AT1 - PROBLEMĂ REZOLVATĂ

OVIDIU VEGHEŞ

octombrie 2015


1.3. Probleme. 1.3.9 Exerciţiu În spaţiul vectorial R3 , R se consideră vectorii
v1 = (0, 1, −1) , v2 = (1, −1, 1) , v3 = (1, 1, −1) , v4 = (1, 1, 2) , v5 = (2, 0, 1)
şi subspaţiile X1 = spanR ({v1 , v2 , v3 }) şi X2 = spanR ({v4 , v5 }). Să se determine:
a) câte o bază pentru X1 şi X2 ;
b) subspaţiul Y = X1 ∩ X2 şi dimensiunea sa;
c) subspaţiul X = X1 + X2 şi dimensiunea sa.
d) Să se verifice teorema dimesiunii a lui Grassmann.
Soluţie. i) În spaţiul vectorial real R3 considerăm reperul canonic E = (e1 , e2 , e3 ), unde
e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1) .
 

 0 1 1
a) rang [v1 ]E , [v2 ]E , [v3 ]E = rang  1 −1 1  = 2. Deoarece numărul de vectori este 3 (= 2) vectorii
−1 1 −1
v1 , v2 , v3 sunt liniar dependenţi. Numărul maxim de  vectori liniar
 independenţi este 2. Mulţimea {v1 , v2 } este liniar

 0 1
independentă deoarece rang [v1 ]E , [v2 ]E = rang  1 −1  = 2 =numărul de vectori.
−1 1
Observăm că v3 = 2v1 + v2 . Fie v ∈ X1 arbitrar. Există ε1 , ε2 , ε3 ∈ R astfel încât v = ε1 v1 + ε2 v2 + ε3 v3 . Atunci
v = (ε1 + 2ε3 ) v1 + (ε2 + ε3 ) v2 ∈ spanR ({v1 , v2 }). Rezultă după un scurt raţionament că X1 = spanR ({v1 , v2 }).
Am arătat că {v1 , v2 } este o mulţime de generatori pentru X1 .
Raţionamentul precedent justifică faptul că (v1 , v2 ) este un reper în X1 şi dimR X1 = 2 .
{v4 , v5 } este o mulţime de vectori liniar independentă deoarece
 

 1 2
rang [v4 ]E , [v5 ]E = rang  1 0  = 2 = numărul de vectori.
2 1
{v4 , v5 } este o mulţime de generatori pentru X2 , deaorece X2 = spanR ({v4 , v5 }). Raţionamentul precedent justifică
faptul că (v4 , v5 ) este un reper în X2 şi dimR X2 = 2 .
Raţionamentul s-a bazat pe consecinţa teoremei rangului ce permite recunoaşterea unei mulţimi liniar indepen-
dente şi pe definiţia
 unei mulţimi de generatori
 ai unui spaţiu vectorial. 
b) X1 ∩ X2 = v ∈ R3 | v ∈ X1 şi v ∈ X2 = v ∈ R3 | v = α1 v1 + α2 v2 = α4 v4 + α5 v5 , α1 , α2 , α4 , α5 ∈ R .
Egalitatea vectorială α1 v1 + α2 v2 = α4 v4 + α5 v5 exprimată în reperul E înseamnă
α1 [v1 ]E + α2 [v2 ]E = α4 [v4 ]E + α5 [v5 ]E .
Suntem conduşi la sistemul

 α2 − α4 − 2α5 =0
α1 − α2 − α4 =0

−α1 + α2 − 2α4 − α5 =0
4 5
5
ce are soluţia α1 = 3
t, α2 = 3
t, α4 = − 13 t, α5 = t, cu t ∈ R. Notăm v0 = 4
v
3 1
+ 53 v2 = − 13 v4 + v5 = 3
, − 13 , 1
3
.
Obţinem Y = X1 ∩ X2 = spanR ({v0 }) şi dimR (X1 ∩ X2 ) = 1 deoarece v0 nu este vectorul nul.
c) X1 + X2 = spanR ({v1 , v2 }) + spanR ({v4 , v5 }) = spanR ({v1 , v2 , v4 , v5 }).
 

 0 1 1 2
rang [v1 ]E , [v2 ]E , [v4 ]E , [v5 ]E = rang  1 −1 1 0  = 3. Căutăm o dependenţă liniară a vectorilor
−1 1 2 1
v1 , v2 , v4 , v5 . Relaţia
β 1 v1 + β 2 v2 + β 4 v4 + β 5 v5 = 0R3
1
2 OVIDIU VEGHE Ş

este echivalentă cu sistemul 

 β 2 + β 4 + 2β 5 =0
β1 − β2 + β4 =0 .

−β 1 + β 2 + 2β 4 + β 5 =0
Soluţia β 1 = − 43 β 5 , β 2 = − 53 β 5 , β 4 = − 13 β 5 scoate în evidenţă dependenţa
4
v5 = v
3 1
+ 53 v2 + 13 v4 .
Deoarece  

 0 1 1
det=−3
rang [v1 ]E , [v2 ]E , [v4 ]E = rang  1 −1 1  = 3 = numărul de vectori.
−1 1 2
rezultă {v1 , v2 , v4 } este o mulţime de vectori liniar independentă. Fie v ∈ X1 + X2 arbitrar. Există ε1 , ε2 , ε4 , ε5 ∈ R
astfel încât C = ε1 v1 + ε2 v2 + ε4 v4 + ε5 v5 . Atunci
  
C = ε1 + 43 ε5 v1 + ε2 + 53 ε5 v2 + ε4 + 13 ε5 v4 ∈ spanR ({v1 , v2 , v4 }) .
Rezultă X1 + X2 = spanR ({v1 , v2 , v4 }). Am arătat că {v1 , v2 , v4 } este o mulţime de generatori pentru X1 + X2 .
Raţionamentul precedent justifică faptul că (v1 , v2 , v4 ) este un reper în X1 + X2 şi dimR (X1 + X2 ) = 3 .
Mai mult, F = (v1 , v2 , v4 ) este un reper şi în R3 , şi deci X = X1 + X2 = R3 .
d) Constatăm că teorema dimensiunii a lui Grassmann
dimK (X1 + X2 ) = dimK X1 + dimK X2 − dimK (X1 ∩ X2 ) .
este verificată (3 = 2 + 2 − 1).