UPG PLOIESTI

Facultatea : IPG
Specializarea : mine, petrol si gazE

STRATEGII SI POLITICI IN INDUSTRIA PETROLULUI

Profesor coordonator :
 Generalitati
 Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care dăunează
sănătăţii, calităţii vieţii sau funcţionării naturale a ecosistemelor. Cu toate
că o parte din poluarea mediului este un rezultat al acţiunii naturii, cum ar
fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activitatea
omului.
 Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a
dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând
astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite
domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii
populaţii a pământului.
 Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte
neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în
spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
 Există două mari categorii de materiale poluante sau altfel spus poluanţi.
Aceştia pot fi biodegradabili, cum ar fi murdăria provenită de la
canalizări, care se descompune prin procese naturale. Aceşti poluanţi
devin o problemă atunci când apar în atmosferă mai repede decât pot ei să
se descompună. Poluanţii nedegradabili sunt materiale care fie nu se pot
descompune, fie se descompun mult prea încet. O dată apărută
contaminarea, este foarte greu sau imposibil de a îndepărta aceşti poluanţi
din mediu.
 Ameninţările pentru sănătatea şi bunăstarea umană rezultate sau transmise
prin factori de mediu constituie în zilele noastre o motivaţie pentru
creşterea preocupării lumii medicale, a publicului general şi a guvernelor
care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.
 Dezvoltarea rapidă a industriei şi a multor tehnologii, extinderea tehnicilor
şi reţelelor de monitorizare a riscurilor, creşterea preocupării publicului şi
a mass-mediei faţă de aceste riscuri şi efecte motivează cercetările pentru
cunoaşterea efectelor poluării mediului asupra sănătăţii.
 Poluarea are de altfel un efect dramatic asupra resurselor
naturale.Ecosisteme ca pădurile, lacurile, insulele de corali sau râurile aduc
mari avantaje mediului înconjurător. Ele îmbunătăţesc apa şi calitatea
aerului, sunt un habitat pentru plante şi animale şi produc alimente şi
medicamente.
 Aceste ecosisteme pot fi oricând distruse din cauza poluării. Mai mult,
datorită relaţiilor complexe dintre diferitele tipuri de organisme şi

1
 ecosisteme, contaminarea mediului poate avea efecte care nu sunt imediat
descoperite sau care sunt greu de prevăzut. De exemplu, oamenii de ştiinţă
pot doar să speculeze pe marginea posibilelor efecte ale micşorării stratului
de ozon, singurul protector al Pământului împotriva dăunătoarelor raze ale
Soarelui.

 Ploaia acidă este formată atunci când emisiile industriale se amestecă cu

stratul atmosferic. Poluanţii pot fi duşi în nori distanţe lungi până a
începe ploaia, ceea ce înseamnă că pădurile şi lacurile destul de
îndepărtate de fabrici sau uzine pot fi afectate.
 Poluarea există în multe forme şi afectează mai multe aspecte ale
mediului. Punctele-sursă ale poluării vin de la surse specifice, identificate
cum ar fi conductele canalizărilor sau coşurile fabricilor. Există însă şi
surse ale poluării care vin din diferite locuri, cum ar fi contaminarea unui
râu dintr-o zonă urbană sau fumul de la ţevile de eşapament.
 Efectele acestor poluanţi pot fi imediate sau în timp. Efectele primare
apar imediat după ce s-a produs contaminarea, cum ar fi moartea
plantelor şi speciilor marine după vărsarea unei cantităţi de petrol în
apă. Efectele secundare pot fi întârziate sau pot persista în mediu,
poate chiar rămânând neobservate pentru mult timp. Aceste efecte,
publicate de Rachel Carson în cartea ei apărută în 1962, ameninţă
supravieţuirea speciilor contaminate şi au zeci de efecte chimice despre
care nu se ştie încă.
 Smogul este cauzat de poluarea de la fabrici şi autoturisme. Este
compus din variaţii de temperatură, care fac ca aerul poluat să fie
păstrat într-o anumită zonă pentru perioade mari de timp. Expunerea
continuă la smog poate produce probleme respiratorii, iritaţii ale
ochilor şi uneori moartea.
 Canalizarea, deşeurile industriale şi chimicalele folosite în agricultură
sunt cauze ale poluării apei. În 1995, Agenţia pentru Protecţia Mediului
din Statele Unite a demonstrat că aproape 37% din lacurile şi estuarele
ţării şi 36% din râuri sunt mult prea poluate pentru nevoile obişnuite,
cum ar fi pescuitul sau înotul, pe toată durata anului.

2
  O altă problemă din domeniul agriculturii sunt pesticidele şi
insecticidile. Cu toate că distrug momentan insectele sau gândacii
dăunători, ele pot fi periculoase pentru sursele de apă şi hrană.
 Din cauza numeroaselor accidente ecologice produse în ultimii ani, mai
multe ţări europene au instituit amenzi şi pedepse drastice împotriva
celor care nu respectă legea. Înţelegerile internaţionale au ajutat extrem
de mult în reducerea poluării. Au fost înfiinţate mai multe organizaţii
non-guvernamentale menite să oprească pe cât posibil poluarea. Printre
acestea s-a afirmat în mod deosebit organizaţia engleză Greenpeace.

 Strategii antipoluare adoptate pe plan mondial

 Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele de

concentratie ce se cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea
publica. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate
limitele de emisie a substantelor poluante in atmosfera astfel incat
standardele de calitate ale aerului sa fie atinse.
 Cu toate acestea insa, natura problemei necesita implementarea tratatelor
internationale ale mediului, si pana in acest moment 49 de tari au aprobat

3
 in Martie 1985 conventia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon.
"Protocolul de la Montreal", ata cum a fost numita aceasta conventie
renegociata in 1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si
fluorocarburi pana la sfarsitul secolului si asigura ajutor in vederea
dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. in plus, mai multe tratate
internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide.

 In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in
1970, 1977 si 1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice.
Agentia de Protectie a Mediului are ca responsabilitate primara
indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se stabileasca standarde
privind calitatea aerului in cazul diferitelor substante.

 Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in

arealele unde aerul este in prezent mai curat decat impun standardele.
Amendamentele din 1990 identifica ozonul, monoxidul de carbon, ploaia
acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluarii
aerului.

 Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurator, de la jumatatea

secolului XX, multe natiuni au instituit legi cuprinzatoare proiectate
pentru a repara distrugerile anterioare ale poluarii necontrolate si pentru a
preveni viitoarele contaminari ale mediului. În Statele Unite a fost creat
Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau
semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de
dioxid de sulf.

 Actul pentru Apa Curata (Clean Water Act - 1977) si Actul pentru Apa
Potabila Curata (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru
deversarea poluantilor în ape si standarde pentru calitatea apei potabile.
Actul pentru Controlul Substantelor Toxice (Toxic Substance Control Act
- 1976) si Actul pentru Conservarea si Recuperarea Resurselor (Resource
Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a
supraveghea si controla deseurile periculoase. Dupa 1980 au fost create
programe care alocau fonduri pentru curatarea celor mai contaminate
terenuri de depozitare a deseurilor. Aceste acte si alte câteva legi federale
ale unor state individuale au ajutat limitarea poluarii dar progresele au fost
lente si au ramas multe probleme cu privire la zonele cu contaminari

4
 severe din cauza lipsei fondurilor pentru curatare si din cauza problemelor
în aplicarea legilor.

 Din anul 1992 reprezentantii a mai mult de 160 de tari s-au întâlnit în
mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de
substante poluante care produc efectul de sera. În 1997 a fost creat
Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte tari sa adereze la el pentru a
reduce pâna în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990.
Pâna la sfarsitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese înca
ratificat; negociatorii încercau înca sa ajunga la un consens în legatura cu
regulile, metodele si penalitatile care ar trebui sa fie folosite pentru a
aplica tratatul.

 Regulamentul si legislatia au dus la un considerabil progres în diminuarea

poluarii aerului si apelor în tarile dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit
mai putini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum
mai putini combustibili pe baza de sulf; cosurile industriale au acum filtre
prin care se reduc emisiile si nu se mai foloseste benzina cu plumb. Ţarile
în curs de dezvoltare continua sa se lupte cu poluarea fiindca nu au
tehnologii pentru filtrare si curatare si trebuie sa îsi mareasca puterea
economica, de cele mai multe ori cu costul poluarii mediului.

 Problema este ca tarile în curs de dezvoltare atrag investitorii straini prin

forta de munca mai ieftina, materiale brute mai ieftine si mai putine
restrictii pentru substante poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-
a lungul granitei dintre S.U.A. si Mexic, pe partea mexicana, creeaza
industrie si locuri de munca pentru Mexic dar majoritatea lor apartin unor
corporatii non-mexicane care au fost atrase de forta de munca ieftina si de
lipsa legilor cu privire la poluanti. Ca rezultat, aceasta regiune de granita,
incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de
Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice si saracia, tarile în curs de
dezvoltare necesita ajutor si tehnologie de la tarile si corporatiile straine,
participarea comunitatii în initiativele de dezvoltare si crearea de
reglementari mai aspre cu privire la poluare.

 Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, national si

international pentru a combate problemele create de poluare din toata
lumea. Multe din aceste organizatii raspândesc informatii si ajuta oameni
si alte organizatii, care nu sunt implicate în procesul luarii deciziilor.
Reteaua Actiunii Pesticidelor raspândeste informatii tehnice cu privire la

5
 efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O miscare bine
organizata de justitie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru
protectia echitabila a mediului înconjurator. Greenpeace este o organizatie
activista care concentreaza atentia internationala asupra industriilor si
guvernelor care contamineaza terenul, apele sau atmosfera cu deseuri
toxice.

 Cadrul legislativ actual privind politica mediului in

Romania

 Politica mediului este o forma a politicii generale avand ca sarcina

stabilirea strategiilor, obiectivelor si prioritatilor, metodelor si mijloacelor
implicate in actiunile desfasurate pe plan national in scopul prevenirii si
combaterii poluarii, pentru ameliorarea conditiilor de mediu. Politica
mediului inseamna in acelasi timp si evaluarea situatiilor reale ale
mediului (pe plan local, national sau international) , constatarea
influentelor negative asupra calitatii mediului, stabilirea institutionalizata
a masurilor necesare organelor statale si protejarea mediului, stabilirea
sistemelor de sanctionare in caz de poluare, cuantumul sanctiunilor
aplicabile.
 Politica mediului, ca politica speciala este parte integranta a politicii
economice (nationale si internationale) ce exprima activitatea care
antreneaza intreaga colectivitate a societatii in scopul protectiei mediului.
Politica social-economica reprezinta ansamblul masurilor luate la nivel
macro si microeconomic in scopul administrarii vietii economice, iar
politica de mediu reprezinta ansamblul de masuri luate in scopul
prevenirii poluarii mediului, a reducerii procesului de deteriorare a
calitatii vietii si sanatatii umane, a calitatii naturii si a calitatii tuturor
factorilor de mediu. Asadar, intre politica de mediu si politica social-
economica exista o interferare politica de mediu fiind parte esentiala a
politicii social-economice.
 Sarcinile politice de protectie a mediului sunt dificile si complexe. Cele
doua Conferinte mondiale de protectie a mediului21 au stabilit
principalele sarcini politice de protectie a mediului pentru statele
participante.
 Pentru ca prevenirea poluarii si imbunatatirea calitatii mediului sa se
poata realiza, este necesar ca intreaga colectivitate a socie 555j99f tatii
(cetateni, agenti economici, institutii) sa-si asume raspunderi si sarcini in
6
 acest sens. Principala raspundere a politicii mediului o au insa guvernele
fiecarei tari precum si autoritatile centrale si locale de specialitate.
 Prin sistemul de politici de mediu in tara noastra se defineste ansamblul
de politici privind protectia resurselor naturale si conservarea
biodiversitatii, protectia solului si subsolului, regimul protectiei apelor si a
ecosistemelor acvatice, regimul protectiei atmosferice, a ariilor protejate,
regimul protectiei asezarilor umane, regimul substantelor si deseurilor
periculoase, al asigurarii protectiei impotriva radiatiilor, precum si alte
activitati.

 Formularea de conceptii stiintific fundamentate cu privire la realizarea unei

economii nepoluante presupune o politica de mediu proprie in cadrul
politicii globale a statului, aflata in stransa legatura cu celelalte forme ale
politicii globale. Elaborarea si aplicarea eficienta a politicilor de mediu in
tara noastra, impune luarea in considerare in primul rand, a urmatoarelor
aspecte esentiale:
o elaborarea si aplicarea politicilor de mediu tinand cont de
caracteristicile temporale si spatiale;
o stabilirea rolului tehnologiei si cercetarii tehnico-stiintifice ;
o coordonarea si cooperarea internationala;
o stabilirea de instrumente monetare eficiente;

 Procesul de fundamentare si elaborare a politicilor de mediu este deosebit

de complex, conditionat de caracterul restrictiv al resurselor economice
(naturale, materiale, financiare etc.), corelat cu un cadru legislativ
corespunzator.
 Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata in 2000, este
dominata de ideea necesitatii dezvoltarii economice pe baza valorificarii
superioare a resurselor materiale si umane, a cuceririlor tehnico-stiintifice ,
cu respectarea cerintelor de protejare a mediului. Aceasta lege
reglementeaza activitatile economice si sociale cu impact negativ asupra
mediului, precum si conditiile si procedura de autorizare a acestora,
urmarindu-se astfel dirijarea acestor activitati inca din faza lor incipienta, in
scopul cunoasterii impactului lor negativ asupra mediului.
 Elaborarea unei politici legislative in privinta protectiei si dezvoltarii
mediului, constituie o sarcina fundamentala a statului, atat prin adoptarea
unei legislatii nationale corespunzatoare, cat si prin aderarea la documentele
si reglementarile internationale existente in acest sens.

7
 Pornind de la faptul ca activitatea de protectie a mediului are efecte benefice
asupra intregii omeniri, s-a ajuns la concluzia ca prevenirea poluarii
mediului, imbunatatirea si refacerea calitatii este o problema si o sarcina a
fiecarui stat. Aceasta concluzie se bazeaza pe o serie de argumente cum ar
fi:
 poluarea mediului si lupta contra poluarii este o problema nationala;
o statul stabileste regulile de conduita in toate domeniile, deci si in domeniul
protectiei si dezvoltarii mediului;
o statul urmareste respectarea regulilor de conduita juridica impuse si poate
aplica sanctiuni;
o statul prin organele sale specializate solutioneaza litigiile nascute in acest
domeniu;
o statul finanteaza prin bugetul de stat activitatile de protectie si dezvoltarea
mediului.

 Astfel, Constitutia Romaniei din 200323 prevede ca: 'Statul trebuie sa

asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea
echilibrului ecologic', stabilindu-se totodata in sarcina statului obligatia de a
asigura conditiile necesare cresterii calitatii vietii si luarea masurilor
corespunazatoare pentru asigurarea unui trai decent. Articolul 6 din Legea
nr.137/1995 consacra obligatii in sarcina statului in acest sens, dar si
responsabilitati astfel: 'Protectia mediului constituie o obligatie a
autoritatilor administratiei publice centrale si locale precum si a tuturor
persoanelor fizice si juridice' atribuind responsabilitatea protectiei mediului
atat autoritatilor centrale pentru protectia mediului cat si agentiilor sale
teritoriale.

 Situatia actuala privind poluarea in Romania

 În perioada de după anul 1990, în România activitatea de protecţie a

mediului a înregistrat evoluţii sinuoase datorită complexităţii problemelor
de mediu, lipsei resurselor materiale şi umane, structurilor industriale
moştenite, lipsei capacităţii instituţionale, lipsei de experienţă etc.Este
important de menţionat că, în urma începerii procesului de aderare la UE şi
a negocierii, sunt vizibile semne de schimbare în privinţa atitudinii şi a
modului de abordare a problemelor de protecţie a mediului.

8
 Ca şi în cazul multor altor ţări din Europa de Est, în România s-a acordat o
atenţie limitată problemelor de protecţia mediului şi nu au fost luate decât
măsuri sporadice de control pentru reducerea efectelor poluării produse de
industria chimică, metalurgie, energetică, activităţi extractive, industria
cimentului etc. Apele uzate deversate de industrie şi municipalităţi conţin
niveluri ridicate de metale grele, alţi poluanţi toxici şi substanţe
consumatoare de oxigen. Aerul din oraşe este poluat de particule solide,
monoxid de carbon, dioxid de sulf şi alţi poluanţi dăunători sănătăţii.
 O dată cu trecerea la principiile pieţei libere a serviciilor municipale
(căldură, apă, canal şi colectarea deşeurilor), administraţia locală a moştenit
o mulţime de proiecte neterminate, infrastructură în diferite stadii de
degradare şi o reducere a finanţării de la bugetul de stat pentru investiţii noi
şi de înlocuire. Deşi unele dintre localităţi au sisteme de canalizare, cel
puţin 40% dintre oraşele din România nu au nici un fel de sistem de epurare
a apelor menajere, altele neputând probabil funcţiona în regim normal.
Depozitele de deşeuri nu au sisteme de control pentru materialele
periculoase ce se pot depozita la un loc cu deşeurile menajere şi prea puţine
dispun de sisteme de protecţie a apei subterane sau de suprafaţă iar nici una
nu are sistem de extragere a biogazului.
 Multe dintre practicile agricole din trecut se bazau din plin pe folosirea
substanţelor chimice (îngrăşăminte şi agenţi de protecţie a culturilor) pentru
mărirea producţiei. Dar practicile de aplicare a substanţelor chimice au
condus la apariţia unor efecte semnificative asupra mediului ce au afectat
aprovizionarea cu apă, siguranţa alimentară etc. Îngrăşămintele cu azot
aplicaţe pe câmp, fără adoptarea precauţiilor necesare, au dus la poluarea
solului şi a apelor de suprafaţă. Deversările de la combinatele de creştere a
animalelor au contribuit considerabil la supraîncărcarea cu substanţe
organice a fluxurilor de apă, determinând înflorirea algelor şi eutrofizarea.
În plus, deşeurile animale concentrate determină scăderea cantităţii de
oxigen din apă şi uneori distrug biosistemele ce pot susţine viaţa.
 Trebuie menţionat că, după anul 1990, în agricultură a scăzut drastic
cantitatea de îngrăşăminte chimice şi amendamente aplicate ceea ce a
condus la scăderea poluării cu nitraţi. O problemă importantă ce trebuie
soluţionată este cea a cantităţilor mari de pesticide expirate, rămase în
custodia autorităţilor locale şi care trebuie eliminate rapid, în condiţii
siguranţă.
 Infrastructura de mediu din România, deşi a fost considerată mult mai bună
decât cea din fosta Uniune Sovietică, se află mult în urma celei existente în
occident. Înainte de colapsul economic, numai 60 - 65% dintre investiţiile
planificate pentru staţii de epurare şi controlul emisiilor atmosferice au fost

9
 terminate. Când s-au introdus restricţii de utilizare a energiei, staţiile de
epurare au fost printre primii consumatori debranşaţi.
 Reducerea semnificativă a emisiilor poluante a fost unul dintre efectele
secundare pozitive ale economiei în declin. Dar acest declin a însemnat că şi
alte investiţii semnificative necesare pentru controlul poluării au trebuit să
fie sistate. Deşi în perioada 1992-2001 s-a înregistrat o creştere constantă a
cheltuielilor pentru protecţia mediului (calculate în Euro), nivelul lor a
rămas la valori foarte mici faţă de nevoile curente.
 Astfel, în anul 1998 cheltuielile de protecţie a mediului au înregistrat o
valoare maximă, reprezentând 1,6% din PIB (571 milioane Euro) faţă de 1%
în anul 1992 (1< milioane Euro). Din totalul cheltuielilor de protecţie a
mediului, investiţiile au reprezentat mai puţin de 1/3, fiind cu totul
insuficiente faţă de necesităţi (50-milioane Euro în 1992 şi 238 milioane
Euro în anul 1999). După cum se va arăta în continuare, aceste sume sunt
total insuficiente pentru modernizarea infrastructurii de protecţie a mediului.
 Cheltuielile pentru protecţia mediului au crescut în România în ultimii ani.
Oricum, aceste cheltuieli reprezintă doar o parte din investiţiile necesare
pentru conformarea la legislaţia europeană. Serviciile Comisiei Europene au
estimat că fostele ţări candidate au trebuit să aloce pentru protecţia mediului
o cota între 2% şi 3% din PIB, pentru implementarea completă a legislaţiei
de mediu a UE. Pentru mai multe ţări, aceasta nu reprezintă o problemă
majoră îneosebi datorită nivelului PIB.
 Dar nevoile de investiţii diferă considerabil între ţări: un studiu recent
estimează că proporţia din PIB necesară pentru investiţii este de 2% pentru
Republica Cehă şi de 11 % pentru Bulgaria.
 Pe măsură ce economia se redresează şi industriile potenţial poluatoare şi-au
reînceput activitatea şi s-au dezvoltat industrii noi, este esenţial ca actorul
industrial să preia obligaţiile ce îi revin privind managementul mediului,
pentru a nu se confrunta în viitor cu probleme de poluare şi mai complexe.
 După Conferinţa Interministerială „Un Mediu pentru Europa" de la Lucerna,
din aprilie 1993, România şi alte ţări din Europa Centrală şi Estică au
întocmit Planuri Naţionale de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM)
pentru a-şi prioritiza problemele din domeniul mediului. Accentul principal
al primului PNAPM şi al planurilor ulterioare s-a pus pe „punctele
fierbinţi"Între „punctele fierbinţi identificate iniţial se regăsesc: Copşa Mică,
Baia Mare, Zlatna, Ploieşti,Borzeşti, Bacău, Suceava, Piteşti, Tg.Mureş,
Tulcea, Işalniţa, Rovinari, Braşov şi Govora. Au fost de asemenea
identificate nivelur foarte mari de poluare a aerului în Municipiul Bucuresti.
Situaţia punctelor fierbinţi a rămas neschimbată şi în anul 2003.
 Ultima revizuire a PNAPM, din anul 2003, enumera 160 de propuneri de
proiecte ce se doreau a fi abordate în următorii ani în domeniul dezvoltării
instituţionale şi legislaţiei orizontale (7 proiecte), conservarea biodiversităţii
protecţia naturii (30 proiecte), calităţii apelor (28 proiecte), gestiunii

10
 deşeurilor 40 proiecte) şi calităţii aerului, schimbărilor climatice şi IPPC (50
de proiecte).
 Cadrul instituţional creat după 1990 a evoluat sinuos, fiind vorba de mai
multe încercări de întărire a capacităţii administrative. Dacă în anul 1990 se
crea primul Minister al Mediului din România, în anul 1992 acesta devine
Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului (MAPPM). MAPPM
funcţionează vreme de opt ani, până în anul 2000. După doi ani, în anul
2002, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului este desfiinţat complet. în
schimb s-au creat două Departamente - Departamentul Apelor şi
Departamentul de Protecţie a Mediulului, conduse de câte un secretar de stat
- în cadrul unui uriaş Minister al Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului
(MAPAM). În martie 2004 se reface Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor prin desprinderea de MAPAM a celor două departamente
responsabile cu apele şi mediul.
 Agenţiile au funcţionat şi s-au consolidat vreme de 10 ani, până în anul
2000, când au fost transformate în inspectorate. În anul 2003, potrivit noii
versiuni a Legii Mediului, s-a trecut din nou la organizarea teritorială a
Agenţiilor de protecţie a mediului. În anul 2004 a fost creată Agenţia
Naţională de Protecţie a Mediului şi Agenţiile judeţene au devenit Agenţii
Regionale de protecţie a mediului.
 Se poate constata că, în România, cadrul instituţional al protecţiei mediului
este deconcentrat sub formă piramidală, cu Ministerul Mediului şi Protecţiei
Apelor la vârf. În acelaşi timp implicarea autorităţilor locale este minimă.

 Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale are

ca scop obţinerea unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze
posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare, este necesară asigurarea
protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, în
concordanţă cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile,
precum şi creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei
privind realizarea acestor obiective.
 Pentru o eficienţă a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi
şi acţiuni judicios corelate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi
sănătate a populaţiei şi implică dezvoltarea unei mentalităţi adecvate a
comunităţii, evaluarea cu realism a problemelor de mediu, stabilirea
priorităţilor şi elaborarea strategiilor corespunzătoare de rezolvare a
acestora şi, nu în ultimul rând, schimbarea atitudinii şi comportamentului
faţă de mediul înconjurător şi responsabilizarea civică, pentru transmiterea

11
 către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos cu respectarea celor
trei dimensiuni ale dezvoltării durabile –economică, ecologică şi socială.
 În România, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în
special ca urmare a poluărilor locale, produse în principal în sectoarele
exploatărilor petroliere şi de minerit, în industriile de prelucrare a
minereurilor şi petrolului, termoenergetică, industria chimică, de prelucrare
a lemnului şi celulozei, metalurgie, siderurgie, industria electrotehnică şi a
construcţiilor de maşini, industria cimentului, transporturi, gospodăria
comunală şi agricultură.
 Finanţarea investiţiilor pentru mediu în România

 În perioada de după anul 1990, fie că este vorba de construcţia

infrastructurii de mediu (staţii de tratare a apei potabile, staţii de epurare,
instalaţii de eliminare a deşeurilor etc), de instalarea unor sisteme eficiente
energetico-materiale pentru evitarea risipei de căldură sau materii prime, de
retehnologizarea industriei pentru stoparea producţiei de deşeuri, sau chiar
de îmbunătăţirea monitorizării şi managementului pentru îmbunătăţirea
calităţii mediului, motivul cel mai frecvent invocat pentru lipsa de progres
este insuficienţa banilor .
 În România nu a existat o tradiţie reală de conformare la cerinţele de mediu
şi nici surse semnificative de stimulare care să oblige întreprinderile de stat
sau particulare să respecte standardele de mediu.
 Pe de altă parte, sunt foarte îndreptăţite justificările legate de lipsa
fondurilor necesare pentru aceste investiţii. Necesitatea acestor investiţii de
protecţie a mediului este indiscutabilă, dar pe piaţă nu există nici cerere şi
nici ofertă de fonduri pentru susţinerea lor. Lipsa stimulentelor pentru
investiţii în protecţia mediului a devenit de neacceptat cu atât mai mult cu
cât accesul la credite pentru astfel de investiţii este prohibitiv în România.
 Spre exemplu, pentru o investiţie de reducere a poluării un industriaş român
trebuie să plătească băncilor aceeaşi dobândă cu care se acordă creditele
comerciale, chiar dacă respectiva investiţie nu aduce un plus în fluxul de
numerar, ci doar reduce poluarea.
 Ca majoritatea celorlalte fonduri de mediu, cel propus pentru România este
o structură cu două părţi: o unitate de management şi un for de decizie.
Legea prevede un organ de conducere cu largă reprezentare guvernamentală
şi participarea ONG-urilor, dar nu a soluţionat o serie de incertitudini în
ceea ce priveşte celelalte elemente administrative ale fondului de mediu.
Între altele, acestea privesc modul în care fondul se va achita de o serie de
sarcini, cum ar fi: a) colectarea veniturilor; b) managementul financiar; c)
programul anual şi elaborarea bugetului operaţional; d) stabilirea criteriilor
de eligibilitate pentru diferite tipuri de proiecte; e) identificarea proiectelor
potenţiale şi solicitarea de oferte; f) aprecierea proiectelor; evaluarea finală

12
 şi alocarea fondurilor; g) monitorizarea şi evaluarea proiectelor şi
programelor. Toate aceste lipsuri au făcut ca legea să nu poată fi aplicată la
un an de la promulgare.
 Legea a fost redactată în mod „rapid şi fără atenţie la detalii" lucru care,
ulterior, a făcut-o inaplicabilă în practică. A fost foarte rău că s-a întâmplat
aşa, având în vedere faptul că în România discuţiile despre crearea unui
fond de mediu se purtau deja de peste 10 ani (din anul 1992) şi că în regiune
exista deja suficientă experienţă privind atât avantajele cât şi neajunsurile
unor astfel de fonduri.
 Din perspectiva experienţei internaţionale, câteva dintre problemele
fundamentale nerezolvate sunt: veniturile neclare, mecanismul defectuos de
funcţionare a fondului, mecanismul dificil de efectuare a plăţilor.
 Veniturile din Ordonanţa de Urgenţă 93/Iunie 2000.Ordonanţa de Urgenţă
Nr. 93/21.06.2001 trebuia să corecteze câteva erori şi să opereze unele
modificări în Lege, dar ea nu a rezolvat decât unele probleme din textul
iniţial şi a introdus probleme cu totul noi.Prevederile referitoare la claritatea
responsabilizării şi transparenţă nu au fost incluse în ordonanţă. Nu a fost
clarificat nici mecanismul decizional în cadrul Fondului.
 O mare şi spectaculoasă schimbare, nemaiîntâlnită în alte ţări ale ECE,este
cea privitoare la venituri.Acum, cea mai mare contribuţie la Fond consta în
cota de 20% din exporturile de fier vechi şi 30% cherestea (şi buşteni) şi
deşeuri neferoase.Este important de observat că primele trei surse reprezintă
cea mai mare contribuţie. Pe lângă acestea mai există câteva surse nesigure
cum ar fi donaţiile, cadourile şi alte contribuţii.
 Potrivit datelor din 2000 s-a estimat că în 2001 se pot încasa 93 milioane
USD(6 luni) şi peste 187 milioane USD în 2002 dacă volumul de exporturi,
rămâne constant. Această ipoteză este foarte puţin probabilă, având în
vedere elasticitatea acestor produse la suprataxe.
 Datorită faptului că prevederile acestei Ordonanţe nu au fost discutate de
reprezentanţii sectorului de afaceri, a apărut imediat un masiv protest în
presă din partea exportatorilor.
 Încasarea veniturilor ar fi devenit o sarcină foarte dificilă dacă ţinem seama
că nici o ţară din Europa nu a prevăzut aşa ceva pentru un Fond de mediu.
De asemenea, nu era stabilit nici mecanismul de încasare astfel că, în ciuda
faptului că pe hârtie potenţialul acestor venituri este substanţial obţinerea
efectivă a banilor devenea dificilă. O altă problemă ţinea de faptul că
produsele preconizate a fi taxate sunt foarte elastice şi deci aplicarea acestei
taxe va reduce exporturile şi deci şi veniturile.
 Extrem de delicată era şi problema îngustimii şi instabilităţii bazei de
impozitare. Pare că, alegând aceste venituri, intenţia ar fi fost de a reduce
exporturile materiilor prime respective şi nu aceea de a obţine venituri
pentru Fond.

13
 Noua reglementare nu a rezolvat problema scutirilor de TVA sau a
impozitului pe venit pentru activităţile Fondului. Îmbunătăţirea se regăseşte
în mecanismul de efectuare a plăţilor; au fost adăugate mai multe opţiuni ca:
împrumuturi nerambursabile, cofinanţare a proiectelor finanţate din surse
străine, subvenţii la dobândă, transferuri din anii anteriori. Din nefericire,
prevederea referitoare la garanţii oferite de fond nu a fost modificată decât
prin limitarea garanţiei la 60% din valoarea împrumutului.

 Calitatea aerului
 Supravegherea sistematică a calităţii aerului, prin laboratoarele
Reţelei Naţionale de Supraveghere a Calităţii Aerului, relevă faptul ca
nivelul de poluare a atmosferei se menţine ridicat în mai multe zone de pe
teritoriul ţării, depăşindu-se concentraţia maximă admisibilă pentru multe
dintre noxele evacuate în mediu. Cele mai semnificative depăşiri sunt
înregistrate la pulberile în suspensie şi pulberile sedimentabile, dar şi la
multe noxe periculoase cum sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot, metalele
grele, fenolii, acidul clorhidric şi altele.
 Cele mai mari valori ale pulberilor în suspensie s-au înregistrat la Arad,
Rm. Vâlcea, Miercurea Ciuc, Baia Mare, Ploieşti şi Zalău. Au fost situaţii,
ca cele înregistrate la Baia Mare, cînd frecvenţa de depăşire a limitei
maxime admisibile a fost de aproape 40%. Pulberile sedimentabile au
depăşit concentraţia maxim admisibilă în multe localităţi din ţară cum sunt:
Galaţi, Brăila, Zlatna, Hunedoara, Braşov, Ploieşti, Rovinari, Fieni,
Comarnic, Bârseşti. Unele dintre cele mai înalte valori au fost observate la
Hunedoara unde s-a determinat o concentraţie de circa 670 g/mp./lună.
Concentraţii crescute ale pulberilor de plumb şi cadmiu au fost înregistrate
la Baia Mare şi Copşa Mică, unde frecvenţele de depăşire a limitelor
maxime admisibile au peste 85% la Baia Mare respectiv peste 69% la Copşa

Mică.

14
 Calitatea apelor

 Calitatea apelor din România este urmărită conform structurii şi principiilor

metodologice ale Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor,
care cuprinde 5 subsisteme, dintre care primele 4 se referă la sursele
naturale de apă (apele curgătoare de suprafaţă, lacuri naturale şi de
acumulare, ape subterane şi ape marine litorale), iar ultimul, la sursele de
poluare a apelor şi la apele uzate.
 Din lungimea totală a principalelor râuri investigate în ultimii ani, 12.862
km (circa 57,5%) s-au încadrat în categoria I-a de calitate; 6.104 km (circa
30%) în categoria a II-a; 1.252 km (circa 6%) în categoria a III-a şi 1.879
km (circa 8,6%) în categoria apelor degradate.
 Situaţiile cele mai defavorabile s-au înregistrat în bazinele hidrografice:
Ialomiţa – cu circa 45% ape degradate, Prut – cu circa 21% ape degradate.
Starea calităţii apelor fluviului Dunărea a evidenţiat că, din cei 1.371
kilometri investigaţi, 830 km ( circa 60,5% ) s-au încadrat în categoria I de
calitate şi 541 km ( circa 39,5% ) în categoria II.
 În ceea ce priveşte calitatea apei de pe litoral, din lungimea investigată de
circa 245 km litoral, 86 km (circa 35%) s-a încadrat în categoria I-a de
calitate şi 159 km (circa 65%) în categoria a II-a de calitate.
 În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane, din analizarea
datelor existente la nivelul fiecărui bazin hidrografic, se constată
următoarele categorii de poluare mai importante:
o poluarea cu produse petroliere şi compuşi fenolici ai acviferului freatic
din conul aluvionar Prahova-Teleajen, pe o suprafaţă de cca 70 kmp,
datorită rafinăriilor;
o poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea
dăunătorilor în agricultură (compuşi cu azot, compuşi cu fosfor, pesticide
etc.);
o poluarea cu produse rezultate din procesele industriale, în care sunt
cuprinşi o gamă variată de poluanţi, a zonelor din jurul marilor platforme
industriale;
o poluarea cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea
zootehnică (substanţe organice, compuşi azotici, bacterii etc.) a apelor
subterane din zona unor mari oraşe (Piteşti, Oradea, Bucureşti, Cluj,
Suceava etc.) şi din zona marilor complexe zootehnice.

15
 Starea solurilor

 Deşi, în ultimii ani, o serie de unităţi industriale au fost închise, iar altele
şi-au redus activitatea, poluarea solului se menţine ridicată în multe zone
fierbinţi (Borzeşti-Oneşti, Bacău, Ploieşti, Braşov, Isalniţa, Piteşti,
Govora, Suceava, Tg. Mureş, Turnu Măgurele, Tulcea).
 problemă care trebuie avută în vedere este cea a celor 973 de depozite
industriale şi orăşeneşti, care ocupă 11.086 ha teren şi care poluează solul,
apele subterane şi în unele cazuri şi apele de suprafaţă.
 Folosirea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi ierbicidelor poluează
solul şi produsele agricole. Poluarea cu petrol şi apă sărată de la
exploatările petroliere şi transport este prezentă pe circa 50.000 ha.
Alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de
până la 41,5 t/ha/an.

 Starea pădurilor
 În scopul evaluării şi supravegherii stării de sănătate a pădurilor, s-a
organizat un sistem de monitorizare a pădurilor din România, bine pus la
punct şi conectat la sistemul european. În ultimii ani, datorită ploilor
abundente starea de sănătate a pădurilor s-a îmbunătăţit manifestandu-se
prin reducerea defolierii.
 În anul 1999, din numărul total de arbori evaluaţi, 87,3% au fost sanătoşi
şi 12,7% vătămaţi. Răşinoasele au înregistrat o stare de sănătate mai bună
decât foioasele, procentul arborilor sănătoşi fiind de 90,9% faţă de 86,0%.
Dintre răşinoase, cele mai afectate specii sunt: bradul (cu 11,6% din arbori
vătămaţi), urmat de pini (11,3%). Dintre foioase, cele mai vătămate specii
sunt: stejarul brumariu şi stejarul pufos (33,5%), garniţa (25,0%), stejarul
pedunculat (23,8%), salcâmul (21,1%). Fagul este specia cea mai puţin
afectată dintre foioase (9,9%), iar dintre raşinoase molidul (8,2%).
 Comparativ cu anul 1998, în anul 1999 starea de sănătate a pădurilor, atât
la nivel naţional, cât şi regional, nu s-a modificat semnificativ,
menţinându-se tendinţa de ameliorare, care se face simţită începând cu
anul 1995. Romania se încadrează, în continuare, în rândul ţărilor
europene cu păduri de la slab la mediu afectate.
 Pe plan internaţional, în funcţie de rezultatele privind starea de sănătate a
pădurilor în anul 1999, România a fost considerată ca ţară cu păduri

16
 moderat afectate, depăşind cu puţin pragul de încadrare în grupa ţărilor cu
păduri slab vătămate.
 Împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere în zonele
supuse secetei îngrijirea pădurilor, realizarea de amenajamente silvice
sunt măsuri de importanţă strategică în ţara noastră, pentru creşterea
rolului pădurilor în redresarea mediului.
 În anul 1999 s-au executat lucrări de regenerare a pădurilor în fondul
forestier, pe terenuri degradate preluate în fond forestier şi pe terenuri din
afara acestuia, pe o suprafaţă de 21,18 mii hectare, la fel ca şi în anul
precedent.

17
 Poluarea atmosferei
 Ameninţările pentru sănătatea şi bunăstarea umană rezultate sau transmise
prin factori de mediu constituie în zilele noastre o motivaţie pentru
creşterea preocupării lumii medicale, a publicului general şi a guvernelor
care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.
 Dezvoltarea rapidă a industriei şi a multor tehnologii, extinderea tehnicilor
şi reţelelor de monitorizare a riscurilor, creşterea preocupării publicului şi
a mass-mediei faţă de aceste riscuri şi efecte motivează cercetările pentru
cunoaşterea efectelor poluării mediului asupra sănătăţii.
 Poluarea atmosferică, in special cu iritanţi a creat zone cu risc crescut în
teritoriul locuit din Moldova. Una din acestea este zona periuzinală a
Combinatului Chimic Borzeşti în care determinări ale poluanţilor iritanţi
au arătat concentraţii mari ale acestora. Efectele asupra sănătăţii copiilor se
pot evidenţia în timp şi sunt în special asupra morbidităţii respiratorii.
 Lucrarea doreşte să evidenţieze aceste efecte la şcolarii de 10-14 ani
născuţi şi crescuţi in zone rurale învecinate Combinatului Chimic Borzeşti
şi care au fost expuşi poluării o perioadă de timp egală cu vărsta lor.
 Dovada relaţiei cauzale a unor îmbolnăviri respiratorii cu poluarea iritantă
este suportul unor recomandări pentru ameliorarea riscurilor.

 Poluanţii atmosferici iritanţi reprezintă categoria cea mai răspândită, cu cel

mai mare număr de reprezentanţi şi cu trecutul cel mai îndepărtat. Ei sunt
cei care afectează cu precădere mucoasa respiratorie şi alveolele
pulmonare, iar la concentraţii mai mari conjunctiva şi eventual corneea.
 Poluanţii iritanţi pot fi gazoşi – gazele iritante - dintre care cei mai frecvent
intâlniţi sunt SO2, NO2, substanţe oxidante, NH3, clor. Efecte iritante pot
avea şi alţi compuşi gazoşi la care efectul iritant se asociaza altor efecte
predominante (HF) , precum şi pulberile cu efecte dependente de natura
lor, dar şi efect iritant care este variabil în funcţie de natură, dimensiuni,
concentraţia lor în atmosferă. Dimensiunea condiţionează nivelul din
aparatul respirator, la care se realizeaza efectul iritant, iar concentraţia mai
mare suprasolicită mecanismele de clearance pulmonar.

Sursele de emisie a principalilor poluanţi pot fi clasificate în:

 Surse naturale : vulcanice, acţiunea de erodare a solului de către vânturi şi
transportul particolelor de pe suprafaţa solului la mari distanţe, incendiile
spontane ale pădurilor, descompunerea naturală a materiei organice ş.a.
 Vulcanii aruncă în atmosferă în timpul erupţiilor mari cantităţi de pulberi,
CO, CO2, SO2 şi NOx totuşi nu pun probleme deosebite de poluare decât
în zonele apropiate, care de obicei sunt puţin populate.

18
  Pulberile rezultate din erodarea solului de către vânturi pot produce în
unele zone o poluare masivă; astfel, un atare fenomen s-a produs în ţara
noastră în 1960 în luna aprilie, când aproape o săptămână, cantitatea de
praf din atmosferă a depăşit cu mult normele sanitare, radiaţia solară fiind
diminuată iar vizibilitatea redusă cu 50-60%.
 Descompunerea naturală a materiei organice poate produce un volum de
poluanţi mare, dar aceştia sunt răspîndiţi uniform pe glob; de exemplu NO
produs prin acţiunea anumitor bacterii asupra compuşilor organici naturali
este estimat la cantitatea de cca. 10 ori mai mare decât cel produs de toate
sursele industriale, totuşi concentraţia acestuia în teritoriile îndepărtate de
sursele industriale nu depăşeşte 3,3 microgr./mc. aer (poluare de fond).
 Incendiile spontane ale pădurilor, în special de conifere, care apar în unele
teritorii în anotimpuri secetoase produc mari cantităţi de fum, cenuşă,
hidrocarburi.
 Cu toate acestea, principalele surse de poluare sunt cele artificiale.

Surse artificiale

În 1966, în SUA, emisia principalilor 5 poluanţi era dată de (tab.1).

Tabel 1. Emisia principalilor 5 poluanţi primari în SUA

în 1966 (mil. tone).

Sursă / poluant CO Part. HC NOx SOx Total

Transporturi 64 1 18 8 0,5 91,5

Comb. ins. fixe 2 9 1 7 23,0 42,0

19
Procese ind. 11 8 4 0,2 7,0 30,2

Trat. deşeuri 8 1 1,5 0,5 0,1 11,1

Diverse 10 3 6 0,5 0,5 20,0

TOTAL 95 22 30,5 16,2 13,1 194,8

 Alte statistici ale SUA precizează proporţiile în care diferite surse

participă la poluarea aerului: industriile – 16,8% , termocentralele –
14,1% , automobilele – 80,6% , încălzirea spaţiilor – 5,6% , depozitarea şi
incinerarea deşeurilor – 3,5%.
 Numărul poluanţilor emişi de aceste surse este enorm, iar gradul lor de
nocivitate extrem de variat. După o evaluare efectuată în SUA, cca.
500.000 substanţe dăunătoare sănătăţii ar exista în mediul ambiant al
omului care trăieşte într-o ţară puternic industrializată. Din acest număr de
substanţe cunoaştem doar 5-10 . Unii dintre aceşti poluanţi sunt invizibili
şi inodori, alţii vizibili şi supărători, din fiecare categorie putând fi unii
foarte nocivi.
 La Simpozionul Internaţional care a avut loc la Geneva în 1970, experţii
OMS în problema combaterii poluării consideră că dintre poluanţii aerului
trebuie acordată atenţie următorilor 6 – cei mai răspîndiţi în prezent – care
necesită a fi studiaţi separat, ca şi în combinarea lor unii cu alţii, în scopul
stabilirii criteriilor şi indicilor de calitate a aerului:
* anhidrida sulfuroasă – degajată de arderea cărbunelui şi reziduurilor petroliere
utilizate pentru încălzire;
* particolele în suspensie, pulberi, funingine, ciment, provenind din instalaţii de
încălzire şi din industrie;
* oxidul de carbon, gaz cu acţiune asfixiantă, care reprezintă pînă la 11% din
volumul gazelor de eşapament ale vehicolelor cu motor;
* oxidanţii – care iau naştere prin acţiunea razelor solare asupra gazelor de
eşapament în prezenţa oxizilor de azot. Ei se întâlnesc cu predilecţie în centrele
care beneficiază de o însorire puternică şi prelungită şi unde există o circulaţie
auto foarte intensă, din care rezultă cantitaţi mari de gaze de eşapament ce conţin
hidrocarburi;
* oxizii de azot – emişi de vehicolele cu motor, îdeosebi de cele prevăzute cu
motoare Diesel, din instalaţii de încălzire centrale şi din unele industrii. Aceştia
joacă un rol important în formarea oxidanţilor şi totodată sunt şi însăşi nocivi;
* plumbul – produs toxic care cumulează în organism şi se adaugă celui ingerat
cu apă si alimente.

20
 Toate poluările alterează sănătatea factorilor de mediu şi a omului. Cele
masive şi bruşte dau evenimente acute sau supraacute, imediat sesizabile
ce declanşează intervenţii urgente din partea omului. Acestea sunt
spectaculoase prin schimbarea bruscă a calităţii factorilor de mediu şi prin
efectele imediate ce le provoacă asupra sănătăţii omului şi mediului.
 Durata unor asemenea evenimente este în general scurtă şi depinde de
cantitatea poluantului la sursă, de degradarea instalaţiilor şi de
promptitudinea intervenţiilor omului.
 Poluările în cantităţi reduse, sub limitele acceptabile sunt nesesizabile şi
nu pretind măsuri de prevenire, dar devin periculoase pentru că poluantul
şi acţiunea lui se cumulează în sol, apă, vegetaţie, creând alterări
ireversibile la om şi animale, de unde apare o patologie ataşată
poluantului.
 Poluarea mediului şi a aerului atmosferic în particular reprezintă astăzi o
problemă de mare îngrijorare şi răspundere pentru toate structurile
societăţii umane. Influienţa poluării asupra sănătăţii este tot mai înţeleasă
şi resimţită de un public care îşi dă tot mai bine seama că poluarea
mediului nu este numai o incomodare.
 În societatea noastră, poluarea mediului trebuie să constituie preocuparea
de prim ordin pentru toţi cei care participă la poluare şi suferă de pe urma
ei. Dacă s-au înregistrat progrese remarcabile în înţelegerea şi cunoaşterea
poluării mediului şi a repercursiunilor asupra organismului, nu s-au făcut
aceleaşi progrese şi pentru dezvoltarea mijloacelor eficiente pentru
prevenire şi combatere.
 Simpla dimensionare a poluanţilor în elementele de mediu nu poate avea
relevanţă, mai ales pentru serviciile medicale, decât în măsura în care se
face dovada impactului ei nefavorabil asupra stării de sănătate a populaţiei
expuse.

21
 Poluarea apelor
 Poluarea apei a fost definita la Conferinţa Internaţionala privind situaţia
poluării apelor din Europa de la Geneva din 1961 ca fiind "modificarea
directa sau indirecta a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca
urmare a activităţii omului, in aşa măsura încât ele devin mai puţin
adecvate tuturor sau numai unora din utilizările pe care le poate capătă in
stare generala". Ulterior s-au făcut o serie de modificări la aceasta
definiţie cu scopul .lărgirii accepţiunii de poluare, avându-se in vedere si
aspecte extraeconomice, degradarea peisajului, depopularea apelor etc.
 Legea apelor nr. 107/1996 prevede ca prin poluare se înţelege orice
"alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita
admisibila, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsa
direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o
folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila înainte
de a interveni alterarea".
 Stabilirea categoriilor si condiţiilor tehnice de calitate a apelor de
suprafaţa se face in funcţie de domeniul lor de utilizare conform STAS
4706 - 88.
 Aşa, de pildă, 80% din poluările marine provin de pe uscat, pe calea
fluviilor, deversărilor de pe coastă, din atmosferă etc.

22
  Formele de poluare a apei

Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor,

sunt:
a) Poluarea organică. Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o
constituie deversările menajere din marile oraşe şi o serie de industrii precum
cea a celulozei şi hârtiei ori industria agroalimentară.
Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în apă,
materiile organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un
proces de "autoapărare". Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o
cantitate însemnată de materii organice care trebuie degradate favorizează
înmulţirea bacteriilor şi, în consecinţă, un masiv consum de oxigen care
determină, la rândul său, moartea peştilor şi a altor vieţuitoare acvatice prin
axfisie.
b) Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special,
din industria chimică, extractivă şi prelucrătoare a metalelor ş.a. Una dintre
problemele importante ale acestei forme de poluare o reprezintă măsurarea
toxicităţii produselor.
Astfel, la începutul anilor '70 a fost pus la punct textul "dafhiei" (Dafhia este un
minuscul crustaceu de apă dulce. Se diluează apa poluată până când aceasta nu
ucide decât 50% din dafhiile prezente. Cu cât trebuie să diluăm apa, cu atât apa
este toxică la început.).
Dar prin aceasta nu se măsoară decât toxicitatea pe termen lung, care poate
rezulta din fenomene de acumulare. Unele substanţe pot să fie închise în
sedimente şi să fie liberate după depunere; în cazul altora, poate avea loc
fenomenul de bioacumulare etc.
c) Materiile în suspensie. Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori
deversării artificiale ale localităţilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei,
generând o poluare estetică (tulburarea apei), jenând viaţa peştilor (prin
introducerea de particule în branhii) ori contribuind la poluarea organică sau
toxică. La nivelul ţărilor occidentale, circa trei sferturi din materiile în suspensie
proveneau din oraşe şi numai un sfert din industrie.
Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla
decantare, prin depunere pe rundul marilor bazine.

23
Oraşele au uneori probleme cu apele de furtună care spală solul, drumurile,
canalele de scurgere, cărând într-un scurt răstimp cantităţi considerabile de
materii diverse.
d)Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi). Acest tip de substanţe nutritive, respectiv
nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de eutrofizare a apelor curgătoare line,
lacurilor ori mărilor.
 Acesta se datorează faptului că excesul de nutrimente favorizează o
proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând
enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de
fermentaţie şi putrefacţie. Trebuie adăugat faptul că pânzele de alge
superficiale pot priva mediul acvatic de lumină şi că unele alge, în special
în mediul marin, pot fi ele însele toxice.
 Aşa, de exemplu, în 1988, o maree galbenă de alge toxice a decimat de-a
lungul coastelor scandinave somonii şi crescătoriile de păstrăvi.
 Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi un alt inconvenient în ce priveşte apa
potabilă. In aceasta, în mod normal, nitraţii nu trebuie să depăşească 50
mg/litru.
 Nitraţii transformaţi în nitriţi provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor
gravide o boală a sângelui numită "maladia albastră"; totodată, producerea
de nitrosamine cancerigene este încă controversată (Unele legume,
precum ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă de
nitraţi. Unele mezeluri, conserve de carne şi peştele afumat sunt, de
asemenea, surse de nitraţi).
e)Poluarea bacteriană.
Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea
poate afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă
unor forme speciale de protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea
acesteia sunt prevăzute în jurul puţurilor de captare a apei potabile "perimetre de
protecţie", pentru a beneficia de marea putere epuratoare a solului.
Aşa se face că, în general, această categorie de ape este bine protejată, mai ales
în ţările occidentale, probleme ridicând mai ales apele de baie.
Chiar dacă oamenii de ştiinţă afirmă că apa are o importantă putere bactericidă,
se pare că acest lucru nu este valabil pentru streptococi, salmonella ori viruşi, iar
poluarea prin materii organice ori prin materii în suspensie poate servi ca suport
pentru o poluare bacteriană. Protecţia apelor de coastă împotriva poluării
bacteriene este îngreunată de faptul că staţiile de epurare "clasice" nu reţin şi nu
evacuează bacteriile.
Clorurarea deşeurilor constituie cea mai bună soluţie, dar, cel puţin pentru
moment, este deosebit de costisitoare. Tehnicile naturale (lagunajul intens al
24
apelor uzate, redarea solului) sunt mult mai eficace, utilizând puterea epuratoare
a aerului, soarelui şi solurilor.
f) Poluarea termică. O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire
care apoi se evacuează, în stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în
atmosferă, fie în ape.Acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două
consecinţe principale:
o influenţă directă asupra vieţii unor specii vegetale şi animale;
o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de
oxigen (se observă frecvent, în perioadele foarte calde,peşti pe mal,
asfixiaţi, victime ale unui "şoc de căldură").
 Poluanţii apelor
 CCO (Cererea chimică de oxigen) . Poluarea prin materii organice
(compuşi de hidraţi de carbon, materii proteice, lipide etc.), degradabile
ori nu este datorată mai ales surselor industriale (industrie chimică, de
celuloză şi hârtie, petrolieră, agroalimentară) şi reziduurilor provenite de
la populaţia urbană.
 Aceşti poluanţi deversaţi în cursurile de apă antrenează, în urma
degradării, un consum suplimentar de oxigen în detrimentul organismelor
vii din mediul acvatic. Importanţa acestei poluări într-un efluent poate fi
evaluată prin cererea chimică de oxigen (CCO). care reprezintă cantitatea
de oxigen necesară degradării pe cale chimică a totalităţii poluării.
 Micropoluanţii organici sunt reprezentaţi de numeroasele substanţe
organice din apă care traversează staţiile de epurare fără a fi alterate şi
sunt astfel susceptibile de acumulare în lanţul alimentar.
 Materiile în suspensie, deja prezentate, constituie din ce în ce mai mult o
problemă şi din perspectiva posibilităţii de a provoca o descompunere
anaerobică a materiilor organice, însoţită de degajarea de gaze, cu
consecinţe dezastruoase pentru cursurile de apă.
 Azotul. In apă se întâlnesc pătai categorii principale de compuşi azotaţi:
nitraţi, nitriţi, azotul organic şi amoniacul, care pot avea surse naturale
(ploi, zăpadă, degradarea deşeurilor vegetale, animale etc.) ori sunt
seninul unei poluări. Conţinutul ridicat de azot antrenează o creştere
excesivă a algelor şi plantelor pe fundul râurilor.
 Sărurile nutritive, precum compuşii azotaţi, sulfaţi, fosfaţi, cloruri
accelerează fenomenul de eutrofizare a râurilor (proliferarea masivă a
anumitor alge în detrimentul altor specii). O serie de industrii evacuează
cantităţi importante de săruri, precum unităţile de producere a oxidului de
titan, a fosfogipsului, fabricile de îngrăşăminte etc.
 Metalele, ca de pildă cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul, titanul,
sunt prezente în deversările lichide provenite de la diverse industrii:
metalurgică, chimică etc. Aceste produse fac parte dintre "materiile

25
 inhibitorii pentru viaţă" fiind, în grade variabile, periculoase pentru
organismele vii. Unele dintre ele, precum mercurul sau plumbul, se pot
concentra în lanţul alimentar de la plancton până la om.
 Arsenicul este utilizat, în principal, în metalurgie, în industria chimică şi
parachimică (industria coloranţilor, pesticidelor, fabricării de acetilenă
etc.). în fabricarea sticlei şi ceramicii ş.a. Cianurile sunt mai puţin toxice
pentru organismele inferioare, invers decât în cadrul otrăvii.
 Fluorul. precum marea majoritate a metal oxizilor, nu este niciodată
întâlnit în stare naturală sub forma sa moleculară liberă, ci sub formă de
fluoruri (fluorura de aluminiu, de sodiu, de diverse roci sedimentare).
Totodată, nici fluorurile nu sunt prezente în mod natural în cantitate
periculoasă în mediu. Aportul de fluor în apă provine de la activităţile
industriale, în special cele din metalurgia aluminiului, industria acidului
fosforic şi îngrăşămintelor fosfatice.
 Fluorurile sunt agenţi toxici. Aşa, de pildă, la om ingestia de apă care
conţine doze de fluoruri de la 250 la 450 mg/1 conduce la simptome
notabile. Dimpotrivă, în doze foarte slabe fluorurile au o acţiune benefică
asupra dentiţiei, contribuind la prevenirea cariei dentare.
 Fenolii provin, cel mai frecvent, din poluarea industrială, respectiv din
industria petrolului, siderurgie, industria chimică şi farmaceutică. Date
fiind proprietăţile antiseptice ale numeroşilor fenoli, conţinutul ridicat de
fenoli antrenează o diminuare a fenomenului de biodegradare. în sfârşit,
gustul deosebit de neplăcut generat de prezenţa fenolilor în apă, face ca
riscul de contaminare să fie practic exclus.
 Micropoluanţii chimici sunt poluanţii dificil de decelat prin procedeele
obişnuite de analiză, dată fiind concentraţia ori complexitatea lor chimică.
Ei sunt în general puţin degradabili, dificil de eliminat şi susceptibili de
acumulat în lanţul alimentar.

 Combaterea poluării apelor

 Dacă substanţele poluate ajung în receptori, are loc procesul de poluare a
acestora şi transportarea lor în emisari, de unde decurg toate consecinţele
privind calitatea mediului şi a folosinţelor ulterioare a apelor. Din această
cauză, se impune luarea unor măsuri de prevenire sau de limitare a
poluării apelor, cum ar fi cele de epurare a celor uzate, care să acţioneze
înaintea deversării acestora în emisari.
 Epurarea apelor reprezintă totalitatea tratamentelor aplicate în scopul
diminuării conţinutului de poluanţi, astfel încât cantităţile rămase să
determine concentraţii mici în apele receptoare, concentraţii care să nu
provoace dezechilibre biologice şi să nu poată stânjeni utilizările
ulterioare.
 Pentru a se cointeresa întreprinderile industriale în efectuarea unor epurări
cât mai bune a apelor uzate, în unele ţări, aprovizionarea cu apă a multor

26
 unităţi se face din aval de staţia de epurare. De regulă, epurarea apelor
uzate necesită două mari grupe de operaţii succesive:
 reţinerea si neutralizarea substanţelor nocive sau valorificarea conţinutului
apelor uzate;
 prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie(substanţe denumite,
în general, nămoluri).
 Astfel, consecutiv din procesul de epurare a apelor uzate,rezultă: ape
epurate, care sunt evacuate în emisari sau pot fi valorificate direct (ca de
exemplu, la irigaţii); nămoluri, care sunt îndepărtate din staţiile de
epurare, uneori putând fi valorificate ca îngrăşământ.
 Pentru valorificarea în agricultură a apelor epurate si a nămolurilor pentru
irigare şi fertilizare, se iau în consideraţie caracteristicile lor
epizootologice, pentru a se preveni contaminarea solului cu agenţi
patogeni, în cazul folosirii nămolurilor orăşeneşti, se urmăreşte ca acestea
să nu conţină substanţe poluante peste limitele admise (în mod special
metale grele); să nu producă infestarea terenurilor cultivate cu agenţi
patogeni; să se asigure respectarea unor tehnologii specifice de aplicare
(alegerea solurilor pretabile, a dozelor corespunzătoare, a momentului si
modului de aplicare s.a.) şi să se constituie în perimetrele de aplicare un
sistem de monitoring (supraveghere) a factorilor de mediu.
 Autoepurarea apelor uzate nepoluate sau epurate în măsură mai mică sau
mai mare, ajunse în emisar, are loc sub acţiunea unor procese autonome
de natură fizică, chimică şi biologică, care le redau calităţile lor iniţiale.
Fenomenul prin care apa din emisar se debarasează de poluanţii pe care îi
conţine, este întâlnit în literatura de specialitate sub denumirea de
autoeurificare.
 Acest proces (autoeurificare) se bazează pe autoepurarea fizico-chimică şi
pe cea biologică şi este concretizat în multiple procese fizice, fizico-
chimice şi biologice.
 Diluţia, care se realizează prin dispersia poluanţilor în receptor, poate fi
mai mult sau mai puţin avansată şi cu cât conţinutul poluanţilor este mai
mic cu atât autoepurarea se produce mai repede.
 Sedimentarea poluanţilor aflaţi în suspensie depinde de mărimea, masa
specifică şi forma lor, precum şi de temperatura şi densitatea apei ş.a.
Astfel, se vor sedimenta mai repede suspensiile de dimensiuni şi densităţi
mai mari, şi cu formă cât mai apropiată de sferă, mai cu seamă în cursul
inferior al apelor curgătoare, unde viteza apei se reduce.
 Asemenea fenomene se produc în zonele de şes sau în locurile inundabile,
porţiunea dinspre malul apei. Sedimentarea se produce mai repede în apa
mai caldă, deoarece vâscozitatea sa scade pe măsură ce temperatura
creşte. Dimpotrivă, apele poluate cu săruri au densitatea şi vâscozitatea
mai mari pe măsură ce temperatura lor creste, fapt care determină mult
viteza de sedimentare.

27
  Pătrunderea radiaţiilor solare, în special cele ultraviolete (RUV), are ca
efect bactericid, în sensul distrugerii bacteriilor si bacteriostatic, prin
procesul de stagnare al dezvoltării şi înmulţirii bacteriilor. Cu cât
conţinutul în suspensii este mai ridicat, deci apa este mai tulbure,
adâncimea de pătrundere a RUV este mai mică, cu atât efectele de
bactericid şi bacteriostatic sunt mai slabe.
 Temperatura apei influenţează viteza reacţiilor chimice şi biochimice,
care contribuie la procesul de autoepurare, cât şi a rezistenţei germenilor
patogeni ajunşi în apă - periculoşi pentru om şi animale - care nu pot
supravieţui mult timp, deoarece temperatura apei este mult sub nivelul
celei a organismelor uman şi animal.
 Intre elementele poluante si cele naturale din apă, precum şi între
diferitele elemente poluante se produc fenomene de adsorbţie şi absorbţie,
precum şi reacţii chimice de precipitare, oxidare şi reducere ş.a. în
asemenea condiţii, oxigenarea şi reoxigenarea apei prezintă o importanţă
deosebită în procesul de epurare a sa. Principala sursă de oxigen o
reprezintă aerul atmosferic, situaţie în care oxigenarea şi reoxigenarea
apei depind de factorii care favorizează contactul apei cu aerul atmosferic,
precum şi de posibilitatea dizolvării oxigenului în apă.
 Importante în procesele de oxigenare şi reoxigenare a apei, sunt condiţiile
de curgere (si mai ales a vitezei de curgere), determinate de către
caracteristicile albiei de curgere - forma sa în secţiune, adâncimea, panta,
natura stratului litologic subacvatic etc.

 Poluarea solului
 Solul reprezinta patura superficiala de la suprafata litosferei,in grosime
variabila de la cativa cm pana la 2-3m in care se dezvolta viata vegetala.
Acesta are deci un rol deosebit de important pentru viata de pe
Pamant,ceea ce determina utilizarea celor mai variate masuri de protectie
si de imbunatatire a activitatilor productive.
 Structura mecanica a solului determina o serie de calitati sau proprieteti
fizice cu rol important sanitaro-igienic. In acest sens,citam proprietatea pe
care o are solul de a fii strabatut de aer si apa cunoscuta sub numele de
permeabilitate. Din punct de vedere chimic,putem afirma ca solul contine
totalitatea substantelor cunoscute. Poluarea solului se datoreaza
indepartarii si depozitarii neigenice a reziduurilor lchide si solide rezultate
din activitatea mediului omului ,a deseurilor industriale sau a utilizarii
necorespunzatoare in practica agricola a unor substante chimice.
Metode de depoluare a solului
 Poluarea unor suprafete mari de sol atat prin emisii industriale in principal
aeropurtate dar si pe cale agricola ,prin pesticide suprafertilizare.in functie

28
 de natura si intensitatea impacturilor si de natura solurilor si a modului lor
de folosinta se vor alege solutii tehnologice diferite.

Poluarea cu petrol si produse petroliere

 Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezinta o problema deosebit de

importanta si greu de prevenit si remediat . Afecteaza atat apele de suprafata
, cat si pe cele subterane . In prezent , acest gen de poluare a devenit
ubicvitar , iar consecintele ei asupra proprietatilor organoleptice ale apei ,
faunei si florei acvatice sunt deosebit de nocive si durabile .
 Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin deversarea de
ape reziduale rezultate de la rafinarii , uzini de cracare si alte instalatii de
prelucrare a titeilui . Aceste reziduuri conduc la cresterea temperaturii si
turbiditatii , la formarea unei pelicule de petrol la suprafata apei sau a unor
emulsii ( apa- petrol sau petrol-apa ) si la schimbarea compozitiei apei , prin
dizolvarea in aceasta a substantelor petroliere solubile , toxice in anumite
concentratii , pentru organismele acvatice , om si animale .
 Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substantele extractibile, ca
indicatori chimic global, ce evidentiaza totalitatea reziduurilor si germenii
petrol oxidanti , ca indicator bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea
lor substantele petroliere , se inmultesc cu atat mai puternic, cu cat acest
substrat este in cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanti sunt in acelasi
timp si indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere .

29
Concentratiile admise in apele de suprafata sunt de 0,1 mg /dm3 .
 Analizele necesare cunatificarii efectelor negative asupra mediului
generate de contaminarea cu hidrocarburi a învelisului edafic, se
constituie în analize deosebit de complexe. Astfel au fost utilizate
tehnologii complexe ca: analize spectrale în UV-VIZ, GC – MS, analize
gravimetrice.
 Pentru realizarea acestor analize Centrul de Cercetare a Mediului si
Efectuare a Studiilor de Impact a colaborat cu Catedra de Chimie
Analitica a Facultatii de Chimie din Universitatea din Bucuresti.

DESCRIEREA SI REZULTATELE INVESTIGATIILOR

 Descrierea investigatiilor realizate si justificarea acestora.
În urma analizei preliminare în cadrul Bilantului de nivel I, s-a constatat
necesitatea efectuarii unor analize complexe pentru zona contaminata cu produse
petroliere. Aceasta zona întinsa pe 300 m2 se gaseste în punctul 1 de descarcare
a combustibilului – rampa CFR.
Astfel, în urma campaniei de teren din luna iulie 1999 s-au prelevat probe de sol
la adtncimile de 5 si 35 cm din 4 puncte din terenul contaminat (figura nr. 1) si
din vecinatatea lui.
 Aceste puncte au fost alese pe baza urmatoarelor criterii:
o morfologia terenului,
o directia de curgere a freaticului,
o gradul de impurificare a învelisului edafic.
 S-a urmarit recoltarea unor probe din puncte cu sol contaminat cu
produse petroliere si recoltarea din puncte cu sol aparent necontaminat,
considerate ca probe martor.
 Tinand seama de utilizarea terenului ca suport al recipientilor pentru
produse petroliere si ca rampa de descarcare a acestora, s-au determinat,
ca fiind indicatori de calitate, continutul hidrocarburilor aromatice
mononucleare, polinucleare si din petrol.în probe de sol
 Investigatiile asupra solurilor infestate cu produse petroliere se
realizeaza de obice vizual (prin observare directa) sau prin analiza
numai a acelor compusi care sunt prevazuti în tabelul 2 al Anexei la
Ordinul 756/3.XI.1997. Datorita complexitatii foarte mari a acestor
analize, inacesibile multor laboratoare din Romtnia, se evita a se
evidentia faptul ca infestarea solurilor cu hidrocarburi presupune si
prezenta unor derivati ai acestor compusi, deseori mult mai periculosi si
în cantitate mai mare dectt cei considerati de baza. De exemplu într-o
cromatograma ce caracterizeaza unul din punctele de prelevare s-au

30
 identificat mai mult de 350 de compusi organici, fata de 20 în tabelul 2
al Anexei la Ordinul 756/3.XI.1997.
 Aceste doua componente ale mediului sunt deosebit de importante
pentru studiul de fata, caracteristicile geologice si hidrogeologice locale
constituind elemente ce pot amplifica sau reduce poluarea solului si a
ptnzei freatice.
 Studiile geotehnice executate în acest perimetru indica prezenta
învelisului edafic ptna la maxim 4 m (incluztnd profilul propriu-zis si
stratul de deponii)si un complex de depozite loessoide macroporice pe
urmatorii 6-8 m. Freaticul este înttlnit începtnd de la circa 6-7 m, deci
foarte aproape de suprafata.
 Dispersia poluantilor în sol (mediu solid de dispersie) si mai departe în
ptnza freatica (mediu lichid de dispersie) depinde de caracteristicile
învelisului edafic, ale substantei poluante si ale acviferului. Daca
poluarea învelisului edafic ar putea fi eliminata prin decoprtarea
materialului contaminat, o eventuala poluare a acviferului ar ridica
probleme attt prin amploare ctt si prin consecinte. Se stie ca apa freatica
are o viteza de curgere mica si un timp de reînnoire de ordinul
secolelor. O eventuala infiltrare a produselor petroliere în ptnza freatica
ar determina inutilizarea apei pe o foarte lunga perioada de timp si
tehnici extrem de costisitoare pentru înlaturarea efectelor.
 Sectorul analizat nu mai prezinta caracteristici naturale, aici efectutndu-
se frecvent decopertari pentru îndepartarea solului infestat cu produse
petroliere, rambleeri de înlocuire a volumelor astfel eliminate si de
reducere ale efectelor tasarii. Toate acestea au afectat regimul natural al
percolatiei si exudatiei pe profil.
 Practic în primii 40 de cm înttlnim deponii (pietrisuri, nisipuri cu
diferite granulometrii, resturi vegetale în faze mai mult sau mai putin
avansate de descompunere, alte detritusuri etc.) depuse aici dupa
îndepartarea frecventa a partii infestate din profilului de sol.
 Descrierea punctelor de prelevare, analizele efectuate, structurii
geologice si metodele de lucru folosite.
Descrierea punctelor de prelevare
 Pentru analiza celor 300 m2 contaminati cu produse petroliere au fost
alese 4 puncte de prelevare (a se vedea figura 1). Cele 4 puncte de
prelevare, din care s-au recoltat în total 8 probe (notate în anexe si pe
schita de la 1 la 8) au fost selectate pentru a oferi informatii asupra tuturor
situatiilor înttlnite în teren: sol vizibil contaminat cu produse petroliere,
sol aparent necontaminat cu produse petroliere, fenomenulde dispersie a
poluantilor etc.

31
  Punctul I de prelevare este localizat în partea de NE a rampei de
descarcare CLU, ltnga aleea betonata pe care se face accesul mijloacelor
auto la rezervoare.
 În punctul I de prelevare au fost analizate doua probe: proba 1, de la
adtncime cuprinsa între 5-10 cm si proba 2, de la adtncimea cuprinsa între
35-40 cm (ambele din deponii). Dupa primii 30 de cm impregnati cu CLU
urmeaza învelisul edafic propiu zis, aparent curat.
 Punctul II este situat în partea de SE, în extremitatea punctului 1 CLU
(figura 1). În imediata vecinatate a acestui punct, produsele petroliere
impregneaza diferit suprafata topografica, adesea baltind o perioada de
timp.
 În punctul II de prelevare au fost luate doua probe: proba 3, de la
adtncime cuprinsa între 5-10 cm si proba 4, de la adtncimea cuprinsa între
35-40 cm.
 Punctul III este situat în mijlocul depozitului, în zona cea mai infestata cu
produse petroliere. Aici nu s-a înttlnit sol vegetal nici dupa primii 60 cm
sapati. Dat fiind faptul ca aici se gasesc îngropate rezervoarele Fabricii de
Fermentare a Tutunului din Vladuleni, deponiile au caracteristici de soluri
îngropate (exista 4 -5 starturi de material vegetal).
 În punctul III de prelevare au fost luate doua probe: proba 5, de la
adtncime cuprinsa între 5-10 cm si proba 6, de la adtncimea cuprinsa între
35-40 cm.Punctul IV de prelevare se situeaza în afara depozitului, ltnga
calea ferata interna. Aceste probe a fost prelevate dintr-o zona recent
decopertata si rambleeata, pietrisurile de la suprafata fiind extrem de
curate. În punctul IV de prelevare au fost luate doua probe: proba 7, de la
adtncime cuprinsa între 5-10 cm si proba 8, de la adtncimea cuprinsa între
35-40 cm.

 Metode de analiza
Pentru efectuarea analizelor chimice si instrumentale s-au utilizat attt probe
naturale prelevate din punctele de colectare, ctt si extracte hexanice din aceste
probe.
1. Metode gravimetrice
Pentru efectuarea acestor analize s-au luat probe de sol cu masa de 1 gram,
ctntarite cu precizie la balanta analitica, si s-au supus calcinarii în cuptor electric
la temperatura de peste 650 0C, ptna la masa constanta.
2. Metode instrumentale

32
În aceasta categorie se înscriu analiza spectrala în UV-VIZ si Cromatografia de
Gaze cuplata cu Spectrometrie de Masa. Aceste analize s-au efectuat pe extracte
de sol în n-hexan de puritate cromatografica.
Extractia compusilor hidrocarbonati din probele de sol s-a efectuat prin
ctntarirea a 1g proba de sol si adaugare de 5 ml n-hexan. S-au lasat probele timp
de 30 minute, pentru a se evita extractia unor compusi nevolatili, care s-ar fi
descompus în coloana cromatografica, compromittnd-o si factnd-o neutilizabila
pentru alte separari.
Extractele astfel obtinute au fost mai întti analizate prin Spectrometrie de
Absorbtie Moleculara în UV-VIZ. Caracterizarea spectrala UV-VIZ s-a efectuat
cu ajutorul unui spectrometru UV-VIZ dublufascicul, tip JASCO V530.
Domeniul spectral investigat a fost 200-600 nm.
Analiza cromatografica a extractelor din sol s-a efectuat cu ajutorul unui
cromatograf de gaze (GC Hewlett-Packard HP5890II) cu detector-spectrometru
de masa cu quadrupol (MS 5972).
S-a utilizat o coloana capilara cu lungimea de 25 cm, cu faza mobila mediu
polara. Programul de temperatura al separarii gaz-cromatografice a fost
urmatorul:
o 600C, timp de 3 minute;
o gradient de 40C/minut, ptna la 1800C;
o 1800C, timp de 6 minute.
o Total separare GC: 39 minute/analiza.
o Volumul probelor injectate: 3Ąl.
o Gaz purtator: Heliu, cu debit de 1,5 ml/minut.
3. Rezultatele analizelor efectuate si compararea acestora cu valorile pragurilor
din "Ordinul 756/3.XI.1997".
 În concordanta cu observatiile facute la fata locului, s-a cautat ca din
fiecare punct de prelevare sa se preleveze doua probe, una din orizontul
penetrat vizibil de reziduurile de carburant, iar a doua din cel
neimpregnat cu carburanti.
 Tabel 1. Cantitatea globala de produse petroliere din probele de sol.

Punctul de Numarul Adtcimea de Cantitatea de produse Procentul de

prelevare probei prelevare petroliere (mg/kg) produse petroliere

I 1 5 cm 79 000 7,9%

2 35 cm 0 Neinfestata

33
II 3 5 cm 12 800 1,28%

4 35 cm 0 Neinfestata

III 5 5 cm 350 000 35%

6 35 cm 15 480 15,48%

IV 7 5 cm 0 Neinfestata

8 35 cm 0 Neinfestata

 În efectuarea analizei gravimetrice a solurilor s-a pornit de la ideea ca

compusii petrolieri sunt primii care se elimina într-un proces de
calcinare. Deci, pierderile la calcinare ale probelor din orizontul
impregnat, comparativ cu cele din orizontul neimpregnat, sunt egale cu
continutrile în produsi petrolieri.
 Din tabelul 1 se constata ca poluarea solului cu produsi petrolieri, la
suprafata, poate fi în proportie cuprinsa între 1,28 si 35%.
 În punctul de prelevare III se observa ca ambele probe (5 si 6) contin
produsi petrolieri, fapt ce s-a observat si cu ochiul liber si anume ca
acestea nu dispar nici dupa adtncimi de peste 1m (prelevarea de la o
asemenea adtncime fiind imposibila data fiind aici implantarea
rezervoarelor de carburanti).
 În punctul de prelevare IV, aflat în afara terenului contaminat, nu se
observa prezenta produsilor petrolieri în nici una din probe, fapt
confirmat si de analiza vizuala directa.
 Exprimarea în mg/kg (vezi tabelul 1) a continutului global de
hidrocarburi petroliere arata o evidenta poluare a orizontului de sol
peste limitele prevazute în tabelul 2 din Anexa la Ordinul 756 din 3
noiembrie 1997
 În urma analizei UV-VIZ s-a stabilit ca probele 1, 2, 5 si 6 (punctele I si
III) absorb puternic pe domeniul ultraviolet (figurile 2,3,5,6), fara
evidentierea clara a unor benzi de absorbtie (nu se observa picuri
individuale), fapt explicabil printr-o compozitie extrem de complexa a
probelor de extract. Probele 3, 4, 7 si 8 nu au prezentat semnale de
interes pe domeniul spectral respectiv (vezi figurile 4,5,8,9 ).
 Efectuarea acestei analize s-a realizat pornind de la încercarile
experimentale ale cercetatorilor Grinberg, Bigdash si Leonteva, care au
identificat hidrocarburi derivate de la naftalina folosind un detector UV,
acestia lucrtnd însa pe probe avtnd o compozitie mult mai simpla.
 Din analiza GC-MS au rezultat urmatoarele concluzii:
 probele de sol contaminate cu produse petroliere au dat nastere unor

34
 cromatograme tipice produselor petroliere si a existentei unor
concentratii attt de mari, înctt nu pot fi estimate prin aceasta procedura.
O procedura capabila sa determine cantitativ si sensibil fiecare
component din sol ar necesita o aparatura ultraperformanta, inaccesibila
la acest moment laboratoarelor de cercetare din Romtnia (cea mai
performanta metoda de caracterizare a fractiilor petrolier este RMN-
C13) si un timp de analiza mult prea îndelungat (analiza completa a
unei fractii petroliere dureaza uneori chiar 6 luni);
 numarul extrem de mare de componenti din fractiile petroliere face
imposibila
 caracterizarea spectrelor de masa atribuite diferitelor picuri
cromatografice. Aceste spectre de masa sunt rezultatul suprapunerii mai
multor spectre corespunzatoare hidrocarburilor, ceea ce face imposibila
atribuirea lor prin consultarea unei biblioteci spectrale. În cazul de fata
s-a utilizat una dintre cele mai bogate librarii spectrale si anume libraria
Wiley, ce contine spectrele de masa a cel putin 125.000 de compusi;
 cromatogramele probelor investigate pot fi utilizate în scopul
caracterizarii
 poluarii solului cu produse petroliere, mai ales ca semnalele analitice
date de spectrometrul de masa sunt foarte mari; acest fapt este
evidentiat de prezenta în sol a unor compusi ce se regasesc uzual în
fractii petroliere;
 liniile de baza ("background") din cromatogramele înregistrate sunt
foarte
 complexe si reprezinta de fapt suprapunerea spectrelor de masa a mai
multor compusi neseparati, existenti în fractiile petroliere, pe o plaja de
masa practic continua. Între acestia, alcanii si alchenele sunt deja
identificati si raportati în unele din listele înregistrate;
 estimarea cantitativa a unora dintre speciile poluante în probele
analizate nu a fost posibila în lipsa unor etaloane adecvate (produsii
individuali puri), dar acest lucru nici nu pare necesar avtnd în vedere
cantitatile foarte mari în care s-au gasit în probele de sol ;
 datele si cromatogramele prezente sunt într-o foarte buna concordanta
cu datele din literatura din acest domeniu. Multe din lucrarile stiintifice
consultate se limiteaza, ca si studiul de fata, la "alura" cromatogramei,
datorita complexitatii ridicate a fractiilor petroliere.
 Numeroase echipe de cercetatori si-au axat eforturile pe caracterizarea
produsilor petrolieri pe fractii si clase de substante. Pot fi citati în acest
sens Prof. Takegami (Japonia) si colaboratorii, ce au identificat si izolat
produsi cu lanturi metilenice mai lungi de 12 atomi de carbon, Prof.
Deans, care a demonstrat ca Cromatografia de Gaze este metoda optima
de separare a fractiei naftenice, Vorobieva si colaboratorii care au izolat

35
 componentii 1,1,3-trimetil-2-alchilciclohexanului (Analytical
Chemistry, April 1985-Rewiews).

 Caracterizarea probelor.
 Proba 1.Proba extrem de complexa. Spectrul liniei de baza din
cromatograma înregistrata contine practic linie spectrala ltnga linie
spectrala (figura 10). Si dupa extragerea "background"-ului din
cromatograma initiala (figura 11) nu se obtine o cromatograma
interpretabila.
 Figurile 12 si 13 reprezinta o "fereastra" marita din cromatograma
initiala, alaturi de spectrul de masa, de neinterpretat, al backgroundului.
 Figurile 14 si 15 reprezinta doua comparatii cu biblioteca spectrala,
pentru compusii cei mai probabili 2,6,10,15,19,23-hexametil-tetracosan
si 2,6,10,14-tetrametilpentadecan: sus-spectrul experimental, jos-
spectrul de masa "curat" al compusului identificat.
 Proba 2. Desi la prelevare nu prezenta urme de produse petroliere,
analiza gravimetrica neevidentiind nici ea acest fapt, în urma analizei
cromatografice au putut fi identificate totusi urme de produse petroliere
si anume 2,6,10,15,19,23 hexametiltetracosan si 2,6,10,14-
tetrametilpentadecan, dar si mentolul (alcool terpenic natural ) si, cu
probabilitate redusa, bromciclohexanul

 Punctul II de prelevare
 Proba 3. Dupa cum arata si analiza gravimetrica, proba relativ poluata,
cu o serie de compusi ce apar în compozitia motorinei. Considertnd
punctul de prelevare II, se poate observa o contaminare doar la
suprafata, proba din profunzime fiind necontaminata. Acest lucru se
datoreaza probabil unei deversari limitate pe aceasta portiunea sau unei
permeabilitati mai reduse a solului.
 S-au identificat aici attt compusi de natura petroliera (pentacosan,
docosan), ctt si compusi naturali (acid ftalic). Prezenta derivatilor
contintnd sulf (derivatul benzotiazolic ) pare putin probabila deoarece
proba ar fi trebuit sa dea un semnal mai puternic în UV-VIS
 Proba 4. Proba eminamente "curata". Sistemul de prelucrare a datelor
nu a identificat dectt trei compusi:
 un derivat al mentolului (alcool terpenic de provenienta naturala);
 unul al colestanolului (alcool terpenic de provenienta naturala);
 un cicloalcan derivat de la ciclohexan,
 toti cu aparitii frecvente în sol

36
 Punctul III de prelevare
 Proba 5. Proba extrem de complexa. Sistemul de prelucrare a datelor a
raportat pentru aceasta cromatograma peste 350 de compusi chimici,
factnd imposibila interpretarea lor. La prelevarea probei, pe profil s-a
observat o puternica infiltratie a motorinei ptna la adtncimi de peste 1m,
dar si resturi vegetale, probabil datorita acoperirii repetate a reziduurilor
deversate cu straturi de sol, tipuri de sol cunoscute sub numele de
protosoluri antropice.
 Cromatograma este tipica fractiilor petroliere, fiind asemanatoare celor
redate în literatura de specialitate în cazul motorinei.
 Proba 6. Este o proba foarte complexa din punct de vedere chimic
(figura 19), cei mai probabili dintre compusi fiind 7-hexil-docosanul,
2,6,10,14-hexadecanul, 2,6,10-trimetilpentanul, 1-etilenoxi-
hexadecanul (toti tipici fractiilor petroliere), dar si eicosanul (feromon
sexual), derivati ai acidul 1,2-benzencarboxilic (sau acid ftalic) sau o
serie de dione (dicetone) de provenienta naturala
 O parte dintre compusi (cei cu probabilitate mica) reprezinta o eroare de
interpretare a sistemului de procesare a datelor, datorat suprapunerii a
cel putin doua spectre de masa.

 Punctul IV de prelevare
 Proba 7. Proba complexa, în care s-au identificat circa 30 de compusi,
multi dintre ei cu probabilitate mica. Recoltata din exteriorul terenului
contaminat, nu prezenta urme vizibile de produse petroliere, analiza
gravimetrica confirmtnd acest lucru.
 Cu o mai mare probabilitate s-au identificat docosanul, pentacosanul
(alcani superiori corespunzatori fractiilor usoare-CLU), 5-butil-6-
hexiloctahidro-1H-indanul (hidrocarbura binucleara specifica
motorinei), dar si acidul 2-butil 1,2-dicarboxilic, 9-eicozina si 6Ą, 7Ą-
dihidroxiroileanona (compusi naturali).
 Proba 8. Proba extrem de simpla. Sistemul a raportat identificarea doar
a patru compusi chimici (Anexa 6), nu toti de provenienta naturala, cei
specifici motorinei (octacosanul si nonacosanul) provenind, probabil,
prin infiltratii din terenul contaminat. Oricum, din înaltimea picurilor
din cromatograma se observa concentrati mult mai mici (urme) ale
compusilor de provenienta petroliera.
 Analizele complexe ale esantioanelor de sol de pe cei 300 m2 poluati cu
produse petroliere au relevat faptul ca întrega arie este impreganta cu
produse petroliere.
 Analiza gravimetrica arata o concentratie globala a contaminari cu
petrol de ptna la 350 000 mg/kg, superioara limitei de interventie
prevazuta în norme (<2000 mg/kg).

37
  Metodele instrumentale au evidentiat prezenta compusilor tipici din
motorina si CLU. Din pacate, acesti compusi, în contact cu solul, cu
acizi humici din sol, cu resturi vegetale etc., timp îndelungat si sub
influenta luminii si fluctuatiilor de temperatura, au suferit numeroase
procese chimice, fotochimice sau de oxido-reducere, astfel ca au aparut
o multime de compusi intermediari si secundari, care complica matricea
naturala prin suprapunere spectrala, fapt ce îngreuneaza interpretarea
cromatogramelor. Asa se explica si faptul ca în unele cromatograme
apar peste 300 de picuri, corespunzatoare la mai mult 300 de compusi
individuali.

 Politici de mediu in Romania

Politica de mediu in Uniunea Europeana

Tratatul de la Maastricht evidentiaza protectia mediului ca o prioritate cheie

pentru Uniunea Europeana Un mediu inconjurator sanatos reprezinta o conditie
esentiala pentru proprietatea pe termen lung si pentru calitatea vietii. De aceea,
cetatenii europeni cer un inalt nivel de protectie in acest domeniu.

In viitor, dezvoltarea economica si prosperitatea vor continua sa exercite o

presiune puternica asupra capacitatii planetei de a raspunde cerintelor in materie
de resurse si de absorbtie a poluarii. In acelasi timp, standardele ridicate de
protectie a mediului reprezinta un adevarat motor pentru inovatie si pentru
oportunitatile de afaceri.

Per ansamblu, societatea trebuie sa faca eforturi pentru a reduce impactul

negativ exercitat de cresterea economica asupra mediului inconjurator.
Activitatile economice trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic prin
fabricarea cu mai putina energie a unei cantitati egale sau mai mari de produse,
avand ca rezultat mai putine deseuri. Modelele de consum trebuie sa devina mai
sustenabile.

Avand in vedere aspectele mentionate mai sus, politica Uniunii Europene de

protectie a mediului se concentreaza pe urmatoarele aspecte:

 conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului

 protejarea sanatatii populatiei
 utilizarea atenta si rationala a resurselor naturale�

De asemenea, protectia mediului trebuie integrata in definirea si implementarea

altor politici de sector, de care este strans legata si care au impact asupra
mediului, cum ar fi agricultura, energia, industria, transporturile, protectia
consumatorilor etc.

38
Costurile pentru alinierea la standardele europene de mediu sunt rezultatul zecilor de
ani de activitati poluatoare si lipsa de interes sau investitii in infrastructura de mediu.
Alinierea la standardele de mediu nu inseamna numai costuri, ci si oportunitati de
dezvoltare economica, datorita generarii unor activitati noi pe piata romaneasca.

Toate proiectele "structurale" desfasurate in Romania trebuie sa respecte principiile

dezvoltarii durabile, care inseamna echilibrul dintre activitatile economice, protectia
sociala si protectia mediului, principii regasite si in Strategia Lisabona a Uniunii
Europene.

De altfel, si in cazul proiectelor de mediu, Romania nu isi poate permite dezechilibre

deoarece acestea ar implica costuri suplimentare pentru a atinge un standard de
normalitate pentru mediul inconjurator. De aceea, agentii economici trebuie sa
inteleaga importanta alinierii la standardele de mediu. Reducerea poluarii nu este
posibila fara cooperarea cu agentii economici care produc poluare.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, se va inregistra o crestere semnificativa a

fondurilor alocate Romaniei. In sectorul de mediu este vorba de o contributie
comunitara de aproximativ 4 miliarde euro in perioada 2007-2013. Practic, vor fi
alocati 500 - 600 milioane de euro anual din Fondul de Coeziune si Fondul European
de Dezvoltare Regionala. Infrastructura creata din fonduri europene va fi coloana
vertebrala a infrastructurii de mediu. Principalele "vertebre" ale infrastructurii create
din fonduri europene vor stimula interesul investitorilor privati pentru acest sector.

Fondul de mediu

Alaturi de fondurile europene, proiectele vor putea fi sprijinite si din Fondul pentru
Mediu. Ministerul Mediului si Gospodarii Apelor a atras resurse financiare pentru cel
mai mare program de investitii romanesti in domeniul protectiei mediului. Finantarile
vor fi in valoare de 1.441 milioane de euro.

Acest milion si jumatate de euro va finanta 10 proiecte prioritare de mediu. Ministerul

Mediului impreuna cu autoritatile locale s-au ocupat de partea tehnica premergatoare

implementarii proiectelor, astfel incat acestea sa poata fi demarate cat mai rapid.

Din acesti bani, 400 milioane de euro vor ajuta la inchiderea si ecologizarea zonelor
afectate de activitatea miniera. Ministerul Mediului dezvolta acest proiect in
colaborare cu Ministerul Economiei si Comertului.

Vor fi reabilitate unele zone poluate intens, Zlatna si Copsa Mica, cu 63 milioane de
euro. De asemenea, judetele Alba si Vaslui, cat si municipiul Ploiesti vor beneficia de
162 milioane de euro, cu care se va reabilita infrastructura de apa si apa uzata. In
Sibiu, Iasi si Satu Mare va fi realizat sistemul integrat de management al deseurilor,
cu 83 de milioane de euro. 29 de milioane vor fi investiti in punerea la punct a
sistemului informatic integrat de mediu.

39
Alte 5 proiecte deriva din Strategia nationala de aparare impotriva inundatiilor
(marirea gradului de siguranta a barajelor - 220 de milioane de euro; finalizarea
lucrarilor de asigurare a surselor de apa si de aparare impotriva inundatiilor - 250 de
milioane de euro; lucrari noi de aparare impotriva inundatiilor - 165 de milioane de
euro; zona costiera va beneficia de lucrari de reabilitare in valoare de 41 de milioane
de euro). 28 de milioane de euro vor fi investiti pentru dezvoltarea
durabila rezervatiei biosferei Delta Dunarii.

Un alt "calup" de fonduri pentru mediu este imprumutul de 191 de milioane de Euro
contractat de la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). 130
de milioane de euro din acest imprumut vor fi investiti in infrastructura de apa si apa
uzata din Bucuresti si Arad.

Tot de la BIRD, 50 de milioane de Euro vor intra in programul de reducere a poluarii

in agricultura (reducerea poluarii cu nutrienti in vederea alinierii la standardele
europene).

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelo

 Obiective strategice ,planuri si directii de actiune

reducerea si prevenirea poluarii in industria de petrol

6. Obiectivele de protectie a mediului, stabilite la nivel

national, comunitar sau international, care sunt relevante
pentru plan si modul in care s-a tinut cont de aceste
obiective si de orice alte consideraţii de mediu in timpul
pregătirii planului
6.1. Obiectivele de protectie a mediului, stabilite la nivel national,
comunitar sau
international, care sunt relevante pentru plan
6.1.1.Obiectivele politicii de mediu ale UE
Aderarea României la structurile UE impune transpunerea în legislaţia
română a aquis–
ului comunitar,implementarea şi controlul implementării legislaţiei
specifice.
40
 Politica Uniunii Europene şi actiunea sa asupra mediului pot fi schiţate
prin programele
sale de acţiune asupra mediului începute în 1973.
Decretul unic european şi Tratatul Maastricht au stabilit obiectivele
fundamentale de:
- protecţie şi îmbunatăţire a calităţii mediului
- contribuire la protejarea sănătăţii umane
- asigurare a unei utilizări prudente şi raţionale a resurselor naţionale
Sub Maastricht, Curtea Europeană poate impune amenzi unui stat
membru care nu a
reuşit implementarea legii UE şi punerea în vigoare în întregime a
acesteia.
De asemenea, principiile “poluatorul plăteşte” şi “pagubele asupra
mediului trebuie să fie
rectificate la sursă” sunt identificate în articolul 130 din Decretul Unic
European.
Al şaselea program de acţiune în domeniul mediului al UE “Mediu
2000: Viitorul nostru
comun, şansa noastră”, pune accentul pe prevenirea poluării factorilor de
mediu, în special a
apelor, realizarea unui plan de gestiune a deşeurilor, utilizarea durabilă a
resurselor naturale.
Programul este parte integrantă a strategiei de dezvoltare durabilă a
Comunităţii Europene
6.1.2.Programul de guvernare 2005-2008
In cadrul Programului de guvernare 2005-2008, sunt cuprinse o serie de
obiective în
domeniul dezvoltării regionale, amenajării teritoriului, turismului şi
protecţiei mediului a căror
realizare va contribui în egală măsură şi la dezvoltarea turismului. In
continuare, prezentăm
succint aceste obiective.
La punctul „D. Conservarea capitalului natural” , plecând de la
conceptul că dezvoltarea
spaţială comprehensivă şi durabilă depinde de conservarea biodiversităţii
şi de aplicarea unor 88
măsuri stricte şi dure de conservare a zonelor şi arealelor verzi aflate în -
intra sau - extra vilan,
se menţionează că Guvernul României va avea în vedere:
– aplicarea Protocolului de la Kyoto de reducere a emisiilor de CO2
prin înăsprirea regulilor de
organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane;
interzicerea traficului în

41
zonele istorice;
- îmbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a
regulilor de design urban
pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante, a
resurselor energetice
regenerabile şi organizării riguroase a managementului deşeurilor în
zonele rezidenţiale,
precum şi pentru conservarea şi extinderea spaţiilor verzi;
– integrarea politicilor de conservare a biodiversităţii în politicile
sectoriale, respectiv a celor
de dezvoltare rurală şi urbană;
– creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a
poluării surselor de
apă;
– limitarea extinderii zonelor rezidenţiale, cu precădere în zonele
montane, concomitent cu
interzicerea autorizării construcţiilor de orice fel în spaţiile verzi
(parcuri/grădini) aflate în
intravilan;
– aplicarea unui program naţional de construcţie a reţelei de canalizare
şi de realizare a
staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate
oraş prin lege dar care
nu dispun de o infrastructură urbană. Acest program va trebui aplicat
pentru o perioadă de
15 ani;
– aplicarea unui program de introducere a regulilor minime privind
managementul deşeurilor
în localităţile rurale.
Conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale, aspect menţionat la
punctul E), este
în atenţia Guvernului României prin promovarea următoarelor politici:
– prezervarea zonelor istorice din aşezările urbane vechi, precum şi
refacerera pe cât posibil
a celor distruse. În acest sens, vor fi emise reglementări privind
reabilitarea urbană care vor
urmări refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic a
clădirilor istorice şi a
materialelor de construcţie, asigurarea managementului acestor zone;
– conservarea stilului arhitectonic tradiţional în aşezările rurale, în baza
realizării unei
evaluări riguroase realizate de instituţii de cercetare în etnografie şi artă
populară, guvern şi

42
autorităţile locale. În acest sens, vor trebui emise reguli stricte de
urbanism şi arhitectură
pentru a stopa construcţia în mediul rural a kitch-urilor care au mutilat în
ultimii ani stilul
arhitectonic autentic românesc, săsesc sau maghiar
– conservarea cetăţilor ţărăneşti medievale ridicate de comunitatea
săsească din
Transilvania prin aplicarea extinsă a proiectului pilot lansat în 1998-
1999;
– emiterea unor noi reguli de design urban pentru reconfigurarea zonelor
rezidenţiale prost
echipate edilitar şi a construcţiilor de locuit de tip colectiv. 89
Politica privind protecţia mediului înconjurător (Cap. 18)
Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca
element de bază pt
construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la
dezvoltarea durabilă,
activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra,
printre altele, pe
următoarele priorităţi care prezintă interes şi pentru turism:
• integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor
sectoriale şi regionale;
• extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale,
reabilitarea
infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică
şi economică a
Deltei Dunării;
• Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale
6.1.3. Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu)
In vederea atingerii obiectivelor specifice ale POS Mediu (menţionate la
cap. 2.2.6), s-au
identificat 6 Axe prioritare, dintre care, de interes pentru dezvoltarea
turismului, amintim:
• Axa prioritară 1: - Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi
apă uzată
• Axa prioritară 2: - Dezvoltarea sistemelor de management integrat al
deşeurilor şi
reabilitarea siturilor contaminate
• Axa prioritară 4: - Implementarea sistemelor adecvate de management
pentru protecţia
naturii
• Axa prioritară 5: - Dezvoltarea infrastructurii adecvate de prevenire a
riscurilor naturale

43
în zonele cele mai expuse la risc
6.1.4. Strategia Naţională pentru Conservarea diversităţii biologice şi
utilizarea durabilă a componentelor sale în România
In capitolul 3 al strategiei sunt prezentate obiectivele si actiunile
prioritare privind
strategia de armonizare in domeniul conservarii naturii. De interes pentru
activitatea de turism
sunt in mod deosebit urmatoarele obiective:
¾ Organizarea Retelei Nationale de Arii Protejate si asigurarea
managementului
necesar ocrotirii habitatelor naturale si conservarii diversitatii biologice;
¾ Conservarea in situ si ex-situ a speciilor amenintate, endemice si/sau
rare,
precum si a celor cu valoare economica ridicata;
¾ Integrarea Strategiei Nationale pentru conservarea diversitatii
biologice si
utilizarea durabila a componentelor sale in strategia Nationala, precum
si in
strategiile, planurile, programele si politicile sectoriale si locale pentru
dezvoltare
durabila la nivel national si local; 90
¾ Protectia, conservarea si refacerea diversitatii biologice terestre si
acvatice
existente in afara ariilor protejate prin:
o reducerea si eliminarea efcetelor negative cauzate de poluarea
mediilor
de viata, supraeploatarea resurselor naturale, planificarea, amenajarea si
utilizarea necorespunzatoare a teritoriului
o reconstructia ecosistemelor si habitatelor deteriorate.
6.1.5. Planul Local de Acţiune pentru Mediu (PLAM)
În luna aprilie 2004, s-a elaborat Planul Local de Acţiune pentru
Mediu şi Planul
Regional de Acţiune pentru Mediu - instrumente utilizate în procesul de
aderare la Uniunea
Europeană. Aceste Planuri vizează în principal diminuarea poluării,
utilizarea eficientă a
resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile, dezvoltarea educaţiei
ecologice,
promovarea activităţilor social-economice cu impact minim asupra
mediului natural.
6.2. Stabilirea obiectivelor de protecţie a mediului asociate priorităţilor
PATN

44
In scopul realizării evaluării efectelor PATN asupra mediului
înconjurător, au fost selectate şi
formulate mai multe aspecte şi obiective relevante în domeniul
protecţiei mediului, legate în
mod direct de:
• Aspectele de mediu indicate în Anexa 2 a HG 1076/2004;
• Problemele de mediu relevante pentru PATN (vezi capitolul 5)
rezultate în urma
analizarii starii actuale a mediului;
• Obiectivele si prioritatile PATN.
Pentru propunerea listei de obiective relevante de mediu, documentarea
a fost realizata .
pe baza documentelor de referinta nationale si internationale. Lista
acestor documente este
prezentata în bibliografie. Obiectivele relevante de mediu au fost
analizate si reformulate în
cadrul întâlnirilor grupului de lucru SEA-PATN. De asemenea, s-a
ţinut cont de prevederile
legislaţiei naţionale şi comunitare de mediu, PATN –ul asigurând
implementarea prevederilor
actelor normative menţionate în anexa 3 la prezentul raport.
Setul de aspecte şi obiective în domeniul protecţiei mediului propuse în
vederea
evaluării PATN a fost prezentat grupului de lucru pentru evaluarea SEA
organizat de Ministerul
Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Constructiilor, la şedinţa acestuia ce a
avut loc la sediul
acestuia in data de 15.06.2007.

In timpul şedinţei s-a considerat că trebuie acordata o mai mare atentie

legaturii intre
PATN si Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, elaborat
de Ministerul Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale in scopul dezvoltarii ecoturismului.
91
Echipa de specialişti ce a elaborat prezentul raport a luat în considerare
comentariile
primite în timpul şedinţei şi pe toată perioada de elaborare a raportului.
In tabelul 6.3.1 de mai
jos se prezintă obiectivele relevante în domeniul protecţiei mediului
propuse pentru Evaluarea
Strategică de Mediu (SEA) a proiectului de PATN- Sectiunea aVI-a.
Turism.

45
Tabelul 6.3.1. - Obiective relevante în domeniul protecţiei mediului
propuse pentru
Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) a PATN
Aspecte de
mediu Obiective relevante în domeniul protecţiei mediului
Aerul Mentinerea calitatii aerului in limitele concentratiilor maxime
admisibile
prevăzute în legislatia in vigoare
Apa Limitarea poluarii punctiforme si difuze a corpurilor de apa şi
mentinerea
functiilor ecologice a apelor curgatoare
Sol Limitarea poluarii punctiforme si difuze a solului
Conservarea, protejarea şi reabilitarea zonei costiere a Mării Negre
Suprafaţe
împădurite
Limitarea reducerii suprafeţelor împădurite
Conservarea diversităţii naturale a faunei, florei şi habitatelor din ariile
naturale
protejate şi din ariile potenţiale ale reţelei Natura 2000
Evitarea acelor activitati care ar putea afecta in mod semnificativ
biodiversitatea
Biodiversitatea
Conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice si terestre din zona
costiera
a Marii Negre
Deşeuri Susţinerea colectării selective a deşeurilor, creşterea gradului de
recuperare şi
reciclare a deşeurilor
Ameliorarea starii de sanatate a populatiei prin implementarea de masuri
care
sa vizeze asigurarea dotarilor edilitare si prevenirea poluarii datorita
noxelor,
S inclusiv a poluarii fonice
ănătatea publică
Cresterea protectiei populatiei impotriva riscurilor asociate accidentelor
de
trafic
Cresterea gradului de siguranta in conditii de riscuri naturale
Managementul
riscurilor de mediu
Conservarea, protejarea şi reabilitarea zonei costiere a Mării Negre prin
asigurarea protejării patrimoniului natural (inclusiv a ecosistemelor
acvatice şi

46
 terestre) şi a celui cultural în vederea dezvoltării durabile a acestei
regiuni
Sensibilizarea
publicului cu privire

Concluzie

Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor

trebuie corelate cu legile naturii.

Bibliografie
Eva Trambitasu-Fizico-chimia mediului,factorii de mediu si poluantii lor editia a II-
a,ed Universitatii Petrol-Gaze din Ploiesti;
Valorificarea deseurilor si subproduselor industriale in constructii
Ed.Matrix Rom Bucuresti 1999, Dr. ing. Maria Gheorghe
Cioplea, L. şi Cioplea Al. - Poluarea mediului ambiant, Bucureşti,
Editura tehnică, 1978.
Adrese de internet: www.tocilar.ro
www.wikipedia.ro

47
 Cuprins
 Generalitati...................................................................................................................................1
 Strategii antipoluare adoptate la nivel mondial...........................................................................3
 Cadrul legislativ actual privind politica mediului in Roamania.....................................................6
 Situatia actuala privind poluarea in Romania...............................................................................8
 Calitatea
aerului.......................................................................................................................14
 Calitatea
apelor........................................................................................................................15
 Calitatea
solurilor.....................................................................................................................16
 Poluarea atmosferica...................................................................................................................18
 Poluarea apelor............................................................................................................................22
 Poluarea solului............................................................................................................................29
 Poluarea cu petrol si produse petroliere in Romania...................................................................30
 Politici de protectie a mediului………………………………………………………………………………………………….38
 Obiective strategice,planuri si directii de actiune pentru reducerea si prevenirea
poluarii in industria de petrol…………………………………………………………….40
 Concluzii .......................................................................................................................................47
 Bibliografie ...................................................................................................................................46

48