RECOLTAREA URINEI

Urina = lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului,

depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră.
Scopul recoltărilor: • Informare asupra stării funcţionale renale.
• Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.
• Stabilirea tratamentului general.
Examene efectuate:
• Examen fizic. Se determină: volumul, aspectul, culoarea,
mirosul, densitatea, pH-ul.
• Examen biochimic. Se determină: albumina, glucoza,
creatinina, ureea, pigmenţii urinari, corpii cetonici, ionograma,
sedimentul urinar.
• Examen bacteriologic → urocultura. Se poate recolta proba
de urină ca parte a unui examen clinic complet, proba de urină
sterilă printr-o tehnică neinvazivă, sau prin sondaj urinar.
Recoltarea probelor prin sondaj vezical este contraindicată
pacienţilor imediat după intervenţii chirurgicale genitourinare.

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE

URINĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII - determinarea densităţii, ph-ului,
glucozei, albuminei, urobilinogenului - examinarea sedimentului
urinar.
PREGĂTIREA MATERIALELOR - tavă medicală/cărucior
- recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie
- seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
- pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină( 10ml)
este recoltată pe sondă à demeure
- mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ: - informaţi pacientul conştient - explicaţi-i
procedura în termeni accesibili
- obţineţi colaborarea.
b) FIZICĂ: - îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea
adecvată, respectarea intimităţii si a pudorii, recomandari
privind alimentaţia , toaleta regiunii, dezinfecţia organelor
genitale externe, asigurarea confortului fizic.
- efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie;
- fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv,
în cazul sugarilor şi copiilor mici.
EFECTUAREA PROCEDURII: Explicaţi pacientului care-şi
recoltează singur urina: - să-şi spele mâinile, să folosească
mănuşi de cauciuc - să se aşeze într-o poziţie în care jetul
urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism la bărbat şi poziţie
şezândă la femeie - să colecteze 10 ml urină direct în recipient -
să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare - să-şi
spele mâinile - să eticheteze recipientul.
În caz de recoltare pe sonda à demeure: - clampaţi sonda cu
15' înainte de recoltare - spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de
unică folosinţă - dezinfectaţi sonda - puncţionaţi sonda cu acul
adaptat la seringă - aspiraţi 10 ml de urină în seringă -
transferaţi urina în recipient - spălaţi-vă mâinile - etichetaţi
recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia,
examenul cerut, data şi ora recoltării - transportaţi urina la
laborator imediat.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ - colectaţi

materialele folosite în containere speciale conform pu (precauţii
universale) - spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor.
NOTAREA PROCEDURII Notaţi: - notaţi procedura în
dosarul/planul de îngrijire - data şi ora recoltării.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII :Rezultate
aşteptate/dorite - mostra de urină nu este contaminată cu
scurgere vaginală sau cu sânge menstrual - urina nu conţine
albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie
(normocromă) - sedimentul urinar nu conţine celule descuamate
de pe tractul urinar.
Rezultate nedorite / Ce faceţi ? - mostra de urină este
contaminată cu scurgere vaginală - aruncaţi urina; - faceţi
toaleta locală înainte; - urina este hipercromă, cu urobilinogen
crescut:- anunţaţi medicul
- sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii,
celule descuamate sau epitelii:
- anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai
relevante din urină
- urina conţine albumină sau glucoza: - Anunţaţi medicul.
Interpretare :
1*Volumul urinar = Valori normale-
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml
Valori anormale :Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h
defineste poliuria. Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h
constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare
decat cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este
starea patologica denumita nicturie.
2* Aspectul Urina normala este in general limpede. O urina
tulbure in momentul eliminarii ei poate contine: • Saruri (urati,
oxalati, fosfati, carbonati) • Mucus, puroi, epitelii, microbi •
Grasimi (aspect laptos).
3*Densitatea Depinde de concentratia substantelor dizolvate si
are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.
4* Culoarea urinei: • incolora sau aproape incolora in diabetul
insipid, diabetul zaharat, scleroza renala, faza poliurica a
insuficientei renale acute • galben-inchis dupa afectiuni febrile
acute, transpiratii profuze • galben-verzui in afectiuni hepato-
colecistice • rosu brun in prezenta eritrocitelor, hemoglobinei,
methemoglobinei sau a mioglobinei, dupa ingestia de
medicamente, coloranti • brun inchis in ictere • albastru dupa
ingestie de albastru de matilen.
5*Mirosul urinei: • urina proaspata este usor aromata • mirosul
se modifica dupa ingestie de cafea, cat si prin eliminarea unor
produsi.
6* Densitatea urinara:
• este invers proportionala cu volumul • hipostenuria (diureza
apoasa) caracterizata prin elaborarea unei urini cu o
concentratie mai mica decat a plasmei asa cum se intalneste in
hiperhidratari, in diabetul insipid, insuficienta renala acuta
(reluarea diurezei), insuficienta renala cronica (faza
compensata) • izostenuria caracterizata printr-o urina a carei
concentratie este egala cu osmolaritatea plasmei, intalnita in
insuficienta renala cronica • hiperstenuria caracterizata prin
elaborarea unei urini cu o concentratie foarte mare, peste 1035,
intalnita in deshidratari, diabet zaharat, dupa administrari de
substante de contrast, hipercalcemii.
7* Reactia urinii: • acest parametru variaza in limite destul de
largi, in functie de regimul alimentar (alimentatia carnata scade
pH-ul, pe cand cea vegetariana il creste), de timpul in care se
recolteaza urina (dimineata este mai acida), de modul de
recoltare
• puternic acida in cursul diabetului, insuficientei renale grave;
Alcaloza respiratorie, Alcaloza metabolica, Varsaturi abundente
(etiologii diferite), Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite,
pielite, pielonefrite)
• alcalina in infectii urinare, hiperaldosteronism, dupa varsaturi,
in perioadele de reabsortie a edemelor.
Principalii corpi azotati ai urinii:
1. ureea: • excretia sa fiind direct legata de ratia de
proteine alimentare • creste dupa regimuri hiperproteice, in
cursul bolilor insotite de hipercatabolism • scade in insuficienta
renala, afectiuni hepatice, sarcina, anabolism
2. acidul uric: valorile variaza in functie de varsta, regim
alimentar, factori patologici (renali, extrarenali)
 3. creatinina: • scazuta in hipertiroidism, tratament cu
testosteron, casexie, scleroza renala, etc. • creste in
hipercorticism, acromegalie, sindrom Cushing.
4. aminoacizii urinari: cresc in insuficientele hepatice grave,
in mielom, sindrom nefrotic, sindromul Fanconi, in intoxicatii cu
metale grele.
Analiza urinei mai cuprinde determinarea urmatorilor produsi:
1. urobilinogenul • isi are originea in circuitul bilirubinei,
intalnindu-se cresteri in hiperproductie biliara prin hemoliza
exagerata, leziuni ale celulelor hepatice, infectii biliare, icter
obstructiv
2. corpii cetonici: sunt expresia tulburarilor metabolismului
lipidic din diabetul zaharat.
3. catecoaminele: crescute in special in feocromocitom..
d) electrolitii urinari: - natriuria: • variaza considerabil cu
alimentatia • crescuta in regimurile hipersodate, in insuficienta
suprarenala, nefropatii tubulare sau interstitiale, administrare de
diuretice • scazuta in regimurile hiposaline, prin pierderi
extrarenale (predominant digestive), sub actiunea hormonilor
steroizi (stress, Cushing, terapeutic)
- potasiul urinar: • influentat de alimentatie • scade in unele
glomerulonefrite, pielonefrite, uremie extrarenala, diaree, boala
Addison • creste in hiperaldosteronism, nefropatii tubulare,
administrari prelungite de diuretice, etc.
- calciuria: • variatii care tin de regimul alimentar,
gradulabsortiei intestinale, activitatea paratiroidei, a tesuturilor
dure • redusa in insuficiente renale avansate, anumite
osteopatii, hipoparatiroidie • cresteri se intalnesc in
hiperparatiroidism, osteoporoze, metastaze osoase, acidoze
tubulare, intoxicatii cu vitamina D, hipercalcemie idiopatica
- oxalatii: cresc dupa alimentatii bogate in saruri oxalice si in
(micro) litiaza urinara.
e) enzimele si izoenzimele urinare: utile in diagnosticul unor
boli renale si extrarenale
f) fosfatazele, leucinaminopeptidaza, protease,
oxidoreductaze;
g) proteine urinare (proteinurie, albuminurie)-reprezinta
prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice
datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.
Interpretare: - urina limpede: albumina absenta. - urina cu o
usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
- urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox.
0,02 la mie). - urina cu flocoane abundente: albumina dozabila.
In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.
g) sedimentul urinar: - sedimentul urinar neorganizat: - se
formeaza in urma separari unor substante, sub forma cristalina
sau amorfa, in functie de reactia urinii si alimentatiei; - din urina
acida se separa acidul uric, uratii amorfi si cristalele de oxalate;
- din urina alcalina se separa fosfatii amorfi, cristalele de fosfati.
- sedimentul urinar organizat: - celulele epiteliale cu interes de
diagnostic limitat; - leucocitele se gasesc in numar de 1-3 pe
campul microscopic sau 100-200/ml/min; in numar mare
constituie un indicator al infectiilor la nivelul rinichilor sau cailor
urinare; - piurie se intalneste in infectii urinare acute,
tuberculoza urinara, o serie de procese degenerative ale
aparatului urinar; - leucocitele mari, cu granulatii animate de
miscari browniene (celule Sternheimer) se intalnesc in
majoritatea infectiilor renoureterale; - eritrocitele pot fi
identificate dupa marime, conturul dublu si absenta granulatiilor,
pot fi intacte sau deformate; prezenta eritrocitelor in sumar (mai
mult de 3 pe campul microscopic) este in general expresia unei
afectari predominante la nivelul glomerular, dar nu se poate
stabili o corelatie intre numarul acestora si gradul leziunii; se
mai intalnesc in (micro) litiaze, tumori, procese inflamatorii ale
aparatului urinar, cat si intr-o serie de boli generale - cilindrii
sunt formatiuni proteice rezultate in urma precipitarii si mularii
unor produse organice in tubii distali sau colectori, in cursul
unor afectiuni renale; dupa natura materialului organic urinar
care a coagulat si precipitat in tubii renali, cilindrii pot fi celulari
(eritrocitari, leucocitari, epiteliali) si aceculari (hialini, granulosi,
grasosi, pigmentari). Aprecierea elementelor celulare din
sediment poate fi facuta si prin numaratoarea acestora; pentru
efectuarea uneia din aceste probe se preleva urina pe o durata
precis delimitata, iar numarul de elemente se raporteaza la ml si
min. La nivelul urinei mai pot fi puse in evidenta alte elemente
sau produse: - limfa (tumori ale aparatului urinar)
- saruri, celule tumolare, mucina, trichomonas, oua de paraziti,
bacterii, etc.
- proteinuria (nefropatii, boli infectioase) Proteine urinare
(proteinurie, albuminurie)- reprezinta prezenta in urina a
cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor
afectiuni renale sau extrarenale. Interpretare - urina limpede:
albumina absenta.
- urina cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox.
0,015 la mie). - urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin
(contine aprox. 0,02 la mie).
- urina cu flocoane abundente: lbumina dozabila. In sumarul de
urina normal nu exista albuminurie.
- glicozuria (diabetul zaharat, diabetul renal). In mod normal
urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza =
100 300 mg la mie). In mod patologic, glucoza poate aparea in
cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de
glicozurie. Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara
crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si anormale (diabet
zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie,
bola Cushing).
- compusi cetonici In urina normala pot exista cantitati mici de
compusi cetonici (acetona fiind produsul principal). Cantitatea
lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc
cetogeneza hepatica sau scad utilizarea compusilor cetonici in
tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume :
efort muscular stresant, inanitie sau regim alimentar
dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide);
tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii
(dispepsia acuta, toxicoza); varsaturi accentuate (sarcina);
diabet zaharat.
- pigmenti urinari In conditii fiziologice, culoarea este data de
pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul,
urobilina, urocromii, etc). Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti
sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta
acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau
intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos hepatic. -
urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori
maligne hepatice primare sau secundare, in steatoza hepatica,
abces hepatic.
RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI-UROCULTURA
OBIECTIVELE PROCEDURII - Studiul bacteriologic al urinei
pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR a) pentru prelevarea fără
sondaj pregătiţi: - apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară -
antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral - comprese sterile
- recipient pentru colectarea sterilă a urinei - bazinet dacă este
necesar - container pentru deşeuri.
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi: -
tavă medicală/cărucior; - comprese sterile; - antiseptic; soluţie
de clorhexidină; - seringă şi ace sterile, tub de laborator steril; -
container pentru aruncarea materialelor folosite;
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi: - tavă
medicală/cărucior; - sondă vezicală pentru bărbat sau femeie; -
comprese sterile; - recipient steril pentru recoltarea urinei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI a) PSIHICĂ: - explicaţi
pacientului necesitatea prelevării; - asiguraţi pacientul de
inofensivitatea procedurii; - instruiţi pacientul conştient şi valid
cum să recolteze singur. b) FIZICĂ: - îmbrăcarea/dezbrăcarea
pacientului, poziţionarea adecvată, respectarea intimităţii si a
pudorii, recomandari privind alimentaţia , toaleta regiunii,
dezinfecţia organelor genitale externe, asigurarea confortului
fizic.
EFECTUAREA PROCEDURII: - verificaţi prescripţia medicală;
- identificaţi pacientul; - prelevaţi prin una din metodele
enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului sau
recomandarea medicală; a)prelevarea fără sondaj: - spălaţi-vă
mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu) - recoltaţi urina de la
bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun
şi clăti e abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral
cu comprese sterile îmbibate în antiseptic - colectaţi urina, în
recipientul steril, din mijlocul jetului - acoperiţi tubul steril. b)
prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în
mod voluntar - explicaţi pacientului modul de derulare a
procedurii. - oferiţi-i comprese sterile cu antiseptic pentru
dezinfecţia meatului urinar după spălare - daţi-i pacientului
flaconul steril - explicaţi-i să urineze la toaletă, lăsând să curgă
primul jet şi recoltând urina în flacon din mijlocul jetului - cereţi-i
pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei. c)
prelevarea pe sonda urinară à demeure
- spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu); - folosiţi
mănuşi de unică folosinţă; - dezinfectaţi locul de prelevare, cu
comprese sterile îmbibate în antiseptic; - puncţionaţi tubulatura
pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi
cantitatea necesară de urină; - transferaţi urina din seringă în
flaconul pentru laborator; - aruncaţi acul şi seringa în
containerul special. Dacă diureza este scăzută: - clampaţi
sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi; - aşteptaţi 10-15'
ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen.
d) prelevarea prin sondaj interimitent: - introduceţi sonda
vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau
femeie; - menţineţi sonda pe durata evacuării urinei; - lăsaţi
urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru
laborator; - evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare; - îndepărtaţi
sonda şi dezinfectaţi meatul urinar; - aruncaţi materialele
folosite în container; - spălaţi-vă mâinile; - ajutaţi pacientul să se
îmbrace.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI - pacientul deplasabil nu are
nevoie de îngrijiri speciale; - supravegheaţi pacientul purtător
de sondă, asiguraţi-vă că este permeabilă şi racordată la punga
colectoare.
 REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ - Colectaţi
materialele folosite în recipiente speciale conform precauţiunilor
universale (P.U.)
NOTAREA PROCEDURII - Notaţi procedura în fişa de
proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire - Notaţi data, ora,
numele persoanei care a recoltut, aspectul urinei
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
Respectaţi următoarele reguli generale: - Transportaţi imediat
eşantionul la laborator pentru a evita multiplicarea germenilor
sau păstraţi-l la frigider la +4°C în cazul în care examenul se
face mai târziu (nu mai mult de 12 ore) - Etichetaţi mostra
imediat după recoltare cu nume, prenume, CNP, data şi ora
recoltării - Însoţiţi monstra de o fişă de informaţii cu date clinice
(t°, starea de sănătate a pacientului, motivul)
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII Rezultate
aşteptate: - Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării
ca urmare a toaletei genito-urinare şi dezinfecţiei meatului
urinar Rezultate nedorite / Ce faceţi ? - contaminarea urinei
prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în timpul
emisiei (bacteriurie slabă < 10000germeni/ml) - repetaţi
procedura respectând normele de igiena locală
- multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara
frigiderului - păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea
uraţilor ceea ce împiedică analiza ulterioară a urinei - respectaţi
normele generale de pregătire a produsului pentru laborator -
emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic - oferiţi timp sau
recoltaţi prin sondaj vezical (în caz de urgenţa)
TOTALUL DE URINĂ (SUMARUL DE URINA)
Deoarece hormonii, proteinele şi electroliţii sunt excretaţi în
cantităţi mici şi variabile în urină, probele trebuie recoltate pe o
perioadă extinsă de timp pentru a avea o valoare diagnostică.
Probele cerute din urina strânsă pe 24 de ore sunt cele mai
uzuale, deoarece sunt semnificative pentru toate substanţele
eliminate în această perioadă. Se pot cere probe şi din urina
colectată timp de 2 până la 12 ore, în funcţie de informaţiile pe
care dorim să le aflăm. De asemenea, probele din urină strânsă
o perioadă de timp pot fi colectate după administrarea unei
cantităţi de medicamente, de exemplu insulina, pentru a detecta
diverse boli renale .
Materiale necesare : - recipient de colectare a urinii cu
capacitate de minim 2 litri - mănuşi - ploscă sau urinar dacă
este nevoie - recipient gradat dacă trebuie monitorizată
cantitativ diureza - recipient cu gheaţă dacă nu se poate ţine la
frigider - etichete - formular de cerere analize pentru laborator
Recoltarea : - confirmarea şi verificarea identităţii pacientului -
se explică procedura pacientului şi familiei pentru a ne asigura
de cooperarea acestuia şi pentru a preveni pierderile
accidentale de urină în timpul recoltării - se pot monta etichete
la baie prin care pacientul să-şi reamintească că nu trebuie să
arunce urina, sau pe punga urinară dacă pacientul este sondat
- pacientul trebuie învăţat să ne anunţe după fiecare micţionare,
să se ferească să contamineze proba - se vor explica
pacientului restricţiile alimentare şi medicamentoase acolo unde
este necesar
Colectarea probelor din urina strânsă timp de 2 ore : - dacă este
posibil, pacientul va trebui să bea 2 – 4 pahare de apă înainte
cu 30 de min de începerea recoltării - după 30 min se cere
pacientului să micţioneze; această probă se aruncă şi se
începe recoltarea propriu-zisă, pacientul având astfel vezica
goală; se notează ora începerii recoltării
- dacă medicul prescrie, se va administra o doza din
medicamentul indicat şi se va scrie ora - se va oferi pacientului
cel puţin un pahar de apă pe oră pentru a stimula producţia de
urină - după fiecare micţionare (în ploscă/urinar sau un recipient
obişnuit de 300 – 400 ml ) se va adăuga proba în recipientul
mare de colectare;
- se va măsura după fiecare eliminare, dacă trebuie
monitorizată cantitativ diureza - dacă este posibil, cu 15 min
înainte de terminarea timpului indicat pentru colectarea urinii, se
va cere pacientului să micţioneze; aceasta va fi ultima proba
adăugată în recipientul de colectare - la sfârşitul perioadei de
colectare, în funcţie de regulile interioare ale spitalului, se va
acoperi recipientul şi se va trimite etichetat la laborator imediat
împreună cu formularul de cerere sau se va turna într-un
recipient nesteril 100 - 200 ml din cantitatea totală de urină, va fi
etichetat şi trimis la laborator specificându–se pe cerere
cantitatea totală de urină strânsă şi perioada de timp.
Colectarea probelor din urina strânsă timp de 12 – 24 ore : - se
cere pacientului să urineze; se va arunca această probă,
pornindu-se astfel recoltarea din momentul în care pacientul are
vezica urinară goală - se notează ora începerii recoltării -
probele se vor aduna într-un recipient de cel puţin 2 l; pe timpul
dintre micţionari, recipientul cu probele de urină trebuie păstrat
la rece sau la frigider (niciodată împreună cu mâncarea sau cu
medicamente) - se va recolta urina pe toată perioada de timp
indicată; înainte de terminarea timpului se cere pacientului să
urineze încă o dată, dacă este posibil; se adaugă şi ultima
probă în recipientul de colectare - se va eticheta recipientul şi
se va trimite la laborator însoţit de formularul de cerere sau se
va turna din cantitatea totală de urină, într-un recipient de aprox
100-200 ml, care va fi etichetat şi trimis la laborator
specificându-se pe formular care a fost cantitatea totală şi
perioada de timp cât a fost colectată urina.
Consideraţii speciale : - pacientul va trebui să fie bine hidratat
pe tot parcursul recoltării probelor de urină - pacientul va fi
învăţat să evite cafeaua, ceaiul sau alte substanţe pe parcursul
recoltării, cu excepţia recomandărilor medicului, pentru a nu fi
alterate rezultatele - dacă pacientul are sondă urinară, se va
menţine punga urinară pe toată perioada recoltării într-un
recipient cu gheaţă pus sub patul bolnavului - dacă accidental
se pierde una din probe, recoltarea trebuie să fie reluată
integral.

MĂSURAREA GLICOZURIEI ŞI CETONURIEI

Glucoza şi corpii cetonici nu trebuie să fie prezenţi în urină în
mod normal. Totuşi glucoza începe să apară în urină
(glicozurie) atunci când glicemia (glucoza din sânge) depăşeşte
valoarea de 180 mg/dl.
Corpii cetonici, care sunt produşi în organism în absenţa
insulinei, apar la valori ale glicemiei mai mari de 240 mg/dl.
Prezenţa lor în urină (cetonuria) este un semnal de alarmă, fără
tratament putându-se intra în cetocidoza diabetică. Când corpii
cetonici cresc în sânge, pacientul capătă o respiraţie cu halenă
specifică. Metoda de măsurare a glicozuriei şi a cetonuriei este
similară, cu benzi. Rezultatele se compară cu o cartelă
standard a culorilor de referinţă. În echilibrarea metabolică a
diabetului zaharat şi urmărirea acestuia se impune şi dozarea
corpilor cetonici şi a glicozuriei.
Materiale necesare : - recipient de colectare - mănuşi - benzi
pentru măsurarea glicozuriei sau a cetonuriei specifice - cartelă
de referinţă cu toate culorile standard
Recoltare : -confirmarea şi verificarea identităţii pacientului -se
explică procedura pacientului, cu atât mai mult cu căt este un
pacient recent diagnosticat ca fiind diabetic. Pacientii care se
stiu cu diabet de mult timp pot fi învăţaţi să-şi recolteze singuri
acasă. -se verifică medicaţia pe care o ia pacientul şi care ar
putea modifica rezultatul testului. -înaintea fiecărui test
pacientul este învăţat să nu contamineze proba de urină -se
spală mâinile şi se pun mănuşile -se cere pacientului să
micţioneze; apoi se oferă un pahar cu apă şi, după 30 –40 min
se cere să micţioneze din nou; din cea de-a doua probă se va
efectua testul prin scufundarea benzilor respective -în funcţie de
testul cerut benzile vor fi ţinute în proba de urină conform
prospectului de utilizare, apoi vor fi citite şi interpretate în raport
cu cartela de referinţă.
Consideraţii speciale : -dozarea corpilor cetonici în urină ajută la
diagnosticul diferenţial între coma diabetică şi cea nondiabetică
şi la monitorizarea metabolismului lipidic.

FILTRAREA URINII PENTRU DEPISTAREA CALCULILOR

RENALI
Calculii renali se pot dezvolta oriunde în tractul urinar. Pot fi
eliminaţi odată cu urina sau se pot bloca în tractul urinar
provocând hematurie, colică renală, hidronefroză. Cu mărimi de
la dimensiuni microscopice până la câţiva centimetri, calculii se
formează în rinichi când sărurile minerale, în principal oxalatul
de calciu sau fosfatul de calciu, se adună în jurul nucleului unei
bacterii, tromb sau altă particulă. O altă substanţă care poate
determina formarea de calculi este acidul uric. Calculii renali
apar datorită a numeroase cauze incluzând hipercalcemia (care
poate apărea datorită hiperparatiroidismului), dieta excesiv
bogată în calciu, imobilizare prelungită nivel anormal al pH-ului
urinar, deshidratare, hiperuricemia asociată cu gută, anumite
boli ereditare. Cele mai întâlnite cauze de formare a calculilor
renali sunt staza urinară prin concentrare urinară datorită
deshidratării, adenoame benigne de prostată, boli neurologice,
stricturi uretrale. Depistarea calculilor în urină necesită o atentă
monitorizare a pacientului care va urina într-un recipient
acoperit de tifon pentru ca eventualii calculi să rămână pe
acesta. Acest test se va continua până când pacientul elimină
calculi sau până la intervenţia chirurgicală, după cum este
cazul.
Materiale necesare: - comprese sterile - recipient gradat - urinar
sau ploscă - formular cerere analize laborator - recipient pentru
colectarea calculilor dacă sunt eliminaţi - etichete - instructiuni
scrise prin care se reaminteşte pacientului ce are de facut
Recoltarea: -se explică pacientului exact procedura pentru a ne
asigura de cooperarea sa. -se postează etichetele pe
recipientul -se cere pacientului să ne anunţe la fiecare micţiune
-se pune compresa peste gura recipientului şi se poate fixa de
jur împrejur pentru mai multă siguranţă. -se pun mănuşi. Dacă
pacientul este imobilizat la pat şi urinează în urinar sau ploscă,
se va filtra toată urina prin compresa ataşata recipientului
gradat de colectare. Dacă are sondă urinară, se va filtra
conţinutul pungii colectoare prin compresa. -se va examina
compresa după filtrarea urinii. Dacă se vor depista calculi, vor fi
trimişi într-un recipient la laborator împreună cu formularul de
cerere analize, după ce a fost anunţat şi medicul curant. -dacă
pe compresă nu vor rămâne calculi ci doar reziduuri, vor fi şi
acestea trimise la laborator pentru analiză. -dacă compresa va
rămâne intactă, fără reziduri sau calculi, va fi îndepărtat şi pus
altul nou pentru următoarea micţionare Consideraţii speciale: -
dacă pacientul este acasă trebuie învăţat cum să-şi filtreze şi
monitorizeze urina şi să înţeleagă importanţa efectuării acestor
manevre corect. -calculii pot aparea în diferite culori. Dacă se
întâmplă aşa, fiecare dintre ei are importanţa diagnostică în
funcţie de mărime, culoare etc. -se vor reţine şi trimite la
laborator orice reziduuri suspecte care vor rămâne pe
compresă deoarece chiar şi cei mai mici calculi pot determina
hematurie şi durere.