Sunteți pe pagina 1din 45
Content downloaded/printed from Tue Nov 12 06:59:25 2019 Citations: HeinOnline Bluebook 20th ed. Valeriu Stoica,

Content downloaded/printed from

Tue Nov 12 06:59:25 2019

Citations:

Bluebook 20th ed. Valeriu Stoica, Notiunea Juridica de Patrimoniu, 2003 Pandectele Romane 177 (2003).

ALWD 6th ed. Valeriu Stoica, Notiunea Juridica de Patrimoniu, 2003 Pandectele Romane 177 (2003).

APA 6th ed. Stoica, V. (2003). Notiunea juridica de patrimoniu. Pandectele Romane, 2003(Supplement), 177-220.

Chicago 7th ed. Valeriu Stoica, "Notiunea Juridica de Patrimoniu," Pandectele Romane 2003, no. Supplement (2003): 177-220

McGill Guide 9th ed. Valeriu Stoica, "Notiunea Juridica de Patrimoniu" [2003] 2003:Supplement P&ectele Romane 177.

MLA 8th ed. Stoica, Valeriu. "Notiunea Juridica de Patrimoniu." Pandectele Romane, vol. 2003, no. Supplement, 2003, p. 177-220. HeinOnline.

OSCOLA 4th ed. Valeriu Stoica, 'Notiunea Juridica de Patrimoniu' (2003) 2003 Pandectele Romane 177

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your acceptance of HeinOnline's Terms and Conditions of the license agreement available at https://heinonline.org/HOL/License -- The search text of this PDF is generated from uncorrected OCR text. -- To obtain permission to use this article beyond the scope of your license, please use:

Use QR Code reader to send PDF to your smartphone or tablet device

of your license, please use: Copyright Information Use QR Code reader to send PDF to your

NOTIUNEA JURIDICA DE PATRIMONIU

Conf. univ. dr. VALERIU STOICA

Facultatea de Drept. Universitatea din Bucuresti

Sectiunea I

Introducere

1. Etimologiasi evolutia semanticb a cuvintuluipatrimoniu.Fiecare cuvdnt, vehicul

cu care sensurile cAIutoresc, ca adev~rati pasageri, in timp si spatiu, are aventura lui. In limba latin6, patrimonium desemneaz6 bunurile mostenite de la tat, sau bunurile mostenite

de la phrinti.

intelege averea mostenitd de la phrinti. Intr-un alt sens, patrimoniul trimite la ceea ce este

considerat ca un bun, ca o proprietate comund transmisa de la stramosi 2 intr-o acceptie

Patriusinseamnd al tatdlui sau pdrintesc 1 . In limba romana, prin patrimoniu se

mai generald, termenul patrimoniu este folosit in expresii intrate in limbajul comun: patrimoniu cultural, patrimoniu arheologic, patrimoniu istoric, patrimoniu artistic. Din limbajul comun,

cuvdntul

este consacrat5 notiunea de patrimoniu

In Legea privind protejarea patrimoniului national mobil

a fost preluat in dreptul international publicin expresia patrimoniulcomun al umanit1tii.

3

cultural national. Aceeasi notiune este reluatd in Legea privind protejarea monumentelor

istorice 4 . In plus, aceasta

local 5 . In biologie, genotipul mai este denumit si patrimoniu ereditar. Fie cd reuneste bunurile primite de Ia tatd, de la pdrinti sau de la strdmosi, fie ca d6 unitate creatiei unei anumite comunitdti, fie cd evoc6 resursele materiale apropriabile de un ipotetic subiect colectiv de drept ridicat la scara intregii umanitdti, fie cd descrie o matrice biologicd, patrimoniul are douA trAsdturi caracteristice: este un ansamblu de elemente cu o naturd comund si apare ca un dat care nu este intim legat de ideea de persoand. In drept, cuvintul patrimoniu a suferit un transfer semantic. Ca urmare, patrimoniul nu mai exprima o relatie cu trecutul si cu ascendentii, ci o relatie cu prezentul si cu persoana care este titularul drepturilor si obligatiilor cu continut economic. Unitatea intelectuala a bunurilor care alc~tuiesc patrimoniul este generat6 tocmai de aceast6 legdtur6 cu o anumith persoan5. A luat nastere astfel notiunea juridicd de patrimoniu. Aceastd notiune are insa

ultimd reglementare

instituie si notiunea de patrimoniu cultural

1in acest sens, a se vedea

G. Gutu, Dictionarlatin-romin, Ed. Stiintifichsi Enciciopedicl, Bucuresti, 1983,

p. 868. A se vedea, de asemenea, A. Seriaux, La notion juridiquede patrimoine. Breves notations civilistes sur

le verbe avoir, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 4/1994, p. 812. 2 A se vedea Mic dictionar enciclopedic, Ed. Enciclopedich Romind, Bucuresti, 1972, p.

684.

31Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicata in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 530 din 27 octombrie

2000 (art.

1 alin. 1 si 2).

4 Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, publicath in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 407 din 24 iulie 2001 (art. 2

alin. 1).

5 lbidem, art. 7 alin. 1 lit. b.

-177

-

Valeria Stoica

Pandectelc

Romine - Supliment

propria sa istorie, in principal in sfera dreptului privat, dar si cu extensiuni in sfera dreptului public.

2. Scurt istorical notiunii juridice depatrimoniu. A. Patrimoniul in dreptul roman. In

dreptul roman, pe masura ce s-a recunoscut personalitatea juridicd

ca titular al unui patrimoniu de familie, ci si celorlalti membri ai familiei 6 ,lucrurile erau implrtite

in res in nostro patrimonio si res extra nostrum patrimonium. Rezultd chiar din aceste formulAri cd accentul este pus pe legitura dintre patrimoniu si persoana creia ii apartine. Desigur, este vorba doar de o intuitie, de o idee exprimatA implicit, iar nu explicit. Intr-adev~r, legislatorii si pretorii nu au fost preocupati de definitii. Dezvoltat mai ales pe cale pretoriand, dreptul roman contine, in principal, solutii date unor probleme practice. Regulile sunt induse din precedente, fdrA a atinge insA nivelul de generalitate al definitiilor. Vestiti pentru adagiile lor, jurisconsultii romani nu au fost nici ei preocupati sa defineasc5 notiunea de patrimoniu. Cu toate acestea, cum s-a observat, romanii "au cunoscut totusi

cel mai tarziu pe la inceputul epocii clasice", in intelesul de

notiunea de patrimoniu ,

nu numai lui paterfamilias,

totalitate a drepturilor si datoriilor unei persoane "susceptibile de o valoare pecuniara" 8

Notiunea juridica de patrimoniu era cunoscutd chiar si in dreptul roman mai vechi, dar in

sfera ei erau cuprinse numai bunurile corporale, iar nu si drepturile, desi in locul terrnenului

patrimoniumera

bona, hereditas, pecunia-familiaquae pentru a desemna notiunea de patrimoniu. Oricum, adagiul bona non intelegunturnisideducto aere alieni(prin bunuri nu se intelege decdt ceea ce r~mdne dupd scaderea drepturilor altora) nu las5 nici o indoiald asupra intuitiei exacte pe care romanii o aveau asupra notiunii juridice de patrimoniulo. intr-adevdr, acest adagiu surprinde tocmai raportul dintre activ si pasiv in cadrul patrimoniului, intrucdt drepturile altora sunt, dintr-o altd perspectivd, tocmai obligatiile proprii, adicd pasivul patrimonial. In

acest sens, s-a remarcat c5 numai o data cu admiterea principiului executbrii obligatiilor asupra bunurilor, renunt~ndu-se astfel la executarea asupra persoanei, romanii au inceput sd considere ansamblul bunurilor debitorului ca formand o universalitate si sd aib reprezentarea legiturii dintre activ si pasiv prin intermediul persoanei 1 . InstituteleluiGaius

utilizat termenul pecunia sau termenul familia9. Alteori, erau folositi termenii

6 A sevedeaG. Plastara, Curs dedrept civil romin,vol. II, Ed. "CarteaRomineasc", Bucuresti, f.a., p.

56-58.

7 A se vedea S. G. Longinescu, Elemente de drept roman, vol. 1, partea 1, Tipografia Societitii Anonime "Curierul Judiciar", p. 286-287. 8C. St. Tomulescu, Dreptprivat roman, Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1973, p. 162. In acelasi

sens, a se vedea P. F. Girard, Manuel elementaire de droit romain, Arthur Rousseau,

251 ("Patrimoniul unei persoane se compune, sub aspect activ, din drepturi de proprietate, drepturi reale si drepturi de creantd, apartindnd acelei persoane, si are ca pasiv datoriile acelei persoane. El creste sau se micsoreazd, potrivit fluctuatiei activului si pasivului, fdr5 ca totusi sA inceteze sd existe juridic, chiar si atunci

cdnd pasivul este mai mare decit activul" - trad. ns.).

A se vedea C. St. Tomulescu, ibidem. S-a mai ar~tat cd romanii foloseau si termenii bona si facultates

Editeur, Paris, 1906, p.

pentru intelesul strict juridic,

era uneori utilizat termenul facultates, iar cuvantul hereditas desemna, cu acelasi inteles juridic, patrimoniul

pentru a desemna patrimoniul, nu numai in inteles juridic, ci siin inteles economic;

rdmas de la o persoana

care a decedat (in acest sens, a se vedea S. G.

Longinescu, op. cit., p. 266).

10 in acest sens, a se vedea P. C. Viachide, Repetitia principfilor de drept civil, vol. 1, Ed. Europa Nova,

Bucuresti, 1994, p. 40. 1 in acest sens, a se vedea F. Cohet-Cordey, La valeur explicative de la theorie du patrimoine en droit positif frangais, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 4/1996, p. 823-824.

-178-

Pandectele

RomAne -

Suplinent

Valeriu Stoica

si Institutele lui Justinian sunt expresia acestei evolutii prin sistematizarea materiei in functie

de persoane, de lucruri si de

Leg tura dintre persoand si patrimoniu a fost uneori pus, sub semnul intrebdrii in ipoteza

mostenirii deschise, dar neacceptate inca (hereditas iacet, sine domino). Intr-adevcr, in dreptul roman, spre deosebire de dreptul modern, momentul deschiderii succesiunii nu

coincidea cu momentul transmiterii patrimoniului defunctului catre succesori. Acceptarea succesiunii nu avea efect retroactiv, de consolidare a dobindirii mostenirii din momentul decesului lui de cuius. Intr-una din explicatiile situatiei patrimoniului intre momentul deschiderii si momentul acceptdrii succesiunii s-a considerat c6 patrimoniul era "o persoan6 moralA care supravietuia defunctului si continua sa fie un subiect de drepturi si obligatiil 3 ". Mai mult, s-a apreciat cd, in aceastA ipotez6, "mostenirea reprezintd un drept fard subiect".

Altfel spus, intre cele doud momente, patrimoniul nu

B. Patrimoniul in vechiul drept francez. Notiunea juridicd de patrimoniu a fost preluatd din dreptul roman in vechiul drept francez, cu aceeasi semnificatie implicitd referitoare la

legatura cu o anumith persoand. Tocmai pentru cA era implicitd, aceast6 legdturd nu avea forta pentru a pune in lumind ideea de unitate a patrimoniului. Divizibilitatea acestuia era acceptath f~ra nici o dificultate de ordin teoretic 15 .

actiuni 12 .

mai avea titular 1 4 .

C. Teoria personalistd a patrimoniului. Mai tarziu, in dreptul francez modern, notiunea de

nu au fost insa, nici

ei, preocupati sh defineascd notiunea juridic5 de patrimoniu. Textele si, mai ales, principiile acestui cod au permis, dupd mai bine de o jumdtate de secol de aplicare practica, elaborarea teoriei personaliste a patrimoniului 1 6 _"Patrimoniul, fiind o emanatie a personalit~tii si expresia

fortei juridice cu care o persoand este investita ca atare, rezult6: c6 numai persoanele fizice si morale pot avea un patrimoniu; ca once persoana are cu necesitate un patrimoniu, chiar dacd ea nu posedd in prezent nici un bun; cd o persoand nu poate avea decAt un singur

patrimoniu in sensul propriu al cuvantului." 1 7 Aceasta

esenta teoriei personaliste a patrimoniului. Leg~tura dintre persoand si patrimoniu nu mai

este doar implicitd. Ea devine explicitd, mai mult, definitorie.

patrimoniu a fost consacrat5 in Codul Napoleon. Redactorii acestui cod

este, intr-o formulare rimasd celebra,

D. Patrimoniul-scop. Tocmai aceasta legdtur6 a fost considerat5, la un moment dat, o

piedicd in calea evolutiilor vietii comerciale. A apdrut astfel, mai ales in scoala germand de drept civil, tendinta depersonaliz~rii patrimoniului. Teoria patrimoniului de afectatiune sau a

12 lbidem. Aceast5 sistematizare va fi preluath in Codul civil francez, respectiv in Codul civil roman, cu

precizarea cd ultimul criteriu de ordonare a materiei, actiunile, a fost Tnlocuit cu obligatiile izvorind din actiuni.

Hamangiu, 1. Rosetti B6I6nescu, Al. Bdicoianu, Tratat de drept civilromin, vol. 1, Ed. "Nationala",

13 C.

Bucuresti, 1928, p. 848.

14 Pentru critica acestei explicatii, a se vedea 1. C. C~tuneanu, Curs elementar de dreptroman, ed. a Il--a, Ed. Cartea Romineasch, Bucuresti, 1924, p. 515. Autorul evoci si celelalte doud explicatii privind situatia patrimoniului intre momentul deschiderii si momentul acceptirii succesiunii: "hereditas sustinetpersonam defunctum; asadar, defunctul ar pdstra incd o personalitate juridicA. Eroare, deoarece capacitatea juridic5 inceteazA o datd cu moartea. Se inthlneste si conceptia hereditas sustinetpersonam heredis. Solutiunea este

poate fi o persoand vie, dar incd necunoscuth." Inconvenientele care

acceptabill, pentru ca subiect de drept

decurg din neclaritdtile privind aceast6 ipotezA au fost semnalate de P. F. Girard, op. cit., p. 873. 15in acest sens, a se vedea C. Aubry, C. Rau, Cours de droitcivil frangais, tome sixieme, Cosse, Marchal

et Billard, Imprimeurs-Editeurs, Paris, 1973, p. 232.

16 Pentru aceastd teorie, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 229-260.

17 lbidem, p. 231.

-179-

Valeriu Stoica

Pandectelc

Romine - Supliment

patrimoniului-scop (Zweckvermogen) 18 este rezultatul acestei tendinte' 9 . Aceastd teorie a

culminat, in ipoteza fundatiilor, cu recunoasterea existentei unui patrimoniu fWr5 o persoanA de la care sd emane 20

E. Teoria modem a patrimoniului. Compatibilitatea dintre teoria personalistd a patrimoniului

si teoria patrimoniului de afectatiune a devenit posibild pe mdsurd ce subiectele colective de drept au fost recunoscute, in forme multiple, nu numai in dreptul public, ci si in dreptul privat. Pe lngd stat, comunitdti locale, institutil publice, au apdrut, ca subiecte colective de drept, societdtile comerciale, anonime sau cu r~spundere limitatd, precum si diferite asociatii si fundatii fdrd scop lucrativ. Ca si persoana fizicd, persoana juridicd (persoana morald) este titulard a unui patrimoniu propriu. Nu a mai fost necesar sd se multiplice patrimoniul unei persoane fizice prin intermediul ideii de afectatiune, cdt timp persoana fizica respectiva se putea asocia, intr-un fel sau altul, pentru a intemeia o persoan6 morald cu un patrimoniu distinct. Mai mult, s-a recunoscut, chiarin dreptul francez, posibilitatea infiintArii unei societdti comerciale cu rdspundere limitatd de c~tre o singura persoan6 21 . Ca urmare, ideea de afectatiune a incetat sA mai submineze legitura indisolubil5 dintre patrimoniu si persoana fizich sau juridick, ci a devenit temeiul recunoasterii divizibilitctii patrimoniului in mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice distincte. Aceasti sinteza a celor doud teorii, initial ireconciliabile, cu privire la patrimoniu, este prezent6 nu numai in doctrina, ci chiar in dreptul pozitiv 22 . Asadar, dupi o istorie de cdteva mii de ani, notiunea juridic5 de patrimoniu rdmane legatd de ideea de persoand, care explicd unitatea sa, dar nu mai exclude ideea de divizare si de afectatiune in cazurile prevdzute de lege. Aceastd restrictie este necesara pentru a impiedica depersonalizarea patrimoniului pe o cale ocoliti, printr-un exces de divizari si afectatiuni. Ca si in dreptul roman, patrimoniul rdmine al nostru (nostrum patrimonium), chiar dach el este divizat in mai multe mase de drepturi si obligatii pecuniare 23 , fiecare cu un regim juridic distinct.

18 A se vedea F. Cohet-Cordey, loc. cit., p. 127, text si notele 31 si 32. 9 Aceastd teorie, conceput! de juristi germani Brinz si Bekker si preluata apoi in Franta, prin intermediul lui Saleilles, nu mai leag6 unitatea patrimoniului de persoana titularului sau, ci de scopul chruia ii este afectat patrimoniul. Ideea de afectatiune devine astfel definitorie pentru patrimoniu. 20 In legdturd cu aceasta ipotezd, a se vedea L. Josserand, Cours de droit civilpositiv frangais, vol. 1, 3 6me edition, Recueil Sirey, Paris, 1938, p. 378. 21 in acest sens, a se vedea A. Weill, F. Terre, P. Simler, Droit civil. Les biens, troixieme edition, Dalloz, Paris, 1985, p. 14. 22 Astfel, in art. 2 din Codul civil din Quebec, se prevede expres cA: "(alin. 1) Orice persoand este titulara unui patrimoniu. (alin. 2) Acesta poate face obiectul unei divizdri sau unei afectatiuni, dar numai in masura previzuta de lege." In doctrin5, pe marginea acestui articol, s-a apreciat cA el reuneste cele doud mari teorii relative la notiunea de patrimoniu si s-a precizat ca "reflectd deci in mod global teoria clasicd a patrimoniului unic si indivizibil legat de persoanA, dar reuneste de asemenea teoria moderna recunoscind ci patrimoniul poate, in misura prevdzut! de lege, face obiect de divizdri sau afectatiuni." (G. R6millard, Commentaires de

ministre de la Justice, Le Code civil de Quebec, tome

de

avind ca obiect o sum! de bani.

1, Les

publications de Quebec, 1993, p. 5).

23 Termenul pecuniareste folosit, aici si in continuare, cu sensul de evaluabil Fn bani, iar nu cu sensul

-180-

Pandectelc

Romiane -

Supliment

Valeriu Stoica

Sectiunea a II-a Notiunea juridici de patrimoniu

§ 1. Consideratii preliminare

3. Utilizarea notiuniide patrimoniu in dreptul civilromdn. Notiunea de patrimoniu

este regisitd in mai multe texte din Codul civil si din legi speciale. In Codul civil, in articolul

781

se vorbeste de "separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui", iar in articolul

784

se precizeazA: "Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra creditorilor

succesiunii". Articolul 1743 din Codul civil reia aceeasi notiune, tot in legitur5 cu separatia patrimoniilor.

Legile civile speciale recurg la notiunea de patrimoniu fie in legitur5 cu persoana juridicd,

este un element

constitutiv al persoanei juridice si poate fi impdrtit in cazul diviz~rii acesteia 24 In materia societitilor comerciale, notiunea de patrimoniu este utilizat6 fie in legdturd cu atributiile administratorilor si ale cenzorilor, fie in legdturd cu reducerea sau majorarea capitalului social, fie in leg~tur6 cu dizolvarea, fuziunea si divizarea acestor persoane

juridice Existd dispozitii cu caracter civil si in legi al chror principal obiect de reglementare nu sunt raporturile juridice civile. Fiecare unitate administrativ-teritorialA (comunitatea locald) are un patrimoniu constituit din bunurile mobile si imobile din domeniul public si din domeniul privat, precum si din drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale respectivei

in general, fie in legdturA cu societ~tile

comerciale. Astfel, patrimoniul

25

comunitdti 26 .

Desi este frecvent folositd in normele juridice civile, notiunea de patrimoniu nu are o

definitie legalA general 27 . Totusi, fdrd a face expres referire la notiunea de

patrimoniu,

articolul 1718 din Codul civil se apropie, prin continutul sdu, de o astfel de definitie. Conform acestui text, "oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate

bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare". Indatoririle, bunurile mobile siimobile, prezente si viitoare constituie tocmai continutul patrimoniului ca notiune juridic5.

24 Art. 26 litera e, 41, 43 si 47 din Decretul nr. 31/ 1954 privitor la persoanele fizice si persoanele

juridice,

publicat in Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, modificat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 publicat5 in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.

25 A se vedea art. 143, 158 alin. 1, 205 alin. 3, 230, 233, 235 din Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990

privitoare la societdtile comerciale, publicathin M. Of. al Rombniei, Partea 1, nr. 126 din 17 noiembrie 1990,

republicatd in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, modificatd ulterior de Ordonanta de urgent6 a Guvernului nr. 16 din 18 septembrie 1998, publicatA in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 359 din 22 septembrie 1998, Legea nr. 99 din 26 mai 1999, publicatd in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 236 din 27 mai 1999, Ordonanta de urgentA a Guvernului nr. 75 din 1 iunie 1999, publicatA in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr.

256 din 4 iunie 1999, Legea nr. 127 din 21 iulie 2000, publicatA in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 345 din 25 iulie

2000, Ordonanta de urgent5 a Guvernului nr. 76 din 24 mai 2001, publicata in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr.

283 din 31 mai 2001 si de Legea nr. 370 din 11 iunie 2002, publicat. in M. Of. al Romdniei, Partea I, nr. 406 din

12 iunie 2002.

26 A se vedea art. 121 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privitoare la administratia publicd locald,

publicat5 in M. Of. al Rominiei, Partea 1, nr. 204 din 23 aprilie 2001. 27 Definitia din textul legal mentionatin nota precedentd este una speciali, si nu una generald.

-181

-

Valeriu Stoica

Pandectele

Romine -

Supliment

§2. Elementele definitorii ale notiunii juridice de patrimoniu

4. Enumerare. Trei sunt elementele indispensabile pentru intelegerea acestei notiuni:

drepturile si obligatiile care alcdtuiesc patrimoniul au valoare economicA, sunt pecuniare (evaluabile in bani); aceste drepturi si obligatii patrimoniale formeaz5 o universalitate juridic6;

patrimoniul este un atribut al personalitatii.

5. Patrimoniuleste alcbtuitdin drepturisi obligatiicu valoare economicb. A. Criteriul

patrimonialititii.Clasificarea drepturilor subiective civile in drepturi patrimoniale si drepturi personal nepatrimoniale este grditoare pentru acest element definitoriu al notiunii juridice de

patrimoniu. Mai intai s-a statuat 28 c5 patrimoniul este alcdtuit numai din drepturi si obligatii cu continut economic, adich evaluabil in bani, iar apoi acestea au fost denumite ca patrimoniale. Criteriul evaluirii bdnesti este deci fundamental pentru a aprecia caracterul patrimonial

al drepturilor si obligatiilor. Uneori, pe langd acest criteriu, au fost avute in vedere si alte

criterii pentru a defini patrimonialitatea drepturilor si obligatiilor. Astfel, s-a vorbit despre

grade de patrimonialitate, in functie de intrunirea unora sau altora dintre aceste criterii. Din acesta perspectiv6, s-a afirmat cd deplin5 patrimonialitate au elementele care sunt evaluabile

in

bani, cesibile cu titlu oneros si transmisibile pentru cauzd de moarte 29 . Alteori s-a afirmat

cd

tranzitivitatea (cesibilitatea) elementelor patrimoniale scade gradul de patrimonialitate, in

timp ce transmisibilitatea lor pentru cauza

suplimentare, adiugate criteriului evaluhrii bdnesti, ofera o imagine mai nuantat5 asupra elementelor care compun patrimoniul, dar nu sunt de esenta, ci doar de natura patrimonialitatii.

Numai criteriul evalu~rii banesti defineste esenta elementelor patrimoniale. Celelalte criterii exigibilitatea, cesibilitatea, sesizabilitatea, transmisibilitatea, includerea contabil6 intr-o masd comun5 31 deriv6 din acest criteriu esential si exprimd, intr-o formd sau alta, cum vom vedea in continuare, ideea de fungibilitate si ideea de accesibilitate la schimb.

de moarte creste acest grad 30 Aceste criterii

28 Cat priveste drepturile de creanta si datoriile corelative, trebuie sA fie avute in vedere atat acelea care

intra in continutul unor raporturi obligationale civile, cat si acelea care intrA in continutul unor raporturi obligationale comerciale sau in continutul altor raporturi juridice cu caracter patrimonial. Din aceasta perspectivd, desi patrimoniul este o notiune juridicd de drept civil, prin continutul shu trece dincolo de sfera dreptului civil si chiar dincolo de sfera dreptului privat.

transformation du patrimoine dans le droit civil moderne, in

"Revue trimestrielle de droit civil" nr. 2/1966, p. 206-213; autorul surprinde in mod nuantat gradele de patrimonialitate ale drepturilor avind ca obiect asa-numitele bunuri noi, adic6 acele elemente care, initial, nu aveau valoare patrimoniaA, dar care in timp si-au transformat natura si au dobdndit o asemenea valoare; in aceastA ordine de idei, bunurile corporale ar avea un grad superior de patrimonialitate in raport cu cele incorporale (creantele, pirtile sociale si actiunile, posturile profesionale, oficiile ministeriale, fondurile de comert, creatiile intelectuale, daunele-interese datorate ca urmare a vAtAmdrii unor drepturi personale nepatrimoniale,

clientela comerciala si clientela civild, obligatiile naturale); aceste bunuri incorporale nu au perpetuitatea bunurilor corporale si sunt mai mult sau mai putin legate de persoan6, cuprinzAnd un element de intuitu personae.

3 in acest sens, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p. 811-813. In aceastA conceptie, gradul de patrimonialitate este cu atdt mai puternic cu cAt bunul sti mai mult in patrimoniu si cu cAt este mai lung sirul generatillor la care

se transmite. Tranzitivitatea sau cesibilitatea nu poate fi insA consideratd ca o cauzA de diluare

dimpotrivA, ideea de schimb fir5 temei afirmatia cA banii ar

este esentialA pentru evaluarea bAneascA a elementelor patrimoniale; este deci fi elementele cu cel mai scAzut grad de patrimonialitate. Prin aceste idei, autorul

se indepArteaza de conceptia personalistA a patrimoniului si se intoarce la sensul etimologic al termenului

29 n acest sens, a se vedea P. Catala, La

a patrimonialitAtii,

patrimoniu (a se vedea supra, nr. 1). 31 Pentru aceste criterii, a se vedea P. Catala, loc. cit., p. 212-213.

- 182 -

Pandcctelc

RomAne -

Supliment

Valeriu Stoica

Desi drepturile personale nepatrimoniale nu fac parte din continutul patrimoniului, totusi faptele ilicite prin care se cauzeazd un prejudiciu ca urmare a vatdm~rii acestor drepturi genereazd un raport de r~spundere civila delictuald. Dreptul de a cere repararea materiald a

prejudiciului este patrimonial, intrucat obiectul sau este evaluabil in bani. Acest drept intr6, in mod firesc, in continutul patrimoniului persoanei prejudiciate 3 2 . Desigur, cand este vorba de elemente nepatrimoniale pentru repararea daunelor morale, acestea nu mai intr5 in continutul patrimoniului. Valoarea pecuniard a drepturilor si obligatiilor care compun patrimoniul determind si valoarea economicd a acestui ansamblu, inteles ca un tot. Ca urmare, patrimoniul va avea o valoare economic5 pozitiv5 sau negativd in functie de raportul dintre activ si pasiv. Drepturile sunt insumate la activ, iar datoriile formeaza pasivul. Tocmai pentru cd au o valoare pecuniar5, drepturile si obligatiile pot fi astfel contabilizate, indiferent de natura si forma bunurilor care constituie obiectul lor. Pe aceasta bazA, poate fi apreciata starea de solvabilitate sau

insolvabilitate in raport cu patrimoniul unei anumite persoane. In dreptul comercial, aceast6 apreciere este relevant6 in materia falimentului. Valoarea pecuniard a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu presupune ca

toate acestea au ca obiect sume de bani, ci doar cd el este evaluabil in bani. Desigur, ar fi exagerat sd se creadd cd fiecare element patrimonial are, in orice moment, o valoare determinat5. De multe ori, creantele nu sunt lichide, iar valoarea bunurilor imobile este doar determinabil5 si fluctueazd in timp. Dincolo de aceastd observatie, trebuie sd se retina cd nu este relevantd identitatea materiald a bunurilor la care se referd drepturile si datorille, ci numai valoarea lor economicd, b~neasc5.

B. Fungibilitatea lato sensu a elementelorpatrimoniale. Pe aceastd bazd s-a afirmat cd

elementele care compun patrimoniul sunt fungibile. Este vorba de o acceptie foarte

generald,

diferitd de aceea din materia clasific~rii bunurilor 33 . Astfel, s-a afirmat ck, intrucat au o

valoare pecuniara, elementele patrimoniului se caracterizeazd prin fungibilitate, ceea ce

explicd si justificd teoria daunelor-interese, principiul imbogdtirii fWr6 justd cauz6 (actiunea de in rem verso), precum si subrogatia reald14.

In aceastA acceptie generald, fungibilitatea nu priveste bunuri singulare. De aceea, sensul ei nu se reduce la inlocuirea unui bun cu altul, in executarea unei obligatii, fdrd ca prin

aceasta sa fie afectata valabilitatea platii 35 . In aceastd acceptie general6, fungibilitatea

32 Asa-numitele drepturi sau bunuri inndscute (biens innes) sunt, de fapt, drepturi personale nepatrimoniale. Autorii teoriei personaliste a patrimoniului au considerat cA, in purd teorie, si aceste bunuri inniscute fac parte din patrimoniu, desi recunosc cd in dreptul pozitiv francez ele sunt excluse din componenta patrimoniului. In schimb, din patrimoniu arface parte actiunile la care dau nastere prejudiciile cauzate unor astfel de bunuri; a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit., p. 230. In acelasi sens, a se vedea C. Hamangiu, 1. Rosetti Bdinnescu, Al.

Bdicoianu, op. cit., p. 846. In realitate, nu actiunea ca atare face parte din patrimoniu, ci chiar dreptul de creanth care are ca obiect repararea material a prejudiciului; in acest sens, a se vedea C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 6-7.

33 Pentru clasificarea bunurilor, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil romin. Introducere in dreptul civil.

Subiectele dreptului civil, editia a V-a, Casa de editurd si presa "Sansa" S. R. L., Bucuresti, 1998, p. 98-108. 34 in acest sens, a se vedea C. Aubry, C. Rau, op. cit, p. 235; P C. VIachide, op. cit., p. 37.

35 Pentru bunurile fungibile si nefungibile, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit, p. 103.

-183-

Valeriu Stoica

Pandectcle

Roniinc -

Suplimcnt

poate fi exprimatd si prin ideea de accesibilitate la schimb 36 . Altfel spus, un bun are valoare economica in masura in care poate fi schimbat, intrucdt valoarea economich este o valoare de schimb. In aceasta ordine de idei, s-a fdcut distinctie intro, pe de o parte, accesibilitatea materialA a unui lucru la schimb, ceea ce presupune posibilitatea separdrii fizice intre subiectul si obiectul dreptului patrimonial si, pe de alt5 parte, accesibilitatea juridich a unui lucru la schimb, adicd absenta unei interdictii legale privind aproprierea bunurilor corporale, respectiv existenta unei autoriziri a legii pentru aproprierea bunurilor incorporale 37 . C. Patrimoniul in sens economic. Valoarea economicd a drepturilor si obligatiilor nu trebuie sa conducd ins6 la confundarea notiunii juridice de patrimoniu cu notiunea economica de patrimoniu. In sens economic, patrimoniul este totalitatea bunurilor destinate sd satisfacd nevoile de consum ale unei persoane sau, altfel spus, averea unei persoane. Sub acest

capitalul si veniturile 38 . In sens juridic, patrimoniul cuprinde nu

aspect, patrimoniul cuprinde

numai drepturile, ci si datoriile cu valoare pecuniard. Ca urmare, in sens juridic, patrimoniul subzistd chiar dach ar fi compus numai din datorii sau daca valoarea acestora este mai mare decdt valoarea drepturilor. In plus, in sens economic, patrimoniul nu cuprinde si bunurile viitoare, ceea ce este de esenta notiunii juridice a patrimoniului 39 . Din acestd perspectivA, nu poate fi primitd teza conform c~reia patrimoniul cuprinde doar drepturile patrimoniale, altfel spus se reduce la activul patrimonial 40 . Aceastd teza pune practic semnul egalitatii intre notiunea juridicd de patrimoniu si notiunea economici de patrimoniu. Aceastd confuzie nu este admisibild. Fird leg~tura indisolubild dintre activ si pasiv s-ar pierde chiar unitatea juridicd a patrimoniului, determinatA de unitatea persoanei. Dincolo de acest considerent teoretic, existd un argument de ordin practic: excluderea pasivului din patrimoniu n-ar mai face posibild intelegerea divizdrii patrimoniului in mase de drepturi si obligatii pecuniare afectate realizarii unor scopuri determinate si nici transmiterea universala si transmisiunea cu titlu universal. Intr-adev~r, sub primul aspect, ideea de afectatiune nu poate fi limitath la drepturile patrimoniale; activitatea pentru realizarea scopului determinat

36 S-a afirmat ca accesibilitatea ]a schimb este adev5ratul criteriu al patrimonialititii bunurilor, iar nu

posibilitatea evaluirii banesti (in acest sens, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p. 805); in realitate, accesibilitatea la schimb si evaluarea bineascA sunt fatetele uneia si aceleiasi idei: valoarea economic! este un raport de schimb. In acest sens, s-a precizat c5 valoarea unui bun este valoarea de piata si c! aceasta se intemeiazA pe ideea de exploatare, de utilizare, prezent5 sau viltoare (a se vedea P. Catala, loc. cit., p. 203). 37 Pentru chestiunea accesibilitAtii la schimb a elementelor patrimoniale, a se vedea M. Fabre-Magnan, Propriet6, patrimoine etlien 3ocial, in "Revue trimestrielle de droit civil" nr. 3/1998, p. 591-594. 38 Pentru prezentarea elementelor componente ale patrimoniului in sens economic, cu referire speciala la

evolutia raportului dintre capital si venituri in structura

39 Pentru notiunea economica si notiunea sociologich de patrimoniu, a se vedea A. Weill, F. Terr6, P. Simler, op. cit-, p. 6-7. In sensul ci notiunea economicA de patrimoniu desemneazd numai valoarea bineasc6 rezultind din deducerea pasivului din activ, a se vedea S. G. Longinescu, op. cit., p. 149; acest autor include insA in patrimoniu in sens economic si "bunurile bAnesti care nu sunt indrituiri, dar care de faptapartin unei persoane, precum sunt, de pildd, posesiunea (adica stipdnirea de fapt a unui lucru), clientela unui industrias. De aceea vom zice, ca patrimoniul in inteles economic este totalul bunurilor bAnesti care de fapt apartin unei persoane".

Intr-un mod mai simplu, dar mai putin nuantat, s-a afirmat ca "in intelesul curent si economic al cuvintului, se intelege prin patrimoniu totalitatea bunurilorce constituiescaverea uneipersoand' (C. Hamangiu, 1. Rosetti Bal~nescu, Al. B~icoianu, op. cit., p. 844); aceast6 definitie este preluatd, in aceiasi termeni, de 1. Luld, Unele

probleme privindnotiunea depatrimoniu, in "Dreptul"

patrimoniului, a se vedea P.

Catala, loc. cit., p. 187-198.

nr. 1/1998, p. 14.

40 Pentru

aceastd tezA, a se vedea A. Seriaux, loc. cit., p. 802-803.

-184-

Pandectelc

Romaine - Supliment

Valeriu Stoica

presupune, in mod necesar, si asumarea unor datorii patrimoniale. Sub cel de-al doilea aspect, transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal nu sunt posibile decat dacd patrimoniul este inteles ca unitate a activului si a pasivului 4 1 .

D. in componenta patrimoniului intrJ drepturile si datoriile cu continut economic, iar nu

bunurile care formeazc! obiectulacestora 42 .Mai multe argumente intemeiaz5 aceastd afirmatie.

in dreptul civil roman, chiar drepturile patrimoniale sunt bunuri 43 . Intr-adevar,

pe langd bunurile corporale, exist5 si bunuri incorporale, printre care si drepturile patrimoniale.

Ca urmare, ar fi suficientd referirea la bunuri, fir6 a se face distinctie intre bunurile corporale si cele incorporale. Din aceastA perspectiva, patrimoniul ar fi compus din bunuri (corporale si incorporale). Dacd s-ar adopta insA o asemenea premisA, consecinta ar fi o inconsecventa logica. Intr-adevdr, nu s-ar intelege de ce in patrimoniu sunt incluse numai bunurile la care se refer6 drepturile, iar nu si bunurile la care se referd datorille. Nu aceste dou6 argumente ni se par insd fundamentale. Patrimoniul este o notiune juridic5, deci o realitate intelectuald. Ca urmare, el poate fi format tot din elemente intelectuale, adich din drepturi si obligatii patrimoniale, respectiv bunuri incorporale, iar nu din bunuri materiale, corporale 44 .Acesta este argumentul teoretic peremptoriu. In plus, mai existd un argument de ordin practic. Dac6 in patrimoniu ar fi incluse si drepturile patrimoniale, si bunurile care formeazd obiectul acestora, s-ar ajunge la o dublare a valorii economice, ceea ce ar denatura raportul dintre activul si pasivul patrimonial. Mai mult, este posibil ca asupra aceluiasi bun s6 se exercite mai multe drepturi aflate in patrimonii diferite, ceea ce ar conduce la ideea cd unul si acelasi bun ar putea fi contabilizat in activul fiecarui patrimoniu. Dacd sunt avute in vedere numai drepturile patrimoniale asupra unui bun, in fiecare patrimoniu va fi contabilizata, la activ, numai valoarea dreptului care se afl6 in acel patrimoniu (de exemplu, nuda proprietate se afl in patrimoniul unei persoane, iar dreptul de uzufruct, in patrimoniul altei persoane). Totusi, in doctrina juridich recentd s-a incercat s5 se acrediteze ideea c6 din patrimoniu

fac parte numai bunurile care formeazd, direct sau indirect, obiectul drepturilor. Activul patrimonial ar fi, in aceasti conceptie, un ansamblu de bunuri compus din lucruri corporale si incorporale si din obiectul potential care se va concretiza prin realizarea drepturilor reale si

Mai intai,

cd valoarea activului patrimonial, la un moment

dat, este determinat6 de ceea ce existd efectiv in patrimoniu, adicd este tocmai suma valorii drepturilor pecuniare existente in acel moment in patrimoniu. De asemenea, nu se

personale 45 . Aceastd conceptie ignord faptul

41 in acest sens, a se vedea M. Fabre-Magnan, loc. cit., p. 606-607.

42 Pentru includerea bunurilor la care se refer5 drepturile in cuprinsul patrimoniului, a se vedea Tr. lonascu, S. Brideanu, Drepturile realepincipale, Ed. Academie, Bucuresti, 1978, p. 13; totusi, acesti autori invedereaza si dificultatea la care conduce aceast6 optiune. 43 A se vedea C. Stdtescu, Drept civil. Persoana fizicJ. Persoana juridic!. Drepturile reale, Ed. Didacticd si Pedagogic6, Bucuresti, 1970, p. 485; C. Birsan, op. cit., p. 6.

44 in acest sens, s-a afirmat c! "Patrimoniul, find de natura pur intelectuala, elementele care-I compun trebuie sa aib6 acelasi caracter. Obiectele exterioare asupra chrora poart5 drepturile unei persoane, nu

formeazA pdrti integrante ale

patrimoniului sdu, prin ele insele si sub raportul naturii lor constitutive"; C. Aubry,

C.

Rau, op. cit., p. 230 -

45 in

trad. ns.

acest sens, a se vedea M. Fabre-Magnan, loc. cit., p. 600-605.

-185-

Valeriu Stoica

Pandectele

Romanc

-

Supliment

tine seama c5, in cazul dezmembrdrii proprietdtii, drepturile care rezultd din dezmembrare au o valoare distinct6 de aceea a dreptului de proprietate 4 6 . Incercarea de a inlocui drepturile si datoriile patrimoniale cu obiectul acestora ar impiedica intelegerea atit a legaturii dintre patrimoniu si persoan5, cdt si a ideii c6 patrimoniul este o punte intre titularul shu si celelalte persoane.

6. Patrimoniul este o universalitatejuridicA. A. Universalitate juridicJsi universalitate

de fapt Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite din doud perspective: mai intdi, ele pot fi analizate tindnd seama de individualitatea fiecdrui drept si a fiecdrei datorii; in al doilea rand, trecdnd dincolo de aceasta individualitate, ele constituie un tot (universum, universitas, universalitas) care, desi exist5 in si prin elementele componente, totusi dobdndeste o realitate autonom5, distinctd de aceste elemente 4 7 . Din cea de-a doua perspectiv4, s-a conturat notiunea juridicd de patrimoniu, inteles ca o universalitate de drepturi si obligatii cu valoare economich. Altfel spus, patrimoniul este o universalitate juridicd (universum ius, universitas iuris), iar nu una de fapt (universitas facti). Notiunea juridicd de patrimoniu, este, asadar, rezultatul unui indelungat proces de generalizare si abstractizare, de inductie si deductie, de analizd si sintezd, plecand de la solutille si intuitiile practice ale romanilor, pan5 la teoriile moderne care imbinA cele mai rafinate elemente de tehnic6 si teorie juridicd. Spre deosebire de universalitatea de fapt, universalitatea de drept contine nu numai elemente active, ci si datorii 48 . Activul si pasivul sunt definitorii pentru universalitatea juridicd. Mai mult, in cazul universalitdtii de fapt, bunurile care o compun nu sunt fungibile, in acceptia general descrisd mai sus, intrucat individualitatea lor material nu se topeste intr-o substanth economic6 general6, comuna. Ca urmare, instrainarea unor bunuri din universalitatea de fapt nu mai permite conservarea intregului prin intermediul subrogatiei reale. Exemplul clasic este acela al unei biblioteci a c rei unitate rezultd din natura material si intelectual a bunurilor care o compun, iar nu din valoarea ei economica. Instrhinarea cartilor in mod individual determin6 diminuarea intregului, intrucat pretul primit nu ia locul bunurilor instriinate. Asemintoare este si situatia colectillor de arth sau de altd naturd. Cind universalitatea de fapt este constituit6 dintr-un ansamblu de animale domestice (turmd, cireadd, herghelie, card), pdstrarea intregului este posibil pe cale naturala (reproducerea animalelor), iar nu pe cale juridicd (subrogatie real6).

In materie comerciald, se apreciazi c5 fondul de comert este o universalitate de fapt 49

.

46 n ipoteza dezmembrarii, nu se poate considera c! bunul care formeazi obiectul proprietitii ramine

exclusiv in patrimoniul nudului proprietar, intrucdt nu s-ar mai intelege diferenta dintre valoarea nudei proprietiti si valoarea dreptului de proprietate.

47 Pentru aceasta dublA perspectivd, a se vedea Tr. lonascu, S. Brddeanu, op. cit., p. 13; C. Stitescu,

.

cit., p. 482; L.

op.
9

Pop, Dreptul de proprietate si dezmembrimintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.

8

-

48 in sensul

cd universalit~tile de fapt nu cuprind datorii, a se vedea 1. L. Georgescu, Drept comercial

romin, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994,

p. 163; I. Deleanu, Fondul de comert, in "Dreptul" nr. 4/2001, p. 90.

49 Intr-o conceptie, se apreciaza, implicit, cd acceptarea teoriei proprietatii incorporale (in realitate este vorba de un drept de proprietate asupra unui bun incorporal) exclude teoria universalitatii de fapt in ceea ce priveste calificarea naturii juridice a fondului de comert (in acest sens, a se vedea St. D. CArpenaru, Drept comercial romin, editia a treia revizuita, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 113-114). Intr-o alta conceptie, se

considera cd fondul de comert poate fi calificat, in egal masura, ca universalitate de fapt si ca bun mobi incorporal (in acest sens, a se vedea: I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial romin, vol. 11,

-186-

Pandectele

Rominc -

Supliment

Valeriu Stoica

0 situatie special6 rezult5 din reglementarea garantiilor reale mobiliare cuprins5 in titlul VI al Legii nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele misuri pentru accelerarea reformei economice 5 o Conform acestei reglementari, garantia reaI poate s5 aibd ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic oni o universalitate de bunuri mobile (art. 10 alin. 3). Cdt priveste descrierea obiectului garantiei, se precizeaz5 c5 ea poate fi facut6 si prin formula generic "toate bunurile mobile, prezente si viitoare". Rezult! ca vointa p~rtilor este determinanth pentru a califica obiectul garantiei ca o universalitate de fapt (universum corpus, universitas facti) sau ca o sumd de bunuri mobile astfel incht garantia apas6 in egala mdsurd

asupra fiecaruia dintre ele 51

B. Patrimoniul si masele patrimoniale. Ideea de universalitate juridicd se regaseste, intr-un mod oarecum impropriu, si in legiturd cu masele patrimoniale in care este divizat patrimoniul. Este adevdrat c6, asa cum vom vedea mai departe, fiecare mas6 patrimoniala contine, de reguld, si drepturi, si datorii patrimoniale, iar subrogatia reals opereaza in mod diferentiat, in raport cu fiecare dintre aceste mase patrimoniale. Sub acest aspect, se justific! extinderea ideii de universalitate juridicd. De asemenea, extinderea ideii de universalitate juridicd la masele patrimoniale din care este alc~tuit patrimoniul este utild pentru a distinge aceste ansambluri juridice de ansamblurile de fapt. In aceasta ordine de idei, o mash patrimoniald este privitd ca universitas luris, iar nu ca universitas facti. Totusi, in mod riguros, numai patrimoniul este o adev~rath universalitate juridic5 (universum ius, universitas juris), iar masele patrimoniale sunt doar p~rti ale intregului, chiar dac6 fiecare pdstreaz6 o unitate specific5 determinat6 de un anumit grad de generalitate, de scopul cdruia ii este afectath si de regimul juridic special.

C. Patrimoniul exist& in si prin elementele componente. Ca universalitate juridicd, patrimoniul nu poate fi redus la drepturile si datoriile pecuniare din continutul sdu. Uneori, pentru a se accentua aceast5 idee, se lasd s5 se inteleag5 c5 patrimoniul ar fi chiar

independent de existenta drepturilor si datoriilor care il alcatuiesc. Altfel spus, patrimoniul ar putea exista si ca un recipient vid. Nu imphrthsim aceastd idee. Ca notiune generala si abstractd, patrimoniul are consistentd logicd si juridich numai in raport cu substanta sa

economica, care este dat;

de totalitatea drepturilor si datoriilor pecuniare care-I compun.

Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 15; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M. G. Lostun, Dreptcomercial, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2000, p. 68-71; desi acesti autori afirmA c5 fonaul de comert este o universalitate de fapt, totusi considera c! opereazd subrogatia real; or, subrogatia reaI opereazd in cadrul unei universalitAti

juridice, lar nu in cadrul unei universalititi de fapt); in sensul ca fondul de comert este o universalitate de fapt si un bun mobil incorporal, a se vedea si 1. Deleanu, loc. cit., p. 74 si p. 91.

5 PublicatA in M. Of. al Romdniei, Partea 1, nr. 236 din 27 mail 1999, modificata prin Ordonanta nr. 89 din 29 august 2000 privind unele mAsuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronich de Garantii Reale Mobiliare, publicati in M. Of. al Rom~niei, Partea 1, nr. 423 din 1 septembrie 2000. 51 Importanta practicA a acestei distinctii apare in momentul executArii garantiei. Dac6 garantia reala mobiliara apasa asupra unei universalitati de fapt, in momentul executbrii, creditorul garantat are la dispozitie numai bunurile care au rimas efectiv in cadrul acestei universalitdti de fapt in patrimoniul debitorului; rdmine totusi avantajul rangului preferential in raport cu alti creditori, in m~sura bunurilor care au mai ramas in universalitatea de fapt. Dac6 insd garantia reala mobiliar6 apas6 asupra tuturor bunurilor mobile, prezente si viitoare, considerate insd in singularitatea lor, creditorul isi poate executa garantia atit asupra bunurilor care se aflau in patrimoniul debitorului in momentul constituirii garantiei, indiferent daca acestea au iesit din patrimoniu, c~t si asupra bunurilor mobile viitoare, care se vor afla efectiv in patrimoniul debitorului in momentul executarii garantiei.

-

187-

Valeriu Stoica

Pandectele RomAne -

Supliment

Chiar dacd este, cum vom vedea, un atribut al personalitdtii, fdrd distinctie intre persoana fizich si cea juridica, patrimoniul nu poate fi inteles decdt in strans5 legitura cu continutul sau economic. Desigur, aceasta precizare nu inseamna cd substanta economic6 a patrimoniului este intotdeauna pozitivd, ci, cum am subliniat mai sus, ea poate fi si negativ, cand pasivul depAseste activul. In consecint5, patrimoniul nu poate fi redus la unele sau altele din drepturile si datoriile pecuniare, privite in mod individual. Universalitatea patrimoniului nu poate fi redus5 la

individualitatea drepturilor si datoriilor. Dar patrimoniul exista insa in si prin aceste elemente

cu continut economic, pe toath durata existentei persoanei fizice sau juridice.

Mai putin vizibila in momentul nasterii persoanei fizice, aceastd idee este foarte prezentd in procesul de constituire a persoanei juridice. Astfel, nu este posibild constituirea persoanei

juridice in absenta unui patrimoniu initial 52 .

Chiar daca s-ar putea imagina cd, la un moment dat (de exemplu, imediat dupd nastere), patrimoniul ar fi total golit de drepturi si obligatii pecuniare, acest moment nu trebuie sd fie confundat cu viata patrimoniului in intregul sau. Afirmatia ca patrimoniul exista numai in si prin elementele pecuniare componente trebuie raportat6 nu atat la fiecare moment din viata patrimoniului, desi ea se verifica in marea majoritate a acestor momente, ci la intreaga duratd a patrimoniului. Altfel spus, este absurdd imaginea unui patrimoniu gol de la momentul nasterii si pand la momentul incetdrii personalitatii juridice.

D. Dinamica fluxurilor patrimoniale nu afecteazi universalitatea juridici. Diferentierea

patrimoniului de individualitatea elementelor componente este insa necesard pentru a intelege

cd unitatea universalitdtii juridice se pdstreaza indiferent de dinamica fluxurilor patrimoniale:

persoana poate dobandi noi drepturi si datorii pecuniare, poate instrhina sau stinge drepturi si datorii existente, far5 ca prin aceasta sd fie atinsa existenta patrimoniului ca atare. Numai in acest fel este posibil ca patrimoniul sd constituie, cum vom vedea, obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari. Indiferent de schimbarile care au loc la nivelul individualitatii drepturilor si obligatiilor patrimoniale, universalitatea juridicd se pastreazd ca

realitate permanentd, continu5, pe durata existentei persoanei. Din aceasta perspectivd, are sens compararea patrimoniului cu un recipient, cu mentiunea ca acest recipient nu poate fi niciodatd complet gol, el trebuie sd contind cel putin un element care sd-1 umple, indiferent ca este vorba de un drept sau de o datorie. lath de ce, mai exacta este compararea patrimoniului cu "un adev~rat cont curent al subiectului de drept, in care sunt trecute toate drepturile si toate obligatiile acelui subiect, si al cdrui continut este supus unei continue miscari, prin aparitia de noi drepturi si obligatii, prin stingerea sau modificarea continud a

52 in general, pentru persoana juridicd, patrimoniul este un element constitutiv; pentru aceast5 idee, a se vedea Gh. Beleiu, op. cit., p. 382-390. Pentru constituirea societdtilor comerciale cu personalitate juridic6, a se vedea 0. C.pitinA, Societ~tile comerciale, Ed. Lumina, Bucuresti, 1991, p. 68-155 (in special problema

formarii capitalului social, p. 94-114); St. D. C~rpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, Societbtile comerciale. Reglementare, doctrinj, jurisprudent0, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 39-160. Pentru constituirea asociatillor

si fundatiilor, a se vedea M. Avram, M. Nicolae, H.

neguvernamentale din Romnia, Asociatia pentru Apdrarea Drepturilor Omului in Rom~nia, Comitetul Helsinki, Bucuresti, 2002, p. 27-53 (in cazul asociatiilor si fundatiilor, actul constitutiv trebuie sa cuprind5 si mentiunile referitoare la patrimoniul initial, conform art. 6 alin. 2 litera f si art. 16 alin. 2 litera f din Ordonanta Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicat5 in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 39 din 31 ianuarie 2000).

Dumitru si B. Dumitrache, Ghidlegislativpentruorganizatile

-188-

Pandectec

Romine -

Supliment

Valeriu Stoica

celor vechi"53. intr-adev~r, contul curent nu poate fi inteles in absenta creantelor si datoriilor reciproce care fuzioneazd intr-un sold unic, dar nici in absenta depersonalizarii acestor

creante si datorii5.

E. Permanenta si continuitatea patrimoniului. Ca universalitate juridica, patrimoniul cuprinde nu numai drepturi si datorii patrimoniale prezente, ci si drepturi si datorii viitoare. Aceastd idee pune in evidenth permanenta si continuitatea patrimoniului ca realitate juridicd pe durata existentei unei persoane (ideea este continutd si in sintagma "bunuri prezente si

viitoare", utilizat5 in art. 1718 C. civ.). Aprecierea starii de solvabilitate sau de insolvabilitate

a unei persoane se face ins, in functie de raportul dintre activul si pasivul patrimonial intr-un anumit moment dat. intr-un asemenea moment, se tine seama numai de drepturile reale existente in patrimoniu, de creantele si datoriile scadente, iar nu de drepturile reale, de

creantele si datoriile viitoare. Ca urmare, starea de solvabilitate si starea de insolvabilitate

sunt relative si temporare, iar nu

absolute si definitive 55 .

F. Concluzii. In concluzie, ca universalitate juridicd, patrimoniul cuprinde toate drepturile

si datoriile patrimoniale, prezente si viitoare, apartinand unei anumite persoane.

Rezulta c5 aceastd universalitate juridic6 exista nu numai in si prin elementele pecuniare componente (drepturi si datorii), ci si prin legdtura indisolubila cu persoana cdreia ii apartine patrimoniul. Unitatea acestei universalitdti are o dubla dimensiune: pe de o parte, ea include toate elementele patrimoniale ale unei persoane; pe de altA parte, ea dureazd in timp de-a lungul

intregii existente a persoanei. In fiecare moment al acestei durate, patrimoniul are un anumit continut de drepturi si obligatii pecuniare si o anumith valoare economic5 a activului si a pasivului. Imaginea patrimoniului intr-un asemenea moment poate fi aseminata cu un stop-cadru intr-un film cinematografic. Stabilirea raportului dintre activul si pasivul patrimonial are relevantd numai in functie de momentul ales ca punct de referinth, fie c6 este vorba de urmdrirea silitd asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, fie ca este vorba de procedura reorganiz~rii judiciare sau a falimentului unei societdti comerciale. De asemenea, transmisiunea universald sau cu titlu universal opereazd in functie de un asemenea moment.

7. Patrimoniuleste un atributal personalitAti.Acest element este

indispensabil pentru

intelegerea notiunii juridice a patrimoniului. Precizdm insA c6 intelegerea acestui element

doar in lumina teoriei personaliste a patrimoniului nu este suficientd. Aceast5 teorie leagd,

personalitdtii juridice pentru

persoanele morale 56 ,

in mod indisolubil, patrimoniul de persoana fizica. Recunoasterea

de drept public si de drept privat, a permis depAsirea dificultdtilor

teoretice care au dus la conflictul dintre teoria personalistd a patrimoniului si teoria patrimoniului

53 C. Stitescu, op. cit., p. 484.

54 1. Turcu, Dreptbancar, vol. 11, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,

1999, p. 68.

juridice, nu

contrazice aceast6 afirmatie. 0 datA ce a incetat sa mai existe persoana juridicA, nu se mai poate vorbi de patrimoniul acesteia, respectiv de starea de solvabilitate si de starea de insolvabilitate. Aceste stdri sunt

reversibile pe durata existentei persoanei juridice, respectiv pind in momentul in care a devenit ireversibil5 procedura de dizolvare si lichidare.

55 Falimentul unei societiti comerciale, care duce la dizolvarea si lichidarea acelei persoane

dreptul roman se utilizeaz6, mai ales in dreptul privat, sintagma persoandjuridicd. Uneori, pentru o mai

bun diferentiere,

subiectele colective de drept sunt denumite persoane morale in dreptul public si persoane

juridice in dreptul privat. Totusi, ideea de subiect colectiv de drept nu este intotdeauna exact5, cat timp s-a

recunoscut existenta societdtii comerciale cu r~spundere

limitatd intemeiata de o singurA persoanA. Tot astfel,

este posibil

56 in

intemeierea unei fundatil de citre un singur fondator.

-189-

Valeriu Stoica

Pandectelc Romine -

Supliment

de afectatiune". Sinteza acestor doud teorii ingaduie atat intelegerea ideii patrimoniului ca atribut al personalithtii, indiferent c5 este vorba de persoana fizicd sau de cea moralk, cdt si ideea unit~tii si divizibilitdtii patrimoniului. In doctrina romdneascd de drept civil, notiunea juridich de patrimoniu este intemeiath pe o astfel de sintez 58 . Din ideea de atribut al personalitatii derivd ideea de apartenenta. Elementele patrimoniale, active sau pasive, apartin numai titularului patrimoniului. Sub acest aspect, ele sunt privative, in sensul cd sunt proprii titularului patrimoniului, cu excluderea tuturor celorlalte persoane din sfera acestei legaturi de apartenent6. Pe aceast5 bazd, se constituie puterea pe care persoana o are asupra patrimoniu