Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT


DEPARTAMENTUL DREPT

REFERAT LA DREPT CIVIL


OCROTIREA BOLNAVULUI PSIHIC PRIN
INTERDICȚIE JUDECĂTOREASCĂ

Profesor coordonator: Student:


Lect.univ.dr.: DUMINICĂ RAMONA NEACȘU ALINA - GEORGIANA
Drept Zi, Grupa I, Anul I

Pitești
2017
OCROTIREA BOLNAVULUI PSIHIC PRIN
INTERDICȚIE JUDECĂTOREASCĂ

Lumea incapabililor majori este numeroasă, diversă și tristă, cum ar fi cazul: nebunilor
(violenți sau melancolici), depresivilor, schizofrenicilor, psihopaților, drogaților, alcoolicilor,
bătrânilor slăbiți sau solitari, exaltaților.
Pentru a răspunde adecvat problemelor cauzate de alterarea facultăților mintale sau de
inaptitudine fizică în a-și exprima voința, sunt reglementate 4 regimuri diferite: tutela, curatela,
tratamentul medical în cazul persoanelor cu tulburări psihice, precum și asistența socială în cazul
persoanelor vârstnice1.
Ocrotirea interzisului judecătoresc este reglementată în articolele 164-177 din Noul Cod
Civil.

1. DEFINIȚIE

Interdicția judecătorească reprezintă acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care, fiind
lipsită de discernământul necesar datorită alienației sau debilității mintale, care se dispune de
către instanța de judecată, are ca efect lipsirea acesteia de capacitate de exercițiu și instituirea
tutelei2.
Interdicția judecătorească nu trebuie confundată cu tratamentul medical obligatoriu, prin
internarea într-o psihiatrie a persoanei cu tulburări psihice, potrivit procedurii reglementate de
Legea nr. 487/2002, republicată3. Principalele deosebiri sunt următoarele:
 punera sub interdicție judecătorească se dispune numai de instanța judecătorească, în
vreme ce tratamentul medical obligatoriu se dispune, pe cale administrativă, de către o
autoritate medicală, iar împotriva măsurii dispuse pe cale administrativă se poate face
plângere la instanța judecătorească;
 cel pus sub interdicție devine lipsit de capacitate civilă de exercițiu, pe când tratamentul
medical obligatoriu nu are niciun efect asupra capacității civile de exercițiu a celui în
cauză.
Articolul 164 din N.C.C. statuează: „Persoana care nu are discernământul necesar
pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub
interdicție judecătorească4.”

1
O. Ungureanu, C. Munteanu, „Drept civil. Persoanele”, ediția a 2-a, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 287;
2
G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, ediția a 4-a, revizuită, Editura Hamangiu, București, 2010, p.
425;
3
E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, ediția a 4-a, Editura C. H. Beck, București, 2016, p. 174;
4
A. Tudorică, „Noul Cod Civil...”, comentariile de sub art. 167-177, Editura C. H. Beck, București, 2012, p. 155-
164, apud G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, ediția a 4-a, revizuită, Editura Hamangiu, București,
2010, p. 425.
Articolul 211 din Legea nr. 71/2011, definește „alienația mintală” și „debilitatea
mintală”, stabilind că, prin aceste expresii, se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic ce
determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele
social-juridice care pot decurge prin exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.
În literatura juridică se mai arată că punerea sub interdicție trebuie delimitată și față de
diferitele îngrădiri ale capacității de folosință a persoanei fizice. Astfel, aceste îngrădiri privesc
conținutul capacității de folosință a persoanei fizice și, numai indirect, se răsfrâng și asupra
conținutului capacității de exercițiu a acesteia, pe când interdicția judecătorească privește numai
capacitatea de execițiu, fără a avea vreun efect asupra capacității de folosință1.
De asemenea, interdicția judecătorescă poate fi delimitată și față de alte incapacități de
folosință, după cum ar putea fi delimitată și față de alte instituții ale dreptului civil, care
constituie sau nu măsuri de ocrotire. Delimitarea nu este însă un scop în sine, ci ea se impune a fi
realizată numai acolo unde poate apărea riscul unor confuzii2.
Mai trebuie menționat că, dacă legea consideră că minorii sub 14 ani nu au
discernământ, apoi există situații în care și majorii sunt lipsiți de discernământ datorită alienației
sau debilității lor mintale. Acești suferinzi psihici nu vor putea să se îngrijească de intersele lor
și, de aceea, se impune ocrotirea lor prin punere sub interdicție și instituirea tutelei.
Se consideră deosebit de important ca în această materie, demnitatea persoanei să fie
respectată3.

2. CONDIȚIILE DE FOND ALE INTERDICȚIEI JUDECĂTOREȘTI

Punerea sub interdicție a unei persoane fizice presupune îndeplinirea cumulativă a


următoarelor condiții, necesare și suficiente:
 persoana în cauză să fie lipsită de discernământ;
 cauza lipsei de discernământ să fie alienația sau debilitatea mintală;
 lipsa de discernământ să nu-i permită persoanei să se îngrijească de intersele sale, singură4.

Starea de alienație sau de debilitate mintală care provoacă grave tulburări


comportamentale trebuie să fie permanentă. Astfel, chiar dacă bolnavul are cu intermitență
momente de luciditate, tot va trebui pus sub interdicție. Este apoi indiferent dacă aceste maladii
psihice au existat de la naștere sau au fost dobândite pe parcursul vieții.
Nu orice boală psihică justifică punerea sub interdicție, ci numai alienația sau debilitatea
mintală, care lipsesc bolnavul de discernământ5.

1
E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 174;
2
Gh. Beleiu, „Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Ediția a XI-a, Editura
Universul Juridic, București, 2007, p. 378;
3
O. Ungureanu, C. Munteanu, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 288;
4
E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 175;
5
G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, op. cit., p. 426.
Nicio altă cauză care ar putea să împiedice o persoană fizică să se îngrijească de
interesele sale, cum sunt boala, beția, bătrânețea, surdo-mutilitatea ori infirmitatea fizică, nu
poate conduce la punerea acesteia sub interdicție1.

3. PROCEDURA PUNERII SUB INTERDICȚIE

Punerea sub interdicție poate fi cerută de oricine are interes, inclusiv de cel ce urmează
a fi pus sub interdicție, de autoritatea tutelară, de procuror sau chiar instanța judecătorească poate
declara, din oficiu, procedura punerii sub interdicție2, (art. 111 din N.C.C).
De vreme ce legea se referă la orice persoană care poate cere interdicția, apreciem că și
cel în cauză poate formula o asemenea cerere, după cum și instanța de tutelă s-ar putea sesiza din
oficiu.
Competența soluționării cererii de punere sub interdicție îi aparține instanței de tutelă și
de familie de la domiciliul celui ocrotit [art. 107, alin. (1) N.C.C].
Cererea de punere sub interdicție se soluționeaza, în primă instanță, de către judecătorie.
Procedura punerii sub interdicție se realizează în două faze:
 faza necontradictorie;
 faza contradictorie.

A. Faza necontradictorie - este consacrată luării unor măsuri pentru desfășurarea celei
de-a doua faze. Faza necontradictorie nu este publică3.
Astfel, potrivit art. 937 C. Proc. Civ., cererea cu care este sesizată instanța de tutelă va
trebui să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute de lege pentru orice cerere de chemare în
judecată, faptele din care rezultă alienația mintală sau debilitatea mintală a celui a cărui punere
sub interdicție se solicită, precum și dovezile propuse.
După ce a primit cererea, președintele instaței care a fost sesizată va lua următoarele
măsuri prealabile, prvăzute de art. 938 alin. (1) și alin. (3) din C. Proc. Civilă:
 dispune să i se comunice celui a cărui punere sub interdicție judecătorească a fost cerută și
procurorului, dacă cererea nu a fost formulată de acesta, copii de pe cerere și de pe
înscrisurile anexate;
 sesizează instanța de tutelă în a cărei circumscripție domiciliază cel a cărui punere sub
interdicție judecătorească este cerută, în vederea numirii unui curator în condițiile
prevăzute de Codul Civil. Numirea curatorului este obligatorie4;
 procurorul, direct sau prin organele poliției, va efectua cercetările necesare, va lua avizul
unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească

1
I.C.C.J., Secția civilă, decizia nr. 2196 din 16 martie 2004, în revista „Dreptul”, nr. 3/2005, p. 258, apud E.
Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 175 .
2
G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, op. cit., p. 426;
3
O. Ungureanu, C. Munteanu, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 290.
4
E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 176.
este cerută se găsește internat într-o unitate sanitară, va lua și avizul acesteia, [art. 938,
alin.(2), C. Proc. Civ.)];
 după ce a intrat in posesia concluziilor procurorului, instanța poate dispune internarea
provizorie a celui în cauză pe timp de cel mult 6 săptămâni, într-o unitate sanitară de
specialitate, (art. 939 C. Proc. Civ.)1.

B. Faza contradictorie - are loc după procedura de drept comun în materie civilă,
persoana a cărei punere sub interdicție se cere, va avea calitatea de pârât.
Particularități:
 președintele instanței, după ce primește rezultatul cercetărilor și avizul comisiei de medici
specialiști, va fixa termen pentru judecarea cererii, disputând citarea părților;
 ascultarea persoanei a cărei interdicție se cere, trebuie realizată sub forma interogatoriului;
 obligativitatea participării procurorului la judecată.
În urma administrării probelor și concluziilor procurorului, instanța deliberează
pronunțând, după caz, o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii. În cazul în care instanța
admite cererea, va dispune totodată punerea persoanei respective sub interdicție2.
Dacă cererea de punere sub interdicție judecătorească a fost respinsă, curatela instituită
pe durata procesului încetează de drept.

4. EFECTELE PUNERII SUB INTERDICȚIE

Punerea sub interdicție produce două efecte:


 Lipsirea de capacitate de exercițiu a interzisului;
 Instituirea tutelei interzisului.
Similar procedurii de desemnare a tutorelui minorului, orice persoană care are
capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat,
încheiate în formă autentica, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de
persoana și bunurile sale, în cazul în care ar fi pusă sub interdicție judecătorească, (art. 166
C.civ.).
Minorul care, la data punerii sub interdicție judecătorească, se afla sub ocrotirea
părinților, rămâne sub aceată ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore.
Acestei persoane i se va numi un tutore numai dacă la data când devine majoră se află încă sub
interdicție judecătorească3.
Obligațiile tutorelui fașă de persoana interzisului sunt reglementate de art. 174 C.civ. și
constau în îngrijire sa, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătății condițiile de viață. În acest

1
E. Lazăr, „Aspecte referitoare la punerea sub interdicție a bolnavului de alienație mintală sau debilitate mintală”, în
„Revista Română de Drept”, nr. 3/1980, p. 21-27, apud G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, op. cit.,
p. 426;
2
M. Fodor, „Punerea sub interdicție în reglementarea Noului Cod Civil și a Noului Cod de Procedură Civilă”, în
revista „Dreptul”, nr. 5/2013, p. 37, apud E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 177;
3
G. Boroi, „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, op. cit., p. 427.
scop, se vor întrebuința veniturile ei și, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție
judecătorească.
Interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas
definitivă [( art 169. alin.(1) C.civ.].
Serviciul de stare civilă care a primit comunicarea cu privire la punera sun intedicție a
unei persoane, va face mențiuni pe marginea actului de naștere al celui în cauză, despre punerea
sub interdicție.
La rândul său, serviciul sanitar competent va institui supraveghere permanentă asupra
celui pus sub interdicție1.
În principiu, tutela minorului funcționează până la împlinirea vârstei majoratului, în
timp ce, tutela interzisului este instituită pe o perioadă nedeterminată.

5. RIDICAREA INTERDICȚIEI JUDECĂTOREȘTI

Ridicarea interdicției judecătorești are loc numai dacă instanța constată, prin hotărâre
judecătorească irevocabilă, că starea de alienație sau debilitate mintală a încetat. În acest sens,
art. 177 alin.(1) C.civ.: ”Dacă au incetat cauzele care au provocat interdicția, instanța
judecătorească va pronunța ridicarea ei”2.
Procedura ridicării interdicției judecătorești este identică cu cea a punerii sub interdicție.
Efectele unei astfel de hotărâri se vor produce numai când ea a devenit definitivă. Hotărâea va fi
comunicată tuturor instituțiilor prevăzute de Codul de procedură civilă pentru pronunțarea ei,
(art.940 N.C.P.C). Numai astfel, ea va deveni opozabilă terților, [art. 169, alin.(2) C.civ].
Despre ridicarea interdicției judecătorești se va face mențiune pe hotărârea prin care s-a
pronunțat interdicția judecătorească3.

6. INCETAREA INTERDICȚIEI JUDECĂTOREȘTI

Aceasta are loc prin :


 Moartea interzisului ;
 Declararea judecătorească a morții ;
 Ridicarea interdicției (când persoana respectivă s-a însănătoșit și acest lucru este constatat
prin hotărâre judecătorească definitivă)4.

1
E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 178;
2
O. Ungureanu, C. Munteanu, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 293;
3
M. Fodor, „Punerea sub interdicție în reglementarea Noului Cod Civil și a Noului Cod de Procedură Civilă”, în
revista „Dreptul”, nr. 5/2013, p. 47, apud E. Chelaru, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 179;
4
O. Ungureanu, C. Munteanu, „Drept civil. Persoanele”, op. cit., p. 293.
- BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ -

 CURSURI, TRATATE, MONOGRAFII

1. Beleiu Gh., „Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”,
Ediția a XI-a, Editura Universul Juridic, București, 2007;

2. Boroi G., „Drept civil. Partea generală. Persoanele”, ediția a 4-a, revizuită, Editura
Hamangiu, București, 2010;

3. Chelaru E., „Drept civil. Persoanele”, ediția a 4-a, Editura C. H. Beck, București, 2016;

4. Tudorică A., „Noul Cod Civil...”, comentariile de sub art. 167-177, Editura C. H. Beck,
București, 2012;

5. Ungureanu O., Munteanu C., „Drept civil. Persoanele”, ediția a 2-a, Editura Hamangiu,
București, 2013.

 ARTICOLE
1. Fodor M., „Punerea sub interdicție în reglementarea Noului Cod Civil și a Noului Cod de
Procedură Civilă”, în revista „Dreptul”, nr. 5/2013;

2. Lazăr E., „Aspecte referitoare la punerea sub interdicție a bolnavului de alienație mintală
sau debilitate mintală”, în „Revista Română de Drept.”, nr. 3/1980;

3. I.C.C.J., Secția civilă, decizia nr. 2196 din 16 martie 2004, în revista „Dreptul”, nr. 3/2005.