Crezul Niceeano (325) – Constantinopolitan (381)
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului,
al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu
făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și
S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea
sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin profeți.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să vie.
Amin!
Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451)
Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord, că [trebuie] să
mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, [care este] acelaşi
desăvârşit în dumnezeire (θεότητι) şi acelaşi desăvârşit în umanitate
(ἀνθρωπότητι), cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet
raţional (ἐκ ψυχῆς λογικῆς) şi din trup, consubstanţial (ὁμοούσιον) cu Tatăl după
dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate (ἀνθρωπότητα), în
toate asemănător nouă, fără păcat, născut din Tatăl înainte de veci, după
dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut]
din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu (θεοτόκου), după umanitate, pe
unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut (μονογενῆ), făcut cunoscut
(γνωριζόμενον) în două naturi/firi (ἐν δύο φύσεσιν), în chip
neamestecat (ἀσυγχύτως),
neschimbat (ἀτρέπτως),
neîmpărțit/indivizibil (ἀδιαιρέτως),
nedespărțit/inseparabil (ἀχωρίστως),
deosebirea (διαφορᾶς) naturilor/firilor nefiind în niciun caz anulată de unirea
(ἕνωσιν) lor, iar specificitatea (ἰδιότητος) fiecărei naturi fiind păstrată şi având
împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur
ipostas (ὑπόστασιν), nu împărţit (μεριζόμενον) sau divizat (διαιρούμενον) în
două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut (μονογενῆ θεὸν),
Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire
la El şi [apoi] însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis (παραδέδωκε) nouă crezul
(σύμβολον) părinţilor noştri.
 CREZUL ATANASIAN (sec. V) 19. Duhul Sfânt este al Tatălui şi al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici
născut, ci purcede.
1. Oricine vrea să fie mântuit, înainte de toate trebuie să ţină credinţa creştină: 20. Astfel, există un singur Tată, nu trei taţi; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu
2. Cel care nu o va păstra întreagă și neștirbită, acela fără îndoială va pieri în veci. trei duhuri sfinte.
3. Iar credinţa creştină este aceasta, că noi ne închinăm unicului Dumnezeu în 21. In această Trinitate nicio Persoană nu este înaintea celeilalte, sau mai pe
Trinitate, iar Trinităţii în unitate, fără a confunda Persoanele și fără a diviza ființa urmă, nici mai mare decât celelalte, nici mai mică.
(substanța). 22. Ci toate cele trei persoane împreună veșnice sunt laolaltă și împreună
4. Că există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului, şi o alta a Duhului Sfânt. deopotrivă.
5. Ci a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt una este dumnezeirea: egală în glorie, 27. Astfel încât întru toate, cum mai sus s-a spus, unimea în Trinitate, și
co-eternă în mărire. Trinitatea în unime să se cinstească.
6. Cum e Tatăl, tot așa și Fiul, tot așa și Duhul Sfânt.
7. Necreat e Tatăl, necreat e Fiul, necreat e și Duhul Sfânt.
8. Infinit e Tatăl, infinit e Fiul, infinit e și Duhul Sfânt.
9. Veșnic e Tatăl, veșnic e Fiul, veșnic e și Duhul Sfânt.
10. Și totuși nu trei veșnici, ci Unul Veșnic.
12. Precum nu trei necreați, nici trei infiniți, ci Unul Necreat și unul infinit.
13. La fel, atotputernic e Tatăl, atotputernic e Fiul, atotputernic e şi Duhul Sfânt.
14. Totuși, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur.
15. Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, şi Duhul Sfânt este
Dumnezeu. Și totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu.
16. Cum Tatăl este Domn, Fiul este Domn şi Duhul Sfânt este Domn. Şi totusi nu
sunt trei Domni, ci Un Singur Domn. Căci astfel suntem obligaţi de către
adevărul creştin – să recunoaştem fiecare Persoană ca fiind ea însăşi Dumnezeu şi
Domn. Astfel ne este interzis de către credinţa creştină universală să spunem că
există trei dumnezei, sau trei domni.
17. Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut.
18. Fiul este doar din Tatăl: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut.