Elemente în vederea lǎmuririi unor neclaritǎți − vis-à-vis de relațiile dintre BOSV

și regimul comunist − ce au fost inserate atât în format text, cât și video la adresa
[…]

Sursa I-a: Carmen Chivu-Duțǎ, Cultele din România între prigonire și colaborare,
Ed.Polirom, Iași, 2007.

Abstract coperta spate:

,,Instaurarea sistemului totalitar a însemnat și marginalizarea cultelor, tolerate de

conducerea atee. Mǎsurile legislative, represiunea împotriva clerului,
supravegherea permanentǎ exercitatǎ prin intermediul așa-numiților ,,inspectori
de culte” și descurajarea sentimentului religios au urmǎrit îndepǎrtarea
individului de rǎdǎcinile sale spirituale. Însǎ controlul cultelor nu ar fi fost posibil
fǎrǎ un aport venit chiar din interiorul acestora. Lucrarea dezvǎluie aspecte
surprinzǎtoare legate de relația dintre oficianții diferitelor confesiuni și
autoritǎțile statale, dovedind, prin numeroasele documente prezentate, cǎ aspectul
colaborǎrii cu Securitatea nu poate fi ignorat.”

Cuvânt înainte (fragment)

[…] Aspectul colaborǎrii nu poate fi negat: el a existat în toate cultele. Cel

mai simplu argument este cǎ nu poți controla cu adevǎrat un mediu dacǎ nu
infiltrezi în interiorul lui informatori care sǎ furnizeze informații cât mai
amǎnunțite. […] Este suficient sǎ citești un dosar de urmǎrire informativǎ al unui
preot pentru a vedea câți informatori din același mediu erau dirijați pe lângǎ titular
și ofereau informații despre acesta.
Carmen Chivu-Duțǎ

Stiliști

Securitatea își alegea cu atenție informatorii. Principalul motiv era cǎ prin

aceștia putea controla un întreg mediu. În cazul stiliștilor, de exemplu,
informatorul ,,Horia”, fǎcând parte din delegația cultului stilist, plasat la un nivel
de unde avea acces la informații și persoane de rang înalt, putea da note
informative despre cele mai importante probleme ale cultului.

1
 Securitǎții nu i s-a pǎrut suficient faptul cǎ putea influența cererile delegației
și negocierile. Pentru a deține controlul absolut, ,,Horia” trebuia permanent
promovat în funcția de șef al cultului.

Sesizare cu nr. 12564

29.03.1952
Prezidiul Marii Adunǎri Naționale trimite memoriile lui I.M. [n.n. Ioan
Movileanu] ,,președintele cultului creștin tradițional stilist”, prin care acesta
solicita recunoașterea cultului:
În 1946 și 1947, Ministerul Cultelor a recunoscut provizoriu fracțiunile
stiliste conduse de G.I. din T.N. și I.M. din M.P.[…]
Din august 1948, ambele fracțiuni stiliste funcționeazǎ ilegal. Între timp, G.I.
a fost înlocuit de la conducerea fracțiunii de la T.N. cu fanaticii dușmǎnoși G.T.,
I.M., U.N. și alții. În 1951, majoritatea preoților și cǎlugǎrilor stiliști, instigați de
M.N. de la schitul C., Reg. București, l-au pǎrǎsit pe I.M., acuzându-l de ,,atitudine
democraticǎ” [n.n. a se vedea declarația acestuia din 1948 ce apare reprodusǎ la
începutulul pǎrții I a filmului în cauzǎ], alǎturându-se lui G.T.
În baza probelor prezentate în legǎturǎ cu instigǎrile lui G.T. și a complicilor
sǎi, au fost reținuți, în 13.02.1952, G.T., 5 conducǎtori laici și 7 calugǎri de la
mǎnǎstirea Slǎtioara-Râșca, Reg. Suceava.
În 27 martie a.c., gruparea de la T.N. s-a organizat sub conducerea lui M.N.
din C., Reg. București. În noua conducere au intrat elemente dușmǎnoase, cǎrora
N. le-a trasat sarcina sǎ activeze pe ascuns.
În jurul lui M.N. și a principalilor sǎi complici la instigǎri se duce acțiune
informativǎ activǎ, urmând a se prezenta în iunie 1952 propuneri pentru a se trece
la mǎsuri.
Fracțiunea lui M.N. cuprinde în prezent 41 de preoți și preoți-cǎlugǎri, 51 de
parohii, 4 mǎnǎstiri cu cca. 50 de calugǎri și calugǎrițe, o școalǎ de cântǎreți
bisericești la mǎnǎstirea Slǎtioara-Râșca și cca. 6000 de credincioși în Reg.
Suceava, Bacǎu, Putna, Iași și București.
Fracțiunea lui I.M. cuprinde în prezent 6 preoți și preoți-calugǎri, 9 parohii,
o mǎnǎstire cu 9 calugarițe și cca. 800 de credincioși în reg. Bacǎu, Putna și
București. M. traseaza preoților și credincioșilor din subordine directive în sensul
sǎ se supunǎ autoritǎților.
M. este utilizat pentru diversiune în mediul stiliștilor împotriva fracțiunii
M.N.
Concluziuni:
În RPR activeazǎ douǎ fracțiuni stiliste:
− gruparea lui M.N., condusǎ de elemente dușmǎnoase, și
− gruparea lui I.M.
2
 Deși cultul este ilegal, stiliștii activeazǎ nestingheriți.
Organele DGSS [n.n. Directiei Generale a Securitatii Statului] duc muncǎ
informativǎ în mediul cultului pentru depistarea elementelor dușmǎnoase care își
desfașoarǎ activitatea sub masca cultului și pentru sancționarea acestora.[…]
Propuneri:
A se comunica Prezidiului Marii Adunari Naționale:
− reglementarea situației legale a stiliștilor este de competența Ministerului
Cultelor;
− organele DGSS au demascat și vor demasca elementele dușmǎnoase care-și
desfǎșoarǎ activitatea sub masca cultului stilist.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 191-193.

Notǎ informativǎ (fragment)

Sursa ,,Horia” 27.08.1954

Dupǎ audiența delegației stiliste la conducerea Guvernului, aceeași

delegației (compusǎ din cǎlugǎrii D.H, delegatul lui G.T., M.M., E.P.[nota C.
Chivu-Duțǎ: informatorul; n.n.: Emilian Pricop] și preotul V.A.) au prezentat o
schemǎ de organizare și situația statisticǎ a cultului stilist.
[…]
Nota biroului: D.H. este nǎscut în 1913 […]. Din februarie 1952 pânǎ în mai
1954, a fost reținut pentru instigǎri împotriva regimului nostru.
Este ținut în supraveghere informativǎ prin informatorul ,,Horia”.

Lt. Bǎrdeanu C.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 194-195.

Nota biroului
11.06.1954

Mișcarea stilistǎ a apǎrut în anul 1924, în sânul Bisericii Ortodoxe Române,

ca o mișcare de protest împotriva schimbǎrii calendarului, efectuatǎ în toamna
acelui an.
Aceastǎ mișcare a fost sprijinitǎ în scopuri de propagandǎ politicǎde PNŢ și
legionari.

3
 La rândul lor, conducǎtorii stiliști au susținut efectiv pe legionari. Astfel, cu
ocazia unor acțiuni ale legionarilor în 1940 la Tg.Neamț, stiliștii, sub directa
conducere a cǎlugǎrului G., au purtat plancarde cu portretul lui Codreanu.
Multe comitete de conducere ale stiliștilor au fost formate din elemente
legionare și PNŢ-Maniu.
În timpul rǎzboiului antisovietic, stiliștii au fost considerați sectanți, luandu-
se împotriva lor mǎsuri represive.
Dupǎ 23 august 1944, stiliștii s-au reorganizat, obținând din partea
Ministerului Cultelor recunoașterea sub numele de ,,Cultul creștin tradiționalist”.
În urma unor certuri interne pentru conducere, în 1946 stiliștii s-au împǎrțit
în douǎ grupǎri cu douǎ conduceri diferite, dar cu aceeași doctrina.
În aceastǎ situație i-a gǎsit Legea Cultelor din 1948, în baza cǎreia ambele
fracțiuni au înaintat Ministerului Cultelor statute de organizare, cerând sǎ fie
aprobate.
Ministerul Cultelor a apreciat cǎ ,,stilismul nu constituie decât o mișcare
fracționista în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și cǎ nu întrunește condițiile
pentru a i se recunoaște calitatea de cult, deși membrii lui au libertatea religioasǎ
individual”.
Ca urmare a acestui fapt , Ministerul Cultelor nu a aprobat statutele depuse
în 1948 și nici cele depuse ulterior.
În momentul de fațǎ, numǎrul stiliștilor este de cca 14.000 (și nu de
1.000.000 cât a arǎtat M. în fața conducerii Guvernului), care reprezintǎ o scadere
considerabila fațǎ de 1.040.000 câți erau în 1938. Stiliștii sunt rǎspândiți în special
în Reg. Bârlad, Bacǎu, Iași și Suceava.
Stiliștii au 4 preoti care deservesc 24 de biserici, 12 paraclise și 3 case de
rugǎciuni.
În cele 8 mǎnǎstiri și schituri stiliste se adǎpostesc 48 de cǎlugǎri și 112
calugǎrițe.[…]
Stiliștii, pe lângǎ zvonuri alarmiste și instigǎri împotriva regimului nostru, a
URSS și a GAC [n.n. gospodǎriilor agricole colective], în mǎnǎstirile lor au
adǎpostit bandiți fugiți din munți și chiaburi urmariți de autoritǎți.
Astfel, în iarna lui 1950, cǎlugǎri de la mǎnǎstirea Slǎtioara, conduși de G.,
au oferit adǎpost și hranǎ grupului banditului Dochița.
În noaptea de 14/15.11.1950, cǎlugǎrii de la mǎnǎstirea Slǎtioara, în frunte
cu G. și H. și un numǎr de credincioși fanatici, au imobilizat în mǎnǎstire doi
ofițeri de miliție care erau în urmǎrirea bandei lui Dochița, fǎcând imposibila
arestarea acestora.
La mǎnǎstirea Copǎceni, cǎlugǎrul stilist M.N., a adǎpostit în 1951/1952 pe
chiaburul T., urmǎrit de autoritǎți pentru nepredarea cotelor.

4
 Pentru adǎpostire de bandiți și pentru instigari publice, in martie 1952 au
fost retinuti pe baza de probe 14 calugari stiliști, între care M.N. și H.D.
Mulți credincioși stiliști îndemnați de conducatorii lor refuzǎ sa scoatǎ
buletine de populație menționând cǎ ,,aceasta este pecetea lui Stalin”. Alți
credincioși, pentru cǎ multe din sǎrbatorile lor coincid cu zile lucratoare
(calendarul lor este cu 13 zile in urma), refuzǎ în aceste zile a lucra.
G.T. [n.n. Glicherie Tanase] este simpatizant legionar. În 1936 a organizat o
rebeliune a stiliștilor, din fostul județ Baia, contra autoritaților. Stiliștii erau
înarmați cu arme, furci, topoare etc. Pentru acest motiv, a fost condamnat la 2 ani
și 8 luni.
In timpul regimului antonescian, a avut legaturi cu legionarii, iar dupa 1944
s-a dedat la fel de fel de actiuni dușmǎnoase regimului nostru pentru care motiv, in
1952, a fost retinut, eliberandu-se in mai 1954. Acesta a fost conducatorul spiritual
al cultului stilist pânǎ la retinerea sa. Dupa aceasta datǎ și pânǎ la eliberarea sa,
conducator a fost M.N.
M.N. este și el un element dușmǎnos regimului și a urmat linia de conducere
trasata de G. Mai mult el este initiatorul crearii unor catacombe in com. Ileana,
raion Lehliu, Reg. București, unde intenționeaza sa activeze pe linie clandestina.
Este urmarit in actiune informative pentru instigari.
Agentura nostrǎ a fost îndrumata sǎ urmǎreasca îndeaproape mișcǎrile
acestora și substratul cum vor pune problemele lor in statut, urmand a semnala
imediat orice e important pe linia noastra.
Ulterior, vom prezenta un studiu mai detaliat privind activitatea stiliștilor.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 205-209.

Notǎ informativǎ
Sursa ,,Horia” 23.10.1953

În ziua de 18.10.1953 s-a prezentat la schitul stilist din com. Copǎceni, Reg.
București, numitul N.N. […] care a adus o scrisoare din partea lui M.N.
Din scrisoare rezultǎ cǎ M. se afla camuflat undeva prin munți, lucru pe care
cel care a adus scrisoarea a afirmat cǎ nici el nu știe locul unde se aflǎ.
În scrisoare, M. afirma cǎ ,,m-am stabilit în pustiu, pânǎ când îmi va face D-
zeu parte sǎ nu fiu descoperit de autoritǎți”.[…] La întâlnirea avutǎ, M. i-a spus lui
,,Horia” cǎ el va trebui sǎ fie singurul om care sǎ știe unde se camufleaza el și cǎ,
de acum inainte, el este considerat înlocuitorul sǎu la conducerea cultului.
De asemenea l-a pus la curent pe ,,Horia” cǎ de acum înainte se va camufla
la catacombele din comuna Ileana, Reg. București.
Mǎsuri luate:
5
 Informatorul a fost dirijat de a tine legatura permanenta cu M. și a ne ține la
curent cu orice deplasare sau actiuni dușmǎnoase intreprinse de M.
De asemenea, informatorul a fost dirijat de a-si capata toata increderea lui
M., in sensul de –al populariza in randul credincioșilor și clericilor stiliști și de a-l
confirma oficial ca înlocuitor al sǎu la conducerea cultului.

Nota biroului: M. este urmarit prin dosar de actiune informativa și avem unele
probe pentru a fi retinut, insa nu am luat aceste masuri și suntem de pǎrere sǎ nu fie
luate pânǎ când inf. ,,Horia” va deveni oficial recunoscut de toti stiliștii ca
inlocuitor al lui M. la conducerea cultului.
Lt. Bǎrdeanu C.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 210-211.

Mișcarea stilistǎ
[Document nedatat]

Mișcarea stilistǎ […] a atins în pǎrțile de rǎsǎrit ale țarii (Moldova) proporții
foarte mari, numǎrul țǎranilor care persistau în stilul vechi depǎșind un million.[…]
Înlauntrul acestei mișcari s-au regrupat repede câteva clici de profitori –
pretinzându-se conducǎtorii ei.[…]
Dupa 1944, mișcarea stilistǎ s-a redus brusc, întrucat au încetat atât agitațiile
demagogice, cât și nemulțumirile de ordin politico-social ale țǎrǎnimii. […]
Ministerul și Guvernul a ajuns la concluzia cǎ nu poate fi data pe mâna lor
[n.n. a agitatorilor stiliști] o mișcare religioasǎ care poate lua proporții pânǎ acolo
încât sǎ ne trezim cu existența în țarǎ a douǎ biserici ortodoxe.
Pe de altǎ parte, Ministerul și Guvernul nu pot sǎ dea impresia Bisericii
Ortodoxe [n.n. Oficiale] cǎ încurajeazǎ subminarea ei de cǎtre acele elemente
cǎlugǎrești și preoțești pe care ea le-a eliminat din sânul sǎu ca necorespunzatoare.
S-a mai constatat cǎ, acolo unde agitatorii nu se amestecǎ, iar preoții ortodocși sunt
bine indrumați, mișcarea stilistǎ poate fi lichidatǎ prin munca de lǎmurire dusǎ de
cǎtre preoți printre credincioșii stiliști respectivi.
Mǎsuri de viitor:
1. Ministerul Cultelor a dat dispozitii împuterniciților ca țǎranii stiliști sǎ se
bucure in continuare de toata libertatea religioasa.
2. S-a recomandat Bisericii Ortodoxe ca, prin preoții sǎi, sǎ intensifice munca
de lǎmurire – cu toata grija și prudența necesarǎ.
3. Tot prin împuterniciți se vor identifica toți agitatorii care exploateazǎ și
trǎiesc de pe urma acestei mișcǎri și, ulterior – pe baza caracterizǎrii fiecǎruia – , sǎ
se propunǎ mǎsurile corespunzǎtoare.
6
4. Cele câteva centre mǎnǎstirești stiliste vor fi analizate în mod special pentru
a se aviza la mǎsurile cuvenite […]

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 196-198.

Adresǎ.
Dir. III cǎtre DR MAI Autonomǎ Maghiarǎ 19.02.1958

Vǎ facem cunoscut cǎ elemente din conducerea stilistǎ continuǎ sǎ-și

intensifice activitatea, în scopul mistificǎrii maselor de credincioși și sustragerea
lor de la muncile constructive.
Unul din instigatorii principali este și numitul R.R.1, fost staret la manastirea
R., din raza regiunii Cluj.
Din informațiile ce le deținem rezultǎ cǎ acesta , fǎrǎ sǎ posede vreo calitate
arhiereasca in mod legal, umbla imbracat in uniforma de episcop prin diferite
localitati din tara, pe unde desfasoara o intensa activitate de mistificare a maselor,
sub masca stilismului, sfințind o serie de biserici sau hirotonisind preoți din rândul
credincioșilor, fǎrǎ nici un fel de pregatire preoțeascǎ, și poartǎ corespondențǎ cu
aceștia instigandu-i la actiuni turburente.
Întrucât ne este semnalat cǎ o asemenea activitate o desfașoarǎ și în raza reg.
dvs., și în special în Covasna și alte comune din apropierea acestei localitǎți, veți
lua urmatoarele mǎsuri:
− prin agentura dvs., în mod foarte discret, veți identifica toți preoții sau
cǎlugǎrii stiliști care au fost sfințiți ca preoți în mod ilegal de catre R.R., M.M.,
G.G., G.T. sau alți așa-ziși arhierei stiliști, stabilind data hirotonirii, de cǎtre cine a
fost hirotonit, unde, în a cǎrui prezențǎ și pe ce bazǎ s-au fǎcut aceste hirotoniri;
− veti stabili, de asemenea, ce biserici a sfințit G.O. și ce alte mǎsuri a mai luat
pentru reorganizarea stiliștilor.
Întrucat este vorba de luarea unor mǎsuri în vederea anihilarii activitǎții
dușmǎnoase a conducatorilor stiliști, veți strânge și alte probe din care sǎ rezulte
activitatea dușmǎnoasǎ a acestora, sub masca stilismului, ca: instigǎri asupra
regimului și a organelor puterii locale de stat, nesupunerea fațǎ de hotǎrârile și
legile RPR, sabotarea colectivizǎrii agriculturii, sustragerea cetǎțenilor de la
muncile constructive sub masca ținerii unor sǎrbǎtori pe stil vechi etc.

Şef Directie
Lt.col. Budișteanu N.
1
Este vorba de Evloghie Oța, cǎci dupǎ spusele autorului numele au fost redate
astfel încat ,,aceste persoane sǎ nu poatǎ fi recunoscute”.
7
 Şef Serviciu
Lt.col. D.C. Sican

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 2-3.

Notǎ informativǎ
Sursa ,,Horia” 24.11.1952

La schitul C. – București, de cǎtre preotul M.C. se oficiazǎ cununii și

botezuri fǎrǎ nici o forma legalǎ. Printre acestea s-a observat mai mult tineret între
22-28 ani.
Preotul M.C., la orice cununie religioasǎ oficiatǎ, pomenește pe fostul rege
Mihai, socotind cǎ prin aceasta îl aduce iar ca rege pe Mihai în Romania și pe
patriarhul Ierusalimului Temoteus.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 116.

Referat
3.06.1955

Obiect: propuneri în legǎturǎ cu instigatorii dușmǎnoși stiliști D.H., M.I., E.O.

Din ultimele materiale informative obținute, rezultǎ cǎ cei trei conducatori
stiliști continuǎ și mai activ instigǎrile dușmǎnoase împotriva ordinii de stat sub
masca cultului stilist.
Astfel, cǎ deși prin factorii de rǎspundere în stat, ca Ministerul Cultelor, s-au
fǎcut presiuni pentru ca episcopul G.G. [n.n. Galaction Cordun] sǎ renunțe la
aderarea sa la gruparea dușmǎnoasǎ stilistǎ, totuși sus-numiții, prin presiunile și
influența dușmǎnoasǎ ce o are (sic!) asupra sus-numitului, au reușit sǎ-l menținǎ în
gruparea lor pânǎ în ultimul timp, fapt ce a provocat agitație în rândul
credincioșilor.
Acest lucru se datoreazǎ faptului cǎ susnumiții D.H., I.M. și E.O. sunt
elemente dușmǎnoase regimului.
Astfel, D.H., fost plutonier, în prezent deblocat, I.M. este chiabur, iar pentru
a fi pe placul autoritǎților și-a creat, în mod diversionist, comitete de luptǎ pentru
pace numai din stiliști, iar E.O. [n.n. Evloghie Oța] este cel mai mistic și mai
periculos agitator din conducerea stilistǎ, acesta fiind mult timp plecat în Grecia la
Muntele Athos.

8
 Fațǎ de cele de mai sus, propunem:
Sǎ li se fixeze domiciliu obligatoriu pe timp de 5 ani în comunele cele mai
îndepǎrtate din Bǎrǎgan.
Totodatǎ, propunem sǎ fie dezbracați de rase, tunși și rași, întrucât sus-
numiții poartǎ ilegal uniformele.
Alǎturat, anexǎm și fișele personale ale sus-numiților.

Şef Dir.III
Lt.col.Aranici P.

Arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr.63, f. 171-172.

Sursa a II-a: http://ro.wikipedia.org/wiki/Evloghie_O%C8%9Ba

Evloghie Oța [...]în anul 1922, la vârsta de 13 ani, a plecat la Sfântul Munte
Athos împreună cu un călugăr român care venise să colecteze ajutoare pentru
schitul românesc de acolo. În cei 18 ani de ședere la Muntele Athos a fost
călugărit, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah.
În anul 1940, părintele Evloghie de acum, fiind hirotonit preot-ieromonah, se
întoarce în România pentru a-și vizita familia. Deoarece începuse cel de-al Doilea
Război Mondial, autoritățile române nu au vrut să-i permită întoarcerea în Sfântul
Munte Athos, el fiind blocat în țară. Cum nu știa de existența preoților care nu
primiseră stilul nou (schiturile din Muntele Athos fiind toate pe stil vechi) și dorind
să se izoleze pentru a putea păstra fără probleme stilul vechi, a cerut Patriarhiei
Române să i se ofere reconstrucția unui lăcaș de cult aflat în paragină și a fost
repartizat la Mânăstirea Râmeț din fostul raion Aiud (Județul Alba), al cărei stareț
va fi vreme de 15 ani (1940-1955).
În timpul cât a păstorit ca stareț al Mănăstirii Râmeț, a reușit să restaureze
vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 și care se afla în
ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort
deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de
atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus
o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire
administrativă. [...] Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era
acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți cu ocazia viiturilor), a făcut
9
importante lucrări de restaurare și a pus-o la dispoziția credincioșilor și a
istoricilor.
Cu această ocazie, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos și care, răspândea
mireasmă plăcută. Unii martori prezenți la dezgroparea bisericii în urma săpăturilor
spun că odată ce apa a ieșit din biserică, a fost luat de apă un craniu care a ocolit-o
de trei ori și s-a așezat pe fereastra sfântului altar. Călugării l-au așezat cu evlavie
într-un loc curat neștiind al cui este. Astăzi, craniul Sfântului Ghelasie de la Râmeț,
așezat într-o frumoasă raclă de lemn, este păstrat în noua biserică a mănăstirii la
loc de mare cinste.[...]
În primăvara anului 1953, starețul Evloghie Oța și toți călugării de
la Mânăstirea Râmeț (raionul Aiud), de la cele două paraclise din Teiuș și Tețu,
precum și credincioșii din alte 7 localități învecinate, au trecut la credința ortodoxă
după calendarul iulian (existentă în România până în anul 1924 când Biserica
Ortodoxă Română a început folosirea în biserică a calendarului gregorian).
Deoarece Mânăstirea Râmeț se afla sub jurisdicția Episcopiei Clujului și a
Mitropoliei Ardealului (cu reședința la Sibiu), starețul Evloghie a cerut, motivat,
recunoașterea acestei reveniri, dar răspunsul a fost negativ.[...]
Ca urmare a faptului că această problemă lua o amploare deosebită și tindea
să se extindă și în alte localități și la alte mănăstiri, Episcopia Clujului și
Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care
căutau să-i convingă că greșiseră și să le ceară să renunțe la schismă. Deoarece
aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au
renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său
Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare
au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate.
Organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului
Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se
alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică,
amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din
Râmeț, pentru a fi văzuți de localnici. Ajunși la Primărie, au fost urcați într-o dubă
și transportați la Aiud, unde au fost închiși în arestul Miliției. Anchetarea lor a
început a doua zi, insistându-se pentru revenirea la calendarul gregorian. În urma
refuzului monahilor, după 5 zile, Procuratura a emis un mandat de arestare
preventivă și i-au transportat la Penitenciarul din Turda.
Monahii au fost eliberați după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul
obligatoriu în comuna Râmeț, unde mânăstirea fusese desființată, iar călugării
mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea
Turnu (județul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioși. În urma
procesului, starețul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, iar

10
monahul Pahomie Morar la 6 luni cu suspendare, pe care le-au executat însă în
Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură.
Ca urmare a neînțelegerilor de ordin canonic dintre el și Biserica Ortodoxă
Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie renunță în anul 1955 la stăreția
Mânăstirii Râmeț. A fost exclus din monahism și caterisit. Prin hotărârea Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din același an, Mănăstirea Râmeț a fost
transformată în mănăstire de maici.[…]
Fiind episcop ortodox de acum, hirotonit de către PS Galaction Cordun,
ierarhul Evloghie s-a stabilit în localitatea Copăceni, din apropiere de București. El
a păstorit mănăstirea ortodoxă de stil vechi de acolo, fiind în permanență urmărit
de preoții pe stil nou și hărțuit de Securitate. I s-au inventat probe mincinoase
pentru a-l învinui de uneltire contra ordinii sociale și de stat și ca urmare a fost
arestat în anul 1958, fiind anchetat și condamnat la 10 ani de muncă silnică, din
care va executa 6 ani și 4 luni. Infracțiunea pentru care a fost condamnat era
încadrată în art. 166, al. 2. din Codul Penal, care prevedea: "Propaganda sau
întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau care ar
prezenta un pericol pentru siguranța statului, se pedepsește cu închisoare de la 5 la
15 ani și interzicerea unor drepturi”.
În perioada cât a fost arestat, Mânăstirea Copăceni a fost demolată în
întregime de preoții de stil nou din comună, iar toată agoniseala arhiereului
Evloghie și a celorlalți călugări din obște a fost confiscată. Terenul mânăstirii a
intrat în patrimoniul C.A.P. Copăceni care l-a folosit pentru agricultură.
În anul 1964, [a fost] eliberat din închisoare ca urmare a amnistiei
colective.[...]
La data de 10 octombrie 1965, organele de miliție și de securitate au intrat în
biserica [n.n. amenajata intr-o casa particulara din București] în timpul unei slujbe
pentru a realiza așa-zisul flagrant, pentru a-l acuza de slujire de slujbe pentru un
cult interzis de lege. Cu această ocazie, s-a întocmit un proces verbal, au
fotografiat totul, au legitimat pe credincioși pentru a-i folosi ca martori și au căutat
ca totul să aibă o justificare pentru legile țării. P.S. Evloghie și cei patru preoți au
fost anchetați formal ca și în alte cazuri, fiind ulterior judecați, condamnați și
depuși la Penitenciarul Văcărești.[....]
A fost întemnițat apoi în colonia de muncă de la Salcia, unde a fost obligat
să facă munci grele, în condiții extrem de dificile, pe frig sau arșiță, cu foame tot
timpul, cu norme mari, bătăi, insulte și izolare completă. În acest penitenciar, s-a
îmbolnăvit și a fost mult timp internat în infirmeriile din locurile de detenție, unde
condițiile de ameliorare a sănătății erau formale. După fiecare eliberare, el a
continuat să-și desfășoare activitatea de slujire a Bisericii Ortodoxe Române de stil
vechi, în calitate de arhiereu. În total, a făcut 14 ani de închisoare cu
întreruperi.[…]
11
 Activitatea religioasă desfășurată de către episcopul Evloghie Oța nu a
produs tulburări publice și a decurs în liniște.[…]
Episcopul Evloghie Oța s-a stins din viață la data de 28 februarie 1979,
neapucând să-și vadă Biserica liberă. Trupul său a fost îngropat în pronaosul
bisericii de la mânăstirea întemeiată de el, pe care a construit-o cu ucenicii săi și
din donațiile unor credincioși care l-au cunoscut și urmat.
Până la Revoluția din decembrie 1989, biserica Mânăstirii de stil vechi cu
hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București a fost dărâmată de 4 ori (în
anii 1968, 1970, 1974 și 1983). Ultima demolare a avut loc în data de 26 mai 1983,
biserica […] fiind demolată de buldozere până la temelie de către autoritățile
civile, iar mormântul episcopului Evloghie Oța din biserică a fost profanat,
osemintele sale [n.n. gasite sub forma de moaște neputrezite și frumos mirositoare
la dezgropare] fiind mutate într-un loc care a rămas necunoscut până astăzi.

În concluzie, coroborând toate aceste date cu altele de notorietate, în mod

limpede pot fi identificate rațiunile ce au determinat mǎsurile calculate, dar ferme
luate de cǎtre organele statului fațǎ de liderii adevǎraților ortodocși din Romania
în scopul dizolvǎrii, deturnǎrii și/sau acaparǎrii rezistenței acestora în fața
apostaziei.

12