ECONOMIE

Nevoile si Resursele -Activitatea Economica

Pe masura dezvoltarii stiintei si tehnicii este ameliorat caracterul limitat al

resurselor, dar nu e posibila eliminarea lui.

Stiinta economica are ca obiect : fundamenteaza administrarea resurselor

limitate in vederea realizari unui scop prevazut .

Trasaturile proprii nevoilor : cresterea nevoilor , diversificarea , regenerarea .

Raportul dintre oamenii care participa la activitatea economica au anumite

motivatii : interesele sau acoperirea ( satisfacerea) nevoiilor .

Elementul care are cea mai mare importanta pentru relatiile dintre om si
mediul natural : obtinerea mijloacelor pentru acoperirea in conditii mai bune a
nevoilor omului si societatii .

Resursele : sunt elemente sau combinatii de elemente naturale sau create

de oameni , care pot fi folosite in activitatea economica .

Existenta omului ca fiinta valorizatoare are ca motivatie majora : consumul

continu de produse , de la alimente sau imbracaminte pina la servicii :
transport ,invatamant , educatie .

Relatia dintre scopul si mijloacele unei activitati economice bazata pe

ratiunea :
a) scopul determina mijloacele .
b) mijloacele sunt subordonate scopului .

Ce inseamna ca resursele sunt limitate :

a) sunt insuficiente in raport cu nevoile .
b) cresc mai incet decat nevoile .

Obiectivul stiintei economice : studiaza comportarea oamenilor in

legatura cu alocarea si utilizarea resurselor limitate . Studiaza caile de
optimizare a raportului dintre nevoi si resurse in viitor .

Resursa primara : minereu de fier .

Atentie la intrebarile de tip : care din urmatoarele resurse au caracter

nelimitat ?
( nu exista asa ceva )
 Atentie la intrebarea : care dintre activitatile umane mentionate au
caracter de finalitate : toate activitatile umane au caracter de finalitate
deoarece oamenii atunci cand le executa urmaresc in mod constient
realizarea unui scop .

Activitatea economica este cea care faureste : unelte de productie , bunuri

de consum , structura sociala in care traieste omul .
In timp vor fi favorizate acele popoare care reusesc sa satisfaca nevoile
suplimentare : utilizand mai bine resursele atrase in circuitul economic ; prin
reducerea consumului de resurse limitate pentru obtinerea efectelor
economice sociale utile societatii.

Orice alegere presupune atat un castig cat si un sacrificiu .

Rationalitatea activitatii economice : satisfacerea trebuintelor care cresc si

se diversifica cu resurse limitate .

Pentru a-si satisface nevoile omul se manifesta ca consumator .

Ce defineste analiza nevoilor in cazul consumat rational ?

raspuns : preferintele de consum .
Ce presupune analiza resurselor in cazul consumat rational ?
raspuns : identificarea restrictilor .

Dati exemplu de resurse restrictive pentru un consumator : Venitul

disponibil al consumatorului , restrictie bugetara , timpul , etc.

Ce presupune procesul decizional in cazul consumatorului rational ?

presupune alegerea combinatiei optime de consum care sa satisfaca simultan
preferintele si constringerile acestuia .

Sistemul nevoilor este : dinamic nelimitat , format din nevoi cvasisaturabile in

anumite conditii spatio-temporare .
Bancile acorda credite din resurse proprii ; de la banci si deponenti

Pentru ca resursele sunt limitate o nevoie suplimentara se realizeaza prin

utilizarea mai buna si rationala a resurselor .
Rationalitatea activitatii economice priveste folosirea cat mai adecvata a
resurselor rare cu intrebuintari alternative .

Caracterul recuperabil al unor resurse se bazeaza pe faptul ca :substanta

utila care formeaza astfel de resurse incorporate in diferite bunuri nu se
distruge prin folosire si deci exista posibilitatea refolosirii .

Resursele trebuie considerate limitate in comparatie cu nevoile si

potentialul planetei .
 Existenta si dezvoltarea stiintei ec . are ca rezultat : administrarea mai
eficienta a resurselor limitate .

Stiinta econommiei reprezinta o suma de idei care : se perfectioneaza si se

dezvolta in timp ; Omul depaseste natura prin creativitate

Activitatea economica este modul fundamental prin care societatea se

manifesta deoarece ea faureste conditiile materiale si structura societatii in
care traieste omul .
Pe masura dezvoltarii societatii omul se elibereaza treptat de grija exclusiva
a satisfacerii nevoilor primare .

J . Galbraith : stiinta econmica studiaza comportamentul uman ca o

relatie intre teluri si resurse rare cu intrebuintari alternative .

Ca fiinta valorizatoare omul realizeaza activitati creatoare si transforma

natura .

Urmatoarele definitii date economii :”Stiinta care studiaza

comportamenstul uman ca o realizare intre teluri si resurse rare cu
intrebuintari alternative „si „modul in care ne decidem sa folosim resursele
productive rare cu intrebuintari alternative „ se deosebesc intre ele prin :
Prima se refera la toate resursele cu intrebuintari alternative . A doua numai la
resurse productive .

Mminimizarea consumului de resurse determina : reducerea ch. cu f .p . ;

maximizarea efctelor utile .
Folosirea optima a resurselor constituie un imperativ determinat in primul
rand de necesitatea maximizarii ef. utile .
Comportamentul omului in societate e determinat de tendintea permanenta si
normala de a-si acoperi cat mai bine nevoile .

Rolul stiintei ec. de a explica modul in care este servit omul ca fiinta
individuala si rationala exista doar acolo unde sistemul ec. functioneaza in
ultima instanta in interesul individului .

Cunostiintele oferite de stiinta ec. reprezinta res. derivate.

Resursele folosite in activitati ec . sunt intr-o continua crestere .
Sunt considerate res . primare – pop. apta intr-o continua crestere .
Resursele rare cu intrebuintari alternative sunt considerate a fi toate res . ec .

Omul ca fiinta complexa este produsul naturii si soc. (nu structurii genetice .)
Omul e mai intai consumator ( nu fiinta rationala care actioneaza pe principiul
eficientei .)
La baza calitatilor omului de creatoreator stau : nevoile pe care le are ca
individ si ca membru al societatii .

Activitatea umana are caracter functional pt . ca e indreptata spre realizarea

anumitor nevoi si interese .
Activitatea umana e in raport cu cea ec . : in relatia ca de la intreg la parte .
 Finalitatea activitatii ec . o reprezinta trebuintele populatiei .
Resursele derivate : cunostintele acumulate . Sfera resurselor
subsimeaza sfera f .p .

Ob. act. ec .il constituie relatia nevoi resurse . Subiectul act . ec . : ag . ec . ,

privit individual si colectiv

Bunurile ec . se deosebesc de cele libere prin : bun ec . sunt rare adica

insuficiente in conditii date de loc si timp . Bun ec . sunt rare pt . ca : nu exista
de-a gata in natura ; ci in masura in care sunt produse ; sunt produse in
cantitati limitate ; sunt obtinute in contraprestatie .

Diviziunea muncii e un proces complex care se realizeaza pe trei planuri :

1) pe procese de fabr. adica pe genuri de activitate .
2) pe ocup. sau meserii fiecare executand un anumit grup de operatii de
acelasi fel . 3) pe plan teritorial .

Actele sau faptele rep . toate relatiile care apar in cadrul activ . ec . intre ag .
sau unitati si bun . ec .

Op .ec . = ceea ce fac unitatile ec in ce consta rolul lor in activ . pe care o

exercita

Op . de schimb = vanzarea-cumpararea de bunuri si schimbul direct de

produse pe baza evaluariilor in expresie monetara .

Bunuri intermediare = mai trec stadii de prelucrare .

In cadrul ec. pot circula sub forma de bunuri marfare orice bun .

Formele de existenta a ec . nat . : nu sunt incmpatibile cu nici una din ec

.de schimb de comanda , de piata , de tranzactie .

Delimitarea bunurilor in „ satisfactori ” si „ prodfactori ” are la baza

criteriul: destinatia bunurilor .

Interventia statului in ec . moderne reprezinta o necesitate pentru aceste ec.

Ec. de schimb reprezinta o ec. marfara .
In conditiile actuale ec. naturala se mentine in proportii diferite de la tara la
tara
Intre circuitul ec. si fluxul ec. e o relatie ca de la intreg la parte .

Intre relatiile dintre menaje si firme rep. fluxuri de iesire de la menaje :

sumele platite pt. bunurile achizitionate .

Diviziunea muncii este un factor de progres pt. ca mareste productivitatea

muncii.

Sunt fluxuri de intrare pt. menaje in relatiile dintre acestea si firme : bunurile
achitionate + impozite si taxe platite .
 Instrainarea oamenilor de procesul ec. si de rez.- acestuia are loc prin
aparitia monopolurilor si instaurarea unor regimuri dictatoriale .

Ec.moderne = functioneaza ca ec. de piata in care se manifesta si elemente

izolate de ec. naturala .
Unitatile ec. se caracterizeaza prin : autonomie , dreptul de a decide
independet si specializare .

Op. de consum = stisfac trebuinte personale de grup si generale cu caracter

final
Dupa natura operatiile ec. sunt : de productie , schimb , consum .

Sectoarele ec institutionale reprezinta : un grup de unitati autonome care

realizeaza acelasi gen de activitati ec.

In ec. libera initiativa se caracterizeaza prin dreptul de a ne manifesta ca

intrepr.

Pt. trecerea de la ec. naturala la schimb div. muncii e o conditie necesara dar
nu suficienta .

Importanta ec. de schimb intemeiate pe alte tipuri de proprietati decat propr.

privata este in scadere .
Printre avantajele pe care le confera diviziunea muncii : folosirea masinilor
pentru executarea diferitelor operatii .

Delimitarea bunurilor libere de cele ec. este in functie de spatiu si timp .

Orice ec. de schimb e o ec. de comanda , concurentiala , de tranzactie .

Gruparea bunurilor ec. marfare si nonmarfare are drept criteriu – modul in

care ele circula in ec.
Bun nonmarfare = au o sfera de cuprindere mai mica decat a celor libere .

ECONOMIA DE PIATA

Nu sunt procese specifice ec. : utilizarea banilor (?) ; asigurarea unui buget
echilibrat ; activitatea ag. ec. este orientata de guvern ; preturile sunt
administrate de guvern .

Viabilitatea formelor de proprietate se verifica prin : eficienta si rentabilitate .

Conditia fundamentala a existentei libertatii economice o constituie

garantarea exercitatii atributelor proprietatii .

Pt. a defini corect si complet continutul proprietatii trebuie sa analizam:

subiectul si obiectul proprietatii + atributele proprietatii .

Instrainaea totalitatii atributelor propr. poate avea loc prin donatie , vinzare –
cumparare , mostenire .
Preponderenta unor forme de propr. ( particulara , publica , mixta ) in cadrul
unei ec. constituie elementul determinant pt. a aprecia daca acea ec. are sau
nu caracter planificat – centralizat ; a aprecia daca acea ec. este de piata sau
nu .

„ Ec. asigura maximum din ceea ce au nevoie oamenii „ inseamna :

- problema rationalitatii pt.ca numai pe baza acesteia se pot satisface mai
bine trebuintele ; - raspunsul viabil , adecvat situatiilor existente in fiecare
moment la intrebarile : ce , cum , cat , pt. cine sa produca ?

Dintre toate tipurile de ec. , ec. de piata s-a dovedit cea mai eficienta .
Pluralismul formelor de proprietate inseamna :
a) consecinta diferitelor forme de proprietate .
b) interdependenta formelor de proprietate
c) faptul ca diferitele forme de propr. se afla intr-o continua transformare
d) competitia dintre formele de proprietate
e) viabilitatea formelor de propr.(exprimata prin eficienta si rentabilitatea
in folosirea obiectului propr.

Economiile tarilor lumii constituie in prezent : un mozaic de realitati diferite .

Competitia dintre formele de propr. e generata de afirmarea si promovarea
prog. tehnic :
In tarile cu ec. de piata dezv. este preponderenta piata cu concurenta de
oligopol

Pt. ec. de piata pluralismul formelor de propr. constituie atat o necesitate cat
si o posibilitate .
Nu intanlim in ec. de piata propr.publica apartinand persoanelor fizice ;

Pluralismul formelor de propr.il intanlim atat in ec. naturala si in cea de

schimb

Ec.de piata moderne se deosebesc de cele subdezv. prin gradul de

satisfacere a trebuintelor ;
Libera initiativa se concretizeaza in dreptul de a ne manifesta ca inteprinzatori
.

Sunt specifice ec. de piata : reglarea prin piata a activ. ec. In ec. de piata
rationalitatea activ. ec. este relativa de profit.

In conditii normale competitia dintre diferitele forme de propr. se realizeaza

prin resorturile eficientei .

Locul si rolul formelor de propr. depinde de viabilitatea lor .

In ec. de piata , optiunile economice ale agentilor ec. sunt directionate de
mecanismul preturilor si al concurentei .
Propr. exercita toate atributele proprietatii in proprietate particulara mica
Instrainarea bunurilor economice = fiecare urmareste atent ce da si ce
primeste in cadrul schimbului din perspectiva interesului propriu .

Dintre modalitatile pincipale prin care pluralismul formelor de proprietate

genereaza competitia dintre ele se inscriu :reducerea costurilor medii si
marirea volumului de productie si diversificarea ei .

Motivatia majora a dinamicii ec. moderne o constituie : progresul tehnic ,propr.

privata , libertatea de actiune .

In ec. de piata cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile

ec. il constituie : -pretul.

Temelia ec. de piata o constituie proprietatea privata .

BANII

In ec. de piata predomina banii scripturali .In ec. de piata este dorita ca
valoarea banilor sa creasca .

Raportul de schimb intre doua monede e determinat de raportul dintre cerere

si oferta celor doua monede si PCB

Valoarea banilor se exprima prin catitatea de marfuri care se obtine cu o UM.

Marimea masei monetare aflata in circulatie depinde de deciziile bancii de
emisiune si ale oricarei institutii bancare .

Avem curs favorabil de vanzare a unei monede convertibile nationale cand :

-scade cantitatea de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda
straina ;
-cand creste cantitatea de moneda straina ce revine la o unitate de moneda
nationala ;

Emisiunea de bani pt. acoperirea nevoilor suplimentare se justifica cand

sporeste volumul de bunuri ec.

Convertibilitatea favorizeaza : comertul , turismul , investitiile straine

competitivitatea si concurenta .

Paul Samuelson : „ sangele care iriga sistemul economic sunt banii „

Masa Monetara se determina tinand cont de V R B. si volumul ofertei de

bunuri

Curs de schimb al unei monede e favorabil cand : creste cererea pt. moneda
respectiva ca urmare a sporirii si diversivicarii ofertei nationale de bunuri ec.

Emisiunile bancii centrale se fac pt. acoperirea deficitului bugetar .

 Masa monetara scriptuala e modificata de orice banca .

Convertibilitatea leului este interna ;

Convertibilitatea in aur a monedelor a fost eliminata in 1971 ;
Convertibilitatea monedei nu influenteaza costul marginal ;
Pt. diminuarea M.M. scriptuale : creste rata dobanzii la creditele acordate de
banci .

Banii se afla in posesia ag. ec. sub forma de : bancnote , moneda metalica ,
divizionara ,scripturala si alte instrumente recunoscute ca moneda ;

Cantitatea de moneda este in functie de oferta de bunuri de pe piata .

Cand evaluezi un automobil strain ca valoreaza 20.mil. , banii indeplinesc

functia de masurare a activ. ec.

Dupa Herodot ,baterea primelor monede a avut loc in sec. VII-VI i.e.n.

Trecerea la convertibilitatea monedei nat. presupune : o serie de conditii

economice dintre care eficienta ec. ridicata si formarea libera a preturilor ;

Unitatea baneasca pt. a comesura si compara bunuri sn. Etalon general .

MM este influentata de nivelul preturilor si rata dobanzii .

Pana la primul razb. biletele de banca circulau impreuna cu piesele de Au si

Ag.

Banii folositi pt. a achita ratele la casa indeplinesc functia de mijloc de plata .
Reglarea MM o realizeaza bancile .

Sintagama „ fiecare popor are moneda pe care o merita ” inseamna : calitatea

si eficienta activ. ec. dintr-o tara , calitatea puterii politice si increderea
populatiei in autoritati sunt imprejurari care influenteaza PCB si stabilitatea
monedei .

In perioada 16 feb. 1991 – 7 feb. 1996 , cursul leului fata de dolar s-a
depreciat de 77,6 ori .

Etalonul general pt. a comesura si compara bunuri este : unitatea monetara

proprie fiecarei tari .
Cursul de schimb al leului fata de dolar se inrautateste cand : cresc
importurile si se reduc exporturile , balanta com. si de palti fiind deficitara .

Primele bilete de banca au fost emise in Olanda . Moneda fiduciara este

reprezentata de : biletele de banca .

Relatia dintre bani si aur a disparut in 1971 .

 FACTORII DE PRODUCTIE

Componentelor capitalului fix le este caracteristica rigiditatea . Ea consta in

aceea ca ag. ec. le pot folosi in activ. diferite doar in anumite limite .
In capitalul circulant nu se includ : licentele de fabricatie , mijloacele de
transp.

In conditiile unei dezv. de tip intensiv elementele extensive legate de

cresterea productiei au o pondere mai redusa .
Reducerea duratei muncii este un factor de progres si bunastare cand :
- au la baza cresterea productivitatii muncii
- cand genereaza o crestre a timpului liber

Raportul dintre factorii de productie si resurse este : subunitar .

Progresul f.p. rep. un sir impresionant de schimbari care au in comun :

efecte pozitive asupra activ. ec. si eficientei sale .
Progresul f.p. sub aspect cantitativ surprinde acele schimbari care survin in
legatura cu cantitatea folosita din fiecare f.p. , schimbari care au ca rezultat
cresterea cantitatii unor factori si diminuarea cantitatii altora a.i. cantitatea
totala de fp. sa sporeasca .

Diversificarea f.p. inseamna : cresterea nr. de fp. utilizati , indiferent daca

creste sau nu cantitatea lor totala , cu conditita cresterii eficientei factorilor.

Diversificare fp. privita sub aspect cantitativ rep. : modificarea cantitatii unuia ,
catorva , sau tuturor fp. determinata de cresterea nr. lor
Diversificare fp. privita sub aspect calitativ : ameliorarea eficientei fp ca
urmare a cresteriinr. lor .

Factorul determinant al productiei : omul cu calitatile si defectele sale .

Investitiile brute : au al baza amortizarea si venitul . Consumul de factori in
expresie monetara determina formarea costului de productie .

Eficienta agregata a fp. in obtinerea unui rezultat este exprimata prin :

productivitatea globala .

Informatia face parte din neofactorii de productie . Fp. sunt legati organic de
resurse , sunt supusi principiului rationalitatii .
Continutul muncii s-a imbogatit ca urmare a asimiliarii informatiei .

 Falimentul apare atunci cand ag. ec. nu mai au nici o posibilitate certa ,
reala de continuarea a activ. , si nu-si pot acoperi CV .

Avantajul dezv. intensive este este concretizat in economisirea resurselor .

Cresterea nr. fp. si diversificare lor este un progres cntitativ si calitativ .

Uzura morala implica pt. proprietar pierderi , pt. ca impune fie inlocuirea
utilajelor , fie costuri mai mari .
 Licentele sunt : bunuri economic si bunri de cap. fix
  Cap. circulant : animale la ingrasat
 Cap. fix : sisteme de irigatii .
Partea din Venit folosita pt. consum serveste pt. a achizitiona satisfactori .

Spre deosebire de dezv intensiva , dezv. extensiva poate genera o crestere

mai rapida a consumului intermediar in raport cu PCB .
Consumul factorului munca se regaseste in : costuri salariale fixe si
variabile .
 Cand cap. fix se uzeaza mai repede decat cel prevazut , amortizarea
care s-a constituit dezavantajeaza firma .

PIATA

Piata reprezinta rezultatul interactiunii si actiunii comune a celor 4 factori:

cererea, oferta, pretul si concurenta.

Piata este conceptul care indica un sistem de relatii intre participantii

ei, care nu sunt altii decat purtatorii cererii si ofertei, respectiv vanzatorul si
cumparatorul.

Piata a aparut cu multe secole in urma, ca relatie intre productie si

consum, atunci cand functiile acestor 2 parti ale economiei s-au separat in
timp si spatiu. De-a lungul timpului, relatia dintre producatori si consumatori
s-a extins si s-a perfectionat.

Piata este locul unde sunt efectuate tranzactiile dintre cumparator si

vanzator. Asemenea tranzactii au loc la bursa, licitatii, chiar si la targ sau
iarmaroc.

Ca si concept economic, piata are urmatoarele functii:

- intretine relatia permanenta dintre creatorii de produse si consumatorii
acestora,
- asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor materiale si umane
determinand deciziile producatorilor cu privire la productie, reparatie, schimb
si consum.
- economia oricarei natiuni se autoregleaza prin piata si stabileste
echilibrul necesar propriei productii.
- asigura echilibrul dintre cerere si oferta.

Daca obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare este prezent, atunci

piata este numita reala; daca insa acesta lipseste, atunci ea este considerata
fictiva.

Piata reala exprima cererea si oferta de bunuri si servicii care pot

satisface imediat o anumita necesitate sociala.
 Piata fictiva (bursa) presupune o confruntare dintre cererea si oferta
titlurilor de proprietate asupra unora dintre aceste bunuri, fara ca acestea sa
fie efectiv prezente in momentul tranzactiei de vanzare-cumparare.

Piata este singura care valideaza un produs, care exprima necesitatea

lui la pretul recunoscut.

Una dintre cele mai importante componente ale pietei libere este
concurenta. Prin concurenta se intelege complexul relational dintre
participantii la aceeasi piata, astfel incat fiecare sa isi poata manifesta liber
intentiile si/sau deciziile.

Modalitatile prin care se duce lupta de concurenta sunt extrem de

diverse. Alaturi de mijloace economice (reducerea cheltuielilor de productie,
lansarea de noi produse, imbunatatirea calitatii, reclama si publicitatea, etc),
se folosesc si mijloace extraeconomice (spionajul industrial, sabotajul,
privarea concurentilor de resurse materiale sau de munca etc).

Trebuie subliniat un fapt important, si anume acela ca obiectul

concurentei nu il constituie doar pretul, asa cum ar putea aparea la prima
vedere, ci si produsul, distributia si promovarea acestuia, care constituie
elementele de baza ale marketing-ului.

In fiecare tara concurenta se desfasoara prin respectarea unor reguli

scrise si nescrise, in cadrul legal, admis si chiar stimulat pentru efectele sale
benefice asupra evolutiei societatii in ansamblu. Aceasta este denumita
concurenta loiala, dar in practica unii agenti economici uzeaza de mijloace
nepermise, necinstite prin care aduc prejudicii premeditate concurentilor,
sanctionate in mai toate tarile prin legi juridice (in Romania, exista Legea
nr.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale). Ea poarta denumirea de
concurenta neloiala sau incorecta.

Modalitatile cele mai utilizate in concurenta incorecta sunt:

- denigrarea prin vehicularea unor informatii nereale cu privire la
concurenti;
- concurenta parazitara, prin crearea confuziilor referitoare la
concurenti;
- dumping-ul, prin practicarea unor preturi de vanzare mai reduse, in
general cu mult mai mici decat costurile de productie;
- concurenta ilicita sau frauda fiscala, prin care, eludand impozitarea,
isi pot permite sa practice preturi mai reduse decat concurentii, in conditiile
obtinerii de profit.

Fata de agentii economici care practica concurenta neloiala, trebuie

adoptata intotdeauna o atitudine ferma, intransigenta, intrucat ei
dezechilibreaza mecanismul de functionare a economiei libere.

Aspectul cel mai frecvent al relatiilor de concurenta este cel ce se

desfasoara intre intreprinderile care realizeaza acelasi produs si deci satisfac
aceeasi necesitate, determinand astfel concurenta directa, ele disputandu-si
aceeasi clientela. In aceasta situatie, delimitarea se realizeaza prin nivelul
calitativ al produsului, originalitatea, nivelul de servire, garantiile post -
vanzare etc, reprezentand concurenta orizontala. Relatiile de concurenta apar
si intre intreprinderile care realizeaza produse “inlocuitor”, produse
substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime naturale si sintetice, in
care un rol esential revine calitatii produselor, dar si preturilor acestora,
politica de promovare a produselor constituind un mijloc eficace de a invinge
in competitie. Acest gen de concurenta se desfasoara pe verticala si are ca
efect extinderea pietii unui producator pe seama concurentilor.

Tipul de concurenta indirecta apare intre intreprinderile ce ofera

produse total diferite, dar care se adreseaza aceleiasi categorii de
cumparatori si sunt destinate acelorasi utilizatori. De exemplu, pentru
furnizorul de cafea, alti furnizori de cafea sunt concurenti directi, dar furnizorii
de ceai sunt concurenti indirecti. In aceasi categorie intra si intreprinderile
care in cadrul pietei, isi disputa aceleasi venituri ale cumparatorilor. Vor
castiga cei care vor reusi sa ii convinga pe consumatori ca alegand produsul
sau serviciul lor isi satisfac cel mai bine una din numeroasele lor necesitati.

Prin urmare, concurenta reprezinta un puternic factor de stimulare

pentru agentii economici, ea conducand la eliminarea acelora care nu
desfasoara o activitate eficienta.

Concurenta este o necesitate obiectiva, care actioneaza complex si

contradictoriu, desemnand anumite structuri de piata, in functie de:
● numarul si puterea agentilor economici participanti;
● gradul de diferentiere a produselor;
● fluiditatea pietei (posibilitatea intrarii pe piata);
● transparenta pietei (gradul de cunoastere a elementelor ei);
● mobilitatea factorilor de productie.

O piata caracterizata prin fluiditate, transparenta, atomicitate, mobilitate

si omogenitate ar impune o concurenta perfecta, dar aceasta nu exista in
realitate, intrucat nu se pot intruni simultan toate cele cinci conditii. De fapt, in
viata de toate zilele, nu exista decat piata cu concurenta imperfecta, care
cunoaste mai multe tipuri, in functie de numarul de vanzatori si cumparatori
prezenti la un moment dat pe piata. Schematizat, ea poate fi prezentata
astfel:

Oferta\Cerere Numar mare Numar mic Unicitate

Concurenta
Numar mare Oligopol Monopol
monopolistica
Monopol
Numar mic Oligopson Oligopol bilateral
contracarat
Monopson
Unicitate Monopson Duopol
contracarat
 Tipurile de concurenta cel mai frecvent intalnite in viata economica
reala actuala sunt oligopolul si oligopsonul. In domeniul bunurilor de larg
consum curent piata monopolistica este cea care domina, ceea ce da
posibilitatea tuturor cumparatorilor, indiferent de venituri, sa-si satisfaca
necesitatile de subzistenta, deoarece pe aceasta piata bunurile se vand la un
pret ce oscileaza in jurul pretului de echilibru, pret ce il avantajeaza si pe
consumator (fiind cel mai mic pret la care si-ar putea cumpara bunul
respectiv), cat si pe producator (pentru ca ii asigura un profit relativ sigur si
stabil pe o perioada indelungata). Din acest motiv in tarile dezvoltate se pune
atat de mare accent pe stimularea si sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii,
pentru ca astfel se asigura existenta unui numar mare de vanzatori si
cumparatori.

COSTURILE

Costul reprezinta factorul fundamental al succesului firmei. El reflecta,

in expresie baneasca, consumul de factori de productie in cadrul firmei, in
vederea obtinerii unei anumite cantitati de bunuri si servicii.
Sistemul factorilor de productie, respectiv productia, reprezinta
activitatea depusa cu scopul de a transforma resursele disponibile din
societate, urmarind crearea de bunuri si servicii menite a intra in consum.
Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un
fel sau altul, la producerea de bunurii si servicii.
Cei trei factori de productie traditionali sunt : capitalul, munca si natura.
In afara de acestia insa, au aparut o serie de neofactori, provenind din
dezvoltarea tehnicii, tehnologiei si a comunicatiilor.

1. CAPITALUL, ca factor de productie, este definit prin totalitatea bunurilor

economice, produse eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau
distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, capitalul
este constituit din stocul de active fizice.
Bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care nu sunt
produse pentru a satisface nevoile directe de consum ale oamenilor, ci pentru
a fi folosite in productie ; din acest motiv, elementele care formeaza capitalul
sunt denumite capital tehnic.
Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri
de lunga durata (cladiri, masini) care participa la mai multe cicluri de productie
consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare.
Capitalul fix se regaseste in cost prin intermediul amortizarii, care poate fi
fizica sau morala.
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a
capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita actiunii
distructive a agentilor naturali.
 Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge
la limita maxima a utilizarii capacitatii productive datorita efectului introducerii
continue a progresului tehnic.
Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime,
materiale, combustibili, semifabricante etc, de care dispun agentii economici.
Procesul de formare a capitalului se realizeaza avand ca sursa
investitiile. Acestea reprezinta cheltuielile pe care le fac agentii economici
pentru dezvoltarea capacitatiilor de productie, pentru refacerea si ameliorarea
acestora, precum si pentru cresterea stocului de capital.
Intreprinzatorul dispune de abilitati care ii permit organizarea si
desfasurarea unor activitati economice profitabile.

2. MUNCA, privita ca factor de productie, este reprezentata de totalitatea

resurselor umane (fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in
activitatea economica.
Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire
profesionala si de volumul cunostintelor generale, tehnico-stiintifice.
Durata muncii exprimata prin numarul saptamanal de ore de munca, iar
calitatea muncii este conditia fundamentala a ridicarii eficientei muncii (direct
sau indirect). Din acest motiv trebuie urmarite urmatoarele aspecte :
- cresterea nivelului general de educatie si de pregatire profesionala a
resurselor de munca ;
- promovarea unui sistem eficient de motivare a oamenilor ;
- asigurarea unui nivel ridicat de sanatate a salariatilor ;
- asigurarea unei calitati ridicate pentru ceilalti factori de productie.
Munca se regaseste in costuri sub forma salariului, respectiv prin suma
de bani platita salariatului care utilizeaza capitalul fix, si care actioneaza
asupra capitalului circulant, mai exact asupra materiilor prime, in vederea
transformarii lor in produse.

3. NATURA - Factorul natura (pamant) reprezinta totalitatea resurselor

naturale (suprafetele agricole, padurile, apele,aerul, resursele productive) pe
care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform intereselor lor de
consum.
Factorul pamant se reflecta in pret prin sumele de bani platite de
intreprindere pentru procurarea sau folosirea lui, la care se adauga noile
cheltuieli efectuate in vederea protejarii lui.

Cele 2 categorii de costuri care influenteaza pretul final al bunurilor si/sau

serviciilor, sunt :
I. Costul de productie
II. Costul de oportunitate.

COSTUL DE PRODUCTIE
 Costul de productie exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de un
agent economic pentru realizarea unui bun sau serviciu. El se caracterizeaza
prin faptul ca include toate cheltuielile necesare pentru sustinerea ofertei si ca
se regaseste in pretul de vanzare al produsului. Costul de productie este cea
mai importanta componenta a pretului, deci il influenteaza in mod direct. De
aceea este absolut necesar ca intreprinderea sa urmareasca permanent
evolutia costurilor si nivelul lor.
Scopul oricarui intreprinzator este de a obtine profit, iar acest profit
este exprimat in mod cert prin diferenta dintre pretul de vanzare si costurile de
productie. In vederea indeplinirii scopului propus, unitatea economica va
elabora strategia costurilor, intrucat asupra preturilor nu poate interveni,
intrucat pretul este stabilit de piata, el ramane acelasi, indiferent de costurile
firmei.
Trebuie definit aici costul mediu sau unitar, care are urmatoarele
componente:
Costul total mediu (CTM) rezultat prin impartirea costului mediu la
cantitatea produsa
CTM = CT / Q
Costul fix mediu (CFM) rezultat prin impartirea costului fix la cantitatea
produsa
CFM = CF / Q
Costul variabil mediu (CVM) rezultat prin impartirea costului variabil la
cantitatea produsa
CVM = CV / Q
Costul marginal (CM) care reprezinta cresterea de cost fata de costul
total in cazul producerii unei unitati aditionale de produs.
In primul rand, intreprinderea trebuie sa isi extinda activitatea pana
cand va obtine un volum de productie in care costul marginal (CM) este egal
cu venitul marginal (VM).
CM = VM
Venitul marginal reprezinta cresterea inregistrata in totalul venitului prin
vanzarea unei unitati suplimentare de produs.
Aceasta inseamna ca pentru concurenta perfecta,
VM = P,
deci firma devine maxim profitabila atunci cand:
CM = VM = P
Productia de maxima eficienta se va obtine atunci cand costul total
mediu (CTM) va avea aceeasi valoare cu costul marginal (CM), insa relatia
dintre cele doua costuri nu este directa, ci indirecta. Astfel, cand CM este in
perioada de descrestere, CTM este in crestere, si invers. Firma va trebui sa
gaseasca relatia optima intre CTM si CM, respectiv sa determine care este
limita maxima a productiei la care CTM este minim.

Costurile fixe reprezinta acele cheltuieli care sunt independente de

volumul productiei, care raman neschimbate. Din aceasta categorie fac parte:
amortizarea capitalului fix, asigurarile, cheltuielile cu chiriile, s.a..m.d.
Costurile variabile sunt acele costuri care depind de volumul productiei,
deci se modifica in acelasi sens cu aceasta. Aici putem enumera cheltuielile
cu salariile, cu consumul de energie electrica si apa, cu materiile prime,
s.a.m.d. Trebuie mentionat aici ca o parte din aceste costuri variaza strict
proportional cu productia (de exemplu costurile cu materiile prime), dar unele
nu (de exemplu plata orelor suplimentare).

COSTUL DE OPORTUNITATE

Costul de oportunitate sau costul alternativ exprima evaluarea

cantitatilor de bunuri care nu vor putea fi produse din cauza producerii unui alt
bun determinat. Costul de oportunitate este sinonim cu costul de productie
atata timp cat nu exista control de monopol asupra resurselor. Cu alte cuvinte,
este vorba de productia pe care o putem prevedea, a altor bunuri sau servicii.
Costul de oportunitate are doua componente:
Costul explicit sau costul de buzunar reprezinta platile efectuate de
catre unitatea economica in vederea obtinerii de materii prime, materiale,
energie, forta de munca, etc, adica costurile cu procurarea si aducerea de
factori din afara firmei, necesare firmei.
Costul implicit reprezinta platile efectuate de firma din resursele
proprietarilor ei, adica acele plati care presupun un consum din capitalul
existent al firmei, cu ar fi: amortizarea activelor, consumul de munca al
proprietarilor firmei care indeplinesc anumite activitati, etc.
Costul de oportunitate reprezinta suma costurilor implicite si explicite.
Aceasta este reprezentarea teoretica a conceptului de cost de oportunitate,
din punct de vedere contabil, insa, se considera cost de productie costul
explicit si doar partial din costul implicit. Elementele de genul cheltuielilor de
munca al proprietarilor ce efectueaza servicii pentru firma, nu sunt luate in
considerare de catre economistii contabili, si aceasta datorita faptului ca
aceste cheltuieli implicite sunt mai greu de determinat.

PRODUCTIVITATEA

Productivitatea oglindeste eficienţa cu care sunt folosite resursele

umane, naturale şi financiare de care dispune firma.
Unitatea economica trebuie sa aiba in vedere ca resursele alocate sa
fie de asa natura gestionate, incat maximizarea productiei sa aiba loc prin
marirea randamentului, nu apelandu-se la suplimentarea consumului de
factori. De asemenea, este vorba de optim sau gestiune optimala, atunci cand
se urmareste ca un volum de productie dat sa se realizeze cu costuri minime.
Realizarea optimului producatorului presupune existenta unor alegeri
posibile, intr-un anumit cadru de miscare. Optimul producatorului este
considerat, totodata stare de echilibru, deoarece, in acest caz, producatorul
nu mai este nevoit sa caute alta solutie.
Practic, productivitatea oglindeste un dublu proces:
- marirea cantitatii de produse si servicii ce se obtin la fiecare unitate de efort,
si
- micsorarea cheltuielilor cerute de producerea fiecarei unitati de produs sau
serviciu.
Astfel, sporirea productivitatii muncii da expresia concentrata
perfectionarilor ce au loc în conditiile de productie.
La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori.
Principalele categorii sunt:
1) Factorii tehnici care au în vedere nivelul atins de stiinta, tehnica,
tehnologie la un moment dat
2) Factorii economici si sociali sunt cei legati de organizarea productiei si
a muncii atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic, conditiile de munca
si viata.
3) Factorii umani si psihologici, cei legati de pregatirea scolara, nivelul de
cultura, adaptabilitate la conditiile de munca, satisfactia pe care le-o ofera
aceasta, viata de familie, influenta religiei si a traditiei în alegerea meseriei.
4) Factori naturali referitori la conditiile de clima, fertilitatea solului,
accesibilitatea resurselor naturale.
5) Factori de structura care influenteaza nivelul productivitatii muncii prin
schimbarile survenite în structura pe ramuri si subramuri a economiei
nationale.
Dintre caile de marire a productivitatii muncii, cele mai importante sunt:
automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi, innoirea productiei,
perfectionarea organizarii productiei si a muncii, pregatirea si perfectionarea
resurselor umane, cointeresarea materiala a muncii.

Automatizarea robotizarea, promovarea tehnicilor noi – coordonate esentiale

ale progresului tehnic contemporan. Acestea atrag dupa sine sporirea
productivitatii deoarce asigura obtinerea unei productivitati mai mari cu
aceleasi cheltuieli de munca, favorizeaza diminuarea celorlate cheltuieli pe
produs si în general, realizarea de economii.

Modernizarea capacitatilor de productie existente, consta in imbunatatirea

parametrilor sai tehnico functionali, în vederea reducerii consumului de materii
prime si energie electrica, ridicarea gradului de siguranta în exploatare,
cresterea vitezei de lucru.

Innoirea productiei prin perfectionarea caracteristicilor constructive,

functionale, estetice, ergonomice, în vederea satisfacerii la un nivel înalt
calitativ are implicatii si asupra cresterii productivitatii muncii. Masinile si
utilajele este recomandabil a se innoi la 5-6 ani în medie. Mentinerea în
fabricatie a unor produse cu un nivel tehnic scazut, realizate cu tehnologii
învechite conduce la scaderea gradului de competitivitate.

Perfectionarea organizarii productiei si a muncii reprezinta un proces

complex, cu caracter dinamic si de continuitate, care presupune adaptarea de
catre conducerile unitatilor economice a unui ansamblu de masuri si folosirea
de metode si tehnici stabilite pe baze de studii. Presupune calcule tehnico-
economice, care tin seama de noile descoperiri ale stiintei, pentru asigurarea
unui cadru optim functional. Asigurarea unor fluxuri continue de fabricatie,
sincronizarea efectuarii în timp a diferitelor activitati, incarcarea optima a
utilajelor, folosirea rationala a timpului de lucru, buna organizare a activitatilor
cu caracter auxiliar, imbunatatirea activitatii de reparatie si întretinere,
perfectionarea activitatii de transport intern si depozitare, etc, sunt doar
cateva aspecte care ar putea conduce la cresterea productivitatii.

Pregatirea si perfectionarea pregatirii resurselor umane. Formarea

profesionala si perfectionarea continua, reprezinta principala cale de
autovalorificare si dezvoltare a factorului uman, de valorificare superioara a
potentialitatilor creative si anticipative ale omului. De aceasta depinde
receptivitatea si viteza de adaptare la nou.

Cointeresarea materiala conditioneaza veniturile populatiei de rezultatele lor

în munca. In aceasta directie, o importanta deosebita o are aplicarea unui
sistem de repartitie care, pe de o aprte, sa determine cĆt mai corect marimea
salariului fiecarui lucrator, adica ceea ce i se cuvine dupa munca depusa si,
pe de alta aprte, sa asigure un sistem de norme de munca în pas cu
progresul, prin care sa se stabileasca aportul fiecaruia la activitatea generala
a firmei. Orice neglijare în acest domeniu se va reflecta intotdeauna
nefavorabil mai devreme sau mai tarziu, in sensul unei insuficiente
cointeresari.

PRETUL

O definitie a pretului, unanim acceptata, este cea formulata inca din

antichitate de catre Aristotel si Xenofon care prezinta pretul ca o cantitate de
moneda pe care cumparatorul este dispus si o poate oferi producatorului
(vanzatorului) in schimbul produsului pe care acesta il prezinta pe piata.
Acesta este pretul absolut. El exprima, in cea mai mare masura sub aspect
calitativ si structural, un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre
participantii la schimb, in functie de raportul dintre cerere si oferta, pe de o
parte, si de cadrul legislativ pe de alta parte, avand caracter dinamic, divers si
reglementat.
Pretul de piata este pretul posibil, care poate oscila intre limite de piata,
aceasta acceptand intotdeauna un pret posibil minim si unul maxim. Acest
pret, care este de fapt si pretul real al produsului, este pretul acceptat de
comparator, a carui cerere exprima puterea sa de cumparare, cat si de
vanzator, care reprezinta efortul depus pentru produsul scos pe piata. El nu
este unic, iar limitele sale sunt impuse atat de vanzator, care urmareste un
pret cat mai mare, cat si de comparator, ale carui interese sunt pentru un pret
cat mai scazut.
 Indiferent de piata, pretul indeplineste mai multe functii:
1. functia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor.
2. functia de corelare a cererii cu oferta – se refera la tendinta pretului de
a se forma in jurul nivelului sau de echilibru, respectiv cea la care
cererea corespunde cu oferta.
3. functia de informare a participantilor la viata economica – pretul este
cel care reflecta situatia pietei, respectiv raportul dintre cerere si oferta.
4. functia de motivatie a producatorilor.

In prezent, pretul este influentat de o multitudine de factori, care

determina tendinta de amplificare a functiilor sale. Acesti factori sunt:
- cresterea cererii pentru servicii;
- persistenta inflatiei;
- aparitia unor noi tipuri de produse;
- progresul tehnologic;
- cresterea concurentei externe.

Piata economica cunoaste o mare varietate de preturi. Din punctul de

vedere al puterii de influenta al agentilor economici, distingem:
 preturi libere – care se formeaza in conditiile in care nici unul din
agentii pietei nu influenteaza unilateral nivelul acestora.
 preturi administrate (reglementate) – care se formeaza sub actiunea
agentilor economici dominanti pe piata, sau a statului. Aceste preturi
apar in conditii de concurenta imperfecta. Dintre acestea, se cuvin
enumerate: preturile de monopot, de oligopol sau cele de monopson.
Acest tip de preturi se nasc atunci cand statul impune o limita
superioara sau inferioara pentru pretul unui produs (bun sau serviciu),
in functie de balanta cerere-oferta.

Un alt criteriu de clasificare a preturilor este acela al sistemului de

comercializare:
 preturi fara TVA, reprezentand preturile care acopera costurile
agentului economic, adica ale factorilor economici.
 Preturi cu TVA, reprezentand de fapt pretul de cumparare.

Dupa nivelul si rolul pretului, intalnim:

 Preturi inalt-active
 Preturi inalt-pasive
 Preturi joase-active
 Preturi joase-pasive.