni­ meni nu se gândeşte că ea a iu bit pe cineva şi că lucrul acesta e im portant pentru ea.

Şi Hugo adăugă:

— Dacă renunţă cum va la călătorie, poţi conta pe

mine. Mă reped eu până acolo să-ţi aduc pachetul.

— M ulţumesc, răspunse Tam ina afectuos.

— Mă reped şi ţi-1 aduc, repetă H ugo, de-ar fi să mă aresteze.

— N id vorbă de aşa ceva! protestă Tamina. Nu ţi

se poate întâmpla nimic! Şi încercă să-i explice că pe

turiştii străini nu -i am eninţă n id un pericol în ţara ei. Acolo, viaţa e prim ejdioasă num ai pentru cehi, dar nid ei nu-şi m ai dau seam a d e asta. Se trezi deodată vorbind m ult şi cu în frigu rare; îşi cunoştea bin e ţara şi eu p ot confirm a că avea în­ tru totul d rep tate, făcând aceste afirm aţii. Cu un ceas m ai târziu , ţinea la ureche receptorul

telefonului în apartam entul lu i H ugo.

asta convorbirea cu soacra nu se sfârşi m ai bine de­

cât prim a oară:

N id de data

— Nu m i-aţi în cred inţat n id o cheie! Totdeauna

v-aţi ascuns de m ine! D e ce m ă sileşti să-m i aduc aminte de felul cum v -aţi p u rtat cu m ine de când vă

ştiu!

12

Dacă Tam ina ţine atât de m u lt la am intirile ei, de cenu se întoarce în C ehia?! Em igranţii care şi-au pă­

răsit ţara ilegal după 1968 au fost în tre tim p am nis­ tiaţi şi îndem naţi să se în toarcă acasă. D e ce se tem e atund Tam ina? E to tu şi o persoană prea neînsem ­

nată, ca s-o am eninţe vreun p ericol în

ţara sa!

Da, s-ar putea în toarce fără team ă. Şi totu şi nu poate. Soţul ei fu sese trăd at acolo de to ţi. Se gândea că, revenind printre e i, l-a r trăd a şi ea. Când a fost m utat în posturi din ce în ce m ai um i­ litoare şi, în cele din urm ă, dat afară din slujbă, nim eni nu i-a luat apărarea. N id m ăcar p rietenii. Fireşte, Ta­ mina ştia că, în adâncul su fletu lu i, erau de partea lui şi tăceau num ai d e frică. D ar, tocm ai pentru că erau de partea lu i, ruşinea faţă d e propria lo r laşitate sp o­ rea şi, întâlnindu-1 p e strad ă, se p refăceau că nu-1

văd. Din delicateţe, cei doi soţi începură şi ei să evi­ te oamenii, nedorind să trezească în ei sentimentul acesta stânjenitor. Curând erau priviţi ca doi leproşi. Când au pără­ sit Cehia, foştii colegi au sem nat o declaraţie publi­ că în care-i defăimau şi-i condam nau soţul. Au făcut asta, desigur, ca să nu-şi piardă postul, aşa cum şi-l

pierduse mai înainte bărbatul Taminei. Dar au făcut-o săpând între ei şi cei doi exilaţi o prăpastie peste care Tamina nu va mai consim ţi niciodată să sară înapoi.

în prima noapte după fuga lor, când s-au trezit în

hotelul micuţ aflat într-un sat de la poalele Alpilor şi s-au dumirit că erau singuri, rupţi de lumea m care trăiseră până atunci, s-au sim ţit eliberaţi şi cu inima uşurată. Se aflau la munte singuri, încântător de sin­ guri. în jurul lor domnea o linişte incredibilă. Tami­ na primea această linişte ca pe un dar nesperat, gândindu-se că soţul ei îşi părăsise patria ca să sca­ pe de persecuţii, iar ea ca să găsească liniştea; liniş­ tea pentru el şi pentru sine; liniştea pentru iubire. La moartea soţului o cuprinsese un dor neaştep­ tat după ţara natală, unde unsprezece ani din via­ ţa lor îşi lăsaseră pretutindeni am prentele. într-un elan sentimental, expediase anunţul mortuar la vreo

zece prieteni. Nu prim ise nici un răspuns.

O lună mai târziu, cu ce-i m ai răm ăsese din banii

agonisiţi, a plecat la m are. Şi-a pus costum ul de baie, a înghiţit un tub de tranchilizante, după care a îno­ tat departe în larg. Se gândea că pastilele aveau să-i provoace o stare de sfârşeală profundă şi se va îne­ ca. Dar apa rece şi m işcările sale sportive (fusese în­ totdeauna o excelentă înotătoare) o împiedicau să adoarmă, iar pastilele erau, de bună seam ă, mai sla­ be decât îşi închipuise.

A revenit la ţărm , a intrat în cam eră şi a dorm it

douăzeci de ore. Când s-a trezit, era liniştită şi îm pă­ cată. Şi, astfel, se hotărî să trăiască în linişte şi pentru linişte.

13

Irizarea albastru-argintie a televizorului lum ina

toate persoanele prezente în casa lui Bibi: Tam ina, Juju, Bibi şi soţul ei, Dede, un com is-voiajor care se întorsese în ajun, după patru zile de absenţă. în ca­ meră plutea un m iros slab de urină, iar pe ecran se vedea capul mare şi rotund al unui bătrân chelbos, căruia un ziarist nevăzut îi adresase în clipa aceea o întrebare provocatoare:

— Am citit în M em oriile dum neavoastră câteva

mărturisiri erotice şocante. Era o em isiune săptăm ânală în cursul căreia un

ziarist în vogă se întreţinea cu autorii cărţilor apă­ rute în săptămâna precedentă. Căpăţâna pleşuvă zâm bea cu îngăduinţă:

— O, nu! Eu nu văd în

asta nim ic şocant! E doar socotim îm preună. Viaţa

un calcul foarte exact! Să

mea sexuală a început la cincisprezece ani. Şi, uitân- du-se cu mândrie în jurul ei, căpăţâna rotundă şi bă­ trână continuă: Da, la cincisprezece ani. A stăzi am şaizeci şi când. Am, aşadar, în urma m ea, d n cized de ani de viaţă sexuală. Pot presupune — şi aprecie­ rea e foarte m odestă— că în m edie am făcut dragos­ te de două ori pe săptămână. Asta înseam nă de o sută de ori pe an, ded de d n d m ii de ori până acum . M ai departe: dacă un orgasm durează cinci secunde, am în urma mea douăzeci şi cin d de m ii de secunde de orgasm. Ceea ce înseam nă, în total, şase ore, d ncized

şi şase de m inute. N u-i rău deloc, ce ziceţi?

în cameră, toată lum ea clătina din cap cu gravi­ tate şi Tamina şi-l im agina pe bătrânul chelbos pra­ dă unui orgasm neîntrerupt: îl vedea zvârcolindu-se,

ducând mâna la inim ă, ca

zboare proteza din gură şi după alte cdnd minute să se prăbuşească fără suflare. O pufni râsul. Bibi o dojeni, chem ând-o la ordine:

— Ce-ai găsit de râs? N u-i un bilanţ de lepădat!

Şase ore cincizeci şi şase de m inute de orgasm!!

după un sfert de oră să-i

— Multă vreme habar n-am avut ce înseamnă or­

gasmul, spuse Juju. De câţiva ani însă, am cu regu­ laritate un orgasm foarte norm al. Se apucară să discute cu toţii despre orgasmul lui Juju, în timp ce, pe ecran, o altă faţă îşi exprima in­ dignarea.

— De ce-i aşa supărat? întrebă Dede. Pe ecran scriitorul spunea:

— E un lucru foarte im portant! D a, foarte impor­ tant! Explic asta în cartea m ea.

— Ce-i foarte im portant? întrebă Bibi.

— Că şi-a petrecut copilăria în satul Ruru, o lă­

mureşte Tamina. Tipul care-şi petrecuse copilăria în satul Ruru avea un nas lung ce-1 apăsa ca o povară, încât capul i se tot lăsa în jos, dând impresia că, din clipă în clipă, avea să se răstoarne în camera de zi. C hipul împovărat de nasul alungit era nespus de excitat când spuse:

— Explic asta în cartea m ea. Tot scrisul meu e le­

gat de sătucul Ruru, şi cei ce nu pricep asta nu-mi pot

înţelege opera. De altfel, acolo am scris primele mele versuri. Da. Iar eu consider lucrul acesta deosebit de important.

— Sunt bărbaţi cu care n-am avut niciodată oigasm, interveni Juju.

— Nu uitaţi, continuă scriitorul, şi chipul lui era

tot mai excitat, că în Ruru am m ers prim a oară cu bicicleta. Da, despre asta povestesc am ănunţit în car­ tea mea. Iar dum neavoastră ştiţi cu toţii ce sem ni­ ficaţie are bicicleta în opera mea. E un sim bol. Pentru mine, bicicleta e prim ul pas al trecerii um anităţii din lumea patriarhală în lumea civilizată. Da, prim ul flirt cu civilizaţia. Flirtul fecioarei înaintea prim ului să­ rut. Virgină încă, dar păcătoasă.

— Aşa-i, încuviinţă Juju. Colega m ea Tanaka, deşi

era virgină, a avut prim ul orgasm m ergând cu bi-

dcleta.

Toată lumea începu să discute despre orgasm ul Tanakăi şi Tamina o întrebă pe Bibi:

— Pot să dau un telefon?

14

în odaia alăturată, mirosul de urină se simţea şi m ai puternic. Acolo dorm ea fetiţa lu i Bibi.

— Ştiu că nu vă vorbiţi, şoptea Tamina. Dar altfel

n-am cum s-o fac să-m i înapoieze pachetul. Singura

posibilitate este să te dud şi să-l iei de la ea. Dacă nu găseşte cheia, oblig-o să forţeze sertarul. Sunt lucru­ rile mele. Scrisori şi alte treburi de-astea. M i se cuvin.

— Tamina, nu m ă sili să-i vorbesc!

— Tată, calcă-ţi pe inim ă şi fă asta de dragul m eu. îţi ştie de frică şi nu va îndrăzni să te refuze.

— Ascultă, dacă prietenii tăi vin la Praga, o să le

dau pentru tine o haină de blană. E m ai im portan­ tă decât nişte scrisori de dem ult.

— Dar eu nu vreau haina de blană. Eu vreau pa­

chetul.

— Vorbeşte m ai tare! N u te aud! spuse tatăl, dar

fiica lui vorbea intenţionat în şoaptă, de team ă să nu-i

audă Bibi frazele ceheşti, care ar fi dat la iveală că vorbea cu străinătatea şi fiecare secundă avea s-o coste scump.

— Ţi-am spus că vreau pachetul m eu, nu blana!

repetă Tamina.

— De când te ştiu, o ţii m orţiş cu prostiile tale!

— Tată, telefonul e îngrozitor de scum p. Ţi-e chiar atât de greu să treci pe la ea?

Conversaţia era penibilă. Tatăl ü repeta clipă de clipă aceleaşi cuvinte, îm potrivindu-se cu încăpăţâ­ nare să se ducă la soacra ei. în cele din urmă, spuse:

— Telefonează-i fratelui tău! Să se ducă el s-o vadă! Să ia pachetul şi să mi-1 aducă mie!

— Dar el n-o cunoaşte!

— Cu atât mai bine, răspunse tatăl râzând. Alt­

m interi, nu i-ar călca pragul niciodată. Tamina judecă la iuţeală. Nu e rea ideea să-l tri­ mită la soacră-sa pe fratele ei, un bărbat energic şi tă­

ios. Dar Tamina n-avea chef să-i telefoneze. Nu şi-au scris un rând de când se afla în străinătate. Fratele avea o slujbă foarte bine plătită şi a izbutit să şi-o păs­ treze, rupând orice legătură cu sora emigrantă.

— Tată, nu-i pot telefona. încearcă tu să-i expliri. Te rog, tată!

15

Tatăl era un bărbat m ărunt şi sfrijit şi, pe vremuri, când ü oferea Taminei braţul în plină stradă, se um­ fla în pene, de parcă ar fi prezentat întregii lumi mo­ numentul nopţii eroice în care o zămislise. Nu şi-a iubit niciodată ginerele şi a dus îm potriva lui un război ne­ încetat. Propunându-i Taminei sări trimită haina de bla­ nă (rămasă, desigur, de la vreo rudă dispărută), nu

se gândea la sănătatea ei, d la această veche rivali­ tate. Voia ca fiica Ini să-l prefere pe el părintele (hai­ na de blană) soţului decedat (pachetul de scrisori). Tamina se îngrozea la gândul că soarta pachetu­ lui cu scrisori se afla în m âinile ostile ale tatălui şi ale soacrei sale. De la o vreme, i se întâm pla tot m ai frec­ vent să-şi imagineze că însem nările sale intim e erau citite de nişte ochi străini, şi îşi spunea că privirile altora sunt ca ploaia ce şterge inscripţiile de pe zi­ duri sau ca lumina ce cade prem atur pe hârtia foto­ grafică în baia de developare, denaturând im aginea. îşi dădea seama că sensul şi valoarea am intirilor sale scrise se datorau faptului că acestea erau desti­ nate ei, şi numai ei. De îndată ce şi-ar pierde aceas­ tă calitate, legătura intim ă care-i unea s-ar rupe şi ea n-ar mai putea să le dtească cu propriii săi ochi, d doar cu ochii unui public ce ia cunoştinţă de un do­ cument referitor la o altă persoană. în cazul ăsta, düar şi aceea care le-a scris ar deveni o altă persoană — o străină. Asemănarea frapantă ce ar stărui, fără voie, între ea şi autoarea însem nărilor i-ar produce efec­ tul unei parodii batjocoritoare. Şi-atu nd, categoric, n-ar mai putea să-şi dtească nidodată carnetele, dacă acestea ar fi dtite anterior de nişte ochi străini. De aceea dorea cu atâta nerăbdare să-şi recapete cât mai repede cu putinţă carnetele şi scrisorile, îna­ inte ca imaginea trecutului fixată în ele să fie deterio­ rată.

16

Bibi dădu buzna în cafenea şi se aşeză în faţa tej­ ghelei:

— Hello, Tamina! U n w hisky, te rog!

Bibi consuma îndeobşte cafea şi, num ai în cazuri cu totul deosebite, cerea un pahar de porto. Coman­ dând scotch-ul demonstra că se afla într-o stare de spi­ rit neobişnuită.

— Cum stai cu cartea? întrebă Tam ina turnând

alcoolul în pahar.

— Ca să scriu ar trebui să fiu într-o dispoziţie mai

bună, spuse Bibi şi, golind paharul dintr-o înghiţi­ tură, ceru încă unul.

în cafenea îşi făcură apariţia alţi clienţi. Tamina întrebă pe fiecare ce doreşte şi, revenind în spatele tejghelei, îi turnă un al doilea w hisky prietenei sale, apoi se duse să servească la m ese. Când termină, Bibi îi spuse:

— Nu-1 mai pot suferi pe D ede. Când se-ntoarce

din voiajurile sale zace câte două zile în pat. Două zile nu iese din pijamaua lui! A i înghiţi aşa ceva? Dar par­ tea cea mai rea e atunci când vrea să reguleze. Nu-i

în stare să priceapă că m ie nu-m i place să mă regu­ lez. Dar deloc. Nu m ai pot. Trebuie să-l părăsesc. îşi petrece tot tim pul pregătind o vacanţă idioată. Stă-n pat, în pijama, cu atlasul în m ână. La-nceput, voia să meargă la Praga. Acum Praga nu-i m ai spune nimic. A descoperit o carte despre Irlanda şi vrea cu orice preţ să ajungă acolo.

— Asta înseam nă că vă duceţi în Irlanda? între­ bă Tamina cu glasul sugrum at.

Ne ducem? Nu ne ducem nicăieri. Eu rămân aid,

să scriu. N-o să mă convingă să m erg nicăieri. N-am nevoie de Dede. Dum nealui nu-i pasă de mine. Mă vede că scriu şi, închipuie-ţi, o dată nu m-a-ntrebat ce scriu. Am înţeles că nu m ai avem ce ne spune. Tamina voia să întrebe: „Asta înseam nă că nu mai plecaţi la Praga?", dar i se pusese un nod în gât şi nu putea să vorbească.

în momentul acela intră în cafenea Juju , m icuţa japoneză; se săltă pe-un taburet în faţa băutului, lân­ gă Bibi, şi spuse:

— Voi aţi putea face dragoste în public?

— Cum adică? întrebă Bibi.

— A id, de pildă, în cafenea, pe jos, în faţa tutu­ ror. Sau la cinem a, în tim pul pauzei.

— Linişte! urlă Bibi privind spre pardoseală unde,

la pidorul scaunului, fetiţa ei se m anifesta gălăgios.

Apoi spuse:

— De ce nu? E un lucru cât se poate de firesc. De

ce să-mi fie ruşine de un lucru atât de firesc? Tamina se pregătea s-o întrebe din nou pe Bibi dacă se duce la Praga. Dar îşi dădu seam a că între­ barea era de prisos. Nu m ai încăpea n id o îndoială:

Bibi nu se mai duce la Praga. Ieşind din bucătărie, patroana îi surâse lu i Bibi:

— Ce mai faceţi?

— Ne-ar trebui o revoluţie, spuse Bibi; ar trebui

să se întâmple ceva! Da, în sfârşit, ar trebui să se în­ tâmple ceva! în noaptea aceea, Tam ina visă struţi. Se înălţau, lipindu-se de gard, şi-i vorbeau cu toţii în cor. De atâ­ ta spaimă nu era în stare să se m işte şi urm ărea cio­ curile mute ca hipnotizată, cu buzele strânse într-o îndeştare convulsionată. C ăd avea în gură un inel de aur şi se tem ea pentru acest inel.

De ce mi-o

17

im aginez cu un in el în gură?

Nu am nid o vină, aşa m i-o im aginez. Şi, deoda­ tă, îmi revine în m inte această frază: „o notă uşoară,

limpede, m etalică, em isă parcă de căderea unui inel de aur într-un vas de arg in t".

în fragedă tinereţe, Thom as M ann a scris despre

moarte o nuvelă de o candoare captivantă: în aceas­

nuvelă, m oartea

este frum oasă, aşa cum se ara­

celor ce o visează în prim ii ani ai tinereţii, atunci

când moartea e încă ireală şi seducătoare ca glasul albăstrui al depărtărilor. Un tânăr suferind de o boală incurabilă se urcă într-un tren, apoi coboară în tr-o gară necunoscută; pătrunde într-un oraş al cărui num e îl ignoră şi în­

chiriază o cam eră într-o casă oarecare, la o bătrână

cu fruntea spuzită de roşeaţă. N u, n-am de gând să

povestesc ce se petrece în această locuinţă subînchi- riată, vreau doar să ream intesc o întâm plare anodi­ nă: când se plimba prin cam eră, tânărul bolnav „avea senzaţia că printre paşii săi bocănitori se auzea, din încăperile alăturate, un zgom ot nelăm urit, o notă uşoară, limpede, m etalică. D ar putea să fie o simplă iluzie. Ca sunetul unui inel de aur căzând pe fundul unui vas de argint, îşi spunea în sinea lu i " în nuvelă acest m ic am ănunt acustic rămâne fără urmare şi fără explicaţie. D in perspectiva intrigii ar putea fi omis fără n id o dificultate. Acest sunet s-a făcut auzit, pur şi sim plu, pe neaşteptate; şi asta-i tot. Cred că Thomas M ann a făcut să răsune această notă „uşoară, lim pede, m etalică" pentru a declanşa liniştea. Avea nevoie de ea ca să facă să răsune fru­ museţea (căd moartea despre care vorbea el era moar-

fie perceptibilă, are

nevoie de un grad m inim de linişte (a cărei măsură este exact sunetul pe care-1 produce un inel de aur că­ zând pe fundul unui vas de argint). (Da, îmi dau seama, dumneavoastră nu ştiţi despre

ce vorbesc, pentru că frum useţea a dispărut de mult.

A dispărut copleşită de am ploarea zgomotului —

zgomotul cuvintelor, zgom otul m aşinilor, zgomotul

tea-frumuseţe), iar frumuseţea, ca să

muzicii— în care trăim perm anent. S-a scufundat ca Atlantida. N-a mai răm as din ea decât un cuvânt al cărui sens devine pe an ce trece mai puţin inteligibil.) Tamina a auzit pentru întâia oară această linişte (preţioasă ca fragmentul unei statui de m armură de pe Atlantida scufundată) când, după fuga din ţară, s-a trezit într-un hotel de m unte, înconjurat de pă­ duri. A auzit-o a doua oară când înota în mare cu sto­ macul îndopat cu pastile care în locul morţii i-au adus

o pace neaşteptată. A ceastă linişte vrea ea s-o pro­

tejeze cu trupul şi în trupul său. De aceea, o văd în visul ei, în faţa gardului de sârm ă, ţinând un inel de aur în gura strânsă într-o încleştare convulsionată. în faţa ei se află şase gâturi lungi şi deasupra lor

niştecapete minuscule cu ciocuri plate care se deschid

şi se închid fără zgomot. Nu le înţelege. Nu-şi dă sea­

ma dacă struţii o ameninţă, o avertizează, o incită sau

o imploră. Neştiind nim ic, se sim te cuprinsă de o ne­

linişte cumplită. Se teme pentru inelul de aur (acest diapazon al liniştii) şi-l ţine în gură cu o încrâncena­

re convulsionată.

Tamina nu va şti niciodată ce au să-i spună aces­

te păsări uriaşe. Dar eu ştiu. N-au venit nici s-o aver­

tizeze, nici s-o chem e la ordine, nici s-o am eninţe. Nu le pasă de ea câtuşi de puţin. Venise fiecare să-i povestească ceva despre existenţa sa. Să-i spună fie­ care cum a m âncat, cum a dorm it, cum a alergat ca să ajungă până la gard şi ce a văzut dincolo de gard.

Că şi-a petrecut im portanta

tul sat Ruru. Că im portantul său orgasm a durat şase

ore. Că a văzut o fem eie cum secade plim bându-se

fem eie