Corpul vital -esența noastră

Ori de câte ori percepem viața ca fiind dezastruoasă, când trupul și emoțiile noastre devin grele, rigide,
greu de controlat e semn că subconștientul ne vorbește într-un limbaj al lui. Frica, durerea, stresul care
ne însoțesc viața, sunt căi de trezire pentru a face alegeri și a rămâne la ele. Putem doar vorbi de
cunoaștere dar fără ...autocunoaștere.
Vasul de Concepție Ren, trece prin linia mediană a corpului de la perineu până în interiorul buzei
inferioare și se crede că reflectă experiența lăuntrică, modul în care simți totul, în interiorul tău.

Vasul de Guvernare Du Mai reflectă energia care vine din exterior și rezultatul folosirii ei acum. Începe
de la coccis, merge în sus pe coloana vertebrală, pe deasupra capului până la partea interioară a buzei
superioare.

De când începem să conștientizăm prima dată, există un decalaj între ceea ce ne dorim și ceea ce facem.
Emitem judecăți asupra vieții, relațiilor, sănătății... în funcție de cum percepem noi. Pe ceilalți nu îi
ascultăm, le dăm sfaturi pe care noi înșine ar trebui să le urmăm, în primul rând. „Posibilitățile ne sunt
limitate de propriile percepții” spun toți marii învățători.

Totul are sens și depinde doar de perspectiva prin care privim: poate fi o lumină cenușie sau un
curcubeu. Auzim pentru că avem urechi sau avem urechi pentru a auzi?! Avem ochi pentru că doar
vedem sau, putem să vedem totul tocmai pentru că avem ochi?! Când privim un apus de soare privim
altfel decât atunci când rochia vecinei nu ne place. Asta e deosebirea de care trebuie să devenim
conștienți.

Avem inimă pentru că trebuie să iubim, nu doar simțim că avem o inimă, care oricum își vede de
ritmurile ei, avertizându-ne să revenim la iubire. Fricile ne fac inima să bată ca nicovalele cele mai
puternice. Atunci am ieșit din timpul prezent, pentru că a apărut o senzație, o amintire blocată în
subconștient. Nici nu ne dăm seama pentru că nu am sesizat impulsul declanșator. Se produce un decalaj
între ceea ce am dori să fim și cum, deja, suntem. Acest decalaj poate fi înlăturat prin multitudinea de
tehnici actuale. Și, chiar funcționează. Dar, nu sunt un perpetuum mobile, cum ar vrea unii. Avem multe
care ne „sabotează”. Până la urmă, tot ne recăpătăm puterea interioară de a decide. Picătură cu picătură.
Între mintea conștientă și cea subconștientă nu este nici o luptă ci doar o separare. Le putem face să fie
cooperante și să ne bucurăm de darurile amândurora.

Testarea kinestezică ne poate arăta și un dezechilibru emoțional sau unul spiritual. Cu cât vom folosi pașii
parcurgerii ei, cu atât deprinderea noastră va fi mai bună iar rezultatele ne vor uimi.

Unul din cele mai extraordinare tipare ale minții subconștiente este NON-JUDECATA. Reflexele primare
proprii, care sunt fundamentul vieții și a supraviețuirii ca specie. Reflexele primare care apar încă din
primele clipe (reflexe neonatale sau reflexe arhaice): țipătul, plânsul, suptul, de apucare(fenomene
subcorticale), care dispar între 4-5 luni de viață, când apare inhibiția corticală sunt înlocuite de altele
necesare supraviețuirii, comunicării, adaptării la mediu.
Reflexul începe automat până când este întrerupt. Reflexul fugii apare după o spaimă. Ulterior se va
activa când ne aleargă un leu sau, pur și simplu alergăm la un maraton. Același reflex face ca picioarele
noastre să fie puse în mișcare. Apare o uriașă diferențiere dacă alergăm doar ca să câștigăm, sau pentru
o cauză nobilă. Așa suntem și e minunat că e așa.

In timp apare un alt tipar: cel al reținerii. Care duce la pasivitate. Atunci, emoțiile din subconștient sunt
exprimate prin dezechilibre care pot deveni cronice și apare degenerarea la nivel celular, organe, glande,
la nivelul simțurilor. Boli degenerative sau depresii.

Există întotdeauna un tipar-particulă care se poate activa. E al nostru, nu trebuie să ne obosim să

căutăm vinovați în afară sau, să ne auto-învinovățim. Mercurul sau plumbul activate acum, pot avea sute
de ani vechime, ajuns la noi sub formă homeopată, pentru că strămoșii au băut apă adusă prin țevi de
plumb sau, au fost tratați cu mercur (medicament minune în unele vremi). Tu, cel de acum, ai vre-o
vină?! Prezența metalelor toxice îți schimbă brusc, viața. Nu mai mânca pâine cu gluten (treci pe cea
integral sau neagră), nu mai consuma deloc zahăr (ciocolată neagră sau miere). Informații sunt, lasă
ideea că ai farmece iar tu să nu-ți schimbi deloc alimentația. Apelezi la cineva să-ți scoată mercurul. Bine.
Și? Homeopatic tot rămâne și tu hrănindu-te aiurea îl vei activa din nou. Nimeni nu e obligat să te
„curețe” mereu iar tu să nu fii atent deloc la viața ta. Atitudinile pe care nu învățăm mereu și mereu să le
controlăm, sunt blocaje în subconștient. Nu prea vrem să ne întâlnim cu ele. Pentru că așa ni s-a spus că
sunt bau-bau. Au trecut, sunt doar blocaje. Of! Prea simplu! Eu sufăr! De ce? Pentru ce s-a
întâmplat acum 20 de ani?! Ce-ți faci ție taman acum?! Vei atrage întâmplări, oameni care sunt pe
aceeași lungime de undă.
Începem:

1.Îndoiți brațul, care vă este mai ușor, la 90* din cot,

2.imaginați-vă că aveți în mână o sticlă cu 1 l. de apă, închideți ușor pumnul

2 așezați palma, de la cealaltă mână, deasupra încheieturii brațului îndoit,

3. rostiți clar, intenția: Iubire! Iubire! Iubire!

4. apoi spuneți: strânge cu putere și încordați pumnul cât de tare puteți.

5.Folosindu-vă mâna liberă, apăsați încheietura brațul îndoit, încet și cu încredere, pentru a simți
„rezistența” conștientă a unui reflex muscular. Fiți atenți la reflex. El este PUNCTUL ZERO.

6.Conștientizați că reflexul muscular subconștient, va anula întotdeauna, o alegere conștientă. NU lăsați

conștientul să intervină.

7. Spuneți: Ură! Ură! Ură! și apăsați încheietura. Ea se va lăsa în jos. Întotdeauna. Ura nu o avem setată
în subconștientul nostru arhetipal. Chiar dacă sesizăm o mică încordare în opunerea mușchilor, ea vine
din „acumulările-amintirile” umane.

Atenție: amintiți-vă că doar învățați să percepeți conștient, doar simțiți o schimbare în reflexul muscular,
care nu are nimic de a face cu partea conștientă.

8. spuneți din nou: Iubire! Iubire! Iubire!

9 apăsați, simțiți încordarea mușchilor și realizați ce /cum simțiți în corp.

Fiți atenți, curioși la încordare-cedare.

Având în vedere că că SN comunică prin intermediul sinapselor electromagnetice, prin apa din celulele
noastre, fiecare gând, sentimentele și acțiunile vor avea un impact direct asupra noastră.

Întotdeauna încheiați făcând câțiva pași, chiar pe loc.

Exerciții:

1Țineți un braț la 90*.

2 spuneți: Strânge cu putere! și strângeți pumnul și brațul pentru a simți reflexul de încordare: Punctul
zero.

3 gândiți-vă la o situație care v-a creat stres.

3 după ce ați revăzut acea amintire, spuneți: Stânge cu putere!

4 apăsați, presați cu încredere, cu palma de la cealaltă mână, brațul îndoit, simțind răspunsul reflex de
cedare.

5 Puneți câteva secunde mâna stângă pe inimă, ca și cum ați ocroti pe cineva drag

6 Rostiți: Iubire și recunoștință ÎN FI NI TĂ !!! simți INFINITATEA iubirii. Lăsați-vă să simțiți infinitatea
iubirii și recunoștinței.
7 Gândiți-vă din nou la situația stresantă. Nu comentați că e mai... sau mai...

8 Spuneți: Strânge cu putere! Și apăsați! Veți constata că mușchiul indicator se încordează, nu va mai
ceda.

Constatați că situația stresantă se schimbă, că vă este mai dificil să vă amintiți de ea, să vă concentrați
asupra ei.

Puteți verifica cât % ați depășit. Nu asta are importanță. Oricum, continuați până când, veți înțelege
brusc, ȘI beneficiile aduse de acea situație. Nu există un număr fix de exersări, ci doar să fim sinceri în
dorința de a deveni cea mai bună variantă a noastră. Când se va întâmpla, depinde de fiecare.

Puteți verifica spunând: Tiparul emoțional ...... a fost modificat în totalitate! Așa să fie! Nu vă îndoiți
nici o clipă. Nu-i dați voie minții conștiente să se implice cu vechile ei tipare. Reluați, reluați până reușiți.
Schimbarea începe să se producă natural, la toate nivele ființei. Așa declanșați capacitatea de auto-
vindecare.

Treptat, puteți avea vise care să vă determine să mai faceți ceva, să continuați.

N.B. Întotdeauna încheiați făcând câțiva pași, chiar pe loc.

In timpul zilei practicați de n ori : Iubire și Recunoștință Infinită! X3. „ strânge cu putere”, Și apăsați. Așa
să fie mereu!!!

Întotdeauna acesta să fie finalul la orice practică.

Puterea fiecăruia este mereu prezentă în / doar, momentul prezent.

Intre Vasul Du Mai și Vasul Ren Mai există, de cele mai multe ori, o ruptură atunci când este instalat un
decalaj între mintea conștientă și subconștient, când parcă te sabotezi singur. Sigur că tu habar nu ai de
asta, dar simptomele vorbesc întotdeauna, te avertizează.

Întotdeauna există un punct în care se întâlnesc Iubirea creatorilor noștri, a divinității care și-a dorit să ne
vadă creați, cu Recunoștința noastră. Contopire!

Se armonizează emoțiile prezente, care vin peste noi, din amintiri, determinându-ne alegerile. Ele
limitează percepțiile prezentului asupra noastră, cel de acum.

Exercițiu:
Amintiți-vă o experiență dureroasă, simțiți un sentiment legat de acea experiență.

Faceți testarea kinestezică rostind numele experienței. Ați fost părăsit de iubit.

Ex: dezamăgire, furie, tristețe… (toate reprezintă fațete ale durerii, dar căutați fațeta cea mai implicată).

Brațul se duce în jos. Apoi, vizualizați culoarea verde, sau portocalie, albastră (depinde de eveniment.
Scriu doar idea). Imaginați-vă cel mai frumos verde și priviți prin filtrul culorii experiența de mai sus, timp
de 3-5 secunde (se fabrică deja ochelari speciali acestui scop, dar vizualizarea personală întotdeauna va fi
mai puternică. Nu alegem calea cea mai facilă).

În același timp, trageți-vă de o șuviță de păr. Părul este format din proteine și este o antenă dar și o
ancoră a energiei. Se va dezactiva receptorul proteic senzorial care s-a format datorită experienței
limitatoare, care v-a dat de furcă până acum. Repetați până simțiți că v-ați eliberat (nu vă scalpați,
totuși). Am observat că multe doamne se tund, se coafează și, brusc, își schimbă starea. Devin mai
senine, încrezătoare. Principiul e același, dar până la următoarea tunsoare.

Faceți testarea din nou. Veți sesiza o diferență, cel puțin, dacă nu un răspuns de strângere ferm.
Continuați cât e necesar să vă debarasați de amintirea care vă ajută să vă sabotați prezentul.

Creierul nu poate face deosebire între o credință limitatoare și o viziune pe care ne-o dorim (asta spre
marele nostru bine). Voința subconștientă va anula mereu pe cea conștientă. Există un fir care ne va duce
la experiența inițială. Pe unii îi liniștește asta. Alții însă nu vor să mai treacă pe acolo. Amândouă sunt
rezolvabile, în același mod. De exemplu, când te vei gândi, din nou, la experiență (n.b. trăgând un pic de
șuviță, nu uitați asta. Dacă nu aveți păr…sincer, nu știu ce să spun. Încercați să vă amintiți cum erați când
aveați păr și trageți de o șuviță imaginară), vei vedea că apare instantaneu culoarea prin care ai
vizualizat. Încercați! Sigur, veți zâmbi.
Am descris primii pași pe care îi facem în testare musculară pentru a fi ca material de studiu și, cu un pic
de îndrăzneală, pentru cei care vor să învețe singuri.

Tehnica trebuie înțeleasă pe mai multe niveluri de percepție, pentru că lucrăm cu corpul nostru care e un
mister el însuși. Subtilitățile care apar sunt cele necesare pentru a rezolva problema. Atenția devine non-
atenție, generându-se trenduri de unde alpha. Atunci, rațiunea noastră tace - e bine să nu intervenim. De
exemplu: corpul se relaxează după ce spunem iubire și am strâns pumnul care nu va ceda. Urmează o
secundă de relaxare a corpului, a sufletului, pe care e bine să nu o pierdem. Fiind atenți la ea, o
stabilizăm, treptat devine deprindere. Este ca o respirație ușoară, mentală - o deprindere care apare
treptat între cei doi lobi ai creierului trimițând unde vindecătoare care vor activa circulația elementelor
necesare pentru vindecare fizică și emoțională.

Când brațul cedează, percepția se va duce spre „începuturile” acelei dizarmonii. Observând, putem alege
să mergem până acolo sau nu. Depinde de fiecare și aici se continuă în funcție de persoană. Pentru că
întotdeauna este o experiență personală pe care nu o îngrădim într-o tehnică. Să nu fim prinși
de propriul mental cotidian, care devine o frână: eu știu, analizez, eu ...eu, toate impulsurile terestre
învățate până acum. Mentalul universului e mai vast și avem acces la el și o experiență de aceste fel nu
avem cu ce o compara. Dacă încercăm...
Corpul este Gândire solidificată care deține tipare arhetipale. Venim aici pentru a le încerca în anumite
circumstanțe: dureri, boală și apoi a găsi remediul. Ciclurile umanității asta spun. Sunt cei care depășesc
„încercările” și ajung la arhetipuri. Toți ne dorim asta. Dar, până nu vom potoli dihăniile din noi, nu
reușim. Așa s-a ajuns la cererea de „rețete infailibile” ca să nu ne obosim prea mult. Ținta fiind
„evadarea” fără însă a ști cum este când TU personal reușești. Ce bucurie, ce cântec uluitor, ce miresme
și culori minunate se revarsă în Ființa Umană!

Ființa umană este esența unui cântec de iubire care nu are sfârșit .........