Content downloaded/printed from HeinOnline

Tue Nov 12 06:59:25 2019

Citations:

Bluebook 20th ed.

Valeriu Stoica, Notiunea Juridica de Patrimoniu, 2003 Pandectele Romane 177 (2003).

ALWD 6th ed.

Valeriu Stoica, Notiunea Juridica de Patrimoniu, 2003 Pandectele Romane 177 (2003).

APA 6th ed.

Stoica, V. (2003). Notiunea juridica de patrimoniu. Pandectele Romane,
2003(Supplement), 177-220.

Chicago 7th ed.

Valeriu Stoica, "Notiunea Juridica de Patrimoniu," Pandectele Romane 2003, no.
Supplement (2003): 177-220

McGill Guide 9th ed.

Valeriu Stoica, "Notiunea Juridica de Patrimoniu" [2003] 2003:Supplement P&ectele
Romane 177.

MLA 8th ed.

Stoica, Valeriu. "Notiunea Juridica de Patrimoniu." Pandectele Romane, vol. 2003, no.
Supplement, 2003, p. 177-220. HeinOnline.

OSCOLA 4th ed.

Valeriu Stoica, 'Notiunea Juridica de Patrimoniu' (2003) 2003 Pandectele Romane 177

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your acceptance of HeinOnline's Terms and
Conditions of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License
-- The search text of this PDF is generated from uncorrected OCR text.
-- To obtain permission to use this article beyond the scope of your license, please use:
Copyright Information

Use QR Code reader to send PDF to your smartphone or tablet device

 NOTIUNEA JURIDICA DE PATRIMONIU

Conf. univ. dr. VALERIU STOICA

Facultatea de Drept. Universitatea din Bucuresti

Sectiunea I
Introducere
1. Etimologiasi evolutia semanticb a cuvintuluipatrimoniu.Fiecare cuvdnt, vehicul
cu care sensurile cAIutoresc, ca adev~rati pasageri, in timp si spatiu, are aventura lui. In
limba latin6, patrimonium desemneaz6 bunurile mostenite de la tat, sau bunurile mostenite
de la phrinti. Patriusinseamnd al tatdlui sau pdrintesc1 . In limba romana, prin patrimoniu se
intelege averea mostenitd de la phrinti. Intr-un alt sens, patrimoniul trimite la ceea ce este
considerat ca un bun, ca o proprietate comund transmisa de la stramosi 2 intr-o acceptie
mai generald, termenul patrimoniu este folosit in expresii intrate in limbajul comun: patrimoniu
cultural, patrimoniu arheologic, patrimoniu istoric, patrimoniu artistic. Din limbajul comun,
cuvdntul a fost preluat in dreptul international public in expresia patrimoniulcomun al umanit1tii.
In Legea privind protejarea patrimoniului national mobil 3 este consacrat5 notiunea de patrimoniu
cultural national. Aceeasi notiune este reluatd in Legea privind protejarea monumentelor
istorice 4 . In plus, aceasta ultimd reglementare instituie si notiunea de patrimoniu cultural
local5 . In biologie, genotipul mai este denumit si patrimoniu ereditar.
Fie cd reuneste bunurile primite de Ia tatd, de la pdrinti sau de la strdmosi, fie ca d6
unitate creatiei unei anumite comunitdti, fie cd evoc6 resursele materiale apropriabile de un
ipotetic subiect colectiv de drept ridicat la scara intregii umanitdti, fie cd descrie o matrice
biologicd, patrimoniul are douA trAsdturi caracteristice: este un ansamblu de elemente cu o
naturd comund si apare ca un dat care nu este intim legat de ideea de persoand.
In drept, cuvintul patrimoniu a suferit un transfer semantic. Ca urmare, patrimoniul nu
mai exprima o relatie cu trecutul si cu ascendentii, ci o relatie cu prezentul si cu persoana
care este titularul drepturilor si obligatiilor cu continut economic. Unitatea intelectuala a
bunurilor care alc~tuiesc patrimoniul este generat6 tocmai de aceast6 legdtur6 cu o anumith
persoan5. A luat nastere astfel notiunea juridicd de patrimoniu. Aceastd notiune are insa
1in acest sens, a se vedea G. Gutu, Dictionarlatin-romin, Ed. Stiintifichsi Enciciopedicl, Bucuresti, 1983,
p. 868. A se vedea, de asemenea, A. Seriaux, La notion juridiquede patrimoine. Breves notations civilistes sur
le verbe avoir, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 4/1994, p. 812.
2 A se vedea Mic dictionar enciclopedic, Ed. Enciclopedich Romind, Bucuresti, 1972, p. 684.
31Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicata in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 530 din 27 octombrie
2000 (art. 1 alin. 1 si 2).
4 Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, publicath in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 407 din 24 iulie 2001 (art. 2
alin. 1).
5 lbidem, art. 7 alin. 1 lit. b.

-177
-
Valeria Stoica Pandectelc Romine - Supliment

propria sa istorie, in principal in sfera dreptului privat, dar si cu extensiuni in sfera dreptului
public.
2. Scurt istorical notiunii juridice depatrimoniu. A. Patrimoniul in dreptul roman. In
dreptul roman, pe masura ce s-a recunoscut personalitatea juridicd nu numai lui paterfamilias,
ca titular al unui patrimoniu de familie, ci si celorlalti membri ai familiei 6 , lucrurile erau implrtite
in res in nostro patrimonio si res extra nostrum patrimonium. Rezultd chiar din aceste
formulAri cd accentul este pus pe legitura dintre patrimoniu si persoana creia ii apartine.
Desigur, este vorba doar de o intuitie, de o idee exprimatA implicit, iar nu explicit.
Intr-adev~r, legislatorii si pretorii nu au fost preocupati de definitii. Dezvoltat mai ales pe
cale pretoriand, dreptul roman contine, in principal, solutii date unor probleme practice.
Regulile sunt induse din precedente, fdrA a atinge insA nivelul de generalitate al definitiilor.
Vestiti pentru adagiile lor, jurisconsultii romani nu au fost nici ei preocupati sa defineasc5
notiunea de patrimoniu. Cu toate acestea, cum s-a observat, romanii "au cunoscut totusi
notiunea de patrimoniu..., cel mai tarziu pe la inceputul epocii clasice", in intelesul de
totalitate a drepturilor si datoriilor unei persoane "susceptibile de o valoare pecuniara"8
Notiunea juridica de patrimoniu era cunoscutd chiar si in dreptul roman mai vechi, dar in
sfera ei erau cuprinse numai bunurile corporale, iar nu si drepturile, desi in locul terrnenului
patrimoniumera utilizat termenul pecunia sau termenul familia9. Alteori, erau folositi termenii
bona, hereditas, pecunia-familiaquae pentru a desemna notiunea de patrimoniu.
Oricum, adagiul bona non intelegunturnisideducto aere alieni(prin bunuri nu se intelege
decdt ceea ce r~mdne dupd scaderea drepturilor altora) nu las5 nici o indoiald asupra intuitiei
exacte pe care romanii o aveau asupra notiunii juridice de patrimoniulo. intr-adevdr, acest
adagiu surprinde tocmai raportul dintre activ si pasiv in cadrul patrimoniului, intrucdt drepturile
altora sunt, dintr-o altd perspectivd, tocmai obligatiile proprii, adicd pasivul patrimonial. In
acest sens, s-a remarcat c5 numai o data cu admiterea principiului executbrii obligatiilor
asupra bunurilor, renunt~ndu-se astfel la executarea asupra persoanei, romanii au inceput
sd considere ansamblul bunurilor debitorului ca formand o universalitate si sd aib
reprezentarea legiturii dintre activ si pasiv prin intermediul persoanei 1 . Institutelelui Gaius

6
A sevedeaG. Plastara, Curs dedrept civil romin,vol. II, Ed. "CarteaRomineasc", Bucuresti, f.a., p.
56-58.
7 A se vedea S. G. Longinescu, Elemente de drept roman, vol. 1, partea 1, Tipografia Societitii Anonime
"Curierul Judiciar", p. 286-287.
8C. St. Tomulescu, Dreptprivat roman, Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1973, p. 162. In acelasi
sens, a se vedea P. F. Girard, Manuel elementairede droit romain, Arthur Rousseau, Editeur, Paris, 1906, p.
251 ("Patrimoniul unei persoane se compune, sub aspect activ, din drepturi de proprietate, drepturi reale si
drepturi de creantd, apartindnd acelei persoane, si are ca pasiv datoriile acelei persoane. El creste sau se
micsoreazd, potrivit fluctuatiei activului si pasivului, fdr5 ca totusi sA inceteze sd existe juridic, chiar si atunci
cdnd pasivul este mai mare decit activul" - trad. ns.).
A se vedea C. St. Tomulescu, ibidem. S-a mai ar~tat cd romanii foloseau si termenii bona si facultates
pentru a desemna patrimoniul, nu numai in inteles juridic, ci siin inteles economic; pentru intelesul strict juridic,
era uneori utilizat termenul facultates, iar cuvantul hereditas desemna, cu acelasi inteles juridic, patrimoniul
rdmas de la o persoana care a decedat (in acest sens, a se vedea S. G. Longinescu, op. cit., p. 266).
10
in acest sens, a se vedea P. C. Viachide, Repetitia principfilor de drept civil, vol. 1, Ed. Europa Nova,
Bucuresti, 1994, p. 40.
1 in acest sens, a se vedea F. Cohet-Cordey, La valeur explicative de la theorie du patrimoine en droit
positif frangais, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 4/1996, p. 823-824.

-178-
Pandectele RomAne - Suplinent Valeriu Stoica

si Institutele lui Justinian sunt expresia acestei evolutii prin sistematizarea materiei in functie
de persoane, de lucruri si de actiuni12

.
Leg tura dintre persoand si patrimoniu a fost uneori pus, sub semnul intrebdrii in ipoteza
mostenirii deschise, dar neacceptate inca (hereditas iacet, sine domino). Intr-adevcr, in
dreptul roman, spre deosebire de dreptul modern, momentul deschiderii succesiunii nu
coincidea cu momentul transmiterii patrimoniului defunctului catre succesori. Acceptarea
succesiunii nu avea efect retroactiv, de consolidare a dobindirii mostenirii din momentul
decesului lui de cuius. Intr-una din explicatiile situatiei patrimoniului intre momentul deschiderii
si momentul acceptdrii succesiunii s-a considerat c6 patrimoniul era "o persoan6 moralA
care supravietuia defunctului si continua sa fie un subiect de drepturi si obligatiil 3 ". Mai
mult, s-a apreciat cd, in aceastA ipotez6, "mostenirea reprezintd un drept fard subiect".
Altfel spus, intre cele doud momente, patrimoniul nu mai avea titular1 4

.
B. Patrimoniul in vechiul drept francez. Notiunea juridicd de patrimoniu a fost preluatd
din dreptul roman in vechiul drept francez, cu aceeasi semnificatie implicitd referitoare la
legatura cu o anumith persoand. Tocmai pentru cA era implicitd, aceast6 legdturd nu avea
forta pentru a pune in lumind ideea de unitate a patrimoniului. Divizibilitatea acestuia era
acceptath f~ra nici o dificultate de ordin teoretic15
.

C. Teoria personalistd a patrimoniului. Mai tarziu, in dreptul francez modern, notiunea de

patrimoniu a fost consacrat5 in Codul Napoleon. Redactorii acestui cod nu au fost insa, nici
ei, preocupati sh defineascd notiunea juridic5 de patrimoniu. Textele si, mai ales, principiile
acestui cod au permis, dupd mai bine de o jumdtate de secol de aplicare practica, elaborarea
teoriei personaliste a patrimoniului1 6 _"Patrimoniul, fiind o emanatie a personalit~tii si expresia
fortei juridice cu care o persoand este investita ca atare, rezult6: c6 numai persoanele fizice
si morale pot avea un patrimoniu; ca once persoana are cu necesitate un patrimoniu, chiar
dacd ea nu posedd in prezent nici un bun; cd o persoand nu poate avea decAt un singur
patrimoniu in sensul propriu al cuvantului."1 7 Aceasta este, intr-o formulare rimasd celebra,
esenta teoriei personaliste a patrimoniului. Leg~tura dintre persoand si patrimoniu nu mai
este doar implicitd. Ea devine explicitd, mai mult, definitorie.
D. Patrimoniul-scop. Tocmai aceasta legdtur6 a fost considerat5, la un moment dat, o
piedicd in calea evolutiilor vietii comerciale. A apdrut astfel, mai ales in scoala germand de
drept civil, tendinta depersonaliz~rii patrimoniului. Teoria patrimoniului de afectatiune sau a

12 lbidem. Aceast5 sistematizare va fi preluath in Codul civil francez, respectiv in Codul

civil roman, cu
precizarea cd ultimul criteriu de ordonare a materiei, actiunile, a fost Tnlocuit cu obligatiile izvorind din actiuni.
13 C. Hamangiu, 1. Rosetti B6I6nescu, Al. Bdicoianu, Tratat de drept civilromin,
vol. 1, Ed. "Nationala",
Bucuresti, 1928, p. 848.
14 Pentru critica acestei explicatii, a se vedea 1. C. C~tuneanu, Curs elementar
de dreptroman, ed. a Il--a,
Ed. Cartea Romineasch, Bucuresti, 1924, p. 515. Autorul evoci si celelalte doud explicatii privind situatia
patrimoniului intre momentul deschiderii si momentul acceptirii succesiunii: "hereditas sustinetpersonam
defunctum; asadar, defunctul ar pdstra incd o personalitate juridicA. Eroare, deoarece capacitatea juridic5
inceteazA o datd cu moartea. Se inthlneste si conceptia hereditas sustinetpersonam heredis. Solutiunea este
acceptabill, pentru ca subiect de drept poate fi o persoand vie, dar incd necunoscuth." Inconvenientele care
decurg din neclaritdtile privind aceast6 ipotezA au fost semnalate de P. F. Girard, op. cit., p. 873.
15in acest sens, a se vedea C. Aubry, C. Rau, Cours de droitcivil frangais, tome sixieme, Cosse, Marchal

et Billard, Imprimeurs-Editeurs, Paris, 1973, p. 232.

16 Pentru aceastd teorie, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 229-260.
17 lbidem, p. 231.

-179-
Valeriu Stoica Pandectelc Romine - Supliment

patrimoniului-scop (Zweckvermogen) 18 este rezultatul acestei tendinte' 9 . Aceastd teorie a

culminat, in ipoteza fundatiilor, cu recunoasterea existentei unui patrimoniu fWr5 o persoanA
de la care sd emane 2 0
E. Teoria modem a patrimoniului. Compatibilitatea dintre teoria personalistd a patrimoniului
si teoria patrimoniului de afectatiune a devenit posibild pe mdsurd ce subiectele colective de
drept au fost recunoscute, in forme multiple, nu numai in dreptul public, ci si in dreptul
privat. Pe lngd stat, comunitdti locale, institutil publice, au apdrut, ca subiecte colective de
drept, societdtile comerciale, anonime sau cu r~spundere limitatd, precum si diferite asociatii
si fundatii fdrd scop lucrativ. Ca si persoana fizicd, persoana juridicd (persoana morald) este
titulard a unui patrimoniu propriu. Nu a mai fost necesar sd se multiplice patrimoniul unei
persoane fizice prin intermediul ideii de afectatiune, cdt timp persoana fizica respectiva se
putea asocia, intr-un fel sau altul, pentru a intemeia o persoan6 morald cu un patrimoniu
distinct. Mai mult, s-a recunoscut, chiarin dreptul francez, posibilitatea infiintArii unei societdti
comerciale cu rdspundere limitatd de c~tre o singura persoan6 2 1

.
Ca urmare, ideea de afectatiune a incetat sA mai submineze legitura indisolubil5 dintre
patrimoniu si persoana fizich sau juridick, ci a devenit temeiul recunoasterii divizibilitctii
patrimoniului in mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice distincte. Aceasti sinteza a
celor doud teorii, initial ireconciliabile, cu privire la patrimoniu, este prezent6 nu numai in
doctrina, ci chiar in dreptul pozitiv 2 2
.

Asadar, dupi o istorie de cdteva mii de ani, notiunea juridic5 de patrimoniu rdmane
legatd de ideea de persoand, care explicd unitatea sa, dar nu mai exclude ideea de divizare
si de afectatiune in cazurile prevdzute de lege. Aceastd restrictie este necesara pentru a
impiedica depersonalizarea patrimoniului pe o cale ocoliti, printr-un exces de divizari si
afectatiuni.
Ca si in dreptul roman, patrimoniul rdmine al nostru (nostrum patrimonium), chiar dach
el este divizat in mai multe mase de drepturi si obligatii pecuniare 23 , fiecare cu un regim
juridic distinct.

18
A se vedea F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 127, text si notele 31 si 32.
9 Aceastd teorie, conceput! de juristi germani Brinz si Bekker si preluata apoi in Franta, prin intermediul
lui Saleilles, nu mai leag6 unitatea patrimoniului de persoana titularului sau, ci de scopul chruia ii este afectat
patrimoniul. Ideea de afectatiune devine astfel definitorie pentru patrimoniu.
20 In legdturd cu aceasta ipotezd, a se vedea L. Josserand, Cours de droit civilpositiv frangais, vol. 1, 3 6me
edition, Recueil Sirey, Paris, 1938, p. 378.
21 in acest sens, a se vedea A. Weill, F. Terre, P. Simler, Droit civil. Les biens, troixieme edition, Dalloz,
Paris, 1985, p. 14.
22
Astfel, in art. 2 din Codul civil din Quebec, se prevede expres cA: "(alin. 1) Orice persoand este titulara
unui patrimoniu. (alin. 2) Acesta poate face obiectul unei divizdri sau unei afectatiuni, dar numai in masura
previzuta de lege." In doctrin5, pe marginea acestui articol, s-a apreciat cA el reuneste cele doud mari teorii
relative la notiunea de patrimoniu si s-a precizat ca "reflectd deci in mod global teoria clasicd a patrimoniului
unic si indivizibil legat de persoanA, dar reuneste de asemenea teoria moderna recunoscind ci patrimoniul
poate, in misura prevdzut! de lege, face obiect de divizdri sau afectatiuni." (G. R6millard, Commentaires de
ministre de la Justice, Le Code civil de Quebec, tome 1, Les publications de Quebec, 1993, p. 5).
23
Termenul pecuniareste folosit, aici si in continuare, cu sensul de evaluabil Fn bani, iar nu cu sensul de
avind ca obiect o sum! de bani.

-180-
Pandectelc Romiane - Supliment Valeriu Stoica

Sectiunea a II-a
Notiunea juridici de patrimoniu
§ 1. Consideratii preliminare
3. Utilizarea notiuniide patrimoniu in dreptul civilromdn. Notiunea de patrimoniu
este regisitd in mai multe texte din Codul civil si din legi speciale. In Codul civil, in articolul
781 se vorbeste de "separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui", iar in articolul
784 se precizeazA: "Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra creditorilor
succesiunii". Articolul 1743 din Codul civil reia aceeasi notiune, tot in legitur5 cu separatia
patrimoniilor.
Legile civile speciale recurg la notiunea de patrimoniu fie in legitur5 cu persoana juridicd,
in general, fie in legdturA cu societ~tile comerciale. Astfel, patrimoniul este un element
constitutiv al persoanei juridice si poate fi impdrtit in cazul diviz~rii acesteia24
In materia societitilor comerciale, notiunea de patrimoniu este utilizat6 fie in legdturd cu
atributiile administratorilor si ale cenzorilor, fie in legdturd cu reducerea sau majorarea
capitalului social, fie in leg~tur6 cu dizolvarea, fuziunea si divizarea acestor persoane
juridice 25
Existd dispozitii cu caracter civil si in legi al chror principal obiect de reglementare nu
sunt raporturile juridice civile. Fiecare unitate administrativ-teritorialA (comunitatea locald)
are un patrimoniu constituit din bunurile mobile si imobile din domeniul public si din domeniul
privat, precum si din drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale respectivei
comunitdti 26
.

Desi este frecvent folositd in normele juridice civile, notiunea de patrimoniu nu are o
definitie legalA general 27. Totusi, fdrd a face expres referire la notiunea de patrimoniu,
articolul 1718 din Codul civil se apropie, prin continutul sdu, de o astfel de definitie. Conform
acestui text, "oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate
bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare". Indatoririle, bunurile mobile siimobile,
prezente si viitoare constituie tocmai continutul patrimoniului ca notiune juridic5.

24
Art. 26 litera e, 41, 43 si 47 din Decretul nr. 31/ 1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice,
publicat in Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, modificat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 publicat5 in
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.
25 A se vedea art. 143, 158 alin. 1, 205 alin. 3, 230, 233, 235 din Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990
privitoare la societdtile comerciale, publicathin M. Of. al Rombniei, Partea 1, nr. 126 din 17 noiembrie 1990,
republicatd in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, modificatd ulterior de Ordonanta de
urgent6 a Guvernului nr. 16 din 18 septembrie 1998, publicatA in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 359 din 22
septembrie 1998, Legea nr. 99 din 26 mai 1999, publicatd in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 236 din 27 mai
1999, Ordonanta de urgentA a Guvernului nr. 75 din 1 iunie 1999, publicatA in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr.
256 din 4 iunie 1999, Legea nr. 127 din 21 iulie 2000, publicatA in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 345 din 25 iulie
2000, Ordonanta de urgent5 a Guvernului nr. 76 din 24 mai 2001, publicata in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr.
283 din 31 mai 2001 si de Legea nr. 370 din 11 iunie 2002, publicat. in M. Of. al Romdniei, Partea I, nr. 406 din
12 iunie 2002.
26 A se vedea art. 121 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privitoare la administratia publicd locald,
publicat5 in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 204 din 23 aprilie 2001.
27 Definitia din textul legal mentionatin nota precedentd este una speciali, si nu una generald.

-181
-
Valeriu Stoica Pandectele Romine - Supliment

§2. Elementele definitorii ale notiunii juridice de patrimoniu

4. Enumerare. Trei sunt elementele indispensabile pentru intelegerea acestei notiuni:
drepturile si obligatiile care alcdtuiesc patrimoniul au valoare economicA, sunt pecuniare
(evaluabile in bani); aceste drepturi si obligatii patrimoniale formeaz5 o universalitate juridic6;
patrimoniul este un atribut al personalitatii.
5. Patrimoniuleste alcbtuitdin drepturisi obligatiicu valoare economicb. A. Criteriul
patrimonialititii.Clasificarea drepturilor subiective civile in drepturi patrimoniale si drepturi
personal nepatrimoniale este grditoare pentru acest element definitoriu al notiunii juridice de
patrimoniu. Mai intai s-a statuat28 c5 patrimoniul este alcdtuit numai din drepturi si obligatii
cu continut economic, adich evaluabil in bani, iar apoi acestea au fost denumite ca
patrimoniale.
Criteriul evaluirii bdnesti este deci fundamental pentru a aprecia caracterul patrimonial
al drepturilor si obligatiilor. Uneori, pe langd acest criteriu, au fost avute in vedere si alte
criterii pentru a defini patrimonialitatea drepturilor si obligatiilor. Astfel, s-a vorbit despre
grade de patrimonialitate, in functie de intrunirea unora sau altora dintre aceste criterii. Din
acesta perspectiv6, s-a afirmat cd deplin5 patrimonialitate au elementele care sunt evaluabile
in bani, cesibile cu titlu oneros si transmisibile pentru cauzd de moarte 29 . Alteori s-a afirmat
cd tranzitivitatea (cesibilitatea) elementelor patrimoniale scade gradul de patrimonialitate, in
timp ce transmisibilitatea lor pentru cauza de moarte creste acest grad 30 Aceste criterii
suplimentare, adiugate criteriului evaluhrii bdnesti, ofera o imagine mai nuantat5 asupra
elementelor care compun patrimoniul, dar nu sunt de esenta, ci doar de natura patrimonialitatii.
Numai criteriul evalu~rii banesti defineste esenta elementelor patrimoniale. Celelalte criterii
exigibilitatea, cesibilitatea, sesizabilitatea, transmisibilitatea, includerea contabil6 intr-o
masd comun5 31 deriv6 din acest criteriu esential si exprimd, intr-o formd sau alta, cum
vom vedea in continuare, ideea de fungibilitate si ideea de accesibilitate la schimb.

28
Cat priveste drepturile de creanta si datoriile corelative, trebuie sA fie avute in vedere atat acelea care
intra in continutul unor raporturi obligationale civile, cat si acelea care intrA in continutul unor raporturi obligationale
comerciale sau in continutul altor raporturi juridice cu caracter patrimonial. Din aceasta perspectivd, desi
patrimoniul este o notiune juridicd de drept civil, prin continutul shu trece dincolo de sfera dreptului civil si chiar
dincolo de sfera dreptului privat.
29 n acest sens, a se vedea P. Catala, La transformation du patrimoine dans le droit civil moderne, in
"Revue trimestrielle de droit civil" nr. 2/1966, p. 206-213; autorul surprinde in mod nuantat gradele de
patrimonialitate ale drepturilor avind ca obiect asa-numitele bunuri noi, adic6 acele elemente care, initial, nu
aveau valoare patrimoniaA, dar care in timp si-au transformat natura si au dobdndit o asemenea valoare; in
aceastA ordine de idei, bunurile corporale ar avea un grad superior de patrimonialitate in raport cu cele
incorporale (creantele, pirtile sociale si actiunile, posturile profesionale, oficiile ministeriale, fondurile de comert,
creatiile intelectuale, daunele-interese datorate ca urmare a vAtAmdrii unor drepturi personale nepatrimoniale,
clientela comerciala si clientela civild, obligatiile naturale); aceste bunuri incorporale nu au perpetuitatea bunurilor
corporale si sunt mai mult sau mai putin legate de persoan6, cuprinzAnd un element de intuitu personae.
3 in acest sens, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p. 811-813. In aceastA conceptie, gradul de patrimonialitate
este cu atdt mai puternic cu cAt bunul sti mai mult in patrimoniu si cu cAt este mai lung sirul generatillor la care
se transmite. Tranzitivitatea sau cesibilitatea nu poate fi insA consideratd ca o cauzA de diluare a patrimonialitAtii,
dimpotrivA, ideea de schimb este esentialA pentru evaluarea bAneascA a elementelor patrimoniale; este deci
fir5 temei afirmatia cA banii ar fi elementele cu cel mai scAzut grad de patrimonialitate. Prin aceste idei, autorul
se indepArteaza de conceptia personalistA a patrimoniului si se intoarce la sensul etimologic al termenului
patrimoniu (a se vedea supra, nr. 1).
31 Pentru aceste criterii, a se vedea P. Catala, loc. cit., p. 212-213.

- 182
-
Pandcctelc RomAne - Supliment Valeriu Stoica

Desi drepturile personale nepatrimoniale nu fac parte din continutul patrimoniului, totusi
faptele ilicite prin care se cauzeazd un prejudiciu ca urmare a vatdm~rii acestor drepturi
genereazd un raport de r~spundere civila delictuald. Dreptul de a cere repararea materiald a
prejudiciului este patrimonial, intrucat obiectul sau este evaluabil in bani. Acest drept intr6,
in mod firesc, in continutul patrimoniului persoanei prejudiciate3 2 . Desigur, cand este vorba
de elemente nepatrimoniale pentru repararea daunelor morale, acestea nu mai intr5 in
continutul patrimoniului.
Valoarea pecuniard a drepturilor si obligatiilor care compun patrimoniul determind si valoarea
economicd a acestui ansamblu, inteles ca un tot. Ca urmare, patrimoniul va avea o valoare
economic5 pozitiv5 sau negativd in functie de raportul dintre activ si pasiv. Drepturile sunt
insumate la activ, iar datoriile formeaza pasivul. Tocmai pentru cd au o valoare pecuniar5,
drepturile si obligatiile pot fi astfel contabilizate, indiferent de natura si forma bunurilor care
constituie obiectul lor. Pe aceasta bazA, poate fi apreciata starea de solvabilitate sau
insolvabilitate in raport cu patrimoniul unei anumite persoane. In dreptul comercial, aceast6
apreciere este relevant6 in materia falimentului.
Valoarea pecuniard a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu presupune ca
toate acestea au ca obiect sume de bani, ci doar cd el este evaluabil in bani. Desigur, ar fi
exagerat sd se creadd cd fiecare element patrimonial are, in orice moment, o valoare
determinat5. De multe ori, creantele nu sunt lichide, iar valoarea bunurilor imobile este doar
determinabil5 si fluctueazd in timp. Dincolo de aceastd observatie, trebuie sd se retina cd
nu este relevantd identitatea materiald a bunurilor la care se referd drepturile si datorille, ci
numai valoarea lor economicd, b~neasc5.
B. Fungibilitatea lato sensu a elementelorpatrimoniale. Pe aceastd bazd s-a afirmat cd
elementele care compun patrimoniul sunt fungibile. Este vorba de o acceptie foarte generald,
diferitd de aceea din materia clasific~rii bunurilor 33 . Astfel, s-a afirmat ck, intrucat au o
valoare pecuniara, elementele patrimoniului se caracterizeazd prin fungibilitate, ceea ce
explicd si justificd teoria daunelor-interese, principiul imbogdtirii fWr6 justd cauz6 (actiunea
de in rem verso), precum si subrogatia reald14.
In aceastA acceptie generald, fungibilitatea nu priveste bunuri singulare. De aceea, sensul
ei nu se reduce la inlocuirea unui bun cu altul, in executarea unei obligatii, fdrd ca prin
aceasta sa fie afectata valabilitatea platii35 . In aceastd acceptie general6, fungibilitatea

32 Asa-numitele drepturi sau bunuri inndscute (biens innes) sunt, de fapt, drepturi personale nepatrimoniale.
Autorii teoriei personaliste a patrimoniului au considerat cA, in purd teorie, si aceste bunuri inniscute fac parte
din patrimoniu, desi recunosc cd in dreptul pozitiv francez ele sunt excluse din componenta patrimoniului. In
schimb, din patrimoniu arface parte actiunile la care dau nastere prejudiciile cauzate unor astfel de bunuri; a se
vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 230. In acelasi sens, a se vedea C. Hamangiu, 1. Rosetti Bdinnescu, Al.
Bdicoianu, op. cit., p. 846. In realitate, nu actiunea ca atare face parte din patrimoniu, ci chiar dreptul de creanth
care are ca obiect repararea material a prejudiciului; in acest sens, a se vedea C. Birsan, Drept civil.
Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 6-7.
33 Pentru clasificarea bunurilor, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil romin. Introducere in dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, editia a V-a, Casa de editurd si presa "Sansa" S. R. L., Bucuresti, 1998, p. 98-108.
34 in acest sens, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit, p. 235; P C. VIachide, op. cit., p. 37.
35 Pentru bunurile fungibile si nefungibile, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit, p. 103.

-183-
Valeriu Stoica Pandectcle Roniinc - Suplimcnt

poate fi exprimatd si prin ideea de accesibilitate la schimb3 6 . Altfel spus, un bun are valoare
economica in masura in care poate fi schimbat, intrucdt valoarea economich este o valoare
de schimb. In aceasta ordine de idei, s-a fdcut distinctie intro, pe de o parte, accesibilitatea
materialA a unui lucru la schimb, ceea ce presupune posibilitatea separdrii fizice intre subiectul
si obiectul dreptului patrimonial si, pe de alt5 parte, accesibilitatea juridich a unui lucru la
schimb, adicd absenta unei interdictii legale privind aproprierea bunurilor corporale, respectiv
existenta unei autoriziri a legii pentru aproprierea bunurilor incorporale37

.
C. Patrimoniul in sens economic. Valoarea economicd a drepturilor si obligatiilor nu
trebuie sa conducd ins6 la confundarea notiunii juridice de patrimoniu cu notiunea economica
de patrimoniu. In sens economic, patrimoniul este totalitatea bunurilor destinate sd satisfacd
nevoile de consum ale unei persoane sau, altfel spus, averea unei persoane. Sub acest
aspect, patrimoniul cuprinde capitalul si veniturile38 .In sens juridic, patrimoniul cuprinde nu
numai drepturile, ci si datoriile cu valoare pecuniard. Ca urmare, in sens juridic, patrimoniul
subzistd chiar dach ar fi compus numai din datorii sau daca valoarea acestora este mai
mare decdt valoarea drepturilor. In plus, in sens economic, patrimoniul nu cuprinde si bunurile
viitoare, ceea ce este de esenta notiunii juridice a patrimoniului 39

.
Din acestd perspectivA, nu poate fi primitd teza conform c~reia patrimoniul cuprinde doar
drepturile patrimoniale, altfel spus se reduce la activul patrimonial 40 . Aceastd teza pune
practic semnul egalitatii intre notiunea juridicd de patrimoniu si notiunea economici de
patrimoniu. Aceastd confuzie nu este admisibild. Fird leg~tura indisolubild dintre activ si
pasiv s-ar pierde chiar unitatea juridicd a patrimoniului, determinatA de unitatea persoanei.
Dincolo de acest considerent teoretic, existd un argument de ordin practic: excluderea pasivului
din patrimoniu n-ar mai face posibild intelegerea divizdrii patrimoniului in mase de drepturi
si obligatii pecuniare afectate realizarii unor scopuri determinate si nici transmiterea universala
si transmisiunea cu titlu universal. Intr-adev~r, sub primul aspect, ideea de afectatiune nu
poate fi limitath la drepturile patrimoniale; activitatea pentru realizarea scopului determinat

36 S-a afirmat ca accesibilitatea ]a schimb este adev5ratul criteriu al patrimonialititii bunurilor,

iar nu
posibilitatea evaluirii banesti (in acest sens, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p. 805); in realitate, accesibilitatea
la schimb si evaluarea bineascA sunt fatetele uneia si aceleiasi idei: valoarea economic! este un raport de
schimb. In acest sens, s-a precizat c5 valoarea unui bun este valoarea de piata si c! aceasta se intemeiazA
pe ideea de exploatare, de utilizare, prezent5 sau viltoare (a se vedea P. Catala, loc. cit., p. 203).
37 Pentru chestiunea accesibilitAtii la schimb a elementelor patrimoniale, a se vedea M. Fabre-Magnan,
Propriet6, patrimoine etlien 3ocial, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 3/1998, p. 591-594.
38 Pentru prezentarea elementelor componente ale patrimoniului in sens economic, cu referire speciala la
evolutia raportului dintre capital si venituri in structura patrimoniului, a se vedea P. Catala, loc. cit., p. 187-198.
39
Pentru notiunea economica si notiunea sociologich de patrimoniu, a se vedea A. Weill, F. Terr6, P. Simler,
op. cit-, p. 6-7. In sensul ci notiunea economicA de patrimoniu desemneazd numai valoarea bineasc6 rezultind
din deducerea pasivului din activ, a se vedea S. G. Longinescu, op. cit., p. 149; acest autor include insA in
patrimoniu in sens economic si "bunurile bAnesti care nu sunt indrituiri, dar care de faptapartin unei persoane,
precum sunt, de pildd, posesiunea (adica stipdnirea de fapt a unui lucru), clientela unui industrias. De aceea
vom zice, ca patrimoniul in inteles economic este totalul bunurilor bAnesti care de fapt apartin unei persoane".
Intr-un mod mai simplu, dar mai putin nuantat, s-a afirmat ca "in intelesul curent si economic al cuvintului, se
intelege prin patrimoniu totalitatea bunurilorce constituiescaverea uneipersoand' (C. Hamangiu, 1. Rosetti
Bal~nescu, Al. B~icoianu, op. cit., p. 844); aceast6 definitie este preluatd, in aceiasi termeni, de 1. Luld, Unele
probleme privindnotiunea depatrimoniu, in "Dreptul" nr. 1/1998, p. 14.
40 Pentru aceastd tezA, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p.
802-803.

-184-
Pandectelc Romaine - Supliment Valeriu Stoica

presupune, in mod necesar, si asumarea unor datorii patrimoniale. Sub cel de-al doilea
aspect, transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal nu sunt posibile decat
dacd patrimoniul este inteles ca unitate a activului si a pasivului4 1

.
D. in componenta patrimoniului intrJ drepturile si datoriile cu continut economic, iarnu
bunurile care formeazc! obiectulacestora 42 .Mai multe argumente intemeiaz5 aceastd afirmatie.
Mai intai, in dreptul civil roman, chiar drepturile patrimoniale sunt bunuri 43 . Intr-adevar,
pe langd bunurile corporale, exist5 si bunuri incorporale, printre care si drepturile patrimoniale.
Ca urmare, ar fi suficientd referirea la bunuri, fir6 a se face distinctie intre bunurile corporale
si cele incorporale. Din aceastA perspectiva, patrimoniul ar fi compus din bunuri (corporale
si incorporale).
Dacd s-ar adopta insA o asemenea premisA, consecinta ar fi o inconsecventa logica.
Intr-adevdr, nu s-ar intelege de ce in patrimoniu sunt incluse numai bunurile la care se refer6
drepturile, iar nu si bunurile la care se referd datorille.
Nu aceste dou6 argumente ni se par insd fundamentale.
Patrimoniul este o notiune juridic5, deci o realitate intelectuald. Ca urmare, el poate fi
format tot din elemente intelectuale, adich din drepturi si obligatii patrimoniale, respectiv
bunuri incorporale, iar nu din bunuri materiale, corporale 44 .Acesta este argumentul teoretic
peremptoriu.
In plus, mai existd un argument de ordin practic. Dac6 in patrimoniu ar fi incluse si
drepturile patrimoniale, si bunurile care formeazd obiectul acestora, s-ar ajunge la o dublare
a valorii economice, ceea ce ar denatura raportul dintre activul si pasivul patrimonial.
Mai mult, este posibil ca asupra aceluiasi bun s6 se exercite mai multe drepturi aflate in
patrimonii diferite, ceea ce ar conduce la ideea cd unul si acelasi bun ar putea fi contabilizat
in activul fiecarui patrimoniu. Dacd sunt avute in vedere numai drepturile patrimoniale asupra
unui bun, in fiecare patrimoniu va fi contabilizata, la activ, numai valoarea dreptului care se
afl6 in acel patrimoniu (de exemplu, nuda proprietate se afl in patrimoniul unei persoane,
iar dreptul de uzufruct, in patrimoniul altei persoane).
Totusi, in doctrina juridich recentd s-a incercat s5 se acrediteze ideea c6 din patrimoniu
fac parte numai bunurile care formeazd, direct sau indirect, obiectul drepturilor. Activul
patrimonial ar fi, in aceasti conceptie, un ansamblu de bunuri compus din lucruri corporale
si incorporale si din obiectul potential care se va concretiza prin realizarea drepturilor reale si
personale 4 5 .Aceastd conceptie ignord faptul cd valoarea activului patrimonial, la un moment
dat, este determinat6 de ceea ce existd efectiv in patrimoniu, adicd este tocmai suma
valorii drepturilor pecuniare existente in acel moment in patrimoniu. De asemenea, nu se

41 in acest sens, a se vedea M. Fabre-Magnan, loc. cit., p. 606-607.

42 Pentru includerea bunurilor la care se refer5 drepturile in cuprinsul patrimoniului, a se vedea Tr. lonascu,
S. Brideanu, Drepturile realepincipale, Ed. Academie, Bucuresti, 1978, p. 13; totusi, acesti autori invedereaza
si dificultatea la care conduce aceast6 optiune.
43 A se vedea C. Stdtescu, Drept civil. Persoana fizicJ. Persoana juridic!. Drepturile reale, Ed. Didacticd si
Pedagogic6, Bucuresti, 1970, p. 485; C. Birsan, op. cit., p. 6.
44 in acest sens, s-a afirmat c! "Patrimoniul, find de natura pur intelectuala, elementele care-I compun
trebuie sa aib6 acelasi caracter. Obiectele exterioare asupra chrora poart5 drepturile unei persoane, nu
formeazA pdrti integrante ale patrimoniului sdu, prin ele insele si sub raportul naturii lor constitutive"; C. Aubry,
C. Rau, op. cit., p. 230 - trad. ns.
45 in acest sens, a se vedea M. Fabre-Magnan, loc. cit., p. 600-605.

-185-
Valeriu Stoica Pandectele Romanc - Supliment

tine seama c5, in cazul dezmembrdrii proprietdtii, drepturile care rezultd din dezmembrare
au o valoare distinct6 de aceea a dreptului de proprietate 4 6 . Incercarea de a inlocui drepturile
si datoriile patrimoniale cu obiectul acestora ar impiedica intelegerea atit a legaturii dintre
patrimoniu si persoan5, cdt si a ideii c6 patrimoniul este o punte intre titularul shu si celelalte
persoane.
6. Patrimoniul este o universalitatejuridicA. A. Universalitate juridicJsi universalitate
de fapt Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite din doud perspective: mai intdi, ele
pot fi analizate tindnd seama de individualitatea fiecdrui drept si a fiecdrei datorii; in al doilea
rand, trecdnd dincolo de aceasta individualitate, ele constituie un tot (universum, universitas,
universalitas) care, desi exist5 in si prin elementele componente, totusi dobdndeste o realitate
autonom5, distinctd de aceste elemente 4 7

.
Din cea de-a doua perspectiv4, s-a conturat notiunea juridicd de patrimoniu, inteles ca o
universalitate de drepturi si obligatii cu valoare economich. Altfel spus, patrimoniul este o
universalitate juridicd (universum ius, universitas iuris), iar nu una de fapt (universitas facti).
Notiunea juridicd de patrimoniu, este, asadar, rezultatul unui indelungat proces de
generalizare si abstractizare, de inductie si deductie, de analizd si sintezd, plecand de la
solutille si intuitiile practice ale romanilor, pan5 la teoriile moderne care imbinA cele mai
rafinate elemente de tehnic6 si teorie juridicd.
Spre deosebire de universalitatea de fapt, universalitatea de drept contine nu numai
elemente active, ci si datorii 48 .Activul si pasivul sunt definitorii pentru universalitatea juridicd.
Mai mult, in cazul universalitdtii de fapt, bunurile care o compun nu sunt fungibile, in acceptia
general descrisd mai sus, intrucat individualitatea lor material nu se topeste intr-o substanth
economic6 general6, comuna. Ca urmare, instrainarea unor bunuri din universalitatea de
fapt nu mai permite conservarea intregului prin intermediul subrogatiei reale. Exemplul clasic
este acela al unei biblioteci a c rei unitate rezultd din natura material si intelectual a
bunurilor care o compun, iar nu din valoarea ei economica. Instrhinarea cartilor in mod
individual determin6 diminuarea intregului, intrucat pretul primit nu ia locul bunurilor instriinate.
Asemintoare este si situatia colectillor de arth sau de altd naturd. Cind universalitatea de
fapt este constituit6 dintr-un ansamblu de animale domestice (turmd, cireadd, herghelie,
card), pdstrarea intregului este posibil pe cale naturala (reproducerea animalelor), iar nu pe
cale juridicd (subrogatie real6).
In materie comerciald, se apreciazi c5 fondul de comert este o universalitate de fapt49
.

46 n ipoteza dezmembrarii, nu se poate considera c! bunul care formeazi obiectul proprietitii ramine
exclusiv in patrimoniul nudului proprietar, intrucdt nu s-ar mai intelege diferenta dintre valoarea nudei proprietiti
si valoarea dreptului de proprietate.
47 Pentru aceasta dublA perspectivd, a se vedea Tr. lonascu, S. Brddeanu, op. cit., p. 13; C. Stitescu, op.
cit., p. 482; L. Pop, Dreptul de proprietate si dezmembrimintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 8 -9
.

48 in sensul cd universalit~tile de fapt nu cuprind datorii, a se vedea 1. L. Georgescu, Drept comercial

romin, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994, p. 163; I. Deleanu, Fondul de comert, in "Dreptul" nr. 4/2001, p. 90.
49 Intr-o conceptie, se apreciaza, implicit, cd acceptarea teoriei proprietatii incorporale (in realitate este
vorba de un drept de proprietate asupra unui bun incorporal) exclude teoria universalitatii de fapt in ceea ce
priveste calificarea naturii juridice a fondului de comert (in acest sens, a se vedea St. D. CArpenaru, Drept
comercial romin, editia a treia revizuita, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 113-114). Intr-o alta conceptie, se
considera cd fondul de comert poate fi calificat, in egal masura, ca universalitate de fapt si ca bun mobi
incorporal (in acest sens, a se vedea: I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial romin, vol. 11,

-186-
Pandectele Rominc - Supliment Valeriu Stoica

0 situatie special6 rezult5 din reglementarea garantiilor reale mobiliare cuprins5 in titlul
VI al Legii nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele misuri pentru accelerarea reformei economice5 o
Conform acestei reglementari, garantia reaI poate s5 aibd ca obiect un bun mobil
individualizat sau determinat generic oni o universalitate de bunuri mobile (art. 10 alin. 3).
Cdt priveste descrierea obiectului garantiei, se precizeaz5 c5 ea poate fi facut6 si prin
formula generic "toate bunurile mobile, prezente si viitoare". Rezult! ca vointa p~rtilor este
determinanth pentru a califica obiectul garantiei ca o universalitate de fapt (universum corpus,
universitas facti) sau ca o sumd de bunuri mobile astfel incht garantia apas6 in egala mdsurd
asupra fiecaruia dintre ele51
B. Patrimoniul si masele patrimoniale. Ideea de universalitate juridicd se regaseste,
intr-un mod oarecum impropriu, si in legiturd cu masele patrimoniale in care este divizat
patrimoniul. Este adevdrat c6, asa cum vom vedea mai departe, fiecare mas6 patrimoniala
contine, de reguld, si drepturi, si datorii patrimoniale, iar subrogatia reals opereaza in mod
diferentiat, in raport cu fiecare dintre aceste mase patrimoniale. Sub acest aspect, se justific!
extinderea ideii de universalitate juridicd. De asemenea, extinderea ideii de universalitate
juridicd la masele patrimoniale din care este alc~tuit patrimoniul este utild pentru a distinge
aceste ansambluri juridice de ansamblurile de fapt. In aceasta ordine de idei, o mash
patrimoniald este privitd ca universitas luris, iar nu ca universitas facti. Totusi, in mod
riguros, numai patrimoniul este o adev~rath universalitate juridic5 (universum ius, universitas
juris), iar masele patrimoniale sunt doar p~rti ale intregului, chiar dac6 fiecare pdstreaz6 o
unitate specific5 determinat6 de un anumit grad de generalitate, de scopul cdruia ii este
afectath si de regimul juridic special.
C. Patrimoniul exist& in si prin elementele componente. Ca universalitate juridicd,
patrimoniul nu poate fi redus la drepturile si datoriile pecuniare din continutul sdu. Uneori,
pentru a se accentua aceast5 idee, se lasd s5 se inteleag5 c5 patrimoniul ar fi chiar
independent de existenta drepturilor si datoriilor care il alcatuiesc. Altfel spus, patrimoniul ar
putea exista si ca un recipient vid. Nu imphrthsim aceastd idee. Ca notiune generala si
abstractd, patrimoniul are consistentd logicd si juridich numai in raport cu substanta sa
economica, care este dat; de totalitatea drepturilor si datoriilor pecuniare care-I compun.

Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 15; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M. G. Lostun, Dreptcomercial, Ed.
Oscar Print, Bucuresti, 2000, p. 68-71; desi acesti autori afirmA c5 fonaul de comert este o universalitate de
fapt, totusi considera c! opereazd subrogatia real; or, subrogatia reaI opereazd in cadrul unei universalitAti
juridice, lar nu in cadrul unei universalititi de fapt); in sensul ca fondul de comert este o universalitate de fapt
si un bun mobil incorporal, a se vedea si 1. Deleanu, loc. cit., p. 74 si p. 91.
5 PublicatA in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 236 din 27 mail 1999, modificata prin Ordonanta nr. 89 din 29
august 2000 privind unele mAsuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronich
de Garantii Reale Mobiliare, publicati in M. Of. al Rom~niei, Partea 1, nr. 423 din 1 septembrie 2000.
51 Importanta practicA a acestei distinctii apare in momentul executArii garantiei. Dac6 garantia reala
mobiliara apasa asupra unei universalitati de fapt, in momentul executbrii, creditorul garantat are la dispozitie
numai bunurile care au rimas efectiv in cadrul acestei universalitdti de fapt in patrimoniul debitorului; rdmine
totusi avantajul rangului preferential in raport cu alti creditori, in m~sura bunurilor care au mai ramas in
universalitatea de fapt. Dac6 insd garantia reala mobiliar6 apas6 asupra tuturor bunurilor mobile, prezente si
viitoare, considerate insd in singularitatea lor, creditorul isi poate executa garantia atit asupra bunurilor care
se aflau in patrimoniul debitorului in momentul constituirii garantiei, indiferent daca acestea au iesit din patrimoniu,
c~t si asupra bunurilor mobile viitoare, care se vor afla efectiv in patrimoniul debitorului in momentul executarii
garantiei.

- 187-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Supliment

Chiar dacd este, cum vom vedea, un atribut al personalitdtii, fdrd distinctie intre persoana
fizich si cea juridica, patrimoniul nu poate fi inteles decdt in strans5 legitura cu continutul
sau economic. Desigur, aceasta precizare nu inseamna cd substanta economic6 a
patrimoniului este intotdeauna pozitivd, ci, cum am subliniat mai sus, ea poate fi si negativ,
cand pasivul depAseste activul.
In consecint5, patrimoniul nu poate fi redus la unele sau altele din drepturile si datoriile
pecuniare, privite in mod individual. Universalitatea patrimoniului nu poate fi redus5 la
individualitatea drepturilor si datoriilor. Dar patrimoniul exista insa in si prin aceste elemente
cu continut economic, pe toath durata existentei persoanei fizice sau juridice.
Mai putin vizibila in momentul nasterii persoanei fizice, aceastd idee este foarte prezentd
in procesul de constituire a persoanei juridice. Astfel, nu este posibild constituirea persoanei
juridice in absenta unui patrimoniu initial 52
.
Chiar daca s-ar putea imagina cd, la un moment dat (de exemplu, imediat dupd nastere),
patrimoniul ar fi total golit de drepturi si obligatii pecuniare, acest moment nu trebuie sd fie
confundat cu viata patrimoniului in intregul sau. Afirmatia ca patrimoniul exista numai in si
prin elementele pecuniare componente trebuie raportat6 nu atat la fiecare moment din viata
patrimoniului, desi ea se verifica in marea majoritate a acestor momente, ci la intreaga
duratd a patrimoniului. Altfel spus, este absurdd imaginea unui patrimoniu gol de la momentul
nasterii si pand la momentul incetdrii personalitatii juridice.
D. Dinamica fluxurilor patrimoniale nu afecteazi universalitatea juridici. Diferentierea
patrimoniului de individualitatea elementelor componente este insa necesard pentru a intelege
cd unitatea universalitdtii juridice se pdstreaza indiferent de dinamica fluxurilor patrimoniale:
persoana poate dobandi noi drepturi si datorii pecuniare, poate instrhina sau stinge drepturi
si datorii existente, far5 ca prin aceasta sd fie atinsa existenta patrimoniului ca atare. Numai
in acest fel este posibil ca patrimoniul sd constituie, cum vom vedea, obiectul dreptului de
gaj general al creditorilor chirografari. Indiferent de schimbarile care au loc la nivelul
individualitatii drepturilor si obligatiilor patrimoniale, universalitatea juridicd se pastreazd ca
realitate permanentd, continu5, pe durata existentei persoanei. Din aceasta perspectivd, are
sens compararea patrimoniului cu un recipient, cu mentiunea ca acest recipient nu poate fi
niciodatd complet gol, el trebuie sd contind cel putin un element care sd-1 umple, indiferent
ca este vorba de un drept sau de o datorie. lath de ce, mai exacta este compararea
patrimoniului cu "un adev~rat cont curent al subiectului de drept, in care sunt trecute toate
drepturile si toate obligatiile acelui subiect, si al cdrui continut este supus unei continue
miscari, prin aparitia de noi drepturi si obligatii, prin stingerea sau modificarea continud a

52 in general, pentru persoana juridicd, patrimoniul este un element constitutiv; pentru aceast5 idee, a se
vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 382-390. Pentru constituirea societdtilor comerciale cu personalitate juridic6, a se
vedea 0. C.pitinA, Societ~tile comerciale, Ed. Lumina, Bucuresti, 1991, p. 68-155 (in special problema
formarii capitalului social, p. 94-114); St. D. C~rpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, Societbtile comerciale.
Reglementare, doctrinj, jurisprudent0, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 39-160. Pentru constituirea asociatillor
si fundatiilor, a se vedea M. Avram, M. Nicolae, H. Dumitru si B. Dumitrache, Ghidlegislativpentruorganizatile
neguvernamentale din Romnia, Asociatia pentru Apdrarea Drepturilor Omului in Rom~nia, Comitetul Helsinki,
Bucuresti, 2002, p. 27-53 (in cazul asociatiilor si fundatiilor, actul constitutiv trebuie sa cuprind5 si mentiunile
referitoare la patrimoniul initial, conform art. 6 alin. 2 litera f si art. 16 alin. 2 litera f din Ordonanta Guvernului nr.
26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicat5 in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 39 din 31
ianuarie 2000).

-188-
Pandectec Romine - Supliment Valeriu Stoica

celor vechi"53. intr-adev~r, contul curent nu poate fi inteles in absenta creantelor si datoriilor
reciproce care fuzioneazd intr-un sold unic, dar nici in absenta depersonalizarii acestor
creante si datorii5.
E. Permanenta si continuitatea patrimoniului. Ca universalitate juridica, patrimoniul
cuprinde nu numai drepturi si datorii patrimoniale prezente, ci si drepturi si datorii viitoare.
Aceastd idee pune in evidenth permanenta si continuitatea patrimoniului ca realitate juridicd
pe durata existentei unei persoane (ideea este continutd si in sintagma "bunuri prezente si
viitoare", utilizat5 in art. 1718 C. civ.). Aprecierea starii de solvabilitate sau de insolvabilitate
a unei persoane se face ins, in functie de raportul dintre activul si pasivul patrimonial intr-un
anumit moment dat. intr-un asemenea moment, se tine seama numai de drepturile reale
existente in patrimoniu, de creantele si datoriile scadente, iar nu de drepturile reale, de
creantele si datoriile viitoare. Ca urmare, starea de solvabilitate si starea de insolvabilitate
sunt relative si temporare, iar nu absolute si definitive55

.
F. Concluzii. In concluzie, ca universalitate juridicd, patrimoniul cuprinde toate drepturile
si datoriile patrimoniale, prezente si viitoare, apartinand unei anumite persoane.
Rezulta c5 aceastd universalitate juridic6 exista nu numai in si prin elementele pecuniare
componente (drepturi si datorii), ci si prin legdtura indisolubila cu persoana cdreia ii apartine
patrimoniul.
Unitatea acestei universalitdti are o dubla dimensiune: pe de o parte, ea include toate
elementele patrimoniale ale unei persoane; pe de altA parte, ea dureazd in timp de-a lungul
intregii existente a persoanei. In fiecare moment al acestei durate, patrimoniul are un anumit
continut de drepturi si obligatii pecuniare si o anumith valoare economic5 a activului si a
pasivului. Imaginea patrimoniului intr-un asemenea moment poate fi aseminata cu un
stop-cadru intr-un film cinematografic. Stabilirea raportului dintre activul si pasivul patrimonial
are relevantd numai in functie de momentul ales ca punct de referinth, fie c6 este vorba de
urmdrirea silitd asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, fie ca este vorba de procedura
reorganiz~rii judiciare sau a falimentului unei societdti comerciale. De asemenea,
transmisiunea universald sau cu titlu universal opereazd in functie de un asemenea moment.
7. Patrimoniuleste un atributal personalitAti.Acest element este indispensabil pentru
intelegerea notiunii juridice a patrimoniului. Precizdm insA c6 intelegerea acestui element
doar in lumina teoriei personaliste a patrimoniului nu este suficientd. Aceast5 teorie leagd,
in mod indisolubil, patrimoniul de persoana fizica. Recunoasterea personalitdtii juridice pentru
persoanele morale 56 , de drept public si de drept privat, a permis depAsirea dificultdtilor
teoretice care au dus la conflictul dintre teoria personalistd a patrimoniului si teoria patrimoniului

53 C. Stitescu, op. cit., p. 484.

54 1. Turcu, Dreptbancar, vol. 11, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 68.
55 Falimentul unei societiti comerciale, care duce la dizolvarea si lichidarea acelei persoane juridice, nu
contrazice aceast6 afirmatie. 0 datA ce a incetat sa mai existe persoana juridicA, nu se mai poate vorbi de
patrimoniul acesteia, respectiv de starea de solvabilitate si de starea de insolvabilitate. Aceste stdri sunt
reversibile pe durata existentei persoanei juridice, respectiv pind in momentul in care a devenit ireversibil5
procedura de dizolvare si lichidare.
56 in dreptul roman se utilizeaz6, mai ales in dreptul privat, sintagma persoandjuridicd. Uneori, pentru o mai
bun diferentiere, subiectele colective de drept sunt denumite persoane morale in dreptul public si persoane
juridice in dreptul privat. Totusi, ideea de subiect colectiv de drept nu este intotdeauna exact5, cat timp s-a
recunoscut existenta societdtii comerciale cu r~spundere limitatd intemeiata de o singurA persoanA. Tot astfel,
este posibil intemeierea unei fundatil de citre un singur fondator.

-189-
Valeriu Stoica Pandectelc Romine - Supliment

de afectatiune". Sinteza acestor doud teorii ingaduie atat intelegerea ideii patrimoniului ca
atribut al personalithtii, indiferent c5 este vorba de persoana fizicd sau de cea moralk, cdt si
ideea unit~tii si divizibilitdtii patrimoniului. In doctrina romdneascd de drept civil, notiunea
juridich de patrimoniu este intemeiath pe o astfel de sintez 58

.
Din ideea de atribut al personalitatii derivd ideea de apartenenta. Elementele patrimoniale,
active sau pasive, apartin numai titularului patrimoniului. Sub acest aspect, ele sunt privative,
in sensul cd sunt proprii titularului patrimoniului, cu excluderea tuturor celorlalte persoane
din sfera acestei legaturi de apartenent6. Pe aceast5 bazd, se constituie puterea pe care
persoana o are asupra patrimoniului si asupra elementelor patrimoniale. Aceast6 putere se
exercith nu numai asupra drepturilor, ci si asupra datoriilor patrimoniale.
Ideea de apartenent5 exprimb deci fundamentul personalist al patrimoniului si explicd
puterea pe care persoana o are asupra patrimoniului sau, dar nu poate justifica calificarea
tuturor drepturilor patrimoniale ca drepturi de proprietate 59 . Este adevdrat ca dreptul de
proprietate exprimd si ideea de apartenentd, dar are un continut juridic distinct care ii di
autonomie si i1 diferentiazd, cum vom vedea, de toate celelalte drepturi patrimoniale. Inlocuirea
drepturilor reale cu ideea de apartenentd ar putea fi continuati, in aceastd logic5 deformatoare,
prin inlocuirea datoriilor patrimoniale cu aceeasi idee de apartenenta, ajungdndu-se astfel la
concluzia absurda c6 toate drepturile si datoriile patrimoniale se subsumeaz6 notiunii dreptului
de proprietate. Termenii de apartenenta si de proprietate pot fi sinonimi numai dac6
proprietatea este inteleas5 nu ca drept patrimonial, ci in sens etimologic, ca legcturd de
apartenentd 60. In functie de context, trebuie sa se fac5 distinctie intre intelesurile diferite ale
termenului de proprietate.
57A se vedea supra, nr. 2.
5
8 Uneori, aceast5 sintezA a fost denumit6 si teoria mixtA sau eclectic!; in acest sens, a se vedea L. Pop.,
op. cit., p. 15. Sinteza, ca atare, a fost recunoscutA ins5 in mod constant in stiinta dreptului civil; in acest sens,
a se vedea C. Hamangiu, 1. Rosetti Balinescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 847-848; G. N. Lutescu, Teoria
general a drepturilorreale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile realeprincipale, Bucuresti,
1947, p. 34-35; Tr. lonascu, S. Brddeanu, op. cit., p. 14-15; C. Statescu, op. cit., p. 48L-488, 496-497; M. N.
Costin, Marile institutii ale dreptului civil romin, vol. I, Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 62-63; J. Manoliu, Gh. Durac, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed.
Fundatiei "Chemarea", lasi, 1994, p.7-10; I. Filipescu, Dreptul civil. Dreptuldeproprietatesialte drepturireale,
Ed. Actami, Bucuresti, 1996, p. 9-14; I. Adam, Drept civil. Teoria general! a drepturilor reale, Ed. "Europa
Nova", Bucuresti, 1998, p. 8-11; E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2000, p. 5-7; C. Birsan, op. cit., p. 8-12.
59 Pentru aceast5 teorie, a se vedea S. Ginossar, Droit reel. Propridte etcr6ance, Librairie g6nerale de
droit, Paris, 1960, passim, apudJ. Dabin, Une nouvelle definition de droit r6el, in "Revue trimestrielle de droit
civil" nr. 1/1962, p. 20; Pour une meilleure definition du droit reel et du droit personnel, in "Revue trimestrielle de
droit civil" nr. 4/1962, p. 574-589.
60
Acesta este intelesul foarte general dat termenului de proprietate atunci cand s-a afirmat cd "drepturile
subiective implic! toate, intr-o anumith manieri, proprietatea" (J. Dabin, Le droitsubjectif, Paris, Dalloz, 1952, p.
85, apudS. Ginossar, Pour une meilleure definition du droit r6el et du droit personnel, loc. cit., p. 576). Deturnand
acest inteles, S. Ginossar a tras concluzia falsA potrivit cdreia ideea de proprietate ca apartenenta se confundA
cu ideea de drept de proprietate. Aceastd chestiune a fost Idmuritd in mod exemplar in doctrina juridicA roman5;
s-a subliniat astfel cA "facultatea de a instrdina e un atribut care nu e special dreptului de proprietate, e un atribut
inerent notiunii de patrimoniu si prin urmare comun tuturor elementelor active ale patrimoniului, atat a celora care
deriv! dintr-un raport de obligatiuni (drept personal de creantd), cAt si a celora care constau in drepturi reale,
dezmembrari ale proprietdtii" (M. B. Cantacuzino, Curs de dreptcivil, editia a Il-a, Ed. "Ramuri", Craiova, f. a., p.
164). Autorul pune astfel in evident5 puterea juridica pe care o conferd fiecare drept patrimonial, intemeiati pe
ideea de apartenenta care caracterizeaza patrimoniul si elementele sale componente.

-190-
Pandectele Rom2^ne - Supliment Valeriu Stoica

intrucat este un atribut al personalitdtii, patrimoniul se caracterizeazd prin mai multe

trdsaturi.
A. Numaipersoanele au un patrimoniu. AceastA tr~skturb neaga posibilitatea existentei
unui patrimoniu fdr6 titular, fira un subiect de drept care s5 i1 sustina. Intr-adevar, numai
persoanele pot avea drepturi si obligatii. Subiectele de drept formeazd nodurile retelei juridice
alcdtuite din raporturi juridice de drept public si de drept privat, fWr5 de care nu poate fi
inteleasd coeziunea comunitatilor umane in lumea modern5.
In dreptul civil roman, fundatia este persoand juridicd, astfel incat nu se poate spune cd
patrimoniul ei ar fi lipsit de titular, idee care a fost folosith ca argument in constructia teoriei
patrimoniului de afectatiune. Asadar, in dreptul nostru civil, patrimoniul fundatiei este atribut
al personalitdtii juridice al acesteia 1
Desigur, ideea cd numai persoanele au un patrimoniu are in vedere, in egala m~sura,
persoanele fizice si persoanele juridice. in teoria moderni a patrimoniului, nu existi o legituri
direct6 intre patrimoniul unei persoane juridice si persoanele fizice care au constituit-o.
Totusi, o legdtur! indirectd, mediatd, subzistA chiar si in cazul fundatiilor, in masura in care
se recunoaste cd schimbarea scopului fundatiei se face numai de catre fondator sau de
majoritatea fondatorilor in viatd. Numai dach nici unul dintre acestia nu mai este in viath,
competenta de a decide schimbarea scopului fundatiei apartine consiliului director, iar decizia
poate fi luatd numai cu votul a patru cincimi din numcrul membrilor acestui organism 62

.
Altfel spus, existenta persoanelor juridice nu poate fi conceputd fdr5 legitura cu persoanele
fizice care le-au intemeiat sau care le asigurd organizarea si functionarea.
Mai mult, recunoasterea existentei persoanelor morale 63 in forme multiple (de drept public
sau de drept privat, comerciale sau fdr! scop iucrativ) nu trebuie sd conduch la autonomizarea
totaI a acestora de persoanele fizice care le-au intemeiat sau care le asigurd organizarea si
functionarea. Realitatea juridic5 a persoanelor morale nu trebuie sd se intoarch impotriva
persoanelor fizice si sd restrangd sfera libertdtii acestora. Personalitatea juridich, precum si
capacitatea juridich si patrimoniul sunt realitAti juridice care exprima in planul dreptului tocmai
misura existentei fiintei umane, inteleas6 ca individualitate irepetabil6, precum si protectia
acesteia. Realithtile juridice supraindividuale trebuie sh rimand intotdeauna subordonate,
mai ales in dreptul public, dar si in dreptul privat, individului ca realitate naturald si intelectuald,
precum si persoanei fizice ca expresie in planul dreptului a acestei realitAti.
B. Orice persoand are un patrimoniu. Aceastd trdshturd, denumith si realitatea
patrimoniului, afirmc cd existenta universalitdtii juridice nu depinde de cantitatea de drepturi
si obligatii pecuniare apartindnd unei persoane on de raportul dintre activul si pasivul
patrimonial. Nu este exclus ca, la limit6, patrimoniul sd contind numai datorii. Totusi, cum
am precizat mai sus, patrimoniul nu poate exista ca vid juridic. De aceea, nu este riguros
exactd ideea c5 si in ipoteza "cand o persoand nu are nici o avere actuala, ea are totusi un
patrimoniu, deoarece este suficient sd existe drepturi eventuale, neexercitate, adich numai
posibilitatea de a exercita drepturi, pentru a constitui un patrimoniu"6. Pentru persoanele

61 Pentru infiintarea, organizarea, functionarea si modificarea actului constitutiv al fundatiilor, a se vedea M.

Avram, M. Nicolae, H. Dumitru, B. Dumitrache, op. cit., p. 4 4 -5 3 , 6 5-7 0 ,7 1-7 2
.

6 lbidem, p. 71.
63 Pentru studiul istoric si teoretic al fundamentelor persoanei morale, a se vedea R. Saleilles, De la
personnalitejuridique. Histoire et th6ories, 26me edition, Librairie Arthur Rousseau, Paris, 1922, passim.
64 C. Hamangiu, 1. Rosetti Bianescu, Al Bdicoianu, op. cit., p. 847.

- 191
-
Valeriu Stoica Pandectelc RomAnc - Supliment

juridice, patrimoniul si asigurarea substantei sale economice inseamn5 chiar o conditie de

existentd. Cat priveste persoanele fizice, s-a observat, pe bund dreptate, cd "oricat de sdrac
ar fi cineva, are totusi un minimum de bunuri ce-i alcatuiesc patrimoniul".
Totusi, chiar dach s-ar putea imagina c6, la un moment dat, patrimoniul este golit complet
de drepturile si obligatiile pecuniare, o asemenea situatie n-ar fi un temei suficient pentru a
desprinde patrimoniul in dimensiunea permanentei si continuitdtii sale de elementele
componente. Cum am precizat mai sus, ideea cc patrimoniul existd in si prin aceste elemente
se verificd in raport cu intreaga duratd a patrimoniului, si nu doar in raport cu unul sau altul
dintre momentele acestei durate. Ca element al personalitdtii, patrimoniul nu poate fi redus
la unul sau altul dintre momentele existentei sale. Legdtura dintre persoand si patrimoniu
trebuie sd fie deci privith in adevdrata sa dimensiune temporald, exprimath prin permanentd
si continuitate.
C. 0 persoand nu poate avea decit un singurpatrimoniu. Criticile teoriei personaliste a
patrimoniului si-au pierdut treptat consistenta, pe mdsura ce interesul unei persoane fizice
de a desfdsura mai multe activithti, de a realiza mai multe scopuri si de a-si afecta bunurile
in conformitate cu acestea a fost satisfdcut fie prin ideea diviz~rii patrimoniului shu in
diferite mase de bunuri, fie prin participarea sa la constituirea unor persoane morale. Ca
urmare, unicitatea patrimoniului nu mai este un obstacol in calea adecvrii acestei notiuni
juridice la realitAtile contemporane. Nu mai existd, asadar, o necesitate a multiplicdrii
patrimoniului unei persoane 65
D. Unitatea si divizibilitatea patrimoniului.
a. Intelesul ideii de divizibilitate a patrimoniului. Caracterul indivizibil al patrimoniului era
considerat, in teoria personalistd, o consecintd fireascA, decurgdnd din ideea unitdtii persoanei.
Ulterior, s-a apreciat, pe bund dreptate, cd nu exista nici o contradictie intre ideea de unitate
a persoanei si a patrimoniului si ideea de divizibilitate a patrimoniului. Intr-adevar, desi
divizat in mai multe mase de drepturi si obligatii cu continut economic, patrimoniul rdmane
unitar.
Ideea de unitate a patrimoniului, complementara ideii de unitate a persoanei ar fi
compromisa numai dacd patrimoniul s-ar imp~rti in mai multe patrimonli distincte, conform
teoriei patrimoniului de afectatiune. Dar divizarea patrimoniului in mai multe mase de drepturi
si datorii pecuniare este, in realitate, o imphrtire a acestor drepturi si datorii. Ca urmare, desi
formula divizibilitdtii patrimoniului este incetdteniti, in realitate, nu patrimoniul este divizat
in fractiuni, ci drepturile si datoriile sunt grupate in mase distincte, fiecare avand un regim
juridic propriu. Este adevdrat cd fiecare mash de drepturi si datorii patrimoniale constituie o
entitate distinctd atAt de elementele individuale componente, cat si de universalitatea
patrimoniului. Generalitatea fiecdrei mase dep~seste individualitatea drepturilor si obligatiilor
patrimoniale care ii dau continut, fir5 a atinge insd nivelul universalitatii. Asadar, numai in
mod impropriu, se afirmd uneori c6 fiecare masd patrimonial6 este o universalitate. Astfel
inteleas, divizibilitatea patrimoniului nu mai poate fi contrapush unitdtii patrimoniului.

6 Este deci fdrd suport ideea cA teoria patrimoniului unic este depasitd (a se vedea B. Diamant, Caracterul
depisital teoriei patrimoniului unic, in "Dreptul" nr. 1/2000, p. 116); autorul acestei teze face abstractie de
evolutlile sintetizate de teoria modernd a patrimoniului; in realitate, toate dificultdtile semnalate de acest autor
sunt surmontate recurgand la ideea divizibilitatii patrimoniului si la ideea specializirii gajului general al creditorilor
chirografari.

- 192-
Pandectele RomAne - Supliment Valeriu Stoica

b. Notiunea de mast patrimoniai4 si comunicarea intrapatrimoniai. Totusi, datorith

generalitdtii sale, fiecare mash de drepturi si obligatii pecuniare imprumuta unele tras~turi
ale patrimoniului inteles ca universalitate.
Mai intdi, o asemenea mash nu se confund5 cu drepturile si obligatiile componente,
avdnd o existenth independent6 fati de cantitatea si fluctuatia acestora.
In al doilea rdnd, fiecare mash patrimonial5 are o dimensiune temporald, determinatd de
scopul c~reia ii este afectatd. Durata ei in timp nu coincide cu durata patrimoniului, fiind de
obicei mai restrdnsd. Ca urmare, fiecare mash patrimoniald contine nu numai elemente
prezente, ci si elemente viitoare.
In al treilea rand, subrogatia realA cu titlu universal opereazA, cum vom vedea, in cadrul
fiec~rei mase patrimoniale.
In al patrulea rand, de reguld, o asemenea masa patrimoniala contine atdt drepturi, cit si
obligatii patrimoniale. Este de discutat dac6 ea ar putea fi compusa numai din drepturi sau
numai din obligatii patrimoniale. Se apreciazA, in general, cd existenta pasivului este, si in
cazul unei mase patrimoniale, o trasaturi definitorie 66 , fWr6 de care nu ar exista unitatea
juridic5 a ansamblului. Acest punct de vedere este intemeiat. Intr-adev~r, chiar dach s-ar
putea imagina c5 subrogatia realA cu titlu universal ar putea s6 opereze in cadrul unui
ansamblu de drepturi patrimoniale, unitatea juridica a unui asemenea ansamblu presupune
existenta unui raport intre activ si pasiv.
In al cincilea rind, trebuie s5 se tind seama ch divizarea patrimoniului in mai multe mase
de drepturi si obligatii pecuniare trebuie sd aibb, intotdeauna, un temei legal, spre deosebire
de universalititile de fapt, care se constituie fie prin vointa legiuitorului, fie prin vointa titularului
patrimoniului. Aceasta din urm6 poate fi relevanta numai in mod indirect, ca o conditie
preliminard pentru aplicarea unui regim juridic care determina divizarea patrimoniului 67

.
Intr-adev~r, a accepta cd divizarea patrimoniului in mase patrimoniale distincte este posibild
prin simpla voint5 a titularului patrimoniului contrazice ideea c5 fiecare masd patrimoniali
are un regim juridic distinct, adici un regim legal, iar nu doar o sumd de reguli stabilite
printr-un act juridic unilateral sau bilateral 68 . In absenta unui temei legal, divizarea ar putea
deveni un mijioc prin care titularul patrimoniului i-ar putea frauda pe creditorii ski sau ar
introduce, prin propria sa voint5, obstacole in calea urmcririi bunurilor de cdtre creditori. Or,
specializarea gajului general al creditorilor chirografari trebuie sa aiba, ca si divizarea
patrimoniului, un temei legal.
Cit priveste ins6 intinderea rdspunderii patrimoniale, ea este numai partial limitatd la
fiecare mash patrimoniald in legiturb cu care s-a nascut creanta unui anumit creditor. In
principiu, dac5 elementele patrimoniale din masa respectiva nu sunt suficiente pentru
satisfacerea creantei, creditorul are posibilitatea, cu respectarea anumitor reguli legale, sd
urm~reascA celelalte bunuri din patrimoniul debitorului. Nu s-a acceptat incd ideea unei

66 1. Luli, loc. cit., p. 15.

67 De exemplu, actul juridic al c~sdtoriei, ca act de vointk, este necesar pentru aplicarea regimului comunit~tii
juridic al comunitatii de bunuri. Cele doud mase patrimoniale care rezultd au izvorul, in mod direct, in lege si, in
mod indirect, in vointa pdrtilor.
6 Ideea cd viitorii soti pot conveni ca un imobil construit inainte de c~sitorie, pe numele unuia dintre ei, dar
cu contributie comund, sd intre in comunitatea de bunuri la data incheierii c~sitoriei (a se vedea 1. P. Filipescu,
A. I. Filipescu, Tratat de dreptulfamiliei, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 54) nu infirm6 aceasti tezd.

-193
-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Supliment

intreprinderi individuale cu responsabilitate limitatd, altfel spus, ideea limitdrii r~spunderii

numai la masa patrimoniala in legdturd cu care s-a niscut o anumit6 datorie 6 9

.
Desi fiecare masi de drepturi si obligatii functioneaz5 ca un tot si este privitd, e drept, in
mod impropriu, ca o universalitate juridicd, in sensul cc este compusa si din activ, si din
pasiv, si din elemente prezente, si din cele viitoare, totusi unitatea patrimoniului asigurc
comunicarea dintre diferitele mase de drepturi si obligatii. Mai mult, cdnd dispare scopul
cdruia ii este afectatA o anumitd mash patrimonial5, elementele componente se pdstreazA
in cadrul universalithtii care este patrimoniul. Nu este vorba despre o transformare a unei
universalithti de drept intr-o universalitate de fapt, pentru cd drepturile si datoriile care au
format masa initiali ca entitate juridicd nu mai constituie un ansamblu distinct. Mai mult, ele
nici n-ar putea forma un asemenea ansamblu distinct, chiar dacd ar exista vointa expresa a
titularului patrimoniului, intrucdt o universalitate de fapt contine numai drepturi, iar nu si
datorii, altfel spus, are doar activ, iar nu si pasiv 70

.
c. Aplicatii ale ideii unit~tii si divizibilittii patrimoniului. Ideea unitdtii si divizibilitbttii
patrimoniului si trAsdturile juridice ale maselor patrimoniale au mai multe aplicatii in dreptul
civil.
i) Astfel, in articolul 33 C. fam. se prevede expres ci:
"Bunurile comune nu pot fi urmirite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dup5 urmdrirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sdu
personal poate cere impirtirea bunurilor comune, insa numai in masura necesard pentru
acoperirea creantei sale.
In acest din urmi caz, bunurile atribuite prin imp~rtire fiecirui sot devin proprii."
In mod simetric, conform art. 34 C. fam., "Creditorii comuni vor putea urmiri si bunurile
proprii ale sotilor, insa numai dupd urmirirea bunurilor comune."
Rezulta din aceste texte cd, in patrimoniul fiecdrui sot, masa bunurilor proprii si masa
bunurilor comune 71 sunt ca niste vase comunicante. Unitatea patrimoniului face posibili
aceastd comunicare dintre cele doud mase de bunuri. Desi fiecare mas5 de bunuri poate fi
privitd ca o universalitate juridich, in sensul precizat mai sus, adevarata universalitate juridicl
este patrimoniul. Astfel este posibil ca bunurile comune si devin5, dupi impirtirea lor,
bunuri proprii si s6 fie urmirite de creditorii personali ai unui sot, dupi cum creditorii comuni
pot urmiri, dupl epuizarea substantei economice a bunurilor comune, si bunurile proprii.
In mod aseminitor, dacd nu identic, comunicarea dintre cele doua mase de bunuri se
produce in momentul incetdrii, desfiinthrii sau desfacerii cdsdtoriei. In acest moment,
proprietatea comun5 a sotilor se transform5 in proprietate comund pe cote-pdrti. Ca urmare,

69
Aceastd idee nu a fost acceptati, deocamdatd, nici in dreptul francez; in acest sens, a se vedea AL. Weill,
F Terre, P. Simler, op. cit., p. 13-15.
70 Pentru aceastA problem5, a se vedea si 1. LulA, loc. cit., p. 16-18.
Consideratiile acestui autor sunt insi
contradictorii, lAshnd sA se inteleag! cd este posibilA transformarea unei universalithti de drept intr-o
universalitate de fapt, desi din argumentele prin care sustine aceastA tezd rezultA exact contrariul: drepturile si
obligatiile din universalitatea de drept initial (universalitatea succesorala) nu alcdtuiesc o masd distinctd in
patrimoniul dobdnditorului, drepturile incluzdndu-se in latura activa, jar datoriile succesorale aditiondndu-se la
pasivul acestuia.
71 Desi se vorbeste de bunuri, in realitate, este vorba si de drepturi, si de datorii cu continut economic.
Atdt
masa bunurilor proprii, cit si masa bunurilor comune cuprind, la activ, drepturile patrimoniale, iar la pasiv,
datoriile patrimoniale.

-194-
Pandectelc Romne - Supliment Valeria Stoica

fractiunile ideale si abstracte care revin fiecdrui sot, respectiv mostenitorului acestuia, in
urma acestei transformari, intr6 in masa bunurilor proprii. Sub acest aspect, inceteazd,
practic, divizarea patrimoniului fiecarui sot.
ii) Tot astfel, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, potrivit art. 704 C. civ.72,
determind numai intr-un sens impropriu oprirea contopirii bunurilor din patrimoniul defunctului
cu bunurile din patrimoniul eredelui. In realitate, nu existd doud patrimonii. In momentul
deschiderii succesiunii, toate bunurile, fie c6 provin de la de cuius, fie cd sunt ale eredelui,
se regasesc in acelasi patrimoniu, respectiv in patrimoniul eredelui. Ceea ce numim
patrimoniul lui de cuius si patrimoniul eredelui nu sunt, in realitate, patrimonii distincte, ci un
singur patrimoniu, divizat in doud mase de drepturi si obligatii pecuniare, fiecare cu un regim
juridic distinct. Unitatea patrimoniului eredelui, chiar astfel divizat, permite ca, dup5
indestularea creditorilor defunctului, dacd activul este mai mare decdt pasivul transmis de
la acesta, drepturile ramase sa se contopeascd cu masa drepturilor si datoriilor eredelui. In
acest fel, sub acest aspect, inceteazA practic divizarea patrimoniului eredelui.
iii) Mutatis mutandis, aceastd observatie este valabild si in ipoteza separatiei de patrimonii
prevdzut5 in art. 781-784 C. civ. 73 . In realitate, nu existd dou6 patrimonii separate, exist5
doar patrimoniul eredelui in interiorul cdruia masa drepturilor si datoriilor provenite de la de
cuius este separatd de masa drepturilor si datoriilor pe care eredele le avea in momentul
deschiderii succesiunii. Cele doud mase functioneazd ca universalitdti juridice distincte,
p~nd in momentul in care creditorii mostenirii isi indestuleazd, total sau partial, creantele.
DacA activul depdseste pasivul transmis de la defunct, drepturile patrimoniale rdmase se
contopesc cu masa drepturilor si datoriilor eredelui.
iv) Chiar si in cazul statului si al comunitdtilor locale, patrimoniul este unitar, desi domeniul
public si domeniul privat formeazd obiectul unor drepturi diferite de proprietate: dreptul de
proprietate publich si dreptul de proprietate privatd 74 . Unitatea patrimoniului explicd si in
acest caz comunicarea juridicd intre domeniul public si domeniul privat, in conditiile expres
prevdzute in Legea nr. 213/1998. Astfel, trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului
sau al unitdtilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauzd de
utilitate public6, este posibild, dupd caz, prin hotdrdrea Guvernului, a consiliului judetean,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local (art. 7 lit. e si
art. 8 alin. 1). In mod simetric, in art. 10 alin. 2 se prevede cd "Trecerea unui bun din
domeniul public in domeniul privat se face, dupd caz, prin hotdrdrea Guvernului, a consiliului
judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau al consiliului local".

72in legtur6 cu acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept

succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p. 440-450.

7 Pentru separatia de patrimonii, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 464-467.
74 Pentru impdrtirea bunurilor din patrimoniul statului sau al unitdtilor administrativ-teritoriale in domeniul
public si in domeniul privat, a se vedea Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publicd si
regimul juridic al acesteia, publicatd in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 448 din 24 noiembrie 1998. De
asemenea, conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 patrimoniul unitAtii administrativ-teritoriale este alcAtuit din
bunurile mobile si imobile ale acestuia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial (cu valoare
economic!); in sensul cd domeniul public si domeniul privat sunt mase de bunuri cu regimuri juridice diferite,
care nu afecteazd unitatea patrimoniului, a se vedea M. Nicolae, Discutliprivindcalitatea si reprezentarea
procesuald a unit& tilor administrativ-teritoriale, in Dreptul nr. 6/2002, p. 92, nota 34.

-195-
Valeria Stoica Pandectele Rornane - Supfimcnt

Sunt insd domeniu public si domeniu privat adevarate mase patrimoniale in intelesul
prezentat mai sus? Stricto sensu, domeniul public si domeniul privat nu constituie adevArate
mase patrimoniale, intrucdt ele includ numai obiectele dreptului de proprietate public5 si
respectiv ale dreptului de proprietate privat, apartinind statului si unit~tilor
administrativ-teritoriale, iar nu drepturile insele si, in plus, exclud datoriile. Lato sensu, s-ar
putea ins5 aprecia cA domeniul public si domeniul privat sunt mase patrimoniale. In acest
sens larg, domeniul public ar include totalitatea drepturilor de proprietate avAnd ca obiect
bunurile destinate uzului sau utilitatii publice, prin natura lor sau prin vointa legiuitorului,
toate drepturile patrimoniale care, potrivit legii sunt surse ale dreptului de proprietate publicA,
precum si toate datoriile patrimoniale constituite in legiturc cu aceste drepturi. In acelasi
sens larg, domeniul privat ar include toate drepturile si datoriile patrimoniale ale statului sau
ale comunitdtilor locale care nu fac parte din domeniul public lato sensu.
v) In cazul societitilor comerciale, drepturile si obligatiile sunt de asemenea impdrtite in
mai multe mase cu regimuri distincte, iar unitatea patrimoniului asigurd comunicarea juridica
dintre acestea7 5
.

vi) Activit~tile desfisurate in cadrul profesiunilor liberale (avocati, medici, notari, executori
judecAtoresti etc.) presupun existenta unui asa-numit patrimoniu profesional. In realitate,
este vorba de o mash patrimonialA destinath exercithrii profesiei 76

.
7 Intr-un studiu de ansamblu dedicat patrimoniului societatilor comerciale, nu este totusi analizatd, in mod
explicit, chestiunea diviz~rii acestuia in mai multe mase patrimoniale. Totusi, din acest studiu pare sA rezulte cA
notiunea de capital social nu desemneazA o masA de drepturi si obligatii care alcAtuiesc o unitate juridicA; ar fi
vorba, mai degrabA, de un regim juridic special al bunurilor care au fost aduse ca aport la constituirea capitalului
social (a se vedea V. Pitulea, Patrimoniulsocietditilorcomerciale, in "Dreptul" nr. 12/1995, p. 4-5). Patrimoniul
este un element definitoriu al personalitltii juridice a societitii comerciale (in acest sens, a se vedea St. D.
Crpenaru, op. cit., p. 199-200; nici acest autor nu analizeazd chestiunea divizibilitAtii patrimoniului societitii
comerciale).
76 in acest sens, in Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat,
republicatd in M. Of. al Rom;niei, Partea 1, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modific~rile ulterioare, se utilizeaz6
expresia patrimoniu comun cu referire la cabinetele grupate, la cabinetele asociate si [a societAtile civile
profesionale (art. 5 alin. 7); in mod corespunzAtor, in Statutul profesiei de avocat adoptat de Uniunea Avocatilor
din Romdnia Ia 18 martie 2001 si publicat in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 284 din 31 mai 2001 se precizeaz5
c! "patrimoniul comun este afectat exclusiv activititii profesionale" (art. 23 alin. 1 lit. a); in art. 19 alin. 1 al
aceluiasi Statut este utilizatd chiar expresia de patrimoniu profesional. In Statutul Uniunii Nationale a Notarilor
Publici din Romdnia, republicat in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 13 din 14 ianuarie 2000 se precizeazi cA
"Patrimoniul biroului notarului public are regimul juridic al bunurilor afectate exercitdrii profesiei sale" (art. 51 alin.
1), iar "Creantele personale ale notarului public nu pot fi realizate prin urmdrirea patrimoniului biroului notarilor
asociati decdt dupA partajul intervenit cu ceilalti asociati". In mod asemindtor este reglementat5 chestiunea
patrimoniului biroului executorului judecAtoresc, in Statutul Uniunii Nationale a Executorilor JudecAtoresti,
adoptat in anul 2001 de aceastA uniune si publicat in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 311 din 12 lunie 2001. Desi
nu sunt foarte clare, toate aceste reglementdri trimit la ideea cA patrimoniul profesional este o mash de drepturi
si obligatii pecuniare, afectatd scopului exercitarii profesiei liberale, cu un regim juridic distinct, mai ales in ce
priveste realizarea creantelor creditorilor proprii ai asociatilor in ipoteza formelor asociative de exercitare a
profesiilor liberale; aceste creante nu pot fi realizate prin urmarirea bunurilor din patrimoniul profesional decdt
dupA partajul intervenit intre asociati. De lege ferenda, ar fi util o reglementare mai clari si mai riguroas a
patrimoniului profesional, cu atdt mai mult cu c~t din reglementdrile mentionate mai sus ar rezulta cd numai
formele asociative de exercitare a profesiunilor liberale ar beneficia de un patrimoniu profesional, ceea ce este
inexact.

-196-
Pandectele Romine - Supliment Valeria Stoica

Patrimoniul comerciantilor persoane fizice include, de asemenea, o masd de bunuri

afectate scopului respectiv 7 7

.
in concluzie, intre ideea unitftii patrimoniului si ideea divizibilit~tii patrimoniului, astfel
cum se intelege din cele de mai sus, nu exists incompatibilitate, ci complementaritate.
E. Patrimoniul este inalienabil. Ca atribut al personalitdtii, patrimoniul nu poate fi desprins
de persoana care este titularul sau. Drepturile pot fi instrainate, grevate cu sarcini, modificate,
datoriile pot fi executate, se pot asuma noi datorii, dar aceste fluxuri patrimoniale nu
echivaleazi cu transmiterea patrimoniului ca universalitate juridica. Patrimoniul este
inalienabil, nu in individualitatea elementelor care-1 compun, ci ca universitasjuris.
Decesul persoanei fizice determind transmiterea patrimoniului acesteia la mostenitori 7 8

.
Aceastd transmitere inseamnd, totodata, incetarea existentei patrimoniului. Drepturile si
datoriile defunctului, indiferent c5 este vorba despre o transmisiune universald sau una cu
titlu universal, devin parte componentd a unui alt patrimoniu. Mai corect este sd spunem c5
se transmite nu patrimoniul, care inceteazd o data cu decesul persoanei fizice, ci drepturile
si datoriile existente in patrimoniu in acel moment, fie in mod integral, cand exista un singur
erede, fie in mod divizat, in sens juridic, cind exist5 mai multi mostenitori.
Nu trebuie s6 induc6 in eroare nici prevederile art. 1399-1401 C. civ. In realitate, aceste
dispozitii legale nu reglementeaz5 vanzarea unui patrimoniu, ci numai vanzarea unei mase
de drepturi si obligatii, respectiv universalitatea juridic6 rdmasd de la defunct 79. Aceastd
universalitate juridic, nu acoperd insc, in intregime, universalitatea juridica a patrimoniului
eredelui. Rezulth ca, uneori, dacd legiuitorul permite, o mash patrimonial5 poate fi instrainatd,
spre deosebire de patrimoniu, care rimane inalienabil. in alte cazuri ins6 legea nu ing~duie
o asemenea instrdinare, cum se intampld in cazul comunitdtii matrimoniale (comunitatea
de bunuri a sotilor)80

n Pentru comerciantii persoane fizice, a se vedea St. D. Cdrpenaru, op. cit., p. 64; S. Angheni, M. Volonciu,
C. Stoica, M. G. Lostun, op. cit., p. 50-63. Acesti autori nu disting masa de drepturi si obligatii afectatA scopului
comercial de restul patrimoniului comerciantului. Chiar dac6 rAspunderea comerciantului persoanA fizicd nu se
limiteazd la activul acestei mase de drepturi si obligatii, nu este mai putin adevdrat cA anumite reglementdri in
materie contabild permit concluzia existentei unei asemenea unitdti juridice. Astfel, in reglementarea noua
privind organizarea si desfasurarea unor activititi economice de catre persoane fizice (Legea nr. 507 din 12
iulie 2002, publicata- in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 582 din 6 august 2002) se precizeaza ci aceste
persoane fizice vor putea deschide conturi in lei si in valut5 in legiturA cu activitdtile economice pe care le
desfdsoar5. Mai mult, persoanele fizice care nu au domiciliul in Romdnia au dreptul de a converti in valuta
veniturile obtinute din activitdtile economice desfAsurate si de a transfera fArd restrictii in strdinctate disponibilitatile
valutare rezultate din activitatea desffsurata, din investitia efectuat5 si din lichidarea acesteia (art. 11).
78 Pentru institutia mostenirii, a se vedea Fr. Deak, op. cit., passim.

7 Pentru vanzarea unei mosteniri, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p. 105-107. In raporturile dintre vinzAtor si cumpirator opereaza si transferul
pasivului succesoral; altfel spus, se reface, in mod retroactiv, unitatea juridic5 a masei succesorale in cadrul
patrimoniului eredelui, chiar daca, in momentul deschiderii succesiunii, in absenta acceptdrii sub beneficiu de
inventar sau a separatiei de patrimonii la cererea creditorilor mostenirii, operase contopirea drepturilor si
obligatiilor din patrimoniul defunctului cu cele din patrimoniul eredelui.
80 Preferim notiunea de comunitatea matrimonialA, pentru ca ea include nu numai drepturi, ci si obligatii
pecuniare. Totusi, este in mod unanim acceptat cd in comunitatea de bunuri a sotilor intra atit drepturile, cit
si obligatiile patrimoniale. Pentru aceasti problemd, a se vedea V. Stoica, C. Turianu, Autovehiculul in cadrul
comunitatii de bunuri a sotilor, in "Revista romdnA de drept" nr. 4/1989, p. 42.

-197
-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Supliment

Tot astfel, in cazul reorganizdrii persoanei juridice, este vorba de o transmitere integrald
sau divizatd, in sens material sau juridic, a tuturor drepturilor si datoriilor din patrimoniu,
dach este vorba de comasare sau divizare totalk, fie de transmiterea unei pdrti materiale din
patrimoniu, dac6 este vorba de divizare partiald. In primul caz, inceteazd persoanele juridice
prin procesul de comasare sau divizare totald, ceea ce are ca efect si incetarea patrimoniului
lor ca universalitate juridicd si transmiterea drepturilor si obligatiilor aflate in acel moment in
patrimoniu c~tre succesori. Acelasi efect se produce si in celelalte ipoteze de incetare a
persoanei juridice8 l. In al doilea caz, se transmite numai o parte din drepturile si obligatiile
patrimoniale, persoana juridic6 pdstrdndu-si patrimoniul propriu in cazul divizdrii partiale82

.
8. Definitia notiuniijuridicede patrimoniu. Reunind toate elementele prezentate mai
sus, rezulth ch notiunea juridicd de patrimoniu desemneaz6 totalitatea drepturilorsidatoriilor
cu continut economic, apartindnd uneipersoane. In aceastd expresie sintetica regIsim tot
ceea ce este definitoriu pentru notiunea analizatA: ideea valorii economice, ideea universalittii
si fundamentul personalist al patrimoniului.
Nu mai putin, in aceast6 definitie sunt incluse douA dimensiuni esentiale ale patrimoniului.
In primul rand, patrimoniul are o naturd pur intelectuald 83 El este "un receptacul ideal
gata sd primeascd valori pozitive sau negative" 84 Mai mult, patrimoniul este "centrul
raporturilor juridice pecuniare"85 Intr-un sens asemindtor, s-a afirmat cd totalitatea raporturilor
juridice pe care le leag6 o anumith persoand formeazd sfera juridicd al cdrui centru este
subiectul de drept respectiv; separind raporturile patrimoniale de cele personale
nepatrimoniale, se identific6 o sfer! juridicd mai micd, respectiv patrimoniul 86
in aceastd ordine de idei, devin vizibile fundamentul personalist al patrimoniului si ideea
de apartenentd, adicd legitura dintre elementele patrimoniale - active si pasive, privite ut
singuli si ut universitas - si persoana. Mai mult, ideea de apartenentd poate fi extinsd la
intreaga sfer6 juridica a persoanei si la elementele patrimoniale si nepatrimoniale care o
compun.
In aceeasi ordine de idei, devine vizibil faptul cd patrimoniul constituie puntea dintre
titularul shu si comunitatea in care acesta se integreazd. Patrimoniul este astfel si expresia
retelei juridice cu continut economic in centrul cdreia se afld o anumith persoani. El nu

81 Pentru reorganizarea si incetarea persoanei juridice, in general, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p.
442-476.
82 Nu impdrtdsim ideea cd, in acest ultim caz, ar fi vorba de o exceptie de la principiul inalienabilitdtii
patrimoniului prin actejuridice intrevii; pentru aceast6 idee, a se vedea C. Birsan, op. cit., p. 12-13; formularea
art. 233 alin. 3 din Legea societitilor comerciale confirmi tocmai c! persoana juridicd isi pastreazi, in cazul
divizArii partiale, propriul patrimoniu; numai in mod impropriu se vorbeste de transmiterea unei parti din patrimoniu;
in realitate, este vorba de transmiterea unei pdrti din drepturile si obligatlile care formeazd continutul patrimoniului
in momentul divizarii partiale.
83 n acest sens, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 230.
84 L. Josserand, op. cit., p. 375- trad. ns.
85 lbidem - trad. ns.
86 1n acest sens, a se vedea D. Barbero, Ilsistema deldiritoprivato, seconda editione, rielaborata
da A.
Liserre e G. Floridia, Ed. Utet, Torino, 1993, p. 122. Sfera juridicA a persoanei se manifest6 ca sfer! patrimonialI,
denumitA si patrimoniu, si ca sfera personal nepatrimonialI; chiar dac5 nu are o denumire distinctd, sfera
juridic6 personal nepatrimoniali a persoanei este o notiune de sintezd care exprimi, ca si patrimoniul,
unitatea persoanei, si r~spunde unei nevoi teoretice care a fost semnalathin doctrina juridici (a se vedea M.
Fabre-Magnan, loc. cit., p. 611-613).

-198-
Pandectele Romine - Supliment Valeriu Stoica

exprima doar unitatea persoanei, ci si aptitudinea acesteia de a se integra, ca un adevdrat

nod, in reteaua raporturilor juridice patrimoniale. Prin intermediul acestei retele, se realizeaz5
schimburile economice dintre titularul patrimoniului si alte persoane, se mareste sau se
micsoreaz5 sfera juridich patrimoniala, adich se realizeazd dinamica raportului dintre activul
si pasivul patrimonial 7 .
Intr-un sens asem5nitor, s-a considerat cd "Patrimoniul infitiseazA universalitatea
raporturilor de drept, care au acelasi subiect activ si pasiv, in masura in care aceste raporturi
sunt evaluabile in bani prin efectul lor final, distincte fiind de bunurile la care se referd."88
Desi rimine centrul unei anumite sfere juridice patrimoniale, persoana nu este doar
fundamentul patrimoniului, ea isi exercitd influenta asupra propriului mediu comunitar si se
lasd influentatd de acesta prin intermediul patrimoniului.
In al doilea rand, aceastd definitie evocd dimensiunea permanentei si continuitatii
patrimoniului pe durata existentei persoanei. Indiferent de dinamica fluxurilor economice in
care este angajath o persoand, integritatea patrimoniului sdu se p~streaz6 de la nastere
(infiintare) p~nd la moarte (incetarea persoanei juridice).
In concluzie, notiunea juridich de patrimoniu este o notiune de sinteza in care sunt
reunite, in egala masuri, elemente de tehnici si elemente de filozofie a dreptului. Din aceastd
ultim6 perspectivd, elementul economic al patrimoniului nu pune in umbr6, ci este o simpld
continuare a fundamentului sdu personalist. Notiunea juridic5 de patrimoniu pune in Iumin5
unitatea indisolubil a persoanei, cel putin in planul dreptului, elementele patrimoniale find
in conjunctie cu elementele personale nepatrimoniale. Intre a fi si a avea exista nu doar o
simpla complementaritate; a avea este o prelungire a fiintei prin sfera ei patrimonialA, un
mod de a transforma lucrurile in bunuri, adicd in obiecte ale drepturilor si obligatiilor subiective,
o cale de a umaniza universul natural. A avea devine astfel consubstantial cu a fi. incercarea
utopica de a separa patrimoniul de persoand sau de a reduce sfera juridic5 a persoanei la
raporturile personale nepatrimoniale a avut si va avea intotdeauna consecinte grave.
Notiunea juridicd de patrimoniu este deci fundamentald in intreaga constructie a dreptului
civil. Logica structuralA a acestei constructii, in special a Codului civil, pune in evidenta
legitura indisolubild dintre persoane, bunuri si obligatii. Pe aceastA baza, este pusd in
lumind valoarea pedagogic5 a structurii Codului civil si a notiunii juridice de patrimoniu.
Explicatia celor mai importante mecanisme ale dreptului civil nu ar fi posibil5 in absenta
notiunii juridice de patrimoniu 89
.

9. Interferente terminologice.Astfel inteleas,, notiunea de patrimoniu interfereazd cu

alte notiuni juridice: personalitate si capacitate juridich, domeniu si fond.
Pentru a impiedica confuziile, unele delimitari sunt necesare.
A. Patrimoniulsi personalitatea. Desi, de multe ori, in stiinta dreptului civil, notiunea de
personalitate juridich este asociat6, in mod unilateral, cu persoana juridicd, in realitate,
aceast5 idee exprimd aptitudinea persoanei in general, asadar, in egali masura, a persoanei
fizice si a persoanei juridice, de a fi subiect de drept. Notiunea de patrimoniu nu se confundd

8 Din aceasta perspectiv4, se poate intelege mal bine de ce nu trebuie si inlocuim, in continutul patrimoniului,
drepturile si datoriile pecuniare cu obiectul acestora, si nici nu trebuie sa reducem patrimoniul la activul
patrimonial; pentru asemenea tendinte, a se vedea supra, nr. 5, text si notele 40 si 45.
88 1. Micescu, Curs de drept civil, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, p. 216.
89 F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 819-839.

-199-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Suplinient

cu notiunea de personalitate juridicd. Chiar dacd patrimoniul este, in termenii teoriei

personaliste, o emanatie a personalitAtii sau, in termenii teoriei moderne a patrimoniului, un
atribut al personalithtii, el nu absoarbe intreaga personalitate juridic6. Cu toate acestea,
"intre ambele notiuni exist5 o legitura strdnsd si necesarh. Patrimoniul fiind un ansamblu de
drepturi si de sarcini, iar drepturile si sarcinile fiind o caracteristici a persoanelor, adich
efecte ale personalitdtii juridice, urmeazd de aici cd patrimoniul este in definitiv o emanatiune
a personalitdtii, si ch fWr6 a absorbi intreaga personalitate, el face parte integranth din ea." 90
B. Patrimoniul si capacitatea civil. Capacitatea civil, in ambele ipostaze (capacitatea
de folosinti si capacitatea de exercitiu), mdsoar5, in planul dreptului civil, aptitudinea
persoanei "de a avea drepturi si obligatii civile", respectiv "de a dobindi si exercita drepturi
subiective civile si de a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte juridice"91. Patrimoniul
nu este o simpld aptitudine, este un recipient in care se reunesc, in mod concret, drepturi si
obligatii cu continut economic, prezente si viitoare. Altfel spus, patrimoniul isi constituie si
isi modificd substanta tocmai datoritd aptitudinii persoanei de a avea drepturi si obligatii
patrimoniale, respectiv de a dobdndi si de a exercita drepturi patrimoniale si de a-si asuma
obligatii patrimoniale, prin incheierea de acte juridice. Patrimoniul realizeazA numai o parte
din intinderea aptitudinii care este capacitatea civild, el nu obiectiveazd si aptitudinea de a
avea drepturi si obligatii personale nepatrimoniale. Din aceastd perspectiva, patrimoniul
este o premish si, totodatd, un rezultat al obiectivdrii capacitatii juridice in sfera relatiilor
patrimoniale. Sfera juridicd a persoanei, care include patrimoniul si sfera juridic5 personal.
nepatrimoniald, realizeaz6 integral aptitudinea de a avea drepturi si obligatii, adica
obiectiveazd integral capacitatea juridic6.
C. Patrimoniu, fond si domeniu. Desi sunt ansambluri de bunuri, fondulsi domeniulnu se
confundd cu notiunea juridich de patrimoniu.
In legislatie se utilizeaza, de exemplu, notiunea de fond funciar, in sfera c~reia sunt
cuprinse terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul pe baza cdruia sunt detinute
sau de domeniul public sau privat din care fac parte92 . Tot astfel, toate pidurile de pe

90 C. Hamangiu, 1. Rosetti Bdlanescu, 1. Bdicoianu, op. cit., p. 846-847.

91 Gh. Beleiu, op. cit., p. 276-277. Uneori, patrimoniul a fost considerat ca nefiind altceva decat capacitatea
juridicd a persoanei (in acest sens, a se vedea F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 835 si 837). Daca s-ar accepta
aceasti confuzie, notiune, de patrimoniu ar fi inutila.
92 in acest sens, a se vedea dispozitiile art. 1 din Legea nr. 18 din 19
februarie 1991 (Legea fondului
funciar), republicata in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 1 din 5 ianuarie 1998 in temelul art. 7 al Legii nr. 169 din
27 octombrie 1997 publicata in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 299 din 4 noiembrie 1997. Dupa republicare,
Legea nr. 18/1991 a fost din nou modificata prin urmitoarele acte normative:
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1998 pentru modificarea art. 9 din Legea fondului funciar,
republicatd, publicathin M. Of. a[ Romdniei, Partea 1, nr. 26 din 26 ianuarie 1998;
- Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, publicat5 in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 102
din 4 martie 1998;
- Ordonanta de urgent6 a Guvernului nr. 102/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1991, republicatd, publicatd in M. Of. al Rom~niei, Partea
1, nr. 350 din 29 iunie 2001 si aprobatd prin Legea nr. 400/2002, publicatd in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 492
din 9 iulie 2002;
- Legea nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicat6 in M. Of.
at Romaniei, Partea 1, nr. 659 din 19 octombrie 2001.

-200-
Pandectele RomAnc - Supliment Valeriu Stoica

teritoriul Romaniei, indiferent de forma de proprietate care se exercitd asupra lor, constituie
fondul forestier national, care cuprinde fondul forestier proprietate public6 si fondul forestier
proprietate privata 9 3 . Fondul cinegetic al Romdniei este compus din animalele salbatice de
interes vdn~toreSC 94. Fondul piscicol este alcdtuit din totalitatea populatiilor de pesti, raci,
scoici si broaste si a altor vietuitoare acvatice95 . Asadar, spre deosebire de patrimoniu, care
reuneste totalitatea drepturilor si obligatiilor pecuniare apartinand unei persoane, aceste
fonduri se constituie in functie de natura material a bunurilor componente, indiferent de
drepturile constituite asupra acestora si de titularii drepturilor.
Pentru a delimita bunurile care formeaza obiectul dreptului de proprietate publicd de
bunurile care formeazd obiectul dreptului de proprietate privat6, fie in patrimoniul statului, fie
in patrimoniul comunithtilor locale, au fost consacrate notiunile de domeniu public si domeniu
privat 96 . Mai inthi, este de observat cd accentul este pus in definirea acestor notiuni pe
ideea de bunuri si pe ideea naturii juridice a dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.
Apoi, este vorba numai de bunurile asupra chrora titularul are un drept de proprietate public5
sau un drept de proprietate privatd, iar nu si de celelalte drepturi reale constituite pe temeiul
acestora. In al treilea rand, domeniul public si domeniul privat stricto sensu nu includ obligatiile
pecuniare. Lato sensu, ca mase patrimoniale, domeniul public si domeniul privat cuprind si
datoriile. In sfdrsit, patrimoniul statului sau patrimoniul unei comunithti locale cuprinde si
dreptul de proprietate public5, si dreptul de proprietate privath.
Din comparatia notiunii juridice de patrimoniu cu notiunile de fond si de domeniu rezulth
ca, desi este vorba, in toate cazurile, de un ansamblu de elemente, unitatea acestuia se
intemeiazd pe criterii diferite: pe de o parte, leg~tura dintre drepturile si obligatiile pecuniare
cu o anumit5 persoand, pe de alth parte, natura bunurilor sau natura juridic6 a dreptului de
proprietate constituit asupra acestora.

§3. Prerogativele puterii juridice asupra patrimoniului

10. Este patrimoniul obiectul unui drept sau al unei puteri? Desi autorii teoriei
personaliste a patrimoniului au considerat ca patrimoniul formeaza obiectul unui drept de
proprietate si au analizat prerogativele inerente dreptului de proprietate pe care once persoana
le exercith asupra patrimoniului sau, inteles ca o universalitate de drepturi si obligatii
pecuniare97 , totusi, ulterior, aceastd problemA a fost abandonatd pentru multa vreme de

93 A se vedea Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 (Codul silvic) publicath in M. Of. al Rom~niei, Partea 1, nr. 93
din 8 mai 1996 si Ordonanta Guvernului nr. 96 din 27 august 1998 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea fondului forestier national, republicat5, cu o nouA numerotare a textelor, in temeiul art. 4 din
Legea nr. 141 din 23 iulie 1999, publicath in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 355 din 27 iulie 1999.
94 A se vedea prevederile art. 1 din Legea nr. 103 din 23 septembrie 1996 a fondului cinegetic si a protectiei
vdnatului, republicata in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 328 din 17 mai 2002.
9 A se vedea prevederile art. 4 din Legea nr. 192 din 19 aprilie 2001 privind fondul piscicol, pescuitul si
acvacultura, publicata in M. Of. al Romniei, Partea 1, nr. 200 din 20 aprilie 2001, modificatA si completatd prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76 din 13 iunie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/
2001 privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura, publicatA in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 455 din 27
iunie 2002.
96 Pentru notiunile de domeniu public si domeniu privat a se vedea supra, nr. 7, lit. D, c), IV), text si nota 74.
9 A se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 240-247. Acesti autori mai precizeaz5 cA dreptul de proprietate
asupra patrimoniului poate fi denumit chiar patrimoniu, caz in care termenul patrimoniu desemneaza nu numai
universalitatea, ci si dreptul asupra acestei universalitati.

-201
-
Valeriu Stoica Pandectele Romine - Supliment

autorii diferitelor teorii asupra patrimoniului. Totusi, problema nu este lipsiti de importantc,
intrucit nu se confund5 prerogativele pe care fiecare drept patrimonial le conferi titularului
siu cu prerogativele pe care acesta le exerciti asupra patrimoniului propriu. Drepturile
patrimoniale au, in continutul lor juridic, fie prerogative care se exerciti de titular in mod
direct asupra unui bun, fie atribute prin care creditorul poate s5 pretind5 debitorului o anumiti
actiune sau inactiune98 . Titularul unui patrimoniu se bucuri de anumite prerogative asupra
intregii universalititi; aceste prerogative nu se exercittlin legiturd cu fiecare drept patrimonial
sau in legituri cu fiecare obligatie pecuniarl, ci asupra intregului ansamblu de drepturi si
obligatii, privite in unitatea lor juridic5. Tot astfel, aceste prerogative nu sunt o simpld suma
a prerogativelor conferite de drepturile patrimoniale 99

.
Este adevirat cd ideea unui drept subiectiv constituit asupra unui alt drept subiectiv a
fost acceptati in teoria dreptului civil, mai ales cu referire la drepturile reale asupra unor
bunuri incorporalefoo. in acest caz, bunul incorporal, chiar dacl este un drept, este privit ut
singuli. In cazul patrimoniului, exist5 insd o universalitate de drepturi si obligatii pecuniare.
Am vdzut insi cd fondul de comert, desi este considerat o universalitate de fapt, are natura
juridicl a unui bun incorporal 01 . Intr-o asemenea logici juridicti, patrimoniul in intregul sdu
ar putea fi considerat ca un bun incorporal asupra caruia titularul exercit5 un drept de
proprietate. Urmind aceast5 logici juridicd, s-a sustinut, dar numai cu privire la activul
patrimonial, ci titularul patrimoniului are un drept de proprietate asupra acestuial 02
Dintr-o alth perspectivi, se poate vorbi de puterea pe care o persoanci o exerciti asupra
patrimoniului situ. Pe bund dreptate, s-ar putea insci obiecta cd fiecare drept patrimonial
este tocmai puterea conferitti unei persoane, putere exercitati prin intermediul raporturilor
juridice care au in continutul lor drepturi reale sau drepturi de creanti. Ca urmare, inainte de
a sti daci persoana exercit5 asupra patrimoniului siu un drept sau o putere, este necesard
identificarea prerogativelor pe care persoana le are asupra universalititii de drepturi si obligatii
care alcituiesc propriul patrimoniu.
Patrimoniul nu se dobindeste si nu se instrkineazci prin acte juridice intre vii. Teoria
modern a patrimoniului a recuperat, cum am vizut, leglitura indisolubili dintre persoand si
patrimoniu, din care rezulti inalienabilitatea patrimoniului. Existci ins5 trei prerogative care,
chiar daci intr-un sens aproximativ, evocd totusi ideea unui drept de dispozitie juridici:
prerogativa de a dispune prin testament de drepturile si obligatiile din patrimoniu, indiferent
ci este vorba de un legat universal sau cu titlu universal1 03, prerogativa de a revendica
98
Totusi, tindnd seama de ideea de apartenentA (a se vedea supra, nr. 7, text si notele 59 si 60), toate
drepturile patrimoniale conferi un atribut comun, anume dispozitiajuridica. Acest atribut se exercitd de titularul
dreptului in acelasi fel, indiferent dac6 este vorba de un drept real sau de un drept de creantd.
99
Totusi, in literatura juridic5, cu referire la modul de functionare a patrimoniului sunt analizate actele de
conservare, de administrare si de dispozitie prin care se exercita drepturile patrimoniale, iar nu puterea asupra
patrimoniului ca universalitate; in acest sens, a se vedea G. N. Lutescu, op. cit., p. 66-72.
100 in misura in care sunt apropriabile, bunurile incorporale devin ele insele obiect al unor drepturi reale.
Asa se intimpl cu drepturile de creant5 incorporate deplin in inscrisurile constatatoare (titlurile de valoare la
purtator), fondul de comert si creatiile intelectuale.
101 A se vedea supra, nr. 6, text si nota 49.
102 in acest sens, a se vedea M. Fabre-Magnan, loc. cit, p. 605-606;
autorul evoca, in legatura cu aceast5
sustinere, ideea autorilor teoriei personaliste a patrimoniului privind dreptul de proprietate pe care-I are persoana
asupra patrimoniului propriu; nu mai putin, autorul invoca teoria care subsumeaz6 toate drepturile patrimoniale
notiunii dreptului de proprietate (a se vedea supra, nr. 7, text si notele 59 si 60).
103 Pentru mosten rea testamentar, a se vedea Fr. Deak,
Tratat de dreptsuccesoral, p. 155-378.

-202-
Pandectele Romine - Supliment Valeriu Stoica

masa succesorala in ipoteza petitiei de ereditate1 04 Si prerogativa de a vinde masa

succesoral. 05
Legatul universal sau cu titlu universal nu realizeazd ins5 un drept de instrdinare a
patrimoniului, existenta acestuia incet~nd o datA cu existenta titularului. Cum am subliniat
mai sus, succesori universali sau cu titlu universal, ai persoanei fizice sau ai persoanei
juridice, dobandesc drepturile si obligatiile existente in patrimoniul autorului lor in momentul
transmisiunii, iar nu patrimoniul ca atare1 06 . Totusi, nu se poate contesta cd, in cazul
testamentului, ca si in cazul comas~rii persoanelor juridice, exist5 un act de voint5 cu
privire la ansamblul patrimonial, iar nu cu privire la drepturile si obligatiile pecuniare privite ut
singuli.
Tot astfel, in cazul petitiei de ereditate este vorba nu de revendicarea patrimoniului ca
atare, ci a masei de drepturi si obligatii primite de la defunct chiar din momentul deschiderii
succesiunii. Si in acest caz este insa vorba de un act de vointd care se exercit5 cu privire
la o universalitate, iar nu cu privire la drepturi si obligatii individuale.
In mod asem~ndtor, in ipoteza vanzarii unei mosteniri, se instraineaza o universalitate
de drepturi si obligatii patrimoniale, respectiv o mash patrimoniala, iar nu patrimoniul ca
atare.
Prerogativa administrbrii patrimoniului este insd in afard de orice discutie. Administrarea
se referd, in egal. mdsurd, la activul si la pasivul patrimonialo 01 Persoana are dreptul de
a-si administra patrimoniul prin acte juridice si fapte materiale care au ca scop conservarea
sau cresterea activului universalitdtii.
In aceastd ordine de idei, clasificarea actelor juridice in acte de conservare, acte de
administrare si acte de dispozitie are o dubI semnificatie, dupd cum criteriul este legatura
dintre act si un anumit bun sau legdtura dintre un act si patrimoniu in ansamblul sdu 0 8

.
Asadar, prerogativa administrdrii patrimoniului are in vedere actele juridice si faptele materiale
prin care se realizeazd puterea asupra patrimoniului ca universalitate, iar nu pe cele care
sunt o simplh exercitare a atributelor drepturilor patrimoniale privite utsinguli.
Totusi, trebuie sA se tind seama intotdeauna, in cazul persoanei fizice, de ipotezele in
care aceasta nu are capacitatea de exercitiu si de situatia in care aceasta are doar capacitate
de exercitiu restransd. Ca urmare, prerogativa administrdrii patrimoniului unei persoane fizice
se realizeaza, in aceste situatii, in misura in care este vorba de acte juridice patrimoniale,
prin intermediul sau cu incuviintarea altor persoane 09. Cdt priveste persoana juridich, trebuie
sh se tind seama de prevederile legale generale si speciale, precum si de prevederile actelor
constitutive' 1o

104 Pentru petitia de ereditate, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 478-486.
105 A se vedea supra, nota 79.
106 A se vedea supra, nr. 7 lit. E.
107 Este inca un argument pentru care nu se poate accepta ideea ci patrimoniul s-ar reduce la activul
patrimonial.
108 Pentru aceast6 clasificare, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 130. Un act juridic care ar putea fi
considerat de dispozitie dacd este raportat la un drept subiectiv civil, privit utsinguli, poate dobindi semnificatia
unui act de administrare dacd este raportat la intregul patrimoniu, cum se intAmplh in ipoteza gestiunii de
afaceri. In acest sens, a se vedea C. Birsan, Faptuljuridic licit ca izvor de obligatii, in "Tratat de drept civil.
Teoria general a obligatiilor", de C. Stdtescu, C. Birsan, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981, p. 119.
109 Pentru aceste probleme, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 308-313, 318-339.
110 A se vedea ibidem, p. 425-438.

-203-
Valeh'u Stoica Pandectele RomAne - Supliniciat
Vale na Stoica Pandectele Romane Suplimcni -

CAt priveste asa-numitele venituri ale patrimoniului111 , este vorba

mai degraba de fructele
bunurilor asupra carora poartd drepturile reale si care revin, de regulA, proprietarului tocmai
prin exercitarea atributelor drepturilor reale respective.
In concluzie, titularul patrimoniului exercitA asupra acestuia anumite prerogative care nu
se confundA cu prerogativele conferite de fiecare drept patrimonial in parte. Suma
prerogativelor exercitate asupra universalitAtii sau asupra maselor patrimoniale care o compun
formeazd continutul puterii juridice pe care persoana o are asupra patrimoniului propriu.
Intr-adevAr, aceastA putere se fundamenteazA pe ideea de apartenentA, care derivA din
ideea potrivit cAreia patrimoniul este un atribut al personalitAtii. Ideea de apartenent 1 12
caracterizeazd fiecare element patrimonial, drept sau datorie, si, la un nivel mai general,
fiecare drept subiectiv si fiecare datorie, cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial.
Totodatd, aceastA idee exprim5 legAtura dintre patrimoniu si persoand si este continuta in
notiunea de sferd juridicd a persoaneil 13. Pentru a sublinia mai bine relatia dintre ideea de
putere si ideea de apartenentd, s-a recurs chiar la sintagma aparteneni-stipinire 14. Tocmai
aceasta idee de apartenenta explicA de ce, de regulA, dispozitia juridicd este o prerogativA
comuna nu numai drepturilor reale, ci si drepturilor de creantd. Mai mult, chiar si in legdturi
cu datoriile patrimoniale - in mod indirect, prin novatie sau delegatie, on, in masura in care
se admite, prin cesiunea contractului - se exercit5 o realA dispozitie juridicd.
Indiferent dac6 aceastd putere este inteleasd sau nu ca un drept asupra patrimoniului,
ea nu poate fi ignoratA, fiind distinctA de puterea conferitd de fiecare drept patrimonial, privit
ut singuli. Calificarea acestei puteri ca un drept de proprietate este, desigur, discutabila.
Totusi, efortul teoretic necesar pentru a califica natura juridicd a fondului de comert poate fi
util si in aceast6 situatie. Desi drepturile patrimoniale sunt elemente incorporale al chror
obiect sunt, de regulA, bunurile corporale, este posibil ca, in situatii de exceptie, drepturile
patrimoniale sA devinA ele insele, in mod individual sau in cadrul unei universalitAti, obiectul
unui alt drept patrimonial, considerat, de obicei, un drept de proprietate.
Rezerva pe care o avem in ce priveste calificarea puterii pe care o are titularul asupra
patrimoniului sdu ca un drept de proprietate se intemeiazA pe urmitoarele douA argumente.
Mai intai, este vorba de caracterul incomplet al prerogativelor pe care le conferd aceastA
putere, mai ales in ceea ce priveste dispozitia juridic5. Spre deosebire de fondul de comert,
patrimoniul este inalienabil. lat5 de ce este de preferat ideea de putere decAt ideea de drept
de proprietate asupra patrimoniului6 15
. Acest argument nu este insA suficient, deoarece nu
111 Pentru ideea ca exista o prerogativ5 de a percepe veniturile patrimoniului, a se vedea C. Aubry, C. Rau,
op. cit., p. 245-246.
112 A se vedea supra, nr. 7, text si notele 59 si 60.
113 Pentru aceasta notiune, a se vedea supra, nr. 8,
text si nota 86.
114 Pentru notiunea de apartenentd-stipinire (appartenance-maitrise),
a se vedea J. Dabin, Le droit
subjectif, cit supra, p. 80 si urm., apudJ. Dabin, Une nouvelle definition de droit reel, loc. cit, p. 27, text si nota
1. Ideea de apartenenta caracterizeaz5 insa nu numal drepturile subiective, ci si datoriile corelative, privite ut
singuli, precum si sfera juridicd a persoanei si patrimoniul, privite ca universalitati juridice.
115 De altfel, desi analizeazd dreptul de proprietate asupra patrimoniului, chiar autorii teoriei personaliste,
afirmind ca patrimoniul este emanatia personalitatii, adaugA cd acesta este si "expresia puterii juridice cu care
o persoand se g~seste investitA ca atare" (C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 231 - trad. ns.). Nu credem insd cA
actiunea in imbogitire fdrd just! cauz! (actio de in rem verso) ar fi o prerogativd pe care titularul o exercita
asupra patrimoniului sau (in sens contrar, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 246); intr-adevdr, desi
exist6 conditia saraciri unui patrimoniu si a imbogatirii altui patrimoniu pentru exercitarea actiunii de in rem
verso, aceasta. evaluare se face, in practic5, in raport cu elementele patrimoniale privite ut singuli, lar nu in
ansamblul patrimonial.

-204-
Pandectclc RomAne - Supliment Valeriu Stoica

existA o diferent5 de esenta intre ideea de putere si ideea de drept. Pand la urm5, diferenta
este de configuratie juridica, adic6 de prerogative.
lath de ce mai important este argumentul care subliniazd diferenta dintre notiunea de
patrimoniu si notiunea de bun. Intr-adevAr, drepturile patrimoniale sunt instrumente juridice
de apropriere a bunurilor. Fiecare dintre ele exprima o putere derivatA din ideea de apartenentd
a fiecirui bun la un anumit patrimoniu. Intruc~t patrimoniul, spre deosebire de fondul de
comert, nu este insa un bun1 16 , puterea care se exercitd asupra sa nu se confundA cu un
drept subiectiv patrimonial, chiar dach ea exprimA ideea de apartenentd a patrimoniului fatd
de o anumith persoand.
Asadar, nu continutul juridic, ci obiectul exprimd cel mai bine diferenta dintre ideea de
putere asupra patrimoniului si ideea de drept subiectiv.

§4. Modalititile juridice ale patrimoniului

11. Notiune. Spre deosebire de modalithtile juridice ale drepturilor reale 17 , definite in
raport cu bunurile privite utsingulicare formeazi obiectul fiecdrui drept real in parte, modalitAtile
juridice ale patrimoniului pot fi definite pornind de la situatiile in care o mas6 patrimonialA
este sthpinitA in comun de titularii a douA sau mai multe patrimonii distincte. Asadar, nu
este vorba, in realitate, de o stipanire in comun a unui patrimoniu in intregul sau, intrucdt
acesta nu poate avea decdt un singur titular. In schimb, dach este vorba de o masd de
drepturi si obligatii pecuniare, este posibild sthpinirea ei in comun de cdtre titularii mai
multor patrimonii, fie in sensul c6 fiecare titular are o coth-parte din intreaga masA patrimoniald
si din fiecare element care o compune, cum se intcmpld in cazul indiviziunii si in cazul
patrimoniului profesional comun, fie in sensul devAlmAsiei, cum se intimplA in cazul
comunitdtii de bunuri a sotilor. Totusi, pentru simplificare terminologicd, desi este vorba de
o modalitate juridicA a unei mase patrimoniale, se utilizeazA notiunea de modalitate juridic5
a patrimoniului. Ceea ce este esential este faptul cd puterea pe care o confer5 patrimoniul
se exercit6 in comun de mai multi titulari ai unor patrimonii diferite cu privire la aceeasi
mash patrimoniald sau, cel putin, cu privire la bunurile care formeazd obiectul drepturilor si
datoriilor din acea mash patrimoniald.
Indiviziunea, comunitatea matrimonial6 si patrimoniile profesionale comune sunt
modalitdtile juridice ale patrimoniului.
12. Indiviziunea. Mai inthi, s-a distins intre proprietatea comunA pe cote-parti
(coproprietatea) ca modalitate juridicA a dreptului de proprietate si indiviziune, ca modalitate
8
a patrimoniului" . Intre coproprietate si indiviziune exist5 identitate de trishturi juridice si

116 UniversalitAtile de fapt sunt bunuri incorporale, spre deosebire de patrimoniu ca universalitate juridicd.
C~t priveste masele patrimoniale, chestiunea este discutabilA. In masura in care legea recunoaste exercitarea
unui drept de dispozitie asupra lor, ca in cazul vanz~rii unei mosteniri, s-ar putea accepta ca masa patrimonialI
devine un bun incorporal (a se vedea supra, nr. 7, E, text si nota 79).
117 Pentru modalitatilejuridice ale drepturilor reale, a se vedea C. St~tescu, op. cit., p. 687-716; Tr. Ionascu,
S. Brddeanu, op. cit., p. 155-165; L. Pop, op. cit., p. 127-156; C. Birsan, op. cit., p. 165-198.
1" C. StAtescu, op. cit., p. 692; in sens identic, a se vedea C. Birsan, op. cit., p. 169. Uneori, se considera
cA proprietatea comuna pe cote-prti este genul, atit pentru coproprietate, cat si pentru indiviziune (a se vedea
M. Nicolae, Publicitatea imobiliard si noile carti funciare, Ed. Edit Press Mihaela, Bucuresti, 2000, p. 437).
Alteori, s-a afirmat cA, desi diferentierea intre coproprietate si indiviziune este justa si utilA din punct de vedere
teoretic, ea nu trebuie totusi absolutizatd, pentru cd "indiviziunea asupra universalitdtii de bunuri presupune

-205-
Valeriu Stoica Pandectele Rominc - Supliment

diferentd de obiect. Indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri, in timp ce proprietatea

comund are ca obiect un bun individual. Ca urmare, indiviziunea este o unitate juridicd, iar
nu o simphd sumd de drepturi de coproprietate. Asa fiind, indiviziunea are un activ si un
pasiv, lar subrogatia realA opereazd in cadrul acestei mase patrimoniale. Dar, intrucdt cu
privire la aceeasi masd patrimoniald existd mai multi titulari, respectiv comostenitori,
indiviziunea este o modalitate juridicd a patrimoniului.
Aceast5 idee se verific, insa numai in ipoteza in care a operat separatia de patrimonii.
Chiar dac5 drepturile de creanta si datoriile se divid de drept intre comostenitori, separatia
de patrimonii opreste confuzia drepturilor si obligatiilor succesorale cu cele proprii ale eredelui
pin5 la plata datoriilor mosteniri, respectiv ale indiviziunii. In aceastd ipotezd, indiviziunea
are si activ, si pasiv. Ea constituie deci o masd patrimoniald distincta.
In absenta separatiei de patrimonii, datoriile si creantele nu numai cd se divid de drept
intre coerezi, ci se si contopesc cu celelalte drepturi si obligatii pecuniare ale fieccrui coerede.
Ca urmare, indiviziunea cuprinde numai drepturile reale rdmase de la defunct, iar obiectul
imphrtelii il formeazd numai aceste drepturi 1l 9. Or, fdra pasiv, nu se poate vorbi de o masd
patrimoniald ca o unitate juridicd. Este adevdrat cd ansamblul drepturilor reale aflate in
indiviziune ar putea fi privit ca o unitate determinatd de aplicarea efectului declarativ al
partajului. Acest efect opereaza insa si in cazul coproprietdtii. lath de ce, in absenta separatiei
de patrimonii, indiviziunea este mai degrab6 o sumd de coproprietdti decAt o modalitate
juridicd a patrimoniului1 2 0
.

13. Comunitatea matrimonialA. A doua modalitate juridicd a patrimoniului este

comunitatea de bunuri a sotilor (comunitatea matrimoniald) 121. Notiunea de comunitate de
bunurieste distinctd de notiunea de bunuricomune, intrucdt eainglobeaz6 nu numai bunurile
comune, ci si datoriile comune1 2 2 . Regimul matrimonial al comunitdtii de bunuri presupune
divizarea patrimoniului fiecdrui sot in doud mase de drepturi si datorii pecuniare: comune si
proprii. Masa bunurilor si datoriilor comune din patrimoniul ambilor soti constituie tocmai
comunitatea matrimoniald a sotilor, care, fdrd sd fie un patrimoniu distinct de patrimoniul
fiecdrui sot, se infdtiseaza ca o confuziune partial a patrimoniilor sotilor pe durata cdsdtoriei.
Puterea pe care o conferd patrimoniul se exercita in comun asupra comunitdtii matrimoniale,
de reguld, prin intermediul prezumtiei de mandat tacit reciproc.
14. Patrimoniul profesional. Acesta este a treia modalitate juridicd a patrimoniului.
Desi nu existd o reglementare clara in legdturd cu patrimoniul profesional comun, rezultd
totusi cd este vorba de o masd de drepturi si obligatii pecuniare cu privire la care fiecare
asociat are cate o cot5-parte, determinatd sau determinabild. Privit in mod individual, fiecare

proprietatea comunA pe cote-pdrti asupra universalitdtii si asupra fieccrui bun din universalitate" (Fr. Deak, op.
cit., p. 488); observatia este justh, dar nu acoperd ipoteza in care este vorba de un bun individual-determinat
care nu formeaz5 si obiectul unei indiviziuni; or tocmai aceast5 ipotezd este avut in vedere cand se distinge
intre coproprietate si indiviziune; ca urmare, in cazul coproprietdtii, subrogatia opereazA in cadrul patrimoniului
in ansamblu, jar in cazul indiviziunli, subrogatia opereazi in cadrul masei patrimoniale aflate in indiviziune.
119 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 498-499.
120
Totusi, in cazul vinzirii unei mosteniri, in ipoteza indiviziunii, renaste retroactiv unitatea juridicA a masei
succesorale cel putin in raporturile dintre vanzator si cump~rator; pentru aceastA problemd, a se vedea supra,
nota 79.
121 Pentru regimul juridic al comunititii de bunuri a sotilor, a se
vedea 1. P. Filipescu, A. I. Filipescu, op. cit.,
p. 42-176.
122 A se vedea V. Stoica, C. Turianu, loc. cit.

-206-
Pandectele RomAne - Supliment Va/eriu Stoia(W
IRMIMillillll llMilr m i r m n n m mm n

bun din patrimoniul profesional comun formeazA obiectul unui drept de proprietate comund
pe cote-phrti. Puterea patrimonialA se exercita asupra masei de drepturi si obligatii care
formeazA patrimoniul profesional conform legii si contractului de asociere1 23

Sectiunea a III-a
Functiile patrimoniului
§ 1. Consideratii introductive
15. Notiunea de functie a patrimoniului. Indisolubil legat de persoana, patrimoniul
este, cum am vizut, si o punte de legitura intre titularul sdu si celelalte subiecte de drept.
Intr-adevAr, drepturile si obligatiile patrimoniale intrd in continutul unor raporturi juridice nascute
sau care urmeazA a se naste intre.titularii diferitelor patrimonii. Functiile patrimoniului1 2 4
sunt expresia acestor legaturi juridice care se creeazA intre titularii unor patrimonii diferite.
In absenta notiunii juridice de patrimoniu nu ar fi posibile si nu s-ar explica subrogatia reald
universalc si cu titlu universal, dreptul de gaj general al creditorilor chirografari si transmisiunea
universaI si cu titlu universal. Asadar, functiile patrimoniului nu pot fi intelese doar prin
raportare la un singur patrimoniu, ci numai din perspectiva relatilior interpatrimoniale. Aceste
functii sunt canale de comunicare prin care un patrimoniu este influentat si influenteaz6
celelalte patrimonii. Ca centru al sferei juridice patrimoniale, persoana nu este izolath de
patrimoniul sau. Raporturile juridice patrimoniale exprimd legAturile individuale care se creeaza
intre diferitele persoane si patrimoniile lor, in timp ce functiile patrimoniului sunt legAturi
generale, ele operdnd la nivelul universalitatii drepturilor si obligatiilor pecuniare.

§2. Subrogatia realA universaI §i subrogatia reala cu titlu universal

16. Sensurile notiunii de subrogatie. In limba latind, subrogatio insemna alegere in
locul cuiva sau a ceva. Altfel spus, era vorba de inlocuirea unei persoane cu o altA persoan5
sau de inlocuirea unui lucru cu altul. Ideea de inlocuire este deci comund pentru toate
sensurile termenului de subrogatie. In dreptul civil se face insA distinctie intre subrogatia
personald care desemneazd inlocuirea unei persoane cu o altA persoank in cadrul unui
raport juridic obligational si subrogatia reald care desemneazA inlocuirea unui element
patrimonial cu un alt element patrimonial. La rdndul shu, subrogatia reald este de trei feluri:
subrogatia real universald cdnd elementele patrimoniale care se inlocuiesc unele cu altele
sunt privite in cadrul universalitdtii care este patrimoniul, subrogatia real cu titlu universal
cdnd elementele patrimoniale care se inlocuiesc unele cu altele sunt privite in cadrul unei
mase patrimoniale1 2 5 Si subrogatia reald cu titlu particular cdnd elementele patrimoniale
care se inlocuiesc unele cu altele sunt privite ut singuli. Pentru simplificare, vom folosi si

123 Pentru reglementdrile legale in materie, a se vedea supra, nota 76.

124 Pentru ideea de functie a patrimoniului, a se vedea de Tr. lonascu, Patrimoniul, functile sicaracterele
sale juridice in dreptul civil R.P.R., in "Justitia Noud" nr. 2/1961, p. 15 si urm. Ulterior, aceastA idee a devenit de
uz comun in literatura juridicd romana. Anterior, cazurile subsumate ideii de functie a patrimoniului erau tratate
in mod separat.
125 Desi, de regul, nu se distinge intre subrogatia reaI universal si subrogatia real cu titlu universal, ele
fiind folosite ca sinonime, impartasim aceastd distinctie care s-a facut, in mod argumentat, in literatura de
specialitate; in acest sens, a se vedea I. Luld, loc. cit., p. 16.

-207-
Valeriu Stoica Pandectele Romine - Suplinent

notiunea de subrogatie real general pentru a desemna, in mod cumulat, subrogatia reaI
universala si subrogatia real cu titlu universa 126

.
Este de observat ca in toate cazurile de subrogatie real se stabileste o relatie nu numai
intre elementele din interiorul aceluiasi patrimoniu, ci si o relatie intre dou5 patrimonii diferite.
Cu referire la subrogatia real general, ca functie a patrimoniului, se verificd astfel ideea c5
ea exprimb o relatie de comunicare interpatrimoniald. Aceasta nu inseamnA c6 subrogatia
real presupune intotdeauna un schimb de elemente pecuniare intre doud patrimonii1 2 7

.
17. Fungibilitatea economicb, premisa subrogatieireale. De regul5, fungibilitatea
este inteleash doar din perspectiva clasific~rii bunurilor in bunuri fungibile si bunuri
nefungibilel 2 8 . Utilitatea practicd a acestei clasificcri se verificd in legdtura cu aprecierea
valabilitatii plItii, respectiv a executarii unei obligatii. Bunurile fungibile pot fi inlocuite unele
cu altele in executarea unei obligatii, ele fiind determinate generic, spre deosebire de bunurile
nefungibile, care nu sunt susceptibile de o asemenea inlocuire, ele fiind individual-determinate.
Natura bunului sau vointa pdrtilor este criteriul in functie de care se apreciazd caracterul
fungibil sau nefungibil al unui bun. Aceasta ar fi acceptia strictosensua notiunii de fungibilitate.
Existd ins5 si o acceptie lato sensu a notiunii de fungibilitate. In acest sens larg,
fungibilitatea are in vedere numitorul comun al tuturor elementelor care compun patrimoniul
sau o masd patrimonial: continutul economic, evaluabil in bani al drepturilor si obligatiilor
patrimoniale 29 . Tocmai datoritd acestei trdsdturi comune, elementele patrimoniale pot fi
schimbate unele cu altele, ele find insumate la activul sau la pasivul patrimoniului ori al unei
mase patrimoniale130 . Din aceasta perspectivd, este nerelevant5 natura bunului sau vointa
p~rtilor, criterii necesare in aprecierea fungibilitdtii stricto sensu. Ca urmare, fungibilitatea
lato sensu, care poate fi denumith si fungibilitate economich, este o calitate comun5 tuturor
elementelor patrimoniale, iar nu o fictiune131
.

Fungibilitatea economicd nu se confundd cu subrogatia reaI. Prima este o calitate a

elementelor patrimoniale, adica tocmai premisa care face posibili subrogatia realA ca operatie
juridic51 3 2 . Subrogatia realI nu este o simpl insusire a elementelor patrimoniale. Nu se
poate pune semnul egalitdtii intre o asemenea insusire si o operatie juridic61 3 3 . Asadar, nici

126 Pentru o istorie a notiunii de subrogatie in dreptul roman, in vechiul drept francez, in dreptul
modern
francez si in jurisprudenta modern francezd, a se vedea H. Roland, L. Boyer, Adages de droit frangais, 36me
edition, Ed. Litec, Paris, 1992, p. 822-828.
127 Este posibil ca un bun sa iasa dintr-un patrimoniu si sa intre in alt patrimoniu, farA ca un alt bun sA iasA

din al doilea patrimoniu si s6 intre in primul patrimoniu, cum se intdmpla in cazul in care piere un bun si locul sdu
este luat de indemnizatia de asigurare sau de despigubire. Asadar, inlocuirea intrapatrimoniala, care este de
esenta subrogatiei reale, nu corespunde intotdeauna unei inlocuiri interpatrimoniale.
128
A se vedea supra, nota 33.
129 A se vedea supra, nr. 5.

130 Ideea fungibilititii elementelor patrimoniale, intelese ca valori pecuniare, a fost formulatd in teoria
personalist6 a patrimoniului; a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 235-236. Aceastd idee a fost reluatd, in
mod judicios, in literatura juridica recentd; in acest sens, a se vedea P. C. Vlachide, op. cit., p. 37.
131 Pentru ideea fictiunii, a se vedea G. N. Lutescu, op. cit.,
p. 75-76.
132 S-a sustinut si ca notiunea fungibilititii elementelor patrimoniului
exclude ideea subrogatiei reale (H.
Capitant, citat de G. N. Lutescu, op. cit., p. 77).
133 In sens contrar, a se vedea 1. Luli, op. cit., p. 18-19. Plecdnd de la ideea
c6 subrogatia real5 este
insusirea care permite inlocuirea bunurilor, acest autor ajunge la concluzia c6 fungibilitatea nu poate avea
decat o acceptie stricto sensu. Nu imphrtisim aceasta concluzie pentru ci ea ignora tocmai calitatea comund
a elementelor patrimoniale: valoarea lor economicd, evaluabild in bani.

-208-
Pandectele Romine - Supliment Valeriu Stoica

subrogatia realA nu este o fictiune juridic5, ci o operatie de tehnicd juridicdi 34

.
18. Fundamentul juridic al subrogatiei reale generale. Numai subrogatia reald
universaid si subrogatia realA cu titlu universal constituie o functie a patrimoniului. Numai in
aceste ipoteze, subsumate ideii de subrogatie real generald inlocuirea elementelor
patrimoniale unele cu altele se face in cadrul unei universalithti, respectiv la scara intregului
patrimoniu sau a unei mase patrimoniale. Fundamentul juridic al subrogatiei reale generale,
ca functie a patrimoniului, este tocmai ideea de universalitate1 3 5 . Unitatea juridic, a
patrimoniului explicd atdt trdsitura comuna economic6 a tuturor elementelor patrimoniale,
asadar insusirea fungibilit~tii, cat si subrogatia reala general, ca functie a patrimoniului 36

.
19. Continutulsubrogatieireale generale. Corelatia cu divizibilitateapatrimoniulul.
Conform adagiului in judicis universalibus, pretium succedit loco rei et res loco pretii,
elementele pecuniare care ies din patrimoniu se inlocuiesc cu elementele pecuniare care
intrA in patrimoniu. Mai mult, aceste elemente care intr5 in patrimoniu vor avea aceeasi
pozitie juridic5 pe care au avut-o elementele care ies din patrimoniu. Asadar, ele vor avea
calitatea de elemente ale universalithtii care este patrimoniul sau ale unei mase patrimoniale
determinate. Aceastd idee este exprimatd printr--un alt adagiu: subrogatum capit naturam
subrogati 1 3 7
Elementele pecuniare care fac obiectul acestei inlocuiri nu sunt privite ut singuli, ci in
cadrul universalitdtii care este patrimoniul sau in cadrul unei mase patrimoniale determinate.
Inlocuirea nu are in vedere calitdtile fizice ale bunurilor care formeaza obiectul drepturilor si
obligatiilor pecuniare, ci valoarea economicd a acestor elemente patrimoniale si regimul lor
juridic.
Elementele pecuniare care intrd in patrimoniu devin elemente ale acestei universalitati,
insumindu-se la activ sau la pasiv. Cdnd patrimoniul este divizat, aceste elemente pecuniare
intrd intr-o mash patrimonial6 determinat6 si vor dobandi regimul juridic comun al acesteia.
In aceasta ultimd situatie, insumarea se va face la activul sau la pasivul masei patrimoniale
respective. Se poate spune ca once subrogatie reala cu titlu universal presupune si o
subrogatie reald universalA, in sensul ch elementele care intrd in patrimoniu devin si elemente
ale universalithtii care este patrimoniul, dar, in plus, dobindesc si regimul juridic comun
pentru o mas5 patrimoniald determinat6. Cdnd patrimoniul nu este divizat, opereaza doar
subrogatia realA universal6, in sensul cd elementele care intrd in patrimoniu devin elemente
ale universalitdtii, fdrA a dobandi ins5 si un regim juridic comun unei anumite mase
patrimoniale.

134 A se vedea P. C. Viachide, op. cit., p. 38. In mod judicios, acest autor observd ca, in drept, fictiunea
ins~si este tot o operatie de tehnicA juridicd (Konstruktions aparal).
135 Pentru evolutia conceptiilor cu privire la fundamentul juridic in vechiul drept francez al acestei functii a
patrimoniului, a se vedea G. N. Lutescu, op. cit., p. 73-75.
136 i sensul ca fundamentul juridic al subrogatiei reale generale s-ar g~si, in egalA misurd, in ideea de
fungibilitate si ideea de universalitate, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 235.
137 Cele dou6 adagii sunt opera comentatorilor, ele neexistdnd ca atare in dreptul roman. Cdt privesce

natura lucrurilor care se subrog5, nu este vorba de calitatile lor intrinseci sau extrinseci, ci de regimul juridic al
bunurilor. In acest sens, a se vedea H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 828. Desigur, natura lucrurilor care se
subrogd nu este determinat5 de calithtile intrinseci sau extrinseci de ordin substantial-material, dar include, pe
lnga regimul juridic al bunurilor, si calitatea acestora de a avea valoare economica.

-209-
Valei-lu Stoica Pandectele Romine - Supliment

Aceasta inlocuire se produce f~ra a fi necesard o prevedere speciala a legii. Altfel spus,
subrogatia real universal5 si subrogatia reald cu titlu universal se produc in mod automat.
inlocuirea priveste, in egal mdsurd, drepturile si obligatiile patrimoniale 38, desi, in mod
traditional, subrogatia realA este tratat5 in legdtur5 cu inlocuirea bunurilor. Consecventa
logica obliga insd la o corelatie corespunzatoare intre definirea notiunii juridice de patrimoniu
siintelegerea subrogatiei reale. Intrucat patrimoniul cuprinde nu numai drepturile reale, ci si
drepturile de creantd, precum si datoriile patrimoniale, dar nu si lucrurile la care acestea se
referd, subrogatia reald generalc trebuie sd acopere toate elementele patrimoniale.
Fundamentata pe ideea de universalitate, subrogatia reald generaI asigurd totodata
permanenta si continuitatea acestui fundament. Intr-adevdr, fie ca este vorba de patrimoniu
in intregul shu, fie cd este vorba de o mas5 patrimonialh, f~r6 inlocuirea reciproch a elementelor
pecuniare s-ar pierde tocmai continutul acestora. Or, cum am vdzut, de regulA, universalitatea
nu poate exista decdt in si prin elementele pecuniare componente. Dac6 s-ar destrama
unitatea juridicd a acestei universalitdti, s-ar pierde chiar un element al personalitdtii juridice.
Or, cum am vdzut, persoana nu poate fi conceputd, in mod normal, in absenta patrimoniului
sau.
In absenta subrogatiei reale generale, si-ar pierde sensul si functia patrimoniului de a fi
gajul general al creditorilor chirografari. Intr-adev~r, dach nu s-ar produce inlocuirea
elementelor pecuniare unele cu altele in patrimoniul debitorului, creditorii chirografari nu vor
putea sh isi realizeze creantele.
Ratiunea de a fi a subrogatiei reale generale este, asadar, aceea de a asigura integritatea
patrimoniului dintr--o dubld perspectiv5: una, a persoanei care este titularul patrimoniului si
alta, a creditorilor persoanei respective.
Uneori, s-a afirmat c6 subrogatia reald generald imbrac5 doar forma subrogatiei reale cu
titlu universal, intrucdt dac5 patrimoniul nu este divizat in doud sau mai multe mase de
drepturi si obligatii, subrogatia reald universald isi pierde ratiunea de a fi. In aceast6 conceptie,
subrogatia realA generald se justificd prin pistrarea regimului juridic al elementelor pecuniare
din care este compusd o anumits mash patrimonial 1 39. Intr-adevdr, subrogatia reald generala
presupune cd elementele pecuniare care intrd in patrimoniu devin elemente ale universalitdtii
si, cdnd patrimoniul este divizat, dobandesc regimul juridic comun pentru masa patrimoniala
din care ffceau parte elementele care au iesit din patrimoniu. Acest efect juridic, este doar

138
Desi datoriile nu se transmit in mod direct intruc~t, in dreptul civil roman, nu este reglementat5 cesiunea
de datorie, transformarea obligatiilor (novatia si delegatia) are ca efect inlocuirea unor datorii cu altele. Asadar,
dacd o datorie din masa bunurilor comune este inlocuitd cu o alta, aceasta din urmd va avea tot natura juridicd
de datorie comun, evident, dacA se incadreazA in categoriile previzute in art. 32 C. fam.
139 in acest sens, a se vedea P. C. Vlachide, op. cit., p. 38. Aceasta conceptie este legata de critica ficutA
teoriei clasice a subrogatiei reale (in acest sens, a se vedea 1. LuI, loc. cit., p. 20); pentru teoria clasicd si teoria
modernA a subrogatiei, a se vedea G. N. Lutescu, op. cit., p. 75-80; critica teoriei clasice si asa-numita teorie
moderni a subrogatiei ignord tocmai ratiunea de a fi a subrogatiei reale generale ca functie a patrimoniului.
Pistrarea universalitdtii si a valorii economice a patrimoniului nu poate fi redusd doar la ipoteza afectatiunii
speciale a unei mase de bunuri si la situatia restituirii unei mase de bunuri. In plus, sintagma "bunuri prezente
si viitoare" folosita in articolul 1718 din Codul civil nu este suficientA pentru a concluziona c5 inlocuirea
elementelor patrimoniale se face doar pe temeiul gajului general al creditorilor chirografari, fAra a mai fi necesar6
subrogatia real5 general!; in realitate, aceastA sintagmA trimite doar la ideea permanentei si continuitatii
patrimoniului, fdrA sa exclud! tocmai operatia juridica prin care se asiguri aceastA permanenth si continuitate.

-210-
Pandectele Romane - Supliment Valeriu Stoica

o trsatura a subrogatiei reale generale, care nu pune in umbra ratiunea ei de a fi: pistrarea
integrititii patrimoniului ca universalitate si ca valoare economica, ceea ce implicd si un
anumit raport intre activ si pasiv. Subrogatia realA generald opereaz6, asadar, in egald
misurk, indiferent dac! patrimoniul este sau nu divizat. Singura diferenta este aceea c5 prin
subrogatia realk universalA integritatea patrimoniului se asigurd in mod direct, in timp ce
prin subrogatia reala cu titlu universal, integritatea acestuia se asigur5 in mod indirect, prin
pistrarea integritAtii maselor patrimoniale componente.
Nu trebuie sd se creada insd cd intotdeauna cdnd un bun intr5 sau iese din patrimoniu se
produce o subrogatie reald generald. Numai asa se explic6 fluctuatia raportului dintre activul
si pasivul patrimonial. Subrogatia reald generalA nu poate impiedica imbogatirea sau sdrdcirea
unui patrimoniu. Fie cd este vorba de donatii, fie cd este vorba de activitdti cu sanse de
castig sau riscuri de pierdere, ele explicd cresterile si descresterile patrimoniale.
In acest context trebuie mentionat cA subrogatia reald cu titlu universal opereaz5 in
cadrul bunurilor comune cAnd este vorba de o inlocuire, ceea ce conservd comunitatea
matrimonial6. Bunurile noi, adic5 cele care intrd in patrimoniu fird a se produce o inlocuire,
devin comune pe temeiul art. 30 din Codul familiei, iar nu pe acel al subrogatiei reale cu titlu
universal1 4 0
.

20. Comparatie intre subrogatia realb generald si subrogatiarealb cu titluparticular.

Din cele de mai sus rezultd criteriile de distinctie intre subrogatia reald generald (universald
sau cu titlu universal) si subrogatia reald cu titlu particular.
Mai inthi, sub aspectul cadrului in care opereaza, subrogatia real generald se produce
in contextul universalit~tii care este patrimoniul sau in interiorul unei anumite mase
patrimoniale. Subrogatia realA cu titlu particular are ca obiect elemente patrimoniale privite
ut singuli.
Apoi, sub aspectul efectelor, subrogatia reald universald transfer6 calitatea elementelor
pecuniare care ies din patrimoniu de a fi integrate intr-o universalitate asupra elementelor
pecuniare care intrA in patrimoniu. In plus, cand este vorba si de o subrogatie realA cu titlu
universal, elementele pecuniare care intrA in patrimoniu dobandesc si regimul juridic comun
pentru o anumith masd patrimoniald. Subrogatia reala cu titlu particular transferd, pe Idng5
acest regim juridic general, si regimul juridic special al bunului care a iesit din patrimoniu
asupra celui care intrd in patrimoniu.
In al treilea rAnd, sub aspectul modului in care opereaza, subrogatia reala generald se
produce in mod automat, fWr6 a fi necesar5 o prevedere a legii. Subrogatia reald cu titlu
particular opereaz5 numai dacd este prevdzuta in mod expres de lege si numai in masura in
care legea o prevede. Ca urmare, dintre tr~sdturile care formeazd regimul juridic particular al
bunului care a iesit din patrimoniu, se transfera asupra bunului care intrd in patrimoniu numai
acelea care sunt expres prev~zute in dispozitiile legale care instituie, pentru cazul respectiv,
subrogatia reald cu titlu particular.
in absenta unei prevederi legale se produce numai subrogatia reald generald, f~rd a fi
posibil si transferul regimului juridic special al elementelor pecuniare care au iesit din
patrimoniu asupra celor care au intrat in patrimoniu. Acesta este sensul in care trebuie
inteles adagiul in judiciis singularibus, pretium non succedit loco rei, nec res loco pretii.
Negatia din acest adagiu se referd deci numai la regimul juridic particular al unui element

140 Pentru aceastA problemd, a se vedea 1. LulA, loc. cit., p. 21-22.

- 211
-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Supliment
MAMIIIBMSAIIRWi lE LmIbMI illblM f,

,
patrimonial privit ut singuli. Dacd acelasi element patrimonial este privit ins5 in cadrul
universalitdtii care este patrimoniul sau in cadrul unei mase patrimoniale, el va dobandi
regimul juridic al elementului pecuniar care a iesit din patrimoniu. Acest regim juridic nu este
insd cel particular, propriu unui element patrimonial, ci regimul juridic comun pentru intregul
patrimoniu sau pentru o anumith mash patrimoniald. Adagiile in judiciisuniversalibus, pretium
succedit loco rei et res loco pretii si in judiciis singularibus, pretium non succedit loco rei,
nec res locopretilexprim5, din perspective diferite, aceeasi idee. Dacd exist6 insi o prevedere
legalA expresd, subrogatia realA cu titlu particular lasd fird aplicare cel de-al doilea adagiu
intrucdt, intr-un asemenea caz, in judiciis singularibus, pretium succedit loco re 1 41 . S-a
observat, pe bund dreptate, cd in cazul subrogatiei reale cu titlu particular transferul de
regim juridic opereazd o singurd datd. Altfel spus, bunul care a intrat in patrimoniu dobindeste
regimul juridic particular al bunului care a iesit din patrimoniu, dar dac6 primul bun iese la
rindul lui din patrimoniu, bunul care i ia locul nu mai dobdndeste regimul juridic particular.
Asadar, pretium succedit loco rei, dar res nec succedit loco preti.
Intotdeauna cand legea prevede un caz de subrogatie reald cu titlu particular inlocuirea
elementelor patrimoniale are insa, in acelasi timp, si semnificatia unei subrogatii reale
generale. Consecinta este cd elementul pecuniar care intr6 in patrimoniu primeste nu numai
regimul juridic particular, propriu elementului pecuniar care a iesit din patrimoniu, ci devine si
un element al universalitdtii care este patrimoniul si, dac5 este cazul, un element al unei
mase patrimoniale determinate, dobindind regimul juridical acesteia.
Asadar, se poate spune cd subrogatia reald cu titlu particular presupune intotdeauna si o
subrogatie reald general5. Reciproca insa nu se verific5: nu orice subrogatie reald generald
presupune si o subrogatie reala cu titlu particular.
21. Cazuri de subrogatie reali cu titlu particular. In dreptul civil sunt reglementate
mai multe cazuri de subrogatie reald cu titlu particular.
a) Mai intai, conform art. 1721 C. civ., "Cdnd un imobil, recolte sau alte bunuri mobile vor
fi fost asigurate in contra incendiului sau in contra orichrui alt caz fortuit, suma ce se va
datora de cdtre asigurdtor va trebui, dacd nu va fi fost cheltuith in reparatia obiectului asigurat,
s6 fie afectatd la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dupd rangul fiectreia din ele.
Asemenea se va urma si cu once desphgubire va fi datorith de cAtre o a treia persoand,
pentru pierderea totals sau deteriorarea obiectului ins~rcinat cu un privilegiu sau ipotecd."
Desi, in general, acest caz de subrogatie reald cu titlu particular a fost prezentat in
doctrin.i mai ales in legdturd cu imobilele ipotecate, in realitate sfera sa de aplicare este mai
largd. Intr-adevar, textul legal citat se referd nu doar la imobile, ci si la recolte sau alte bunuri
mobile, iar in final trimite la creante privilegiate si ipotecare. Asadar, subrogatia realA cu titlu
particular opereaz5 nu doar in ipoteza ipotecii, ci si in ipoteza privilegiilor specialei42 , indiferent
dacd acestea sunt imobiliare sau mobiliarel 4 3- In cazul privilegiilor generale nu mai este utild
subrogatia realc cu titlu particular, intrucat aceste privilegii au valoarea unor simple drepturi
personale de preferintd pentru a cdror conservare este suficientd subrogatia reald generali.

141 in acest sens, a se vedea H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 828.

142Pentru privilegii, a se vedea C. StItescu, Garantarea obligatilor, in "Tratat. , de C. Statescu, C.
Birsan, cit. supra, p. 422-431.
143 A se vedea 1. Lu6, loc. cit., p. 23.

-212-
Pandectele Romine - Supliment Valeriu Stoica

In plus, ele nu au ca obiect anumite bunuri din patrimoniul debitorului, astfel incdt nu se
poate vorbi despre un regim juridic particular pentru un anumit element patrimonial1 44

.
La prima vedere, acest text legal nu s-ar putea aplica insA si cu privire la gaj, intrucat el
se referd numai la creante privilegiate sau ipotecare. Or subrogatia realA cu titlu particular
opereaza numai dach si numai in masura in care legea o prevede. Ea are caracter de
exceptie si nu poate fi extinsa dincolo de litera legii14 5 . Totusi, in legatura cu gajul, tocmai
litera legii permite subrogatia real5 cu titlu particular. Intr-adev~r, desi este criticabil 1 4 6
solutia consacrat5 in art. 1730 punctul 3 si in art. 1733 alin. 1 C. civ. este foarte limpede:
creanta garantata printr-un gaj cu deposedare este o creant6 privilegiata. Ca urmare,
asa-numitul privilegiu al creditorului gajist permite aplicarea subrogatiei reale cu titlu particular,
in ipoteza art. 1721 C. civ., si in cazul gajului.
Discutia are ins5, in prezent, o relevanta practicd redusA, intrucdt, in cele mai multe
cazuri, creditorii si debitorii preferd sa constituie garantia reaI mobiliard prevazuth in noua
reglementare legald.
b) Intr-adevdr, conform art. 24 alin. 1 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 (Legea privind unele
mdsuri pentru accelerarea reformei economice) 147 , "orice bun care inlocuieste bunul constituit
ca garantie sau bunul in care a trecut valoarea bunului afectat garantiei se presupune a fi
produs al bunului initial, cu exceptia cazului in care debitorul nu face proba contrar5." In
aceast6 formulare imperfectd, recunoastem un caz de subrogatie real cu titlu particular. Ca
urmare, garantia mobiliar6 stabilith conform legii mentionate va putea fi executatd asupra
bunului care a intrat in patrimoniu 14 8
.

Acest caz de subrogatie reald cu titlu particular are o dublA particularitate. Mai inthi, in
acest caz, pretium succedit loco rei se completeazd si cu res succedit loco pretii, la fel ca
in ipoteza subrogatiei reale generale.
In al doilea rand, reglementarea garantiilor reale mobiliare are ca scop o mai bund protectie
a intereselor creditorilor. Tocmai de aceea, creditorul care se bucura de o garantie real5
mobiliark, in conditiile legii, are posibilitatea sd-si realizeze dreptul sdu, ca urmare a subrogatiei
reale cu titlu particular, asupra bunului care a intrat in patrimoniu. Mai mult, el poate sd-si
realizeze garantia si asupra bunului care a iesit din patrimoniu, considerat in mod impropriu
produs. In acest sens, in art. 23 alin. 2 si 3 din Legea nr. 99/1999 se prevede in mod expres:
"(2) Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia si dispune de bunul sau de dreptul afectat
garantiei, creditorul are posibilitatea de a-si exercita dreptul asupra bunului afectat garantiei,
care se gdseste in posesia unui tert, sau asupra produselor rezultate din acesta ori asupra
ambelor.
(3) Cand un creditor executd o garantie reala atdt asupra bunului afectat garantiei, cat si
asupra produselor acestuia, suma garantatA prin bunul originar si produsele acestuia se
limiteazd la valoarea de piatA pe care bunul afectat garantiei o are in momentul executhrii."

144 Pentru aceeasi solutie, dar cu o argumentare partial diferitd, a se vedea ibidem, p. 24.
145 n sens contrar, a se vedea ibidem, p. 23.
146 intr-adevdr, asa-numitul privilegiu al creditorului gajist nu este un drept real de garantie distinct de

dreptul de gaj, ci numai prerogativa preferintei conferite de acest drept; intr-un sens asemindtor, a se vedea
C. Stdtescu, Garantarea obligatillor.. cit. supra, p. 428.
147 A se vedea supra, nota 50.
148 A se vedea supra, nr. 6 si nota 51.

-213-
Valeriu Stoica Pandectele RomAne - Suplimcnt

Asadar, in aceastd reglementare, instrhinarea bunului asupra caruia apasd garantia reald
mobiliard duce la dublarea garantiei, nu in sensul cd s-ar dubla valoarea creantei garantate,
ci in sensul cd se dubleazd posibilitdtile de realizare a creantei. Creditorul nu poate obtine
mai mult decdt valoarea creantei.
c) Conform art. 28 alin. 2 din Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru
cauzd de utilitate publicd1 4 9 , dreptul de ipotec6 si privilegiul special imobiliar care greveaza
un imobil expropriat se strdmuti de drept asupra despdgubirii cuvenite proprietarului.
d) Conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 54 din 2 martie 1998 privind circulatia juridicd a
terenurilor 50 , "Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobandeste situatia juridich a terenului
inlocuit, cu respectarea drepturilor si a sarcinilor anterior si legal constituite". Acest text reia
o formulare din reglementdrile anterioare6 1 , considerdndu-se intotdeauna c. instituie o
subrogatie reald cu titlu particular. Intr-adevdr, prima parte a textului, care afirmA cd fiecare
teren dobindeste situatia juridicd a terenului inlocuit pare sd trimith la ideea unei asemenea
subrogatii. Partea a doua a textului, care impune respectarea drepturilor si a sarcinilor anterior
constituitel 5 2 pare sd goleascd de continut subrogatia reald cu titlu particular. Intr-adevdr,
dacd sunt scoase din sfera subrogatiei toate drepturile si sarcinile anterior si legal constituite,
aceasta rdmdne fdrd obiect. lath de ce, intrucdt legea trebuie interpretath in sensul de a
produce un efect, s-ar putea sustine cd vointa legiuitorului a fost de a include in sfera
subrogatiei reale cu titlu particular garantiile reale imobiliare, respectiv ipoteca si privilegiul
imobiliar special 53 . Ca urmare, dezmembrdmintele dreptului de proprietate nu se transferi
de la un teren la altul, intrucdt schimbul de terenuri are ca obiect, in aceastA ipotezd, numai
drepturile de nudd proprietate. Subrogatia realI cu titiu particular nu produce, in acest caz,
efectul strdmutdrii reciproce a dezmembrdmintelor dreptului de proprietate. Solutia contrard
ar inc~lca regula nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet 5 4

.
De lege lata, interpretarea gramaticalA si interpretarea logic5 duc la concluzia ca textul
nu face altceva decdt s5 evoce subrogatia real general, fird sA instituie un caz de
subrogatie reald cu titlu particular. Aceasta interpretare restituie integral sensul celei de-a
doua pdrti a textului legal analizat. Intr-adev~r, pe de o parte, a respecta are un inteles
global, acoperind toate drepturile si sarcinile anterior si legal constituite, pe de alt5 parte,
legiuitorul nu a introdus nici o distinctie intre aceste drepturi si sarcini (ubilex non distinguit,
nec nos distinguere debemus).
De lege ferenda, se poate preciza c6 numai ipoteca si privilegiul imobiliar special formeaz6
obiectul unei subrogatii reale cu titlu particular. Dar aceastd subrogatie s-ar justifica numai
in situatia in care schimbul de terenuri arfi necesar pentru a realiza o operatiune de comasare

149 Publicat. in Monitorul oficial al Romdniei, Partea 1, nr. 139 din 2 iunie 1994.
150 PublicatA in Monitorul oficial al Rominiei, Partea 1, nr. 102 din 4 martie 1998.
151 Legea nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicat6 in Monitorul oficial al
Romdniei, Partea 1, nr. 138 din 5
noiembrie 1974 si Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, publicatd in Monitorul oficial al Rominiei, Partea 1, nr. 37
din 20 februarie 1991.
15 2 S-a afirmat c! aceast5 formulare se referA numai la drepturile si sarcinile reale; a se vedea Fr. Deak, op.
cit., p. 116.
153 in acelasi sens s-a addugat cA, dac! se pl~teste o sultd pentru echilibrarea valorii terenului, garantia

imobiliar6 se strdmuth si asupra acesteia; a se vedea ibidem.

154 Principiul opozabilitatii crga omnes de care se bucurd dezmembrdmintele dreptului
de proprietate
caracterizeaz6 si ipoteca si privilegiul imobiliar special, intrucdt toate sunt drepturi reale.

-214-
Pandectele Romfine - Supliment Valeriu Stoica

funciar5. Intr-adev~r, numai intr-o asemenea situatie s-ar justifica o derogare de la regula
potrivit cAreia garantille reale imobiliare confer5 si dreptul de urm~rire. Creditorii care
beneficiaz5 de o asemenea garantie pot fi prejudiciati ca urmare a subrogatiei reale cu titlu
particular, ceea ce nu poate fi acceptat decit dach exist6 interesul general al comas~rii
funciare.
22. Subrogatia reala cu titluuniversalpermite restituireasi tmpdrteala patrimoniulul.
In literatura juridich, in mod curent, se precizeazA cd subrogatia real cu titlu universal
permite si explica atit posibilitatea de restituire a unui patrimoniu, cat si posibilitatea de
impArtealA a patrimoniului succesoral 155 _in realitate, nu este vorba decht de doud cazuri
particulare in care opereazA subrogatia reali cu titlul universal ca urmare a divizdrii
patrimoniului. Intr-adev~r, in cele doua ipoteze nu este vorba, propriu--zis, de restituirea sau
de impdrteala unui patrimoniu, ci a unei mase patrimoniale.
Astfel, ca urmare a anularii hothrarii judecdtoresti declarative de moarte, s-a pus problema
asa-numitei restituiri a patrimoniului celui considerat, in mod eronat, ca fiind decedat. Cum
am vazut, masa succesorald nu este un patrimoniu distinct, ci o masd patrimoniali in
patrimoniul succesorului. Anularea hotararii judecdtoresti declarative de moarte are ca efect,
intre altele, renasterea unitatii juridice a masei succesorale in patrimoniul succesorului.
Integritatea acestei mase patrimoniale este pdstratA, in cazurile in care s-au incheiat acte
de instrhinare cu titlu oneros cAtre terti de bund-credintd (acte care rim~n valabile conform
art. 20 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954), tocmai prin subrogatia real. cu titlu universal. Ceea
ce se restituie este tocmai aceastd mas5 patrimonial6. Dar, o data ce a fost restituitd
autorului, ea se topeste in universalitatea patrimoniului acestuia.
In mod asemdndtor functioneaz5 subrogatia realA cu titlu universal si cAnd este vorba de
petitia de ereditate care are ca obiect tot restituirea unei mase patrimoniale, iar nu a unui
patrimoniu 156
De asemenea, am vdzut c5 indiviziunea este nu numai o modalitate juridich a patrimoniului,
ci si o ipotezd de divizare a patrimoniului succesorilor, dac5 sunt indeplinite conditiile
necesare. De aceea, si in acest caz, ne aflm in prezenta unei simple aplicatii particulare a
ideii mai generale conform c~reia subrogatia realA cu titlu universal opereazA, in mod distinct,
in cadrul fiecdrei mase patrimoniale. Pe aceastA bazd, dac6 impdrteala in natur5 nu este
posibild sau avantajoasd pentru coindivizari, bunurile corporale pot fi vdndute sau schimbate,
jar sumele de bani sau alte bunuri care intrd astfel in masa succesorald se impart conform
cotelor succesorale15 7
.

§3. Gajul general al creditorilor chirografari

23. Sediul legal. Potrivit art. 1718 din Codul civil, "oricine este obligat personal este
tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si
viitoare." Acest text instituie gajul general al creditorilor chirografari asupra patrimoniului
debitorului. Dac6 debitorul nu isi indeplineste datoriile in mod voluntar la scadentd, creditorii
155 in acest sens, a se vedea C. StItescu, Drept civil..., p. 503-504; M. N. Costin, op. cit., p. 67; C. Birsan,
op. cit., p. 15-16.
15
6 A se vedea supra, nr. 10.
157 Desigur, subrogatia reald cu titlu universal explicd numai inlocuirea bunurilor, fird a explica modul in
care, dup5 impirteal, fiecare comostenitor este considerat, cu efect retroactiv, proprietar al bunurilor din lotul
shu; in acest sens, a se vedea 1. Lul, loc. cit., p. 22.

-215-
Valeriu Stoica Pandectele Romaine - Supliment

chirografari au posibilitatea sd ceara executarea silitd asupra activului din patrimoniul

debitorului. Aceastd posibilitate se intemeiaz6 tocmai pe ideea c6 patrimoniul debitorului
constituie obiectul gajului general al creditorilor chirografari. Acestia sunt creditorii ale cdror
creante nu se bucurd de o garantie reald. In absenta notiunii juridice de patrimoniu nu ar fi de
conceput nici notiunea de gaj general al creditorilor chirografari.
Termenul de gaj ar putea induce in eroare. El trimite la o garantie reala, or gajul general
al creditorilor chirografari nu este, cu adevdrat, o garantie, cu atit mai putin o garantie reald.
Termenul de gaj este folosit intr-o acceptie metaforicd pentru a evoca puterea pe care
creditorul chirografar o are asupra patrimoniului debitorului. Asadar, asupra patrimoniului se
exercitd nu numai puterea titularului sdu, ci si puterea creditorilor chirografari in forma gajului
general. Este pus in evidentd, incd o data, ideea cd patrimoniul exprimd nu numai legdtura
indisolubild cu persoana care este titularul sdu, ci si leg~tura cu alte subiecte de drept, atat
in forma unor raporturi juridice particulare, cdt si intr-o formA mai generald: gajul general al
creditorilor chirografari.
Desi sunt mai multi creditori chirografari, cel putin virtuali, conceptul care exprimd aceast
functie este exprimat prin termeni utilizati la singular: drept de gaj general. Altfel spus, nu
exist6 atdtea drepturi de gaj general cdti creditori chirografari sunt. Dimpotriv6, dreptul de
gaj general exprimd puterea comund pe care creditorii chirografari o au asupra patrimoniului
debitorului. 0 asemenea putere comund nu ar putea exista dac6 datoriile nu ar forma o
unitate in patrimoniul debitorului, respectiv pasivul patrimonial, si daca acest pasiv nu ar fi
indisolubil legat de activ in cadrul universalitdtii care este patrimoniul ca atribut al personalitdtii.
Din caracterul comun al acestei puteri derivd principiul egalitdtii creditorilor chirografari.
Restrangerea sferei de aplicare a acestui principiu este posibild prin constituirea garantiilor
reale. Asa fiind, bunurile sunt urmdrite nu in virtutea apartenentei lor la un anumit patrimoniu,
ci pe baza legiturii pe care o au cu o anumita datorie si cu o anumit6 creant5, fiind afectate
realizdrii acestuia: res, non persona debet.
24. Continutul functiei. Creditorii chirografari, spre deosebire de cei care se bucur6 de
garantii reale, nu au, asadar, un drept de urmarire cu privire la bunurile care ies din patrimoniu.
Fluxurile patrimoniale pot fi desfdsurate, in mod liber, de debitor prin acte juridice cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit15 8 . Creditorii chirografari pot urmdri numai activul existent in

158 n cazul persoanelor juridice, trebuie s! se tin. searma si de principiul specializirii capacithtii de folosintA
(pentru acest principiu, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 421-423). Acest principiu este in stransd legiturt cu
ideea afectatiunii patrimoniului persoanei juridice unui scop determinat, stabilit prin lege si prin actele constitutive.
Pistrarea afectatiunii patrimoniului persoanei juridice nu inseamn insA indisponibilizarea sau restrangerea
dreptului de dispozitie cu privire ia drepturile reale si drepturile de creanta. Sub acest aspect, dispozitiile din
legile de inflintare a universititilor private prin care se statueaz6 cA patrimoniul acestora "va r~mane si va fi
utilizat numai in cadrul sistemului national de invItAmint" (art. 6 din Legile nr. 237-242/23 aprilie 2002, publicate
in M. Of. al Romdniei, Partea 1. nr. 291 din 30 aprilie 2002; art. 6 din Legile nr. 274 din 15 mai 2002 publicat5 in
M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 341 din 22 mai 2002; art. 6 din Legea nr. 275/15 mai 2002 publicatl in M. Of.
al Romdniei, Partea 1, nr. 355 din 20 mai 2002; art. 6 din Legile nr. 408-409 din 20 iunie 2002 publicate in M. Of.
al Rominiei, Partea 1, nr. 493 din 9 iulie 2002; art. 6 din Legea nr. 443 din 5 iulie 2002 publicatA in M. Of. al
RomAniei, Partea 1, nr. 491 din 9 iulie 2002; art. 6 din Legea nr. 480 din 9 iulie 2002 publicatA in M. Of. al
Romdniei, Partea 1, nr. 518 din 17 iulie 2002; art. 6 din Legile nr. 481-486 din 11 iulie 2002 publicate in M. Of. al
Romdniei, Partea 1, nr. 518 din 17 iulie 2002) protejeazA tocmai afectatiunea speciala a patrimoniului respectiv.
Altfel spus, patrimoniul acestor universititi nu poate fi folosit decat pentru realizarea scopului specific sistemului

-216-
Pandectcle RomAne - Supliment Valeriu Stoica

patrimoniul debitorului la scadent5. Sunt avute insd in vedere nu numai drepturile patrimoniale
existente in momentul nasterii datoriei, ci si acelea care au intrat in patrimoniul debitorului
pana la scadentd. In acest sens trebuie inteleash expresia bunuri prezente si viitoare din
cuprinsul art. 1718 C. civ. AceastA expresie pune in evidentd nu numai ideea de permanenta
si continuitate a patrimoniului, ci si ideea cd momentul fix~rii dreptului de gaj general asupra
unor elemente pecuniare active din patrimoniul debitorului este chiar momentul in care creditorii
chirografari trec la executarea creantelor lor 1 5 9

.
Intr-o formulare remarcabild, s-a afirmat cd: "In definitiv, creditorul nu poate urmari
asa-zisele bunuri viitoare decat pe masurd ce aceste bunuri devin prezente, adicd intra in
patrimoniu; el nu poate urmdri nici bunurile care nu au intrat inc6, nici bunurile care au iesit
deja din patrimoniu in momentul urmdririi, fiindcd el nu are un drept individualizat in fiecare
bun particular, ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu, luat in universalitatea
sa."1160
Rezulta din cele de mai sus ca trebuie sA distingem intre functia patrimoniului de a
permite si de a explica gajul general al creditorilor chirografari si mecanismul juridic prin care
se exercitd aceastd functie. in timp ce functia are in vedere notiunea juridicd de patrimoniu
in permanenta si continuitatea sa, mecanismul juridic de exercitare a acestei functii are in
vedere drepturile reale si de creantd existente in patrimoniul debitorului in momentul in care
creditorii chirografari hotardsc sd inceapa urm~rirea silitd a creantelor lor si se iau misurile
de indisponibilizare corespunzdtoare, potrivit legii. Asadar, daca obiectul gajului general
este patrimoniul, obiectul urmaririi il formeazd drepturile reale si de creanta existente in
patrimoniu intr-un moment determinat, precum si drepturile reale si de creantd care vor intra
in patrimoniu ulterior acestui moment, pdnd la limita acoperirii creantelor creditorilor chirografari,
in masura in care nu a intervenit prescriptia executdrii silite. Altfel spus, dreptul de gaj
general, care exprima puterea creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului, nu se
confund6 cu urmarirea efectiv6 a activului patrimonial, ci constituie doar temeiul acesteia.
Chiar dacd urmarirea silitd ar epuiza tot activul patrimonial al debitorului, patrimoniul nu
dispare: raman datoriile si posibilitatea de a dobandi alte drepturi patrimoniale in viitor.

de invitimant national, iar actele juridice prin care s-ar eluda afectatiunea patrimoniului ar fi nule de drept.
Dispozitiile legale respective nu trebuie sd fie insa interpretate ca o indisponibilizare a bunurilor din patrimoniu
sau ca o restrangere a dreptului de dispozitie juridicd in sensul cA acesta s-ar putea exercita numai in cadrul
sistemului de invit~mdnt national. 0 asemenea interpretare ar restrange sfera de aplicare a subrogatiei reale
universale si cu titlu universal, precum si sfera de aplicare a gajului general al creditorilor chirografari, ingridind
totodat6 si posibilitatea de constituire a garantiilor reale. Aceste consecinte ar pune in pericol chiar realizarea
scopului cdruia i-a fost afectat patrimoniul. In acest fel, dispozitiile legale respective, desi sunt menite s, apere
afectatiunea patrimoniului, ar impiedica chiarfinalitatea acestei afectatiuni, respectiv realizarea scopului specific
sistemului national de invdtdmint.
159 Pentru acest moment, a se vedea C. Statescu, op. cit., p. 499; C. Birsan, op. cit., p. 14. S-a observat,
pe bun! dreptate, cd dreptul de gaj general al creditorilor chirografari are ca obiect patrimoniuldebitorului, iar nu
continutulacestuia (a se vedea F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 835). AdAugdm insa cA, in momentul executbrii,
sunt avute in vedere drepturile care formeazA activul patrimonial, iar nu patrimoniul ca atare. Prin intermediul
patrimoniului se realizeaza constrdngerea asupra persoanei debitorului, intrucat patrimoniul apare ca o prelungire
a persoanei debitorului, iar valorile care-I constituie nu sunt urmdrite independent de acesta, ci ca valori care-i
apartin (ibidem, text si nota 56).
160 C. Hamangiu, 1. Rosetti BAlanescu, Al Baicoianu, op. cit., p. 850.

-217-
Valeriui Stoica Pandectele RomAne - Supliment

in acest sens, prin Decizia nr. 4 din 21 septembrie 1998, Curtea Suprema de Justitie, in
Sectii Unite 1 6 1 , a hotdrat, in legdturd cu aplicarea dispozitiilor art. 1718 C. civ., c5 poprirea
poate fi validatd chiar si in ipoteza in care nu ar exista disponibil banesc in contul deschis
de debitor la tertul poprit. Intr-o asemenea ipotezd, executarea popririi se va face in m~sura
alimentdrii contului. Argumentand aceastd solutie, instanta supremd a precizat cd poprirea
este un act de conservare intemeiat pe principiul inscris in art. 1718 C. civ. Ca urmare, ea
se impune a fi validath si pentru sumele pe care debitorul va avea dreptul sd le primeascd de
la tertul poprit in viitor. Chiar daci in contul pe care debitorul iI are la o banch nu existd
disponibil bdnesc la un moment dat, aceastd imprejurare nu constituie un impediment pentru
validarea popririi, intrucdt raportul juridic de mandat bancar incheiat intre tertul poprit (banca)
si debitorul urmArit nu inceteazd ca efect al epuizArii din contul respectiv, care poate fi
alimentat in viitor.
Libertatea debitorului de a incheia acte juridice cu privire la drepturile sale patrimoniale
nu este insd netdrmurit6. Tocmai pentru cd se bucurd de un gaj general asupra patrimoniului
debitorului, creditorii chirografari sunt indreptatiti sa cenzureze, prin intermediul actiunii
pauliene, actele juridice frauduloase incheiate de debitor cu tertii. Aprecierea caracterului
fraudulos al unor acte juridice patrimoniale este posibil tocmai pe baza notiunii juridice de
patrimoniu si pe baza functiei patrimoniului de a permite si de a explica gajul general al
creditorilor chirografari. Intr-adev~r, actul este fraudulos in masura in care a creat sau a
mdrit starea de insolvabilitate a debitorului. Aceast5 apreciere presupune raportarea activului
la pasiv in cadrul universalititii care este patrimoniul.
Dacd debitorul constituie insk garantii reale cu privire la drepturile sale patrimoniale, se
ingusteazi sfera de aplicare a gajului general al creditorilor chirografari ca functie a
patrimoniului. Intr-adev~r, mai ales ca urmare a noii reglementdri privind garantiile reale
mobiliare1 6 2 , este posibil ca debitorul sd constituie garantii reale nu numai cu privire la
drepturile mobiliare existente in momentul constituirii garantiei in patrimoniul shu, ci si cu
privire la drepturi mobiliare viitoare. S-ar putea sustine cd in asemenea cazuri constituirea
acestor garantii nu fraudeaz5 interesele creditorilor chirografari, cat timp, pe de o parte, sunt
indeplinite formalitdtile de publicitate cerute de lege si, pe de altd parte, creditorii chirografari
au optat, prin vointa lor proprie, sd nu cear6 de la debitor constituirea unor garantii reale. In
realitate, ultimul argument este valabil numai pentru creditorii ale cdror creante s-au constituit
prin acte juridice, dar este fdrA relevant5 in ipoteza celor ale cdror creante ar izvori din fapte
juridice stricto sensu. lat6 de ce, de lege ferenda, ar fi util ca legiuitorul sd prevad5 o limitd
pand la care o persoan6 poate s5 constituie garantii reale cu privire la bunurile din patrimoniul
sau, astfel incht gajul general al creditorilor chirografari s nu fie in totalitate golit de continut.
25. Principiul specializlriigajului general al creditorilorchirografari. Divizarea
patrimoniului in mai multe mase de drepturi si obligatii pecuniare determind specializarea
gajului general al creditorilor chirografari. Ca urmare, in aceastd ipotezd, gajul general va
opera, in mod specializat, asupra masei patrimoniale in legiturd cu care s-a niscut creanta
unui anumit creditor chirografar. Cum s-a observat, gajul rimdne general pentru ca nu poarth

161 Publicatd Tn Curtea Supremi de Justitie. Buletinuljurisprudentei. Culegere de deciziipe anul 1998, Ed.
Argessis, Curtea de Arges, 1999, p. 26-29.
162 A se vedea supra, nota 50.

-218-
Pandectele Romanc - Supliment Valeriu Stoica

asupra unui element patrimonial determinat si este specializat pentru cA nu are ca obiect, in
mod direct, patrimoniul ca universalitate. In mod indirect ins6, in misura in care activul
masei patrimoniale in legaturd cu care s-a n~scut creanta nu este indestulator, gajul general
poate opera si asupra celorlalte bunuri din patrimoniu. Aceastd posibilitate exprimd tocmai
ideea comunichrii juridice dintre diferitele mase patrimoniale si ideea unit tii patrimoniuluii 6 3

§4. Transmisiunea universala §i transmisiunea cu titlu universal

26. Notiune. In situatia decesului persoanei fizice si in ipoteza reorganizdrii sau incetdrii
persoanei juridice se pune problema transmisiunii cdtre succesori a universalitdtii elementelor
patrimoniului sau a unei fractiuni din aceastA universalitate. In primul caz este vorba de o
transmisiune universal, in al doilea caz suntem in prezenta unei transmisiuni cu titlu
universal. Notiunea juridicd de patrimoniu permite si explic5, asadar, transmisiunea universalA
si transmisiunea cu titlu universal. Aceasta este a treia functie a patrimoniului.
27. Continutul functiel. Desi, in mod traditional, se vorbeste de transmiterea patrimoniului
sau de transmiterea unei fractiuni din patrimoniu1 64 , in realitate este vorba de transmiterea
universalitdtii sau a unei fractiuni din universalitatea elementelor care se gdsesc in patrimoniul
persoanei fizice in momentul decesului sau in patrimoniul persoanei juridice in momentul
reorganizArii ori al incethrii.
Distinctia nu este doar una de nuantA. Dach patrimoniul este un atribut al personalitdtii,
el dureaza numai cat timp dureaz5 persoana fizicA sau juridicd. Ceea ce se transmite este
continutul patrimoniului, dar tot ca universalitate sau ca o fractiune din universalitate. Unitatea
juridicd a acestor elemente patrimoniale nu mai este data insd de persoana autorului, ci de
persoana succesorului in patrimoniul cdruia se transmit aceste elemente. In cazurile in care
aceste elemente patrimoniale formeazd o masA distinctAin patrimoniul succesorului, unitatea
lor juridich va fi determinat5 si de afectatiunea si de regimul juridic al acelei mase patrimoniale.
In aparent5, transmiterea patrimoniului si transmiterea universalithtii elementelor din
patrimoniu inseamna acelasi lucru. In realitate, prima formulare conduce la ideea cd
succesorul are doud sau mai multe patrimonii, ceea ce este inadmisibil. DimpotrivA, a doua
formulare conciliazd ideea unicitdtii patrimoniului succesorului cu ideea transmiterii
universalitatii sau a unei fractiuni din universalitatea elementelor patrimoniului autorului.
Ceea ce existd in patrimoniul persoanei fizice in momentul decesului sau in patrimoniul
persoanei juridice in momentul reorganizArii sau incetdrii reprezintd doar o secvent6, un
stop-cadru din filmul existentei patrimoniului.
Chiar dacd se acceptd ideea cd persoana succesorului continua persoana autorului,
aceastd idee are doar functia de a justifica transmiterea universalitdtii sau a unei fractiuni
din universalitatea elementelor patrimoniului autorului. Continuitatea este simbolicd, iar nu
strict juridicd. Este motivul pentru care drepturile si obligatiile ndscute din contracte intuitu
personae nu se transmit de la autor la succesor in cadrul unei transmisiuni universale sau

163 A se vedea supra, nr. 7, lit. D.

164 n acest sens, a se vedea: C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 253-260; C. Stitescu, op. cit., p. 506-507; C.
Birsan, op. cit., p. 16-17. In sens contrar, a se vedea F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 837-838; acest autor
subliniazi cd nu se transmite patrimoniul, ci numai drepturile si obligatiile care existau in patrimoniu la data
decesului persoanei fizice.

-219-
Valer-iu Stoica Pandectele RomAne - Supliment

cu titlu universal 65 . Din punct de vedere strict juridic, nu existd insA o identitate intre persoana
succesorului si persoana autorului si nici intre patrimoniul succesorului si patrimoniul autorului.
Acesta este motivul pentru care este preferabil, din punct de vedere strict juridic, sA afirmam
continuitatea drepturilor si obligatiilor care nu au caracter intuitu personae, iar nu continuitatea
autorului sau a patrimoniului autorului dincolo de decesul acestuia. Aceasta ultima continuitate
poate fi considerath doar din punct de vedere simboliC 166

.
Important este ins5 cd intre transmisiunea universals si transmisiunea cu titlu universal
nu existd o diferent5 calitativd, ci doar una cantitativ5. In ambele cazuri se transmit si
elemente de activ, si elemente de pasiv patrimonial. Fie ch este vorba de universalitate, fie
cd este vorba de o fractiune din universalitate, se pistreazd proportia dintre activ si pasiv.
Diferenta cantitativd constd tocmai in aceea ca, in ipoteza transmisiunii universale, succesorul
dobindeste, in intregime, activul si pasivul din patrimoniul autorului, iar in ipoteza transmisiunii
cu titlu universal, succesorul dobdndeste aceeasi fractiune atat din activ, cAt si din pasivul
patrimonial.

165In acest sens, a se vedea C. Sthtescu, Actuljuridicca izvorde obligatii, in "Tratat...", de C. StAtescu,
C. Birsan, cit. supra, p. 75. In mdsura in care obliga'ille intuitu personae au fost insA executate si drepturile de
creantd corelative au fost realizate, astfel incat in patrimoniul creditorului a intrat un drept de proprietate, un
drept de superficie sau un drept de servitute, acestea se transmit la mostenitori. Dreptul de uzufruct, dreptul de
uz si dreptul de abitatie sunt esentialmente viagere si se sting la moartea titularilor lor. Desigur, dac6, prin vointa
lor, pirtile au previzut un termen incert extinctiv (respectiv decesul dobinditorului) pentru transmiterea
acestor drepturi reale, eie nu se vor mai transmite la succesorii dobdnditorului , ci vor reveni in patrimoniul
transmit~torului.
166 Initial, aceast5 continuitate simbolicd a fost de natura religioasd; in acest sens, a se vedea M. D.
Bocsan, Comentariu la sent. civ nr. 359 din 14 ianuarie 1997, in "Pandectele romine" nr. 1/2001, p. 154.
Autorul afirma c6 "transmisiunea succesoralA s-a transformat dintr-o problemd de continuare a persoanei
intr-una de continuitate patrimoniala"; afirmatia este justificath dacd prin continuitatea patrimonial intelegem
continuitatea drepturilor si obligatillor patrimoniale care nu au caracter intuitu personae, iar nu continuitatea
patrimoniului; intr-adevar, dach nu exista continuitatea persoanei, nu poate exista nici continuitatea patrimoniului,
intrucat acesta este un atribut al personalittii. Continuitatea devine perpetuitate cand e vorba de dreptul de
proprietate.

-220-